M.eminescu

De-acuma nu te-oi mai vedea, Rămâi, rămâi, cu bine!Mă voi feri în calea meaDe tine.

De astăzi dar tu fă ce vrei, De astăzi nu-mi mai pasăCă cea mai dulce-ntre femeiMă lasă.

Căci nu mai am de obiceiCa-n zilele acele, Să mă îmbăt şi de scânteiDin stele,

Când degerând atâtea dăţi, Eu mă uitam prin ramuriŞi aşteptam să te arăţiLa geamuri.

O, cât eram de fericitSă mergem împreună, Sub acel farmec liniştitDe lună!

Şi când în taină mă rugamCa noaptea-n loc să steie, În veci alături să te am, Femeie!

Din a lor treacăt să apucAcele dulci cuvinte, De care azi abia mi-aducAminte.

Căci astăzi dacă mai ascultNimicurile-aceste, Îmi pare-o veche, de demultPoveste.

Şi dacă luna bate-n lunciŞi tremură pe lacuri, Totuşi îmi pare că de-atunciSunt veacuri.

Cu ochii serei cei dentâiEu n-o voi mai privi-o...De-aceea-n urma mea rămâi -Adio!