- Iar te-ai cufundat n stelei n nori i-n ceruri nalte?De nu m-ai uita ncalte,Sufletul vieii mele.

n zadar ruri n soareGrmdeti-n a ta gndirei cmpiile asirei ntunecata mare;

Piramidele-nvechiteUrc-n cer vrful lor mare -Nu cta n deprtareFericirea ta, iubite!

Astfel zise mititica,Dulce netezindu-mi prul.Ah! ea spuse adevrul;Eu am rs, n-am zis nimica.

- Hai n codrul cu verdea,Und-izvoare plng n vale,Stnca st s se prvalen prpastia mrea.

Acolo-n ochi de pdure,Lng balta cea senini sub trestia cea linVom edea n foi de mure.

i mi-i spune-atunci povetii minciuni cu-a ta guri,Eu pe-un fir de romaniVoi cerca de m iubeti.

i de-a soarelui cldurVoi fi roie ca mrul,Mi-oi desface de-aur prul,S-i astup cu dnsul gura.

De mi-i da o srutare,Nime-n lume n-a s-o tie,Cci va fi sub plrie --apoi cine treab are!

Cnd prin crengi s-a fi ivitLuna-n noaptea cea de var,Mi-i inea de subsuoar,Te-oi inea de dup gt.

Pe crare-n boli de frunze,Apucnd spre sat n vale,Ne-om da srutri pe cale,Dulci ca florile ascunse.

i sosind l-al porii prag,Vom vorbi-n ntunecime:Grija noastr n-aib-o nime,Cui ce-i pas c-mi eti drag?

nc-o gur - i dispare...Ca un stlp eu stam n lun!Ce frumoas, ce nebunE albastra-mi, dulce floare!

..............

i te-ai dus, dulce minune,-a murit iubirea noastr -Floare-albastr! floare-albastr!...Totui este trst n lume!