UNDE-S NEBUNII DEMOSTENE ANDRONESCU

Unde-s nebunii, unde ni-s nebunii?E, Doamne, lumea plin de cumini,E plin pmntul de martiri i sfiniAtini de filoxera-nelepciunii.

Tcuta-i gloata de-nelepi ca sfinxuln faa lumii i-a nemrginiriii-asculttor de rnduiala firii,Cu un plvan n jug trudete insul.

Scncesc cuminii-n chingile dureriii, sngernd din rni adnci blndee,Lng neveste mor de btrnee,Necuteznd s trag spada vrerii.

Bolete omenirea ca o junci nimeni nu-i ca s-i sloboad snge;S-a-mpotmolit istoria i plnge,Cu prora-nfipt ntr-un col de stnc.

Nu se mai nasc nebuni care s-o mneCu bta de la spate, ca pe-o vit,Acestui veac s-i pun dinamiti evu-nelepciunii s-l drme.

O! Doamne, Doamne, unde-s Don Quijotii?E lumea plin de-alde Sancho PanzaCe nu-ndrznesc s mnuiasc lanza,Ci scutieri cumini se vor cu toii.

Unde-s nebunii? Unde-s MachedoniiS trag spada i s taie nodul?Tnjete dup glorie noroduli nu-s Cezari s-l treac Rubiconii

Sloboade, Doamne,-n lume nebunia,S-o rveasc i s o rstoarne,Ca un berbec s ia pamntu-n coarnei-acestui veac s-i surpe temelia!