lect.sup. Vlasenco Ana
2.1 Reţelele de sprijin planimetrice. 2.2 Marcarea şi semnalizarea punctelor. 2.3 Studiul teodolitului. 2.4 Verificarea şi reglarea teodolitului. 2.5 Metode de măsurare a unghiurilor orizontale. 2.6 Măsurarea unghiurilor verticale. 2.7 Măsurarea directă şi indirectă a distanţelor. 2.8 Calculul şi compensarea drumuirilor
planimetrice. 2.9 Metode de ridicare a detaliilor topografice.
Reţeaua de sprijin poate fi realizată prin: triangulaţie geodezică de ordin superior ce cuprinde
punctele reţelei geodezice naţionale de ordinul 0, 1, 2(RGN-0; RGN-1; RGN-2), în calculul cărora se ţine cont de curbura Pămîntului şi face obiectul disciplinei de Geodezie;
EUREF RGN 0(ordinul 0)
Numărul de puncte - 5Distanţa dinte puncte - 50-100 kmPrecizia în planul x, y - 1- 3 mmPrecizia pe verticală h - 2- 4 mmNumărul bazelor - 4Timpul observaţiilor - 5 zile
RGN 1 (ordinul 1)
Numărul de puncte - 78Distanţa dinte puncte – 35-45 kmPrecizia în planul x, y < 5-15 mmPrecizia pe verticală < 10-30 mmNumărul bazelor - 221Timpul observaţiilor - 24 ore
231
374
434
225
375
373
232
37287
376
226
230
483
433
431
436
61
371
377 224
370
64
228
62
430
227
341
58
378
222
437
208
369
63
368
432
229
65
209
414
413
48
185
339
38
340
342
210
221
220
435
367
470
380
57
478
186
207
165
451
183182
338
411
486
187
56
188
166
480
409
335
150
31
412
387
181
44
403
446
47
485
190289
191
50
180
179
450
410
167
330
334
337
164
151316
32
163
336
168
331
327428
193
448
329
153
333
152
452
43
177
176
17842
389
196
197
449
51
317
402
33
332
408
169
41
415
211
484
381
218 219
366
212
379
67
416
68344
217
385
88
446 482
348
427
203
345
202
216
447
70
383
237
438
213
214
69347
86
215
388
45
184
206204343
346
205
429
55
404
54
272
326
194
328
325
386
201
175
405
253
421
72
363
244
362247
246
245
234
382
483
233
66
255
42380
252
420
424
77
248
241
243
35073
235
23671
251
249
356
254425
357
467260
238418
74
250
443
79
349242
352
361
355
488
240
364
239
351
465
75
365
479
354
261
83
353
76
487
149
28
270
311
24
312148
127
126
313
310
309
125
314
29
308
128
122
23
282
13
307
285
315
22
306
453
121 281
358
256
81
258
257
264
268
259
82
422
78
269
85
326
265
359
262
466
263
84
469
360
266
468
267
111
12
120
123283
14
130
305
129
132 454
131
21
147303
146
318
481
284
15
489
108
399
109
279
11
133
302
145
401
154
124
304
285
112
301
391
107
110
287
10
296
280
475
136
6
278
106
113
117
118
39
170
162
321
320
439
198
195
390
53
40322
171
34319
161
406
199
271
32452
172
323
476
35
160
440
173
174
200
405
157
159158
36
286
119
16
134
98
97
297
135298
20
441
156
155
442
99
473
398
44596
17
142
143
141
100
291
289
144
300
37
288
137
400
277
101
474
290
9
105
394
397
276
299
392
102
294
19
140
116
292
18
138
139295
114
104
444
95
3
293
5
2
396
275
393
8471
115
91
274
395
94
103
90
93
4
273
89
1
92472
Palanc a
Giurgiu les ti
C heltu itorul N ou
U ngheni
Otac iRGN 2(ordinul 2)
Numărul de puncte - 398Distanţa dinte puncte - 10-15 kmPrecizia în planul x, y < 20 mmPrecizia pe verticală < 40 mmNumărul bazelor - 2179Timpul observaţiilor - 1 oră
bs
α1 β1
γ1
α3
β2
β3
β4
β5
β6
β7
α2 α4
α5
α6
α7γ2
γ3
γ4
γ5
γ6
γ7b
triangulaţie geodezică de ordin inferior, punctele se obţin din RGN-0, RGN-1, RGN-2, prin intersecţii;
triangulaţie topografică în situaţia cînd reţeaua geodezică din regiune, nu este folosibilă, şi suprafaţa de ridicat este mai mare de cîteva sute de ha, dar nu depăşeşte cîteva sute de km2;
V
IVIII
II
Iβ5
α5
4
5
12
3
6
α1
α2
α3α4
β1
β2
β3
β4
γ2
γ3
γ4
γ5
γ1
b
α1
β1α2
β2
α3
β3 α4
β4
1
23
4
III
IIIIV
b
dacă suprafaţa de ridicat este mai mică decît cîteva sute de ha, reţeaua de sprijin se determină printr-o drumuire închisă pe punctul de plecare;
în cazul suprafeţelor foarte mici ridicarea poate fi efectuată prin metoda radierii dintr-un singur punct.
Îndesirea reţelei de triangulaţie prin intersecţii
După felul punctelor de staţie, intersecţiile se clasifică:intersecţie înainte sau directă, cînd se staţionează în cel puţin trei puncte vechi (de coordonate cunoscute şi materializate pe teren) şi se vizează spre punctul nou:
ntersecţia înapoi, cînd se staţionează în punctul nou şi se vizează spre cel puţin trei puncte vechi;
intersecţia combinată (laterală), cînd se staţionează şi în puncte vechi vizînd punctul nou, şi în punctul nou vizînd puncte vechi, adică este o combinaţie între intersecţia înainte şi intersecţia înapoi.
x
y
O
N
N
A PA
B
P
CN
A P
A P
2.2 Marcarea şi semnalizarea punctelor
Marcarea punctelor
Marcarea permanentă a punctelor se efectuează cu borne din beton armat în formă de trunchi de piramidă.
Punctele care se materializează prin borne sînt punctele geodezice din reţeaua de sprijin şi punctele reţelei de poligonaţie.
La alegerea punctelor care trebuiesc bornate se ţine cont de aceste aspecte: punctele să fie situate în locuri ferite de distrugeri; să fie amplasate pe terenuri stabile; să existe vizibilitate intre alte două puncte marcate prin borne.
Marcarea punctelor de drumuire se face cu ţăruş din lemn sau fier în funcţie de natura solului, bătuţi la 1-2cm de asupra terenului.
Semnalizarea punctelor
Semnalizarea punctelor se realizează prin:
Semnale temporare, se marchează punctele de drumuire şi punctele de detalii situate pînă la 300m depărtare.
În acest caz e folosit jalonul, un baston drept cu scţiunea de 4-6cm şi lungimea de 2m, la care este vopsit în alb-roşu peste fiecare 20cm.
Semnale permanente, se folosesc pe toată perioada de măsurătoare pentru punctele reţelei de sprijin şi îndesire aflate la distanţe mai mari de 300m.
În acest caz se foloseşte baliza la sol, semnal confecţionat dintr-o riglă de 3-7m cu diametrul 4-12cm. Văzut de la distanţă are în partea superioară un fluture format din patru scînduri, două vopsite în alb şi două în negru.
Mai există baliza în arbore este asemănătoare cu cea de la sol însă în loc să fie fixat într-o cutie la sol, este fixat pe arbori cu condiţia ca să fie vertical. Bornarea în această situaţie poate fi centrică sau excentrică cînd semnalul se proiectează la sol în perimetrul tulpinii.
Piramida, este o construcţie specială în formă de piramidă executată din lemn sau metal, necesară pentru înălţarea punctului vizat, în vederea vizibilităţii între puncte. Instalarea semnalului se face astfel încît centrul popului şi centrul bornei să fie pe aceiaşi verticală.
Semnale pe pilastru. În unele localităţi balizele se instalează pe acoperişurile clădirilor sau pe terase. Se utilizează ca semnale diferite părţi ale construcţiilor înalte ca: turnul de la biserică, sau paratrăsnetul de pe coşurile de fabrică.
2.3 Studiul teodolitului. Verificări şi reglări.Schema de principiu a unui teodolit
C v
123 2 0
4 4
5
67
1 91 8
91 0
8
1 1
1 2
1 31 42 1
V s
1 61 5
1 7 1 7
V
O O
V
N N
1 - luneta teodolitului; 2 - cercul vertical;3 - axa de rotaţie a lunetei4 - furcile lunetei;
5 - cercul alidad;6 - cercul gradat orizontal (limbul);7 - axul teodolitului;8 - coloana tubulară a axului
teodolitului;9 - ambaza teodolitului;10 - şuruburi de calare;
11 - placa de tensiune a ambazei;12 - placa ambazei;
13 - şurub de prindere (şurub pompa);14 - dispozitiv de prindere a firului cu plumb;
15 - nivela torică a cercului orizontal;16 - nivela sferică a cercului orizontal;
17 - dispozitiv de citire a cercului orizontal;18 - şurub de blocare a cercului alidad;
19 - şurub de blocare a limbului;20 - şurub de blocare a mişcării lunetei;
21 - ambaza trepiedului;VV - axa principală a teodolitului (verticală);
OO - axa secundară a lunetei;NN - directricea nivelei torice;VsVs - axa nivelei sferice;
Cv - centrul de vizare al teodolitului
1) Limbul este un cerc din metal sau sticlă, pe marginea tăiată peziş a căruia sunt marcate diviziunile de la 0 pînă la 360°. Diviziunile sunt cifrate după mersul acelor de ceasornic. Centrul limbului trebuie să fie de asupra vîrfului unghiului de măsurat.
2) Alidada serveşte la susţinerea reperelor de citire pe limb. Pe alidadă se găseşte una sau două nivele cu bulă de aier pentru orizontalizarea cercului orizontal.
3) Luneta este un dispozitiv optic care serveşte la vizarea de la distanţă a obiectelor pe care le vedem prin lunetă clare şi mărite, ceia ce nu putem face cu ochiul liber.
Lunetele pot fi cu focalizare exterioara si cu focalizare interioara. La aparatele geodezice moderne sînt folosite lunetele cu focalizare interioară.
cu focalizare interioară
1.tub obiectiv; O1 – centrul optic al direcţiei;
2.tub ocular; O2 – centrul optic al ocularului;
3.obiectiv; X-X – axa geometrica a lunetei 4.ocular; O1-O2 – axa optica a lunetei
5.reticulul;6.lentilă de focalizare; 7.şurub de focalizare;9.şuruburi de corecţie a reticului.
x x
O 1
1
2 3
4
5
6
7 8
9 10
9
O 2 r
a (variabil)
p' (constant)
Luneta are trei axe:Axa de vizare a lunetei este dreapta, care uneşte centrul
optic al obiectivului cu centrul firelor reticulare.Axa optică a lunetei este dreapta, care uneşte centrul optic al
obiectivului şi ocularului.Axa geometrică este axa comună de simetrie a celor trei
tuburi: tubul obiectivului, tubul reticular şi tubul ocularului.
Reticulul este format dintr-o placă de sticlă pe care sunt gravate trăsături numite fire reticulare. Diafragma reticulară este prinsă într-o montură metalică şi prinsă de tubul ocular cu ajutorul a patru şuruburi de corecţie.
Punerea la punct a lunetei se face în două faze:punerea la punct a firelor reticulare se realizează prin acţionarea asupra ocularului pînă ce se obţine o imagine perfect clară a firelor reticulare;punerea la punct al imaginii (focusare) se deplasează acţionînd de şurubul de focusare(cremalieră) pînă ce imaginea din lunetă a obiectului vizat este adusă în planul firelor reticulare.
4) Nivelele teodolituluiSînt folosite două feluri de nivele: torice(cilindrice) şi sferice.
Nivelele torice prezintă o fiolă de sticlă în formă de tor curbat după un arc cu rază determinată. În dependenţă de destinaţia nivelei, raza curburii variază de la 3,5 pînă la 200m. Fiola de sticlă este umplută cu spirt sau eter, încălzit pînă la +60°C, şi lipită. După răcire lichidul se comprimă, iar în interiorul fiolei se formează un mic spaţiu, umplut cu vapori de spirt sau eter, care se numeşte bula de aer a nivelei.
Nivelele torice sunt folosite la calarea fină(exactă) a aparatelor.
N N
a
b
1 2
3
4
5
6 7
7 a - sectiune verticala b - vedere in plan 1 - montura metalica 2 - fiola de sticla 3 - surub de rectificare 4 - suportul nivelei 5 - articulatie 6 - reperele nivelei 7 - bula nivelei NN - directricea nivelei
N N a
m m
M
M'
C
R R
Nivela torica
Sensibilitatea nivelei torice - unghiul de înclinaţie α al fiolei, corespunzătoare unei deplasări a bulei de aer, egală cu o gradaţie a =2mm.
Tipuri de nivele torice
1. Nivelă torică cu cameră de compensare – este nivela cu bula de aer reglabilă: 1) camera de compensare; 2) perete despărţitor; 3) fiola.
2. Nivela torică cu coincidenţă – este o nivelă fără repere. Poziţia capetelor bulei se vede printr-un sistem de prisme aşezat deasupra nivelei. Atunci cînd cele 2 capete se află în coincidenţă, înseamnă că bula de aer este în punctul 0.
a b
a,b - campul ocularului nivelei cu coincidenta
a - pozitia in necoincidenta a bulei nivelei
b - pozitia in coincidenta a bulei nivelei
Nivela sferică reprezintă o fiolă de sticlă avînd partea superioară sub formă de calotă sferică. Partea cea mai de sus a calotei reprezintă punctul central al nivelei sferice numit punct zero.
Pe partea superioară a fiolei se află gradaţiile nivelei sferice în formă de cercuri trasate la 2 mm unul de altul.
Nivela sferică serveşte la calarea preliminară, aproximativă a aparatului. Ea are o sensibilitate redusă.
5
5
5
3
6
M
Vedere in plan 4
1
2
3
5
6 Vs
Vs
Pn Pn M
Sectiune transversala
1 - Fiola de sticla 2 - Montura 3 - Suport 4 - Cercul alidad 5 - Suruburi de rectificare 6 - Cerc reper M - Punctul central al fiolei PnPn - Plan director tangent VsVs - Verticala cercului de
curbura a nivelei
5)Dispozitivele de lecturăDispozitivele de lectură servesc pentru aprecierea părţilor
diviziunii limbului. În calitate de dispozitive de lectură sînt folosite microscoapele cu scară şi reper, microscoapele-micrometre şi micrometrele optice.
Vom vorbi despre teodolitul tehnic 2T30, care îl folosim pentru lucrări de laborator şi pentru efectuarea măsurătorilor de precizie scăzută. Pentru dispozitivul de lectură este utilizat microscopul cu scară cu valoarea diviziunii de 5´
6)Dispozitive de centrare.
Firul cu plumb este alcătuit dintr-un fir flexibil(şnur), la capătul căruia este fixată o greutate. Precizia este de 0,5cm, iar dacă este vînt 1-2cm.
Dispozitiv de centrare mecanic (este utilizat pentru mărirea preciziei) prezintă un tub culisant(telescopic) cu nivelă cilindrică. Precizia este de 1-2cm
Dispozitiv de centrare optic se fabrică ca o parte componentă a teodolitului, montată în alidada cercului orizontal. Precizia este de 0,5mm
7) Axele teodolituluiAxa verticală(principală) sau axa de rotaţie a teodolitului,Axa orizontală ce este axa de rotaţie a lunetei;Axa de vizare ce este o dreaptă imaginară care uneşte centrul optic al ocularului cu centrul reticulului;Axa nivelei torice ce este dreapta tangentă la suprafaţa interioară a fiolei dusă prin punctul 0.
8) Punerea în staţie a teodolitului
centrarea;calarea aparatului(verticalizarea) ce se face cu ajutorul nivelei torice în felul următor: se aşează nivela torică paraleleă la două şuruburi de calare şi cu ajutorul lor se aduce bula de aer în punctul 0, apoi se roteşte la 90° şi cu al treilea şurub se procedează la fel şi se verifică rotind la 180°, dacă bula de aer este în 0, dacă nu repetăm aceiaşi paşi pînă cînd satisface condiţia.
2.4 Verificarea şi reglarea teodolitului
1. Axa nivelei torice a alidadei cercului orizontal trebuie să fie perpendiculară pe axa verticală a aparatului.
Verificarea şi reglarea se face în felul următor: nivela se aşează paralel la două şuruburi de calare şi prin rotirea lor bula de aer a nivelei se aduce în punctul 0. Alidada se roteşte la 180°(cînd limbul este fixat) bula trebuie să rămînă în 0. Dacă s-a abătut nivela e nevoie de reglat. Pentru aceasta cu ajutorul şuruburilor de corecţie a nivelei, bula de aer se deplasează spre punctul 0 cu o jumătate din abaterea bulei de la mijlocul fiolei. Cu ajutorul şuruburilor de corecţie bula de aer se aduce în 0. Aceste operaţii se repetă, pînă cînd va fi satisfăcută condiţia.
2. Axa de vizare a lunetei trebuie să fie perpendiculară pe axa orizontală a aparatului.
Unghiul de abatere a axei de vizare V-V de la perpendiculara dusă pe axa orizontală H-H a aparatului se numeşte eroare de colimaţie c.
Pentru îndeplinirea acestei verificări limbul trebuie să fie în poziţie orizontală iar axa principală trebuie să fie verticală.
În lipsa erorii de colimaţie: 01800 DS
Dacă există eroare de colimaţie, atunci pentru CD lectura normală(justă) va fi: 0180 cDNPentru a doua vizare CS: cSN
Eroarea de colimaţie influienţează la lecturile pe limb cu diferite semne, atunci: 2/1800 SDN
adica media lecturilor nu este influenţată de eroarea de colimaţie.
Eroarea de colimaţie se calculează după formula:
4
180180 022
011
CDCSCDCS
c
Dacă c≤2t (t- precizia de cetire a lecturilor la teodolitului 2T30), rezultă că este satisfăcută condiţia. Dacă c≥2t atunci reglăm cu ajutorul şuruburilor de corecţie aducînd suprapunerea centrelor firelor reticulare cu imaginea punctului M. Această verificare se repetă de cîteva ori pînă cînd c≤2t.
3. Axa orizontală de rotaţie a lunetei trebuie să fie perpendiculară pe axa verticală a aparatului.
Se instalează teodolitul la o distanţă de 30-40m la peretele unei clădiri, iar centrul firelor reticulare se suprapune cu imaginea M a unui punct amplasat în partea de sus a peretelui. După blocarea mişcării alidadei luneta se înclină pînă cînd axa de vizare va ocupa aproximativ poziţia orizontală. Pe perete se marchează punctul m1, în care se proiectează centrul firelor reticulare.
Se întoarce luneta peste zenit, alidada se slăbeşte şi din nou se vizează la punctul M şi în mod analogic se determină poziţia punctului m2 care se marchează pe perete. Dacă m1 şi m2 coincid,
atunci condiţia este satisfăcută. În caz contrar nesatisfacerea condiţiei este provocată de inegalitatea furcilor pe care se instalează luneta. Îndeplinirea acestei verificări este garantată de uzină sau ateliere speciale.
4. Firele reticulare trebuie să ocupe poziţia corectă (o grupă din ele e necesar să fie orizontală, iar alta – paralelă cu axa de rotaţie a teodolitului).
După verificările şi reglările, descrise mai sus, centrul firelor reticulare se vizează la un punct oarecare şi lin se roteşte alidada în jurul axei verticale.
Dacă în timpul mişcării alidadei imaginea punctului va rămîne pe firul reticular orizontal, atunci condiţia este îndeplinită. În caz contrar se efectuiază corectarea poziţiei firelor reticulare prin rotirea lor, acţionînd asupra şuruburilor de rectificare a plăcii reticulare pînă la realizarea condiţiei.
După efectuarea acestei rectificări trebuie repetate condiţiile 2 şi 3.
2.5 Metode de măsurare a unghiurilor orizontale
1. Metoda simplă – se foloseşte numai pentru măsurarea unghiurilor izolate
12 cc
12 cc t 2
unde pentru teodolitul 2T30 t″=30″, deci 2t=1´.
Dacă condiţia este îndeplinită atunci se calculează mărimea medie a unghiului măsurat:
2
2. Metoda repetiţiei – se foloseşte la măsurarea de precizie a unghiurilor, şi constă prin aceia că unul şi acelaşi unghi se măsoară de mai multe ori.
00
01 360 cckccn n
0
001
360
ccccnk n
n
cck n 00360
De aici rezultă că mărimea ungiului β va fi:
3. Metoda seriilor – se foloseşte în cazul măsurării a mai multor unghiuri dintr-un punct de staţie.
A
B
0
C 1
C 2
C '1
C '2
C
C 3
C 4
C " 1C '4
C '3
C " '1
2 0 0
D
O serie este compusă din două tururi de orizont:• un tur poziţia 1(CS);•al doilea tur poziţia 2(CD).
Deşi închiderea turului de orizont se face pe acelaşi punct A se obţine o diferenţă en numită neînchiderea unghiulară în turul de orizont.
Control:
Tcc BB
2BB
B
ccc
AAin cce
Compensarea în staţie se face în mod progresiv a valorilor medii măsurate excepţie fiind viza iniţială. Mai întîi se calculează o corecţie unitară:
n
eq n
n
controlcqncc
qcc
qcc
AnAicAi
nBcB
nAcA
.........................
1
0
Trebuie satisfăcută condiţia en≤Ti, unde Ti=t″√n (t″ - precizia de cetire,
n – numărul de puncte vizate).
2.6 Măsurarea unghiurilor verticale
A
B
Z
lin ia de v iza re
i
s
i
se instaleaza aparatul in punctul de statie, se centreaza şi se caleaza;se masoara inaltimea aparatului (notata cu i);se vizeaza semnalul din punctul B, fie la inaltimea aparatului fie la inaltimea s a semnalului, prin aducerea firului reticular orizontal la unul din cele doua repere mentionate mai sus; se citeste unghiul vertical la dispozitivul de citire.
Dupa pozitia originii diviziunilor cercului vertical, se pot determina, fie unghiuri zenitale, cind originea este indreptata spre zenit (in sus, pe verticala) fie unghiuri de panta, daca originea este pe directia orizontalei ce trece prin centrul de vizare al aparatului.
Pentru măsurarea unghiului vertical la teodolitele tehnice trebuie îndeplinită condiţia: cînd axa de vizare este orizontală şi axa nivelei torice a alidadei C.O este orizontală, atunci “zero” al limbului trebuie să coincidă cu “zero” a alidadei cercului vertical. În realitate această condiţie nu este satisfăcută şi unghiul vertical îl determinăm prin eroare de index a C.G sau locul zero (LO) al cercului vertical.
LOC 10
2 180 CLO 212 CC 0180
2
180021 CC
221 CC
LO
2
180021 CC
LO
LO la rîndul său se calculează din relaţia:
221 LOLO
LO tLO 2
Pentru evitarea erorilor, LO ea se determină minimum de 2 ori vizînd 2 puncte diferite:
2.7 Măsurarea directă şi indirectă a distanţelor
Instrumente de măsurare a distanţelor În funcţie de precizie, instrumentele de măsurare a distanţelor
se împart în: expeditive (pasul, compasul, ruleta); de precizie (panglica de oţel, firul de oţel, luneta topografică).
Măsurarea directă a distanţelor se face înainte şi înapoi:1) Se desfăşoară panglica pe direcţia aliniamentului ce trebuie
măsurat. Ajutorul care merge înainte poartă pe un inel 11 fişe cu care se vor marca punctele de panglică, iar ajutorul din urmă va strînge pe cel de-al doilea inel.
2) Operatorul va alinia întinzătorul 2 pe direcţia AB.3) Se întinde panglica înclinînd înainte sau înapoi întinzătoarele
astfel ca 0 al panglicii să fie exact pe centrul ţăruşului din punctul A, iar operatorul urmăreşte ca indice a dinamometrului s-ă arate forţa de întindere(a panglicii) la etalonare.
4) În acest moment operatorul sau ajutorul de înainte înfinge o fişă vertical în pămînt în dreptul reperului de 20, 50m a panglicii.
5) În acelaşi mod se desfăşoară măsurarea pe lungimea întregului aliniament.
05 0
l = 5 0 mAB
1 12
3 4
5
Lungimea totală al aliniamentului va fi egală cu numărul de fişe(de depuneri) înmulţită la lungimea panglicii şi restul:
llnL
nlL kk nk lll 0
Se introduc următoarele corecţii:•Corecţia de comparare sau etalonare:
l0 – lungimea reală a panglicii;
ln – lungimea nominală a panglicii.
n – numărul de depuneri.
•Corecţia de temperatură:
00kt ttLL
α – coeficient de delatare termică a oţelului;t0 – temperatura din timpul măsurătorii;tk
0 – temperatura de comparare.
•Corecţia de reducere a liniei la orizont.
2sin2 2
LL L
hLh 2
2
20h
L
3
42
82 L
h
L
hLh 20
h
L
, cînd
, cînd
Distanţa redusă la orizont:
,hLLD
0
1000pp
SE
lllL n
npp
,hc
ptkc
LLD
LLLLL
•Corecţia de tensiune sau de întindere:
lp – lungimea panglicii în timpul măsurării;
E – modulul de elasticitate a oţelului; S – suprafaţa transversală; p-tensiunea în timpul măsurării; p0 – tensiunea în timpul etalonării.
Lungimea corectată în final va fi:
Măsurarea indirectă a distanţelor se face cu ajutorul teodolitului.
Notaţiile:•H – număr generator, distanţa de pe miră dintre proiecţiile firelor stadimetrice;•f – distanţa focală a obiectivului;•p – distanţa dintre firele stadimetrice de pe reticul;•δ – depărtarea obiectivului de la axa principală a teodolitului;•γ – unghiul paralactic, este o valoare constantă.
C v
a'
b'
a
b
F
A
B
f D' D
a'
b'
1.0
0.9
0935
1060
0998
Conform figurii de mai sus putem scrie că distanţa va fi:
fDD
p
f
H
D
Hp
fD
Din asemănarea triunghiurilor AFB şi a´b´F vom obţine:
, de unde
fHp
fDvom avea:
Notăm: p
fk 1 - coeficientul stadimetrului, ce poate fi egal cu 100, 200 ...
2kf - constanta adiţională a stadimetrului, k2 =0,20 – 0,60,
sau se mai notează prin c Deci, pentru distanţă vom avea următoarea
relaţie:
21 kHkD
unde H=CB -CA , CA şi CB sunt lecturi pe miră.
2.8 Calculul şi compensarea drumuirilor planimetrice
Ca relaţii de bază sunt:
iiiiii
iiiiii
yYDYY
xXDXX
11
11
sin
cos
Efectuăm următoarele operaţii:•Calculul distanţelor reduse la orizont:
iii LD cos
•Calculul şi compensarea orientărilor.1.Calculul orientărilor de sprijin:
AB
AB
AB
ABAB XX
YYarctg
x
yarctg
0
CD
CD
CD
CDCDn XX
YYarctg
x
yarctg
- orientarea iniţială;
- orientarea finală;
2.Calculul orientărilor provizorii:
00
01
10
21
20
12
10
01
180
180
180
180
180
nsau n
nnn
nnn
Determinăm eroarea de neînchidere pe orientări eθ:
nnn ne 00 180
Trebuie satisfăcută condiţia ca ntTe
Compensarea se face prin aplicarea unei corecţii ec
care se împarte în mod progresiv pe orientări.
Mai întîi calculăm corecţia unitară:n
eq
n
cq
Se aplică astfel:
nq
qn
q
q
nn
nn
1
2
11
22
11
cos
cos
cos
1
1111
11121
DXXx
DXXx
DXXx
n
nnnnn
sin
sin
sin
1
1111
11121
DYYy
DYYy
DYYy
n
nnnnn
•Calculul şi compensarea creşterilor de coordonate ∆x, ∆y.1.Calculul creşterilor de coordonate provizorii:
BCy
BCx
Ycy
Xcx
BCy
BCx
Yye
Xxe
2.Calculul corecţiilor de închidere pe coordonate.
→
sin
cos
DYyYc
DXxXc
BCBCy
BCBCx
yy
xx
ec
ec
De aici rezultă că corecţiile de închidere pe coordonate:
22yx ccc
extravilanD
DT
ravilanD
DT
mm
mm
17330045,0
;int5000
003,0
Se pune condiţia ca:
3. Calculul creşterilor de coordonate compensate definitive
Calculăm corecţia unitară:
m
mmyyy
m
mmxxx
p
c
D
ck
p
c
D
ck
verificarecDkq
Dkq
Dkq
Dkq
xxx
nxx
xx
xx
n
1
2
1
1
2
1
verificarecDkq
Dkq
Dkq
Dkq
yyy
nyy
yy
yy
n
1
2
1
1
2
1
Se calculează în continuare corecţiile creşterilor de coordonate:
controlXcxx
qxx
qxx
qxx
BCx
xnn
x
x
n
1
2
1
11
22
11
controlYcyy
qyy
qyy
qyy
BCy
ynn
y
y
n
1
2
1
11
22
11
Dacă satisface verificarea atunci creşterile de coordonate compensate definitiv vor fi:
11
223
112
nnn xXX
xXX
xXX
11
223
112
nnn yYY
yYY
yYY
4. Calculul coordonatelor punctelor de drumuire:
2.9 Metode de ridicare a detaliilor topografice
Sunt următoarele metode de ridicare a detalilor planimetrice:Metoda coordonatelor echerice(perpendicularelor; absciselor şi ordonatelor).
A
101
102
10 3
x
y
1 0 0 5
1 0 0 1 1 0 0 2
1 0 0 31 0 0 4
Metoda coordonatelor polare.
101
102103
x
y
104+ x
-x
+y1 00 1-x 1001
y1001
d101=11,32mdK=9,75m
102
M
101
101
β102
β101
Metoda intersecţiilor unghiulare
Metoda intersecţiilor liniare
102
102
Kd101-K=15m
punct de aliniament
Top Related