8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
1/162
NOTE DE CURS LA DISCIPLINA
DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
Not: orice trimitere fcut in acest text la vreun articol de lege, fr indicarea
actului normativ, se refer la Constituia Romaniei din 1991, republicat ca urmare
a revizuirii, in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 767 din 31 octombrie
2003.
I. Teoria general a constituiei
1. Noiunea de constituie
2. Clasificarea constituiilor
3. Revizuirea constituiei
II. Deciziile politice fundamentale ale constituantului roman 1. Noiunea de decizie fundamental
2. Democraia reprezentativ i pluralismul politic
3. Romania stat de drept
4. Romania stat social
5. Romania stat unitar
6. Integrarea euro-atlantic
III. Parlamentul Romaniei
1. Constituirea, structura, organizarea i funcionarea
Parlamentului
Consideraii generale
Constituirea Parlamentului
Structura Parlamentului
Organizarea i funcionarea Parlamentului
2. Statutul parlamentarilor
Mandatul parlamentar
Durata mandatului
Drepturile i indatoririle parlamentarilor
Protecia mandatului parlamentar
1
3. Funciile Parlamentului
3. 1 Clasificarea funciilor
3. 2 Funcia legislativ
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
2/162
3. 3 Funcia de control
3. 4. Funcia guvernamental
4. Actele Parlamentului
4.1 Legile
Noiuni generale. Clasificarea legilor
Procedura adoptrii legilor
Proceduri legislative speciale
4. 2 Alte acte ale Parlamentului
Hotrarile Parlamentului
Moiunile Parlamentului
IV. Preedintele Romaniei
1. Rolul Preedintelui Romaniei
2. Mandatul Preedintelui Romaniei
3. Funciile i atribuiile Preedintelui Romaniei
4. Actele Preedintelui Romaniei
V. Curtea Constituional
1. Controlul constituionalitii legilor
2. Curtea Constituional a Romaniei
I. Teoria general a constituiei
1 Noiunea de constituie
Sub aspect etimologic, noiunea de constituie este legat de verbul latin constituo (=a
statornici, a aeza cu temei). In Roma antic, impraii adoptau aa numitele constituii
imperiale (edict, decret, mandat sau rescript), formal subordonate legilor (adoptate de
adunrile poporului) i actelor Senatului. In fapt ins, prin renunarea la convocarea
2
adunrilor poporului i in urma subordonrii absolute a Senatului fa de puterea imperial,
constituiile adoptate de imprai au ajuns (incepand din prima jumtate a secolului I dup
Hristos) principalele surse formale ale dreptului roman imperial. Acest fapt a ocazionat
asocierea semnificaiei de lege fundamental cuvantului constituie.
La inceputul evului mediu, termenul constituie era utilizat cu precdere in limbajul
ecleziastic pentru a desemna anumite reguli monastice. Ulterior, incepand cu primele secole
ale epocii moderne, prin constituie se inelegea alctuirea ori structura politico-juridic a
unei entiti politice ori a unui anumit stat. In acest sens, orice stat avea o constituie.
Constituia cuprindea regulile fundamentale privind organizarea politic a statului; forma de
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
3/162
guvernmant; atribuiile i prerogativele efului statului; magistraturile in acel stat, precum i
atribuiile magistrailor; statutul locuitorilor, supuilor ori cetenilor; regimul proprietii i al
motenirii etc. Normele respective nu se gseau ins de cele mai multe ori consemnate
intr-un act normativ scris, i , cu atat mai puin, intr-un unic act legislativ.
In secolul XVIII se impune ideea adoptrii unui act legislativ de ctre reprezentana
naional ceea ce atest impunerea concepiei suveranitii naionale sau populare1 act
care
s consacre relaiile fundamentale in stat. Un asemenea act ar fi reprezentat o limitare
considerabil a prerogativelor monarhului ale crui puteri i atribuii se bazau pe tradiie i
nu pe acte scrise constituind totodat un puternic instrument favorabil intereselor strii a IIIa
(=burgheziei), aflat in ascensiune pe plan social i politic. Consacrarea expres (i
limitativ) a intinderii atribuiilor puterii centrale constituia totodat i o garanie a libertii
colective i individuale a celor guvernai, in condiiile apariiei statului modern, caracterizat
prin adoptarea frecvent de acte normative ce modific dreptul existent (i, odat cu acesta,
garaniile vechilor liberti), prin armat permanent, un corp de funcionari publici i prin
extinderea fr precedent a funciilor i atribuiilor statale, ceea ce implica i o cretere
substanial a sarcinilor fiscale ale populaiei.
Noile raporturi politice i juridice impun pe de o parte delimitarea mai strict a
prerogativelor statului a crui atotputernicie din ce in ce mai vdit il pune in conflict cu
drepturile i interesele individuale dar i legitimarea acestor prerogative pan nu demult
inacceptabil de largi printr-o manifestare expres a celor voinei guvernai.Ca atare alturi de
vechiul concept material al noiunii de constituie (care ia in considerare coninutul i
importana relaiilor reglementate) apare un concept formal: constituia este legea
fundamental adoptat de de ctre o adunare reprezentativ (parlament, reprezentan
naional, convenie naional, adunare constituant), printr-o procedur special, diferit de
cea uzitat in cazul legilor ordinare, avand for juridic superioar acestora. Fora juridic
superioar a constituiei (i implicit a garaniei drepturilor fundamentale coninute in aceasta)
reprezenta un eficient mijloc de aprare contra pericolelor atotputerniciei statale. Ideii
moderne de constituie i se asociaz i principiul separaiei puterilor. In concepia Franei
revoluionare, formulat in art. 16 al Declaraiei drepturilor omului i ceteanului din 26
august 1789, orice societate in care garania drepturilor i a libertilor nu este infptuit, i
nici separaia puterilor in stat nu este realizat, nu are constituie.
Evident, ideea consacrrii intr-o lege fundamental adoptat de ctre o adunare
reprezentativ a unor reguli fundamentale privind organizarea statului precum i limitele
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
4/162
puterii acestuia are mai mult decat simple consecine de ordin tehnic i nu se reduce la un
aspect formal. Dei ideea limitrii puterii autoritii este la fel de veche ca i statul, iar
1 In evul mediu ideea consimmantului celor guvernai la adoptarea deciziilor importante in
stat nu era nici pe
departe absent. Autori de orientare iusnaturalist au subliniat in repetate randuri importana
i necesitatea
acestui consimmant. Problema era c manifestarea de voin a celor guvernai exprinmat
de regul prin
intermediul adunrilor pe stri doar era una din condiiile necesare adoptrii unor asemenea
decizii, alturi de
iniiativa ori propunerea monarhului i de condiia conformitii actului sau deciziei adoptate
cu tradiia i cu
obiceiurile locale (= cu dreptul cutumiar). Ideea adoptrii unui act legislativ, deci a unui act
care ii propunea in
mod expres s schimbe dreptul (cutumiar) existent era, in epoca respectiv, inadmisibil i
bizar.
3
existena unor drepturi aparinand celor guvernai, opozabile deintorilor puterii poate fi
constatat din cele mai vechi timpuri, imbinarea acestor idei, incadrarea lor intr-o concepie
sistematic i formularea lor in scris constituie evenimente de natur s transforme profund
societatea i statul. Legile scrise, accesibile in principiu cunoaterii i inelegerii oricui
constituiau o garanie a drepturilor supuilor sau cetenilor. O reglementare scris clar,
raional i sistematic permitea instituirea unei ordini juridice inteligibile, suple i dinamice,
in care individul s poat anticipa consecinele actelor sale, s poat prevedea rezultatul
judecii in caz de litigiu i s depind mai puin de bunvoina, inelegerea sau capriciul unui
magistrat ori demnitar. Apariia i impunerea unei economii dominate de valorile pieii i a
unei societi orientat spre evoluie i deschidere vor incuraja tendina de a aplica in
domeniul dreptului public reguli i instituii specifice dreptului privat. Noiunea de contract
social este un exemplu in acest sens.
Claritatea i previzibilitatea normelor de drept public sunt asigurate intr-o msur
considerabil in cazul in care legii fundamentale scrise i se confer o for juridic superioar
oricrei alte reglementri, scrise sau cutumiare. Supremaia normelor constituionale,
implicand abrogarea oricror cutume sau legiuiri mai vechi incompatibile cu dispoziiile
acesteia precum i lipsirea de efect a oricrui act normativ ulterior care contravine
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
5/162
dispoziiilor respective, este o component esenial a noiunii moderne de constituie. Din
acest motiv, criteriul formal al definirii acesteia are un rol atat de important in societatea
modern. Criteriul formal nu epuizeaz ins coninutul noiunii de constituie. O analiz
istoric sau sociologic a evoluiei statelor poate evidenia oricand faptul c anumite
reglementri (privitoare, de exemplu, la contracte, comer, proprietate, motenire sau la
sistemul fiscal) au avut consecine mult mai durabile i mai profunde asupra evoluiei acestor
state decat anumite norme constituionale. In consecin, in definirea constituiei ar trebui luat
in considerare i criteriul material.
Sub aspect formal, o constituie este o lege fundamental, intitulat de regul chiar
constituie2, adoptat de o adunare special constituit adunarea constituant conform
unei proceduri speciale, deosebite de cea a adoptrii legilor ordinare, i care are o for
juridic superioar celorlalte legi.
Sub aspect material, constituia include toate reglementrile, indiferent de sursa lor
formal, referitoare la instituirea i exercitarea puterii in stat, raportul dintre puterile statului,
precum i drepturile i libertile fundamentale. Cu alte cuvinte, noiunii de constituie in sens
material ii sunt subsumabile nu numai reglementrile cuprinse in actul intitulat constituie
(=constituia in sens formal), ci i o serie de reglementri cuprinse in legi organice3 sau
ordinare (legea electoral, legea partidelor politice, legea ceteniei, legile privind
organizarea Curii Constituionale, a Guvernului sau a altor autoriti publice), in acte ale
Guvernului (de exemplu, ordonana de urgen privind regimul strii de asediu i regimul
strii de urgen), hotrari ale Parlamentului (regulamentele Parlamentului) sau chiar in
cutume4. Chiar i unele reglementri constituind izvoare semnificative sau principale pentru
alte ramuri de drept conin norme subsumabile noiunii de constituie in sens material. Avem
in vedere Codul civil, Codul familiei, Codul penal, Codul muncii Codul de procedur civil
2 Nu ins intotdeauna: denumira oficial a Constituiei germane din 1949 este de Lege
fundamental a
Republicii Federale Germania.
3 Noiunea de lege organic apare in doctrina constituional francez. Aceste legi,
reprezentand o prelungire
a Constituiei regelmenteaz anumite domenii privind organizarea i funcionarea unor
organe sau autoriti
publice. In dreptul romanesc, legile organice sunt cele care reglementeaz un domeniu dintre
cele prevzute in
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
6/162
art. 73, alin. (3) al Constituiei. Lista acestor domenii fiind destul de lung, legea organic, in
concepia
constituantului roman, are o accepiune mult mai larg decat cea din doctrina francez.
4 Cu privire la cutum ca izvor al dreptului constituional, vezi Tudor Drganu, Drept
constituional i instituii
politice, Editura Lumina Lex, Bucureti, 1998, vol. I, pp. 81-86. Lucrarea va fi citat in cele
ce urmeaz
prescurtat: T. Drganu,Dr. const.
4
sau Codul de procedur penal. Dup cum am precizat de altfel mai sus, anumite norme sau
instituii juridice din dreptul civil, dreptul penal sau din dreptul procesual au un rol important
in configurarea fizionomiei politice i juridice a unui stat. Ele constituie totodat modaliti de
concretizare a garaniilor unor drepturi i liberti consacrate constituional.
Dup cum se poate observa cu uurin, noiunea de constituie in sens material este cu
mult mai larg decat cea de constituie in sens formal. Practic intotdeauna, prima noiune este
inclus in cea de-a doua. Destul de rar ce-i drept, apar i situaii in care in legea fundamental
se gsesc norme reglementand relaii relativ puin importante din viaa social, neincadrabile
sub aspect material in constituie, dar care indeplinesc totui criteriile formale, avand in
consecin fora juridic a unei reglementri constituionale. Exemple in acest sens constituie
art. 132 din Constituia roman din 1923, privitor la satisfacerea trebuinelor normale de
lemne de foc i de construcie ale locuitorilor din vechiul Regat, Basarabia i Bucovina ori
un amendament introdus in Constituia elveian, la 20 august 1893, prin care se interzice ca
animalele de tiat s fie sangerate inainte de fi puse in stare de incontien (ameite).
Raiunea unor asemenea reglementri, care sub anumite aspecte reprezint manifestri cu
caracter abuziv ale majoritii parlamentare, rezid in interesul de a conferi o stabilitate mai
mare unor soluii legislative, impiedicand viitoarele majoriti parlamentare s schimbe
reglementrile respective altfel decat prin procedura greoaie a revizuirii legii fundamentale.
Evident, o asemenea practic este de natur s afecteze prestigiul i eficiena legii
fundamentale.
In literatura juridic s-a manifestat tendina de a formula definiia constituiei prin
utilizarea concomitent a ambelor criterii: formal i material. Definiii de acest gen intalnim in
lucrrile unor specialiti precum: Genoveva Vrabie5, Ion Deleanu6 sau Ioan Muraru i Simina
Tnsescu7. In ce ne privete, ne raliem opiniei profesorului clujean Tudor Drganu, care
consider c o definiie a noiunii de constituie bazat pe cumularea criteriului material cu
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
7/162
cel formal este uneori prea stramt pentru a putea cuprinde realitatea in intreaga ei
complexitate8.
2. Clasificarea constituiilor
Varietatea constituiilor este determinat de varietatea formelor de organizare politic
i juridic reglementat de aceste legi fundamentale. In cele ce urmeaz, vom examina
clasificarea constituiilor in funcie de urmtoarele trei criterii: a) criteriul sursei formale; b)
criteriul modului de adoptare; i c) criteriul rigiditii.
Sub aspectul criteriului sursei formale, o constituie poate fiscrissau cutumiar. In
prezent, aproape toate constituiile in vigoare sunt constituii scrise. In ara noastr au fost
5 Redm definiia acestei autoare: constituia ar putea fi definit ca acel act juridic
fundamnetal care se bucur
de supremaie in raport cu toate celelalte, act care reglementeaz principiile, modul de
organizare i funcionare a
autoritilor publice i raporturile dintre ele, pe de o parte precum i raporturile dintre
acestebautoriti i
ceteni, prin consfinirea i garantarea drepturilor i libertilor fundamentale ale acestora pe
de alt parte.
Genoveva Vrabie,Drept constituional i instituii politice, ediia a 3-a, vol. I, Iai, 1999, pp.
232-233 Lucrarea
va fi citat in continuare prescurtat: G, Vrabie,Dr. const.
6 In opinia acestui autor, constituia este actul juridic normativ suprem, cuprinzand normele
care au ca obiect de
reglementare instituionalizarea i exercitarea puterii, norme adoptate in cursul unei proceduri
specifice. Ion
Deleanu, Instituii i proceduri constituionale, Editura Servo-Sat, Arad, 2001, p. 132.
Lucrarea va fi citat in
continuare prescurtat: I. Deleanu,Instituii,
7 Constituia este definit de aceti autori ca fiind legea fundamental a unui stat, constituit
din norme juridice,
investit cu for juridic suprem, i care reglementeaz acele relaii sociale fundamentale,
care sunt eseniale
pentru instaurarea , meninerea i exercitarea puterii. Ioan Muraru i Simina Tnsescu,
Drept constituional
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
8/162
i instituii politice, Editura Lumina Lex, 2001, p.. Lucrarea va fi citat in continuare
prescurtat: I. Muraru i S.
Tnsescu,Dr. const.
8 T. Drganu,Dr. const., vol. I, p. 15.
5
adoptate urmtoarele constituii scrise9: Statutul dezvolttor al Conveniei de la Paris (1858),
Constituia din 1866, Constituia din 1923, Constituia din 1923, cele 3 constituii comuniste
(din 1948, din 1952 i din 1965), precum i actuala Constituie, din 8 decembrie 1991.
Constituia scris poate consta dintr-un singur act sau din mai multe acte normative distincte,
avand toate valoare constituional. Astfel, Constituia celei de a III-a Republici franceze
consta din trei legi distincte, cu valoare constituional, adoptate in 1875. Alteori, o constituie
scris constand dintr-un singur act normativ, printr-una din dispoziiile sale, stabilete
valoarea constituional a unor acte sau menine in vigoare pri ale vechii constituii
abrogate. Astfel, preambulul actualei Constituii franceze (adoptate in 1958), proclamand
ataamentul fa de drepturile omului [], aa cum au fost definite de Declaraia
[drepturilor omului i ceteanului] din 1789, confirmate i completate prin preambulul
Constituiei din 1946, consacr valoarea constituional a prevederilor respective. Ele fac
corp comun cu Constituia din 1958. Legea fundamental a Germaniei (din 1949) menine in
vigoare (prin art. 140) dispoziiile art. 136, 137, 138, 139 i 141 ale Constituiei de la Weimar,
din 1919. Ele constituie parte integrant a respectivei legi fundamentale. Cele 26 de
amendamente aduse, incepand cu anul 1791, Constituiei federale americane din 1787
constituie de asemenea parte integrant a Constituiei.
Constituiile cutumiare reprezint un ansamblu de reguli nescrise privitoare la
desemnarea efului statului, procedura parlamentar, numirea guvernului, controlul
parlamentar asupra executivului precum i asupra unor drepturi fundamentale. S-ar putea
afirma in prezent c nu exist constituii propriu-zis cutumiare, ci doar constituii mixte, care
constau din acte normative scrise, avand prin tradiie valoare constituional, acte completate
de uzane i practici constituionale in viaa parlamentar sau in activitatea executivului.
Asemenea constituii mixte intalnim in Marea Britanie, Noua Zeeland i in Israel. In Marea
Britanie actele scrise cele mai importante care au valoare constituional sunt: Magna Carta
(1215), Petiia Dreptului (1628), Habeas Corpus Act (1679), The Bill of Rights (1689), Actul
de succesiune la tron (1702), Actele (=legile) privind Parlamentul (1911 i 1949), precum i
Actul asupra pair-iei pe via (1958). In privina acestei opinii se cuvin fcute dou
observaii: in primul rand orice constituie este de fapt mixt; chiar i o constituie scris
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
9/162
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
10/162
din imprejurarea c prin cutum li se confer importana pe care o au.
Putem constata c drepturile i libertile fundamentale au constituit obiect al primelor
consacrri juridice pozitive. Viaa parlamentar britanic precum i organizarea guvernului i
controlul asupra acestuia rman in continuare sub incidena unor cutume i uzane
constituionale. Teoretic, o constituie cutumiar este mult mai flexibil decat o constituie
scris, care de multe ori consacr expres in textul ei norme greoaie privind revizuirea. In fapt
ins o constituie cutumiar se dovedete foarte stabil, ataamentul fa de tradiie i fa de
soluiile politice confirmate de experiena practic fiind capabil s pstreze nealterat esena
unei reglementri mai bine decat ar face-o stipularea unei bariere procedurale.
Sub aspectul modului de adoptare, constituiile scrise (evident constituiile cutumiare,
cristalizandu-se treptat, nu pot fi adoptate) se clasific in a) constituii octroiate sau carte
concedate; b) constituii statut; c) constituii pact; d) constituii convenie i e) constituii
referendare.
a) Constituiile octroiate10 (numite i carte concedate) constituie sub aspect formal,
acte unilaterale ale unui suveran. Ele reprezint o emanaie a puterii sale in principiu absolute,
dar in fapt sunt consecina erodrii poziiei politice a suveranului, care se vede constrans de
imprejurri la anumite concesii. Exemple in acest sens sunt: Carta constituional a regelui
Ludovic al XVIII-lea al Franei, din 4 iunie 1814, Constituia Regatului Piemontului i al
Sardiniei din 4 martie 1844 sau Constituia japonez din 11 februarie 188911.
b) Statutul constituie tot o emanaie a voinei efului statului, ins este supus aprobrii
prin populaiei prin plebiscit. Formal o constituie-statut reprezint un progres prin implicarea
voinei poporului i o recunoatere a puterii constituante a acestuia, ins in practic deseori
rezultatul unui plebiscit a putut fi determinat de ctre organizatorii acestuia, prin constrangere,
intimidare, fraud sau propagand unilateral. Chiar fcand abstracie de aceste modaliti de
influenare a electoratului, organizatorii unui plebiscit sau a unui referendum beneficiaz
intotdeauna de inclinaia natural a majoritii populaiei de a prefera soluiile concrete, chiar
i cele criticabile, lipsei unei soluii i situaiei de incertitudine decurgand de aici. Exemple in
acest sens: Statutul dezvolttor al Conveniei de la Paris (1864) din Principatele Unite sau
Constituia supus de Regele Carol al II-lea aprobrii prin plebiscit in 27 februarie 1938.
c) Pactul este consecina unui compromis, incheiat de cele mai multe ori intre monarh
i forele politice reprezentate in Parlament (nobilimea, Starea a III-a sau burghezia).
Monarhul renun la o parte din prerogativele sale tradiionale i se angajeaz s respecte
actele Parlamentului. Actele prin care s-au instituit monarhiile constituionale in secolul al
XIX-lea, reprezentand compromisuri intre grupurile sociale conservatoare, in general
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
11/162
apropiate dinastiei conductoare (cler, nobilime, armat, corpul inalilor funcionari) i
societatea civil sunt subsumabile categoriei de constituie-pact. Carta francez din 14
august 1830 este invocat ca exemplu in acest sens.
10 Din fr. octroyer= a acorda, a concesiona.
11 T. Drganu,Dr. const., vol. I, p. 76.
7
d) Constituia-convenie reprezint form de legea fundamental, care a fost dezbtut
i adoptat de o adunare anume aleas, in acest scop. Sub aspect formal, o
constituieconvenie
reprezint emanaia integral a voinei poporului, manifestate prin reprezentana
naional, fr nici un fel de constrangeri ori limitri impuse de tradiie sau de ingerinele
puterii executive. Arhetipul constituiilor-convenie il reprezint Constituia federal a
Statelor Unite, adoptat de Convenia Federal, intrunit la Philadelphia, in 1787.
e) Constituia referendar este legea fundamental adoptat de o reprezentan
naional (adunare constituant) supus ulterior aprobrii poporului prin referendum.
Observaiile formulate cu privire la constituia-statut sunt in linii mari valabile i aici; tendina
fireasc a poporului va fi intotdeauna s aprobe constituiia propus, chiar i in cazul in care
rezervele fa de ea sunt numeroase i consistente. Pe de alt parte, dezbaterea public a
textului constituional in adunarea constituant ofer garanii ale reflectrii in mod echilibrat
i echitabil a intereselor mai multor categorii sociale i orientri politice in textul constituiei.
Aprobarea (dup cum am precizat, uor de anticipat) a poporului prin referendum prezint
atuul legitimrii superioare a constituiei respective, fapt dezirabil in cazul in care confruntri
politice recente pe plan intern i crize nesoluionate in momentul adoptrii constituiei ar fi de
natur s afecteze imaginea de reprezentativitate a adunrii constituante, dominat de o
majoritate inevitabil diferit de cea a parlamentelor de mai tarziu, afectand astfel indirect
autoritatea legii fundamentale.
Sub aspectul modalitii de revizuire, constituiile pot fi suple sau rigide. i aceast
clasificare este aplicabil doar constituiilor scrise, din moment ce constituiile cutumiare nu
sunt susceptibile de revizuire. Rigiditatea constituional constituie un important corolar al
supremaiei legii fundamentale. Aprecierea rigiditii nu trebuie fcut doar in funcie de
procedurile prevzute pentru revizuire, ci i in funcie de efectivitatea aplicrii lor. In anumite
imprejurri, o constituie stabilind proceduri mai complicate de revizuire poate fi revizuit
mai frecvent decat o constituie cuprinzand norme mai suple.
Constituiile suple prevd modaliti simplificate de revizuire. Este vorba in general de
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
12/162
adoptarea legii de revizuire cu o majoritate calificat (de regul dou treimi din numrul
membrilor camerelor) de ctre legiuitorul ordinar (care devine constituant prin intrunirea
acestei majoriti calificate). Constituiile comuniste au fost in general constituii suple.
Faada politic democratic pe care s-au strduit s o afieze regimurile totalitare de stanga
impunea respectarea - aparent i din motive tactice - a anumitor reguli ale jocului
democratic, dar rigiditatea constituional, ca i controlul constituionalitii legilor, nu fceau
parte din aceast categorie. Adoptarea expeditiv uneori intempestiv a unor decizii
politice intr-un stat comunist reclama o procedur legislativ rapid, care ar fi fost stanjenit
de o rigiditate constituional excesiv. Constituii suple intalnim ins i in state democratice.
Constituia Germaniei din 1919 ca i Legea fundamental a Republicii Federale Germania,
din 1949, sunt constituii suple.
Constituiile rigide prevd modaliti greoaie de revizuire, stabilind uneori condiii
suplimentare. Astfel Constituia american din 1787 stabilea anumite interdicii i limitri
privind revizuirea sa in urmtorii 10 ani de la adoptare. Constituia american prevede
adoptarea amendamentelor(=legi de revizuire) cu o majoritate de dou treimi a ambelor
Camere ale Congresului, urmat de ratificarea acestora de ctre state. Amendamentul intr in
vigoare dup ratificarea sa de ctre trei sferturi din numrul statelor membre ale federaiei.
Constituiile romane din 1866, din 1923 i din 1938, ca i actuala Constituie pot fi calificate
drept constituii rigide. Condiiile i procedura de revizuire a Constituiei Romaniei din 1991
vor fi examinate in seciunea urmtoare.
8
3.Revizuirea Constituiei
Constituia roman din 8 decembrie 1991 poate fi calificat drept o constituie rigid.
Rigiditatea se manifest sub urmtoarele aspecte: a) limitarea iniiativei revizuirii; b)
procedura de revizuire; i c) stipularea unor limite ale revizuirii. Revizuirea este reglementat
de dispoziiile Titlului VI al legii fundamentale (art. 150-152).
Iniiativa revizuirii este prevzut in art. 150. Ea poate fi exercitat de ctre
Preedintele Romaniei la propunerea Guvernului, de ctre un sfert din numrul total al
deputailor sau al senatorilor precum i de 500.000 de ceteni cu drept de vot. Acetia trebuie
s provin din cel puin jumtate din judeele rii astfel incat, din fiecare dintre acestea s se
obin cel puin 10.000 de semnturi in sprijinul iniiativei de revizuire. Curtea
Constituional se pronun din oficiu asupra legilor de revizuire (art. 146, lit. a)). Ea se mai
pronun asupra iniiativelor legislative inclusiv de revizuire ale cetenilor (art. 146, lit.
j)).
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
13/162
Legea de revizuire trebuie adoptat de ambele Camere ale Parlamentului cu o
majoritate de dou treimi din numrul membrilor fiecrei Camere. In cazul in care prin
procedura de mediere nu se ajunge la acord, Camera Deputailor i Senatul, in edin
comun, hotrsc cu votul a cel puin trei ptrimi din numrul total al deputailor i
senatorilor. Legea de revizuire este definitiv numai dup confirmarea ei prin referendum.
Referendumul va fi organizat conform dispoziiilor Legii nr. 3/2000 privind organizarea i
desfurarea referendumului.
In privina limitelor revizuirii, art. 152 stabilete trei categorii de interdicii: a) de
ordin material; b) sub aspectul finalitii; i c) de ordin temporal.
Dispoziiile constituionale privind caracterul naional, unitar, independent i
indivizibil al statului roman, forma republican de guvernmant, integritatea teritoriului,
independena justiiei, pluralismul politic i limba oficial nu pot forma obiectul revizuirii
(art. 152, alin. (1)).
Nu este admis revizuirea indiferent de dispoziiile care formeaz obiectul acesteia
in cazul in care are drept efect suprimarea unor drepturi sau liberti fundamentale ori a
garaniilor acestora (art. 152, alin. (2)).
In fine, Constituia nu poate fi revizuit pe durata strii de asediu sau a strii de
urgen, in timp de rzboi sau in perioada de prelungire a mandatului Parlamentului (art. 152,
alin. (3) i art. 63, alin. (4), fraza a 2-a, teza 1).
4. Controlul de constituionalitate
I. Necesitatea controlului de constituionalitate
Ca lege fundamental a statului, constituia cuprinde nu numai reguli privitoare la
organele de stat i la procedura legislativ, ci i un catalog al drepturilor i libertilor
fundamentale; ea apare deci nu doar ca un sistem de norme procedurale, ci ca un ansamblu de
reguli de fond. Inclcarea unor norme privind drepturile individului constituie cea mai
evident manifestare abuziv a puterii legiuitoare, iar intr-un sistem politic bazat pe atribuirea
celor mai largi prerogative ctre parlament, aceast inclcare risc s rman nesancionat.12
12 Trebuie s precizm c atribuiile parlamentului in materie de legiferare nu s-au cristalizat
decat treptat. In
Anglia, Parlamentul avea iniial rolul de a stabili, ca instan suprem, coninutul cert i
definitiv al legii (in
sensul de lege a rii, lege comun sau common law, cu caracter preponderent cutumiar),
treptat hotrarile
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
14/162
acestuia au dobandit un caracter general, statuand dincolo de limitele cazului examinat. La
origine competena
9
De altfel, nici inclcarea dispoziiilor organizatorice ale constituiei nu este nici pe departe
lipsit de urmri. Chiar dac scurtarea sau simplificarea unor proceduri constituionale sau
inclcarea limitelor stricte a unor competene pare s rezolve practic i expeditiv o problem
urgent, o asemenea soluie deschide poarta unor abuzuri imprevizibile i mult mai grave in
viitor. Prin urmare garania supremaiei constituiei implic existena unui mecanism care s
lipseasc de efecte actele contrare dispoziiilor constituionale.
Un asemenea mecanism trebuie in primul rand s vizeze actele puterii legislative.
Controlul constituionalitii legilor nu epuizeaz ins domeniul controlului de
constituionalitate. Actele emise de guvern in urma delegrii legislative13 pot de asemenea s
contravin legii fundamentale. Legea de abilitare poate fi constituional, ins guvernul poate
reglementa depind limitele acesteia sau inclcand drepturi fundamentale garantate de
constituie. Probleme de acest gen mai pot s apar in statele federale, in privina conflictelor
de competen intre federaie i state sau in cazul unei legi statale care contravine unei legi
federale. De asemenea anumite litigii de natur electoral pot privi alegerea unor autoriti
constituionale sau rezultatele unui referendum. Intre autoritile publice mai pot surveni (alte)
conflicte cu privire la interpretarea unor dispoziii constituionale. Controlul de
constituionalitate trebuie prin urmare s se intind dincolo de domeniul strict al controlului
constituionalitii legilor, s priveasc i alte acte i, in anumite imprejurri, s se extind
asupra unor fapte care au relevan in viaa politic i constituional a statului. Toate aceste
modaliti de control au ca element comun interpretarea constituiei, in raport cu anumite
legi sau cu dispoziii concrete ale acestora, cu alte acte normative ori individuale sau cu
anumite fapte.
Latura cea mai importan a controlului de constituionalitate o reprezint controlul
constituionalitii legilor. In mod normal, un asemenea control este realizat de un organ
independent, altul decat cel care a elaborat norma juridic supus controlului. Este de precizat
c, in cazul exercitrii unui asemenea control, constatarea inclcrii de ctre legiuitor a
dispoziiilor legii fundamentale nu are drept consecin abrogarea sau anularea legii
conform exigenelor principiului separaiei puterilor in stat, doar parlamentul poate abroga o
lege ci doar lipsirea ei de efecte, fie fa de prile unui litigiu, fie fa de toi subiecii de
drept. Practic ins, consecina declarrii neconstituionalitii este aceeai cu a abrogrii: legea
neconstituional nu se mai aplic.
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
15/162
II. Forme de control al constituionalitii legilor
Controlul constituionalitii legilor poate fi politic, parlamentar sau jurisdicional.
Unii autori menioneaz i un control prin intermediul opiniei publice; in cazul unor grave
inclcri a ordinii constituionale sau a drepturilor fundamentale, poporul se poate opune
guvernanilor i are chiar un drept la insurecie. Dreptul la rezisten era frecvent invocat in
evul mediu, intr-o epoc in care noiunea de suveranitate nu era clar conturat, iar puterea
statului era departe de a fi necontestat. In secolele XVI-XVII, autori de orientare
jusnaturalist (Vitoria, Suarez, Althusius, Grotius) au fcut deseori referiri la un asemenea
primordial a acestei adunri era eminamente judiciar. Chiar i in prezent, Camera Lorzilor
mai pstreaz
atribuiile de instan suprem a Regatului Unit. O competen judiciar rezidual intalnim i
in cazul Senatului
SUA, in ceea ce privete procedura de impeachment. Vezi pentru detalii in privina
Parlamentului englez,
Charles Howard McIllwain, The High Court of Parliament and its Supremacy. An
Historical Essay on the
Boundaries between Legislation and Adjudication in England, New Haven: Yale University
Press, London:
Henry Frowde Oxford University Press, !910 (Reprint Edition 1979 by Arno Press Inc.), in
special pp. 3-38,
103-104, 109-246.
13 Iar in cazul ordonanelor de urgen prevzute de art. 115, alin. (4), chiar i in absena unei
delegri legislative
exprese.
10
drept. Chiar i in prezent, dispoziii constituionale in vigoare (art. 20, alin. 4 al Legii
Fundamentale a Germaniei din 1949)14 il consacr. Dreptul la rezisten nu constituie ins un
control de constituionalitate; exercitarea sa poate duce la inlturarea unui guvern sau chiar la
prbuirea unui sistem politic i constituional dar nicidecum la inlturarea punctual a unei
dispoziii contrare legii fundamentale.
Controlul politic al constituionalitii legilor a aprut in Frana. Conform Constituiei
anului VIII (=1799), el se exercita asupra proiectelor de lege, anterior promulgrii acestora, de
ctre Senat. In timpul celui de-al doilea Imperiu (1851-1870), Senatului ii reveneau atribuii
similare. Caracterul politic al acestei forme de control decurgea din modul de constituire i
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
16/162
din poziia celei de a doua camere; conform articolului 20 al Constituiei din 1852, cu
excepia cardinalilor, marealilor i amiralilor membri de drept , senatorii erau numii de
Preedintele Republicii (iar dup instituirea Imperiului, de ctre Imprat). Controlul de
constituionalitate realizat in prezent in Frana (prin Consiliul Constituional) este considerat
frecvent ca fiind un control politico-jurisdicional, i aceasta in baza faptului c membrii
acestui consiliu sunt numii de ctre Preedinte, Senat i respectiv de Adunarea Deputailor.
Unii autori incadreaz ins controlul instituit de Constituia francez din 1958 in categoria
controlului jurisdicional.
Controlul parlamentar const in examinarea legii, de regul anterior adoptrii acesteia,
de regul de ctre o comisie constituional. Examinarea se face sub aspectul conformitii cu
constituia. Aceast form de control a fost intalnit in statele comuniste i avea un caracter
pur formal15. Conform concepiei comuniste, de inspiraie sovietic, privind organizarea
politic i constituional a statului, adunrile reprezentative (=parlamentele) erau organe
supreme ale puterii de stat, crora le erau subordonate toate celelalte organe ale statului (ale
administraiei de stat, organele judectoreti i cele ale procuraturii); un control exercitat
de un organ aparinand oricreia din aceste din urm categorii era incompatibil cu poziia
suprem a organelor puterii de stat, constituind aadar o negare a suveranitii poporului.
Controlul exercitat chiar de ctre organul a crui activitate urmeaz a fi controlat nu are cum
s fie efectiv; aceast form de control a constituit de altfel una din modalitile, prea puin
convingtoare de altfel, prin care statele comuniste cutau s creeze aparena unei viei
politice i parlamentare cat de cat democratice.
Singura form efectiv i imparial de control al constituionalitii legilor este cea
jurisdicional. Impotriva unei asemenea forme de control se poate formula obiecia
aparent redutabil c un act legislativ, exprimand voina general manifestat prin
intermediul reprezentanei naionale, este supus cenzurii unui organ al statului cu o legitimare
democratic mult inferioar, i anume judectorului. Obiecia poate fi inlturat dac lum in
considerare faptul c voina poporului ii gsete manifestarea cea mai inalt in textul
constituiei, care limiteaz chiar i voina legiuitorului. Or, pronunandu-se asupra
constituionalitii unei legi, judectorul nu face decat s evidenieze aceste limite i s dea
curs voinei poporului, aa cum a fost consacrat in legea fundamental.16
14 Inserat in 1968 printr-o lege de revizuire a Constituiei, aliniatul respective prevede c:
Toi germanii au drept
de rezisten impotriva oricui incearc s inlture aceast ordine [constituional], atunci cand
nici un alt remediu
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
17/162
nu este posibil.
15 Este vorba de o form denaturat de control al constituionalitii legilor. Vezi Ion
Deleanu,Justiia
constituional, Editura Lumina Lex, Bucureti, 1995, pp. 171-174 (lucrarea va fi citat in
continuare prescurtat:
I. Deleanu,Justiia).
16 Problema a fost abordat inc din secolul XVII de ctre prinii fondatori ai Statelor
Unite. Astfel,
Alexander Hamilton subliniaz c aceast form de control presupune doar c puterea
poporului este superioar
atat celei a instanelor judectoreti cat i celei a Congresului, iar in caz de contradicie intre
voina legislativului,
exprimat in actele Congresului i cea a poporului, exprimat prin Constituie, judectorii
trebuie s acorde
prioritate celei din urm. ("It only supposes, that the power of the people a superior to both
[the courts and the
Congress]; and that where the will of the legislature, declared in its statutes, stands in
opposition to that of the
people, declared in the Constitution, the Judges ought to be governed by the latter rather than
the
11
Aceast form de control cunoate dou variante: controlul realizat de ctre instanele
ordinare (in Statele Unite ale Americii i pan in 1940 i in Romania) i cel indeplinit de
instane speciale, i anume de curile constituionale. Prima variant de control a fost creat pe
cale pretorian.
Pretorul era, in Roma antic, un magistrat avand atribuii de ordin politic, militar i
jurisdicional. Formal, el nu putea crea
norme de drept (praetor jus facere non potest). Atribuiile sale judiciare erau limitate la
organizarea proceselor intre particulari; in acest
sens el verifica admisibilitatea unei aciuni i stabilea limitele inluntrul crora aveau a se
pronuna judectorii, in funcie de faptul dac
aseriunile reclamantului erau sau nu dovedite in faa acestora. Utilizand aceste atribuii, el a
jucat un rol insemnat in configurarea
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
18/162
instituiilor dreptului roman i a creat numeroase reguli noi de drept, prin faptul c a
condiionat exercitarea atribuiilor sale in funcie de
anumite imprejurri, neprevzute de lege, a aplicat dispoziiile legii i in alte cazuri decat cele
avute in vedere de aceasta i a refuzat
aplicarea unor dispoziii in anumite situaii, cand aceast aplicare ar fi contravenit echitii. In
limbajul juridic actual, prin cale pretorian se
desemneaz modalitatea de creare a unei instituii de drept de ctre practic, indeosebi de
ctre jurispruden.
In cazul Marbury versus Madison, pronunat in 180317, Curtea Suprem a Statelor
Unite respinge cererea reclamantului, William Marbury, invocand neconstituionalitatea unei
legi. William Marbury fusese numit judector de pace impreun cu ali partizani sau apropiai
ai Partidului Federalist in ultimele zile ale administraiei John Adams (1797-1801), inainte de
intrarea in funcie a noului preedinte, Thomas Jefferson. Pierzand alegerile din noiembrie
1800, atat pentru funcia de Preedinte cat i pentru Congres, federalitii au cutat ca in
ultimele luni inainte de predarea puterii s-i consolideze influena in sfera puterii judiciare.
In urma imbolnvirii oportune a unui judector la Curtea Suprem, secretarul de stat in
funcie, John Marshall, este numit de Preedinte judector la aceast instan, cu incepere de
la data incetrii exercitrii funciei sale de secretar de stat (4 martie 1801). In ultimele zile ale
legislaturii vechiului Congres este adoptat o lege prevzand infiinarea unor noi instane
judectoreti federale, iar in posturile astfel create sunt numii apropiaii regimului, printre
care i Marbury. Acesta nu reuete s ajung in timp util la Casa Alb pentru a-i primi
ordinul de numire. Noul secretar de stat, James Madison, a refuzat s-i inmaneze ordinul de
numire care era semnat de preedintele Adams in ultima zi a mandatului su i avea deja
aplicat sigiliul Statelor Unite.18 Marbury s-a adresat Curii Supreme, cerand emiterea de ctre
aceasta a unui ordin de injonciune (writ of mandamus). Printr-un asemenea ordin se obliga
o persoan sau o autoritate in spe secretarul de stat s-i indeplineasc o obligaie
prescris de lege. Curtea a apreciat dispoziiile legii din 1789, care stabilea competena in
privina unor asemenea cereri, ca fiind in contradicie cu dispoziiile articolului III, seciunea a
II-a din Constituia american, privitoare la competena Curii Supreme.19
former."Alexander Hamilton, in The Federalist, nr. 78). Acest argument a fost reiterat de
altfel mai tarziu de
ctre John Marshall in cazul "Marbury vs. Madison.
17 Pentru prezentarea in detaliu a deciziei, cu ample citate din textul original, v
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
19/162
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
20/162
contrar acesteia. Obligaia de a respecta legea nu inltur obligaia respectrii Constituiei.
Atat actul Congresului (=Parlamentul Statelor Unite) cat i Constituia sunt legi, iar a stabili
care este legea aplicabil i, eventual, care lege nu va fi aplicat constituie o atribuie de
domeniul puterii judectoreti. Evident judectorul nu poate ignora Constituia; in cazul ins
in care o intr-o lege se stipuleaz expres c dispoziiile ei sunt aplicabile intr-un caz dedus
spre judecare instanei i aceste dispoziii sunt contrare Constituiei, dispoziiile legii trebuie
ignorate, in favoarea celor ale Constituiei. Nu se poate susine c un act legislativ al
Congresului adoptat ulterior adoptrii Constituiei i cuprinzand prevederi contrare
dispoziiilor acesteia ar reprezenta o modificare a respectivelor dispoziii. Constituia
american a stabilit in art. V o procedur special de revizuire a prevederilor sale; or, aceste
dispoziii ar fi lipsite de sens in cazul in care s-ar admite posibilitatea modificrii de ctre
Congres, prin acte legislative adoptate dup procedura ordinar, a normelor constituionale.
Este de remarcat c, aparent surprinztor, John Marshall pronun o hotrare contra
intereselor unui reprezentant al gruprii politice din care provenea i convenabil partidului
politic rival acesteia. Poziia sa, dar mai ales a Curii Supreme, era ins foarte precar.
Congresul i Casa Alb, aflate sub controlul democrat-republicanilor, priveau cu ostilitate
sfera judiciarului, perceput ca o citadel a vechii puteri. Iritai de manevrele legislative de
ultim moment ale vechii majoriti federaliste dar i din dorina de a impiedica instana
suprem s invalideze actul prin care abrogau unele reglementri din legislatura anterioar,
democrat-republicanii, majoritari in Congres, au suprimat sesiunile din 1802 ale Curii
Supreme, permiand intrunirea ei abia in februarie 1803. O hotrare contrar administraiei
Jefferson ar fi fost privit cu mare ostilitate i este foarte indoielnic c ar fi fost pus in
executare. Prin hotrarea sa, Marshall satisface in aparen executivul respingand cererea lui
Marbury, instituind pe de alt parte intr-un mod mai puin spectaculos dar eficient, o putere
considerabil, neprevzut de textul constituiei, in seama Curii Supreme: cea de a controla
actele puterii legiuitoare sub aspectul conformitii lor cu legea fundamental.20
Un raionament similar a fost enunat in Romania de Tribunalul Ilfov in 1912, in aa
numitul Proces al tramvaielor (Societatea de Tramvaie Bucureti contra Primriei
Comunei Bucureti). Declararea de ctre Tribunalul Ilfov a neconstituionalitii unei legi
adoptate in timpul guvernrii conservatoare, precum i meninerea acestei soluii de ctre
Inalta Curte de Justiie i Casaie a dus la demisia guvernului conservator.21 Instana a
declarat
neconstituional o lege adoptat de Parlament in 1911, prin care se modificau condiiile de
asociere intre S. T. B. i Primria Capitalei in legtur cu construirea, intreinerea i
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
21/162
exploatarea unei reele de linii de tramvai in Bucureti. Legea respectiv fusese adoptat dup
declanarea unui litigiului, ca lege de interpretare a legii din 1909 (adoptat in timpul
guvernrii liberale). Constituia din 1866 nu cuprindea nici o dispoziie expres care s
interzic adoptarea legilor retroactive, ins Tribunalul Ilfov (confirmat de instana suprem) a
considerat c simpla intitulare a unui act normativ ca lege de interpretare nu ii confer
20 Un autor american nota in acest sens c decizia este o capodoper de diversiune, un
exemplu strlucit al
capacitii judectorului Marshall de a evita pericolul pe care in aparen il infrunt, de a
avansa intr-o direcie pe
cand oponenii si se uit in alta (the decision is a masterwork of indirection, a brilliant
example of Chief
Justice Marshalls capacity to sidestep danger while seeming to court it, to advance in one
direction while his
opponents are looking in another.) R. McKloskey, The American Supreme Court, 1960, p. 40,
apud Geoffrey R.
Stone, Louis M. Seidmann, Cass R. Sunstein, Mark V. Tushnet, Constitutional Law,
Aspen Law & Business,
New York, 2001, p. 31.
21 Vezi Anastasie Iordache, Legislaia conservatoare i criza balcanic, in Istoria
Parlamentului i a vieii
parlamentare in Romania (lucrare editat de Institutul de Istorie Nicolae Iorga din
Bucureti), Editura
Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucureti, 1983, pp. 430-445 (=Capitolul XIV), la
p. 440.
13
acestuia caracterul unui act interpretativ, aplicabil retroactiv; in plus aceast lege contravine
dispoziiilor constituionale privind independena justiiei i garaniei dreptului de proprietate.
Constituia roman din 1923 stipuleaz expres, in art. 103, alin. 1, competena
exclusiv a Curii de Casaie (=instana suprem a rii) in privina controlului de
constituionalitate a legilor. Legea declarat neconstituional devenea inaplicabil, dar
aceast decizie se mrginea asupra cazului judecat. Dispoziii identice gsim i in art. 75 al
Constituiei romane din 1938.
A doua variant a controlului jurisdicional al constituionalitii legilorpresupune constituirea unor instane speciale curile constituionale ale cror atribuii
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
22/162
rezid in principal, dar nu exclusiv, in verificarea conformitii cu Constituia a dispoziiilor
actelor legislative.
Ideea unui control jurisdicional de constituionalitate a fost formulat pentru prima
oar de ctre Georg Jellinek, intr-o lucrare publicat in 1885.22 Jellinek remarca faptul c
dac anterior limitrii prerogativelor monarhului prin control parlamentar asupra guvernului i
prin garania drepturilor, pericolul principal al inclcrii normelor constituionale venea din
partea executivului, odat cu consacrarea unor largi puteri parlamentare, apare posibilitatea ca
legiuitorul insui s contravin dispoziiilor legii fundamentale.23 Soluia consta fie in crearea
unei instane constituionale distincte (Verfassungsgerichtshof = Curte de Justiie
Constituional), fie in lrgirea competenelor instanei supreme deja existente
(Reichsgericht).
Crearea acestor instane mai este legat de ideile i concepiile juristului vienez Hans
Kelsen, reputat specialist in drept constituional i internaional public. Primele curi
constituionale au aprut in Austria i Cehoslovacia, in anul 1920. In opinia lui Kelsen, rolul
Curi Constituionale este cel al unui legiuitor negativ; ea va declara neconstituionale, deci
inaplicabile anumite dispoziii ale unei legi supuse controlului ei, dar nu va putea inlocui
dispoziiile inlturate cu altele noi. Controlul de constituionalitate realizat de instane speciale
poate fi atat anterior (inainte de intrarea in vigoare a legii) cat i posterior (dup intrarea in
vigoare a legii). El poate fi declanat pe cale de aciune, la sesizarea anumitor autoriti sau a
anumitor demnitari (Preedinte, Guvern, parlamentari), a cetenilor ori din oficiu, sau pe cale
de excepie.
Excepia este un mijloc procedural de aprare prin care o parte interesat se opune continurii
judecrii unui proces, urmrind s
impiedice sau s intarzie judecata, fr a afecta fondul litigios al cauzei. Excepia poate tinde
la respingerea aciunii sau a cii de atac
(excepia dirimant) sau doar la amanarea judecii (excepia dilatorie).. In cazul ridicrii unei
excepii, instana este obligat s se pronune
mai intai asupra acesteia, i abia apoi asupra fondului cauzei. Excepia de neconstituionalitate
este practic intotdeauna o excepie dirimant.
Ea nu va fi soluionat de instana in faa creia a fost ridicat, ci de ctre Curtea
Constituional.
III. Interpretarea Constituiei
In cazul oricrui act normativ, interpretarea vizeaz stabilirea inelesului textului
acestuia, sau mai exact precizarea voinei autorului su exprimate in prin acesta. Ca act scris,
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
23/162
constituiei i se aplic de asemenea canonul celor patru metode de interpretare stabilite cu
peste un secol i jumtate in urm de ctre Savigny24: interpretarea gramatical,
interpretarea logic, interpretarea sistematic i interpretarea istoric. Prima metod,
cea mai des uzitat, determin inelesul textului de lege pe baza semnificaiei obinuite a
termenilor pe care ii conine, privite in raport de funcia lor sintactic . Interpretarea logic
vizeaz decelarea conexiunilor logice dintre diversele dispoziii ale unui act i implicaiile
22 Georg Jellinek,Ein Verfassungsgerichtshof fur Osterreich, 1885.
23Ibid., pp. 7 i urm.
24 Friedrich Karl von Savigny, System des heutigen romischen Rechts, Berlin, Veit, Vol. I,
1840, pp. 212 i
urm.
14
acestora; de multe ori un text neag ceea ce nu afirm explicit, iar alteori tot ceea ce nu se
interzice in mod expres este permis. A treia metod de interpretare pune accentul pe caracterul
de sistem ordonat i raional organizat al dreptului pozitiv, cutand s plaseze actul interpretat
in contextul su normativ, s precizeze raporturile sale cu alte acte normative mai generale
sau de detaliu, s identifice alte norme incidente cazului in discuie i s decid pe aceast
baz regula aplicabil. Metoda istoric pune accentul pe stabilirea inelesului textului
interpretat pe baza proiectelor i documentelor pregtitoare ale actului normativ in discuie, a
dezbaterilor parlamentare i a lurilor de poziie ale celor implicai, cu alte cuvinte pe ceea ce
in doctrina englez i american (unde aceast metod se bucur de o apreciere deosebit) se
numete legislative history.
Alturi de metodele obiective de interpretare, mai putem avea in vedere intenia
autorilor actului interpretat, caz in care opereaz interpretarea teleologic. Ea vizeaz
obiectivul avut in vedere de legiuitor, obiectiv care reiese din expunerea de motive sau din
preambulul actului interpretat, din dezbaterile legislative (caz in care ne apropiem deja de
interpretarea istoric) sau din structura i coninutul de ansamblu al actului interpretat (caz in
care ne apropiem de interpretarea sistematic).
In privina acestor metode nu exist reguli fixe care s stabileasc prioritatea uneia
dintre ele sau ordinea aplicrii lor. Evident, de multe ori rezultatul interpretrii depinde de
metoda aleas iar disputele privind o anumit decizie politic pot fi foarte uor camuflate in
controverse metodologice cu privire la interpretarea corect a unui text constituional.
Raiunile care fac necesar interpretarea sunt multiple.25 Un prim factor important este
nedeterminarea textului de lege. Numeroase expresii utilizate in text pot avea multiple
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
24/162
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
25/162
28 Trebuie s amintim ins c, ulterior revocrii, a survenit demisia primului ministru, pe care
Preedintele a
negociat-o cu acesta, probabil pentru a elimina orice discuie privitoare la valabilitatea
incetrii mandatului
efului Guvernului.
15
constelaiile de factori care se vor configura in urma aplicrii actelor normative pe care le
adopt. Doctrina poate ins, pe baza textului de lege, s anticipeze problemele viitoare29 i s
schieze soluii, atat pentru instanele care aplic textul, cat i pentru legiuitor, in vederea unei
detalieri sau modificri a actului normativ.
O alt imprejurare care face necesar interpretarea este aceea in carensi
semnificaia textului nu este clar. Pentru un text elaborat de un singur autor, soluia este
destul de simpl: colaionarea sa cu alte texte, avand coninut apropriat i in care apar termeni
i expresii similare (pe lang soluia direct: il intrebm pe autor). Textelor adoptate de
adunri legiuitoare nu li se poate aplica aceast metod. Ele aprob, uneori cu modificri,
proiecte redactate de comitete sau grupuri relativ restranse. Nu intotdeauna ceea ce ineleg
iniiatorii c au propus este acelai lucru cu ceea ce ineleg votanii c au aprobat. Uneori nici
chiar votanii inii nu sunt de acord intre ei cu semnificaia unor termeni, iar alteori ei nici nu
s-au preocupat s ineleag i s clarifice sensul anumitor pri din text, mulumindu-se s
urmeze in privina votului recomandarea colegilor lor care au participat la elaborarea
proiectului sau la discutarea acestuia in comisii. Alteori problemele pot s apar datorit
utilizrii unor termeni improprii, nefericit alei sau utilizai inconsecvent. Astfel, inspiranduse
probabil din art. 68 al Constituiei franceze, constituantul roman din 1991 a prevzut in art.
84, alin. (3) dispoziii preluate dup revizuire in art. 96, alin. (1) i (4) tragerea la
rspundere a Preedintelui Romaniei pentru inalt trdare. A fost ins omis imprejurarea
c infraciunea de inalt trdare era prevzut in legislaia penal francez, dar nu i in
Codul penal roman. Prin urmare, semnificaia juridic a acestei sintagme este neclar de la
bun inceput: este vorba de o insrcinare tacit a legiuitorului de a modifica textul Codului
penal i de a insera o nou infraciune de inalt trdare, sau de o calificare general a unor
infraciuni grave contra statului (trdare, trdare prin transmiterea unor secrete, trdare
prin ajutarea inamicului, subminarea puterii de stat etc.), infraciuni care atrag rspunderea
penal a Preedintelui.
Mai este posibil ca semnificaia textului, clar i precis in momentul iniial, s se
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
26/162
schimbe pe parcurs, datorit evoluiei concepiilor politice i sociale sau a
mentalitilor.30
Egalitatea intre ceteni avut in vedere la data adoptrii declaraiilor de drepturi din Frana nu
implica dreptul de vot pentru femei; nici brbailor acest drept nu le era recunoscut automat,
meninandu-se mult vreme limitri in funcie de domiciliu, varst sau avere. Noiuni precum
stat naional, ordine public, interes public, bunele moravuri sau familie au
accepiuni diferite de la o epoc la alta. Dac o constituie este adoptat de mai multe decenii,
sau mai ales ca in cazul celei americane cu peste dou secole in urm, atunci cu
certitudine, multe din noiunile pe care le conine vor avea alte semnificaii decat cele avute in
vedere de autorii lor originari.
Interpretarea textului legislativ poate fi privit prin prisma a dou concepii: ca act de
cunoatere i ca act de voin.31 In primul caz se consider c un text are un singur sens;
dac acesta este clar, interpretarea este superflu, iar dac este obscur ea va fi necesar. Cea
de-a doua concepie, numit si realist, fora interpretrii depinde de autoritatea de la care
aceasta eman. Esenial nu este s se precizeze inelesul unui text, ci s se decid intre
variantele posibile pe care textul le admite. Fora cea mai mare o va avea firete
interpretarea autentic, cea care provine de la autoritatea emitent a actului. Totui, in unele
cazuri mai ales in privina curilor constituionale interpretarea realizat de alte autoriti
29 Vezi in acest sens T. Drganu,Dr. const. II, pp. 252-254, in care autorul, cu aproape 2 ani
inainte de
producerea crizei guvernamentale din decembrie 1999, a luat in discuie problema revocrii
premierului de ctre
eful statului, admiand constituionalitatea unui asemenea act.
30 Vezi I. Muraru et alii,Interpretarea ..., p. 73.
31 Georges Burdeau, Francisc Hamon, Michel Troper, Droit constitutionnel, 26eme
edition, LGDJ, Paris, 1999,
pp. 58-60, apud I. Muraru et alii, Interpretarea ..., pp. 73-75; Vezi i Hans Kelsen,
Doctrina pur a dreptului,
traducere de Ioana Constantin, Editura Humanitas, Bucureti, 2000, pp. 409 i urm.
16
decat cele ce au emis actul interpretat va avea acelai efect, nefiind supus nici unui control.
i aceste interpretri pot fi considerate autentice. Consecina: interpretul dispune de puteri
echivalente cu cele ale autorului actului: Interpretul legii dispune de o putere legislativ, iar
interpretul constituiei de o putere constituant.32
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
27/162
Mai recent, in privina legii fundamentale a Romaniei, au fost decelate dou metode de
interpretare: metoda juridic i metoda politic.33 Metoda juridic privete interpretarea ca
pe un silogism, a crui premis major este legea, situaia care urmeaz a fi calificat
reprezint premisa minor iar concluzia constituie rezultatul interpretrii. Metoda politic are
in vedere scopul urmrit, cu luarea in discuie a diverselor finaliti de ordin politic, social,
economic, cultural etc., esena raionamentului fiind dat de considerente de oportunitate.
Interpretarea constituiei are de multe ori o miz politic foarte ridicat. Discursul
participanilor la o disput politic se poate centra pe argumente de ordin constituional;
fiecare parte va respinge susinerile adversarilor nu pe baza inconsistenei sau a gradului de
risc al soluiilor promovate de acetia, ci pe pretinsa lor neconstituionalitate. Aceast retoric
are ce-i drept avantajul de a aduce legea fundamental in centrul ateniei publicului i de a
induce acestuia respectul fa de constituie, dar pe de alt parte escaladeaz inutil i periculos
o confruntare politic, in care adversarul in loc de a fi un onorabil coleg, a crui opinie din
pcate nu o imprtim devine un periculos adversar al ordinii constituionale.
Chiar i in cazul interpretrii judiciare, metodele sau concepiile de interpretare sunt
uneori privite ca fiind legate de o anumit orientare politic. Astfel, in SUA, adepii inteniei
originale sau originalitii considerai a fi de orientare conservatoare se confrunt cu
adepii constituiei vii. In prima categorie intr personaliti precum Robert Bork
(nominalizat de Preedintele Reagan pentru Curtea Suprem, dar respins de Senat) sau
Antonin Scalia i Clarence Thomas (judectori ai Curii Supreme). In opinia lor, textul
Constituiei trebuie aplicat conform coninutului literal al termenilor si, in accepiunea pe
care acetia o aveau pentru autorii Constituiei la data adoptrii acesteia. Evoluia
semnificaiilor i a mentalitilor nu trebuie s fie ignorat de dreptul constituional, ins
modificarea trebuie s se produc pe cale legislativ, inclusiv prin revizuirea legii
fundamentale. Judectorii nu sunt abilitai s utilizeze textul legii fundamentale pentru a-i
valida propriile opiuni politice sau ideologice, care pot foarte bine s coincid cu direcia
general a progresului, s fie susinute de o bun parte a societii sau chiar de majoritatea
acesteia, dar care, pentru a deveni lege, i mai ales lege constituional, trebuie s fie
confirmate prin procedurile democratice ale procesului legislativ.
Pentru adepii Constituiei vii, semnificaia textului trebuie s evolueze concomitent
cu dezvoltarea societii, inand cont de standardele de decen care jaloneaz progresul unei
societi in continu cretere.34 Adepii acestui curent promoveaz o interpretare mai flexibil
sau chiar elastic a textului constituional, in special in privina competenelor autoritilor
federale in raport cu statele35, a drepturilor civile i ale garaniilor acestora (cu tendina de a
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
28/162
transforma garaniile procesuale in drepturi materiale). Aceast concepie este mai deschis i
32 I. Muraru et alii,Interpretarea ..., p. 75.
33 I. Muraru et alii,Interpretarea ..., pp. 90-116.
34 Pentru o prezentare critic a teoriei Constituiei vii, pe baza unei ample i minuioase
analize istorice a
evoluiei concepiilor i a mentalitilor referitoare la Constituia american, semnificaia i
rolul ei politic i
interpretarea sa, vezi Herman Belz, Living Constitution or Fundamental Law. American
Constitution in
Historical Perspective, Rowman & Littlefield Publishers Inc., Lanham, Boulder, New York,
Oxford, 1998
(lucrarea, care reunete studii publicate de autor intre anii 1969-1994, este accesibil i in
versiune electronic la
http://www.constitutions.org/cmt/belz/lcfl.html).
35 O interpretare extensiv este dat in acest sens dispoziiilor art. I, Seciunea a VIII-a (care
enumer limitativ
atribuiile Congresului) referitoare la comerul intre state (mergand de exemplu pan la
impunerea unor
anumite reguli de protecie a muncii sau de salarizare, pe motiv c produsele obinute sunt
destinate vanzrii in
afara statului) precum i celor ale paragrafului final al seciunii, care abiliteaz Congresul s
adopte toate legile
proprii i necesare pentru indeplinirea atribuiilor menionate in paragrafele precedente.
17
mai receptiv fa de dreptul internaional i de dreptul comparat. Soluiile colii Constituiei
vii sunt in general mai populare in lumea academic i in mass media decat in lumea politic.
Printre reprezentanii acestei doctrine se numr fostul Preedinte al Curii Supreme Earl
Warren, precum i actualii judectori ai instanei supreme americane David Souter, Stephen
Breyer, i Ruth Bader Ginsburg (ultimii doi numii de Preedintele Clinton).
II. Deciziile politice fundamentale ale constituantului roman
1. Noiunea de decizie fundamental
2. Democraia reprezentativ i pluralismul politic
3. Romania stat de drept
4. Romania stat social
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
29/162
5. Romania stat unitar
6. Integrarea euro-atlantic
1. Noiunea de decizie fundamental
Textul constituiei are un caracter complex i eterogen. Alturi de dispoziiile
consacrand decizii eseniale pentru fizionomia juridic a unei comuniti politice concrete
intalnim reguli de detaliu, precizand modalitile in care asemenea decizii sunt aplicate in
practic. Teoretic, textul constituional in ansamblul su are aceeai for juridic, modificarea
sa reclamand respectarea procedurii speciale de revizuire a constituiei. Astfel, sunt puse pe
acelai plan sub aspect formal dispoziiile referitoare la separaia puterilor sau la garaniile
drepturilor fundamentale cu regulile privind structura parlamentelor, sesiunile i edinele
parlamentare, organizarea intern a camerelor (/camerei), atribuiile precise ale efului statului
sau ale guvernului.
Evident, anumite modificri concertate ale unor asemenea dispoziii speciale pot dilua
sau eroda substanial deciziile politice fundamentale precum cele asupra organizrii
democratice a autoritilor publice, a separaiei puterilor sau a caracterului unitar ori federal al
statului. Exist totui un spaiu de manevr destul de larg care permite modificarea acestor
reguli speciale fr a afecta fizionomia de ansamblu a statului. Pe de alt parte, utilizand
procedura constituional de revizuire a legii fundamentale, fore politice interesate ar putea
utiliza mecanismele democratice ale statului de drept pentru a submina ordinea juridic
existent i a inltura constituia chiar cu instrumentele concepute de fapt in vederea aprrii
sale. Dup cum am precizat anterior, in ultimele decenii legiuitorii constituani ai unor state
democratice au fost preocupai s sustrag anumite norme fundamentale pericolului unor
eventuale modificri pe calea procedurii de revizuire a constituiei, proclamand caracterul
nerevizuibil al unor dispoziii consacrate in aceasta.36
Trebuie s observm ins c aceste dispoziii au un caracter strict defensiv; sunt
menionate de regul acele dispoziii care sunt considerate a fi expuse cu mai mare
probabilitate unei modificri i nu neaprat toate acele norme care ar prezenta in ochii
36 Este cazul dispoziiilor art. 152 din Constituia Romaniei, revizuit, ale art. 79 din Legea
Fundamental a
Germaniei sau ale art. 89, alin. ultim din Constituia Franei.
18
legiuitorului constituant importana central in economia textului legii fundamentale. Poziia
eminent a unor dispoziii declarate nerevizuibile reiese implicit din faptul consacrrii lor ca
atare, dar omisiunea interdiciei de a revizui o norm nu implic neaprat relevana sczut a
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
30/162
acesteia. Cu alte cuvinte, regulile privind limitele materiale ale revizuirii constituiei
consacrate in art. 152 al Constituiei noastre reprezint un indiciu important in decelarea
deciziilor fundamentale ale constituantului roman, dar nu i un criteriu absolut i exclusiv in
acest sens. Determinarea concret a deciziilor politice fundamentale ale constituantului
comport un anumit grad de subiectivitate. Pe de alt parte se cuvin luate in considerare
circumstanele istorice, politice, economice, sociale i culturale ale epocii, care ofer de multe
ori cheia inelegerii i interpretrii corecte a textului constituional. Climatul politic intern i
internaional, constelaia de fore implicate in jocul politic, evoluia societii i a
mentalitilor pot relativiza anumite consacrri normative care la momentul redactrii lor
preau s aib o importan central in economia textului constituional, fiind chiar consacrate
ca nerevizuibile.
Avem in vedere de exemplu dispoziia art. 1, alin. 1, teza 1 din Constituia noastr: Romania
este stat
naional..., care reia intr-o form uor schimbat prima tez a Constituiei din 29 martie
1923. Respectul i
fidelitatea manifestate fa de formele i tradiiile democraiei romaneti ante- i interbelice
sunt de ineles.
Faptul c din perspectiv politic i istoric Romania este stat naional, adic realizarea in
practic a unui proiect
statal al unor elite politice din secolul XIX, insuit treptat de marea majoritate a populaiei
teritoriilor ce vor face
ulterior parte din statul unitar roman este indiscutabil. Ins consacrarea in legea fundamental
a unor fapte fie
ele i adevruri evidente nu este intotdeauna oportun. Contiina naional a unui popor
poate fi promovat i
susinut printr-o guvernare competent i eficient, printr-o economie viabil i competitiv
i printr-o politic
inteligent i consecvent in domeniile culturii, educaiei i cercetrii. Evidenierea frecvent
i emfatic a
identitii naionale i a caracterului naional al statului poate duce la iritarea inutil a unor
minoriti i la
percepii greite, uneori ostile din partea altor state, cu atat mai mult cu cat constituiile
europene postbelice evit
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
31/162
utilizarea sintagmei de stat naional. Comunitate politic bazat pe profunde afiniti
culturale, etnice,
lingvistice i intr-o anumit msur religioase, naiunea nu are nevoie de atestarea unei
adunri parlamentare
fie ea i constituant i nici de o consacrare expres in lege a rolului su in cadrul statului.
Pe de alt parte,
lipsa coeziunii interne i a voinei de a menine comunitatea istoric constituit nu pot fi
suplinite de fora juridic
a unei consacrri constituionale. Caracterul naional al statului roman ine de domeniul
fapticului i nu de cel al
normativitii.
Chiar dac inserarea termenului de stat naional in textul constituiei este pentru motivele
indicate
mai sus criticabil, evoluia politic i constituional a Romaniei din ultimul deceniu a
infirmat posibilele
temeri privitoare la impunerea unei viziuni etnocentrice, susinute de un discurs demagogic
naionalist, temeri
alimentate printre altele i de formularea menionat. Angajamentul clar (dei limitat uneori la
o simpl retoric)
fa de drepturile omului, atitudinea destul de pragmatic i flexibil fa de problemele i
interesele
minoritilor concomitent cu preocuparea fireasc fa de identitatea naional a majoritii
precum i opiunea
ferm pentru integrarea euro-atlantic au dezamorsat potenialul coroziv al acestei formule.
In privina
raporturilor inter-etnice i a respectrii drepturilor minoritilor, statul roman nu se abate
decisiv de la canonul
european in materie. Prin urmare, formula Romania stat naional nu reprezint expresia
unei decizii
fundamentale a constituantului roman. Aceast concluzie mai este susinut i de un alt
argument: o decizie
implic opiunea intre dou sau mai multe alternative. Or, consacrarea caracterului naional al
statului roman
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
32/162
reprezint evidenierea (inutil, dup cum am mai precizat) unui fapt i nu opiunea pentru
una din alternative.
De asemenea, nu considerm nici suveranitatea ca opiune fundamental a constituantului:
suveranitatea este
imanent oricrui stat modern.
In opinia noastr, deciziile politice fundamentale ale constituantului roman sunt:
democraia reprezentativ i pluralismul politic; statul de drept, statul social, caracterul unitar
al statului i integrarea euroatlantic.
2. Democraia reprezentativ i pluralismul politic
19
Romania este stat democratic, trstur care impreun cu pluralismul politic este
consacrat in mod expres de Constituie (art. 1, alin. (3)). Puterea in stat este legitimat prin
voina poporului, dispoziia relevant (art. 2, alin. (1)), precizand in acest sens c:
Suveranitatea naional aparine poporului roman care o exercit prin organele sale
reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice i corecte, precum i prin referendum.
Caracterul reprezentativ al democraiei constituionale din ara noastr este atestat i
prin dispoziiile art. 69, care stabilete c in exercitarea mandatului, deputaii i senatorii sunt
in serviciul poporului (alin. (1)) i c orice mandat imperativ este nul (alin. (2)).
Putem ins remarca faptul c in ultimul secol foarte puine sunt statele nu au consacrat
solemn, prin acte constituionale i legislative, caracterul democratic al formei lor de
organizare politic: regimurile democratic-parlamentare, la fel ca i autoritare sau totalitare
clameaz deopotriv legitimarea lor prin voina naional. Alegerile chiar libere i corecte
din statele supuse anterior unui sistem totalitar au frecvent rezultate surprinztor de favorabile
gruprilor politice asociate vechiului regim, fapt invocat frecvent de acestea pentru a susine
caracterul democratic al noii puteri. Democraia implic ins din perspectiva practicii
politice europene i americane din ultimele dou secole o participare real i efectiv a
poporului la definirea problemelor supuse discuiei, la gsirea soluiilor, adoptarea deciziilor
i executarea acestora precum i existena in mod efectiv a mai multor soluii i opiuni reale.
Ceea ce justific pretenia de legitimitate a democraiei reprezentative este
pluralismul politic. Pluralitatea opiniilor, in privina identificrii problemelor i a posibilelor
soluii la acestea nu implic nicidecum dezordine sau lipsa unitii i a consecvenei pe planul
aciunii. Ordinea, unitatea i consecvena sunt asigurate printr-un guvernmant reprezentativ,
responsabil in faa electoratului. Un guvernmant reprezentativ trebuie nu doar s pretind c
guverneaz in numele poporului i s se prezinte periodic la alegeri (caz in care investitura
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
33/162
popular poate fi uor uzurpat), ci s ofere i mijloace de retroaciune democratic
(feedback)
asupra procesului decizional. Asemenea mijloace constau in libertatea cuvantului i a
presei (art. 30), in dreptul la informaie (art. 31), in libertatea intrunirilor (art. 39), in dreptul
de asociere, inclusiv in partide politice (art. 40), indirect in garaniile libertii individuale i
in dreptul la aprare (art. 23 i respectiv 24) in libertatea de circulaie (art. 25), garania
proprietii i libertatea economic (art. 44 i respectiv 45). Firete, simpla consacrare in legea
fundamental a unor asemenea instituii nu este suficient. O bun parte a acestora erau
consacrate i in constituiile comuniste. Mai este necesar existena unor mecanisme sociale
viabile care s asigure acestor instituii eficiena i combativitatea. In plus, funcionarea
acestor mecanisme este influenat de o serie de factori precum intensitatea i profunzimea
conflictelor sociale, disponibilitatea fa de dialog, capacitatea de autoorganizare a societii
sau a anumitor grupuri sociale sau disponibilitatea actorilor vieii sociale i politice de a
respecta regulile jocului chiar i in cazul in care le sunt afectate interesele.
Teoretic, asemenea exigene ar putea fi satisfcute i in condiiile unei democraii
directe: toate deciziile importante in stat sunt adoptate pe baza consultrii corpului electoral.
O prim obiecie contra unui asemenea sistem este de ordin pur tehnic: o comunitate
mai mare de cateva mii de persoane nu poate fi decat cu greu consultat iar operaiunile
electorale de constatare a voinei exprimate printr-un referendum sau plebiscit sunt lungi,
anevoioase i costisitoare. In al doilea rand, votul exprimat astfel reprezint mai degrab
rspunsul pozitiv sau negativ al majoritii electorilor la o intrebare formulat de
organizatorii referendumului. Decisiv prin urmare este nu atat voina real a majoritii cat
voina organizatorilor consultrii populare; rezultatul depinde de modul in care este formulat
o intrebare iar sondajele de opinie permit anticiparea acestuia. Guvernanii pot s nu
organizeze un referendum dac curentul de opinie este ostil soluiei preferate de ei, pot s
amane consultarea poporului pentru momentul in care electoratul le va fi favorabil sau s
20
formuleze intrebarea in mod tendenios astfel incat rezultatul s fie influenat. In plus,
predispoziia natural a majoritii este de a aproba soluiile deja adoptate, de a prefera o
soluie concret fie ea i discutabil incertitudinii decurgand din indecizie i absena
oricrei soluii i de a preferastatus quo-ul unor situaii noi i necunoscute. Nu este de mirare
c in secolul care a urmat Revoluiei franceze, plebiscitele europene au dat invariabil ctig
de cauz organizatorilor. Dincolo de constrangerile i presiunile exercitate de conducereapolitic i de administraie, de impunerea uneori a votului deschis, de incorectitudinea
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
34/162
operaiunilor electorale, un factor care a acionat constant in favoarea guvernanilor l-a
reprezentat aceast predispoziie natural a majoritii fa de ordinea existent i de soluiile
deja adoptate. Prin urmare, democraia direct constituie mai degrab un mijloc de a oferi
guvernanilor girul unor repetate confirmri populare a deciziilor lor decat o modalitate de
control asupra activitii acestora.
Datele problemei se schimb intrucatva in cazul unui referendum. Poporul nu se mai
pronun aproband sau respingand o soluie care-i este oferit intempestiv, de ctre un ef de
stat dornic s-i consolideze pe planul legitimitii puterea pe care o deine deja in mod
efectiv. Consultarea poporului se face de regul in situaii prevzute de normele
constituionale, desfurarea referendumului este reglementat in detaliu prin lege iar
posibilitatea real a unor dezbateri in contradictoriu in condiiile pluralismului politic i ale
libertii presei faciliteaz pronunarea in cunotin de cauz a celor consultai.
Totui, comportamentul electoratului nu difer esenial in cazul unui referendum.
Tendina general de a preferastatus quo-ul i de a aproba deciziile deja adoptate joac un rol
deseori determinant. In aceste condiii, ne putem pune intrebarea, de ce mai este oare necesar
consultarea direct a poporului in privina unor decizii importante? Nu ar fi mai bine ca
adoptarea unor asemenea decizii s se fac de ctre reprezentana naional? In principiu,
rspunsul la intrebarea din urm pare s fie pozitiv. Parlamentul poate adopta mai rapid i cu
mai puine costuri o asemenea decizie. In plus, dezbaterile parlamentare care permit
chestionarea unor experi in domeniile incidente problemei analizate ofer mai multe
garanii in privina unei examinri serioase i efective a unei probleme in comparaie cu
atmosfera dominat de discursul nu rareori populist i demagogic care invadeaz spaiul
public cu prilejul consultrii corpului electoral. Pe de alt parte ins, votul parlamentarilor
este determinat in mare msur de calitatea lor de membri ai partidelor de care aparin; de
multe ori ei voteaz orientandu-se in funcie de interesele electorale imediate. Soluiile utile
i juste dar impopulare vor fi in general respinse. Deciziile necesare dar care implic anumite
costuri economice i sociale dureroase, pe care electoratul le inelege i le aprob in momentul
adoptrii, pot determina in viitor o erodare grav popularitii unui partid, mai ales dac unele
formaiuni politice mai mici vor profita de aceste imprejurri printr-un discurs demagogic
pentru a-i spori in mod facil ponderea i influena. Aceste pericole pot fi evitate transferand o
parte din povara responsabilitii privitoare la o decizie grav i important pe umerii
electoratului. In acelai timp, referendumul constituie alturi de alegerile parlamentare i
prezideniale un prilej i un mijloc de integrare politic a cetenilor, consolidand
sentimentul de participare la adoptarea deciziilor importante in stat i in societate.
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
35/162
In cazul rii noastre, Constituia prevede trei cazuri de consultare a poporului prin
referendum:
- in privina unor probleme de interes naional, din iniiativa Preedintelui Romaniei,
dup consultarea Parlamentului (art. 90);
- in privina demiterii Preedintelui Romaniei, in urma suspendrii acestuia de ctre
Parlament, conform art. 95 din legea fundamental;
- pentru aprobarea revizuirii Constituiei, in termen de 30 de zile de la adoptarea de
ctre Parlament a legii de revizuire (art. 147, alin. ultim).
21
Organizarea i desfurarea referendumului sunt prevzute in detaliu in Legea nr. 3 /
2000.
Pan in momentul de fa (septembrie 2005), sub imperiul Constituiei din 1991 a fost
organizat in singur referendum: cel din zilele de 18 i 19 octombrie 2003, in vederea aprobrii
legii de revizuire a Constituiei. S-a putut constata cu acest prilej c electoratul este puin
interesat in prezena la vor pentru o problem pe care nu o percepe ca urgent i acut. Dei
necesitatea i importana revizuirii au fost intens mediatizate, iar sondajele de opinie indicau o
atitudine majoritar pozitiv fa de modificrile propuse, prezena la urne a fost slab, iar
condiia stipulat in art. 5, alin. (2) din Legea nr. 3 / 2000 (participarea a cel puin jumtate
plus unul din numrul persoanelor inscrise in lista electoral) a fost indeplinit cu greu.
Ulterior a fost contestat corectitudinea desfurrii acestui referendum (in special in privina
numrului real de participani), dup cum a fost criticat i faptul modificrii prin ordonan de
urgen a legii, cu mai puin de dou sptmani inainte de data prevzut pentru referendum,
pentru a permite desfurarea acestuia in dou zile succesive.
Referendumul a devenit din nou o tem de discuie public, in urma declaraiilor din
14 septembrie 2005 ale Preedintelui Romaniei, referitoare la necesitatea consultrii prin
referendum a poporului roman in legtur cu abandonarea bicameralismului i adoptarea
scrutinului uninominal. O prim observaie de text: consultarea poporului prin referendum
este prevzut de art. 90 din Constituie.37 Art. 12 din Legea nr. 3 / 2000 enumer problemele
de interes naional.38 Reorganizarea Parlamentului i reforma sistemului electoral nu sunt
incluse in aceast enumerare i nici nu pot fi incluse nici mcar pe calea unei interpretri mai
largi. Conform legii, Preedintele nu poate decide organizarea unui referendum pe aceste
teme. Pe de alt parte se poate observa c, enunand limitativ cazurile de interes naional,
acest articol din lege este neconstituional.39 Textul constituiei permite expres efului
statului
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
36/162
s organizeze un referendum privitor la probleme de interes naional. Nu credem c
reorganizarea Parlamentului nu ar fi o problem de interes naional, i nici c legiuitorul din
2000 atunci cand a omis s menioneze aceast problem (i multe altele), fr a recurge nici
mcar la o clauz final salvatoare (care s permit lrgirea, in anumite condiii, a listei), a
dorit s statueze implicit c domeniile omise ar fi de interes local, regional sau internaional,
dar nicidecum naional. Intenia legiuitorului a fost de a interzice efului statului s consulte
poporul prin referendum in orice alt problem decat cele din lista expres prevzut in textul
articolului 12 din acea lege. Constituantul ins a abilitat Preedintele s consulte poporul in
orice probleme de interes naional; dac ar fi dorit s permit legiuitorului ordinar sau organic
s limiteze sau s condiioneze opiunea Preedintelui in acest sens, atunci formularea textului
legii fundamentale ar fi fost alta: Preedintele Romaniei (...) poate cere poporului s-i
37 Articolul menionat prevede c: Preedintele Romaniei, dup consultarea Parlamentului,
poate cere poporului
s-i exprime, prin referendum, voina cu privire la probleme de interes naional.
38 Este vorba de adoptarea unor msuri privind reforma i strategia economic a rii precum
i de decizii politice
deosebite privind regimul general al proprietii publice i private; organizarea administraiei
publice locale, a
teritoriului precum i regimul general privind autonomia local; organizarea general a
invmantului; structura
sistemului naional de aprare, organizarea armatei, participarea forelor armate la unele
operaiuni
internaionale; incheierea, semnarea sau ratificarea unor acte internaionale pe durat
nedeterminat sau pe o
perioad mai mare de 10 ani; integrarea Romaniei in structurile euroatlantice i regimul
general al cultelor.
39 Menionm c inainte de a promulga aceast lege, Preedintele Romaniei a sesizat Curtea
Constituional in
privina neconstituionalitii mai multor articole din acest act normativ. In privina articolului
12, in sesizare se
meniona doar litera ultim (art. 12 alin. (1), lit. B.h), al crei cuprins era urmtorul: [sunt
probleme de interes
naional ...] h) alte probleme propuse Parlamentului de ctre Preedintele Romaniei in
exercitarea atribuiilor sale
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
37/162
8/4/2019 curs DREPT CONSTITUIONAL I INSTITUII POLITICE
38/162
inadmisibil de mare de ordonane de urgen, practic nici pan in prezent total abando
Top Related