Gheorghe Asachi - La Italia

Va urez, frumoase armuri ale-Ausoniei antice,Cungiurate de mari gemeni, impar ite de-Apenin,Unde l`nga laurul verde cre=te-olivul cel ferice,Unde floarea nu se trece sub un ceri ce-i tot senin,Undre m`ndre monumente ale domnitoarei ginteInviaza mii icoane la aducerea aminte!Va urez ca cine poate fara dor, far-umilin a,Acea pulbere sa calce, al eroilor morm`nt,Ce in curs de ani o mie a statut in biruin aS-astazi vii sunt prin esemple de virtute =i cuv`nt,Inc`t in asemanare nu a fost, subt orice nume,Mai mare , nimic, nici trainic, de c`nd omuleste-n lume!Pe a Tibrului =es Roma tabar`ta-i ca un munteDin palaturi surupate =i morm`nturi adunat,Intre care Capitolul o carunta nal a frunteCe de barbari =i de timpuri cu respect i s-a pastrat;Unde un popor de statui, a lui Fidias urzire,V`nta Greciei =-a Romei imi arata la privire.Intre surupate temple, obelisce =i coloane,Ca un turn de fier intreaga sta colona lui Traian;Pre ea vad: Istrul se pleaca Iasienei legioane,Cum cu patria sa pere-a Decebalului o=teanSi cum in de=arta Dacie popor nou se-ntemeiaza,De-unde limba, legi =i nume a rom`nilor dereaza.

C`nd in codru vechi stejarul e rapus de batr`ne e,Din a sa manoasa arna cresc placute floricele;A=a dupa-a Romei paos, in alese frumuse e,Rasarit-au noi lucefiri: Ariost =i Rafaele,Galileu, Columb, =-Italiei, ce prin genia lor luce,Ca-n vechime lumea astazi necurmat tribut aduce.In gradin-asta Eiropei, unde rostul dulce suna,Si pictura, armonia, prin un farmec a supusPe a lumei sclavi =i domnii, carii pururea s-aduna,Plini de dorul amirarei, de la nord =i de l-apus,Un rom`n a Daciei vine la strabuni, ca sa saruteTarna de pe-a lor morm`nturi =i sa-nve e-a lor virtute!