Apoi si-aduce-aminte... era o zi frumoasa...El s-a trezit pe-o punte sub ochii ei de foc...Ea paru-si da-ntr-o parte din fata rusinoasa, si pleaca ochii timizi si el a stat pe loc...

Ce s-a-ntmplat de-atuncea nu vrea sa tie minte.Destul ca nu mai este... si chipul ei cel blnd, Zmbirea-i sfiicioasa si ochiul ei cuminteSunt duse fara urma de pe acest pamnt.

S-a stins. De-aceea nsa ar vrea nca o dataSa vada lunca verde, departe valea-n flori, Unde ades pe bratu-i, n noaptea nstelata, Sedea pe stnca neagra spuindu-i ghicitori.

Da, ghicitori, enigme. Ce stia el pe-atunceDe-a vietii grea enigma, de anii furtunosi?n lacu-adnc si neted, n mijlocul de lunce, Parea ca vede zne cu par de aur ros.

Si trestia cea nalta vuind de vnt mai tare...La glasu-i asculta el ca basme triste, dulci, Cnd retele din codru pe cretii apei clare, Scaldndu-se prin papuri lasau pe valuri fulgi.