KINETOTERAPIA SI RECUPERAREA COPIILOR CU
TULBURARI DE DEZVOLTARE
STRUCTURA CURSULUI
1. Bazele anatomice ale controlului motor si miscarea
activa voluntara
2. Evaluarea motrica a copilului
3. Stadiile de dezvoltare psiho-motrica
4. Motricitatea si psihomotricitatea
5. Particularitatile motrice si psihomotrice ale copiilor
cu deficienta mintala
6. Caracteristicile si obiectivele kinetoterapiei in
dezvoltarea motorie
7. Metode si mijloace de recuperare
1
1.Bazele anatomice ale controlului motor si
miscarea activa voluntara
ETAPELE CONTROLULUI MOTOR
Controlul motor se dezvolta treptat, la nastere copilul beneficiaza de activitate motrica la
care participa intregul sistem neuromuscular. Dezvoltarea motorie se produce in 4 etape
reprezentate de :
a) mobilitate;
b) stabilitate
c) mobilitate controlata
d) abilitate.
De asemenea, reeducarea neuromotorie parcurge aceste etape!
a) Mobilitatea reprezinta capacitatea initierii si executarii unei miscari in amplitudine
fiziologica(normal)
Sistemul osteo-articular al nou-nascutului e hiperlax, mielinizarea fibrelor nervoase este
extrem de diferita.
Comportamentul motor este neconditionat si se exteriorizeaza in SCHEME DE
MISCARE stereotipe primare: reflexul Moro, de apucare fortata, de incurbare, pasire,
tonice cervicale si labirintice, etc. Ele stau la baza “modelului” pentru o activitate
functionala noua prin EXERSARE INDELUNGATA.
Limitarile mobilitatii se datoreaza unor retractii, hipo-hipertonii de cauze variate:
sindromul de neuron motor, paralizii traumatice, afectiuni ale aparatului locomotor
ereditare/congenitale.
b) Stabilitatea este capacitatea de mentinere a pozitiei gravitationale, antigravitationale
si a echilibrului in pozitii de balans. Se dobandeste in 2 etape: tonus postural si
cocontractie.
2
Tonusul postural – capacitatea musculaturii postural de a mentine o contractie impotriva
gravitatiei sau rezistentei manual.
Cocontractia – contractia simultana a muschilor agonisti si antagonisti din jurul unei
articulatii prin care se asigura stabilitate in pozitie de incarcare si echilibrare in pozitie de
balans(mers).
Ambele servesc dezvoltarii controlului motor in directive cranio-caudala(de sus in jos).
Miscarile fetei, capului, gatului sunt urmate de trunchiul superior, umeri, brate, maini,
degete, respectiv trunchiul inferior, bazin, coapse, gambe si picioare.
c) Mobilitatea controlata reprezinta capacitatea de a executa miscari in timpul pozitiei
de incarcare prin greutatea corpului cu segmentele distale fixate. Se dezvolta treptat atat
cranio-caudal cat si proximo-distal. Dupa insusirea miscarilor coordinate si intentionate
secventialitatea se realizeaza dinspre distal spre proximal.
Posibilitatile de miscare ale copilului se maresc cu maturizarea. Reflexele primare se
integreaza in miscari complexe inlantuite dupa scheme obligatorii sau prefertiale
spontane sau provocate pe care copilul invata sa le controleze sis a le utilizeze functional
Exemplu: rostogolirile.
Practic intre 7-10 luni copilul intra in stadiul mobilitatii controlate; intre 10-24 luni
mobilitatea controlata e partiala: merge lateral cu sprijin sau sustinut, coopereaza la
imbracare, merge si isi mentine ortostatismul, urca si coboara scarile, se apleaca pentru a
ridica o jucarie de pe podea, merge cu spatele.
In reeducare, mobilitatea controlata implica:
-obtinerea unei forte musculare in limita disponibila de miscare;
-promovarea unor reactii de echilibru in balans;
3
-dezvoltarea capacitatii de utilizare a amplitudiniifunctionale de miscare atat in
articulatiile distale cat si in cele proximale.
d) Abilitatea este cel mai inalt nivel al controlului motor si reprezinta capacitatea
individului de a executa cu extremitatile distale libere miscari precise, cu scop functional.
Invatarea abilitatilor modifica puternic activitatea motorie automata.
Incepand cu luna a doua, miscarile membrelor superioare devin din ce in ce mai variate si
adaptate prinderii si apucarii obiectelor(prehensiunii).
Abilitatea mainilorse desfasoara in camp visual, controlul vizual fiind necesar in
activitatile obisnuite.
Mobilitatea mare a membrelor superioare permite plasarea avantajoasa a efectorului in
raport cu miscarea de executat. Astfel, activitatea se poate desfasura dupa un program: se
initiaza din pozitia de start, anticipeaza pozitia tinta si schimbarile necesare; miscarea
rezultata are caracter de forta,amplitudine si directie.
Catre 3 luni apare prehensiunea “de contact” si evolueaza rapid;
La 6 luni e posibila prehensiunea voluntara globala;
Intre 9-10 luni copilul e capabil sa zgarie, sa stearga, sa impunga cu indexul, sa apuce
obiecte mici, intre police si index, sa mute obiecte dintr-o mana intr-alta.
Intre 9-12 luni prizele devin fine, se dezvolta prehensiunea superioara.
Cu timpul se dezvolta prizele de finete(scris); abilitatea picioarelor este mai putin
importanta.
Partea proximala a membrelor prezinta stabilitate dinamica cu rol in orientarea
membrelor, partea distala(mana si picior) au o mare libertate de actiune si miscare.
4
Mobilitatea controlata si abilitatea sunt incluse in conceptual mai larg de “coordonare”.
Initial miscarile coordinate sunt realizate constient, sub control direct, volutional, cortico-
spinal, ulterior devin automate si se executa cu control automat extrapiramidal. Cand
executam un nou pattern, desi miscarea se realizeaza sub control volutional este
imprecise, prin iradieri colaterale. Ulterior prin repetitive, performanta determina
inhibarea iradierii impulsului nervos in afara cailor ce trebuie activate. Aceasta inhibitie
selective sta la baza antrenarii coordonarii. Cand noul pattern a fost realizat, trece sub
control automat si nu mai solicita o atentie deosebita in efectuarea miscarii devenita
rapida si precisa.
MISCAREA ACTIVA VOLUNTARA
Miscarea voluntara = muschi agonisti + antagonisti+ sinergisti+ fixatori.
Muschii pot lucra cu sau fara producerea miscarii realizand contractii izotonice,
izometrice sau auxotonice.
Muschii fazici – superficiali, biarticulari, tendoane lungi, sunt raspunzatori de solicitari
musculare rapide, puternice si intervin in motricitatea fina, precisa.
Muschii tonici – proximali, uniarticulari, antigravitationali, asigura tonusul postural, sunt
muschi de sprijin in actiuni; intra in miscarea de apucare si mentinere a unor obiecte.
Comanda motorie este voluntara, executia miscarii este automata!!!
Derularea miscarii este armonioasa si se desfasoara dupa un program dat=scheme de
miscare(pattern).
Automatizarea miscarii necesita in prealabil INVATARE!
Schema motorie se construieste si se organizeaza de la periferie.
Senzatiile cutanate, articulare si muscular se stocheaza si se memoreaza rezultand schema
motorize.
5
Miscarea reflexa inseamna contractie musculara involuntara(dar constienta) ca raspuns la
un stimul senzitiv-senzor adecvat; se bazeaza pe arcul reflex compus din:
-receptor
-calea aferenta(senzitiva) reprezentata de fibre sensitive care culeg informatii de la
receptorii periferici catre neuronii senzitivi care transporta impulsul nervos exteroceptiv
cutanat si proprioceptiv, constient si inconstient de la receptorii musculari, tendinosi,
ososi, articulari;
-centri nervosa situati in coarnele anterioare;
-calea eferenta(motorie) reprezentata de fibrele motorii care transporta impulsul nervos
catre efector;
-organul efector muscular;
Realizarea unei miscari reflexes au voluntare presupune integritatea cailor aferente si
eferente a centrilor nervosi corticali si subcorticali si a efectorului muscular.
CRESTEREA SI DEZVOLTAREA COPILULUI
Caracteristici:
-cresterea, dezvoltarea si maturitatea rapida a multiplelor organe si sisteme se desfasoara
dupa legi si principii filo si ontogenetice;
-la baza dezvoltarii sta ascensiunea progresiva a achizitiilor NEUROPSIHOMOTORII;
-capacitatile functionale se perfectioneaza CONTINUU.
LEGILE CRESTERII
*legea cresterii inegale(fiecare component a corpului are ritm propriu de crestere);
*legea alternantei(componentele cresc alternative, nu simultan)
6
*legea antagonismului morphologic si ponderal(cand organismul se afla in crestere
cantitativa, diferentierea celulara este redusa si invers)
*legea proportiilor(ritmul de crestere corespunde fiecarei etape a copilariei)
Cunoasterea cresterii si dezvoltarii este crucial pentru examinare, evaluare si interventia
pentru recuperarea copilului.
Dezvoltarea neuromotorie reprezinta dezvoltarea in domeniul comportamentului motor;
dezvoltarea deficitara este generata de lezarea/disfunctia S.N.C/ S.N.P si are 3
manifestari:
-intarzierea(nu achizitioneaza aptitudinile varstei cronologice)
-disocierea(mai multe domenii de dezvoltare au viteze diferite de acumulare si
functionalitate – IMC)
-deviatia(achizitionarea inegala a abilitatilor – necoordonarea grupelor muscular, scheme
motrice stereotipe, suprapuse) Exemple: pareze, paralizii(tonus muscular alterat cu
slabiciunea musculaturii),la un copil se poate intalni doar intarzierea dar si celelalte doua;
la acelasi copil putem remarca retardul in achizitiile neuromusculare dar si miscari
atipice-atetoide.
2. Evaluarea motrica a copilului
EVALUAREA APARATULUI LOCOMOTOR
Cuprinde aprecierea nivelului cresterii si dezvoltarii fizice, a prehensiunii, mersului,
amplitudinii articulare si a fortei musculare.
Evaluarea cresterii si dezvoltarii se realizeaza prin metode obiective si subiective.
Metode subiective: somatoscopia generala si segmentara,(examinarea vizuala a
aliniamentului global si segmentar – fata, spate, profil in stare static si dinamica).
7
Metode obiective: examinare somatoscopica instrumental a aliniamentului corpului,
examen clinic general(anamneza medicala), examen radiologic, somatometria(masurare
perimeter, diametre)
Somatoscopia generala apreciaza:
-statura(normo, hiper, substaturali)
-starea de nutritive(normo, hiper, hipoponderali)
-atitudinea globala a corpului normal sau deficient
-proportionalitatea(ansamblul somatic si partile sale dar si intre segmente)
-concordanta intre varsta biologica si cronologica(aprecierea nivelului de crestere si
dezvoltare somatoponderale comparative cu dezvoltarea caracterelor endocrine si psiho-
intelectuale)
-tegumente si fanere
-elemente ale sistemului limfatic prin inspectie
-tesutul celular subcutanat
-muschii scheletici ca forma si relief
-oasele ca dimensiuni, forma, sechele rahitism, traumatisme, agenezie(lipsa segmentelor)
sau supranumerare
-articulatiile, modificari de forma, volum, dezaxari, mobilitate libera voluntara
-motricitate spontana sau provocata
-atitudine in timpul examinarii si elementele comportamentale capabile sa aduca
informatii asupra tipului de activitate nervoasa superioara.
8
EVALUAREA PREHENSIUNII
Prehensiunea =gest precis, adaptat, constientizat sau reflex, care pe baza informatiilor
instantanee tactile, extero si proprioceptive, se automatizeaza prin repetare si determina
coordonarea optima a mainii pentru prindere sau apucare.
Tipuri de prehensiune:
- terminala
-subterminala
-subtermino-laterala
-palmara
-prin opozitie digito-palmara
-latero-laterala
EVALUAREA MERSULUI
Mersul =deprindere motrica pentru locomotia corpului; activitate motorie initial
voluntara, devenind exercitiu involuntar, automat, stereotip; consta in dezechilibrari si
reechilibrari permanente prin care corpul se adapteaza suprafetei de sprijin si mediului
inconjurator, pastrand permanent contactul cu suprafata; influenteaza moderat functiile
respiratorie si circulatorie; produce relaxare generala a organismului si contribuie la
formarea unei posture corecte.
Elementele mersului normal:
-suportul antigravitational al corpului (asigurat de reflexele antigravitationale ce
realizeaza extensia trunchiului, coapselor si genunchilor)
-pasitul are central reflex in mezencefal; stimuli-contactul plantei cu o suprafata plana,
inclinarea corpului la transferul greutatii de pe un membru inferior pe celalalt
-echilibrarea consta in pastrarea balansului si a directiei miscarii, se schimba central de
greutate al corpului
9
-propulsia este realizata prin inclinarea anterioara si laterala a corpului inaintea sprijinului
pe un membru inferior.
EVALUAREA AMPLITUDINII ARTICULARE
Bilantul articular inseamna aprecierea gradului de mobilitate in articulatii prin masurarea
analitica a unghiurilor de miscare pe directii anatomice posibile, in planurile si axele
corespunzatoare.
EVALUAREA FORTEI MUSCULARE
Metoda subiectiva – bilantul muscular
F0 – muschiul nu realizeaza nicio contractie evident
F1(schitata) – sesizarea contractiei muschiului prin palparea lui sau a tendonului, se
apreciaza doar muschii superficiali
F2(mediocra) – permite muschiului sa mobilizeze segmental in amplitudine complete,
numai cu eliminarea gravitatiei, se utilizeaza planuri de alunecare
F3(acceptabila) – mobilizarea segmentului in amplitudine completa impotriva gravitatiei
fara rezistenta
F4(buna) – mobilizarea segmentului in amplitudine completa impotriva gravitatiei cu
rezistenta medie
F5(normala) – mobilizarea segmentului in amplitudine completa impotriva gravitatiei cu
rezistenta maxima.
3. Stadiile de dezvoltare psiho-motrica
10
Dezvoltarea psihomotricitatii la copil prezinta o serie de caracteristici care merita sa fie
cunoscute pentru ca ele stau la baza evaluarii nivelului si calitatii dezvoltarii de la un
moment dat. Succint aceste caracteristici sunt urmatoarele:
· Dezvoltarea psihomotricitatii inregistreaza salturi calitative, pe baza unor acumulari
cantitative; formele noi de comportament sunt intotdeauna superioare celor precedente.
· Noile calitati nu le desfiinteaza pe cele anterioare, ci le includ prin restructurari
succesive.
· Dezvoltarea psihomotricitatii se produce stadial, in etape distincte, cu caracteristici
proprii fiecarei varste.
· Transformarile din domeniul psihomotricitatii sunt continue si imperceptibile la
intervale mici de timp.
· De multe ori dezvoltarea psihomotrica este asincrona la nivelul diferitelor procese si
insusiri, unele avand ritmuri proprii de dezvoltare la diverse etape de varsta.
Exista diferite metode si teste pentru masuratea nivelului de dezvoltare psihomotrica,
cum ar fi scara Gessel, prima scara de dezvoltare psihomotrica, scara Brunet-Lezine,
testul Buhler si Hetzer, testul Scholl, scara institutului de igiena Bucuresti, etc.
Exista mai multi autori (D.Motet, N.Robanescu, R.Vincent, D.Bulucea, M.Geormaneanu)
care au dat puncte de reper ale dezvoltarii psihomotrice ale copiilor de pana la 5 ani, care
trebuie avute in vedere in depistarea precoce.
PRINCIPALELE CARACTERISTICI :
0-4 saptamani: miscari fara scop, fara un efect anumit, fiind puternic subordonate
reflexelor tonice primitive de postura; poate sa intoarca capul intr-o parte, are pumnii
stransi; reflex Moro activ, reflex de agatare, de pasire, de prindere - prezente; raspuns
Landau absent - nu-si mentine pozitia cand este sustinut; absenta controlului capului;
acorda preferential atentie sunetelor inalte si feminine; sunete ce au calitatea, rata si
11
ritmul batailor cardiace cu care s-a obisnuit in uter pot sa-l calmeze; in pozitie sezanda
capul cade posterior.
2 luni: sustine putin timp capul in pozitie de decubit ventral; nu sustine capul in pozitie
sezanda; apare o ”schita” de reflex Moro; alert la sunete; zambeste; urmareste obiecte in
miscare.
3 luni: misca bine membrele; ridica capul cu usurinta; in pozitie sezanda cade pe spate;
miscari reflexe de aparare; asculta vocea si gangureste; incepe sa “pedaleze”; isi muta
privirea de la un obiect la altul; reactioneaza la muzica; se sustine pe antebrate si coate; se
joaca cu mainile cercetandu-le.
4 luni: ridica capul si inclina toracele; suspendat, tine capul in plan superior; incepe sa
aiba controlul capului la miscari de rasucire; dispare reflexul Moro; gangureste; raspunde
zambetului prin zambet; distinge 2 sunete; retine cu mana obiecte, se agata de parul si
hainele persoanelor de langa el.
5 luni: tine capul ridicat fara sa-i cada pe spate; impinge picioarele cand este tinut ridicat
“prin axile”; rade zgomotos; se joaca cu o persoana, duce obiecte la gura; poate arata
nemultumire; pedaleaza; apare reflexul Landau.
6 luni: se ridica ajutandu-se de incheietura mainii; gangureste; intoarce capul catre o
persoana care rade; incepe sa se tarasca pe podea; apuca biberonul si-l duce la gura cu
ambele maini; se rostogoleste pe spate si pe burta; distinge chipurile familiare de cel
straine.
7 luni: se deplaseaza in “4 labe”; bea cu cana; se ridica in sezand din decubit dorsal; tine
obiecte in ambele maini, vocalizeaza; zgarie.
8 luni: ridicat, se poate rezema; culcat ridica capul, se rostogoleste; topaie; tipa ca sa
atraga atentia; emite sunete; isi priveste imaginea in oglinda si se bucura; o prefera pe
mama; se ridica in sezand fara ajutor.
12
9 luni: executa “marche arriere”; spune ma-ma, da-da; se dezvolta reflexul pentru
saritura; se poate ridica in 4 labe.
10 luni: sta bine in sezand, fara sprijin; sta in picioare sustinut si merge greoi sustinut;
mananca cu mana; asculta ceasul; emite sunete repetitiv; incearca sa recupereze un obiect
cazut; reactioneaza cand i sepronunta numele; se poate roti fara sa-si piarda echilibrul; se
deplaseaza dupa jucarii; flutura mana in semn de ramas-bun, bate din palme.
11 luni: se ridica singur in picioare, mesteca; isi suge degetul; emite 2 cuvinte cu inteles;
prinde “ca un cleste”; manifesta simpatii pentru alte persoane decat mama; sta singur in
picioare cateva secunde.
12 luni: merge in tarc sustinandu-se cu o mana; imita in joc; se joaca cu mingea;
prehensiunea este apropiata de cea a adultului,dar are dificultati la prinderea obiectelor
mici; coopereaza la imbracare.
1 an si 6 luni: merge singur; se ridica singur in picioare ajutat; urca scari; trage linii cu
creionul; isi scoate singur pantofii; incepe sa se comporte si opozitional; alearga si sare;
sta singur pe scaun unde se urca prin catarare; foloseste lingurita la masa; poate
comunica, ziua, nevoia de a urina; anunta defecatia, rareori inainte; imita mama; dispare
reactia Landau.
2 ani: alearga fara sa cada; urca si coboara scarile cu ambele picioare pentru o treapta;
deschide usa; se spala pe maini; noaptea, mictiunea este controlata rar; vorbeste
neincetat; alcatuieste propozitii scurte; cere mancare, olita; foloseste pronume; continua
negativismul; tine creionul cu degetele nu in palma ca si pana acum; sare; arunca mingea
pastrandu-si echilibrul.
3 ani: urca scara cu cate un picior pentru o treapta, si coboara cu ambele picioare pentru o
treapta; sta cateva secunde intr-un picior; merge cu tricicleta; se imbraca si se dezbraca
singur; merge singur la toaleta; ajuta la bucatarie; participa la joc in colectiv; isi stie
varsta si sexul; numara pana la 10; spune poezii scurte; cunoaste culorile.
13
4 ani: coboara scara cu alternarea picioarelor; poate sta in echilibru pe un picior 4-8
secunde.
5 ani: sta intr-un picior minim 8 secunde; merge pe varfuri distante lungi; este gata sa-si
foloseasca si sa-si dezvolte aptitudinile motorii pentru actiuni mai complicate -; scris,
desenat, cusut, cantat.
In sprijinul stabilirii unui diagnostic precoce, exista cateva elemente care trebuie
obligatoriu avute in vedere din primele saptamani dupa nastere:
· Absenta reflexului Landau -; din decubit ventral copilul nu poate ridica capul si
membrele inferioare.
· Sustinut subaxilar la verticala, copilul are membrele inferioare incrucisate.
· Absenta reflexului de “pregatire pentru saritura”, dupa 9 luni.
· Persistenta reflexului Moro dupa 6 luni.
· Persistenta reflexului mersul automat, dupa 10 luni.
· Toate abaterile de la dezvoltarea neuromotorie normala.
Prezentam in continuare un ghid al abilitatilor motorii cuprinse in ghidul Portage pentru
educatie timpurie, care reprezinta finele fiecarei perioade de varsta, pana la 6 ani. Acest
ghid Portage cuprinde un inventar de abilitati de care trebuie sa dispuna copiii intre 0-6
ani, precum si sugestii educativ-terapeutice pentru achizitionarea lor. Inventarul de
abilitati Portage este structurat pe 6 sectiuni, arii de dezvoltare si anume : stimularea
sugarului, socializare, limbaj, autoservire, cognitiv si motor.Ghidul este alcatuit pentru a
servi ca instrument de proiectare a unui program de invatare si nu ca un instrument de
evaluare a varstei mintale. cateva dintre abilitatile motrice indicate in acest ghid, pe
varste, sunt:
La 1 an:
· Se taraste;
· Foloseste pensa digitala pentru a ridica
un obiect;
· Apuca cu mana din pozitia tarare;
· Sta in picioare cu sprijin minim un
minut;
· Scoate obiectele dintr-un recipient prin
14
rasturnare;
· Intoarce paginile unei carti, mai multe
o data;
· Bate din palme;
· Face cativa pasi fara ajutor.
La 2 ani:
· Traseaza linii;
· Merge independent;
· Coboara scarile de-a busilea;
· Se da in balansoar;
· Rostogoleste o minge;
· Aseaza 4 inele pe un suport vertical;
· Face un turn din 3 cuburi;
· Impinge sau trage o jucarie dupa el;
· Se apleaca pentru a ridica un obiect;
· Se ridica fara sa se dezechilibreze.
La 3 ani:
· Insira 4 margele pe un siret in 2
minute;
· Rasuceste butoane sau manere;
· Sare pe loc cu ambele picioare o data;
· Merge cu spatele inainte;
· Coboara treptele cu ajutor;
· Arunca mingea la o distanta de 1,5 m;
· Construieste un turn de 5-6 cuburi;
· Intoarce pagina una cate una;
· Despacheteaza un obiect mic;
· Impatureste o hartie in doua;
· Desface si imbina jucarii de asamblat;
· Desurubeaza jucarii cu filet;
· Face bilute din plastilina;
· Apuca creionul intre degetul mare si
aratator, sprijinindu-l pe mijlociu;
· Face o tumba cu ajutor.
La 4 ani:
· Bate cu ciocanul 5 piese cilindrice
fixate intr-un suport;
· Completeaza un incastru cu 3 forme;
· Taie cu foarfeca;
· Sare de la o inaltime de aproximativ 10
cm;
· Loveste mingea cu piciorul in timp ce
aceasta se rostogoleste spre el;
· Merge pe varfuri;
· Alearga 10 pasi cu miscari ale bratelor
coordonate alternativ;
· Pedaleaza pe tricicleta;
· Se da in leagan;
· Urca scarile alternand picioarele;
· Merge in pas de mars;
· Prinde mingea cu ambele maini;
· Taie de-a lungul unei linii drepte lunga
de 20 cm cu abateri de 0,5 cm.
La 5 ani:
· Sta intr-un picior fara sprijin 4-8
secunde;
· Alearga, schimba directia;
· Merge pe barna in echilibru;
· Sare peste o sfoara intinsa inalta de 50
cm;
· Sare inapoi de 6 ori;
· Modeleaza forme din plastilina si le
15
asambleaza;
· Decupeaza de-a lungul unei linii curbe;
· Insurubeaza si desurubeaza;
· Coboara scarile alternand picioarele;
· Pedaleaza tricicleta, intoarce la colt;
· Sare intr-un picior de 5 ori succesiv;
· Decupeaza un cerc cu diametrul de 5
cm;
· Deseneaza imagini simple;
· Decupeaza si lipeste forme simple;
· Scrie litere de tipar mari, disparate, la
intamplare.
Acest inventar de abilitati oferit de Portage poate fi usor identificat de catre orice
persoana ce se ocupa cu cresterea si educarea copiilor. Ghidul poate constitui atat un
instrument de evaluare a achizitiilor motrice ale copiilor la un moment dat, cat si un
model de proiectare a programelor individuale de recuperare.
In diagnosticarea precoce, cunoasterea stadiilor de dezvoltare neuro-motorie constituie un
element de baza si un punct de pornire indispensabil, deoarece, dupa cum arata A.Ionescu
-; vorbind despre educarea neuromotoare -; bazele acesteia se pun in primele luni dupa
nastere, iar procesul de educare incepe prin dirijarea primelor manifestari motorii -;
miscarile organice si instinctive, reflexe si expresive si, mai ales, cele de crestere sau
impulsive.
4. Motricitatea si psihomotricitatea
MOTRICITATEA
Este unul din conceptele utilizate pentru a reda caracteristica finite umane prin
intermediul careia se stabilesc relatii cu mediul inconjurator
Motricitatea este definita astfel:
-capacitatea activitatii nervoase superioare de a trece rapid de la un proces de excitatie la
altul, de la un stereotip dinamic la altul.
-ansamblu al functiilor fizioloice care asigura miscarea la oameni si animale
16
-insusirea finite umane innascuta si dobandita de a reactiona cu ajutorul aparatului
locomotor la stimuli externi si interni sub forma unei miscari
-miscarea desemneaza o iesire din starea de imobilitate, stabilitate, o schimbare a pozitiei
corpului in spatiu, in raport cu anumite repere
-totalitatea actelor motrice effectuate pentru intretinerea relatiilor cu mediul natural sau
social
-reactiile musculare prin care se efectueaza miscarea, reorganizarea activitatii musculare
la modificarea pozitiilor, la deplasare si la acte coordonate de interventie din ambianta
Modul firesc de manifestare a motricitatii este dat de capacitatea motrica - o reactive
complexa la stimuli ambientali, care cuprinde intr-o unitate caracteristica mai multe
elemente, aptitudini psihomotrice(inzestrare naturala psiho-fizica), motrice(ca expresie
concreta si specifica a celor de mai sus) toate influentate de maturizarea fireasca a
functiilor organismului, a exersarii si factorilor interni motivationali.
Capacitatea motrica are 2 tipuri de component:
*componente stabile: aptitudini, calitati motrice, deprinderi motrice, structure
operationale, cunostinte, experiente
*componente de stare: motivatie, stari emotionale (reduc/blocheaza capacitatile motrice)
STRUCTURA MOTRICITATII UMANE
1.organizarea si conducerea motorie generala
-pozitii fundamentale ale corpului si segmentelor sale
-miscari fundamentale
-capacitati motrice: viteza, forta, rezistenta, capacitati coordinative,
suplete(amplitudinea miscarii)
17
2.organizarea conduitelor si structurilor perceptiv-motrice
-organizarea schemei corporale si lateralitatea (constientizarea corporala, identificarea
partilor corpului, reprezentarea statica si dinamica a schemei corporale, reprezentarea
mintala a actiunilor, coordonare mintala a actiunilor, identificarea partilor corpului
partenerului, decentralizarea spatio-senzorio-motrica, relatia corp-mediu, corp-obiecte,
dominanta cerebrala
-conduita si structura perceptiv-motrica de culoare, de forma
-orientarea organizarea si structurarea spatiala: capacitati perceptive – dicriminarea
kinestezica(perceptie spatiala, directie, pozitie, orientare in spatiu) discriminare vizuala,
fond, forma(constanta preciziei)
-orientare, organizare si structurare spatio-temporala, raportarea timpului la propria
persoana, discriminarea succesiunii cronologice, a duratei faptelor actiunilor, proceselor,
a ritmului, a intervalelor, transpunerea in timp a spatiului si invers.
3.Organizarea actiunilor motrice:
-organizarea miscarii in actiuni si eficienta acestora
-formarea deprinderilor motrice: elementare, complexe, locomotorii, de manuire, de
stabilitate, etc.
Motricitatea se imparte in fina si globala.
Motricitatea globala – miscarea realizata cu toate segmentele corpului; asigura miscari
locomotorii(mers, alergat, sarit), nelocomotorii(schimb de pozitii fara deplasare pozitii
stabile, trageri, impingeri, intinderi)
Motricitatea fina presupune miscari de mare precizie; este consecinta controlului pe care
il exercita vederea asupra miscarii segmentelor; componente: dexteritatea manuala si
18
coordonarea vizuo-motorie; se observa in prinderea si manipularea obiectelor; este
conditionata de gradul de maturizare psihomotorie, de experienta motrica si indemanare.
PSIHOMOTRICITATEA
Comportamentul motor constituie principalul mod de manifestare a achizitiilor psihice
ale copilului in primii ani de viata.
Psihomotricitatea este rezultatul integrarii interactiunii educatiei si a maturizarii
sinergiei si a conjugarii functiilor motrice si psihice , nu numai in ceea ce priveste
miscarile si actele motrice dar si ceea ce le determina si le insoteste –vointa,
afectivitate, nevoi, impulsuri.
Psihomotricitatea reprezinta conjugarea psihicului si a motricului; integreaza aspecte
motrice si psihice legate de functiile perceptive, senzoriale, intelectuale si motrice de
receptia informatiilor si executia adecvata a actului de raspuns.
Structura psihomotricitatii
1. Schema corporala – componenta care reuneste senzatia de corporalitate,
constienta posturilor si atitudinilor fondata pe experienta si formata datorita
multiplelor informatii intero si exteroceptive. Elemente componente:
-imaginea corporala
-cunoasterea partilor corpului
-ajustarea posturala(prin reglarea tonusului muscular)
2.Lateralitatea – predominanta functionala a uneia sau alteia dintre cele
doua dispozitive simetrice:mana, ochi, picior.
Caracteristici:
19
-organizarea schemei corporale
-structurarea programelor de actiune
-cunoasterea formelor obiectelor cu ajutorul informatiilor cutanate
-capacitatea receptiei vizuale si auditive
-capacitatea de diferentiere in executarea gesturilor.
Tipuri de lateralitate:
-omogena(dreptaci/stangaci)
-incrucisata(dreptaci pe o parte, stangaci pe alta)
-ambidextrie
3. Structura spatiala se refera la cunoasterea propriului corp in raport cu mediul, locul fata
de obiecte si oameni; presupune aprecierea directiei si distantelor, localizarea unui obiect
in miscare(traiectorie, viteza).
Structura spatiala se realizeaza prin etape:
*cunoasterea notiunilor de forma, marime, cantitate
*orientarea in spatiu – posibilitatea de a se misca inainte, inapoi, la stanga, la dreapta
*organizarea spatiala – capacitatea de a utiliza optim spatiu aflat la dispozitia sa.
4. Orientarea temporala reprezinta capacitatea individului de a actiona in functie de:
-succesiunea evenimentelor inainte, dupa, in timpul
-durata intervalelor de timp scurte, lungi
-ritmul miscarii
20
Evolutia stadiala:
-Insusirea ordinii si succesiunii evenimentelor
-Perceperea duratei intervalelor de timp
-Perceperea ritmului
5.Particularitatile motrice si psihomotrice ale
copiilor cu deficienta mintala
Pentru ca dezvoltarea motrica sa evolueze normal, este necesar ca toate sistemele
fundamentale ale organismului sa evolueze fara probleme. Activitatea motorie deficitara
decurge din starea de maturatie a S.N.C si gradului de dezvoltare fizica.
Diferentierea organizarii mintale de cea a copilului normal
-imaturitatea sau lezarea structurilor morfo-functionale raspunzatoare de activitatea
motrica generala si speciala
-leziuni subcorticale care nu permit o coordonare de sinteza integratoare a
comportamentului motor
-anatomia accentuata a structurilor somatice fata de cele psihice
-lipsei unei organizari ierarhice ascendent-descendent in transmiterea si prelucrarea
informatiilor
-slaba dominanta intelectuala
-handicapul mintal se asociaza in majoritatea cazurilor cu retard in dezvoltarea motorie.
-tulburarile psihomotorii sunt cu atat mai pregnante cu cat gradul de deficienta este mai
profund.
21
In deficienta mintala profunda(IQ mai mic de 20,varsta mintala 3-4ani) intalnim:
-activitate motorie lipsita de coordonare si control, scop si precizie
-lipsa schemei corporale si a orientarii spatio-temporale
-miscari stereotipe: balansarea trunchiului, ticuri, lentoare excesiva a miscarii
In deficienta mintala severa(IQ 25-49,varsta cronologica 5-7ani):
-motricitate mai buna insa insuficient dezvoltata
-motricitate voluntara marcata de tremuraturi, miscari imprecise, lipsite de finete si
sincinezii
-tulburari de mers si echilibru
-tulburari in insusirea limbajului scris, vorbit si a deprinderilor de auto-servire.
In deficienta mintala usoara(IQ 50-70, varsta cronologica 7-12ani):
-intarzieri la nivelul dezvoltarii componentelor psihomotricitatii
-lipsa de coordonare a miscarilor, sincinezii, debilitate motorie
-lipsa de viteza si precizie a miscarilor.
Studiile efectuate au scos in evidenta principalele probleme la nivelul motricitatii:
dificultati in efectuarea si coordonarea miscarilor fundamentale(ale membrelor,
capului, oculo-motorie, auditiv-verbala)
capacitati fizice diminuate cu efecte asupra calitatii miscarii(precizie, forta,
viteza,indemanare, coordonare, rezistenta, automatizare)
dificultati in coordonarea activitatii motorii prin intermediul limbajului
22
greutati in manipularea obiectelor simple si a aparatelor, in valorificarea
miscarilor insusite si noi
dificultate si imposibilitatea comunicarii de atitudini, sentimente si emotii prin
gesturi adecvate
ritmul si controlul respiratiei deficitare
Tulburarea motorie – afectarea reactiilor musculare prin care se realizeaza miscarea
corporala, asociata cu cea psihica si senzoriala determina o anumita conduita specifica,
uneori individuala, caracterizata prin: insuficiente, incapacitati, dificultati ce furnizeaza
un tablou specific al tulburarilor de motricitate:
-afectarea supletii, preciziei si rapiditatii miscarilor
-marile defecte motorii
-tulburari de mers, echilibru, coordonare.
Cuprinde 3 tipuri de perturbari motorii: apraxia, dispraxia, disgrafia motrica.
1.Apraxia – pierderea capacitatii de a executa gesturi, miscari adaptate la un scop, fara a
fi consecinta unei paralizii.
2.Dispraxia - lipsa de indemanare si de control al miscarii, cu efecte in actul grafic, lexic,
de calcul.
3.Disgrafia motrica – tulburari la nivelul scrisului ca urmare a anumitor probleme in
ceea ce priveste forta, viteza, ritm, coordonare.
Scrisul ilustreaza un anumit nivel de organizare a motricitatii, a coordonarii miscarilor
fine.Exemple: tipul rigid, crispat, cu neregularitati in dimensionarea literelor si utilizarea
spatiala, organizarea defectuoasa a paginii, dezordine si confuzie.
Mai apar tulburari de schema corporala, de lateralitate, orientare, organizare si structurare
spatio-termporala, instabilitate psihomotrica.
23
La nivelul schemei corporale, tulburarile care apar innduc si dificultati in plan perceptiv,
motric, de stabilire a relatiilor cu cei din jur, dificultati de orientare, organizare spatio-
termporala cu consecinte negative asupra insusirii scrisului si cititului.
Dislateralitatea (tulburari de lateralitate) – lipsa coordonarii miscarilor, dificultati de
organizare spatio-temporala si de insusire a limbajului scris, vorbit. Orientarea in spatiu
este perturbata datorita ingustarii campului perceptiv, a capacitatii de a stabili, in plan
intuitiv, relatia dintre obiecte.
Perturbari motorii pot surveni ca urmare a alterarii tonusului muscular(afecteaza
componenta tonica a actului grafic) se manifesta prin:
hipotonie si atonie(globala sau segmentara)=diminuarea tonusului
hipertonie=cresterea tonusului fata de normal.
Cu toate dificultatile pe care deficientii mintali le intampina determinate de
insuficiente senzoriale, perceptive, motrice si intelectuale, s-a constatat ca prin
complexe de miscari coordonate se pot forma deprinderi de baza pentru auto-
servire, munca usoara, sau chiar mai complexe, necesare practicarii unor
meserii. Se va tine cont de urmatoarele observatii:
*invatarea presupune timp mai indelungat
*nu se va exersa comasat o perioada indelungata in cadrul unei lectii
*se vor folosi metode intuitive (vizuale, tactile)
*se va lucra o singura tema din deprinderi
*se vor evidentia prin lauda toate realizarile, indiferent de marime
*se vor face multe repetari pentru continuturile parcurse cu succes pentru a
furniza satisfactie
*deprinderile vor fi executate in variantele cele mai simple
24
*se vor evita eliminarile(pentru grupuri)
6 Caracteristici si obiective ale kinetoterapiei
in dezvoltarea motorie
OBIECTIVELE EDUCATIEI PSIHOMOTRICE
1. Organizarea schemei corporale si a lateralitatii
2. Dezvoltarea structurilor perceptiv-motrice de culoare, forma si marime
3. Dezvoltarea capacitatii perceptive legate de spatiu si dezvoltarea conduitei
perceptiv-motrice spatiale
4. Dezvoltarea conduitelor perceptiv-motrice temporale.
OBIECTIVELE TRATAMENTULUI KINETIC
1. Adoptarea unor posturi prin care sa se obtina relaxarea musculaturii contractate si
modificarea pozitiilor anormale
2. Inhibarea hipertoniei musculare(spasticitatii) si a reactiilor asociate(miscari in
masa)
3. Facilitarea activitatii motrice controlate
4. Obtinerea si consolidarea reactiilor de echilibru si de sprijin
5. Cresterea constientizarii schemei corporale si stimularea controlului motor
6. Reeducarea mersului, a prehensiunii si a abilitatii manuale
Metodele de recuperare neuro-motorie folosesc aceste procese de inhibitie/facilitare
pentru a accelera formarea controlului motor voluntar si a miscarilor globale.Astfel ca, in
domeniul recuperarii si al kinetoterapiei, fiinta umana este abordata acum in sensul
exploatarii potentialului functional existent, prin perfectionarea sau folosirea a ceea ce
pacientul poate realiza la nivel fiziologic.
25
In cazul copiilor, cele mai utilizate sunt schemele globale de miscare reprezentate de
activitatile la saltea: rostogolirea, ridicarea, mersul in patrupedie, etc. Programul la saltea
cuprinde activitati la pacientului pentru care sunt necesare atat miscarea cat si stabilitatea.
Aceste activitati merg de la o miscare analitica cum ar fi miscarea unilaterala a scapulei,
pana la combinatii complexe ce necesita miscare si stabilitate precum rostogolirea sau
mersul in patrupedie.
ACTIVITATI IN DECUBIT VENTRAL (culcat cu fata in jos)
Rostogolirea din decubit dorsal
in decubit ventral
Intoarcerea din decubit ventral in
decubit lateral
Decubit ventral cu sprijin pe
antebrate
Decubit ventral cu sprijin pe
palme
Cvadripedia
Decubit lateral cu sprijin pe
antebrat
Pe genunchi pe calcaie asezat
Pe genunchi
Pozitia cavalerului
Ridicare in ortostatism.
ACTIVITATI IN DECUBIT DORSAL (culcat pe spate)
Rostogolirea din decubit ventral
in decubit dorsal
Intoarcerea din decubit ventral in
decubit lateral
Trecerea din decubit dorsal in
asezat pe o parte
Asezat pe o parte
Trecerea din asezat pe o parte in
patrupedie
Asezat alungit
Trecerea din decubit lateral in
asezat la marginea mesei
Asezat la marginea mesei
Ridicare in ortostatism.
26
7. Metode si mijloace de recuperare
PROGRAM DE STIMULARE MOTRICA pentru copii cu deficienta mintala usoara
1. Obiective generale: formarea capacitatii de organizare si conducere motorie
generala
1. Obiective operationale: rotatia bratelor spre inainte si inapoi, rotatia
antebratelor, a pumnilor spre interior si spre exterior.
Mijloace folosite:
Din stand, rotatia bratelor spre inainte si inapoi, in ritmul impus de profesor
Din stand departat, rotarea antebratelor cu diferite viteze, si a pumnilor.
2. Obiective operationale: sa transporte obiecte diferite ca numar, consistenta
si greutate
Mijloace:
Mers pe 5 m cu transportul a 2 mingi pe palme, bratele se mentin lateral pe toata
durata deplasarii
Acelasi exercitiu dar cu deplasare pe banca de gimnastica.
Transportul a 2 mingii de baschet(mai mari) pe o distanta de 10m, sub forma de
intrecere, dupa fiecare parcurgere, copilul va preda mingea profesorului
Se trece apoi la 3 mingi de plastic.
3. Obiective operationale: sa execute miscari precise ale corpului din diferite
pozitii
Mijloace:
Din culcat facial la 3 m fata de perete aruncarea mingii la o tinta marcata pe
perete.
27
Din ghemuit, aruncarea si prinderea mingii de plastic cu 2 maini de la piept, la 2m
de profesor.
2. Obiective generale: dezvoltarea calitatilor motrice
2.1 Obiective operationale: se executa aruncari cu mingi de diferite
dimensiuni si greutati la distanta si la tinta; se executa miscari de precizie cu
intrgul corp
Mijloace folosite:
- de pe loc, 2m distanta fata de perete, aruncarea mingii la o tinta unde sunt trasate 3 zone
punctate
- de pe loc aruncarea a 5 mingi diferite ca marime, greutate si consistenta in zone marcate
pe sol la diferite distante
- din stand, inapoia unei linii, copilul va executa saritura in lungime de pe loc, la distanta
si zone marcate, a caror departare fata de corp va creste treptat
2.2 Obiective operationale: se executa miscari globale rapide si precise in functie de
repere exterioare
Mijloace folosite:
Se executa variante de mers si alergare comandate de profesor, si la semnal sonor
se va opri, se incepe cu exercitii de incalzire
Deplasare spre un reper spatial cu numararea pasilor necesari atingerii acestuie
Se reia exercitiul anterior, dar se va impune numarul de pasi ce trebuie efectuati.
2.3 Obiective operationale: sa execute 2 actiuni motrice, diferite ca ritm si complexitate
simultan
Mijloace:
28
Din alergare usoara, atingerea cu mana a unei mingi suspendate
Din alergare usoara, saritura pentru a atinge o minge suspendata
Din mers, aruncare la o tinta(20/20cm) fixata pe perete, la o distanta de 2m,
copilul se va deplasa cu o minge in mana, de-a lungul unei linii trasate pe sol si in
dreptul tintei, va executa aruncarea
PROGRAME DE EXERCITII PENTRU TONIFIEREA TRUNCHIULUI
INCALZIREA(cap, gat, umeri, brate, maini)
STAND departat cu fata la oglinda, cu bastonul de capete apucat, balansari
laterale stanga-dreapta; bastonul apucat la spate sub coate, indoiri laterale; rotatii
ale trunchiului
LA SPALIER stand departat cu fata la spalier, mainile apuca sipca la nivelul
umerilor, genuflexiuni, flotari, indoiri, tragerea bazinului inspe inapoi, inclinari
laterale, urcari si coborari de pe spalier, flexii pe un picior, ridicari pe varfuri si pe
calcaie, atarnat la spalier cu ridicarea picioarelor
LA SALTEA flexii extensii ale picioarelor, ridicari de trunchi, cu mingea, ridicari
de bazin, abductii ale membrelor, cu gantere, etc.
PATRUPEDIE ridicari de membre, in lateral, in fata, cu gantere
MINGEA MEDICALA asezat, rotatii, flexii, extensii ale trunchiului si
membrelor.
Ana – Maria Calciusca, specialist in recuperare si reeducare neuromotorie si functionala.
www.atca.ro
29
Top Related