Familia creştină

Familia, acest miracol, este numită de către Sfântul Ioan

Gură de Aur „o Biserică în mic” şi neîndoielnic ea este o

pepinieră a dragostei. Precum Biserica îşi are temeiul şi modelul

ei în viaţa de comuniune a Sfintei Treimi: ”Ca toţi să fie una,

după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia

în noi să fie una ca lumea să creadă că Tu m-ai trimis” (Ioan

17,21)1, la fel şi familia este creată după modelul Sfintei Treimi,

desfăşurându-şi viaţa într-o continuă comuniune, dragoste şi

pace.

„Şi dintre toate acestea ...:Nădejdea, credinţa şi

dragostea. Şi din acestea trei cea mai importantă este

dragostea (I Corinteni 13,13)2. Sunt cuvintele Sfântului Apostol

Pavel către cei din Corint, pe care îi îndeamnă să caute şi să

trăiască dragostea adevărată şi nu dragostea trupească-celebra

zicală „a iubi ca la Corint”- să facă distincţia între şi

şi ....Îndemnul dat corintenilor este valabil şi pentru

celelalte popoare, nu doar contemporane Apostolului, ci şi

pentru urmaşi.

Exista trei feluri de a iubi:

Camaraderia - sentiment îndepărtat către persoane de

sex opus care se exprima prin “Te plac”

Casatoriile acestea nu rezista

Pericolul apare când iubirea noastra se bazeaza pe

caracteristici trecatoare de moment

Pasiunea actioneaza puternic asupra emotivitatii1 Biblia – Institutul Biblic şi Mişiune ortodoxă, Bucureşti, 20002 Idem

-face ca inima sa lucreze mai mult

-grecescul-“eros”-forma senzuala şi fizica de iubira care ascute

simturile şi stimuleaza trairile

-daca pasiunea e lipsita iubire veritabila

Iubire veritabila –daruieşte

-ea se motiveaza

-nu cauta sa castige ceva ci doar sa daruiasca3

Deschizând Sfânta Scriptură şi citind prima carte a

Vechiului Testament, vedem că după ce Dumnezeu a creat

lumea şi pe om a pus bazele familiei. Aşadar, fundamental

familiei s-a pus în Paradis când Dumnezeu a creat pe Eva.Cea

mai mare suferinţă este aceea de a fi singur,iar Dumnezeu fiind

Treime este în permanenţă în comuniune şi iubire şi pentru că l-

a creat pe om “după chipul şi asemănarea Sa”(Facere 1,26)4

dacă nu ar fi în comuniune cu alte persoane atunci nu ar mai fi

chipul lui Dumnezeu.

Femeia este numită “ajutor”(Facere 2,18;2,20)5.”Ca ajutor

un bărbat ar fi fost mai de folos dacât o femeie” dar se spune în

Sfânta Scriptură că “nu este bine să fie omul singur”,î ncât

femeia “va fi cu el”.6

“Bărbat şi femeie a făcut şi i-a binecuvântat şi le-a pus

numele Om,în ziua în care i-a făcut”(Facere 5,2)7.Astfel incă din

Rai se pune început vieţii conjugale,care presupune unul singur

şi nu doi.

3 “Cum să-ţi înţelegi soţia?” - Gary Smalley, Editura Curtea Veche-Bucureşti 2002. pag. 31

4Biblia – Institutul Biblic şi Mişiune ortodoxă, Bucureşti, 20005Idem6Paul Evdokimov - Taina iubirii. Sfinţenia unirii conjugale în lumina tradiţiei ortodoxe, Ediţia a II- a, traducerea Gabriela Moldoveanu, editura Christiana Bucureşti, 1989 ,pag.1297 Biblia – Institutul Biblic şi Mişiune ortodoxă, Bucureşti, 2000

“Căsătoria este:unitatea a două persoane într-o singură

fiinţă,o singură substanţă;unirea într-un trup şi un suflet,dar în

două persone”.8

Căsătoria primeşte caracterul de Taină, prin începutul

activitaţii pământeşti a Mântuitorului la nunta din Cana Galileii

(Ioan 2, 1-11).9

Sfântul Ioan Gură de Aur: ”Sunt două raţiuni pentru care

a fost instituită căaătoria… pentru a-l face pe bărbat să se

mulţumească cu o singură femeie şi pentru a face copii, dar

principala e cea dintâi”.10

Dar principalul motor al căsniciei este iubirea. Fără de

aceasta, oricât ar încerca soţii, nu vor reuşi să aducă armonia,

fericirea şi bucuria în casa lor, ci vor fi mereu mănaţi de gânduri

întunecate, certuri, nevoie. A încerca o definire a “iubirii” este

cel puţin naiv. Oricâte cuvinte s-ar aduzna la un loc, ea rămâne

nedifinită, iar cuvintele se dovedesc a fi prea mărginite şi lipsite

de sens pentru a-l cuprinde.

Iubirea omului, după modelul iubirii lui Dumnezeu caută

un “obiect” asupra căruia să se reverse. În cadrul familiei ea se

revarsă asupra soţilor, dar mai ales asupra copiilor şi astfel

căsnicia primeşte o nouă calitate: paternitatea şi maternitatea.

“Copilul ivit din comuniunea conjugală o prelungeşte şi

reafirmunitatea desăvârşită deja formată. Iubirea se revarsă

peste peste strălucirea ei în lume şi zămisleşte copilul”11. Mama

8Paul Evdokimov - Taina iubirii. Sfinţenia unirii conjugale în lumina tradiţiei ortodoxe, Ediţia a II- a, traducerea Gabriela Moldoveanu, editura Christiana Bucureşti, 1989 ,pag.1309Biblia – Institutul Biblic şi Mişiune ortodoxă, Bucureşti, 200010Paul Evdokimov - Taina iubirii. Sfinţenia unirii conjugale în lumina tradiţiei ortodoxe, Ediţia a II- a, traducerea Gabriela Moldoveanu, editura Christiana Bucureşti, 1989, pag.13311idem pag. 134

la vederea copilului, uită de toate durerile naşterii, datorită

bucuriei şi iubirii care îi umple sufletul.

Iubindu-se unul pe celălalt, soţii îl iubesc pe Dumnezeu,

iar această iubire o transmit şi copiilor lor

Temeiul, baza unei familii se pune în momentul căsătoriei

în cadrul Tainei Cununiei.

Dar această Taină, dată de Mântuitorul nu trebuie privită prin

aspect pur material, carnal sau pentru a fi o garanţie la

bătrâneţe, ci ea să fie trăită în sens duhovnicesc, întemeiată pe

cea mai pură şi sinceră iubire, după cuvitele Mântuitorului,

amintind de Legea Veche: ”Pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl

său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un

trup. Pentru aceea nu mai sunt doi, ci un trup”12.

Dar nunta e binecuvântată, doar când aceasta e spre

naştere de prunci, cât e comuniunea de iubire între părinti şi

copii care vor veni.

In alegerea partenerului pentru a forma o familie pe primul plan

trebuie sa fie criteriile de ordin etic,moral.Aceste criterii

reprezinta ponderea cea mai mare,in comparative cu cele

biologice,economice;acestea nu fac decat sa subjuge casatoria

cu calcule şi interese meschine,cu diferite prejudecati

sociale,entice,religioase,etc.

“Idealurile şi aspiratiile comune,sentimentele de afectiune

reciproca şi de respect,dragostea fata de frumusetea din

natura,din societate,arta şi din fiinta umana,altruismul şi altele

asemenea,vor da casniciei liantul necesar şi

12

perenitatea,climatul familial adecvat cresterii şi educarii

copiilor.”13

Pentru a vedea care este rolul familiei în dezvoltarea

afectivităţii vom vedea în primul rând cum şi în ce context se

formează o familie.Bazele unei familii se pun prin unirea a două

persona în taina cununiei.

“Cununia este serviciul divin prin care Biserica

binecuvintează şi consfinţeşte căsătoria , adică legătura dintre

bărbat şi femeie , ridicându-o la rangul de taină.”14

Naşii care asistă mirii au acelaşi rol ca şi cel al naşilor la

botez,ei sunt cei care garantează seriozitatea angajamentelor

luate de către cei doi miri şi al trăiniciei legăturii lor. Tocmai de

aceea ei pun împreună cu preotul,mâna pe inele şi pe cununi (la

punerea şi luarea cununulor de pe capul mirilor) ei fiind părtaşi

la această taină care se săvârşeşte .Naşii trebuie să fie mai în

vârstă ca mirii şi să fie pentru aceştia ca nişte pătinţi.

Cununia se săvârşeşte de regulă în biserică şi fiind slujbă

de bucurie se săvârşeşte în în zilele de sărbătoare (de regulă

duminica) indată după Liturghie.

Este precedată de slujba logodnei ,care reprezintă

“tocmire ,aşezarea sau punerea la cale a căsătoriei dintre doi

tineri”15, este de fapt cererea în căsătorie.

Actul central în slujba logodnei este punerea şi schimbarea

inelelor .Întrebuinţarea inelelor la slujba logodnei este un obicei 13 Ioan Jinga, Ion Negreţ - Familia acest miracol înşelător, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti 1999.

14 preot Profesor Doctor Ene Branişte –Liturgica specială, pag. 31115idem, pag.313

străvechi care a fost preluat de Biserica creştină.Inelele,care

sunt cercuri închise fără început şi fără sfârşit ,în Vechiul

Testament simbolizau putere şi încrederea care se acorda

cuiva.În ritualul creştin inelele simbolozează iubirea nesfârşită şi

fidelitatea reciprocă pe care cei doi tineri şi-au mărturisit-o şi

semnul trăiniciei legăturii dintre viitorii soţi.

Lumânările aprinse pe care naşii le poartă în mâini sunt

simbolul curăţiei mirilor,al luminii darului de sus şi al bucuriei

nuntaşilor.16

În slujba cununiei momentul principal ,cel în care se

consfinţeşte legătura dintre bărbat şi femeie,este atunci când

preotul rosteşte cuvintele din a treia rugăciune de

binecuvântare a mirilor:”Însuţi ,şi acum,Stăpâne,trimite mâna

Ta din sfântul Tău locaş şi uneşte pe robul Tău … cu roaba Ta…

etc.17. Semnul văzut al acestei sfinţiri este unirea mâinii drepte

a bărbatului cu mana dreaptă a femeii,de către preot.

Actul care pecetluieşte şi simbolizează săvârşirea tainei

este punerea cununilor pe capetele mirilor. Cununile sunt făcute

după modelul coroanelor cu care se încoronau regii şi

împăraţii,dar şi fecioarele în cadrul unor procesiuni religioase şi

simbolizau puterea,stăpânirea şi biruinţa, la bărbaţi, şi

frumuseţea şi curăţia virginală (la fecioare). Cununile se pun pe

capul mirilor ca un elogiu sau ca o răsplată pentru curăţia şi

fecioria lor,pe care ei şi-au păstrat-o până la nuntă şi pentru

care sunt încununaţi. De aceea se se şi cântă

rugăciunea:”Doamne Dumnezeul nostru, cu mărire şi cu cinste

încununează-I pe dânşii !”18

16ibidem, pag. 31517Molitfelnic – Institutul Biblic şi de Mişiune Ortodoxă, Bucureşti, 200018idem

Apostolul care se cântă la cununie este din epistola către

Efeseni a Sfântului Apostol Pavel(5,20-33).19 Apostolul

neamurilor face o comparaţie asemănând nunta cu legătura

sfântă şi indisolubilă dintre Hristos şi Biserică,şi îndeamnă pe

miri săse iubească cu aceiaşi dragoste.

Evanghelia este pericopa cu minunea săvârşită de

Mântuitorul la nunta din Cana Galilei.(Ioan 2,1-11).20

Paharul de vin pe care preotul îl binecuvinteaă şi din care

gustă apoi mirii, este numit paharul comun sau de obşte. El

închipuie atât bucuria şi veselia nunţii , cât şi soarta comună pe

care soţii o vor împărtăşii împreună , având parte de aceleaşi

necazuri şi bucurii .Paharul şi pâinea ne aduc aminte de şi de

împăttăşirea mirilor. De aceea se cântă :”Paharul mântuirii…”21,

priceasnă care se cântă în timpul împărtăşirii credincioşilor.

Înconjurarea mesei de catre preot, miri şi naşi, în chip de

horă, simbolizează şi exprimă bucuria firească şi sentimental de

jubilare prilejuite de nuntă , sentimente exprimate întotdeauna

prin căntare şi dans , Deoarece nunta se face în vederea

naşterii de prunci în frica Domnului, Biserica ne duce cu gândul

la naşterea minunată a dumnezeiescului Prunc din Fecioara

Maria, prin care Biserica îl îndeamnă pe Isaia să dănţuiască

împreună cu noi de bucurie că I s-a împlinit proorocia .”Isaia

dănţuieşte !Fecioara a luat în pântece pe Emanuel …”22. Cele

două tropare care se cântă după aceea îndeamnă mirii să se

facă părtaşi lui Hristos şi sfinţiilor Lui,prin viaţa lor curată, pe

19Biblia – Institutul Biblic şi Mişiune ortodoxă, Bucureşti, 200020idem21Molitfelnic – Institutul Biblic şi de Mişiune Ortodoxă, Bucureşti, 2000

22 idem

care o vor duce în căsnicie;cununule sunt asemenea cu cele cu

care mântuitorul îi încununează pe sfinţii şi aleşii Lui, în ceruri.

Formulele: ”Mărit să fi,mire ca Avraam…” şi “Iar tu

mireasă să fi ca Sara…”23, pe care preotul le rosteşte la

depunerea cununiilor, sunt formulele de felicitare rituală a

mirilor de către Biserică.

Pentru a avea o privire de ansamblu asupra simbolisticii

familiei am apelat la o definire a acesteia nu doar din punct de

vedere teologic, ci şi din prisma etimologică şi psihologică.

1. Familie (pag.43) = totalitatea celor uniţi prin sânge sau

alianţă (neam) (soţ, soţie şi copiii lor)24

2. Familie (pag.43) = totalitatea celor care se trag din

acelaşi strămoş, casă, neam25

3. Familie = grupă de mai multe fiinţe, care au origine,

sau măcar interese comune; grupa de mai mulţi indivizi cu

caractere comune26

Mântuitorul… ne arată… legea… iubirii şi a fraţiei.. cu

care…putem…îndeplini menirea morala a omenirii…jertfiindu-

ne individul familiei… 27

În Vechiul Testament

Nu există cuvinte care să desemneze cuvântul familie

1. Casa = un grup de oameni

2. Casa = locuinţa folosită pentru aceia care se

adaposteau sub acelaşi acoperiş

Bet ab = casa tatălui.

23 ibidem24 dicţionarul Limbii romane (Academia Romana), Tipografia ziarului “Universul”, Bucureşti, Tomul I, Partea a IV-a, F, pag. 4325 idem, pag.4326 ibidem,pag.4427 idem,Tomul II,partea I, F-I

Pentru familie termenul cel mai des folosit este mispaha

(clan).

a)Alegerea soţilor - exclude anumite rudenii apropiate /

căsătoria cu o rudenie mai îndepărtată (legea leviratului)

b)Metode de obţinere a soţiilor

-parinţii aranjau (prin cumpărare sau prin slujire)

-prin capturare în război, seducţie

c)Resedinţa

-căsătoria patrilocală = soţia mergea să locuiască cu soţul ei (în

unele cazuri cu părintii şi fratii), dar dimensiunile mici ale

caselor dovedesc că fiul atunci când se căsătorea părăsea

probabil casa părintească

Terminologia ebraică pentru soţi era:

is = bărbat, soţ

issa = femeie, soţie

ba’al = “stăpânul”

adon = “domnul soţiei”28

Solidaritatea rudenilor era asigurată de două aspecte:

descendenţa comună şi locuinţa comună.

În Noul Testament- familia =patria – descendentii (Efeseni

3,14-15; Luca 4,2; Luca 1,27)29. Cei din casa unei personae nu

aparţin neapărat familiei lui.

Rolul familiei (Matei, 21, 33)30

-factor de cresterea şi stabilitatea ???: “biserica sa fie privita ca

şi familia lui Dumnezeu”

Familia este o instituţie socială, fondată pe sexualitate şi

tendinţele maternale şi paternale, în forme variate, în funcţie de

28 Dictionar biblic, Editura “Cartea crestineasca”, Oradea 1995, Vol. I A-J, pag.43929 Biblia – Institutul Biblic şi Misiune ortodoxă, Bucureşti, 200030 idem

concepţii (credinţe, - monogamă, poligamă, poliandrie, etc.-

cultură).31

În societatea occidentală, funcţia (rolul) esentială a familiei

era de a asigura securitatea membrilor săi, precum şi educaţia

copiilor. În cadrul acesteia invăţăm limba, obiceiurile şi traditiile

poporului lor (trib). Prin jocul de imitaţie şi identificarea cu

părinţii, ei elaborau personalitatea lor, formau caracterul lor şi

treceau de la egoism la altruism.

Familia este atât de necesară în dezvoltarea copilului,

încât calitatea acestuia depinde de valoarea ei. Autoritarismul

este nefast, el suscitând exigenţe, insecuritate, refulare, şi

creând situaţii frustrante, din care vor decurge agresivitatea

refulată şi anxietatea. Coeziunea familiei este un factor

important în evoluţia ulterioară a membrilor săi. Drept exemplu

s-a demonstrat existenţa unei legături reale între alcoolism,

bolile mintale, delicvenţă şi disociunile sociale.32

-carentele afective (copii mici şi adulti)

-atasament

1) “senzualitatea în locul iubirii şi plăcerea trece în locul comuniunii”2) “comuniunea dintre soţ şi soţie se întăreşte prin copii”

3)”cauza principală a pruncuciderii rămâne lipsa de iubire

maternă şi paternă” (pag.6)

4) ”în cele două trupuri ce se strâng în dorinţă sunt două suflete

ce se regăsesc în iubire”. Mirele şi mireasa fac un singur trup cu

31 Dictionaire de la Psychologie, Norbert Sillamy, Paris1995, Larrouse, pag.106

32 idem, pag.110

neputinţă de despărţit. Iubirea îi face asemenea lui Dumnezeu:

continuatori ai Creaţiei.33

5)”Copii sunt roadele dragostei; evitarea nu e dragoste, ci

crima” 34

-vorbind despre acest cadru familial nu trebuie să omitem

că acesta i-a dat naştere din momentul conceperii şi continuă

după naştere (în copilarie, adolescenţă) şi se desăvârşeşte în

cadrul unei noi familii, întemeiate prin Taina Cununiei.

33 Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca – “Tinerii, familia şi copiii născuţi în lanţuri”, Editura “Credinţa strămoşească”, 2003,pag.1634 idem,pag.27