OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Conferinţa din 27 Septe m brie 1982

Încercăr i l e nea ş t e p t a t e ale vie ţ i i ne de s c o p e r ă fiinţa om e n e a s c ă - par t e a a doua

Lectura medita ţiei zilei.

Foarte puţini vor fi aceia care vor crede în ceea ce vă destăinui acum, spunând u- şi: “Ah, haide la treab ă , acum, de mine însumi va depinde totul”, iar ceilalţi vor continua în felul lor, se vor şubrezi, vor deveni ursuzi, zdrenţuiţi, nepiept ă n a ţ i , vor critica şi vor scuipa peste tot şi pes te toate . . . Cam aşa este normal peste tot, este chiar încuviinţa t . . . Dar eu am luat în considera ţi e şi celălalt aspec t . Dacă aţi şti numai, că nu există om mai ambiţios ca mine, mai orgolios, mai vanitos. De ce, şi în ce domeniu? Nu vă voi spune. Da, pentru a mă răz buna împotriva lumii întregi, dar un fel de răzbunar e la care nimeni nu se gândeş t e , pe care nimeni nu a găsit- o, în afară de mine, dar ea este cea mai teribilă dintre toate . Încă nu am aplicat- o pentru că acum sunt în căutar e a armelor, le curăţ, le ung, mă ocup de ele, înţelege ţ i, ele sunt de o altă natură , sunt altfel, iar când vor fi gata , va fi periculos!!!

Atunci, dacă ar trebui să vă poves t e sc acum întâmplări despre încercări şi revolte, ar fi o iluzie... Nimeni nu m- ar crede, da, doar după ce am trecut prin ele ne dăm seam a că am exagera t , că le- am amplificat foarte mult... Ştiţi voi oare, cum este omul? Omul este dur precu m piatra , piatra se sparge şi el încă mai rezistă . Pe unde trece, el se află încă în viaţă , neîndupleca t , dar nu este pregă ti t pentru fericire, pentru bucurie, pentru extazul ce va veni. Eu v-am avertiza t : “Pregă ti ţi- vă pentru bucurie, pentru dilatar e , pentru extazul care va veni.” Da, dar nu sunte m pregă ti ţi, explodă m şi murim pe loc. Am văzut oameni care au suferit atât de mult, d ar sunt încă vii, care primesc veste a că fiul lor este în viaţă şi se îndreap t ă spre casă, iar mama moare de fericire. Ea a suferit, dar bucuria o doboară , nu o poat e suport a , este adevăra t sau nu? Nu, nu îmi pute ţi spune, pentru că nu aţi avut ocazia, din fericire, să trăiţi mari bucurii, găsindu- vă astfel în viaţă, dar bucuriile vă aşte ap t ă , pregă ti ţi- vă să le faceţi faţă, să rezista ţi. Dar când vă vor aştep t a aces t e bucurii? Ah, dacă veţi deveni rezonabili, drăgu ţi, veţi respec t a regulile, le veţi aplica în practică, veţi crede în ele, atunci vor veni şi bucuriile, care vă vor aştep t a , fiţi siguri de aceas t a . . . da, cu condiţia să renun ţa ţi la anumit e obiceiuri.

Priviţi exemplul anumitor băieţi care sunt obişnuiţi să- i imite pe hoţii de buzunare pentru că aceş tia au ales drumul cel mai uşor. Şi încotro se îndreap t ă hoţii? Acolo unde se adună gloata , în timpul marilor sărbă tori, pentru că atunci este mai uşor să furi, da. Ei da, dar apoi va deveni mai greu în închisoare şi cum sunt încă băieţi mulţi în lume, lor le place să mearg ă acolo unde se adună multă lume, de exemplu în Marea Fraternit a t e Albă Universală , da. Ei, veţi spune: “Da. dar dacă ştiţi că sunt hoţi de buzunar e de ce i-aţi accept a t ?” Tocmai pentru a da o lecţie fraţilor şi surorilor, să nu- şi lase banii în corturi, nu- i aşa? Pentru că ei sunt prea încrezători, mă depăş e s c , iar eu sunt furios când cineva mă depăş e ş t e , el devine mai naiv decâ t mine, oh, la, la, cum să accept aşa ceva? Îmi sare ţandăr a! Da, există

1

aici o casă de bani, ar trebui să- i pune ţi înăuntru, sau în buzunare , de ce să- i lăsaţi! Şi apoi aceş ti hoţi de buzunare sunt foarte curioşi să ştie cine este deştep t şi cine nu. Deci, cei care nu sunt deştep ţi merită să rămân ă fără bani, ca să primea sc ă o lecţie. Deci, ei sunt binefăcă tori! Şi atunci, de ce i-am accept a t ? Dintr- un alt motiv, pentru a- i învăţa să fure inima altora, nu banii, uitaţi- vă la mine, de exemplu, eu sunt un hoţ de inimi. Îmi aminte sc că şi eu am luat câţiva bănuţi din portmon e ul tatălui meu când eram foarte mic, aş a, pe furiş. Şi asta pentru că exista “ice crea m”, aşa cum îi spune ţi voi înghe ţ a t e i! Ei bine, îmi plăcea mult îngheţ a t a , dar nu spune ţi şi altora, ei, pentru că îşi vor lua măsuri de preved e r e . Acum, eu le explic că venind aici, au şansa de a învinge o slăbiciune, un viciu şi apoi vor deveni foarte puternici, tari, da, dar dacă vor continua , le prezic nenorociri. De ce? Pentru că totul se înregis tr e az ă . Şi atunci, există ceva în ei înşişi, am mai spus- o într- o conferinţă; când comite ţi o crimă, aveţi un de fect, stingeţi deja o lumân ar e , o lumină înăuntru, unde sunt mai multe, apoi o alta, o a doua se stinge, şi ştim că într- o bună zi nu mai avem lumină, în acel mome n t căde m în prăpas ti e şi nu mai ştim cum să găsim drumul căzând acolo unde sunt fiare, unde sunt mocirle, şerpi şi tânţa ri. Deci, nu trebuie niciodat ă stinse lămpile, lumână rile, dar oame nii nu ştiu, ei cred că atunci când comit o crimă, vor rămân e acee aşi, intacţi. Nu, dragii mei fraţi şi surori, crede ţi- mă, eu am verificat toate aces t e a . Dacă vă veţi permite să comite ţi o crimă, ceva rău, să ştiţi că înăuntrul vostru veţi suprima ceva minuna t , îl veţi şterge şi apoi veţi plăti pentru că există o drept a t e . Aşa cum voi furaţi, apoi vi se va fura soţia, magazinul sau copilul. Atunci trebuie să ne gândim la toate aces t e a , noi ştim însă totul şi nu ne sinchisim.

Crede ţi- mă, eu vă spun adevărul, numai adevărul mă interes e az ă . Pentru că ştiu ce însea m n ă să minţi, am o respons a bilita t e teribilă şi îmi este frică, îmi este frică de prietenii mei din înălţimi şi dacă vă mint, vă înşel, vă păcălesc, ştiu că mă vor trage de urechi; ei sunt neîndupleca ţ i, chiar şi cu mine. Atunci, iată de ce îmi este frică şi mie, dar nu de un lucru sau altul, ca vouă, ci mi- e frică de a mă compro mit e în faţa lor, da. Oamenii nu se gândesc niciodat ă că există şi alte crea turi care ne observă , care ne privesc. Totul depinde de ele pentru a reuşi să urcăm, pentru a izbândi în viaţă , pentru a fi fericiţi, pentru a avea totul. Ele deschid doar ceva, robinetul care curge. Iar dacă văd că nu sunte ţi chiar demni, ele îl închid şi nimic, nimic nu veţi mai găsi, pes te tot unde veţi merge să căuta ţi un serviciu, peste tot, totul va fi închis. De ce? Pentru că încălca ţi regulile.

Cum spune a m cuiva, unui frate, care mă întreba de ce oamenii sunt aşa, ei n- au încredere în mine, nu vor să ne dea iubirea, prietenia lor, da, anumiţi oameni.. . Pentru că, spun eu, ei bine, încalcă anumit e reguli. Şi care? Aveţi o slăbiciune pentru alte femei şi vă permite ţi un pic... Atunci, în acel mome n t perturba ţ i ceva în voi, ceva ce alţii, fără să ştie, o simt, simt şi vă evită, n- au încredere . Şi ce trebuie să faceţi? Renunţa ţ i la aceas t ă slăbiciune, ei bine veţi vedea ce se va întâmpla.

Dragii mei, de ce sunte ţi aşa de neştiutori şi rămân e ţ i în continuar e aşa? De ce? În ciuda marii iubiri pe care o pute ţi avea, a milei, a bună t ă ţii, a devota m e n t ului, în ciuda aces tor lucruri, aveţi dificultăţi. Pentru că aveţi aces t e calită ţi, veţi primi ceva pentru ele, dar din cauza defect elor, veţi avea ceva de înlătura t . Deci, există o justiţie. Pe de o parte , primiţi nişte lucruri, pe de altă parte , nu primiţi, trebuie să fiţi perfecţi. Nu ne- am gândit , pot merge amândo u ă , împreun ă , lucrurile bune şi cele rele? Da, merg împreun ă , dar cum merg? Trebuie să reglăm acum totul, totul trebuie să fie perfec t! De

2

ce a spus Iisus: “Fiţi perfecţi aşa cum Tatăl vostru din ceruri este!” Ştia el ceva, ştia că un defec t, o slăbiciune ne va juca o festă urâtă întotde a u n a , de acee a trebuie să fi perfect . Ei, bineînţeles , este d ificil, greu, utopic, imposibil. Da, eu ştiu bine.. . dar trebuie să ne- o dorim, să înaintă m în aceas t ă perfecţiune , care poat e să ne ia secole, dar trebuie să o facem, să o dorim, trebuie să o realizăm. Când? Uneori, aşa cum v-am spus, chiar într- o singură reîncarnar e devenim perfecţi.

Acum, alaltăieri când am vorbit era sâmb ă t ă , când v-am spus despre cărbunele care absoarb e , atrage , are aceas t ă proprie ta t e să atrag ă ceea ce este nega tiv, ceea ce este ostil, ce este rău, da. Este extraordinar , chiar am învăţa t de la o femeie sculptor extraordinar ă , pe nume Sélérié, foarte bătrân ă ; ea a venit într- o zi la Sévres , pentru că a citit o broşură, doar una, scrisă de mine, a venit să mă caute. De ce? Veţi vedea de ce. Aceas tă femeie, Sélérié, era atâ t de dota t ă , de capabilă, un talent extraordinar , ea a făcut portre t ele multor miniştri, sculpta imagini... Mi-a poves ti t că în tinere ţ e a ei, părinţii o duceau în preajma lui Victor Hugo. Ea a văzut că Victor Hugo lucra cu mes ele . Era spiritist. Ea a mai văzut că el av ea cărbune pentru a purifica, pentru a curăţa stomacul, intes tinele . Iată ce îşi aminte a . Apoi ea a spus: “Ştiţi de ce am venit lângă dumn e a vo a s t r ă , Maestre? - Nu ştiu. - Tocmai în copilărie, părinţii mei m- au dus în preajma lui Leadbe a t e r , un şef al Teosofiei, cu Annie Besan t , cu Blavatsky... , cunoaş t e ţ i toate aces t e nume. Ei, el era întradev ăr clarvăză tor . Atunci toată lumea l-a întreba t . . . Îmi aminte sc, era în 1906 (ea îşi aminte a data , 1906; eu eram încă în Bulgaria, nu în Macedonia, avea m şase ani sau şapt e) - Oh, Leadbe a t e r , spune a u , vorbiţi de lume, că va exista cineva care va salva lumea şi tot aşa, dar noi vrem să ştim cine este cel care va salva lumea?” Şi atunci, îmi poves t e a ea, el a închis ochii şi apoi a spus:“Da, este cineva care va salva lume a.- Ah, este Krishnamurti? - Nu, a spus el, nu este Krishna mur ti , dar este cineva care va veni din Orientul Apropiat. - Oh, şi când va veni?“ El a închis ochii şi apoi a spus: ” - De acum într- o treime de secol, o treime de secol, adică 33, 34 de ani.” Şi eu am venit în 37, adăug a ţi , la 1906, 37 eviden t . . . cu un an doi diferen ţ ă . Apoi din nou îl întrebă: “Deci va veni în aceas t ă epocă şi cum se va numi?”. El închide ochii, caută şi spune: “ - Mihail, Mihail, se va numi Mikhael”, a spus. Sfântă Sélérié. O fi adevăr a t , o fi fals, nu ştiu nimic, poat e sunt minciuni, dar, iată că un cărbune m- a dus până la Sélérié, salaria tă , dacă vreţi, dar ştiţi ce este o salaria tă?

Deci, dragii mei fraţi şi surori, trebuie să ne hotăr â m acum, pentru că hotăr âr e a nu a fost comple t luată , şi pentru că bucuria, plăcere a , blânde ţ e a , pe care le găsim aiurea , ne împiedică să luăm o hotărâ r e . Dar, aces t e a sunt lucruri trecă toa r e , într- o bună zi nu ne vom mai bucura de aceleaşi lucruri, nu vom mai avea acelea şi gusturi. Dar noi nu vede m aces t e lucruri, faptul că ele nu durează veşnic.

Privind copilul, îi pute m descoperi oare, gusturile? Ei bine, ele sunt păpuşile, soldaţii de plumb, apoi băiatul care creş te va găsi o păpuş ă care merge , vorbrş t e , gesticulează . . . Apoi, după ani de zile, el se retrag e lângă foc, medite az ă şi face proiecte cum să- şi scrie memoriile... Deci, el nu- şi mai doreş t e nimic, nu mai are pasiuni. Aici depinde care este nivelul, cât sunte m de copţi sau sunte m încă tineri, verzi sau copţi. Unii, la vârsta de 30 de ani sunt deja copţi, însea mn ă că nu mai au pasiuni arză toar e sau pofte nemă s u r a t e , da... Alţii, la 90 de ani, sunt încă bebeluşi, copii, trebuie să le oferi jucării, mici distrac ţii...

3

Din nou, ca de obicei, m-am lungit cu expunerea mea, dar ea este interesan t ă şi totuşi mă văd obligat să mă opresc aici, deşi aş mai avea o grăma d ă de lucruri de spus. Ei, nu mă împiedica ţi să vă spun acee aşi frază, aceas t a mă calme az ă , ma consolează , mă face să acţionez. Am şi eu nevoie de fraze, ce vreţi, şi mai am atâ t e a lucruri de spus...

Ei bine, eu nu cred în aceia care îmi spun că aici este îngrozitor, că totul este o comedie, o ipocrizie, nu, eu nu cred, ci sunt încânta t să observ progres ul copiilor mei. În trecut unii îmi spune a u : “Oh, Maestre , sunte ţi formidabil, câte complimen t e vă pute m aduce dumne a v o a s t r ă , dar copii dumne a v o a s t r ă oh, nu prea vă seam ă n ă , ei sunt altfel...” Eu, îi privea m şi le răspund e a m : “Sunt copii mei, iar când se vorbeş t e contra lor, însea m n ă că se vorbeş t e contra tatălui lor, pentru că el le- a dat viaţă şi eu nu accep t aces t lucru, pute ţi pleca de aici, nu sunte ţi făcuţi pentru aces t e lucruri, nu veţi rămân e aici.” Vedeţi, eu nu permit nimănui să arunce cu noroi în fraţii şi surorile mele! Iată cum gândesc eu, şi nu las pe nimeni să vă vorb ească de rău. Că eu pot să o fac, este treaba mea, eu înot, beau lapte, mănâ nc miere sau vă scutur puţin, dar nu permit şi altora să o facă. Părinţii fac la fel, nu îi lasă pe ceilalţi să le lovească copiii, dar ei o fac, şi încă cum!... De ce să nu fiu şi eu asem e n e a lor? Eu am dreptul să vă fac să tăce ţi, dar alţii nu au aces t drept.

Deci: Un minut de medita ţie.Chiar îi sfătuiesc pe acei care au şterpelit câte ceva, ştiind ce mari

calită ţi se vor trezi în ei, să ştearg ă răul şi în secre t să mearg ă să înapoieze banii furaţi, iar dacă vor fi prinşi să spună: “ - I-am găsit pe drumul stâncos , vi-i aduce m înapoi. - Dar, cum aţi ştiut că sunt banii noştri? - Ei, prin intuiţie, prin clarved er e !

RUGĂCIUNE: DRAGOSTEA DE DUMNEZEU REZOLVĂ TOATE PROBLEMELE.

4