1.Definitie ocluzie centrica. Semnele o. c. Caracteristica celor doua
componente fundamentale ale o. c.
Este un contact static sau dinamic dintre arcadele dentare indiferent de
raportul mandibulocranian. Un raport dintre arcadele dntareo in plan sagital,
transversal shi vertical, cind mandibula ocupa o pozitie centrica fata de baza
craniului si maxila. Semnele dentar, articular, muscular, faringoglandular.
Semne de ocluzie centrica: a) fiecare dinte contacteza cu 2 dinti antagonishti,
afara de incis centrali inferiori shi ultimii molari superiori b) linia mediana a
fetei se gaseshte intrun plan cu linia inerincisivala dintre incisivii centrali sup shi
infer c) arcada dentara super este mai mare shi o acopera pe cea inferioara d)
primul molar superior contacteza cu 1,2 molar inferior in asha mod ca pe primul
il acopera cu aproxim 2/3 iar pe al 2 cu ?.
2.Definitie tip de ocluzie. Tipurile de ocluzie fiziologice si patologice.
Tip de ocluzie interdentara este raportul dintre arcadele dentare in ocluzie
centrica(sau obisnuita)
Fiziologice: Ortognata fiecare dinte este in contact cu doi dinti antagonishti,
linia median a fetei coincide cu linia dintre incis centrali super shi infer,
O. dreapta (cap la cap)- se deosebeste de cea ortognata numai prin contactul
dintre dintii din zona frontala dupa tipul cap la cap.
.
O. opistognata- dintii din zona frontala la ambele maxilare impreuna cu
apofizele alveolare au o inclinare usoara in directie orala.
Patologice: Prognatia(ocl distala)- protruzia frontalilor superiori care apare un
spatiu ne inocluzie in plan sagittal
Progenia- deplasareaa anterioara a mandibulei shi ca rezultat instalare unui
raport de inocluzie
Ocluzia deschisa- caracteristic printrun spatiu mai mic sau mai mare de
inocluzie verticala.
Ocluzia adinca- e o supraocluzie frontala accentuata, cind dintii frontali
superiori ii acopera pe cei inferiori mai mult de 1/3 iar marginile lor incizivale
vin in contact cu tuberculii incisivilor superiori.
Ocluzie incrucisata-dereglare a acadelor in plan transversal, in zona frontala
deplasarea liniei incisivale dintre incis cent sup shi inf
3.Definitie relatii de postura mandibulara. Testele functionale la determinarea
relatiei de postura mandibulara. Importanta practica.
Este starea de repaus, datorita unei relaxari musculare echilibrate shi sub
influienta gavitatii, mandibula se deplaseaza in jos oprinduse la o anumita
distanta de maxila. Relatia de postura- este starea de echilibru intre mushchii
ridicatori shi cobiritori ai mandibulei cind ei se afla iintro stare de relaxare
fiziologica relativa, care estecaracteristic printrun spatiu de inocluzie
individualizat egal in mediu 2-3 mm. Wild- test fonetic prin pronuntarea cuv ce
contin fonema (a), silverman (s), robinson(f) sau numaratoarea de la 60-70, testul
functional al actului de deglutitie.
4.Definitie spatiul fiziologic de inocluzie si spatiul liber de vorbire.
Importanta practica.
In stare de repaus, datorita unei relaxari musculare echilibrate si ib influenta
gravitatii, mandibula se deplaseaza in jos oprindu-se la " anumita distanta fata
de maxila. Asemenea relaxare musculara estE considerata drept o relaxare
relativa, deoarece muschii isi pastreaza tonusul functional necesar pentru
mentinerea mandibulei in aceasta pozitie. Acest fenomen de pozitionare a
mandibulei a fost apreciat ca pozitia de repaus fiziologic relativ sau de postura a
mandibulei. In asa rela(ii mandibulocraniene intre arcadele dentare exista un
spatiu de inocluzie numit spatiul de inocluzie fiziologic care este individual si
variaza de la 16 mm, iar in mediu constituie 23 mm. Prin urinare, prin
relatia de postura subintelegem starea de echilibru dintre muschii ridicatori si
coboritori ai mandibulei cind ei se gasesc intr-o stare de relaxare fiziologica
relativa, care se evidentiaza la nivelul arcadelor dentare printr-un spatiu de
inocluzie individualizat, egal in mediu cu 23 mm. In afara de spatiul de
inocluzie fiziologic mai exista spatiu liber pentru functia fonetica a sistemului
stomatognat, care este individual ca si spatiul de inocluzie fiziologic si marimea
lui va varia in ra-port de caracterul fonatiei. Maximal el se va manifesta la
pronunta rea vocalei |a|, iar minimal la pronuntarea consoanei [sj). Nu exista
vreo independenta a marimii acestui spatiu de varietatea de rapoarte normale
dintre arcadele dentare (ocluzie), insa pe parcursul vie(ii el poate fi supus
diferitelor modificari, ba chiar si pe parcur-sul zilei, in dependenta de starea
sistemului nervos
5.Definitie D V O. Metodele de detrminare.
Cu un creion chimic pe treimea mediana a fetei in zona proiectarii linie mediene
se noteaza 2 puncte: unul subnazal, altul pe proieminenta
mentonului.propunindui pacientului sa relaxeze si aplicinnd unul din testele
functionale pentru relatie de postura, apoi masuram cu rigla distanta dintre
puncte shi apreciem dimensiune verticala de postura. Pacientul opoi sa inchida
gura in o.c. shi deasemenea masuram distanta. Diferenta dintre aceste 2
dimensiuni constituie marimea spatiului de inocluzie in relatia mandibulei de
postura.
6.Definitie pozitia neutra a mandibulei. Metodele de determinare.
Starea de echilibru dintre musc.ridicatori si musc.coboritori cind acestea se afla
intr-o stare de relaxare relativ fiziologica,care se individualizraza la nivelul
arcadelor dentare printr-un spatiu de inocluzie egal cu 2-3mm.
7.Semnele de o. c. caracteristice pentru toti dintii in ocluzia ortognatica.
a) fiecare dinte contacteza cu 2 dinti antagonishti, afara de incis centrali
inferiori shi ultimii molari superiori b) linia mediana a fetei se gaseshte intrun
plan cu linia inerincisivala dintre incisivii centrali sup shi infer c) dintii centrali
super ii acopera pe cei inferiori cu o treime d) primul molar superior contacteza
cu 1,2 molar inferior in asha mod ca pe primul il acopera cu aproxim 2/3 iar pe
al 2 cu ?. E) fiecare cuspid al dintilor sup se incadreaza intre 2 cuspizi inferiori
creind astfel o intercuspidare maxima.
8.Definitie ocluzia dinamica sau functionala. Varietati.
Dinamica- relatiile de ocluzic dinamica (miscari de propulsie si lateralitate). La
examenul miscarilor de lateralitatc medicul propune pacien- 'ului sa deplaseze
mandibula din pozitia ocluziei ccntrice spre dreap- ta sau stinga pina la pozitia
de cap-la-cap a caninilor sau a cuspi- ilor vestibulari ai dintilor laterali. In acest
timp este necesar de observa caracterul de conducere al mandibulei: canina
(ocluzic Ic protectie canina) sau de grup (ocluzc de protectie de grup). In 1/. de
ocluzie de protectie canina se observa o inocluzie bilaterala tl.i contactul cap-la-
cap al caninilor), iar in caz de ocluzie de prostie de grup, la asa un grad de
latcralitate al mandibulei, se va in- cgistra o inocluzie pe hemiarcada inactiva (de
balan(a) si un contact virf-la-virf a cuspiziior vestibulari dintre arcadele
dentare pe liemiarcada activa (lucratoare).
9.Consecutivitatea examenului clinic a pacientului.
Datele personale,
Examenul subiectiv- motivatia(acuze), istoria acualei maladii, istoria vietii
Examenul obiectiv- ex. Exobucal, endobucal, ex dintilor.
10.Consecutivitatea examenului clinic endobucal. Ordinea si criteriile
examenului dintilor. Sistemul de notare a dintilor FDI. Exemple.
1)Reportul dintre buze, gradul de deschidere a gurii shi mobilitatea muschiului
orbicular al buzelor
2)Dintii
3)Arcadele dentare
4)Raportul dintre arcadele dentare, tipul ocluziei
5)Mucoasa cav bucale
6)Apofizele alveolare si maxilarele
Se incepe cu incisivii centrali la mandibula trecind in stinga apoi in dreapta, la
maxila la fel. FDI 1.1, 1.2,1.3
11.Examenul clinic al apofizelor alveolare edentate partial si al fibromucoasei
cavitatii bucale. Trei tipuri ale fibromucoasei dupa caracterul mobilitatii.
Formatiunile anatomice.
Este inspectie si palpare digitala ce ne permite sa precizam limitele breselor
dentare, inaltimea, forma, latimea si directia apofizelor. Se ia in cosideratie
retentivitatea versantilor vestibulari shi orali, prezenta marginilor ascutite,
exostoaze, chisturi.
Sunt 3 tipuri de mucoasa: a)activ mobila-buzele,limba,obrajii, planseul bucal b)
pasiv mobile- are o latime de 1,5-2mm situata la trecere mucoasei imobile in cea
activ mobila c) imobila- acopera apofizele alveolare, versantele lor vestibulare si
orale si bolta palatina.
12.Examenul clinic al ocluziei statice si dinamice. Inregistrarea contactelor
dento-dentare.
Statica-Pozitiile mandibulei fata de maxila pot fi centrice, excentrice cu contact
intre arcadele dentare si fara contact. Reiesind din acestea, initial se va
determina tipul de ocluzie. Pacientului, la care mandibula se gaseste m siare de
postura, i se propune de a inchide cavitatea bucala in oclu zia centrica, folosind
diverse probe (deglutitia, miscarea dc inchidere rapida a cavitatii bucale,
inchiderea cavitatii bucale cu rea lizarea contactului bilateral din zona primilor
molari s. a.) si metode de ghidare unimanuala sau bimanuala a mandibulei in
ocluzi centrica fara a provoca presum puternice asupra ei. Ulterior vom
examina relatiile ocluzale in intercuspi- dare maxima pentru care este
caracteristic asa un raport interdental cin i intre suprafetele ocluzale ale
dintilor se stabileste un contact intercus- pidian si fiecare dinte se gaseste in
ocluzie cu doi antagonisti, afara do incisivii centrali inferiori si ultimii molari
superiori.
Dinamica- relatiile de ocluzic dinamica (miscari de propulsie si lateralitate). La
examenul miscarilor de lateralitatc medicul propune pacien- 'ului sa deplaseze
mandibula din pozitia ocluziei ccntrice spre dreap- ta sau stinga pina la pozitia
de cap-la-cap a caninilor sau a cuspi- ilor vestibulari ai dintilor laterali. In acest
timp este necesar de observa caracterul de conducere al mandibulei: canina
(ocluzic Ic protectie canina) sau de grup (ocluzc de protectie de grup). In 1/. de
ocluzie de protectie canina se observa o inocluzie bilaterala tl.i contactul cap-la-
cap al caninilor), iar in caz de ocluzie de prostie de grup, la asa un grad de
latcralitate al mandibulei, se va in- cgistra o inocluzie pe hemiarcada inactiva (de
balan(a) si un contact virf-la-virf a cuspiziior vestibulari dintre arcadele
dentare pe liemiarcada activa (lucratoare).
13.Examenul clinic si paraclinic al musculaturii sistemului stomatognat.
Inspectia ne da posibilitatea de a constata absenta sau prezenta asimetriei fetei,
caurmare a unei hipertrofii sau atrofii musculare. Palparea se face bilateral
pentru comparare partea dreapta de cea stinga. Palparea se face extraoral apoi
intraoral.
14.Metoda electroodontometriei si termodiagnosticul starii pulpei dentare.
Indicati parametrele normei.
Electroodontodiagnosticul ne permite sa stabilim pragul de sensibilitate a
sistemului nervos dentar care indica starea pulpei si a periodontiului. Se izoleaza
dintele, se amplaseaza elecrodul activ pe marginea incisivala, ocluzala, care
transmite curent electric la dinte. La momentul aparitiei sensibilitatii se fixeaza
cifra care indica marimea curentului. Pragul dintilor sanatoshi este de 2-6 mkA,
la inflamatia pulpei poate fi 40 .
Termodiagnosticul determina reactia pulpei la excitanti termici,
rece,fierbinte.se aplica un bulete de vata inbibat in apa rece sau fierbinte.
15.Definitie eficienta masticatorie. Enumerati metodele statice de determinare.
Indicati coeficienti dupa Agapov.
Eficienta masticatoare poate fi determinata in procente prin comparatie cu cea a
sistemului stomatognat sanatos, considerata egala cu 100%. La baza metodelor
statice au fost puse datele lui Haber obtinute la determinarea presiunii
masticatoare cu ajutorul gnatodinamometrului, comparind indicii de rezistenta
a diversilor dinti la procesul de masticatie luindu-se drept unitate de masura
valoarea celui mai slab dinte (inclusivul lateral) fiind comparata cu valoarea
celorlalti dinti. Dupa Agapov: 2134465- total 25.
16.Metodele dinamice de determinare a eficientei masticatorie. Determinati
gradul de pierdere a functiei masticatorie dupa Rubinov daca in sita au ramas
200 mg.
Rubinov a ajuns la concluzia ca proba de masticatie dupa Ghelman nu
corespunde indicilor fiziologici, deoarece in conditii de norma nimeni nu
rumega odata 5 miezuri de nuca (I miez = l g). Re- iesind din aceasta, Rubinov a
elaborat proba de masticatie numita fiziologica. In acest scop i se da pacientului
un miez de alune (migdala), greutatea caruia in mediu este egala cu 800 mg, mar-
cind timpul de la inceperea masticatiei pina la aparitia actului de deglutitie. In
conditii de integritate a arcadelor dentare pentru acest act e nevoie de 14 sec. In
caz de edentatie partiala timpul necesar pentru masticatie creste in raport cu
intinderea si localizarea breselor, iar marimea particulelor la momentul aparitiei
actului de deglutitie creste. Calculul acestei probe este analogic cu cel al probei
dupa Ghelman. Prin urmare, aceasta proba ne permite sa determinam eficienta
masticatoare in conditii fiziologice.
La baza calcularii gradului de pierdere a eficientei masticato- rii conform
metodei lui Rubinov este greutatea resturilor din sita cintarite dupa o masticatie,
litnp de 14 sec. De exemplu, daca la unul si acelasi pacient am determina
eficienta masticatoare propu- uindu-i un miez de nuca cu o greutate de 800 mg,
efectuind masticatia pina la aparitia actului de deglutitie, iar a doua proba am
efectua-o la un act de masticatie de 14 sec.,
17.Scimbarile starii functionale a parodontului dintilor in dependenta de gradul
de rezorbtie a tesutului osos alveolar dupa Kurleandschi.
Odontoparodontograma.
Parodontograma este o metoda statica de evidenta a starii functionale a dintilor
si nu este o parte componenta a metodelor de determinare a eficientei
masticatoare,ea ne reda starea functionala a sistemului dentar in pozitie
statica si medicul indirect isi imagineaza eficienta functionala a sistemului
stomatognat. Parodontograma prezinta o schema a formulei dentare unde se
noteaza date despre starea fiecarui dinte.Schema este completata onform datelor
examenului clinic, radiologie si gnatodinamometriei prin semne conditionale: N
norma; O lipsa dintelui; 1/4 resorbtia tesutului osos de gradul I; 1/2
resorbtia tesutului osos de gradul II; 3/4 resorbtia tesutului osos de gradul III.
Daca gradul de resorbtie este mai pronuntat, dintele este considerat absent.
18.Indicatii si contraindicatii generale, locale la tratamentul protetic.
Generale: Dereglarile actului de masticatie pot provoca sau excerba asa maladii
a tractului gastrointestinal cum sint gastritele, colitele, ulcerul gastric si
duodenal etc. Afara de aceasta hrana farimitata insuficient duce si la o micro-
traumatizare a mucoasei esophagului si stomacului. pierderea eficacitatii
masticatoare cu 50% si mai mult constituie o indicatie generala absoluta catre
tratamentul protetic. Locale: necesita un examen clinic si paraclinic minutios,
depind de tabloul clinic si de posibilitatile lichidarii leziunilor prin metode
terapeutice. daca in cazul unor brese unidentare, din zonele laterale cind dintii
care marginesc bresa au tesuturile dure, parodontul sanatos si raportul
interdentar in aceasta zona permite ca dintele care si-a pierdut antagonistul sa
contacteze cu 2/3 a coroanei antagonistului, si deci nu exista pericolul dezvoltarii
dezechilibrului articular, tratamentul protetic prevede aplicarea implanturilor
sau este contraindicat. Lipsa acestui dinte nu va influenta considerabil functia
masticatoare, fiind declansate mecanismele de compensare, pe cind
confectionarea unei lucrari protetice va cere prepararea dintilor-stilpi sanatosi
cu toate consecintele ce vor urma. Prin urmare, indicatiile si contraindicatiile
catre tratamentul protetic vor fi individualizate in dependenta de tabloul clinic al
leziunii, de dereglarile functionale si influenta lor asupra organismului in
general si a starii sistemului stomatognat in particul
19.Pregatirea pre- si proprotetica catre tratamentul protetic.
Pregatirea preprotetica- Pregatirea generala a organismului poarta un caracter
individual si va depinde de afectiunile generale care sint considerate ca
contraindicatii in tratamentul protetic-maladii infectioase, accese cardiovascular
sau care pot influenta planificarea si realizarea acestui tratament (epilepsia,
diabetul zaharat,alergii). tratament antiinflamator al parodontului marginal,
extractia radacinilor dentare ce nu pot fi supuse tratamentului conservativ sau
folosite la cel protetic. Pregatirea proprotetica- Aceasta metoda include masuri
speciale terapeutice, chirurgicale, ortopedice, ortodontice si mixte, care succeda
masurile preprotetice. fiind realizate in dependenta de planul tratamentului
protetic individual si includerea pregatirii psihice a pacientului.
20.Doua metode ale amprentei intr-un timp. Indicati materialele si tehnica.
Amprenta este copia negativa si fidela a cimpului protetic. Amprenta realizata
intr-un timp este obtinuta prin depunerea materialului amprentar in lingura de
amprentare si presarea lui direct pe cimpul protetic. Aceasta tehnica poate fi
utilizata si la aplicarea a doua materiale amprentare de diferita consistenta:
unul viscos si altul fluid. in acest scop ambele materiale sint preparate
concomitent, dupa aceea materialul viscos se depune in lingura amprentara, iar
cel fluid luat intr-o seringa se injecteaza imprejurul dintilor preparati, fiind
concomitent inglobat in materialul viscos.
21.Metoda amprentarii in ocluzie. Clasificarea materialelor amprentare dupa I.
Postolachi Birsa. Exemple.
Amprenta in ocluzie este executata folosind lingura amprenta- ra speciala, care
permite obtinerea imaginilor ambelor arcade dentare in pozitie de ocluzie
centrica. Asemenea amprenta poate fi la fel obtinuta in doi timpi. Dupa
obtinerea primei amprente (portamprenta) pe ea se aplica un strat subtire de
material amprentar fluid, se reintroduce din nou in cavitatea bucala si se
mentine sub actiunea presiunii ocluzale. Elastice(hidrocoloizi reversibili,
ireversibi, elastomeri de sinteza, siliconice) Dure(materiale termoplastice, gipsul,
paste din oxid de zinc si eugenol)
22.Etiologia edentatiei partiale. Enumerati factorii de care depinde tabloul clinic
al edenttiei partiale. Simptomele exobucale.
Factorii care duc la aparitia edentatiei partiale, conditional pot fi repartizati in
2 grupe: I) factorii congenitali si 2) factorii postnatali. Edentatia partiala
congenitala se caracterizeaza prin lipsa mugurilor dentari sau al distructiei lor
in stadiile incipiente de dezvoltare. Daca lipsesc toti dintii avem o anodontie.
iar daca citiva o hipodontie (oligodontie). factorii postnatali (dobindita) care
se mai numeste edentatie secundara apare ca urmare a afectiunilor odontale,
parodontale, a proceselor inflamatoare (osteomi- elita.), interventiilor
chirurgicale (inlaturarea tumorilor benigne sau maligne), traumatismului.In
caz de lipsa a unui numar mare de dinti, cind bresele arcadelor dentare sint
intinse sau cind este pierduta dimensiunea verticala de ocluzie, vor surveni
diferite simptome exobucale. La lipsa dintilor frontali superiori simptomul facial
va fi exprimat prin prabusirea buzei superioare spre oral. Lipsa dintilor laterali
va duce la prabusirea obrajilor creind aspectul de obraji supt, pe cind lipsa
acestui grup de dinti unilateral, din cauza prabusirii obrazului corespunzator, va
duce la o asimetrie a fetei. in caz de pierdere a dimensiunii verticale de ocluzie,
se va observa micsorarea treimii inferioare a fetei, pronuntarea plicilor
nazolabiale si mentoniera, iar comisurile gurii vor fi coborite.
23.Simptomele endobucale ale edentatiei partiale. Caracteristica dimensiunelor
spatiilor edentate si a apofizei alveolare.
La examenul endobucal vom observa urmatoarele simptome:
1)dereglari de integritate a unei sau a ambelor arcade dentare;
2)dezintegrarea arcadelor dentare in care apar doua grupe de dinti: a) grupa
care functioneaza si b) grupa care nu functioneaza. Din grupa functionala fac
parte dintii care si-au pastrat anta- gonistii si participa la actul de masticatie.
Dupa dimensiunile spatilor edentate deosebim: edentatii mici: cind lipsesc pina
la 3 dinti; mijlocii de la 4 pina la 6 dinti si edentajii mari, cind lipsesc mai
mult de 6 dinti. Dupa forma apo-fizei alveolare edentate deosebim: model ingust
pina Ia 5,0 mm mediu de la 5,0 pina la 8,0 mm si lat mai mult de 8,0 mm.
24.Clasificarea edentatiei partiale dupa Kennedy si Kennedy-Applegate.
Diagnosticul edentatiei partiale. Exemple.
Kennedy
Cl I.Arcadele dentare edentate partial cu prezenta obligatorie a breselor
bilaterale terminale, adica marginite de dinti numai mezial.
Cl Il-a prezenta obligatorie numai a unei brese terminale, adica marginita de
dinti numai mezial.
lll-a obligatorie a bresei laterale intercalate, adica marginita si mezial, si distal
de dinti.
IV-a arcadele dentare edentate partial cu localizarea bresei numai in zona
frontala.
Primele 3 clase Kennedy le imparte in cite 4 subdiviziuni, fiecare, in dependenta
de numarul breselor in zona dintilor restanti. Daca in aceasta zona este prezenta
o bresa, edentatia este clasata in prima subdiviziune, daca sint doua brese
subdiviziunea a ll-a etc. In caz daca avem o combinare de brese care nu poate fi
distribuita nici la o clasa sau subdiviziune, atunci ea se plaseaza la clasa si
subdiviziunea corespunzatoare mai mica
Kennedy-Applegate
/ cuprinde edentatiile terminale bilaterale ale arcadei, in cadrul careia toti dintii
restanti sint plasati anterior fata de spatiile edentate si este identica clasei I
Kennedy.
ll-a include edentatiile terminale unilaterale in care din(ii restanti sint plasati
anterior fata de spatiul edentat si corespunde clasei a ll-a Kennedy.
lll-a numara edenta(iile laterale intercalate, bresele fiind marginite de dinti
restanti anteriori si posteriori deficitari din punct de vedere functional,
incapabili sa suporte o lucrare protetica fixa.
IV-a inglobeaza edentatiile in regiunea frontala a arcadei dentare, care poate
sa se intinda din ambele parti ale liniei mediane. dintii restanti fiind capabili
sau nu sa ofere sprijin protezei fixe.
V-a cuprinde edentatiile laterale intercalate, bresele fiind marginite de dinti
restanti anteriori si posteriori, dar limita anterioara este reprezentata de un
dinte care din punct de vedere functional (cum este, de exemplu, incisivul lateral)
nu poate oferi sprijin suficient de rezistenta unei constructii protetice fixe.
Vl-a include edentatiile laterale intercalate cu brese marginite de dinti restanti
anteriori si posteriori capabili sa suporte sprijinul protezei fixe.
25.Indicatii generale si locale la tratamentul edentatiei partiale cu punti dentare.
Avantajele si dezavantajele puntilor dentare.
Sint indicate pentru inlocuirea a 1, 2, 4 din(i pierduti la nivelul unei singure
brese si, in cazuri exceptionale, pentru inlocuirea a 4 dinti, de exemplu, la lipsa
celor 4 incisivi. . Puntile dentare sint indicate si in edentatiile multiple,
intercalate si in foarte rare cazuri, ca exceptie, in edentatiile terminale.Avantaje:
sint constructii rigide, nedeformabile rezistente la rupere, capabile sa
restabileasca eficacitatea mastica- toare pina la 85100%. Formele suprafetelor
vestibulare si orale ale corpului puntilor dentare sint asemanatoare cu a dintilor
naturali, iar folosirea materialelor contemporane de construire (acrila- te,
composite, portelan) permit si restabilirea aspectului fizionomic. Dezavantaje:
necesitatea prepararii dintilor-stilpi cu redarea paralelismului dintre ei,
posibilitatea suprasolicitarii functionale, aparitia eroziunilor sub corpul puntii,
complicatii survenite din partea elementelor d^ agregare in legatura cu actiunea
lor negativa asupra parodontului marginal, manifestari alergice
26.Caracterizati cele doua grupe de elemente ale cimpului protetic edentat
partial. Importanta practica.
Elementele de structura ale puntii dentare sint reprezentate de:
1)elementele de agregare de care este solidarizat corpul de punte la extremitati si
care contribuie la fixarea (agregarea) de dintii-stilpi a intregii proteze;
2)corpul de punte care reprezinta un dinte sau un bloc de dinti artificiali si
inlocuieste din(ii pierduti de pe arcada dentara.
Elementele de agregare sint prezentate de microproteze prin care puntea se
fixeaza pe dintii- stilpi. Corpul de punte prezinta un bloc de dinti artificiali ce
inlocuiesc dintii absenti din spatiul edentat care restaureaza integritatea
morfologica a arcadei dentare si functiile dereglate ale sistemului stomatognat.
Corpul de punte preia fortele masticatorii de la dintii antagonisti la nivelul
suprafetei ocluzale si le transmite elemen-telor de agregare. Corpul de punte si
elementele de agregare formeaza o singura piesa protetica puntea dentara.
27.
28.Clasificarea fibromucoasei cimpului protetic edentat partial dupa
Supple.Importanta practica.
Clasa l. Fibromucoasa sanatoasa cu grosime si rezilienta moderata, amortizeaza
socurile care rezulta in timpul masticatiei si reduce tendintele de deplasare a
protezelor.
Clasa a ll-a. Fibromucoasa atrofiata, subtire, cu un grad de rezilienta redus,
inapta sa suporte presiuni ce influenteaza nefavorabil realizarea actului de
masticatie.
Clasa a lil a. Fibromucoasa groasa friabila, cu un grad mare de rezilienta care va
favoriza deplasarea protezelor.
Clasa a IV-a. Fibromucoasa hipertrofiata, mobila; din aceasta clasa face parte si
fibromucoasa flotanta sau in creasta de cocos, care trebuie indepartata
chirurgical pentru a putea asigura stabilitatea si eficienta protezelor.
29.Clasificarea fibromucoasei la maxila dupa Liund si gradul de rezilienta a
fibromucoasei dupa Kulajenko, Steiger si importanta practica.
zona fibroasa periferica situata pe coama apofizelor alveolare cu un grad de
rezilienta scazut;
zona fibroasa mediana, la nivelul suturii intermaxilare unde mucoasa este
subtire si aderenta, sensibila la presiuni;
zona rugelor palatine transverse in treimea anterioara a toltii palatinale,
acoperita de o mucoasa cu un grad de rezilienta medie, datorita stratului de tesut
adipos subiacent;
zona glandulara situata in treimea posterioara a boltii palatinale, din ambele
parti a liniei mediane cu un grad mare de re- zilienta (zonele Schroder).
Rezilienta mucoasei dupa V. Kulajenko este de 0,52,5 mm, dupa Steigher de
0,42,0mm
30.Clasificarea suportului osos a tuberozitatilor maxilare in edentatia partiala la
maxila dupa Lejoyeux. Indicati clasa nefavorabila.
La maxila apofizele alveolare sint grupate in patru clase:
I apofize inalte, retentive, cu versante vestibulare si linguale extinse, paralele
intre ele, fara exostoze;
IIapofize medii, cu versante vestibulare usor oblice, prin pierderea de
substanta osoasa si resorbtie centripeta;
IIIapofize cu valoare protetica slaba, afectate prin resorbtie accentuata,
determinata in special de proteze necorespunzatoare;
IV apofize cu valoare protetica negativa, denivelate, disparute partial sau
total prin purtarea unor proteze vechi, cu suprafata mucozala redusa si
incongruente.
Tuberozitatile maxilare:
a)favorabile, retentive cu versante paralele intre ele;
b)de valoare medie, acceptabile, cu un relief perceptibil, utilizabile in favoarea
stabilitatii protezelor;
c)tuberozitati cu valoare negativa, caracterizate prin absenta oricarui relief,
inapte sa asigure stabilitatea protezelor;
d)tuberozitati care impun o modelare plastica chirurgicala, pentru a inlatura
retentivitatile exagerate, care impiedica protezarea sau creeaza interferenta cu
arcada antogonis
31.Clasificarea suportului osos in edentatia partiala dupa Lejoyeux la
mandibula. Indicati clasa nefavorabila. Clasificarea tuberculilor piriformi
mandibulari si importanta practica.
Clasificarea suportului osos dupa Lejoyeux :
I. apofize inaqlte,retentive,cu versante vestibulare si linguale extinse,paralele
intre ele,fara oxostoze.
II.apofize medii,cu versante vestibulare usor oblice,prin pierderea de substanta si
resorbtie centripeta.
III.apofize cu valoare protetica slaba,afectate prin resorbtie
accentuata,determinata in special de proteze necorespunzatoare.
VI.apofize cu valoare protetica negativa,denivelate,disparute partial sau total
prin purtarea unor proteze vechi,cu suprafata mucozala redusa si incongruente.
Tuberculii periformi sint impartiti in:
-tuberculi periformi favorabili stabilizarii si mentinerii protezelor,fermi,aderenti
la planul profund,convecsi si acoperiti cu o mucoasa sanatoasa.
-tuberculi periformi mai putin favorabili stabilizarii si mentinerii protezelor,dar
inca apti de a fi utilizati protetic;mai putin convecsi,mai mobili,mai depresibili.
-tuberculi periformi cu valoare protetica foarte scazuta,fie datorita existentei
unui legament pterigo-mandibular accentuat,cu o insertie nefavorabila,fie
calitati deficitare a tesut submucos sau unei deformari consecutive purtarii
prelungite a unei proteze neechilibrate.
-tuberculii piriformi cu o valoare negativa,ei fiind inutilizabili pentru sprijinul si
stabilirea protezelor
32.Expuneti formele apofizelor alveolare dupa Pietrakovski. Importanta
practica.
Pietrokovski dupa profilul in sec(iune al apofizei alveolare, la maxila si
mandibula deosebeste apofize triunghiulare, parabolice si trapezoidale.
Afara de cele expuse la aprecierea bazei osoase, trebuie sa se ia in consideratie
doi factori importanti: relieful si structura osoasa.
Relieful osos al cimpului protetic este usor de apreciat prin inspectie. In ceea ce
priveste structura osoasa, ea poate fi apreciata radiografie, prin constatarea
gradului de densitate.
Structura osoasa are un rol important in suportarea presiunilor masticatoare
care revin de la proteza mobilizabila. Se stie ca osul este un tesut rigid datorita
elementelor minerale, este flexibil datorita substantei organice si este tenace
datorita tesutului conjunctiv.
33.Tipurile crosetelor folosite in P.P.M. Liniile crosetare. Indicatii.
1. Crosetul cervico-oeluzal deschis dental. Prezinta un croset cu un singur bra(
elastic, care este in contact cu toata suprafata vestibulara a dintelui-stilp in zona
subecuatoriala retentiva. Este recomandat pe dlntii-stilpi care nu au ecuator
accentuat atit la maxila, cit si la mandibula.
2.Crosetul cervieo-alveolar deschis dental. Prezinta un dispozitiv cu un singur
brat de o elasticitate marita, care este in contact cu suprafata vestibulara a
dintelui-stilp in zona subecuatoriala retentiva.
3.Crosetul cervico-ocluzal intors. Segmentul dentar este aplicat pe suprafata
vestibulara supraecuatoriala, iar extremitatea libera a bratului, facind o bucla,
este intoarsa spre zona subecuatoriala orientata spre edentatie.
4.Crosetul inelar Jackson Adams. Jackson, pentru ancorarea protezelor
mobilizabile, cit si a aparatelor ortodontice pe dintii 6 ai hemiareadei intregi, a
propus un croset inelar. Segmentul dentar este situat orizontal In zona
subecuatori- ala, Indreptindu-se spre marginile proximale, mezial si distal, si
transversind suprafata ocluzala prin nisele masticatoare se coboara pe
suprafata orala a dintelui si se include cu segmentele reten- tive in baza protezei.
Adams, pentru marirea elasticitatii acestui croset, a realizat la extremitatile
proximale ale ansei vestibulare doua bucle.
5.Crosetul mucoalveolar. Acest croset este realizat in edentati- ile terminale si nu
prezinta contact cu dintii-stilpi, deoarece este aplicat pe versantul vestibular al
apofizei alveolare. Este indicat in situatiile clnd apofiza alveolara anterior este
bine dezvoltata si are un profil retentiv. Se realizeaza dintr-o ansa dubla de
sirma sub forma unei bucle, ale carei capete pornesc si se intorc in saua
protezei.
6.Crosetul dento-gingival Kemeny. Este asemanator cu crosetul mucoalveolar,
insa el partial cuprinde si o portiune a dintelui din partea vestibulara in zona
subecuatoriala. Este indicat in aceleasi situatii clinice ca si crosetul mucoalveolar.
7.Crosetul telescopic. Este compus din doua elemente protetice; o capa
cilindrica, care este cementata pe dintele-ancora si nu reda forma lui anatomica;
o coroana artificiala realizata dupa amprenta obtinuta de pe capa cementata pe
bont si fixata stabil in saua protezei. Coroana poate sa redea in intregime forma
anatomica si morfologia dintelui-stilp si sa fie montata in baza protezei sau
poate fi fixata numai in saua protezei, iar deasupra ei sa fie montati dintii
artificiali.
34.Limitele bazei protezei partiale mobilizabile acrilice la maxila si mandibula.
Baza protezei la maxila este alcatuita din seile protezei si placa palatinala care
vin in contact cu suprafata mucozala a cimpului protetic, cit si cu dintii restanti.
Placa acopera bolta palatinala, seile-apofizele alveolare edentate in intregime.
Marginile vestibulare ale seilor ajung pina la fundul sacului vestibular, in zona
mucoasei neutre, aflindu-se intr-un contact intim. Marginile palatinale ale
placii prezinta contact cu coletul dintilor restanti frontali, iar in zona laterala se
termina pe suprafetele orale ale dintilor restanti pina in zona supraecuatoriala.
Limitele bazei protezei la mandibula. Seile protezei vor acoperi suprafata
mucozala a cimpului protetic edentat, iar marginile vestibulare in aceste zone
ajung pina la fundul sacului vestibular, la nivelul mucoasei neutre. Posterior, in
functie de valoarea protetica a tuberculului periform, seile acopera treimea
anterioara a acestuia, coborindu-se pina la linia oblica interna intinzindu-se
orizontal pe fundul de sac lingual. Seile sint unite cu placa linguala, care in zona
dintilor restanti se intinde pe suprafetele lor orale pina in zona
supraecuatoriala.
35.Indicatii la confectionarea P.P.M. acrilice cu baza metalica si cu captusala.
Materiale folosite.
Baza metalica este indicata, cind se fractureaza frecvent baza acrilica la pacientii
cu o musculatura masticatoare puternica, in caz de bruxism, la pacientii cu
alergie de la acrilate si in cazurile de ocluzie adinca.
Materialul elastic contribuie la compensarea rezilientei fibromucoasei si
micsorarea presiunii masticatoare asupra cimpului protetic, prin intermediul
amortizarii. El poate fi aplicat pe suprafata mucozala a bazei acrilice partial sau
total.
Actualmente sint utilizate materiale elastice sub denumirea de Ortosil,
OrtosilM, Eladent100
36.Biomecanica P.P.M. acrilice. Enumerati factorii de care depinde gradul de
deplasare a protezei.
Factorii care se opun desprinderii protezelor vor fi: adeziunea si succesiunea;
rctentivitatile anatomice ale cimpului protetic: apo- fizele alveolare cu volum si
forma pronuntate, bolta palatinala musculatura orofaciala; segmentele dentare
ale crosetelor plasate in zona subecuatoriala; sistemele de culisare, telescoapc si
bare care actioneaza prin frictiune.
Factorii care se opun deplasarii posterioanterioare: tubcrozita- tile retentive ale
cimpului protetic, versantele orale anterioare ale apofizelor alveolare, numarul
dintilor restanti, crosetele cu deschidere dentala etc.
Factorii care se opun deplasarii anterioposterior sint prezentati de tuberculii
piriformi mandibulari, versantele orale si vestibulare ale apofizelor alveolare,
numarul dintilor restanti, crosetele cu deschidere edentala.
Factorii de opunere a deplasarii laterale: versantele vestibulare si orale ale
apofizelor alveolare, bolta palatinala, dintii laterali montati la mijlocul apofizei
alveolare si elementele de mentinere a protezelor.
37.Enumerati etapele clinico-tehnice la confectionarea P.P.M. acrilice in ocluzia
stabila si instabila.
1.Clinic. Examinarea pacientului si ainprentarea ciinpului protetic.
2.Laborator. Realizarea modelelor. Daca amprenta a fost obtinuta cu o lingura
standard, ulterior, pentru a realiza proteza, se vor confectiona din ceara
sabloanele cu bordurile de ocluzie. Daca tabloul clinic reclama o amprentare
functionala (edentatii sub- totale, terminale ete.), dupa realizarea modelelor de
pe amprenta obtinuta cu o lingura standard, se confectioneaza lingura
individuala. Dupa amprentarea cu lingura individuala se realizeaza modelul si
se va confectiona din ceara sablonul cu bordura de ocluzie.
3.Clinic. Determinarea ocluziei centrice sau a relatiilor inter- maxilare.
4.Laborator. Fixarea modelelor in ocluzor sau articulator si montarea dintilor
artificiali.
5.Clinic. Proba machetei protezei in cavitatea bucala.
6.Laborator. Modelarea definitiva a machetei, ambalarea in chiuveta si
realizarea tiparului, introducerea acrilatului in tipar si polimerizare^,
dezambalarea si prelucrarea protezei.
7.Clinic. Aplicarea si adaptarea protezei la cimpul protetic.
38. Caracteristica situatiei clinice la absenta ocluziei si etapele clinico- tehnice la
confectionarea P.P.M acrilice.
Etapele clinico-tehnice la confectionarea protezelor acrilice mo- bilizabile
partiale. Confectionarea protezelor partiale mobilizabilc acrilice, ca si orice
lucrare protetica impune respectarea consecuti- vitatii anumitor etape clinico-
tehnicc. In ordinea necesara aceste etape se efectueaza astfel:
8.Clinic. Examinarea pacientului si ainprentarea ciinpului protetic.
9.Laborator. Realizarea modelelor. Daca amprenta a fost obtinuta cu o lingura
standard, ulterior, pentru a realiza proteza, se vor confectiona din ceara
sabloanele cu bordurile de ocluzie. Daca tabloul clinic reclama o amprentare
functionala (edentatii sub- totale, terminale ete.), dupa realizarea modelelor de
pe amprenta obtinuta cu o lingura standard, se confectioneaza lingura
individuala. Dupa amprentarea cu lingura individuala se realizeaza modelul si
se va confectiona din ceara sablonul cu bordura de ocluzie.
10.Clinic. Determinarea ocluziei centrice sau a relatiilor inter- maxilare.
11.Laborator. Fixarea modelelor in ocluzor sau articulator si montarea dintilor
artificiali.
12.Clinic. Proba machetei protezei in cavitatea bucala.
13.Laborator. Modelarea definitiva a machetei, ambalarea in chiuveta si
realizarea tiparului, introducerea acrilatului in tipar si polimerizare^,
dezambalarea si prelucrarea protezei.
14.Clinic. Aplicarea si adaptarea protezei la cimpul protetic.
39.Indicati etapele si tipurile amprentelor la confectionarea P.P.M. acrilice.
Complicatiile posibile si profilaxia lor. Materialele amprentare elastice.
Amprentarea cimpului protetic. Amprentele realizate pentru confectionarea
protezelor partiale mobilizabile trebuie sa redea cu o mare fidelitate forma si
intinderea cimpului protetic. Pentru aceasta sint folosite urmatoarele tipuri de
amprente: a) anatomica si b) functionala.
Amprenta anatomica reproduce In negativ copia tuturor elementelor
topografo-anatomice ale cimpului protetic si este realizata cu ajutorul lingurilor
standarde universale. Aceasta amprenta nu reda cu precizie relieful
fibromucoasei cimpului protetic din zona trecerii fibromucoasei imobile in activ
mobila din cauza supraextinderii sau micsorarii marginilor amprentei in zona
mucoasei pasiv mobile.
Protezele realizate dupa astfel de amprente adeseori necesita retusari numeroase
la nivelul suprafetei mucozale si ca rezultat in unele cazuri este nevoie de a le
reface.
Amprenta functionala, reprezentind copia negativa a cimpului protetic, reda cu
mare fidelitate forma si intinderea lui In dependenta de func(ia tesuturilor moi.
Amprentele functionale se realizeaza prin doua tehnici: In doi timpi si intr-un
singur timp.
Amprenta functionala in doi timpi este realizata dupa tehnica amprentelor
duble, pe cind intr-un singur timp prevede amprentarea dupa confectionarea
unei linguri individuale din acrilat sau alt material pe modelul realizat dupa
amprenta anatomica. In dependenta de metoda amprentarii ea poate fi
clasificata in:
a)amprenta functionala necompresiva, care se recomanda pentru edentatiile
partiale de clasele I si a ll-a dupa Kennedy, la tratamentul carora se prevede
realizarea bazei protezei cu captuseala elastica. Pentru realizarea ei se
recomanda material elastic de o fluiditate marita, care nu va permite exercitarea
presiunilor pe suprafata cimpului protetic;
b)amprenta functionala compresiva, care se recomanda in edentatiile partiale,
in care fibromucoasa cimpului protetic are un grad de rezilienta marita. Ea este
realizata prin exercitarea presiunilor digitale asupra lingurii individuale sau
ocluzale, de la bordurile de ocluzie, confectionate pe o baza rigida, care
concomitent inregistreaza si relatiile intermaxilare.
Hindels a propus realizarea unei amprente functionale la inceput in zonele
edentate, fara aplicarea presiunii. In zonele molarilor, pe suprafata lingurii
individuale sint montati butoni. Concomitent se ia o supraamprenta cu o
lingura standard perforata in dreptul butonilor, ce permite sa se exercite o
presiune uniforma asupra lingurii individuale, adica asupra primei amprente.
40.Enumerati metodele de determinare a DVO si indicati in ce situatii clinice se
determina.
1)a)intraorale si b)extraorale
2)antropometrice, anatomofiziologice, functionale
Antropometrica- cu un compass,format din2compase unul mic si unul
mare.pacientul deschide gura la maxim,si I se aplica compasul pe menton si
virful nasului.apoi el inchide gura pina ajunge la virful intermediary al
compasului la virful nasului.inaltimea va corespunde cu pozitia de repaos
fiziologic al mandibulei care va fi cu 2-3mm mai mare decit DVO.
Anatomofiziologica-cu sabloane cu bordure de ocluzie,tehnica-se aplica cu
creionul 2 puncte unul pe suprafata inferioara a spinei nazale anterioare,altul pe
suprafata inferioara a mentonului.dimensiunea determinate se transfer ape placa
de ceara.sabloanele cu bordure de ocluzie sunt introduce in cavitatea bucala si
pacientul inchide gura.prin adaogarea sau razuirea cerii se determina DVO care
e mai mic cu 2-3mm decit dimensiunea verticala a pozitiei de repaos a
mandibulei
Functionala-cu aparatul ADOC cu un dispozitiv intraoral care permite
determinarea relatiilor intramaxilare centrice cu precizie de + - 0,5mm.se
confect linguri individuale, la mandibula paralele cu linia bipupilara se aplica o
placa cu un detector.se introduce in cav.bucala si in detectorul de forta se aplica
pivoti care corespund dimensiunii verticale a relatiei de postura.se inregistreaza
semnall,si cind el se va micsora se va folosi criteriul de relatie intermaxilare
centrice.
41.In ce situatii clinice se va determina pozitia neutra a mandibulei la
determinarea o.c. in edentatia partiala si caracterizati aceste metodele.
42.Enumerati particularitatile etapelor clinico-tehnice si de determinare a
relatiilor centrice intermaxilare in edentatiile subtotale ale ambelor maxilare.
43.Metoda probei machetei P.P.M. acrilice. Ce greseli pot fi evidentiate la proba
machetei P.P.M. acrilice in plan vertical.
Verificarea se face in 2etape- pe model,si in cavitatea bucala. Pe model consta in
verificarea contactelor intercuspidiene in ocluzor sau articulator cu hirtia de
articulatie,controlul montarii dintilor pe apof.alveolare edentate care in zonele
laterale trebuie sa fie montati in mijloc si perpendicular,in z.frontale in raport de
ocluzie.In cav.bucala se atrage atnetia la contactele dentodentare in pozitie de
intercuspidare maxima,care trebuie sa fie multiple.apoi la culoarea dintilor
alesi,montarea lor in bresele edentate,prevazind gr.de vizibilitatea,linia surisului
si linia mediana.se atrage atentia la DVO prin teste fiziologice si
fonetice,prnuntind s.In timpul probei machetei din ceara,care trebuie intarita
cu un dispozitiv de sirma,machete se scoate din cavitatea bucala si se raceste la
fiecare 1-2minute
44.Enumerati simptomele endobucale la proba machetei P.P.M. acrilice daca la
determinarea si inregistrarea relatiilor intermaxilare centrice mandibula s-a
deplasat anterior. Tactica medicului.
45.Cum se va proceda daca P.P.M. acrilica finalizata nu insera la cimpul
protetic, cum se efectuiaza corectia planului de ocluzie.
46.Enumerati dezavantajele P.P.M. acrilice si avantajele protezelor scheletate.
Utilizarea protezelor partiale mobilizabile acrilice in tratamentul edentatiei
partiale rezolva in prealabil restabilirea functiei organelor pierdute din punct
de vedere functional, mecanic si bio- profilactic. Desi au un rol favorabil pentru
multe forme de edentatie, ele reprezinta o solutie de tratament greu acceptata
datorita urmatoarelor dezavantaje:
1)tesutul mucoosos al cimpului protetic nu este adaptat pentru suportarea
presiunilor masticatoare si ca rezultat se agraveaza procesul de atrofie a acestui
substrat;
2)aplicarea protezei pe cimpul protetic provoaca tendinta de inflamatie a
mucoasei sau chiar si aparitia eroziunii cronice a epi- teliului pe intreaga
suprafata de sprijin;
3)marginea protezei transmite forte orizontale nocive asupra dintilor restanti;
4)la infundarea protezei pe cimpul protetic crosetele pot traumatiza festonul
gingival, cit si smaltul dintilor-stilpi;
5)baza protezei este voluminoasa, ocupa o suprafata intinsa a mucoasei si poate
aduce la dereglarea functiilor sensorice si fonetice.
47.Caracteristica elementelor componente ale P.P.M. scheletate.Doua variante
ale seilor P.P.M. scheletate.
PPMscheletata-eare urmatoarele elemente componenteseile protezei amplasate
in spatiile edentate pe care se monteaza dintii artificiali, elementele de legatura
dintre sei- concetorii principali, elemente de ancorare,mentinere,sprijin si
stabilizare realizate pe dintii stilpi, elemente de legatura dintre partile mucozale
si cele dentare ale scheletului- concetorii secundari.
2variante ale sailor protezei scheletate-a)intreg metalice la care suprafat
mucozala prezinta contact cu mucoasa apofizei alveolare a spatiului edentate,pe
suprafat protetica se realizeaza elemnte retentive ca bonturi,gile ,anse sau
ciupercute folosite pt retentia acrilatului cu dintii artificiali
b)partial metalice inglobate in acrilat,saua metalica e perforate fiind situate la 1-
2mm de mucoasa cimpului protetic
48.Care sunt dimensiunile conectorilor principali prezentate prin arcuri ale
P.P.M. scheletate pentru mandibula si maxila si topografia lor.
Conectorii principali sunt realizati in forme de bare(arcuri) avind o forma
rotunda,semirotunda,ovala,semiovala,atipica.dimensiunile la mandibula-latimea
nu mai mica de 3mm, grosimea 1,5-2,0mm. la maxilla- latimea:6-8mm,
grosimea:0,8-10mm.Barele trebuie sa fie situate la 0,5-1,0mm de la mucoasa in
dependenta de rezilienta ei.sa fie plasate in zone cu functionalitate scazyta,san u
impiedice miscarile limbii in timpul masticatiei si fonatiei
Plasarea: la maxilla-in z.palatinala posterioara in 1/3anterioara,in edentatii
frontale in zona medie anterioara.
La mandibula:intre dintii restanti si zona de reflexive a mucoasei,superior la 3-
4mm de festoul gingival, extremitatea inferioara- cu 2mm de la fundul de sac
lingual si frenul limbii.
49.Ce prezinta conectorii secundari in P.P.M. scheletate. Clasificarea in raport
de modul de consolidare a elementelor dentare cu cele mucosale dupa Rindasu, si
scoala nationala.
Conectorii secundari-sunt dispozitive care unesc partile mucozale si dentare ale
protezei,cu functie de transferare a presiunii masticatoare de la dintii artificiali
asupra cimpului protetic.Din punct de vedere morfofunctional,sint situati pe
suprafetele proximale ale dintilor ce delimiteaza spatial edentate sau pot fi
plasati interdentar.dupa Rindasu sunt individualizati din punct de vedere al
rigiditatii: rigizi si elastici.cei rigizi-au support dentoparodontal, semilabili-
support mixt dentoparodontal si mucoosos, labile-mucosos.
50.Clasificarea si indicatiile crosetelor utilizate in P.P.M. scheletata dupa
Rindasu.
1dupa nr dintilor pe care se aplica:monodentare,bidentare,tridentare
2dupa nr total al bratelor din care se compun crosetele: cu 2brate, cu 3brate, cu
4brate, cu 6brate
3dupa nr bratelor active elastice: cu un singur brat (monoactive), cu 2brate
(bioactive), cu 3brate (triactive), cu 4brate (tetraactive)
4 dupa nr conectorilor secundari si dupa pozitia lor topografica : cu un singur
concetor secundar, cu 2conectori secundari, cu 3conectori secundari
51.Cerintele catre crosetele turnate ale P.P.M. scheletate dupa Lejoyeux.
Crosetul Ackers. Componentele si plasarea lor pe dintele stilp.
1)sa contribuie la retentia si stabilizarea protezei,fara sa actioneze nefavorabil
asupra tesuturilor de sprijin
2)lungimea crosetului trebuie sa permita incercuirea a mai mult din jumatatea
celei mai mari circumferintea dintelui ancora,fiind continua sau discontinua
3)la orice portiune retentive elastica a crosetului trebuie sa I se opuna o portiune
rigida a acestui,pentru a rezista fortelor ce tind sa desprinda
proteza,extremitatea retentive elastica a crosetului trebuie sa fie pasiva din
momentul aplicarii protezei si s anu devina active decit pentru a se opune
deplasarii protezei
4)partile componente ale crosetuui trebuie sa se situeze mai aproape de
1/3cervicala pt a reduce fortele care ar actiona in sensului torsionarii dintelui-
ancora
5)partile retentive ale crosetelor situate pe fiecare heniarcada trebuie sa fie
simteric dispuse
6)pt a evita orice actiune imediata sau secundara a crosetului asupra dintelui
ancora se recomanda ca dintii limitanti sa fie solidarizati in conditii favorabile
cite doi,iar in situatii nefavorabile in grup.
Crosetul Ackers-circular turnat.este alcatuit dintrun corp de la care pornesc
3brate- retentive,opozant si pintenul ocluzal, inconjurind dintele in
intregime.este indicat la premolari si molari,cind ecuatorul protetic trece
vestibular sau oral pe mijlocul coroanei dintelui ancora,avind in zone
subecuatoriala o retentie de 0,25-0,5mm.
Corpul e asezat in zona proximala,neretentiva.Bratul retentive-porneste spre
suprf.vestibulara traversind ecuatorul protetic si se termina in zona retentivaare
2portiuni-supraecuatoriala (rigida), subecuatoriala (elastica).
52.Caracteristica crosetului Bonwill, Raichelman.Adams. Indicatii la utilizare.
Bonwill-este circular,are 6brate:2retentive,2opozante, 2pinteni ocluzali aplicati
pe 2dinti..el este unit cu scheletul metallic prin conectorii secundari rigizi, si e
considerat dublu croset Ackers.este plasat pe premolari si molar,intre care exista
trema,in edentatii uniterminale,cu rol antibasculant.
53.Ce prezinta crosetele divizate Roach. Caracteristica fiecarei grupe. Indicatii.
Sunt crosete divizate in 2grupe: 1grupa:are contact redus cu dintele-ancora in
z.retentiva subecuatoriala care este mai putni sau delok vizibila.sunt 7 la numar
si au brate elastice,forma carora imita literele :C,L,U,S,T,I,R.sunt aplicati pe
dintii posteriori cu grad de retentivitate marita si implantare dificila.sunt
compuse din:corpul,pintenul,bratul opozant, bratul retentive,2conectori
secundari (unul al bratului retentive,altul uneste bratu opozant si pintinele
ocluzal de scheletul metallic).corpul crosetelor e o portiune asezata pe suprafata
proximala a dintilor stilpi limitrofa spatiului edentat.in zona supraecuatoriala
este unit rigid prin conectorul secundar cu saua scheletului metallic,la nivelul
paradontului marginal,la o distanta de 1,5mm.din corpul crosetului pornesc
pintenul ocluzal si bratul opozant.
2grupa:fac parte crosete cu bratele aplicate supraecuatorial asigurind sprijinul
protezei scheletate pe cimpul protetic.pot fi simple,cu un brat ce are contact
partial sau total cu dintele, si compuse aplicate uni- sau bidentar.bratele
crosetului bidentar inconjoara inelar suprafetele dintelui,fiind cunoscut ca
croset inelar continuu.sunt indicate pe dintii frontali,si pe cei laterali cu zone
retentive neinsemnate si inaltime mica,precum dintii conici.
54.Sistemul crosetar Ney. Indicatii catre fiecare tip.
Crosetele Ney au fost imaginate pentru forme si implantare diferite ale dintilor
stilpi care in genere nu sunt acoperite cu microproteze.poseda caracteristici
proprii crosetelor circulare si crosetelor divizate.sunt in nr de 6.
NEY nr1- asemanator cu crosetul Ackers,insa bratul opozant,ca si retentive este
elastic situate in zona subecuatoriala retentive.ambele brate asigura o mentinere
dubla si reciproca,fiind aplicate pe suprf.vestibulara si orala ale dintelui ancora.
NEY nr2-deriva din crosetul Roach cu bratul elastic T,ambele brate sunt elastice
divizat in T si au cite un conector secundar propriu. E indicat pe premolari si
molarii cu retractie gingivala si cu retentivitati marite, sip e dintii la care
ecuatorul protetic trece in apropierea suprafetei ocluzale.elementele elastice sunt
aplicate in zona gingivala.se aplica mai rational in edentatiile terminale
Crosetul Ney nr. 3. Prezinta o combinare dintre crosetul nr. I nr. 2, avind doua
brate rctentive; unul mai putin elastic unit rigid cu corpul crosetului, avind
forma bratului de la crosetul nr. 1 si altul cu un grad de elasticitate marita (unit
prin conectorul se-
cundar cu saua protezei) fiind reprezentat de un T. Bratele sint aplicate in
dependenta de retentivitatea dintelui-ancora astfel: bratul mai putin elastic nr. 1
este aplicat pe suprafata vestibulara sau orala a dintelui cu retentivitate mai
mica, iar bratul elastic nr. 2 pe suprafata cu retentivitate marita.
Acest crosct este indicat in edenta(iile terminale, cind dintii- stilpi au inclinatie
orala sau vestibulara, iar ecuatorul protetic are direcjii diferite pe suprafetele
orala si vestibulara
Crosetul Ney nr. 4. Acest croset este realizat prin metoda de turnare si lipire:
corpul si pintenele ocluzal sint turnate, iar bratele sint confectionate din sirma
prin indoire; fiind aplicate pe suprafetele vestibulara si orala, se lipesc de corp.
Acest croset este indicat pe dintii cu retentivitate situata in apropierea marginii
ocluzale a suprafetelor vestibulare si orale. Crosetul Ney nr. 4 nu este utilizat in
practica datorita proprietatilor mecanice scazute, care nu permit mentinerea
satisfacatoare a protezei pe cimpul protetic
Crosetul Ney nr. 5. Este cunoscut sub numele de croset inelar cu actiune inversa
posterioara si deriva din crosetele circulare. Acest croset este alcatuit dintr-un
conector secundar excentric unit rigid cu saua sau placuta protezei, pozitionat,
mai ales, me- ziooral pe dintele-stilp. Bratul crosetului porneste din corp, avind
doua portiuni: una rigida, aplicata supraecuatorial, din care porneste pintenul
ocluzal asezat in foseta distala sau meziala, pre- lungindu-se cu bratul elastic,
care transversind ecuatorul protetic se termina in zona retentiva meziala sau
distala. Acest croset este indicat in edentatiile terminale, cind dintii-stilpi au
inclinatie vestibulara sau orala, cit si pe dinti cu coroane clinice mici sau cu
forma conica
Crosetul Ney nr. 6. Este asemanator cu crosetul precedent, are aceleasi
caracteristici si se deosebeste prin prezenta a doi pinteni ocluzali situati distal si
mezial. Fiind unit rigid cu saua protezei prin intermediul conectorului secundar,
incepe cu doua apofize duble de la saua sau bara protezei, care continua in
bratele crosetului. Crosetul Ney nr. 6 este indicat pe molari inclinati, cu
ecuatorul protetic ridicat in partea inclinarii si lasat in jos in cea opusa. Are cel
mai lung brat din toate crosetele si este des numit croset inelar circular
55.Indicatiile si caracteristica sistemelor speciale de mentinere , sprijin si
stabilizare a P.P.M. scheletate.
56.Indicatiile catre folosirea sistemelor Dolder- Rumpel in protezele PM
scheletate.
Barele cu calareti. Sint compuse din piese dentare fixe alcatuite dintr-o bara
solidarizata la coroanele care acopera dintii-stilpi sau la dispozitivele radiculare
ale acestor dinti si o gutiera aplicata in saua protezei scheletate care incaleca
bara.
Bara are dimensiuni si forme variate; ea poate fi: rotunda, ovo- idala,
dreptunghiulara etc., iar dimensiunile depind de numarul dintilor care lipsesc si
de topografia edentatiei; grosimea barei variaza de la 1,54 mm. Bara este
solidarizata de elementele fixe in asa mod ca sa urmeze profilul apofizei
alveolare la o distanta de aproximativ 12 mm. Pentru realizarea frictiunii intre
bara si gutiera, polul mic al barei este orientat inspre apo fiza alveolara.
Gutiera se mai numeste si calaret, fiind o copie de forma si dimensiuni externe
ale barei. In dependenta de situarea calaretului pe polul superior al barei,
Dolder descrie doua variante: 1) sistem rigid, in care gutiera are contact intim cu
polul superior al barei sj nu permite infundarea protezei in fibromucoasa cim-
pului protetic; este indicat in protezele cu sprijin dentoparodon- tal; 2) sistem
rezilient, realizat cu un spatiu intre calareti si polul superior al barei,
dependent de gradul de rezilienta a fibro- mucoasei, ce permite infundarea
protezei, realizind un sprijin mixt, dentomucozal.
Sistemele de bare cu calareti au fost concepute de Schroder si Rumpel,
perfectionate si descrise de mai multi cercetatori, printre care Dolder,
Ackerman, Cilimone, Lipsit..
Barele sint indicate in edentatiile frontale, laterale si subtota- le cu inaltimea
spatiului protetic corespunzator pentru utilizarea barei, seii cu calaret S< a
dintilor artificiali. inaltimea minimala intre apofiza alveolara edentata si dintii
antagonisti trebuie sa fie in jurul la 6 mm pentru a asigura mentinerea, sprijinul
si stabilizarea protezei. Asa proteze au aspect fizionomie optim si sint bine
tolerate de pacienti
57.Indicatiile catre folosirea in protezele PM scheletate tipului de crosete din
sistemul Ney.
Ney1- ca si crosetul Ackers,indicat pe premolari si molari cind ecuatorul protetic
trece vestibular sau oral pe mijlocul coroanei dintelui ancora,avind in zona
subecuatoriala o retentie de 0,25-0,5 mm
Ney2-se aplica in zona gingiva, in edentatii terminale
Ney3-in edentatii terminale cind dintii stilpi au inclinatie orala sau
vestibulara,iar ecuatorul protetic directii diferite pe suprafetele orala si
vestibulara.
Ney4-nu este utilizat in practica datorita proprietatilor mecanice scazute care nu
permit mentinerea satisfacatoare a protezei pe cimpul protetic
Ney5-indicat in edentatiile terminale,cind dintii stilpi au inclinatie vestibulara
sau orala,cit si pe dintii cu coroane clinice mici sau cu forma conica
Ney6-indicat pe molarii inclinati cu ecuatorul protetic ridicat in partea inclinarii
si lasat in jos in cea opusa.
58.Ce prezinta disjunctoarele de forta. Indicatii.
Disjunctoare de forfe. Aceste dispozitive au fost elaborate pentru protezele
scheletate terminale, avind ca scop sa permita miscarea seilor protezei fata de
dintii-ancora si sint cunoscute ca sisteme articulare. Acestea se impart in
disjunctoare de forte- amortizatori si balamale, si sint reprezentate de dispozitive
mecanice complexe, fabricate sau confectionate in laborator.
Disjunctoarele de forte permit seilor protezei miscari de infun- dare in plan
vertical si de revenire dupa incetarea presiunii masticatoare datorita modului
de consolidare dintre cele doua parti componente ale disjunctoarelor-
dalbo,sistemul telescopic egert.
Balamalele sint folosite ca elemente de legatura intre crosete si seile protezelor
fiind compuse dintr-o parte solidarizata de croset, iar alta de saua protezei,
fiind articulate cu un ax transversal.Balamalele sint indicate in edentatiile
mandibulare terminale cind lipsesc molarii
59.Particularitatile planificarii
si biomecanica protezelor scheletate in edentatia partiala clasa I .
Sub actiunea fortelor masticatoare protezele scheletate, ca si protezele partial
mobilizabile acrilice, se deplaseaza in diferite directii. Gradul de deplasare
depinde de factorii care o provoaca si de cei care se opun deplasarii.
60.Particularitatile planificarii si biomecanica protezelor scheletate in edentatia
partiala clasa I subdiviziunea 2,3 Kennedy.
61.Particularitatile planificarii si biomecanica protezelor PM scheletate in
edentatia partiala clasa I Kennedy.
62.Particularitatile planificarii si biomecanica protezelor PM scheletate in
edentatia partiala clasa II Kenedy.
63.Particularitatile planificarii si biomecanica protezelor PM scheletate in
edentatia partiala clasa II subdiviziunea I Kenedy localizata in zona laterala a
arcadei dentare.
64.Particularitatile planificarii si biomecanica protezelor PM scheletate in
edentatia partiala clasa III Kennedy.
65.Fixarea, stabilizarea si echilibrul protezelor mobilizabile partiale,
caracteristica factorilor determinanti
66.Prin ce este prezentata P.P.M. scheletata in edentatia partiala cl.IV Kennedy,
in ce consta alegerea numarului dintilor stilpi, ce tipuri de crosete vor fi utilizate.
67.Paralelograful. Structura.Argumentati necesitatea studiului modelului la
confectionarea P.P.M. scheletate.
Studiul modelului la paralelograf. Daca modelul de studiu este oufectionat din
ghips obisnuit, atunci cel definitiv din ghips pccial, dur (superghips). Modelul
definitiv este studiat Ia paralelograf. Paralelograful este alcatuit din soclul
stabilizator reprezentat de un dispozitiv metalic, cu o anumita greutate care
confera stabilitatea aparatului; suportul pentru modelul din ghips cu articulatia
reglabila multidirectionala cu o masuta de lucru reglabila inzestrata cu sisteme
pentru fixarea modelului. Suportul este asezat pe dispozitivul soclului
stabilizator si permite plasarea lui in toate directiile pe toata suprafata
dispozitivului. Stilpul vertical al paralelografului solidarizat lateral la soclul
stabilizator, prin- tr-un dispozitiv special permite realizarea miscarilor in plan
vertical la diferit nivel; la extremitatea superioara a stilpului vertical; este
solidarizat (sau articulat) bratul orizontal; la cealalta extremitate a bratului
orizontal, este articulata tija verticala fiind paralela cu stilpul vertical si
inzestrata cu un sistem de menghina, in care sint fixate piesele anexe
reprezentate de: a) tija detectoare, asemanatoare cu un cilindru plin, cu ajutorul
careia se orienteaza inclinarea masutei de lucru pe care este fixat modelul pina se
stabileste axul comun al dintilor-stilpi purtatori de crosete; b) tija portcreion,
care are la extremitate un grafit, cu ajutorul caruia se traseaza ecuatorul tuturor
dintilor restanti; c) tijele retentivometre, in numar de trei, sub forma de cilindru,
asemanatoare cu tija detectoare, dar la o extremitate prezentata de un disc cu
raza de 0,25 mm, 0,50 mm si 0,75 mm, cu ajutorul carora se masoara reten-
tivitatea subecuatoriala coronara fata de axul comun; d) tija razu- sa,
reprezentata de o lama cu o extremitate in muchie bizou, care poate fi
coborEta manual pentru a razui ceara de pe model si a reveni la pozitia initiala
automat, datorita actiunii unui resort.
Cu ajutorul paralelografului se executa urmatoarele operatiuni: determinarea
axului de insertie si dezinsertie al protezei; fixarea pozitiei alese a axului de
insertie si dezinsertie al protezei pentru reproducerea ei; determinarea si
trasarea ecuatorului protetic; determinarea zonelor retentive unde vor fi situate
extremitatile bratelor elastice ale crosetelor; alegerea constructiei protezei si
trasarea proiectului pe model.
68.Metodele de determinare a axului de insertie si dezinsertie a P.P.M.
scheletate.Descrieti metoda libera si dupa Novac.
Determinarea axuriior de insertie si dezinserfie ale protezei. Axul de insertie si
dezinsertie al protezei, dupa E. Gavrilov, este apreciat drept directie de aplicare
si inlaturare a protezei, care prevede miscarea protezei de la primul contact al
elementelor de ancorare cu dintii-stilpi pina la fibromucoasa cimpului protetic
cind pintenii ocluzali sint situati in locasurile lor, iar seile sint amplasate cu
precizie pe suprafata cimpului protetic. inlaturarea protezei este apreciata ca
miscare in directie opusa, adica de la momentul desprinderii seilor de pe
fibromucoasa cimpului protetic pina la pierderea contactului elementelor de
ancorare cu dintii-stilpi.
Autorii manualului respectiv considera ca axurile de insertie si dezinsertie ale
protezei prezinta o traiectorie bine determinata, care permite aplicarea si
inlaturarea protezei de pe cimpul protetic fara
obstacol.
Axul dc insertie si dezinsertie al protezei poate fi: 1) strict vertical (cind proteza
este aplicata concomitent pe toti dintii-stilpi in plan vertical); 2) vertical spre
dreapta (cind proteza este aplicata la inceput pe dintii-stilpi din partea dreapta si
apoi pe cei din stinga); 3) vertical spre stinga; 4) vertical posterior; 5)
vertical interior.
Determinarea corecta a axului de insertie si axului de dezinser- tic al protezei
depinde de alegerea pozitiei modelului in paralelo- graf. Aceasta operatiune este
realizata prin una din cele trei metode cunoscute: a) libera; b) apreciere a
inclinarii medii a axelor ilintilor-stilpi; c) de alegere.
Metoda libera. In cazul acestei metode modelul se fixeaza pe masu(a reglabila in
asa fel ca suprafata ocluzala a dintilor-stilpi
fie perpendiculara cu tija detectoare. Dupa blocarea masutei reg- Iabile, tija
detectoare este inlocuita cu tija portereion care arc un grafit, cu ajutorul caruia
se traseaza ecuatorul protetic la fiecare linte-stilp. Aceasta metoda era
practicata in trecut la confectionarea protezelor schcletate cu crosete din sirma,
cind erau prezenti ' 3 dinti-stilpi relativ paraleli intre ei. La folosirea acestei
metode < eu a torul protetic ocupa o pozitie nefavorabila creind o situatie dificila
pentru aplicarea crosetelor si fixarea protezelor.
69.Metodele de determinare a axului de insertie si dezinsertie a P.P.M.
scheletate. Desrieti metoda de alegere.
Determinarea axuriior de insertie si dezinserfie ale protezei. Axul de insertie si
dezinsertie al protezei, dupa E. Gavrilov, este apreciat drept directie de aplicare
si inlaturare a protezei, care prevede miscarea protezei de la primul contact al
elementelor de ancorare cu dintii-stilpi pina la fibromucoasa cimpului protetic
cind pintenii ocluzali sint situati in locasurile lor, iar seile sint amplasate cu
precizie pe suprafata cimpului protetic. inlaturarea protezei este apreciata ca
miscare in directie opusa, adica de la momentul desprinderii seilor de pe
fibromucoasa cimpului protetic pina la pierderea contactului elementelor de
ancorare cu dintii-
stilpi.
Autorii manualului respectiv considera ca axurile de insertie si dezinsertie ale
protezei prezinta o traiectorie bine determinata, care permite aplicarea si
inlaturarea protezei de pe cimpul protetic fara
obstacol.
Axul dc insertie si dezinsertie al protezei poate fi: 1) strict vertical (cind proteza
este aplicata concomitent pe toti dintii-stilpi in plan vertical); 2) vertical spre
dreapta (cind proteza este aplicata la inceput pe dintii-stilpi din partea dreapta si
apoi pe cei din stinga); 3) vertical spre stinga; 4) vertical posterior; 5)
vertical interior.
Determinarea corecta a axului de insertie si axului de dezinser- tic al protezei
depinde de alegerea pozitiei modelului in paralelo- graf. Aceasta operatiune este
realizata prin una din cele trei metode cunoscute: a) libera; b) apreciere a
inclinarii medii a axelor ilintilor-stilpi; c) de alegere.
Metoda de alegere. Conform acestei metode pozitia modelului pe masuta
reglabila se stabileste fn asa fel ca dintii-stilpi sa prezinte retentivitati favorabile
pentru plasarea bratelor elastice ale crosetelor. Pentru a da modelului o pozitie
favorabila, se foloseste tija detectoare inelinind masuta reglabila pina la un
contact punctiform al tijei cu portiunea cea mai convexa a dintelui, clnd spre
colet apare un spatiu de forma triunghiulara (fig. 137).
In acest scop modelul fixat pe masuta reglabila se inclina de mai multe ori in
toate directiile pina ce la contactul dintilor cu tija detectoare apar zone retentive
pe suprafetele verticale ale din- tilor-stilpi. Se poate intimpla, ca la unul sau mai
multi dinti-stilpi sa fie zone retentive favorabile pentru plasarea bratelor elastice
ale crosetelor, iar pe altii nesatisfacatoare. Prin usoara inclinare in jos a
modelului cu partea unde sint dinti cu zone retentive nesa-tisfacatoare, apar zone
retentive. Determinarea pozitiei in care toti dintii-stilpi prezinta retentivitati
favorabile este realizata in urma mai multor inclinari. Determinarea acestei
pozitii va coincide si cu axele de insertie si dezinsertie ale protezei, iar masuta
reglabila ^e blocheaza pentru ca toate operatiile urmatoare sa se execute in
aceasta pozitie.
F. Graddock (1956), I. Osborne, L. Lammine (1974) socot ca o rationala alegere a
elementelor retentive poate fi efectuata in dependenta de topografia breselor
arcadei dentare. Fi propun ca in edentatiile terminale si frontale modelul sa fie
inclinat cu segmentul edentat in jos. Daca avem doua sau mai multe brese (in
zonele frontale si laterale), modelul se inclina in jos cu partea care reprezinta o
stabilizare mai insuficienta. In cazurile de edentatii laterale intercalate modelul
se va inclina in directia dintilor mai stabili. in unele cazuri pentru o aplicare mai
fizionomica a crosetelor la edentatia frontala se recomanda de a inclina modelul
posterior.
70.In ce consta determinarea si trasarea ecuatorului protetic.In ce zone imparte
ecuatorul coroana dintelui.
Pentru tratamentele protetice, ne intereseaza ecuatorul protetic, care este linia
care uneste convexitatile cele mai mari ale dintilor stalpi. Traiectul ecuatorului
protetic poate coincide cu celal ecuatorului de implicare sau de malpozitie, sau
poate fi creeat prin pregatiri proprotetice.(proteze unidentare, punti). Este
utilizat pentru proiectarea protezei partiale scheletate dar si pentru cea acrilica.
Ecuatorul protetic este ecuatorul comun al dintilor stalpi si poate fideterminat cu
ajutorul unui aparat numit paralelograf.Tresarea ecuatorului protetic pe fetele
laterale coronare, le imparte in 2 zone distincte, cuutilizarea protetica diferita:-
zona subecuatoriala: situata intre colet si ecuatorul protetic, este partea retentive
a coroanei. Inaceasta zona se aplica bratele elastice ale crosetelor. Aceste brate
sunt asezate numai dup acesunt cunoscute urmatoarele elemente:1. pozitia
zonelor retentive.2. Gradul de retentivitate, determinat de forma coroanei si
pozitia de implantare a dintelui.3. Valoare de implantare morfo functionala a
dintilor.- Zona supraecuatoriala : este cuprinsa intre ecuator si extremitatea
libera a coroanei si reprezinta partea neretentiva a coroanei. In aceasta zona se
afla marginea dentara a placii protetice la proteza acrilica sau elementele rigide
ale crosetelor turnate la proteza scheletata.Caracteristici privind retentivitatea:-
la molariui superiori, retentivitatile favorabile sunt situate pe fetele vestibulare.-
La molarii inferiori, retentivitatile favorabile sunt pe fetele linguale.- Premolarii,
datorita pozitiei de implantare verticala, prezinta zone retentive pe fetele
vestibularesi orale.- Gradul de retentivitate este mai mare la coroanele inalte cu
forme globuloase si mai mic lacoroanele scurte cu forme cilindrice, dar care sunt
destul de rare.- Coroanele cu retentivitati reduse, indica a fi acoperite cu coroane
de invelis prevazute cu zoneretentive pe ambele fete.6. Valoarea parodontala a
dintilor stalpi: este caracteristica fiecarui dinte si consta in gradul derezistenta al
dintilor fata de fortele care intend sa-i deplaseze din alveole. Ea este determinata
de:- Implantarea osoasa.- Morfologia radiculara( lungimea, grosimea si numarul
radacinilor).- Starea de sanatate a tesuturilor parodontale.Implantarea dintilor
in alveole nu este rigida ci are un grad de elasticitate datorat ligamentelor alveolo
dentare, care permit infundarea fiziologica a dintilor (0,1 0,2 mm) sub
actiuneafortelor ocluzale, numita rezilienta parodontala. In ansamblu, suportul
dento parodontal, prindintii restanti, contribuie essential la stabilizarea,
mentinerea si sprijinul protezelor partialeacrilice.In conditii normale,
parodontiul fiecarui dinte dintr-o arcada intacta, este solicitat de
presiunilemasticatorii cu numai jumatate din forta lui de rezistenta, restul
rezistentei ramanand potentiala.In cazul suprasolicitarilor se manifesta insa si
aceasta rezistenta latenta. Este necesar a secunoaste posibilitatea de compensare
a dintilor de sprijin si gradul de rezistenta la presiunilemasticatorii fortate. Se
recomanda sa se tina cont si sa se foloseasca in evaluarea valorii proteticea
dintilor stalpi, tabelele coeficientilor masticatori recomandate de literature de
specialitate.Astfel, in unitati de raport aproximative, valoarea masticatorie a
fiecarui dinte este: central 2,lateral 1, canin 3, premolar 4, molarii de 6
ani 6, molarii de 12 ani 5.Suportul muco ososProtezele partiale sunt in
contact intim cu suportul muco osos, care impreuna cu dintii restanti, preiau
presiunile ocluzale. Suportul muco osos este constituit din:1. Oasele maxilare
care alcatuiesc suportul osos al campului protetic, suport format din:a) Creasta
alveolara: formatiunea ce rezulta prin transformarea proceselor alveolare in
urmaextractiei dintilor. Dimensiunea si forma crestei alveolare sunt infinit de
variate , variabilitatedata de:- cauzele extractiilor dentare
71.Din ce motiv ecuatorul anatomic nu coincide cu ecuatorul protetic. Varietati
de topografie a ecuatorului protetic. Metoda determinarii zonelor retentive ale
dintilor in P.P.M. scheletata .
Determinarea si trasarea ecuatorului protetic. Dupa determinarea pozitiei
modelului si blocarea masutei reglabile, tija detectoare este inlocuita cu tija
portereion cu grafit care, fiind adusa la fiecare dinte-stilp si plasata in jos pina la
nivelul coletului pastrind contactul cu dintele, inscrie ecuatorul protetic cu
partea laterala a grafitului; de avut grija ca extremitatea grifului sa treaca intre
fes- tonul gingival si colet.
Noi consideram ca cel mai reusit este termenul de ecuator protetic, care in
majoritatea cazurilor nu coincide cu pozitia ecuatorului anatomic al dintelui.
Totodata, ecuatorul protetic imparte dintele in doua zone: zona subecuatoriala
cuprinsa intre ecuatorul protetic si colet, numita ca zona retentiva; zona
supraecuatoria- la situata intre ecuatorul protetic si marginea ocluzala a dintelui,
numita ca zoma neretentiva, de sprijin. Aceste zone, in dependenta de
pozitionarea lor, vor servi la alegerea tipurilor de crosete. L. Blattcrfein a stabilit
unele caractere ale traseului ecuatorului protctic in dependenta de inclinarea
modelului, deosebind cinci varietati dc amplasare a lui pc suprafetele dintelui si
de atitudine fa(a de edenta(ie (fig. 138).
In realitate traseul ecuatorului protetic nu este epuizat numai prin aceste
variante si poate sa fie reprezentat printr-o topografie variata dependenta de
pozitia de inclinare a modelului, de migrarile si forma anatomica a dinti lor-stl
1 pi. In unele situatii traseul ecuatorului protetic este reprezentat de o curba
deformata atipica, care permite ca limitele zonelor rctentive si neretentive sa fie
dc o configuratie compusa, ce prezinta dificultati pentru aplicarea elemen-telor
crosetului.
Varietati de topografie a ecuatorului protetic: a mediu: b. cdiagonal; d
inalt: ejos; / zona apropiata de baza protezei (I) si zona indepartata (2)
Determinarea zonelor retentive. Pentru accasta operatie, tija portereion cu grafit
este inlocuita cu tija retentivometrica de dimensiuni corespunzatoare formei
crosetului si starea parodontului dintelui-stilp. Retentivomctrele de 0,25 mm sint
folosite pentru crosetele rigide, iar cele de 0,50 si 0,75 mm pentru crosetele
elastice. Tija retentivometrica trebuie sa vina in contact cu linia ecuatorului
protetic, iar circumferinta discului va fi ridicata sau coborita in zona retentiva
pina si ea va intra in contact cu suprafata sub- ecuatoriala a dintelui (fig. 139).
Locul in care discul atinge dintele, reprezinta zona de reten- tie care se inseamna
cu creionul, unde si va fi plasat bratul re- tentiv (extremitatea elastica) al
crosetului.
72.Indicatii le tratamentul protetic cu P.P.M. cu fixare telescopata.
Sistemul de telescoape ca si in protezele partiale mobilizabile acrilice este
constituit din cape cilindrice sau cilindroconice, ce- mentate pe dintii de ancora si
coroane de invelis care restabilesc forma anatomica a dintilor-stilpi fiind
solidarizate cu saua protezei scheletate (fig. 126).
Sistemul de telescoape are o suprafata de frictiune mare care se creeaza intre
aceste doua elemente, ceea ce reprezinta o conditie favorabila pentru mentinerea
si stabilizarea protezei pe cimpul protetic.
Telescoapele pot fi utilizate atit pentru sprijinul mixt rigid al protezelor
scheletate terminale, cit si pentru sprijinul dento-parodontal al protezelor
scheletate intercalate. Telescoapele au fost elaborate, perfectionate si descrise
de Bottger si Engelhart.
Capsele sint formate din doua parti componente ca si culisele si pot fi considerate
ca matrice si patri- ce. Sint indicate pe dintii cu distructii coronare masive, dar
cu radacini recuperabile (fig. 127).
La prima etapa a confectionarii capselor pe dintii atacati sint realizate cape
radiculare cu patrice cilindrice sau ovale cementate pe dintii-stilpi. La a doua
etapa se confectioneaza matriceie solidarizate de seile protezei scheletate cu
forma corespunzatoare patricu si sectionata (lamelata) partial in sens axial
(pentru formarea petalelor elastice), fapt ce permite legatura dintre ambele parti
ale capsei. Matriceie sint solidarizate la seile protezei scheletate conform situarii
patricclor pe dintii-stilpi.
73.Etapele clinico-tehnice la confectionarea P.P.M. scheletate prin confectionarea
scheletului metalic intreg turnat.
Aceste etape sint dependente de tehnica de confectionare a sche- J letului metalic.
Din punct de vedere tehnic, scheletul metalic poate fi realizat prin doua tehnici:
1) din elemente fabricate pentru diferite parti ale protezei (bare, arcuri, crosete,
sei etc.) sau modelate separat si dupa aceea lipite intre ele. Procedeul este simplu
si poate fi reprezentat ca o metoda clasica; 2) prin turnarea intregului
schelet metalic. Turnarea poate fi realizata pe modele dublicate si in afara lor.
Procedeul este reprezentat ca o metoda moderna.
Etapele clinice pentru ambele tehnici sint identice, iar cele de laborator
diferite.
Etapele clinico-tehnice Ia confectionarea protezei scheletate prin lipire:
Clinic. Amprentarea cimpului protetic;
Laborator. Realizarea modelelor si confectionarea sabloanelor cu bordurile de
ocluzie;
Clinic. Determinarea ocluziei centrice sau a relatiilor inter- maxilare;
Clinic-laborator. Analiza modelelor la paralelograf si schitarea elementelor
protezei scheletate. Daca vor fi folosite piese fabricate, atunci ele dupa schema
realizata vor fi ajustate pe model si pe urma lipite (sudate). In lipsa pieselor
fabricate ele se vor con- fcctiona din sirma sau se vor modela segmentar din
ceara speciala, iar dupa turnarea din aliaje se va face adaptarea pe model si
lipirea.
Clinic. Proba scheletului metalic.
Laborator. Prelucrarea scheletului metalic, lustruirea si po- leirea, montarea
dintilor artificiali.
Clinic. Proba machetei protezei.
Laborator. inlocuirea cerii cu acrilat, prelucrarea si lustruirea protezei.
Clinic. Aplicarea protezei pe cimpul protetic.
Etapele clinico-tehnice la confectionarea protezei scheletate integru turnate
(metoda moderna):
Clinic. Amprentarea cimpului protetic.
Laborator. Realizarea modelelor. Daca conform tabloului clinic este necesar de
a obtine o amprenta functionala, atunci pe model se confectioneaza lingura
individuala, iar in clinica se obtine o amprenta functionala de pe care in
laborator se va confectiona modelul definitiv. Pe modelele definitive se
confectioneaza sablonul eu bordurile de ocluzie.
Clinic. Determinarea ocluziei centrice sau a relatiilor inter- inaxilare.
Clinic-laborator. Analiza modelelor la paralelograf si schitarea elementelor
protezei scheletate, realizarea modelului dublicat si modelarea machetei
scheletului din ceara speciala, turnarea lui din aliaje, prelucrarea si lustruirea.
Clinic. Proba scheletului metalic.
Laborator. Montarea dintilor artificiali.
Clinic. Proba machetei protezei.
Laborator. inlocuirea cerii cu acrilat, prelucrarea si lustrui- rca protezei.
Clinic. Aplicarea protezei pe cimpul protetic.
Metoda probei scheletului metalic al P.P.M. scheletate.Cerintele.
Proba scheletului metalic si a machetei protezei scheletate.
Scheletul metalic lustruit si adaptat pe model se aplica pe cimpul protetic.
Aceasta operatiune se realizeaza prin doua momente: a) examenul scheletului pe
model; 2) proba in cavitatea bucala.
Examenul scheletului pe model urmareste scopul de a controla: integritatea
modelului la nivelul dintilor restanti, calitatea prelucrarii mecanice si
electrochimice, forma elementelor componente si plasarea lor pe cimpul protetic,
tipul axelor de insertie si dezin- sertie.
Proba in cavitatea bucala se face dupa o toaleta perfecta a cavitatii bucale, iar
scheletul este prelucrat cu solutii antiseptice. Dupa ce scheletul este introdus pe
cimpul protetic, atragem atentia la urmatoarele obiective: verificarea
rapoartelor elementelor de stabilizare cu dintii restanti, in special a pintenilor
ocluzali si a gherlelor incizale, a bratelor opozante si retentive, a relatiilor de
ocluzie, raportului conectorului principal si ai celor secundari cu mucoasa
cfmpului protetic. Se controleaza, in special, suprafetele muco- zale ale acestora
si raportul lor cu mucoasa.
Daca este necesar, se efectueaza corectarea prin slefuirea punctelor evidentiate
cu hirtia de articulatie.
Dupa proba scheletului, tehnica moderna de confectionare a protezelor
scheletate, in cazurile edentatiilor terminale, vizeaza necesitatea amprentarii
functionale pentru o echilibrare mai armonioasa a presiunilor masticatoare.
74.Proba si aplicarea P.P.M. scheletate finisate in cavitatea bucala.
Aplicarea protezei scheletate finite in cavitatea bucala. Aceasta operatiune consta
in verificarea extrabucala si i
Top Related