imunitatea este definită drept capacitatea organismului de a diferenţia structurile molecular
proprii (self) de cele străine (non self), tolerarea structurilor proprii şi eliminarea rapidă a celor
străine.
organismele au dobândit capacitatea de a:
- recunoaşte, intercepta şi neutraliza moleculele străine (non-self) pătrunse în mediul său intern.
- distinge constituenţii proprii de cei străini care ar putea duce la dereglarea homeostaziei.
Imunitatea naturală reprezintă capacitatea unui organism normal de a rămâne neafectat la
contactul cu un agent patogen, datorită structurii morfofiziologice a speciei sau individului.
Această proprietate reprezintă o însuşire înnăscută şi se transmite ereditar în descendenţă ca şi
alte caracteristici ale speciei. rezistenţă înnăscută individuală este determinată de diferiţi factori
endogeni ca:
- starea barierelor fiziologice şi anatomice,
- starea sistemului nervos şi hormonilor,
- permeabilitatea capilarelor,
- acţiunea sucurilor digestive.
Factori nespecifici externi de apărare ai organismului: bariere mecanice(anatomice)- pielea
si mucoasele,fiziologice,celulare
Epiteliul respirator este sediul unor fagocitoze active, monocitele fixe înglobând toate particulele
străine ajunse la acest nivel.
În mucoase sunt prezente celule cu proprietăţi fagocitare. Acestea reprezintă cel mai important
mechanism antiinfecţios al plămânului.
Printre factorii nespecifici externi un anumit rol în apărare îl joacă microflora comensală şi
saprofită
Bariere mecanice: tesutul conjuntiv dens, presiunea sangvina si contractia peretilor elastici
Factori umorali: prezenti in ser, secreţiile ţesuturilor şi în diferite umori (lichide corporale) ale
organismului.
Sangele are effect bactericid
Factori celulari: Reprezentaţi de celule ale organismului (fagocite), cu localizare şi morfologie
diferită, ce alcătuiesc împreună sistemul fagocitar: microfage mobile neutrofile - macrofage
mobile - macrofage fixe
În afară de ser, alexina se mai găseşte în concentraţie redusă în exudatele normale ale pleurelor,
pericardului, peritoneului şi în limfă. Titrul alexinei nu este modificat în urma imunizării.
Complementul (alexina) reprezintă un system de apărare alcătuit din proteine serice care
participă la liza celulelor străine, reacţiile inflamatorii şi fagocitoză.
Este formată dintr-un ansamblu de cel puţin 20 proteine, motiv pentru care a fost denumit
sistemul complement (reprezintă
Componentele complementului: unitatea de recunoastere, grupul de activare, grupul de atac
Conservarea alexinei se realizează prin congelare (- 200 C), cu ajutorul unor substanţe chimice
sau prin liofilizare.
Functiile complementului: citoliza, inflamatia, opsonizarea
1.Complementul reprezintă un factor important al rezistenţei naturale, având acţiune bactericidă
atât asupra bacteriilor Gram pozitive cât şi a celor Gram negative, virusurilor şi protozoarelor.
2.Complement ul induce răspunsuri inflamatorii locale, intervenind în eliminarea ţesuturilor
lezate, grăbind procesele reparatorii.
3. Participă în reacţiile dintre antigen şi efectorii celulari ai rezistenţei naturale şi imunităţii
dobândite:
Complementul participă la elaborarea răspunsului imun, mediind anumite forme de cooperare
intercelulară Intervine în unele procese nespecifice imunologice: coagularea sângelui.
Un rol deosebit îl joacă complementul în realizarea supravegherii imunologice a organismului
(menţinerea stării de sănătate).
Componentele complementului se găsesc în plasmă sub formă inactivă.
Activarea C3 are loc în prezenţa complexului antigen (bacterii, alte tipuri de celule) - anticorp =
calea clasică.
Calea alternativă nu implică prezenţa anticorpilor sau a C1, C2, C4. Este iniţiată de
interacţiunea dintre anumite polizaharide
Procese prin care sunt distruse microorganismele: citoliza, inflamatia, opsonizarea
Citoliza- omorarea celulelor prin distrugerea membrane plasmatice
Opsonizrea –stimularea fagocitozei
Inflamatia- c3a si c5a
Reglarea activităţii sistemului complement se face printr-un mecanism de tip homeostatic în care
intervin o serie de factori antagonici cunoscuţi sub numele de „inhibitori serici”.
Interferonii- proteine cytokine
Limfocitele nk sunt limfocite mari granulare fara specificitate de recunoastere si actiune
Fagocitoza: a ingloba in citoplasma particule
SRH e format din : cellule limfoide, cel albe ale sangelui
Mecanismul fagocitozei: chemotaxia, aderenta, ingestia, digestia
Chemotaxia: atractia fagocitelor la microorgansime
Aderenta: faza de fixare a materialului fagocitabil
Ingestia: inglobare prin emitere de pseudopode
Digestia: se realizeaza cu ajutorul enzimelor lizozomale rezultand un fagolizozom
In fagolizozom are loc degradarea materialului fagocitat
Pinocitoza: mecanismul de inglobare a unor material fagocitabile
Pe durata inflamatiei se modifica concentratiile unor protein
Procesul inflamator: vasodilatia eliberarea histaminei ,migrarea fagocitelor,reparatia tisulara-
inlocuirea celulelor
Marginatie-neutrofile si monocitele se alipesc la suprafata interna a endotelimului
imunitate dobândită artificial activ (prin vaccinare):
imunitate dobândită artificial pasiv (prin seruri imune sau transfer de celule imunocompetente
imunitate dobandita: umorala,mediate cellular,T
epitopii: grupari determinante
Top Related