Ion creanga, Povestea lui Harap-Alb (1877)

Variantele 1, 4, 6, 7 bacalaureat 2009

Ion Creang, Povestea lui Harap-Alb (1877) caracterizare Harap-Alb

A. Introducerea

1. Contextul

2. Activitatea literar

B. Cuprinsul ( concis i argumentat; orice aspect trebuie pus n legtur cu personajul ) 1. Definiia speciei 2.Tipul speciei 3. Supratema 4. Tema 5. Motivele 6. Viziunea despre lume 7. Conflictul 8. Titlul 9. Compoziia 10. Narator 11. Punct de vedere / Perspectiv / Viziune 12. Aciune 13. Timpul i spaiul 14. Incipit 15. Final 16. Relaia dintre incipit i final 17. Personaj principal, dinamic, titular, protagonist, eponim, simbolic. 18. Modalitati de caracterizare:

mijloace directe: portretul facut de narator si de alte personaje; naratorul se raporteaza de fiecare data ironic la personajul sau;

mijloace indirecte: caracterizarea prin propriile actiuni; prin mediile pe care le strabate personajul; prin nume; prin monologul interior.

Protagonistul este angajat intr-un scenariu initiatic. El este chemat sa treaca de la starea de neiniiat la starea de perfeciune, prin parcurgerea unui itinerariu formativ. Povestea lui Harap-Alb de Ion Creang urmareste destinul unui fecior de crai supus unui lung proces al devenirii spirituale.Protagonistul basmului lui Creanga ramane totusi o figura singulara, o remarcabila creatie a marelui povestitor.

Ca avem de-a face cu un personaj uman banuim inca de la inceput, cand ne este descrisa reactia lui in urma umilintelor la care fusesera supusi fratii mai mari: Fiul craiului cel mai mic, facandu-se atunci ros cum ii gotca, iese afara in gradina si incepe a plange in inima sa, lovit fiind in adancul sufletului de apasatoarele cuvinte ale parintelui sau. Tot acum aflam ca, asemeni oricarui om, feciorul de crai este, in acelasi timp, milostiv si bun, dar si iute la manie (se cam repede la cersetoarea din gradina si, ,,manios ii mai trage un frau in cap calului rapciugos). De asemenea, el poate fi atat neascultator (nesocoteste indemnul patern), cat si supus (nu iese din cuvantul Spanului), atat fricos si ezitant in fata provocarilor (Sfanta Duminica il vede ,,mai fricos decat o femeie, chiar ,,o curca plouata), cat si viteaz si prudent (episodul uciderii cerbului). De aceea comentatorii au socotit ca protagonistul se af n antitez cu Feii-Frumosi din alte basme, prin felul sau de a fi prea uman. [ e bine s v alegei un episod din cele amintite mai sus i s il cunoatei foarte bine astfel nct s l putei prezenta fie la teste, fie la tez, fie la bacalaureat] Totusi, aceasta imagine realista este doar aparenta, caci basmul poarta in substrat planul unei structuri mitologice, in care protagonistul este un erou angajat intr-un scenariu initiatic, la care sunt partasi calul si sfanta Duminica. De altfel, ei sunt cei care ne vorbesc despre menirea incercarilor la care va fi supus Harap-Alb: Si unii ca acestia [ca Spanul, n.n.] sunt trebuitori pe lume cateodata, pentru ca fac pe oameni sa prinda la minte..., ii spune calul; ,,Cand vei ajunge si tu odata mare si tare, ii cauta sa judeci lucrurile de-a fir-a-par si vei crede celor asupriti si necajiti, pentru ca stii acum ce e necazul, ii spune Sfanta Duminica. lata, asadar, sensul devenirii feciorului de crai; ca sa ajunga imparat, eroul trebuie ,,sa prinda la minte, sa devina mai intelept, mai bun, mai curajos. Cu alte cuvinte, printul e chemat sa treaca de la starea de nedefinit (,,boboc de felul sau), la desavarsire (devine imparat). E ceea ce va realiza la capatul unui scenariu formativ, in care el se lasa antrenat de catre o fiinta aparent malefica, Spanul.

Critica de specialitate a vazut in basmul lui Creanga ,,un pelerinaj spre Unitate (Vasile Lovinescu). Protagonistul parcurge o adevarata ucenicie alaturi de Span (in ipostaza de guru), avand in ajutor doua forte providentiale (sfanta Duminica si calul,). Prima etapa a formariii sale este cea a coborarii in fantana. Este, de fapt, o coborare ad inferos, un botez in urma caruia fiul craiului primeste un nou nume, Harap-Alb, si o noua identitate, de sluga a Spanului. Conditia impusa prin juramant este cea a oricarei deveniri spirituale: ,,si atata vreme sa ai a ma sluji, pana cand ii muri si iar ii invie. Ea a fost, in parte, realizata deja, caci intrarea si iesirea neofitului din fantana echivaleaza cu o moarte si o inviere. [ trebuie s cunoatei la perfeciune acest episod pentru a-l pute prezenta]Evenimentele ce vor urma - calatoria pana la imparatul Verde, dobandirea salatelor din Gradina Ursului, a pieii cu nestemate din Padurea Cerbului, aducerea fetei imparatului Ros (cu cele sase incercari) - sunt episoadele unui scenariu de initiere, in cursul caruia Harap-Alb se prinde la minte, adica isi dobandeste fortele spirituale. Prin urmare, celelalte personaje care se alatura craisorului (Regina furnicilor, Craiasa albinelor, Ochila, Gerila, Flamanzila, Setila, Pasari-Lati-Lungila) trebuie interpretate ca ,,personificari ale trasaturilor morale si spirituale ale eroului (Andrei Oisteanu). De acestea se va sluji Harap-Alb in lupta impotriva raului. Dar pentru ca realizarea protagonistului sa fie totala, el trebuie sa primeasca din nou botezul mortii si al invierii. In final, Spanul ii zboara acestuia ,,capul dintr-o singura lovitura de palos", iar farmazoana rosie il readuce la viata, unificand elementele pana atunci divizate. [ trebuie s cunoatei foarte bine punctul culminant al basmului pentru a-l putea povesti] . Harap-Alb poate fi incoronat. [ trebuie s cunpatei foarte bine deznodmntul basmului pentru a-l putea povesti] . Dupa cum s-a putut observa, portretul eroului reiese mai ales din faptele, vorbele si reactiile acestuia. Din textul lui Creanga nu lipseste insa nici caracterizarea directa. Explicatiile celorlalte personaje cu privire la Harap-Alb sunt transcrise fie prin stilul direct ( Fii incredintat ca nu eu, ci puterea milosteniei si inima ta cea buna te ajuta, Harap-Alb, zise Sfanta Duminica...), fie prin cel indirect (fetele imparatului Verde gasesc ca Harap-Alb, sluga lui, are o infatisare mult mai placuta si samana a fi mult mai omenos decat Spanul). Cat despre narator, acesta se raporteaza de fiecare data ironic la personajul sau, chiar daca o face direct (Fiul craiului, boboc in felul sau la trebi de aieste...) sau numai prin formele aluziv-ironice ( Asa este, maicuta, raspunse Harap-Alb, cufundat in ganduri si galban la fata, de parca-i luase panza de pe obraz). Toate acestea concura la realizarea unui personaj ce depaseste, prin complexitate, tipologia stricta a basmului.

III. ncheierea ( la fel ca la argumentare ) PAGE 1