flNULX. - XXXí P.e.. 20. 1 leu exemplarul \ Duminica 27 Maiu iM
< = ^ PREŢUL ABONAMENTULUI Io tară: pe an an 60 lei . In străinătate pe ш an 120 lei. fí>> —
I S F » I T A
(Vezi e x p l i c a f i a I n text),
2 . — Nr. 20.
/
UNIVERSUL LITERAR Daminijă 27 M.iu
Femeea în art£& îna in te de război, apărea la Par is
o antologie anuală, caracteristică .şi interesantă : „Les plus jolis vers de . onnée".
In această car te am citit minunate destăinuiri estetice de suflete fe-rneeşti. Hélène Picard, Mathieu de Nouailles erau suflete fine care cântau ritmuri necunoscute până atunci .
N'ara mai citit această antalogie după război, sau. poate, n 'a apărut Mi-aduc aminte că autorul eî scria în prefaţă că viitorul artei şi titera-turei, al poesieî cu deosebire, aparţine femeei, singura saeerdotă de mâine a muzei Erato.
Cercetând însă. mai acum câte-va zile. oxposiţiile delà Cercul militar, am văzut acolo cunoştinţe înidomeniul artei — pe d-na Filotti.. cu m şi una nouă — pe d-na Gabriela • Constantin.
Am admirat t ra tamentul fin ai florilor la amândouă, expresivitatea portretelor şi frăgezimea peisagiîlor la cea din urmă.
Şi mi-am adus atunci aminte de d-nele Cecília Stork. Maria Ciurdea-Steurer. Virginia Tomescu Scroeco. de răposata Grazziela Zaharia. de domnişoarele Nina Arbitre şi Adela J e c u — şi mi-am zis : în proza vea-
GRANGURUL povestire de A n d r é T h e u iet.
Era în Normandia, cana pe la-sfântul Ion. în epoca în care se coseşte fânul şi când teii sunt plini de flori.
Mă preumblam într 'o livadă bogată, în tovărăşia unei t inere femei, nepoata proprietarului moşiei.
Livada era plină cu eireşi. cu meri şi caişi. Tovarăşa mea era o femeie frumoasă de vre-o douăzeci şi cinei ani. trandafirie şi micuţă', cu nişte ochi mari negri şi cu un păr negru şî ondulat . Ne cunoşteam numai dia ajun, dar la ţ a ră şi mal ales când eşti tânăr, te împrieteneşti repede. Aerul proaspăt al dimineţei. soarele strălucitor şi mirosul fânului cosit lie făcuse expansivi, aşa* că ne preumblam în livadă discutând ca doi prieteni vechi; ea era foarte voioasă şi mal ales extrem de curioasă: e a eram mai sfios, mai romantic şi ascunzând sab o înfăţişare stângace, o dragoste născândă care nu cerea decât să devie mai îndrăzneaţă.
In vreme ce hoinăream, am auzit de-odată. prin frunzişul arborilor, un cântec alcătuit din triluri foarte armonioase. Cântecul acesta putea fi comparat cu sunetul unui flaut. Era o melodie plină şi pură, îmbâcsită oarecum de senzualitate. ' Tână ra femeie se oprise pentru a asculta cântecul.
cului nostru, — femeea când ştie sS facă a r tă şi-i simte farmecul-într 'ade-yăr, împrăşt ie peste banal i ta tea vre-mei o mant ie de roze, după cum soarele împrăştie raze şi peste păcatele lumei.
Femeea în ar tă e zâmbet de rouă pe flori. Romant ica şi melancolică în poezie, elegantă dar uneori energică în sculptură, subtilă şi mângâietoare în cabinetul şi perspectivele plcturei, fWneia îşi destăinue artei tot sufletul şi o înrudire cerească o leagă de sufletul artei .
In orice înclinare firească ea pitite pornirea firei sale, sever satirică când se răzbună, dumnezeesc de dulce când se închină .
Şi nu ştiu dacă poezia şi a r ta vor fi numai ale femeei în viitor. Judecând însă după impresiile ce mi-au mângâia t sufletul la expoziţiile delà Cercul militar, bănuesc că autorul antologiei „Les plus jolies vers de Vannée" a avut dreptate .
Deosebirea e că bărbaţ i pun prea mult meşteşug chiar atunci când au talent, pe când femeile pun to t sufletul în artă chiar atunci când n'au talent.
t L. I.
— Ce pasăre e a s t a? mă întrebă ea. — E un grangure. Da ! şi corax e grangurele. mă rog?.. .
Nu Fam văzut niciodată. A m treltmt să-i descriu pasărea
asta, mare mâncătoare de cireşi, cu pieptul galben, cu aripi negre şi cu o coadă pe jumăta te neagră şi galbenă. I-am spus că vine din ţările calde în timpul când încep cireşile să se coacă şi că-şi face cuibul în vârful cel mai înalt al copacilor, — un cuib mătăsos din buruieni, iarbă şi pânză •ie păianjen.
Sucul cireşilor, am urmat eu, o predispune la iubrre şi când s'a îmbăta t cu ele începe să-^i curteze tovarăşa.
Amănuntul acesta o făcu sa râdă pe t ânăra femeie.
— O ! zise ea, ta re aş vrea să văd un grangure.
— Nu prea e uşor, i-am replicat, fiindcă pasărea asta lacomă este foarte neîncrezătoare şi e aproape imposibil să pui mâna pe ea. Cu toate astea să încercăm...
Ne-am luat de mană şi ne-am du? lângă cireşul de unde se auzea cântecul. De-abia a m ajuns la piciorul copacului că am putut vedea pasarea. Din fericire o scară era rezemat ă de copac.
— Dacă am lua locul graugureluî? insinua ea, lăsându-mi mâna.
Şi ea se urcă de-odată cu o uşurinţ ă nespusă pe treptele scărei. P e la jumăta tea drumului femeia se întoarse şi-mi zise, cu un zâmbet ştrengăresc •'
— Ei, nu vii şi d-ta? Evident că nu doream altceva, dar
aş teptam să fiu invitat. Am urmat-o aşa dar şi în curând ne-am trezit în vârful copacului.
Poziţ ia era foarte plăcută şi mai ales foarte comodă, cu atât mat mult cu câţfe Ia fiecare mişcare a ei braţele şi părul îmi atingeau fruntea, şi ea râdea cu hohote de vreme ce eu a-veam aerul unui prost. La un moment dat ea se aşeză pe o cracă. Am făcut •: eu la fel; în schimb dacă ea avea un punct de reazîm, " în trunchiul copacului, eu nu aveam alt sprijin de cât umărul et de care însă nu prea îndrăzneam să mă siujeso. fiind că eram extrem de sfios.
O! cum invidiam -atunci îndemânarea şi uşurinţa grangurclui. fată o pasăre iscusita care ştie să stea în e-спіІіЬти pe creanga unui copac fără să se simtă câtuşi de puţin stingherită.
Lucrul acesta nu l'aşi fi putut spune despre mine şi cu toată tovărăşia, plăcută a frumoasei mele însoţitoare, mă s imţeam cum nu se poate mai stânjenit. Ea părea însă că nu înţelege nimic din ceea ce se petrecea în sufletul meu şi mânca voioasă şi zâmbitoare cireşile care se aflau la îndemâna braţelor ei.
— Ce bine e aici. suspina ea, nu găseşti că suntem asemenea gran gurelui şi însoţitoarei lui în vârful a-cestui copac?
Nu ş t iam ce să răspund.. . De-altfel nici n'o înţelesesem bine; peste câte ,va clipe însă am făcut o mişcare greşi tă şi am căzut jo.s.
Ea îsbucni în t r 'un hohot er iaş de râs, apoi după ce-şi umplu buzunarele cu cireşi, se dădu jos la rândul ei.
Eram necăjit pe mine, şi aproape Îără. să spun o vorbă, am luat-o spre casă, în vreme ce la liziera pădurei. grangurele cu cântecul lui argintiu părea că-şi bate joc de prostia mea,
T r a d . de Const . A. L Ohloa
óh
a
Muza e o femeie plină de capricii Nu vine c >nd o chemi, ci când voeşte ea. De 'merci s'o iei in silă, îţi râde 'n nas, ?au... ţipă ! In când n'o bagi tn seamă, ea rlânçe s'o primeşti. Te lasă-alunci când crezi c'o stăpâneşti mai bine, Şi când te-a inJiăgit, mori sub sărutul ei.-.
G S A V I N
Di mitiicä 27 Mniu 1923. UNIVERSUL LITERAR Nr. 20. — 7.
Rp. Lanolină Ulei de migdale chitei Sulf precipitat Oxid de zinc Ess. de rose
M. S. A.
5 gr. 5 gr. 5 gr.
2 gr. 50 O. gr. 50
Lucia M. Iaşi. — Fet idi ta tea respiraţiei provine, în primul rând, din cauza dinţilor stricaţi şi a neîngrijit e i gurei. Totuşi , dacă recunoaşteţ i
că nu acestea sunt cauzele, ia tă o formulă pentru prepararea unor pastile désodorisante :
Rp. Cafea măcina tă 75 gr. Cărbune pulv. 25 gr. Acid borîc pulv. 25 gr. Zahar ină 0. gr . 50 T-ra de vanilie şî Mucüagi de gomă Q. S. F . S. A. pastile de 0.75 fiecare.
tSSf
sp©ivnve Sportul ea mijloc de civilizaţie in Indo-Citina
Este u n lucru foarte cunoscut că oamenii ţărilor calde nu sunt înclinaţ i spre exerciţiile fizice. P r ima lor scuză este : d i m a i u l . Ei au şî o a doua în acel prejudiciu social, care, formează în ochii orientalilor, acel dolce far nient c. apanagiul nobililor. Un om care execută mişcări violent e pierde din demnita tea sa şî se clasează în rândul celor de jos.
Acest prejudiţiu stupid este mai a-les puternic îu ţările din extremul O-rient, unde idealul propăvăduit de budism este pasivitatea şi contemplarea. Acest lucru a durat până în ultimii ani. când în coloniile indo-chineze s'a înfiinţat prima şcoală de educaţie fizică.
Fondatorul acestei insti tuţii este Ngu y e i î-qui -To a n.
El veni saşi .perfecţioneze studiile sale universitare în Franţa , undo consta tă inferioritatea sa fizică. La gimnaziu, cei maî mulţ i din tinerii săi camarazi executau vitejii, cari lui erau interzise, — şi amorul său propiu fu rănit .
Foar te curagios, şi fără a-şî neglija studiile, el se puse pe antrenament .
Timp- de cinci ani, cont inuă să se antreneze.
In 1913. profită de vacanţele şcolare pentru a face un stagiu la colegiul de atleţi din Reims, unde se ini-ţ"?i în metodele locotenentului Hébert.
La reîntoarcerea sa din Hano i îu І917. fu numit profesor la .,Colege du Protec tora t" . Din acel moment , el concepu proectul de a dota ţ a ra 6a cu un institut de educaţie fizică.
Dar mai întâi el se izbi de indiferenţa şi dispreţul compatrioţi lor săi.
In acest t imp, sfârşi prin a găsi coloniali influenţi şi bancheri indigeni
d e V. Forbin
cari se interesară de proectul său. Consiliul municipal din Hanoi îi con-cedie, în apropierea oraşului, un teren vast care servise adeseaoi antrenamentulu i de elefanţi, şi care era acum cu totul parc ginit.
După doi ani consacraţ i destele> nirîi şi amenagerii , şcoala putu fi i-naugura tă Ia 21 Decembrie 1919.
Inst i tutul numără un stadion dreptunghiular de 145 metr i pe 50, care t raversează o pistă de 120 metr i pent ru cursele de viteză. Este înconjura t de o altă pistă în cerc, largă dt* 4 metr i şi lungă de 333 metri .
Un teren acoperit cu iarbă serveşte la diferite curse. Un spaţiu acoperit de tă râ ţe serveşte la exerciţiile de luptă şi box. P e diferite piste se pract ică aruncarea greutăţ i i şi suliţei, sărituri în lungime sau înălţime, cu prăjina, etc.
In t r ' un parc cu pajişti înverzite, a-menajate graţie generozităţi i uni i industriaş din Haroi, M. A. R. Fou-taine. se întinde un teren de t e n n i 3 ,
la umbra marilor arbori. Actualmente s'a instalat şi încă un alt te ren precum şi câmp de foot-ball.
Învă ţă tura , dirigeată de fondatorul şcolii M. Nguyen-qui-Toan, este bazată pe metodul lui Hébert . El este completat prin prcticarea tu tu ror sporturilor atletice : foot-ball, box anamit , luptă, tennis, etc. La aceste exerciţii se mai adaugă conferiuţele de anatomie şi higiena.
Şcoala numără 25 elevi, a căror vârs tă variază între 9-20 ani şi c se recrutează din instituşiunîle şcolare din Hanoi . Ea mai admite între alte, 65 de adulţi delà 20-47 ani, cari vin să se antreneze sau dimineaţa, sau seara. Se numără printre aceştia comercianţi , industriaşi, antre
prenori, funcţionari, fără deosebire' de rasă sau situaţie socială.
I a t ă câteva rezultate interesate alo acestei şcoli :
Sub influenţa acestui metod, perimetrul toracic se măreşte în mijlociu cu 2-4 centimetri la elevii de nu-.i puţin 10 ani. Chiar şi la un bărbat de 47 ani, s'a înregistrat după o practică de 5 luni, o mărire de 2 centimetr i .
Ar trebui să i se dea operii lui Ngu-yen-qui-Toan toată desvoltarea care meri tă .
Ea contribuie foarte mult la ridi carea nivelului moral fizic, şi în consecinţă, nivelul moral al rasei ano-mite . In Asia ca şi în Europa, s p o r tul este marele educator, incorigibilul duşman al negustorilor de alcool şi opium.
B . P . M.
Tragerea premiilor filatelice lată numele câştigătorilor premiilor fila
telice pe care „Universul Literar" le-a o-fetit cititorilor săi.
Lotul H O serie Silezia estică germană Pam Marian Bucureşti.
Lotul II : O serie de mărci Silistra : £ . Mihaesou, Buiev. Ferdinand 18 l o c o .
Lotul IM: O serie ocupaţia română în Transilvana^ Ing. Ştef. Nlcoleecu, Plantelor 86 Loco.
Lotul IV: 50 mărci dijerite, N. Băjeni,ă. Liceul Şaguna Braşov.
Lotul V: O serie boleevicd, S Irimescu. Cuza Vodă 46 Iaşi.
Lotul VI : O serie Azderbegian, Clubul fiLtelic. Temîşoara.
Lotul VII: Colonii franceze: d-ra Maria Ştefănescu, Ştefan cel Mare 2. Bacău.
Lotul VIII : O serie Danem irca şi una Belgia: P. Drăgoescu Internatul Hceului T, Severin.
Lotul IX t Ocupaţia bulgară tn Romă* nia: Victor Ştefănescu, Vadul Cărăbuş i Galaţi.
Lotul X: O serie America de Sud, Ionel Marinescu Soc. Prevederea Bfaila.
Mica publicitate filatelică Darîtafo S e r i a m á r C : ' o r Transilvăne-ff f i i i I u l " ne cu sur sarj de Oradea-Mare este completă numai când conţine marca de 15 bani, tip seceriş, cu cifra aibă, vezi CatalogA Michel Nr. 30 (a:) Preţul unui bloc de 4 mărci este de Lei 4000 O singură marcă din aceste rarităţi costă 1200. Lei.—Se poate obţine şl în schimbul altor mărci de valoare.
Comptoir PhilateVgue—Aurel Rissu, Arad Strada Vnirti Hr. 67a
Cassa de mărci Bucureşti, Mircea-Vodă 9, oferă mărci streine h serii şi cu bucata. Preţul curent se trimite contra 4 lei. Posedă şi articole filatelice. Caut représentant serioşi, având garanţie materială 100 - 5 0 0 Iei.
8 . __ N o . 20. UNIVERSUL UTERAR Duminica y.i X a
Duminică. 27 Ma:u 1923. UNIVERSUL LITERAR Nr. 2li 5
Poeme în proză de Théodore de Banville
Lied mirHîm Ste team împreuna ia o masă pe che
iul Senei, cercetând cu atenţie catargele mar i ale corăbiilor si sorbind, fără să scoatem o vorbă, mireasma să ra tă a aerului. Ri tmul profilului t ău pal id era asemănarea aceluia pe care îl fac bărcile ce se leagănă pe apă...
- Iubito, vei pteca oare pentru totdeauna?
P e buzele tale amare şi umede, frigul acestei după amiezi ,de t oamnă pusese un n imb de tr is teţe care sem ă n a leit cu orizontul. Şi ochii tă i rămâneau senini în cavităţile lor profunde. O ! câ tă durere şt câtă triste^ă eălăşluia în faldurile mant ie i tale !
P e apa verzuie a basmului radei unde se afcaau corăbiile, lunecau din când in când câte-va bărci care îmi interceptau figura t a nemişcată şi gânditoare. Şi tot ast-fel lunecă în sufletul meu toate cugetările mele.
Încetasem de a gusta fructele măreî şi s teteam tăcuţ i . Şi puţin câte puţ in umbra serei care ne învăluise, mă făcuse să întrevăd de-odată propria t a fantomă.
Noctu rnă îndără tu l frunzişului des al cireşu
lui înflorit, privesc pajiştea palidă învăluită de razele argintii ale luneî.
Fantomele care au devenit rozele mele alcătuieşte un şir de figuri nemişcate, întoarse extat ic spre cer. I n mijloc preiste»! pare o salcie plângătoare.
Toa t e astea a r ртеійш o seninătate liniştită H B & o r suflete. Dar eu care mă simt eu desăvârşire nefericit şi asemenea unei plante care n 'ar mai voi să existe, nu mă simt câtuşi de puţin liniştit.
Mă gândesc ca om multe mustrăr i să-mi adresez. De-aceea simt o amărăciune nespusă. în suflet. Şi în întunericul acesta luminat de o rază palidă de lună nu simt nici o bucurie şi nu m ă pot odihni, cu toate că am muncit .
Şi simt că rozele nu vor să m ă erte. Tăcerea este desăvârşită,- aşa că pot să m ă judec în voie. Şi în tăcerea asta liniştită, îmi dau seama cât sunt de păcătos. 0 ! suflete, de ce nu eşti cu totul rău, astfel ca să pot ignora completa mea rău ta te .
•
Apoteoza eroului necunoscut de Pro'oereul Alexandru Munteanu, senator
In tine V iz adâncul trecutelor dureri Şi farmecul Unirii ţi truda ideală; ( ereasce mSmgúierea celor, care ieri, Mii'iră pentru ţara, prin Tu na triumfau.
— „A* acta nu se tretet* ziceai la Mărîseştt, • Când urlete pàgArie porneau să te ta'rice. Ttimsiemi «fir t/tälT să-Wrăagi, să-t um l 'şti Pe top mşmamt prü,cäft au trecut ne-aice.
Din tind ca d t o êobil ée grâu, răsare azi O vtafă notă, sfabtu,'şl'pilda ітШааг: Ce suHet mi sătteştt ftr piept de camar zi Când oastea se frămânţi tn v Muri schimb mare.
In ine neamtl ténia fot ce-an avut erou Pest: Carpaţi, pe Nistru, lă Tisa pretutindeni : Cununi şi tricolor ut, pe scumnui Mu cavot, ІприіоЬгзс pe unul, din cei met bravi şi sprin.mL
Pe nume ctn'te ştie — erau necunoscut? Nai ştim suprema jertfă $i slava Naţiei tale. Qptsutr mit \iih, ca tint, şi-au pierdut Să scoateţi nmoans din temnt0 şi din zale.„
Copilul care-ţi plânse, li cap. lângă sicriu. Părea, că te cunoaşte, când tatï t; numise, Credea, Ш-1 ieltn braţe, să-ţi simtă trw>»t Chlmeră 'nşeiătoare, cu farmece as vise.
In, tine se ascunde un mare viitor, lumina şi virtutea credinţei ni'l sfinţeşte ! P,Unâi dtapel, tn inimi, şi-at dragostei izvor Apoteoza vieţii trăită vitejeşte...
Bucureşti, ie Mai, 1923.
1 I
Fecioara comandant de IACOB
Se făcuse şase dimineaţa.-şi căpiţa- -.. nul corăbioarei ,.Orfraie" nu venise încă la bord. Secundul era foarte în-gri jat : de mai întârzia, pierdeau mareea.
Apăru în fine pe kt 7. şchiopătând şr sprijiakidu-se de b ra t» ! unei fete t inere de douzeci de ani.
— Bine că vă v ă 4 ! îi strigă secundul înseainat . Credeam că nu mai veni ţ i !"
— „Am venit, dar nu merg. Mă doare rău piciorul. Mă va înlocui fata iar eu am să stau în pat câté-va zile.
— ,,Mă duc să-1 fac. - ,,In pat acasă la mine, băiatule.
Am nevoe să fiu bine îngrijit.. * Secundul părea cam încurcat.
— ,,Şi domnişoara se îmbarcă în locul D-v., pare-că am auzit?
— Chiar aşa..' Se pricepe ca şt mine. De când era de-o şchioapă a n avi- ' gat cu mine. De la ea vei primi ordine. Ce dai din cap ? Nu-s stăpân să fac ce vreau, ce-mi place pe cor-abia mea
— Da, da. mă rog, — răspunse secundul cu necaz. — şi eu pot să dau din cap dacă-mi place, nie? un regulament nu mă opreşte.
— . .Să ru tămă , Geta şi urcă-te pe eorabie zise căpitanul, rezemându-se în baston şi întinzând obrazul spre fată. care, ascultătoare, îl sărută în fugii, pe sprânceană şi sprintenă sări în corabie.
— „Mola peste t o t ! " porunci, ca uni vechi marinar , împingând şi ea cu cangea în cheu. "La revedere, tată', şi vezi, du-te drept acasă, t răsura aş* teaptă !
— .,Da, da, puicuţă" răspunse- tatăl, mândru, cu orhîi umezi privind la fica lui, care işti aruncase haina şi ajuta pe secund la întins pânzele. Ce mai flăcău de fată a m !
Urmrăî eu ochii cât va t imp cora* bia, salută cu mâna şi tâ rând picio* rul, se îndreptă spre trăsură, - după' ce se opri mai întâi să t ragă un „ rhum" care trebue să fie bun pentru ..rum a tis ine".
— 'Mi pare foarte rău, domnişoară, că tatăl D-v. e bolnav. — î n c e p u secundul, cam zăpăcit de ce se întâmplase, când tânăra veni săd schimbe: la cârmă. Nu avea nimic la sosire.
— Ce să-i faci, aşa vine boala. Аслші fii bun ş i 'muta ţ i culcuşul Jaf
prora. Secundul se ui tă ţa ea cu un fel de
admiraţ ie îngăduitoare, — care o cam necăjea.
— Bine, bine, mai e t imp, acum sunt prea multe vas*1 în drum.
— ' . . C A vrei să spui cu as ta? — ,.Se ponte întâmpla r a vre-unul
să nu nianevreze bine şi să ne strice pi tura .
— ,,Ascultă, t inere" răspunse noul căpi tan cu un glas care nu îngăduia eă î se răspundă, - = „'dacă crezi că'
6 . . — Nr. 20. UNIVERSUL LITERA* Duminică. 7 M vu 19 >1
ştii să ţii cârma mai bine de cât mine, apoi păstrează credinţa aceasta pentru D-ta. De-o- camdată, vezi de mută-ţi aşternutul, cum ţi-am ordon a t !
Secundul nu avu a face, şi-şi ascunse necazul în salteaua ce o căra spre prora. P e u rmă veni iar la pupa şi-şi aprinse luleaua.
— „Minunată vreme", înceu el, domolit. Aveţi mare no roc !
— „Puţ in îmi pasă de vreme", — răspunse fata, care bănuia că şt i inţa ei e luată în râs. ,,Ce bine ai face idacă te-ai apuca să speli puntea.
— „Am spălat-o aseară! — Noaptea ? Se cunoaşte. Are ne
Jroe să mai fie spălată odată. In capul secundului începu să fiar
bă gânduri de răsvrătire, dar.-. îşi scoase haina cea nouă îmbrăcată în hatârul noului căpitan, puse mâna pe ghiordel şi perie şi începu să spele puntea fără a scoate o vorbă.
----- ,,Iţi cam place să stai degeaba! observă fata când secundul termină cu spălatul. Nu găseşti nimic de fă-fcut ?
— „Ştiu euî? Ar trebui ca d-ta căpitane, să-mi spui ce ar mai fi de făcut !
F a t a îşi muşcă buzele şî căuta în jurul ei c a m ce r a r de de-lucru, — Când fură turburaţ i de căpitanul u-hui vas ce tocmai trecea.
— ,Даск ! J ack ! — „Ce ? răspunse secundul. — „De ce nu ne-a-i spus şi nouă ?
etrigă delà vasul celălalt. — Ce să vă spui ? —Când te-ai însurat ? — şi cu de
getul arăta- la Miss Creieghe. Secundul începu să zâmbească, în
curcat şi pe sub gene se uită la fată, icare cu obraji îmbujoraţi se ui ta drept înainte. Atenţ ia ei era aiurea însă : corăbioara juca la dreapta şi la stânga, în faţa alteia care urca.
— „Vă trebue tot râul ? urlă căpitanul, când trecu pe lângă ei. Dacă aveţi gust să vă sărutaţ i , de ce nu a-runcaţ i ancora ?
— „Nu ar fi ma i bine să m ă lăsaţi •pe mine la cârmă ? întrebă secundul, [ca oare care rău ta te .
— „Nu, mai bine te-ai .duce să s ta i de veghe la prora. Nu s'ar mai agăţa nimeni de noî. Ai putea lua şi cartofii să-i cureţi pentru masă.
Secundul se supuse şi călătoria se scurse în tăcere, iar manevra deveni puţin mai grea, din cauza celorlalte vase cari se apropiau ceva mai mul t să vadă pe gingaşul timonier.
Vântul şi marea schimbându-se, ancorară, s trânseră pânzele şi fiind-că începu să plouă, amândoi se scobo-rână în cabină, ça să reînceapă cearta .
— P a i f c S *u n'aşi fi aci, — începu Miss Cringle, când secundul îşi a-prir»"- luleaua.
C Ă R Ţ I NOUI
i r l i è l i R o m â n u l n u e iacă bibliofil.
Cur tea în s ine nu-1 in te resează deosebit. P robab i l e o ca rac te r i s t i că a une i c ivi l izaţ i i mai vechi. P e n t r u a propaga guaiul „ c a r tel*', v o m s e m n a i * aci la intervale a p a r i ţ i a c o m e n t a t ă a unora d in vo lum*]* шші.
Cel de aai va fi vo lumul Ѵ Ш de critice de E. Lovinescu. în tâmplarea c a r e îl pune cei î n t â i fn v i t r i n a contempla ţ ie i n o a s t r e nu ѳ f a r ä de s e m n i f i c a ţ i e : Carie, n u î n s e a m n ă n u m a i roman , nuve le s a u ve r su r i , genurile c ă t r e ca re se î n d r e a p t ă pân ă la o m ă s u r ă a t e n ţ i a r e l a t ivă a c e t i t o r u l u i
C a r t e a ş t i inţ i f ică în care se cup r inde şi cr i t ica , solici tă în-tr'o socie ta te c a r e . î ş i p regă te ş t e „ sen t imen tu l că r ţ e i " locul s ă u în in te resu l pub l i cu lu i m a r e .
U n vo lum de c r i t i că n u reclam ă cr i t ica . P u n e sanc ţ iun i , nu cere s anc ţ iun i . U n cr i t ic poa te fi s t u d i a t î n să in tens iv şi esten-siv. N u e nic i scopul n ic i p re ten ţ ia ' aces to r no t â ţ i un i . Aci e vorba n u m a i de a p ro iec ta p r i n opac i t a t ea c o p e r t e i o o r iv i re a-s u p r a c o n ţ i n u t u l u i în r a p o r t cu l egă tu r i l e d i n t r e C a r t e şi cit i tor u l cu ren t , c a n d i d a t l a bibliot i-lie.
Condi ţ ia neces i t a t ă de o ca r te ş t i inţ i f ică p e n t r u a c e a s t ă meni r e a r fi f o r m u l a es te t ică . E a a c a r a c t e r i z a t toa te luc ră r i l e filo-«ofice, cri t ice, medica le , ch i a r si m a t e m a t i c e , c a r e a u depăş i t s t r i c tu l scop d idac t ic s a u teoret ic.
Crit icele 1 d-lui E. Lovinescu îndepl inesc a c e a s t ă cer in ţă . Au f o r m u l a estet ică. „Cri t ica este o a r t ă de-o po t r ivă cu o ş t i in ţă , p r o c l a m ă a u t o r u l şi n u se des-min t e . P o a t e concepţia s a gener a l ă decu rge t o c m a i d in a p t i t u d inea s a specia lă . N u p r o p a g ă m pr inc ip i i cât de posi t ive, ca re ies d in mij loacele noas t r e .
C o n ţ i n u t u l volumului e cup r i n z ă t o r şi p rez in tă var ie ta te , î n c e p â n d cu u n s t u d i u a m p l u despre Gh. Bruescu , af irmativ st categor ic a s u p r a acestui talent, ii a d u c e o argumentare совѵіп-să, desvo l t a t ă încă p r i n comparaţie şi exemplificare.
Capitolul al doi lea e consacrat lu i Tacit: O p r e z i n t a r e de an s a m b l u î n t r ' u n c a d r u v o l u n t a r r e s t r â n s , -pune la î n d e m â n ă o c u n o a ş t e r e concisă şi subs t an ţ i a l ă a vieţei şi operei m a r e l u i is toric , c ă r u i a d. E. Lovinescu, i-a consac ra t a i u r e a o m u n c ă in tens ivă .
Acest s t ud iu c h e a m ă in teresu l şi cur ioz i ta tea lec toru lu i curent , a s u p r a m a r i l o r f igur i a-le căr ţe i d in an t i ch i t a t e , c a r e p reocupă î n d e o b ş t e n u m a i pe cei de specia l i ta te .
In scrisorile Persane, exami n a r e a s i tua ţ i e i T e a t r u l u i na ţ io na l , în no ta ţ i i de a d e v ă r u r i inflexibile, ia fo rma une i s a t i r e alegorice, că re ia i ron ia p a r a l e lei exotice, a g r e m e n t â n d u - i form a , îi reliefează m a i a les fondul cr i t icei sa t i r ice .
Refer indu-ee la o s t a g i u n e t r e c u t ă — ne spune o no t i ţ ă — a c t u a l i t a t e a lor r ă m â n e to tuş i i n t ac t ă , ceeace a r p r o b a persev e r a r e a m o r a v u r i l o r a d m i n i s t r a t i v e t ea t r a l e .
Ьаг s a t i r a lor se poa te extinde la ver i ce a l te i n s t i t u ţ i u n i şi p robab i l n u n u m a i a le n o a s t r e indigene. De aceea c red că dur ab i l i t a t ea n u le cons tă mai a-les în d u r a b i l i t a t e a m o r a v u r i lor. Cred că ob ic inu in ţa de a m â n u i l a n t e r n e p ro jec toare a făcut pc cr i t ic s ă se oprească a- ' s u p r a ace lor e lemente v i ţ ioass ale mecan i smelo r , c a r e e r a u viabile. Volumul conţ ine acele figurine
care sunt ex t r em de reprezentat ive p e n t r u f o r m u l a cr i t ică a d-lui E. Lovinescu.
P o r t r e t e a l c ă r o r s u r â s de • i ronie supe r l a t i vă , i n sepa rab i l de u n desen ferm şi a d â n c i t , compun şi de scompun modele le lor în t r a s a t u r i ca rac te r i s t i ce ; Ie d e s a r t i c u î e a i ă apoi Ie coordo-ueaxă , astfel ca l i t a t ea si defectul , r a p o r t u r i l e d i n t r e ele câ t ş i cu exter iorul , n u s u f ă r n imic , ci d i m p o t r i v ă s u b e x c i t a r e a perm a n e n t a a p rocedeu lu i i ron ie se evidenţ iază .
Cu deosebire ca rac t e r i s t i c e p o r t r e t u l d- le i Mate i C a n t a c u -zino, a t â t i o ce p r iveş te m o d e l u l câ t şi c r i te r iu l . P rocedeu l ap l i cat aci une i p e r s o n a l i t ă ţ i , ' c a r e iese din cercul s t r ic t â l Htera-tu re i şi anexe lor ei, a r a t ă m e c a n i s m u l observa ţ ie i i n t e r i o a r e şi pro iec ţ ia ex te r ioa ră a p rocesu lu i cri t ic, e x p r i m â n d capac i t a t e a po r t r e t i s t i că inexorab i l ă ş i to tus gene roasă .
Vo lumul sfârşeş te cu o rezum a r e a ac t iv i tă ţe i sbu r i t t o ru lu i r a r e e şi o profesie de c r e d i n ţ a a p a s i u n e i l i t e ra re .
De oarece vorb im de Carte in r apo r t cu c i t i to ru l cu ren t , e a cere a l ă t u r i de ca l i t a t ea de a in te resa ş i condi ţ ia de a influenţa ; cere a c ţ i u n e m o r a l ă .
Cr i t ica a r e scopul de a s t u d i a fă ră obl iga ţ ia de a conchide — c u m o crede ineuş cr i t icul de a l că ru i v o l u m e v o r b a — Cr i t i ca cu fo rmulă a r t i s t i că însă , ac ţ ionează p r i n l a t u r a ei es te t ică .
S tab i l ind in f luen ţa regeneratoa re a r ăzbo iu lu i a s u p r a l i tera-tu re i ; p rovocând pe d. Oc. Goga şi in te lec tua l i i ce-1 s ă rbă to re sc ca m i n i s t r u despre super io r i t a tea l aboru l u i in te lec tua l a s u p r a i e r a rh i i l o r ; a j u n g â n d d u p ă desvo l tă r i p u r l i t e ra re , — desp re Vlaicu Vodă, f igura l u i Mir-cea — la f o r m u l a r e a p rec i să că inf ini ta l a t i t u d i n e a r t i s t i că se opreşte l a p iedes ta lu l m a r i l o r f is ionomii a l e t r ad i ţ i e i is tor ice na ţ iona le , ca re n u s u p o r t ă defo rmare . Cr i t icul E. Lovinescu învederează p r inc ip i i şi a r e consecinţe de m o r a l ă socială .
Prospero
— Nu credeam că vă supără fumul. Moşul.....
— Cineee ? întrerupse domnişoara : — Căpitanul Cringle, — fumează
mult ' şi-mi spunea că vă place mirosul de tu tun.
— E tu tun şi tutun, pipă şi pipă ! Secundul aruncă luleaua şi o strivi
cu piciorul, băgă mâinile în buzunar şi se puse să privească la picăturile de ploae ce isbeau ochiurile de geam.
Dacă faci pe ursuzul, nu ai decât să t e duci la prora, îl certă fata. Nici nu face să stai aci cu mine. Nu fiind-că m ă sinchisesc de ce s'ar spune.
— Aşa-mi pare şi mie, — răspunse secundul bosumflat. Cum r a trăsnit în cap tatălui d-tale să lase o fată a-şa fru. — o fată aşa de t ânără să plece cu corabia ?
— Dacă ai vrut să spui frumoasă, spune, nu to jena. Căpitanul ştie el ce face. 'M'a prevenit că eşti o găină plouată şi nu bei decât apă.
Secundul, căruia îi cuvenea -e spusese r.ăniranul referitor la băutură, se
apără cât putu în ceace priveşte .cu» nnnţenîa .
— La urma urmei, înţeleg de ce a ţ inut căpitanul să se scape de d-ta, închee el, fără a ma i ţ ine seama de politeţă. Nu r a r mai trece reumatismul cu o fată ca d-ta lângă el. Nu m'aşi mira dacă chiar d-ta ai fi cauza boalei lui.
Eşi apoi afară, ne mai aş teptând răspunsul.
/ F a urma).
fgiena Frumuseţii Sfaturi practice pîntru întreţinerea / n i '
mnseţii şi a sănătăţii /emenine. Cosette. Loco. — Bubuliţele, coşii
şi toate asprimile obrazului provin, dintr 'o rea funcţionare generală aii organismului şi în special a aparatului digestiv.
la tă o bună cremă de toaletă :
Dunvnicä 27 Maiu 1923. UNIVERSUL LITERAR імг. 20. — 3 .
é h " • № De v'aţi scula din groapă bravi luptători strămoşi -Şi intre noi veni-v'aţi acum de zece Mai, In sufletele voastre şîn ochi-vă frumoşi Veţi strânge mulţumire şi-un farmec sfânt de Raf.
E-atâta sărbătoare ş'atâta bucurie In toată firea astăzi şVn orice suflet bun, Că'ntreaga frumuseţe şi dulcea poezie. In zina'aceasta sfântă, cuvinte dragi tşi spun !
Sculaţi, căci România, e-aşa cum a-ţi vtsot-o întinsă şi frumoasă cu rege blând ca voi ; Şi dacă în vechime poeţii au cântat-o Cu mult maî mult acuma o vom cânta-o noi t
Sculaţi Mihai şi Ştefan şi Carol cel cuminte Sculaţi căci astăzi este sublimă sărbătoare, O singură piivire, acum în clipe sfinte Bătrânii ochi s'arunce spre România Mare !
l o a » Ş t . I M I c h i t a Botoşani
Ш POET AL PLUGARILOR DIN BASARABIA T U D O S E R O M A N 1 S S 7 1 9 2 1
Moldovenii din Basarabia de şî an fost ui ta ţ i de ceilalţi fraţi ai lor şî lăsaţi la propria lor dezvoltare, care s'a făcut în condiţiuni foarte grele, totuşi au găsit în adâncul conştiinţei lor puteri ca să se manifeste ca naţionalitate .Era de ajuns ca să afle printr 'o ' întâmplare cine sunt ca popor şi ce reprezintă ca naţ ionali tate pentru ca puterea acea la tentă a naţionalităţii lor să se manifeste. Bine înţeles manifestările lor sunt simple şi corespunzătoare gradului lor de cultură, dar ele sunt cu a tâ t mat interesante pentru istoria dezvoltă-rei culturale a românilor, ca să uu fie relevate.
D. profesor Ciobanu, membru ^al Academiei române, într 'o lucrare de care ne-am mai ocupat „Cultura românească în Basarabia" î) ne prezintă o astfel de manifestare în poetul plugar Tudose Roman.
Fiu de mazili din ţ inutul Orheiu-lui, satul Chipercenii de sus, a învăţ a t cu greu şi t imp de 8 ani de zile în l imba rusească şease clase primare şî n'a rămas la vatra părintească până in 1905, când cetind pentru întâia oară un ziar moldovenesc,, Basarabia1' din Chişinău, a părăsit satul şi a venit la redacţia gazetei, atât la isbit această descoperire. Aci s'a interesat şi a aflat de unde se trage neamul său şi s 'a deprins a ceti şi scrie româneşte.
Fire de poet. el încep» să scrie versuri naive dar pline de originalita te şi viaţă. Dar nu mul tă vreme se poate bucura de momentul de a ceti şi scrie româneşte căci în 1915 în urma unei boli devine orb şi ca un nou Milion dictează de acum înainte poeziilp §ale. pentru ca Ia .1921 să
moară şi să înceteze pentru vecinîcie de a simţi şi gândi româneşte . .
Cele 30 de poezii scrise de ei au fost adunate de o casă de editură din Chişinău „Propăşirea" în t r 'un volum „Cântecul plugarului" ş i -care reprezintă orpae sufletească a acestui poet într 'adevăr al plugarilor.
In toate poeziile lui via ţa plugarului moldovean e descrisă a tâ t cu nevoile lui cât şi cu bucuriile pe care decorul frumos în care se petrece viaţa lui de t rudă şi suferinţă şi care este na tura de la ţară, îi le poate da.
D. St. Ciobanu citează unele dm poeziile lui Tudose Roman, care merită să fie cunoscute şi de roraâuit de pretutindeni, pentru că să vadă şî să se bucure, cum în silnicia şi a-euprirea rusească se puteau ridica sufletele curate moldoveneşti şi de aceîa vom reproduce unele din ele.
Tată poezia „Soarta plugarului' :
Vai de omul cel din ţară Care câmpurile ară De la zori de dimineaţă Cu sudorile pe faţă.
El lucrează în greu mare Dar folos tot nu mai are, Căci averi altora strânge
Pân şi oasele îşi frânge.
Drepturile-i sunt călcate, Silnicite, dărîmate. Cârmuirea cea de sus Traiul i-a făcut nespus.
Toţi streini, de ргці lume Fără patrie şi nume Negustori fără ruşine
Când mimai le vine bine
Pe ţăran îl tot înşală / La cântări, la socoteală
Şi pe zi ce trece urcă Datoria şi-l încurcă
Ei trăesc la noi în sate Ca tăuni pe a lui spate Stau şi stoarce a lui putere Grămădindu-şi lor avere
Gete şease clase de şcoală rusească învăţa te au fost suficiente eă-1 facă să înţealeagă ce însemnăta te are învă ţă tura pentru plugari de a-îSfiea el spune .de învăţă tură :
Ea lţi va da ţie putinţă Unui trai mai priitor Şi te-a~ face domn pe ţară Şi stăpân pe viitor.
Iar într'o altă poezie el strigă ca într 'un apel tu turor :
Daţi lumină, daţi lumina Voi cârmaşi pe aces-t popor Că zăcem hi întuneric Toţi în somn omorâtor. Fost-am noi daţi la pene Şi uitaţi de Dumnezeu,
Nu ştim carte, riavem, parte Şi trăim amar şi greu.
Daţi în şcoală limba noastră Limba dulce din popor IAmba cea moldovenească Să învăţăm şi noi uşor.
De şi orb, neputându-se conduce de cât cu ajutorul unui copil al Iui, şi cu sufletul zdrobit de pe urma a-cestui neajuns îngrozitor, Tudose Roman în 1917, când se începe în Basarabia mişcarea revoluţionară rusă, se ridică alături de acei cari luptau pentru l ibertatea ţăranilor. El găseşte accente puternice în sufletul său rănit şi cheamă pe ţărani la luptă :
Voi ţărani, copiii ai ţării Milioane de bărbaţi Din Hotin la malul mărei Glasul vostru ridicaţi Cereţi drepturile sfinte Ce de un veac vi s'ait răpit Ca de acuma înainte Să trăim mai fericiţi.
Căci v ia ţa sub domnia rusească n 'a fost după cum vreau mulţi, a-cum, s'o descrie ca un fel de rai şi de care, moldoveni dîn Basarabia, de când s'au unit cu ţara-mamă, duc dorul ; viaţa sub domnia rusească ă fost grea. Ia tă ce spuue T . Roman ;
Sub a ţamlui domnie 'Am trăit ca vai de noi In nespusă sărăcie 'Asupriţi, flămânzi şi goi ! Clau domnit la noi tn ţară Venetici, călăi, tirani.
Şi în robie sub povară Ne-au ţinui atâţia ani. Doamne sfinte, în ţara mame Par'că am fost nişte străini 'Arn trăit de bună seamă Ca o floare printre spini.
Ф. — Nr. 20. Duminică 27 M a u ir/? >.
Ch'ar şt m'la împărătească Numaî rele nc-a voit. • •." Căci limba strănto-0 cască Să vorbim, ni s'a oprit. Am trăit la noi în ţară F ară drepturi şi cuvânt Indurând numai ocară Pe al strămoşilor pământ.
Acum Tudosc Roman se odihneşte în al „strămoşilor pământ" pe care Га iubit atât dc mult şi dacă ochii lui împăijeniţi do orbire n'au. putut vedea înfăptuită Unirea şi e-îiberarea poporului s a u , totuşi in a c e i doî trei ani cât a mai trăit în Basarabia eliberată a putut simţî că o viaţă nouă s'a deschis tarei sale, o viaţă în care fraţi lui plugari au scăpat de robie şi povară şi au şi ei astăzi „drepturi şi cuvânt".
Iar dacă cârmaşil cei noi ai României vor da ceea ce au cerut acest poet. al plugarilor pentru eî, adică „lumină, niai multă lumină'1, se poate ca în curând plugarul acesta, care face puterea şi mărirea acestei ţări va fi ceea ce i a dorit Tudose Roman să fie
DOMN P E ŢARA ŞI STAPAN P E VIITOR.
Dr. I . Dusc lan
Se ca iş i i Strofe pentru lolauda Darcléî
Când 7ie-am cunoscut, Eru caişii 'n floare, Şi "n sufletele noastre, 0 mare sărbătoare ; Cu ceruri larg deschise*,
. In care heruvimii, Cântau la porţi de vise.
Oh ! clipele 'ntâlniri, dintâi. Ce scumpe sunt,
SI rare... Când 'mi amintesc ; Sub pleoape-mi răsar mărgărîtaiv. Şi picură ca floarea, Ce cade din cais. Că 'n fiecare floare, E timbra unui vis.
Ne-am despărţit V amurguri Când aurul.din lună; împletea, pe frunte-ţl. Din raze o cunună. Şi noaptea, din 'nălţime. In străveziu fald ; învestmânta candoarea. Şi sufletul tău cald.
In clipa despărţirei, a fost. o ştirbă-Itoare,
In care toţi caişii s'au scuturai de Iflcorc,
Şi razele de lună, s'au stins pe bob ltă eus,
Oh ! numele-ţi cu toate, ce repede ts'a dus !... A n . Navare l lo
Către tinerii colecţionari — U n r ă s p u n s
Am fostr solicitaţi» de un mare număr din cititorii noştri devotaţi să le comunicăm cum s'ar putea organiza mai bine o colecţiune şi care ar fi mijlocul de a o îmbogăţi.
Răspundem : ,, Cit orii noştri fac o greşeală când îşi încep celeeţiunile cumpărând mărci în^lfeuri a lOOxu un preţ care variază între й-7 lei, deoarece In aceste plicuri sunt exemplare rupte foarte urnite şi numeroase din ele din aceîaş fel, ceeace face că în general tânărul debutant n'are nîci odată un folos de pe urma acestor plicuri.
Cumpărând cât de multe plicuri, tânărul colecţionar se găseşte tot la începutul activitaţei sale.
Părerea noastră esi« ca fiecare începător sau aeela c a « doreşte să-şi îmbogăţească colecţia să cumpere mai bine diferitele serii. Desigur, întâi, se vor cumpăra serii mai шісі şî mai eîtiue, urmând ca treptat să se ia. mărcile cari completează seria şi
•care deobicei la comercianţi de mărci •se-găsesc în foi volante, de vânzare. Cu chipul acesta, începătorul are putinţa să vadă el însuşi ce mărci cumpără şi în ce" .stare sunt, iar nu să se lase păcălit de titulatura pompoasă 100 mărci diferite, ce se găsesc pe plicurile-reclamă.
Al doilea sfat al nostru se rezumă în consiliul ce-l dăm tuturor tinerilor începători de a-şi organiza întâi co-lecţiunea mărcilor din ţara lui bine înţeles mărcile mai eftine întâi, dar tot dacă se poate, pe serii întregi. Profi tid pentru colecţionar e întotdeauna mai mare. " In orice caz ţara luî, — Momânîa
noastră. -— trebue să-1 intereseze în primul rând. Ce frumos ar fi ca orice colecţionar să strângă fiecare marcă diferită ce eee în ţara lui şi să o plaseze în album a şui sau caietul său de mărci. Să nu se zică : le găsim oricând. Iată. chiar din cele mai nouî mărci şi încă se găsesc cu greutate. Să ne spună tinerii începători, dacă au văzut şi au la ei, bunioară, marca e.şită în anul trecut, d^ 60 bani? Şi dacă unii o au. câţi o au?
Al treilea sfat a nostru e: mărcile pe care le strângeţi să fie în cea mai bună stare, întocmai ca o haină no-uu i . care numai atunci face plăcere
• să fie privită şi are valoare. Marca trebue să fie curată ş i să aî-
be toate culorile şi niai ales toţi diu-ţişorri.
Unii din cititorii noştri debutanţi nr-au irimie mărci şi ne-au întrebat dacă au v r e o valoare. Unele din ele aveau chiar! Dar în ce hal se găseau: lupte, murdare, îţi înserau nu o plăcere estetică, ci desgust. Le-am răs
puns, desigur, ca în asemenea stará' n'au absolut nici o valoare!
.. Dar voi continu a. C. Or.
Informatiuni filatelice Zilele trecute a continuat la Parii
vinderea prin licitaţiune a colecţiu-nei celebre Ferrari de la Rénoiiere^ vânzare care continuă de patru a an! mereu, — cojecţîunea Ferrari fiindl una din cele mai mari diu lume. A-c e a s t a coleeţiune a produs până a1» cum miliarde de lei. ^
De data aceasta s'au cumpărat ăa cilecţionarî. printre cele multe vân* dute, următoerete: 1 maică de l pen« ny Mauriciu .1847. Deei marca nu e* m în cea mai perfeceă stare, totuşî ea s'a ridicat delà 60 mii franci (pes« te milion ş i jumătate). . '
* \ .,ljEcho de la- Timkrologve"',— ce| j
mai mure revisffcá filatelică, — apare; de 2 ori pe lună. Costă 6 lei, în caráí se cimrinde şi 1 leu posta. A se adrd» sa C. Or. Fiíatelfa. ;
\ Dăm cititorilor noştri orice fel dő
lămuriri in direcţia íüatelieá. Ne in> teresează colecţîuntle păstrate aj
mărci vechi româneşti; deasemeneä noi in cantităţi mart .
•*• In numărul viitor vom organiza ujä
frumos concurs, a cărui importanţa ~a întrece ne celelalte. p
4 In luna Septembrie va apare o re
vistă filatelica româneasca, care vă? fi scrisă de ceî mai. cunoscuţi filate^ Hşti ai noştri. (.
Rugăm pe cetitorii noştri să ne" c o munice, dacă i-ar interesa să uftnär, reaseă această revistă.
de pictorul grec T. RaUi — Vezi ilustrata din pag. I —
Viaţa Orientului este şi ea plină de Лиг-m:c şi tentează pe pictork ţărUofрпЩ-tale In creaţvmile lor. Reproducem în pq^}
gina l, după un pictor grec T. Ralll, ftii* moşul lui tablou:\lsp ta". O tânără / a -ranci greco.ii:ă s'a dus cu o plângere Щ stareţii mărtăstlrel, şl în Hm iul eând Щ aştepta să fie primită, doi călugări greci? isniliii de frumasefet ţărancei, Il vorbesfi g'ume. Ea, de şi ar vrea să fie lăsată îi vect, totuţi ascultă şoaptele bătrânilor, cl toate că sufletul ei este aiurea şi ochii û | danci şl negri caută In depărtare desiegaţ rea nevoiei care o supără şi a făcut-o să vie in locaşul acesta, unde făţărnicia em toi aşa de puternică ca şi in lumea ei mici şi nevoiaşă, de unde a venit.
Top Related