UNIVERSITATEA „Vasile Alecsandri” din Bacău
FACULTATEA DE INGINERIE
PROGRAM DE STUDIU: Ingineria şi Protecţia Mediului în Industrie
PROIECT
FIABILITATE
COORDONATOR: STUDENTI:
Asist. dr. ing. Bârsan Narcis
Grăpinoiu Mihaela
Neagu Georgiana
Grupa 342
2012-2013
ELEMENTE DE FIABILITATE ALE UNUI ROUTER WI-FI
2
CUPRINS
CAPITOLUL 1. NOȚIUNI GENERALE DESPRE FIABILITATE................................................................4
1.1. Definiţia fiabilităţii..........................................................................................................4
CAPITOLUL 2. SCURT ISTORIC...........................................................................................................5
CAPITOLUL 3.GENERALITĂŢI DESPRE ROUTER.................................................................................6
3.1.Tipuri de rutere.......................................................................................................................7
CAPITOLUL 4. DESCRIEREA UNUI ROUTER INDIVIDUAL WI-FI TP-LINK......................................9
4.1. Avantajele şi dezavantajele utilizării unui ruter.................................................................10
4.2. Componentele unui router..................................................................................................11
4.3. Conectorii routerului..........................................................................................................12
4.4. Specificaţii tehnice...............................................................................................................13
CAPITOLUL 5. ELEMENTE FIABILE ALE ROUTERU-LUI.....................................................................14
5.1. Elemete fiabile....................................................................................................................14
BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................................17
3
CAPITOLUL 1. NOȚIUNI GENERALE DESPRE FIABILITATE
1.1. Definiţia fiabilităţii
Fiabilitatea reprezintă caracteristică unui produs exprimată prin probabilitatea
îndeplinirii funcţiei cerute, în condiţii date, pe o durată de timp specificată.
Această definiţie conţine cinci concepte fundamentale:
· Conceptul de caracteristică a unui produs, care poate fi determinat şi caracterizat ,
la fel ca şi celelalte caracteristici tehnice (putere, turaţie ) exprimat cantitativ;
· Conceptul de probabilitate este exprimat printr-o probabilitate şi are o valoare
cuprinsă între 0 şi 1. Fiind o probabilitate nu poate fi măsurat direct aşa cum este
cazul altor mărimi fizice, ci se determină pe baza metodelor statisticii matematice şi
a teoriei probabilităţilor;
· Conceptul de funcţie presupune satisfacerea unei funcţii cerute. Acest lucru
implică definirea corectă a funcţiei pe care trebuie să o realizeze. În cazul unui
element simplu funcţia înseamnă ceea ce trebuie să facă, în cadrul ansamblului din
care face parte;
· Conceptul de condiţii de funcţionare reprezintă ansamblul condiţiilor pentru care
a fost proiectat produsul. În multe cazuri noţiunea de fiabilitate nu este interpretată
corect, mai ales atunci când valoarea fiabilităţii este estimată prin prisma unor
încercări de laborator în care solicitările nu sunt corelate cu cele din utilizarea
normală;
· Conceptul de durată de funcţionare presupune o durată de funcţionare exprimată
în unităţi de timp (ore, zile, ani) sau un număr de cicluri, conectări, manevre.
1.2. Obiectivele fiabilităţii
· Studiul defectelor sistemelor (mecanisme de defectare, cauze, influenţa defectelor,
combaterea lor);
· Aprecierea comportării sistemelor în funcţionare, în raport cu condiţiile de
exploatare;
· Realizarea unor modele fiabilistice ale produselor, pe baza cărora se calculează
fiabilitatea lor, existând astfel posibilitatea comparării diferitelor variante şi
structuri.
4
CAPITOLUL 2. SCURT ISTORIC
Primul dispozitiv care avea o funcționalitate asemănătoare cu ruterele de astăzi a
fost Interface Message Processor (IMP). IMP-urile erau dispozitivele care asigurau
comutarea în ARPANET, prima rețea cu comutare de pachete. Ideea de ruter (numite
„gateway” - „porți” - pe vremea aceea) a apărut din lucrul unui grup de cercetători în
rețele, numit Internaţional Network Working Group (INWG).
Creat în 1972 ca un grup informal care să analizeze problemele tehnice ale
interconectării diferitelor tipuri de rețele existente la vremea respectivă. Aceste dispozitive
erau diferite de precedentele comutatoare de pachete în două moduri. În primul rând, ele
conectau rețele de tipuri diferite, ca de exemplu rețele seriale și rețele locale. În al doilea
rând, dispozitivele acestea nu asigurau controlul erorilor, lăsând acest lucru în sarcina
calculatoarelor (această idee a fost încercată și în rețeaua CYCLADES).
Fig.1. Primul dispozitiv asemător cu routerul „Interface Message Processor”
Primele rutere Xerox au intrat în serviciu la începutul anului 1974. Primul ruter IP
adevărat a fost dezvoltat de Virginia Strazisar în 1975-1976. Până la sfârșitul anului 1976
existau 3 rutere 13 bazate pe minicalculatorul PDP-11 active în prototipul de Internet
existent în acea perioadă.
Primele rutere multiprotocol au fost create în mod independent de cercetători de la
MIT și Stanford în 1981. Deoarece cea mai mare parte a rețelelor actuale sunt bazate pe
protocolul IP, ruterele multiprotocol au devenit destul de rare. Cu toate acestea, nu trebuie
minimizată importanța lor din perioada de început al dezvoltării rețelelor de calculatoare,
în acea perioadă existau mai multe seturi de protocoale care concurau cu stiva TCP/IP.
5
CAPITOLUL 3.GENERALITĂŢI DESPRE ROUTER
Ruter-ul este un dispozitiv hardware sau software care conectează două sau mai
multe rețele de calculatoare bazate pe „comutarea de pachete”. Funcția îndeplinită de
rutere se numește rutare.
Diferențierea între rutere hardware și rutere software se face în funcție de locul
unde se ia decizia de rutare a pachetelor de date. Ruterele software utilizează pentru
decizie un modul al sistemului de operare, în timp ce ruterele hardware folosesc dispozitive
specializate ce permit o viteză mai mare de comutare a pachetelor.
Ruterele funcţionează la nivelul de reţea al modelului OSI, ceea ce înseamnă că pot
comuta şi ruta (dirijă) pachete între diferite reţele. Acest lucru se realizează între reţele
printr-un schimb de informaţii specifice protocoalelor între reţelele respective. Ruterele
citesc informaţia complexă pe adresa din pachet şi, deoarece funcţionează la un nivel
superior punţilor, au acces la informaţii suplimentare. Ruterele au nevoie de adrese
specifice. Ele înţeleg doar adresele de reţea care le permit să dialogheze cu un alt ruter, sau
cu adresele plăcilor de reţea locale.
Ruterele nu pot comunica cu calculatoarele aflate la distanţă. Atunci când ruterele
primesc pachete destinate unei alte reţele (aflată la distanţă), le trimit mai departe ruterelor
care se ocupă de reţeaua respectivă. Pe măsură ce pachetele sunt transmise de la un ruter la
altul, adresele sursă şi destinaţie de la nivelul legătura de date sunt înlăturate şi apoi
regenerate. Acest lucru permite unui ruter să dirijeze un pachet dintr-o reţea Ethernet
TCP/IP, către un server dintr-o reţea Token Ring TCP/IP. Deoarece ruterele citesc doar
pachetele cu adresa de reţea, ele nu vor permite transmiterea în reţea a datelor
necorespunzătoare, şi nici a "avalanşelor" de mesaje difuzate, neaglomerând traficul de
reţea. Ruterele nu cercetează adresa ruterului destinatar, ci doar adresa reţelei de destinaţie.
Administratorii pot împărţi o reţea mare în mai multe reţele mici; deoarece ruterele
mici transferă şi nu tratează orice pachet, ele acţionează ca o barieră de siguranţă între
segmente. Spre deosebire de punţi, ruterele suportă mai multe căi active între segmentele
LAN şi pot alege dintre acestea căi redundante. Deoarece ruterele pot conecta segmente
care folosesc metode diferite pentru împachetarea datelor sau de acces la mediu, de obicei
există mai multe căi disponibile pentru un ruter. Aceasta înseamnă că, dacă o rută nu este
funcţională, datele vor fi transferate totuşi, însă pe alte rute.
6
Un ruter poate urmări traficul într-o reţea pentru a afla care segmente ale acesteia
sunt mai aglomerate. Dacă una din rute este foarte aglomerată, ruterul va identifica o altă
cale pe care să transmită datele.
Ruter-ul stabileşte calea pe care o vor urma pachetele de date, determinând numărul
de escale între segmentele reţelelor, necesitând o configuraţie minimală.
3.1.Tipuri de rutere
Rutere individuale. Pentru conectarea reședințelor individuale și a firmelor mici la
serviciile de internet prin cablu, DSL sau la rețele de cartier se folosesc rutere de mici
dimensiuni și nu foarte puternice. Majoritatea au inclus și un switch, iar unele dintre aceste
rutere suportă și conexiuni wireless, în special prin rețeleWi-Fi
Deși ruterele individuale prezente în acest moment pe piață asigură conectivitatea la
rețeaua locală la viteze de 100/1000 Mbps, multe dintre ele nu sunt capabile să ruteze un
asemenea volum de trafic. Acest compromis a fost făcut deoarece majoritatea conexiunilor
rezidențiale la Internet sunt limitate ca viteză de către furnizor.
Funcționalitatea ruterelor pentru acasă este în general similară cu a celorlalte rutere,
dar acestea mai au o funcție suplimentară, și anume transformarea adreselor IP a tuturor
calculatoarelor din rețea într-o singură adresă IP publică, prin NAT. Acest lucru face că,
din Internet, întreaga rețea locală să arate ca un singur calculator, însă limitează numărul
conexiunilor simultane (și implicit al utilizatorilor) pe care le poate suporta ruterul
Fig. 2. Router individual Wi-Fi
7
Rutere pentru companii. Companiile folosesc rutere de toate dimensiunile. Cele
mai puternice se află de obicei în cadrul companiilor de telecomunicații și al centrelor de
cercetare, dar multe companii mari au la rândul lor nevoie de rutere puternice.
Multe companii, în special cele cu o răspândire geografică mare, folosesc un model de
achiziție a ruterelor cu trei nivele: acces, distribuție și nucleu (core).[
Fig. 3. Ruter pentru companii
Rutere pentru rețele de telecomunicații. Majoritatea companiilor au un număr
mic de rețele cu care se conectează (în principiu cele ale ISPurilor care furnizază internet
companiei), pe când companiile de telecomunicații au interesul să aibă legături directe cu
cât mai multe rețele similare, pentru a micșora latența (întârzierea) pachetelor către orice
locație de pe glob.
Ruterele folosite pentru interconectarea între providerii de Internet (mai exact între
două sisteme autonome) și alte rețele mari vor folosi aproape întotdeauna
protocolul BGP pentru a schimba informații.
Fig.4. Rutere pentru rețele de telecomunicații de nucleu
8
CAPITOLUL 4. DESCRIEREA UNUI ROUTER INDIVIDUAL WI-FI TP-LINK
Router-ul TP-LINK de 300Mbps Wireless N este un dispozitiv ce oferă conexiuni
cu fir şi wireless, fiind proiectat pentru utilizarea cu echipamente de reţea atât pentru acasă,
cât şi pentru birouri mici.
Fig.5. Router-ul TP-LINK de 300Mbps Wireless N
Acesta oferă o viteză de transfer de 300Mbps, fiind ideal pentru streaming video HD,
apeluri VoIP, partajarea fişierelor complexe şi jocuri online.
În medie durata de viaţă a unui router este de aproximativ 8 ani, dacă este întreţinut în
mod corespunzător.
TP-LINK dispune de un port USB, care permite conectarea dispozitivelor de stocare
la reţea, pentru împărtăşirea facilă a resurselor intre utilizatorii reţelei. Router-ul
integrează un switch Gigabit pentru capabilităţi sporite de transfer a datelor, şi dezlănţuie
potenţialul maxim al reţelelor N-abled, eliminând limitările vitezei de transfer intre
conexiunea wired şi cea wireless 11n. Astfel, utilizatorii se vor putea bucura de rapiditatea
şi eficienţa cu care vor putea împărtăşi fişiere complexe precum filme high-definition, în
minute în ore.
Fig. 6. Port-uri Gigabit
9
TP-LINK oferă o atenuare sporită a pierderilor de date pe distanţe mari precum şi
prin obstacole din birouri şi apartamente, chiar şi prin pereţii din fier-beton. Semnalul
puternic pe distanţe mari permite conexiuni fără întreruperi, ceea ce dispozitivele
tradiţionale 802.11g nu pot oferi. Router-ul are capacitatea de a lucra fluid şi fără întârzieri
cu majoritatea aplicaţiilor ce necesită o lăţime de banda mare, incluzând apelurile VoIP,
streaming video şi jocurile online.
Fig. 7. Semnal wireless stabil
4.1. Avantajele şi dezavantajele utilizării unui ruter
Avantaje:
· eliminarea cablărilor;
· permite accesul la reţeaua Internet folosind aceeaşi adresă IP ;
· interconectivitate cu toate echipamentele wireless (Laptop, PC, PDA, Telefoane
mobile, Camere supraveghere wireless, etc.)
· întreţinere uşoară;
· asigură transferul de informaţii între calculatoarele conectate;
· asigură protecţia împotriva accesului neautorizat în reţea;
· configurarea ruterului se realizează fără mari dificultăţi;
· comunicaţie la distanţe mari (peste 10km);
· cost de întreţinere scăzut.
10
Dezavantaje:
· echipamente pretenţioase în cazul parametrilor de funcţionare (temperatura,
umiditate);
· vulnerabile la trăsnete si fulgere.
4.2. Componentele unui router
LED-urile - sunt aprinse sau clipesc pentru a indica existenţa traficului de date sau a
conexiunii de voce. În funcţionarea normală, ledurile LAN, WAN, WiFi sau respectiv
GSM/3G trebuie să clipească. LED-ul LINE indică starea liniei telefonice.
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Figura 8. Localizarea LED-urilor
1. GSM/3G – LED verde: stins - indică lipsa conexiunii la reţeua mobilă; aprins –
conexiunea de date este activă;
2. LINE – LED roşu. Se aprinde pentru a indica utilizarea interfeţei telefonice. Indică
faptul că linia telefonică (FXS) sau joncţiunea (FXO) sunt folosite;
3. PWR – LED verde. Stins - nu este alimentat; aprins - indică alimentarea echipamentului
BYTTON HSDPA;
4. WiFi – LED verde. Stins - AP-ul încorporat a fost dezactivat; aprins - sistemul wireless
este disponibil; când clipeşte indică activitatea Punctului de Acces dedicat 802.11 b/g;
5. WAN – indicator pentru conexiunea WAN: stins - cablul nu este conectat; aprins -
conexiune fizică la reţeaua Ethernet (un cablu UTP a fost conectat la intrarea respectivă);
când clipeşte indică trafic de date prin interfaţa corespunzătoare;
6. LAN 1 … 4 – stins - cablul nu este conectat; aprins - indică conexiunea fizică la reţeaua
Ethernet (un cablu UTP a fost conectat la intrarea respectivă); când clipeşte indică trafic de
date prin interfaţa corespunzătoare. Cele patru LED-uri LAN sunt numerotate în ordine de
la stânga la dreapta (figura 8) pentru a corespunde conectorilor LAN de pe partea opusă.
11
4.3. Conectorii routerului
Fig.9. Conectorii routerului
1- un conector RF circular, de tip mamă, pentru conectarea la reţeaua GSM/3G/HSDPA
(GSM/3G);
2- doi conectori RJ11 pentru interfeţele telefonice FXO şi FXS (FXO respectiv FXS);
3- un conector circular tată pentru antena WIFI (WiFi);
4- slotul pentru cartela SIM (SIM), cu holder şi butonaş;
5- butonul de reset, de culoare neagră (RST);
6- conectorii USB1 şi USB2 tip A (USB1 şi USB2) pentru conexiunea USB;
7- un conector RJ45 de tip mamă, pentru reţeaua externă (WAN);
8- patru conectori RJ45 de tip mamă pentru conexiunile la reţeaua locală (LAN4 ....
LAN1). Cei patru conectori sunt numerotaţi în ordine inversă pentru a corespunde LED-
urilor de pe panoul frontal, care sunt în ordine corectă;
9- un conector jack pentru alimentare (PWR);
12
4.4. Specificaţii tehnice
Tabelul nr. 1
Denumire TP-LINK
Garanţie tehnică ~ 12 luni
Porturi LAN 4 porturi
Porturi WAN 1 port
Număr de antene 3 x antena detaşabilă
Lungime 200 mm
Lăţime 140 mm
Înălţime 28 mm
Viteza de transfer 300 Mbps
Temperatura de funcţionare între 0°C și 40°C (între 32°F şi 104°F)
Umiditatea la funcţionare 5% - 95%, fără condensare
Greutate Aproximativ 600g
13
CAPITOLUL 5. ELEMENTE FIABILE ALE ROUTERU-LUI
5.1. Elemete fiabile
Elementele fiabile ale routeru-lui sunt :
· Ledurile;· Antenta wi-fi;· Placa de bază;· Alimentator curent.
Ledurile
Ledurile se pot distruge brusc în urmă:
· unui şoc de tensiune;· temperatură ridicată.
Dacă ledurile sunt într-un mediu prietenos - vor scădea în intensitate cam cu 15% în
2 ani, în funcţie de producător. Timpul lor de funcţionare este de 30 000 ore comparativ
pentru un bec cu incandescenta la care timpul de viaţă este de 1000 ore.
Ledurle la frig luminează mai puternic. Pe măsură ce temperatura creşte: puterea
luminii şi tesiunea scade, lungimea de unda se lungeşte. Ideal ledurile funcţionează la 20-
25°C.
Fig.10 Led
Antenta wi-fi
Performanţele antenei sunt importante în semnalul pe care îl va furniza routerul
wireless. Cele 3 antene a câte 4 dbi sunt omni direcţionale, adică transmit semnalul în
toate direcţiile din jurul routerului, lucru care nu îţi va fi de niciun folos dacă montezi
routerul lângă un perete exterior.
14
Plasarea routeru-lui pe un birou metalic sau lângă un dulap din metal poate duce la
riscul de a pierde semnal wireless.
Antena router-ului wi-fi se poate defecta în urma unei manipulări
necorespunzătoare.
Fig.11 Antenă router wi-fi
Placa de bază a routeru-lui
Placa de bază a routeru-lui furnizează un transport sigur,fiabil al datelor dea lungul
unei legături fizice, identifica dispozitivele din reţea şi controlează erorile de comunicaţii
şi fluxului de date.
Fig.12. Placa de bază a router-ului
Garanţie tehnică aproximativ 60 de luni.
15
În cazul în care exista o descărcare mare de curent se poate arde dar de cele mai
multe ori plăcile de reţea dispun de diode de protecţie care îşi revin în câteva secunde.
Alimentator curent
· tensiune de alimentare 100- 240 V;
· tensiunea la ieşire 5 V;
· putere 5 W;
· capacitate 1 A.
Ţinerea în priză mai mult de 8 ore duce la supraîncălzirea acestuia presare, tragerea sau
îndoirea cablului duce la distrugerea acestuia.
16
BIBLIOGRAFIE
1.***http://www.emag.ro/router-wireless-n-gigabit-tp-link-tl
2.***https://www.google.ro/search?
q=leduri&bav=on.2,or.r_cp.r_qf.&bvm=bv.45175338,d.d2k&biw=1366&bih=634&um=1
&ie=UTF
3.***http://www.leduri.ro/Articole/led_info/ledinfo.php
4.***http://www.scritube.com/tehnica-mecanica/NOTIUNI-GENERALE-PRIVIND-
FIABI12325.php
5.***http://ro.wikipedia.org/wiki/Ruter
17
Top Related