Era odată o tainică grădină

Era odată o tainică grădinăÎn care Domnul se ruga plângândŞi faţa Lui, cea plină de luminăEra-ntristată până la mormânt.

De multe ori pe faţă El căzuseŞi se ruga cu mult amar nespus

“Să treacă Tată, să nu beau paharul!“Paharul suferinţei lui Iisus.

O Ghetsimani, grădină neuitatăÎn tine plânge Domnul cu amar

Şi-apoi se-mbracă-n haina umilinţeiŞi-şi pregăteşte drumul spre Calvar.

O, Ghetsimani, grădina neuitată,Tu ai văzut durerea lui IisusPe Iuda, când a sărutat o dată

Pe Domnul strălucirilor de sus !

O, Ghetsimani aş vrea să fiu în tine,Să văd şi locul unde El a plâns

Să plâng şi eu, cu lacrimi şi suspineSă plâng, căci pentru mine El a plâns.

Grup vocal ,,Doina Costeștilor”