A fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic si ziarist roman. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru al Academiei Române post-mortem.
DATE DESPRE AUTOR Ion Luca Caragiale, dramaturg și prozator este unul dintre scriitorii
clasici din a doua jumătate a sec. al XIX-lea alături de Mihai Eminescu , Ion Creangă si Ioan Slavici. S-a născut pe data de 30 ianuarie 1852, în satul Haimanale care-i poartă astăzi numele. Debutul literar Caragiale si l-a făcut la vârsta de 21 ani (1873), începind să colaboreze la revista umoristică "Claponul" și "Calendarul claponului". În noiembrie 1878 Caragiale citește la "Junimea" prima sa operă de proporții mai mari, comedia "O noapte furtunoasă". Piesa a fost jucată în ianuarie 1879. Ea a avut un mare succes. În 1885 este profesor la liceul particular Sf.Gheorghe. În 1888 ajunge pentru o scurtă vreme director al Teatrului Național din București.
În 1892 publică un volum de proză care cuprindea nuvelele "Păcat" si "O făclie de Paște". Aceste două scrieri dovedesc marele său talent de prozator. În iunie 1912 moare la Berlin în urma unui atac de cord.
Corpul său a fost înmormântat la cimitirul Bellu din București. NEXT
Biografie
1. Primii ani 1852-01-30 Se naște în satul Haimanale, județul Prahova, Ion
Luca Caragiale, fiul avocatului Luca Caragiali, secretar al Mănăstirii Mărgineni, și al Ecaterinei Karaboa, descendentă a unei familii de negustori greci din Brasov.
1859 - 1860 Incepe scoala la "Instrucțiunea cu slava popească", aflată în curtea bisericii Sfântu Gheorghe din Ploiești, sub îndrumarea părintelui Marinache.
1862 - 1864 Continuă cursul primar la "Scoala Domnească" nr. 1 din Ploiești, având ca institutori pe Zaharia Antinescu (personaj bizar), apoi pe Basil Dragosescu, caruia ii va pastra o calda amintire. In vara anului 1864 absolva clasa intaiul din 85 de elevi.
1865 - 1867 Elev la gimnaziul "Sfintii Petru si Pavel" din Ploiesti. Absolvise în prealabil prima clasa gimnazială în particular.
1867 - 1868 Perioada neclară în existenta viitorului scriitor. Biografii lui sustin ipoteza că ar fi urmat cursurile clasei a V-a liceale, la Bucuresti.
1868 - 1870 Fascinat de timpuriu de teatru, se înscrie la cursul de mimică și declamație ținut la Conservatorul bucureștean de unchiul său Costachi Caragiali, actor și autor dramatic cunoscut în epoca. In toamna anului 1868 îl cunoaste pe M. Eminescu, pe atunci sufleur în trupa lui Mihail Pascaly.
1870 Dupa un scurt stagiu de sufleur si copist, în trupa celuilalt unchi (Iorgu Caragiali), este angajat - la 20 iunie - copist la Tribunalul Prahova. La 8 august face parte dintre "republicanii" lui Alexandru Candiano-Popescu. La 10 septembrie, moare tatăl sau, Luca, tânărul copist devenind singurul sustinător al familiei. Paradoxal, renunță tocmai acum la serviciu, fiind destituit la 24 octombrie, aceelasi an.
1871 - 1872 Sufleur, la Iasi, în trupa lui Mihail Pascaly, apoi sufleur al doilea ăi copist la Teatrul Național din Bucuresti. Peste ani, autorul va evoca aceasta epocă în scânteietoarele sale "Amintiri din teatru", republicate ulterior sub titlul "Din carnetul unui vechi sufleur".
2. Perioada de formare
3. Debutul
1873 - 1874 Debutează, apoi colaborează la "Ghimpele". O poemă, versuri, îi apare în 'Revista contemporană' (1 octombrie 1874)
4. Activitatea publicistică 1875 - 1876 "Girant responsabil" la "Alegătorul liber", foaie liberală de opoziție. 1876 - 1877 Corector la "Unirea democratică" (organ al tinerilor liberali), redactor
la "Claponul" (mai - iunie 1887), apoi împreună cu Frederic Dame, la "Națiunea română" (august) si, iarăși singur, la "Calendarul Claponului" (decembrie). La sfarsitul anului, pe parcursul căruia servise în "garda civică", începe în "România liberă" seria de foiletoane "O cercetare critică asupra teatrului românesc"
1878 La invitația lui M. Eminescu, pe care-l cunoscuse la Giurgiu cu zece ani în urma, începe (în februarie) colaborarea la "Timpul". Are loc premiera piesei lui Al. Parodi, "Roma învinsă" în traducerea excelentă a lui Caragiale, care avea acum 21 de ani. In 26 mai participă pentru prima dată la întrunirile bucureștene ale "Junimii". La 12 noiembrie citește la Iasi, la a XV-a aniversare a "Junimii", comedia "O noapte furtunoasă" sau "Numărul 9"
1879 Premiera piesei "O noapte furtunoasă". La al doilea spectacol Ion Ghica, directorul Nationalului intervine în text fără consimtamantul autorului. Iritat, acesta isi retrage piesa de pe afis. Va face prima călătorie în străinătate, la Viena, ca invitat al lui Titu Maiorescu.
1880 "Conul Leonida față cu reacțiunea" este citită în cercul "Junimii" acasă la Maiorescu.
1881 Retras de la "Timpul", va fi numit în octombrie, prin decret regal, revizor școlar pentru județele Neamt și Suceava.
1884 1 martie, premiera operei bufe "Hatmanul Baltag", scrisa in colaborare cu Iacob Negruzzi.13 noiembrie, intaiul spectacol cu "O scrisoare pierduta". Succesul depaseste orice asteptari, gratie si actorilor I. Petrescu (Trahanache), C. Nottara (Tipatescu), I. Niculescu (Catavencu), A. Catopol (Farfuridi), Anton Leonteanu (Branzovenescu), St. Iulian (Pristanda), N. Mateescu (Cetateanul turmentat), Aristizza Romanescu (Zoe)Functionar la Regia Monopolurilor, unde o va cunoaste pe Maria Constantinescu; din aceasta legatura se va naste Mateiu I. Caragiale
1885-04-08 Premiera piesei "D-ale carnavalului", care a fost fluierată. In septembrie, Maiorescu publică în "Convorbiri literare" Comediile d-lui Caragiale.
1888-07-02 Este numit, tot prin decret regal, director general al teatrelor. Oficialitatile și presa îi privesc cu ostilitate initiativele.
1889 Se căsătorește cu fiica arhitectului Gaetano Burelly, Alexandrina. Va avea cu aceasta mai mulți copii, dintre care au supraviețuit doi : Luca (n. 1893), viitor scriitor, mort tânăr, si Ecaterina (n. 1894). Demisionează (5 mai) din funcția de director general al teatrelor. In mai, apare la Editura "Socec" volumul Teatru, prefatat de Titu Maiorescu cu studiul publicat in 1885.
1890-02-03 Are loc premiera piesei Năpasta.
1892 Conferențiază la Ateneu despre "Gâște și gâște literare", atrăgându-și ostilitatea "Junimii" și a lui Maiorescu. Apar volumele "Note și schițe" și "Păcat". Om cu noroc
1893 Scoate, împreuna cu C. Baclabașa, prima serie a "Moftului român". 1894 Editează, împreună cu I. Slavici și G. Coșbuc, revista 'Vatra' 1896 Apare volumul "Schițe ușoare". In colaborare cu St. O . Iosif scoate
revista "Epoca literară" supliment al gazetei "Epoca" 1897 Activitate publicistică la "Epoca" , "Drapelul". Ii apar volumele
"Schițe", traduceri originale (Editura Saraga) și "Notițe și fragmente literare"
1899 Registrator clasa I la Regia Monopolurilor Statului. Delavrancea, devenit primar al capitalei îl numește în postul onorific de membru în comitetul Teatrului Național. La 27 septembrie începe colaborarea la "Universul", cu foiletoane ce vor forma volumul "Momente"
1901 Sărbătorit la Ateneul Roman pentru 25 de ani de activitate literară. Publică volumul "Momente" (Editura Socec). "Disponibilizat" de la Regie, scoate, de la 1 aprilie până la 18 noiembrie, a doua serie a "Moftului Roman". Un gazetar obscur, Constantin Al. Ionescu (Caion), iritat de înțepăturile din "Moftul", îl acuză că ar fi plagiat "Năpasta" după piesa unui fictiv dramaturg maghiar Istvan Kemeny. Caragialeîiintenteaza proces pentru calomnie.
1904 In martie, Academia respinge de la premiu, volumul Momente, preferându-i o simplă culegere de documente.
5. Exilul la Berlin.
1905 După peregrinări, împreunp cu familia, prin Italia, Franta si Germania, se stabileste, toamna, la Berlin. Intentionează să reia personajele din "O noapte furtunoasp", si "O scrisoare pierdută" într-o nouă comedie, "Titrică , Sotirescu & Co". Piesa nu depășește stadiul de schiță.
1907 In ziarul vienez "Die Zeit", publică (sub semnătura "Un patriot roman") prima parte a articolului "1907". Din primavară până-n toamnă. Eseul apare integral, în broșura, la Editura Adevărul, într-un tiraj total de 10.000 de exemplare. Restabilește legături amiabile cu Titu Maiorescu.
1908 La Editura Minerva apare seria "Opere complete", în trei volume.
1909 În "Viața românească" (noiembrie) apare nuvela "Kir Ianulea". 1910 Publică volumul "Schițe nouă" (Editura Adevărul), ultima
apariție editorială antumă. 1911 Din februarie până în mai colaborează la "Romanul" din Arad.
In 28-30 august se afla la Blaj, unde participă la serbările prilejuite de semicentenarul Astrei. Cu această ocazie asistă la zborul demonstrativ al lui Aurel Vlaicu, efectuat cu avionul construit de el.
6. Sfârșit
1912 Refuză propunerea avansată de Emil Gârleanu, în numele Societății Scriitorilor Români, de a fi sărbătorit cu prilejul aniversării a 60 de ani.Moare în zorii zilei de 22 iunie . In toamna aceluiași an, trupul său a fost deshumat din cimitirul berlinez și adus în țară, unde a fost reînhumat la cimitirul Belu din București, alături de M. Eminescu și
G. Coșbuc. Sursa: http://www.ilcaragiale.eu/
OPERĂComedii: O noapte furtunoasă (1879) Conu Leonida față cu reacțiunea (1880) O scrisoare pierdută(1884) D-ale carnavalului (1885)
Drama Napasta (1890)
Opera
Momente si schițe:D-l Goe... Lanțul slăbiciunilor Bubico Nuvele si povestiri:O făclie de Paște (1889)
În vreme de război (1898)
Top Related