Download - Comentariu Art 6 Noul Cod de Procedura Civila Deleanu Ion Mitea Valentin Deleanu Sergiu Noul Cod de Procedura Civila Din 15 Feb 2013 Universul Juridic

Transcript
Page 1: Comentariu Art 6 Noul Cod de Procedura Civila Deleanu Ion Mitea Valentin Deleanu Sergiu Noul Cod de Procedura Civila Din 15 Feb 2013 Universul Juridic

Comentariu la articolul 6 din Noul Cod de Procedura Civila

Comentariu

1.Din cuprinsul acestui articol rezultă consacrarea de fapt a mai multor drepturi, autonome, în sensul dispoziţiilor

convenţionale, europene (ex-comunitare) şi naţionale, dar interdependente: dreptul la judecarea cauzei în mod echitabil;dreptul la judecarea cauzei în termen optim şi previzibil; dreptul la o instanţă independentă şi imparţială;dreptul la oinstanţă stabilită de lege.

2.Pentru asigurarea efectivităţii acestor drepturi, textul art. 6 C. pr. civ. prevede obligaţia instanţei de a „dispune toate

măsurile permise de lege” şi de a „asigura desfăşurarea cu celeritate a judecăţii”.3.Executarea silită făcând parte din proces, fiind cea de-a doua fază a acestuia, dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod

corespunzător şi în această fază a procesului civil.4.Dreptul la judecarea cauzei în mod echitabil cuprinde şi articulează organic toate garanţiile procedurale oferite

justiţiabililor de art. 6 din Convenţia europeană şi, corespunzător acestora, de reglementările naţionale: accesul la justiţie,legitimarea legală a instanţei, buna administrare a justiţiei, dreptul la apărare, contradictorialitatea, egalitatea de arme,proporţionalitatea între mijloacele folosite – legale sau judiciare – şi scopul urmărit etc., precum şi executarea efectivă ahotărârilor judecătoreşti.

5.Respectarea sau nu a dreptului la un proces echitabil – drept esenţialmente procedural – presupune aprecierea in globo a

procedurii urmate pentru rezolvarea litigiului şi, apoi, aprecierea in concreto, în circumstanţele cauzei, a eventualelor vicii deprocedură.

6.Dreptul la judecarea cauzei într-un „termen optim şi previzibil” semnifică mai mult decât dreptul la celeritatea procedurii,

implicând fixarea unor durate-cadru a procedurilor judiciare, realiste şi controlabile, şi intervenţia eficientă şi promptă, prinmăsuri adecvate, în cazul întârzierilor; a) Trebuie deci observate prevederile art. 238 C. pr. civ., în sensul cărora, la primultermen de judecată la care părţile sunt legal citate, judecătorul, după ascultarea părţilor, va estima durata necesară pentrucercetarea procesului, ţinând cont de împrejurările cauzei, astfel încât procesul să fie soluţionat într-un termen optim şiprevizibil; numai pentru motive temeinice, ascultând părţile, judecătorul va putea reconsidera durata stabilită iniţial; b)Trebuie, de asemenea, observate prevederile art. 522-526 C. pr. civ., privind posibilitatea exercitării unei contestaţii pentrutergiversarea soluţionării procesului.

7.Dreptul la o instanţă independentă şi imparţială, stabilită de lege priveşte atât „organizarea judiciară”, cât şi funcţionarea

concretă a instanţei în circumstanţele unui litigiu determinat, fiind consecinţa inevitabilă şi forma de obiectivare, instituţionalăşi funcţională, a dreptului de acces la justiţie.

8.Instanţa trebuie să fie „legitimă”, în raport cu legea; ea trebuie să fie stabilită prin lege şi „constituită” potrivit legii,

alcătuită deci în completurile specifice fiecărei forme de judecată (în primă instanţă, în apel, în recurs) şi, dacă este cazul,chiar în raport cu natura litigiului.

9.Independenţa este condiţia imparţialităţii. Imparţialitatea – „funcţională” şi „personală” ori, cum se mai spune, „obiectivă”

şi „subiectivă” – evocă raporturile instanţei cu părţile din litigiu, desăvârşita ei neutralitate şi obiectivitate, lipsa oricărorprejudecăţi sau înclinaţii apriorice.

10.În toate circumstanţele arătate, „personajul-cheie” rămâne judecătorul. El trebuie să-şi afirme şi să-şi realizeze efectiv

rolul de „mediator” sau de „instrument corector” pentru asigurarea echităţii şi a celerităţii judecăţii, precum şi pentrucultivarea încrederii în justiţie, în independenţa şi în imparţialitatea ei.

ObservaţiiSintagma „termen optim şi previzibil”, înlocuind-o chiar pe cea prevăzută de art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană şi

de art. 21 alin. (3) din Consituţie – „termen rezonabil” – a fost, probabil, preluată din Programul-cadru al Comisiei Europenepentru Eficienţa Justiţiei (C.E.P.E.J.). Comisia şi-a intitulat Programul-cadru „Un nou obiectiv pentru sistemele judiciare:soluţionarea fiecărei cauze într-un termen optim şi previzibil”. Ea a considerat că „termenul rezonabil” este doar o condiţie-limită, „limita de jos” a dreptului la un proces echitabil, el trebuind să fie înlocuit cu un alt standard, mai exigent, maistimulativ, mai eficient: „termenul optim şi previzibil”. În documentul Comisiei, intitulat „Compendiu”, adoptat la 8 decembrie2006, s-a recomandat fixarea unor durate-cadru a procedurilor judiciare, durate „optime şi previzibile”, pentru rezolvareacauzelor cu care sunt învestite instanţele. Trecerea de la acest deziderat la soluţii practice şi imperative este însăanevoioasă şi ea însăşi de durată, încă „imprevizibilă”.

Consacrarea prin legea de procedură a sintagmei „termen optim şi previzibil” nu semnifică oare revizuirea implicită şiinadmisibilă a dispoziţiilor constituţionale, care se referă la un „termen rezonabil”?. Opinăm că răspunsul nu poate fi decâtnegativ. Conformitatea legii cu prevederile Constituţiei nu trebuie apreciată printr-o interpretare exclusiv literală sau strictformală. „Termenul optim şi previzibil” nu suprimă substanţa „termenului rezonabil”, ci doar îi accentuează exigenţele,semnificaţiile şi mai ales implicaţiile.

DELEANU Ion;MITEA Valentin;DELEANU Sergiu, Noul Cod de Procedura Civila din 15-feb-2013, Universul Juridic

Comentariu art 6 Noul Cod de Procedura Civila DELEANU Ion;MITEA Valentin;DELEANU Sergiu, Noul Cod de Procedura Civila din 15-feb-2013, Universul Juridic

pag. 1 6/15/2015 : [email protected]