Cursul şi seminarul universitar
Profesor universitar Vladimir Guţu
Obiectivele:• Identificarea tipurilor de curs şi seminar
universitar;• Identificarea condiţiilor unui curs/seminar
universitar eficient;• Analiza avantajelor/dezavantajelor diferitor
tipuri de suport de curs/seminar universitar;• Identificarea diferitor tipuri de suport de curs;• Proiectarea diferitor tipuri de curs/seminar
universitar;• Evaluarea unui curs/seminar universitar
Cursul universitar.
Cursul universitar se consideră forma principală a activităţii didactice în învăţământul universitar, având la bază criteriul activităţii frontale de predare - învăţare.
Clasificarea cursurilor universitare.În conformitate cu scopul urmărit, se disting:
• cursul introductiv: orientarea generală în problematica cursului;
• cursul tematic curent : prezentarea selectivă şi structurală a temelor planificate;
• cursul de sinteză: sistematizarea şi generalizarea problemelor esenţiale ale disciplinei.În conformitate cu raportul teorie – practică, se disting:
• cursul teoretic: se aplică la toate disciplinele;• cursul practic - aplicativ; se aplică la disciplinele tehnice,
medicale, psihologice, artistice;• cursul sandwici (modular - integrativ); alternează
etapele de comunicare teoretică cu cea de activitate practică; După ponderea metodelor didactice, se disting:
• cursul prelegere clasică;• cursul dezbatere;• cursul mixt prelegere - dezbatere.
Condiţiile unui curs eficient
Pentru a fi eficientă activitatea didactică desfăşurată prin curs, trebuie să se îndeplinească următoarele condiţii:
• încadrarea temei cursului în tematica cadru, pentru a asigura unitatea de predare - învăţare - evaluare;
• proiectarea taxonomică a obiectivelor educaţionale;• asigurarea consistenţei, continuităţii şi coerenţei logice
a conţinutului disciplinei;• stabilirea corelaţiilor între cursurile fundamentale şi
cele de specialitate, între teorie şi practică:• deschiderea spre multidisciplinaritate;• cunoaşterea studiului actual şi de perspectivă al
cercetării ştiinţifice în domeniul respectiv;• crearea ambianţei de comunicare profesor - student;• stimularea interesului şi motivaţiei de învăţare. [54]
Generalizând conţinutul condiţiilor caracterizate, putem formula patru reguli de bază privind realizarea efectivă a unui curs universitar:
• definirea clară a subiectului sau a problemei care urmează a fi abordată;
• luarea în consideraţie a nivelului de cunoştinţe şi competenţe de înţelegere ale studenţilor;
• stabilirea coerenţei dintre obiective - conţinuturi - tehnologii şi evaluare;
• luarea în consideraţie a criteriilor valorice, intereselor şi preocupărilor studenţilor.
Suporturi de cursExistă cel puţin cinci tipuri de suporturi:• Note schematice: rezumat de o pagină a cursului şi din
câteva referinţe cheie adnotate• Suporturi interactive: note şi diagrame cadru pe care
studenţii le completează în timpul cursului• Informaţii esenţiale : diagrame, referinţe, citate,
statistici etc.• Suporturi complete (conspecte): transcrierile cursului.
(Din păcate mulţi studenţi consideră că dacă au textul în conspect, îl au şi în minte.)
• Exerciţii şi probleme: se scriu pe hârtie; pot fi aplicate pe durata cursului.
Suporturi de curs
Proiectul didactic (model) a cursului universitar
I. Tema (titlul) cursului.Alegerea temei va fi motivată.
II. Obiectivele cursului 1.Obiectivele se proiectează în
conformitate cu obiectivele generale ale disciplinei şi taxonomia obiectivelor.
2.Se elaborează obiectivele concrete, prin care se indică clar ce urmează să facă studenţii.
Exemplu:• Studenţii urmează să:
• (la nivel de cunoaştere)• identifice principiile ...• reproducă definiţia ...• (la nivel de aplicare)• clasifice metodele ...
• argumenteze situaţii ...• deducă tendinţele ...
• (la nivel de integrare)• realizeze independent ...
• rezolve situaţia de problemă;• expună părerea proprie.
III. Introducere• Se folosesc anumite materiale vizuale,
exemple, alt material real în scopul motivării studenţilor.
• Se planifică acţiunile concrete de motivare a studenţilor.
• Se scriu întrebările care vor fi puse, pentru a implica studenţii în activitate în cadrul cursului.
• Se comunică studenţilor cum se încadrează acest curs în sistemul altor cursuri prevăzute de curriculum.
IV. Desfăşurarea cursului• Cursul se desfăşoară de la idei simple - la cele
complicate.• Planificarea modalităţilor de implicare a
studenţilor în activitata didactică.• Planificarea tipului de notiţe ce le vor face
studenţii.• Utilizarea materialelor care se distribuie
studenţilor pe durata cursului.• Utilizarea materialelor vizuale pentru a spori
interesul faţă de curs.• Realizarea legăturii dintre cursul şi aplicările
practice ale cunoştinţelor asimilate.• Structurarea sarcinilor didactice pentru studenţi.• Planificarea utilizării timpului, tablei, proiectorului
etc.
V. Concluziile cursului
1. Planificarea modalităţilor de realizare a concluziilor.
2. Proiectarea întrebărilor (sarcinilor), pentru a verifica dacă obiectivele cursului au fost atinse.
3. Informarea studenţilor despre modul în care se va desfăşura următorul curs sau seminar.
Seminarul universitar
Seminarul universitar, ca şi cursul universitar, este forma de bază a activităţii didactice în învăţământul superior. Dacă în cadrul cursului universitar accentul cade pe comunicarea/acumularea cunoştinţelor, atunci în cadrul seminarului, accentul cade pe aprofundarea, sistematizarea cunoştinţelor şi pe formarea de competenţe cognitive şi aplicative, pe formarea de atitudini integrative.
Clasificarea seminarelor universitareÎn conformitate cu scopul urmărit, se disting:
• seminarul introductiv: de iniţiere în tematica şi problematica cursului, de formare a competenţelor de informare şi documentare etc.;
• seminarul de reluare şi aprofundare a anumitelor probleme abordate în cadrul cursului, de realizare a corelaţiilor intra-inter- şi transdisciplinare;
• seminarul de dezvoltare a tematicii cursului;• seminarul aplicativ de rezolvare a sarcinilor şi a
problemelor;• seminarul - training de formare şi de dezvoltare a unor
competenţe cognitive şi aplicative;• seminarul integrativ: îmbinarea cercetării cu training,
formării competenţelor cognitive cu practica profesională etc.;
• seminarul de evaluare: testare, verificări orale etc.
În conformitate cu ponderea metodelor, se disting:
• seminarul - dezbatere;• seminarul pe baza referatelor;• seminarul pe baza exerciţiului:
rezolvare de probleme şi exerciţii, analiza textelor etc.
• seminarul pe baza cercetării;• seminarul pe baza jocului didactic;• seminarul brainstorming-ului etc.
Condiţiile unui seminar universitar eficient
Pentru a fi eficientă, activitatea didactică desfăşurată prin seminar trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
• formularea taxonomică a obiectivelor de învăţare;• selectarea subiectelor şi problemelor importante;• antrenarea studenţilor în învăţare activă;• schimbul liber de opinii;• deschiderea spre aplicabilitatea practică a cunoştinţelor
teoretice;• corespunderea obiectivelor, conţinuturilor şi metodelor
de învăţare;• realizarea corelaţiei intra- şi interdisciplinare
(transdisciplinare);• rezolvarea exerciţiilor şi problemelor variate, actuale
din perspectiva formării cognitive şi profesionale;• evaluarea formativă a activităţii studenţilor.
Tehnicile predării-învăţării în cadrul seminarului
Tehnicile predării - învăţării în cadrul seminarului sunt foarte variate. Organizarea activităţii didactice în grupuri mici poate fi considerată cea mai eficientă din următoarele considerente:
1.Poate asigura un cadru social sigur în care până şi studenţii mai puţini activi se simt capabili să aducă o contribuţie proprie în rezolvarea problemelor înaintate.
2.Îi încurajează pe studenţi:• să contribuie prin ideile, părerile şi relatările lor la evaluarea şi
acceptarea acestora;• să clarifice, să aprofundeze şi să dezvolte afirmaţiile lor pentru
a răspunde întrebările şi a satisface criteriile colegilor lor;• să dezvolte capacităţile de exprimare şi de comunicare
eficientă;• să dezvolte abilităţile de a accepta şi a propune soluţii şi de a
contribui la un consens de idei;• să coopereze în cadrul activităţii respective.
Proiectul didactic al seminarului universitar
I. Tema seminarului (tema se alege în conformitate cu subiectul cursului predat).
II. Tipul seminarului: ex. introductiv.III. Obiectivele seminarului ( se proiectează
conform modelului taxonomic).IV. Introducere.• se comunică studenţilor obiectivele seminarului;• se determină formele principale de învăţare: în
grupuri mici, individual, în perechi etc;• se înaintează sarcinile concrete şi se explică
modalităţile de rezolvare a acestora (în plan general).
V. Desfăşurarea seminarului:• studenţii notează sarcinile (întrebările)
legate de subiectul seminarului;• studenţii discută şi pregătesc
răspunsurile;• studenţii prezintă răspunsurile cu
argumentări şi completări respective;• profesorul generalizează răspunsurile
prezentate şi propune următoarea sarcină;
• studenţii rezolvă sarcina următoare etc.
VI. Concluziile seminarului:• profesorul evaluează
rezultatele seminarului: prin testele, întrebările productive, rezolvarea de probleme etc.;
• studenţii sunt implicaţi în formularea concluziilor.
Prezentăm în continuare un proiect didactic al seminarului care are la bază metoda piramidei:
• tema seminarului;
• tipul seminarului;
• obiectivele;
• metoda de bază: metoda Piramidei;
• materialele didactice.
Desfăşurarea seminarului• Faza 1. Introducere.• Faza 2. Studenţii notează întrebările referitor la subiectul
seminarului• (Activitatea individuală).• Faza 3. Studenţii lucrează în perechi. Unul răspunde la
întrebările celuilalt.• (Activitatea în perechi).• Faza 4. Perechile se reunesc pentru a forma grupuri de câte
patru, pentru a identifica problemele de ordin general şi zonele de controversă în contextul discuţiilor avute în perechi (activitatea în grupuri mici).
• Faza 5. Plenară. Un reprezentant al fiecărui grup de patru studenţi raportează concluziile echipei sale. Acestea se notează pe tablă drept concluzii finale (activitatea colectivă).
• Faza 6. Generalizări. Profesorul comentează modul de realizare a seminarului, finalităţile etc.
Top Related