Antrenamentul mental în gimnastica artistică
Ceea ce m-a determinat să aleg această temă de cercetare a fost faptul că am mai studiat
probleme ale comunicării în antrenamentul gimnasticii artistice şi în lecţia de educaţie fizică şi
specificul comunicării la cele două forme de activitate. Ca practicantă a gimnasticii artistice de
performanţă timp de 8 ani am dorit să aduc o îmbunătăţire şi îmbogăţire a procesului instructiv-
educativ din antrenamentul de gimnastică. Între obiectivele cercetării le amintesc pe următoarele:
studiul componentelor cognitive care participă la constituirea reprezentărilor mişcărilor, elaborarea
unor metode de antrenament care includ în procesul intructiv-educativ şi elemente de natură
psihologică, de imagistică mentală precum şi elemente de feed-back privind controlul conştient al
corelatelor neurofiziologice implicate în formarea reprezentărilor sau ale mişcărilor proprioceptive
şi complexe.
În cercetare vom opera cu ipotezele:
Gimnastele supuse unui antrenament imagistic-mental de formare a unor reprezentări
proprioceptive şi complexe specifice vor îşi însuşi mai eficient, respectiv vor executa la un nivel
superior exerciţiile de mare complexitate.
Capacitatea de combinare/recombinare a imaginilor mentale complexe este determinată de
procesări specifice ale informaţiei de natură proprioceptivă şi chinestezică. Aptitudinea de a efectua
operaţii asupra imaginilor mentale nu este corelată cu nivelul inteligenţei generale.
O caracteristică a inteligenţei chinestezice este capacitatea de folosire a trupului în moduri
foarte diferite şi performante în scopuri expresive şi obiectivate. O altă caracteristică este talentul în
manuirea obiectelor mai ales a celor care implică mişcări mai ample ale corpului. Dintotdeauna s-a
căutat armonia între minte şi trup, antrenand mintea să coordoneze corect trupul iar corpul să
răspundă puterilor expresive ale minţii. Folosirea inteligentă a trupului a fost surprinsă şi de
romancierul Norman Mailer care remarca. “Există alte limbaje decat cele cu ajutorul cuvintelor,
simbolurilor sau naturii şi anume limbajele corporale”.
Un ultim aspect al antrenamentului mental este că acest tip de antrenament completează
antrenamentul practic în sporturile cu complexitate motrică şi consum mare de energie, cu grad de
periculozitate, în toate aceste situaţii fiind un înlocuitor al antrenamentului real.
În finalul acestei introduceri putem spune că antrenament mental cuprinde însuşirea celor
doi termeni ai sintagmei, “antrenament” şi “mental”.
În contextul dat, antrenamentul este înţeles ca o activitate cu caracter repetitiv, de exersare
şi care, în mod evident, urmăreşte ameliorarea performanţei.
În literatura despre antrenamentul mental se folosesc termeni ca “repetare mentală”,
“exersare mentală”, “repetare comportamentală visuo-motrică”, “practică (execuţie) mentală”,
“repetiţie deghizată, ascunsă”, “exersare ascunsă” (covert, engl.), “vizualizare”, “repetare
cognitivă”, “exersare imaginară”, “repetare în reprezentare”, “reperate introspectivă”, “exersare
implicită”, “antrenament ideomotor”, “imaginare mentală” şo chiar “antrenament <divan>”.
(Schmidt, 1988; Murphy, 1992, Domey, 1988; Weinbwerg, 1988; Epuran, 1980, 1982; Holdevici-
Vasilescu, 1988).
Sunt necesare însă unele comentarii şi completări pentru a stabili o imagine mai clară a
conceptului antrenamentului mental.
Un aspect necesar a fi evidenţiat este acela al orientării, al scopului sau utilităţii, formulat
în stransă legătură cu esenţa fenomenului.
Astfel, ni se pare utilă prezentarea făcută de M. Epuran (1982, p.51): “Antrenamentul
mental constă în repetări în reprezentare, nu concret-practice şi se bazează pe capacitatea dobandită
prin instruire şi exersare de a conştientiza propriile acţiuni, de a le reactualiza gandind la ele,
dandu-le numai exprimarea verbală corespunzătoare” (sublinierea autorului).
J. Mikes (1987, p.145) adăuga la scopul reprezentării mentale: “folosirea imaginaţiei
pentru a aduce în minte reproduceri ale senzaţiilor şi sentimentelor trăite în timpul execuţiei unei
deprinderi. Scopul ei este de a ameliora deprinderile, coordonare, încrederea, calmul şi
concentrarea. Este mai mult decat un vis cu ochii deschişi. Constă din studiul activ al unei imagini
sau serii de imagini şi, de asemenea, folosirea tuturor simţurilor corpului – dacă este posibil să
simtă ca şi cum ar fi în mişcare”.
R. Schmidt (1991, p.422) evidenţiează alt aspect al repetării mentale şi anume acela că în
această procedură “elevul îşi imaginează acţiunile reuşite (însoţite de succes)”.
V. Gikalov (1978, p.161) completează unele caracteristici ale metodei: “În antrenamentul
mental, fără antrenament activ, respectiva activitate este executată mental. Adică reprezentarea
vizuală, acustică şi kinestezică a mişcării în imaginaţie, precum şi analiza mentală a mişcării,
conştientizarea (apprehension) simbolică a elementelor execuţiei, verbalizarea – reprezentand o
parte specială a acestui proces.”.
În sfarşit încă o precizare: Imaginarea sau reprezentarea este procesul mental, ca un “mod al
gandirii”, iar exersarea mentală este termenul descriptiv pentru o anumită tehnică folosită de
sportivi şi de alte persoane. (S. Murphy, 1992, p.222). Vom folosi sintagma “repetare în
reprezentare” pentru a sugera sensul propriu al exersării mentale.
Definiţia antrenamentului mental - puncte de referinţă din istoricul lui
Din istoricul antrenamentului mental (AM) – exersare mentală - putem spune că a fost
descoperit încă din filosofia lui Platon iar mai tarziu din anul 1890 dar, din păcate se ştie încă prea
puţin despre acest potenţial puternic, legat de învăţare cat şi de performanţă. Richard Magill (1989)
defineşte A.M astfel: exersarea mentală se referă la repetarea cognitivă a unei deprinderi fizice în
absenţa mişcării evidente, fizice. Varoshevsky M. (1985) spune că actul ideomotor este 2
transmiterea ideii unei mişcări a muşchiului la realizarea acestei mişcări. Principiul
Antrenamentului Ideomotor A.I. = antrenament mental a fost descoperit de medicul englez David
Hartley, în sec. XVIII şi dezvoltat, mai tarziu de compatriotul său William Carpenter. Cercetările
ulterioare au arătat că mişcările care însoţesc procesul imaginării nu pot fi clasificate întotdeauna
drept involuntare şi că contracţiile musculare care conduc la o anumită mişcare pot fi semnificative,
importante.
Antrenamentul mental a fost definit ca repetiţia unei sarcini fără mişcare, cu intenţia de-a
invăţa - Corbin (1972). Se poate spune că imaginile mentale întăresc comportamentul. Jacobson a
observat potenţialul de acţiune din muşchi cand un subiect îşi imaginează alergarea. Utilizarea
imaginării se încadrează în concepţia psihosomatică despre individ. Psihoterapeuţii au reintrodus
influenţa imaginii mentale (a cuvantului, a afectelor, şi a senzaţiilor) ca şi comportament închis
(covert) în modificarea psiho-comportamentului, al relaţiilor reciproce dintre subiect şi ambianţă.
După Richard Schmidt (1991) practică mentală este repetarea cognitivă a unei deprinderi în
absenţa practicii aparente, fizice (overt). Ea constă din imaginarea execuţiei actuale a unei mişcări.
Experimentele au dovedit că antrenamentul mental este util în dobandirea, efectuarea şi reţinerea
unei deprinderi motrice. Explicaţia constă din bazele neuromusculare şi cognitive ale lui A.M.
Eficienţa antrenamentului mental poate fi pusă în legatură cu abilitatea subiectului de imaginare a
acţiunii.
Făcand parte dintr-un sistem complex de metode şi tehnici destinate să amelioreze
capacitatea psihică a individului, antrenamentul mental este condiţionat de cateva tehnici care-i
asigură fie orientarea, fie condiţiile practicării, fie în sfarşit valorificarea mai eficientă a
rezultatelor.
Majoritatea autorilor care au cercetat experimental tehnica antrenamentului mental au ajuns
la concluzia că o primă condiţie a eficienţei acestuia este starea de relaxare a subiectului, liniştea şi
securitatea lui psihică (Hickey, Orlick, Martens, Thomas, Nideffer, Heil, ş.a.).
Mecanismul realizării antrenamentului mental, cel care stă la baza contribuţiei la învăţarea
acţiunilor, la pregătirea activată a lor, la realizare unor stări psihice pozitive, optimiste, este
mecanismul reprezentărilor ideo-motorii, al imaginării.
Cum procesul formării şi rafinării reprezentărilor mişcărilor este în acelaşi timp proces
pedagogic şi de autoformare el nu se poate realiza fără participarea conşitientă a individului, fără
angajarea limbajului interior, al autovorbirii, autocomenzilor şi autoevaluării.
Cum este şi firesc, acest proces de autoeducaţie şi autodidaxie nu se va putea efectua decat
în condiţiile folosirii autosugestiei, pregătită şi metodizată de psihologul sau medicul sportiv
specialist. Pasul spre autohipnoză se va face fără efort.
În condiţiile în care se dispune de aparatura necesară, folosirea bio-feed-back-ului îl va
ajuta pe sportiv să conştientizeze foarte exact şi pas cu pas evoluţia diferiţilor indicatori ai stări de
relaxare şi ai funcţiilor cardio-vasculare, inclusiv ai nivelului activării corticale.
3
În sfarşit, ca orice demers conştient care are un anumit scop, stabilirea, organizarea,
urmărirea şi evaluarea scopurilor, este atat prima cat şi ultima dintre operaţiile necesare obţinerii
succesului în antrenamentul mental.
“Pregătirea mentală”, ca şi “pregătirea psihologică”, deşi include antrenamentul mental,
este un demers mai complex, descris în literatura psihologiei sportivului (vezi Epuran, 1990).
Termenul mental se referă la ceea ce se petrece în mintea subiectului, fără exprimare
exteriorizată în comportamentul deschis. Ce anume se “petrece” în mintea subiectului va rămane de
văzut în randurile de mai jos.
Pentru moment vom spune că mental este sinonim cu psihic, intelect, subiectiv, imagini,
ganduri şi chiar emoţii.
Vom începe prezentarea unor definiţii semnificative cu aceea pe care o dă Marielle Cadopi
(1991, p.125): “Antrenamentul mental (“mental training”) este o procedură de antrenament care
grupează pregătirea psihologică sau mentală a sportivului şi practica mentală propriu-zisă, adică
repetarea simbolică a unei acţiuni motrice în afara execuţiei ei reale. Această repetiţie poate fi
verbală sau, cel mai adesea, imaginată, subiectul fiind invitat să se vadă şi/sau să se simtă
executand mişcarea sau o parte a ei. El utilizează imagini vizuale, kinestezice, chiar auditive pentru
a-şi evoca acţiunile.
G. Thomas şi colab. (1987, p.17) arată: “Antrenamentul mental este reprezentarea unei
sarcini fără mişcare, cu intenţia învăţării ei. Antrenamentul mental acordă vizualizării un loc de
frunte “. Autorii folosesc asociaţi termenii imagini mentale şi vizualizare, “imagerie” mentală.
Încă o definiţie, dată de R. Magill (1989, p.469): “practica mentală este reprezentarea
cognitivă a unei deprinderi în absenţa execuţiei aparente, fizice (overt). Constă din imaginarea
execuţiei actuale a unei mişcări. Experimentele au dovedit că practica mentală este utilă în
dobandirea, executarea şi reţinerea unei deprinderi motrice”.
Michel Denis (1986), arată că repetiţia mentală (antrenamentul mental) este în general
definită ca repetiţie interiorizată a unui model (patern) motor. De exemplu, cand individul
vizualizează etapele unei mişcări complexe sau o acţiune de executat. Brent Rushall S. (1979),
arată că repetarea mentală constituie imaginarea unei mişcări, situaţii, sau serii de evenimente.
Cand o acţiune este imaginată se produc impulsuri care se deplasează pe traseele nervoase asociate
cu mişcarea. Este cunoscut efectul Carpenter care se explică prin faptul că stimularea facilitează
traseele neurologice care produc o creştere a eficacităţii subsecvenţelor imaginate ale acţiunii cand
va fi executată. Repetarea mentală este mai eficientă la sportivii de elită. Deprinderile supuse
repetiţiei mentale trebuie să fie bine stabilite conceptual în repertoriul sportivului. Repetarea
mentală nu este un înlocuitor al practicii; ea poate fi folosită pentru ameliorarea practicii şi este mai
efectivă decat antrenamentul prin observare (învaţarea prin observare). Repetarea mentală este
utilă în precompetiţie şi în unele activităţi competiţionale. Se pot repeta fie acţiuni de scurtă durată
(stand pe maini, aruncare la baschet), fie evenimente de extensie mare (o competiţie întreagă, o
4
coborare la schi). în probele cu repetare, ca săritura în lungime, se repetă înaintea fiecărei încercări.
Cand activitatea are o durată mare repetarea pe secvenţe este utilă.
Valoarea repetiţiei mentale constă din: pregătirea corpului şi a minţii pentru activitate şi din
menţinerea controlului atenţiei asupra indicatorilor relevanţi ai sarcinii.
Mulţi gimnaşti cunoscuţi folosesc cu succes metoda repetării în gand, ca pe un procedeu
care contribuie la grăbirea procesului de învăţare a anumitor elemente şi a exerciţiului întreg.
Gimnasta trebuie să fie învăţată să compare continuu senzaţiile sale cu rezultatul execuţiei.
O condiţie foarte importantă a antrenamentului mental o reprezintă capacitatea selecţiei
momentelor esenţiale din cele neesenţiale ale elementelor sau exerciţiilor, precum şi compararea
continuă a trăirilor gimnastei cu performanţa execuţiei (corectitudinii).
Argumentele pentru susţinerea eficienţei antrenamentului mental sunt cel puţin de două
feluri: cele care se referă la mecanismele neuropsihice şi cognitive ale reprezentărilor mişcărilor şi
cele care dovedesc efectele acestuia în mod experimental.
Fenomenele ideomotorii care stau la baza antrenamentului mental au fost descoperite de
medicul englez David Hartley (1705-1757) şi ulterior de compatriotul său, fiziologul V.B.
Carpenter (1813-1885). În 1892 Jastrov arăta că “tentativa de mişcare” se produce în timpul
reprezentării. În 1931 E. Jacobson a studiat activitatea e.m.g. în muşchi, în timpul reprezentării
mişcărilor de ridicare a unei greutăţi. În 1938 Shaw spune că răspunsul muscular la imaginare este
un indicator al activării generalizate. După 1936 fenomenele ideomotorii au fost interpretate şi prin
mecanismele legăturii dintre cele două sisteme de semnalizare descrise de Pavlov.
Prin anii ’50 se conturează ideile “rolului reprezentărilor în antrenarea mişcărilor” (Puni,
1955, citat de Epuran, 1976).
Al doilea tip de argument provine din cercetările experimentale cu caracter metodic-
pedagogic, care şi-au propus nu numai să stabilească şi să explice mecanismul învăţării prin
reperate în reprezentare, dar să şi ofere strategii sau scheme operaţionale cat mai eficiente.
Pe măsură ce preocupările pentru învăţarea motrică şi relaxare s-au dezvoltat şi diversificat şi
aceste cercetări experimentale asupra repetării în reprezentare a mişcărilor – baza antrenamentului
mental, s-au înmulţit cercetările experimentale ale lui Corbin din 1972 (citat de Schmidt, 1988),
Gikalov (1976), Hickey (1979), Suinn, Dommey (1980), pentru a ne limita numai la principalii
autori care au contribuit la justificarea şi orientarea antrenamentului mental.
În diferite modele experimentale s-au făcut constatări pozitive asupra efectelor
antrenamentului mental. Astfel Schmidt (1991) relatează că antrenamentul mental a dat aproape
aceleaşi rezultate ca antrenamentul fizic şi că performanţele sunt superioare dacă se alternează
antrenamentul practic cu antrenamentul mental.
Minas, în 1978 şi 1980 (citat de Schmidt, 1988) stabileşte că antrenamentul mental
contribuie la învăţarea secvenţelor mişcării (elementele cognitive), dar mai puţin la precizia
5
aruncării (elementele motorii). Concluzia lui este că antrenamentul mental este mai util la începutul
procesului de învăţare.
Gikalov (1976) asociază imaginarea mişcărilor cu verbalizarea lor, la săriturile în apă de la
3 m., subliniind importanţa controlului şi autoconducerii mişcărilor prin comenzi.
Paradigma experimentală cea mai mult utilizată de cercetători este aceasta: prima grupă
repetă sarcina motrică în condiţii normale (grupa de control); a doua grupă execută repetări mentale
– sub supravegherea experimentatorului, pentru exactitate – (grupa experimentală); a treia grupă nu
face nimic, sau altceva (grupa de control) (modelul lui Denis, 1986). În alte modele grupa a treia
execută jumătate din timp practic, jumătate mental. Toate comparaţiile care s-au făcut au
demonstrat că antrenamentul fizic-practic este cel mai eficient. Urmează antrenamentul mixt şi
antrenamentul mental. De aici concluzia metodică a eficacităţii dublării repetării în reprezentare cu
execuţiile practice.
Cercetărilor cu caracter experimental li se adaugă intervenţiile psihologice şi pedagogice
din cadrul asistării sportivilor de performanţă în activităţile de antrenament şi concurs. Au devenit
foarte cunoscute rezultatele asistenţei psihologice acordată schiorilor Franţei, cand Jean Claude
Killy a cucerit patru medalii de aur (slalom special, slalom uriaş, coborare şi combinata alpină) la
Olimpiada de la Grenoble, din 1968. Acesta declara că “principala pregătire pentru o cursă constă
din a o schia mental” (citat de Suinn, 1980, p.307). În atletism este cunoscut Dwight Stone prin
forţa cu care reprezentările îi declanşau mişcări specifice pe locul de plecare în elanul la săritura în
înălţime (Olimpiada de la Montreal, 1976). Se cunoaşte iarăşi faptul că celebrul fotbalist
Bekenbauer “mentaliza” jocul timp de 15 minute înainte de a intra în teren. Prin tehnica sofrologică
Luis Fernandez (1988)a pregătit mental participarea lui Luis la o regată, prin vizualizarea în
reprezentare a parchingului, a stări ambarcaţiunii, a valurilor, a startului şi luptei cu adversarii.
Exemplele sunt numeroase, fiecare din autorii relatărilor despre antrenamentul mental oferind
informaţii ilustrative (citaţi de Epuran, 1996).
Poligraful un instrument pentru obiectivarea indicilor fiziologici în cercetările din educaţie
fizică şi sport
6
ISTORIC
De-a lungul timpului progresele ştiinţei şi tehnicii au fost privite cu scepticism iar
inventatorii, pentru a-şi impune ideile au trebuit să depăşasăa obstacolele menite să-i oprească din
drum. Descoperirea minciunii a pasionat oamenii încă din cele mai vechi timpuri şi i-a motivat în
cercetarile lor pentru elaborarea unui aparat care să ajute la depistarea comportamentului simulat.
În 1895 Caesare Lambroso experimenta “Hidrosfigmograful”, un aparat primitiv ce măsură
variaţiile de puls cu ajutorul unui cilindru pe care era aplicat negru de fum, acesta fiind învârtit de
un mecanism de ceasornic. W.M. Marston în 1917 încerca sa depisteze minciuna înregistrând
tensiunea sistolică, iar Vittorio Benussi înregistrind modificşrile respiratorii. “Unul din marii
precursori ai actualelor tehnici a fost psihologul germano-american Hugo Munsterberg, care s-a
preocupat mult de problema martorilor şi a declaratiilor lor veridice sau false. În acelaşi an 1908,
James MacKenzie, celebrul cardiolog briatnic, şi-a denumit aparatul “The Ink Polygraph”
(poligraful cu inscriptor in cerneala), slujind drept model pentru J.A.Larson (devenit psihiatru din
ofiter de politie), care a construit apoi (1922)cardio-pneumo-psihograful reprezentând prima
generaţie a poligrafului perfecţionat utilizat în zilele noastre.” În prezent exista În lume doua firme
importante care produc poligrafe, ambele in SUA, Stoelting cu reprentanţa in Europa la Madrid şi
Laffaette cu reprezentanţa în Israel. În ţara noastră, tehnica poligraf a fost introdusă în 1976 de
locot.psih. Tudorel Butoi care dupa un stagiu de documentare, pregatire în Iugoslavia foloseşte
poligraful în cadrul Poliţiei Capitalei şi după 1990 ajută la elucidarea unor cazuri de criminali în
serie, celebre la acea vreme (taximetriştii morţii, Stroe Adrian şi Pascu Nicolae) şi a altor
numeroase cazuri. În prezent col.r. Tudorel Butoi îşi dedică activitatea aprofundarii investigatiilor
în tehnica poligraf cu aplicatie îndeosebi în departamentul comercial şi detectivistică privată.
Scurta prezentare a sistemului poligraf :
În preocuparea întregii omeniri de a afla adevarul, primul care a formulat baza concepţiei moderne
asupra emoţiilor a fost William James, în anul 1885. În legatură cu înfăptuirea actului de justitie,
primul care a construit un model primitiv de poligraf a fost Cesaro Lombroso - acest aparat era
numit Hidrosfigmograf - 1895. Ulterior specialiştii psihologi au studiat şi experimentat pe de o
parte reacţiile organismului uman în situaţia în care subiectul spune minciuni, iar pe de altş parte
instrumente care să capteze aceste reacţii psihofiziologice (marimea tensiunii sanguine, creşterea
consumului de oxigen, dilatarea bronhiilor, inhibarea mişcărilor peristalice etc.), toate controlate de
sistemul nervos vegetativ. În 1920 John Larson a realizat primul poligraf portabil, lucrând cu acesta
pentru poliţia din BERCLEY - S.U.A. În anul 1925, Keller, plecând de la lucrările lui Larson
relizeaza un poligraf, punând bazele poligrafului modern. Între anii 1938-1941, în cadrul
laboratorului de detectare al Politiei ştiintifice din Chicago s-au realizat cu succes un număr de
7
1.122 teste, fiind relevată culpabilitatea în 84î din cazuri. În 1945, John Reid facând legătura dintre
activitatea musculară neobservată şi tensiunea arterială, construieşte poligraful "Reid" care
înregistrează tensiunea-pulsul, respiraţia, reacţia electro-galvanică a pielii şi reactivitatea
musculară.
Biodetecţia :Încă din secolul al XVIII-lea preocupările unor specialişti ca William James şi
G.C. Lange (1885), H.V. Eysenck, John E. Reid si Fred E. Inbau, Cesare Lombroso au dus la
dezvoltarea unor tehnici ce aveau mai târziu sa se constituie într-o disciplină, am spune, de sine
statatoare - Biodetecţia. În următorul secol psihologul Hugo Munsterberg, James MacKenzie
cardiolog britanic (1908), J.A. Larson (1928) au contribuit la dezvoltarea biodetecţiei, fiecare
având aportul său, dar cel din urma J.A. Larson fost ofiţer de poliţie pune bazele primei generaţii a
poligrafului şi implicit a biodetecţiei moderne. Pe mapamond biodetecţia a avut un istoric variat
astfel că de la ţară la ţară a cunoscut diferite forme de dezvoltare şi aplicare. Dacă ar fi să pornim
de la prima ţară cu cea mai bogata activitate de cercetare în domeniul biodetectiei - aceasta este
S.U.A. unde experţi ca: J.A. Larson, Kelles si John Reid au dus o activitate de îmbunătăţire a
aparatelor poligraf şi implicit a testelor făcute cu acestea. Astfel J.A. Larson în colaborare cu
profesorul de psihologie Robert Gisele în 1920 crează poligraful portabil capabil să înregistreze în
acelasi timp 3 functii vitale: tensiunea arteriala, pulsul, respiraţia.
Keller, în 1928, realizeaza “Keller Polygraph” după ideea împrumutată de la J.A. Larson.
Mai târziu în 1945 poligraful cunoaşte o noua îmbunătăţire adusă de John Reid care realizeaza
“Poligraful Reid” capabil să înregistreze în acelaşi timp 5 reacţii psiho-somatice umane şi anume:
tensiunea arterială, pulsul, respiraţia, reacţia electro-dermogalvanică, reacţia neuromusculară.
Exemplul S.U.A. îl urmează Japonia, ţară cu o puternică dezvoltare a tehnicii, dar care nu
efectuează nici o îmbunătăţire poligrafului, ci doar preia tehnica americană utilizand-o în cadrul
poliţiei în câteva cazuri şi asupra unor persoane (suspecţi şi martori). Rezultatele nu s-au lasat
aşteptate dovedind o eficacitate de 96,4î a testelor efectuate. O ţară a carei preocupare a vizat
tehnica poligrafului este Israelul, care şi-a adus o contribuţie importantă la perfecţionarea tehnica a
poligrafului şi a metodei de investigare. Rezultatele în acest sens sunt comunicate de Israel la
“Conferinţa profesională a poliţiilor ştiintifice A.P.A. Convention” în 1973 în statul american
Miami Florida.
Poligraful în România
Şcoala româneasca de biodetecţie faţă de alte şcoli prezintă o particularitate izvorâtă din nevoia
generata de sistemul judiciar care nu consideră drept proba biodiagramele rezultate din testările la
poligraf. Aceasta particularitate constă în faptul ca prin cercetare şi munca asiduă s-a ajuns la
conversiunea probelor, un procedeu prin care probele biodetecţiei se convertesc în probe juridice
apte de a fi luate în considerare în cercetarea penală şi nu numai. În România, primul studiu despre
oportunitatea şi eficienţa introducerii poligrafului în activitatea poliţiei a fost făcută în anul 1974.
Aceasta s-a fãcut lucrând timp de un an de zile, folosindu-se în paralel metodele clasice ale muncii
8
de poliţie cu metoda poligraf. La sfârşitul perioadei, rezultatele au înclinat în favoarea metodei
poligraf, demonstrând totodata caracterul ştiintific al metodei şi necesitatea introducerii biodetecţiei
judiciare în cercetarea infracţiunilor din competenţa poliţiei. Ca orice noutate, metoda, a fost
primită cu rezerve de lucrătorii de poliţie, hotărându-se iniţial să se lucreze în cauze penale cu o
vechime mare, în care practic posibilităţile de identificare a autorilor erau minime. Tocmai aceasta
hotarâre, a creat un mare avantaj tehnicii poligraf şi anume acela de a-şi demonstra calităţile care
nu erau influenţate de factorul timp. Rezultatele au fost spectaculoase, iar ca record a fost
descoperit un omor comis în urma cu 12 ani (fapta comisa de autor în minorat). Astfel, în Institutul
de Criminalistică, începând cu anul 1974 au fost analizate posibilităţile de diversificare a obiectului
de activitate a criminalităţii. În urma eforturilor depuse de colectivul de specialişti din Institutul de
Criminalistică, pe lânga expertizele dactiloscopice, traseologice, grafice, balistice, biologice şi
fizico-chimice au fost introduse expertizele antropologice, expertiza stresului în voce, expertiza
fono-balistică, expertiza vocii şi a vorbirii.
Nou în România: În dorinţa de a dezvolta cat mai mult aceasta tehnica relativ noua in
Romania, Top Poligraf poate importa echipamente poligraf din Statele Unite şi poate asigura
specialişti care sunt autorizaţi să lucreze cu astfel de echipamente. Oferta se adresează oricărei
firme dornice să implementeze în manegementul resurselor umane şi această tehnică, dar în special
firmelor de pază şi protecţie la care s-a constatat o reducere semnificatiăa (cu până la 90î) a valorii
sustragerilor de la obiectivele aflate sub pază.
Tehnica din dotare: În dotarea Politiei Române exista 2 modele de aparate poligraf, ambele
produse de firma Lafayette, modelul computerizat LX 4000 şi modelul clasic Statesman. Aparatul
poligraf înregistrează parametrii fiziologici precum: tensiune arterială, puls distal, reacţie galvanică
a pielii, inervare neuromusculară toracică şi inervare neuromusculară abdominală.
Poligraful - Principii de funcţionare şi scopurile terapiei
Poligraful înregistrează reacţiile psihofiziologice caracteristice stărilor de tensiune emoţională.
La baza folosirii tehnicii poligraf stă faptul că o minciună spusă conştient, pe lângă efortul mintal
pe care îl necesită, produce şi o anumită stare de tensiune emoţională (teamă). Producera tensiunii
emotionale îşi are originea în declanşările involuntare ale sistemului neurovegetatuiv concomitent
conştientizării pericolului şi în intîrzierea prin aceasta a instinctului de autoconservare. Ca rezultat
apare un întreg cortegiu de reacţii fiziologice ce pregătesc organismul pentru a face faţă situaţiei:
respiraţia devine mai profundă, ritmul cardiac mai frecvent, tensiunea arterială creşte, apare afluxul
de sânge către inimă şi muşchi, modificări electrice în piele atât de rezistenţa electrică cât şi de
potenţial. “ Scopurile terapiei de familie sunt:
- să reducă sau sa rezolve conflictele patogene şi anxietatea din relaţiile interpersonale,
- să promoveze relaţii adecvate rolurilor fiecărui membru al familiei ţinând cont de aspecte legate
de sex şi generaţie,
9
- să optimizeze capacitatea familiei şi a fiecarui membru în parte, să facă faţă forţelor distructive
din interiorul şi exteriorul sistemului,
- să îmbunătăţească percepţia şi să focalizeze atenţia membrilor familiei asupra nevoilor
emoţionale ale fiecăruia,
- să influenţeze valorile, identitatea familiei, astfel încât membrii ei să fie orientaţi către
maturizare, către acceptarea şi înţelegerea celorlalţi. Familia funcţionează ca un sistem ale carui
componente interacţionează şi influenţează ritmul fiecarui individ, ce contribuie sau perturbă
performanţele întregului.
1.Psihoterapie individuală
Prin psihoterapie se ajunge la o mai bună autocunaoştere şi înţelegere a trasformărilor pe care omul
le traversează pe parcursul vieţii.
- evaluarea inteligenţei;
- realizarea profilului de personalitate;
- consilierea şi terapia persoanelor singure (celibat, divorţ sau deces al partenerului);
- tulburări de dinamică sexuală;
- optimizarea performaţelor individuale;
- tulburări datorate stresului;
- stări depresive, atacuri de panică, fobii, tulburări anxioase;
- dificultăţi de adaptare şi relaţionare;
- şedinte de relaxare şi auto/sugestie;
- întărirea Eu-lui (sentimentul valorii şi utilităţii, respectul de sine).
2.Consultanţa psihologică în resurse umane (selecţie, evaluare, testare de personal).
Atingerea obiectivelor unei companii presupune corelarea tuturor componentelor organizaţionale
iar factorul uman detine un rol primordial. Dezvoltarea continuă a unei organizaţii este dependentă
de calitatea angajaţilor şi de pregătirea lor profesională:
- recrutare de personal calificat pentru poziţii permanente sau temporare
- preselecţia, intervievarea, verificarea referinţelor si a experienţei
- testarea candidaţilor (teste de inteligenţă, de personalitate, profesionale)
- evaluarea periodică a personalului angajat (activitate desfaşurată în colaborare cu şefii de
departamente)
- investigaţii psihosociologice în cadrul colectivelor de muncă
- stabilirea gradului de coeziune, stabilitate studii şi analize de climat organizational
- diagnoza stărilor conflictuale şi medierea lor
- optimizarea eficienţei profesionale cu ajutorul metodelor sociometrice
- organizarea sedinţelor brainstorming
- psihoterapie şi consiliere psihologică pentru angajaţi.
3.Consultanţa psihologică în sporturi de echipă şi individuale
10
Pe măsura dezvoltării sportului de performanţă şi a creşterii exigenţelor pe plan mondial,
factorul psihologic a devenit tot mai important. Sportul de performanţă este o activitate ce forţează
limitele posibilităţilor fizice şi psihice ale sportivului, performanţa fiind rezultatul a trei
componente de bază: biologică, psihologică şi socială. Componenta biologica consta in inzestrarea
fiziologica si somatica a sportivului, cea psihologica reprezintă personalitatea cu aspirţii, voinţă,
autocontrol, creativitate, idealuri, iar cea socială este legată de educaţie, cultură şi relaţii
interumane. Pe lângă rezolvarea problemelor de ordin psihic ale sportivului, pregătirea psihologică
influenţează randamentul creând condiţiile necesare folosirii la maxim a resurselor fizice.
4.Psihologia sportului are ca scop:
- dezvoltarea capacităţii de autocontrol,
- creşterea încrederii în forţele proprii,
- optimizarea psihologică privind randamentul la antrenament şi jocuri oficiale,
- consilierea sportivului privind probleme de ordin personal şi familial,
- Aplanarea conflictelor existente între jucători, antrenori şi conducere.
Vom concretiza mai jos prin cateva diagrame realizate în timpul unui experiment cu gimnastele,
între anii 1997-1998 la Sala de gimnastică artistică.
Discuţii asupra indicatorilor fiziologici ai exerciţiilor de antrenament mental: puls, TA,
amplitudinea şi frecvenţa respiraţiei- (pneumogramă), RED-(reflexul electrodermal ), ( faza
iniţială) şi obiectivarea acestora cu ajutorul poligrafului
Rezultatele înregistrate in faza de pre-test a experimentului relevă diferenţe
nesemnificative intre cele două grupuri LE şi LC . Ca o concluzie la cele prezentate mai sus
prezentăm următoarele grafice. Toate aceste înregistrări le-am realizat în timp de 3 luni pe ambele
grupuri, perioadă după care am decis că practicarea antrenamentului mental cu grupul de
experiment ar putea aduce modificări ale parametrilor fiziologici enumeraţi. Graficele 7.3 - 7.6
reprezintă aspectele traseele 1 - traseul respirator; 2 - traseul electrodermal (RED); 3 - traseul
tensiunii arteriale (TA) la nivelul capilarelor (pletismograma). Se pot observa variaţiile celor 3
indici fiziologici specificaţi în faza de pre-test imediat după testarea iniţială a subiecţilor.
Graficele 7.3. şi 7.4 au fost selecţionate dintre graficele lotului de control LC şi LE ca fiind
reprezentative pentru ambele loturi. Traseul respirator prezintă variaţii de o anumită amplitudine şi
frecvenţă relativ egală la toţi subiecţii. Traseul electrodermal prezintă variaţiile cele mai interesante
şi depinde de subiectul asupra căruia s-a făcut înregistrarea. Traseul pletismogramei prezintă
variaţii foarte mici atât în ceea ce priveşte frecvenţa variaţiilor liniilor din cadrul graficului. în faza
de pre-test nu există deosebiri esenţiale între variaţiile indicilor fiziologici la lotul experimental.
(LE) cât şi la lotul de control (LC), ceea ce inseamna ca in faza iniţială nu pot fi demonstrate efectele
pozitive ale antrenamentului mental. Toate cele trei trasee înregistrate sunt destul de asemănătoare
ca form, amplitudine şi frecvenţa liniilor din cadrul traseelor. 11
În următoarele grafice se pot urmări rezultatele înregistrate de subiecţii lotului de control
în graficele 7.3-7.4 şi de subiecţii lotului experimental în graficele 7.5- 7.6. Aceste înregistrări le-
am realizat cu ajutorul oscilografului, primul grafic reprezentând valoarea respiraţiilor, al doilea
RED, al treilea pletismograma (TA la nivelul capilarelor). Se poate concluziona că nu există
diferenţe esenţiale între graficele 7.3 - 7.6 în ceea ce priveşte amplitudinea, forma, frecvenţa celor
trei parametrii reprezentaţi grafic. Am ales aleatoriu 4 subiecţi din ambele loturi. Această
înregistrare a avut loc înaintea începerii experimentului când ambele loturi au fost egale sub
aspectul tuturor indicilor psihologici inclusiv cei fiziologici. Nu se poate sesiza nici o diferenţă
esenţială între reprezentările grafice ale celor două loturi, deci experimentul se începe şi din punct
de vedere fiziologic de la valori egale. Modificările înregistrărilor parametrilor fiziologici le-am
urmărit în următoarele condiţii: după antrenament, îm stare de repaus a gimnastelor. Gimnastele
erau aşezate într-un fotoliu conectate la poligraf şi cu ajutorul electrozilor fixaţi pe piele, legaţi la
un oscilograf s-au putut înregistra următoarele grafice: 7.3., 7.4., 7.5., 7.6. .- indicatorii mentionaţi.
Înregistrarea s-a efectuat în felul următor: după aşezarea gimnastelor în fotolii conectate la poligraf
am realizat o scurtă relaxare prin formule sugestive timp de 2-3 minute., apoi am cerut gimnastelor
să-şi imagineze că execută cele două elemente acrobatice (dublu salt înapoi şi săritura Yurcenko).
La terminarea reprezentării celor două elemente si înregistrarea era încheiată.
Examinarea subiecţilor din punct de vedere al următorilor parametrii fiziologici: TA; puls;
frecvenţa respiraţiilor, temperatură, reflexul electrodermal, TA la nivelul capilarelor,
pletismograma
Nu se prezintă deosebiri semnificative între diferenţele mediilor celor două grupe LE (lot
experimental) şi LC (Lot de control)- la testarea iniţială . În graficele 7.3-7.4 sunt rezultatele
subiectilor din LC iar in 7.5 –7.6 din LE.
12
13
APLICAŢII ALE POLIGRAFULUI ÎN VEDEREA OBIECTIVĂRII REZULTATELOR
ANTRENAMENTULUI MENTAL
Emilia Florina Grosu
Universitatea „Babeş – Bolyai”, Faclutatea de Educaţie Fizică şi Sport
Rezumat: Prin folosirea tehnicilor antrenamentului mental, cresc performanţele sportive. Ca şi
obiectivare a acestor rezultate, am folosit indicii fiziologici: pletismograma, reflexul
electrodermal, pneumograma ( volumul şi intensitatea respiraţiilor), pulsul, tensiunea
cardiovasculară.
Abstract: Using mental training techniques, the the sport performance are increasing. To
obectivate this resultates we was using physiological index: capilary circulation blood,
electrodermal reflex, the volum and intensity of respiration, the puls and the cardiovascular
tension.
14
Organizarea experimentului a avut loc între 5 septembrie 1996 – 15 septembrie 1997, iar
subiecţii, locul de desfăşurare, ipoteza şi metodele de lucru se vor descrie mai jos:
1. Subiecţii: Experimentele s-au efectuat pe o grupă de 12 gimnaste care au fost împărţite în două
loturi: Lotul experimental (LE) şi Lotul de Control (LC). Gimnastele sunt sportive de performanţă de
varstă 11 - 14 ani, de la CSSA Cluj-Napoca, categoria a III-a de clasificare. Iniţial toate gimnastele
au avut rezultate competiţionale relativ egale. S-au ales doar 12 gimnaste deoarece elementele
acrobatice folosite în experiment sunt elemente grele cu valoare C şi D în codul de punctaj al
Federaţiei Internaţionale de Gimnastică.
2. Locul de desfăşurare şi resursele materiale : Sala de gimnastică artistică CSSA Cluj-Napoca,
pe timp de 1 ani (pentru elementul acrobatic: dublu salt înapoi şi săritura Yurcenko).În afara
instalaţiilor de gimnastică alte aparate necesare desfăşurării experimentului au fost: aparat audio-video,
aparatura specială a facultăţii de Psihologie a Universităţii Babeş-Bolyai, (aparatul Dual 300 EMG,
poligraful pentru măsurarea variaţiilor şi amplitudinii la următorii parametri: tensiunea arterială la
nivelul capilarelor (pletismograma), a diferenţei de potenţial la nivelul pielii (RED), a valorii şi
amplitudinii respiraţiilor, tensiometru, stetoscop, aparat audio-video.
15
3. Ipoteza lucrării şi sarcinile instruirii : Gimnastica artistică este o disciplină sportivă,
componentă a grupei sporturilor compoziţionale în care departajarea se face prin aprecierea de
către o brigadă de arbitrii a exerciţiilor efectuate de către sportivi. Aprecierea are un grad mare de
subiectivitate datorită condiţiilor specifice de execuţie a exerciţiilor - timpul scurt de desfăşurare,
imposibilitatea măsurării obiective a unor parametrii caracteristici ca: unghiuri, direcţii, lungime,
înălţime, dinamism. În codul de punctaj al Federaţiei Internaţionale de Gimnastică sunt specificate
o serie de particularităţi ale tuturor elementelor tehnice care, pentru a fi executate corect, trebuie să
se încadreze în anumite limite (parametrii indicatori temporali sau spaţiali). De exemplu în cazul
nostru la elementul acrobatic dublu salt înapoi se apreciază: corbetul sau unghiul de lansare,
înălţimea zborului, poziţia corpului în timpul zborului, viteza de rotaţie, traiectoria corpului şi
aterizarea. La săritura Yurcenko, de asemenea, se urmăreşte bătaia pe trambulină, unghiul de
lansare în zbor cu corbetul şi desprinderea, zborul I (înălţime, dinamism, direcţie, amplitudine),
contactul cu calul şi zborul II (cu aceleaşi specificaţii ca la zborul I), aterizarea. Pe tot timpul
săriturii se urmăreşte ţinuta gimnastei, acţiunea şi poziţia braţelor: înainte, în timpul şi la ieşirea din
aparat, precum şi poziţia picioarelor. Ipoteza lucrării noastre este: Gimnastele supuse unui
antrenament imagistic mental timp de un an în vederea formării unor reprezentări complexe
specifice elementelor acrobatice: dublu salt înapoi la sol şi săritura Yurcenko - la cal, vor executa
după acest stadiu de pregătire, elementele menţionate la un nivel superior gimnastelor care nu
lucrează după acest tip de pregătire (antrenament mental în reprezentare).
4. Sarcini ale instruirii şi ale cercetării noastre sunt: Obiectivarea procesului imaginistic prin
tehnicile electro-fiziologice (reflexul electrodermal -RED-, pletismograma, traseul respirator),
pentru demonstrarea efectelor antrenamentului mental asupra performanţei.Gimnastele care
practica antrenamentul mental înregistreaza diferite variatii ale parametrilor neurofiziologici ,în
comparaţie cu gimnastele care nu practica antrenamentul mental (AM).Cu ajutorul tehnicilor
experimentale se pot dovedi şi efectele pozitive ale antrenamentului mental asupra performantei.
Acest mecanism al antrenamentului mental (AM) este un caz particular al relatiilor reciproce
dintre obiectiv si subiectiv în domeniul psihocomportamental ,ceea ce dorim sa demonstram.
Asimilarea de către gimnaste a tehnicilor relaxarii- reprezintă o conditie a antrenamentului mental.
În continuare au fost prezentate elementele dublu salt înapoi şi săritura Yurcenko pentru a înţelege
structura lor. Cele două elemente acrobatice au fost utilizate în experiment ca variabile de control.
5. Organizarea şi fazele experimentului: Toate sportivele au rezultate competiţionale relativ
egale. Designul experimental cuprinde trei faze: faza de prestest, în care ambele grupe (LC - Lotul
de control - şi LE - Lotul experimental) au fost examinate pentru stabilirea nivelului intelectual
general şi cel al capacităţii de procesare a imaginilor mintale, faza de formare la care au participat
16
numai sportivele din grupul experimental şi faza de post-test unde ambele grupe au fost din nou
reexaminate dupa 1 an. Experimentul cuprinde 3 faze:
17
Faza de pre-test; pentru ambele loturi LE şi LC –
durata 3 luni
Faza de formare; numai pentru Lotul LE –
durata 6 luni
Faza de post-test ; pentru ambele loturi LE şi LC –
durata 3 luni
Stabilirea valorilor indicatorilor fiziologici
pentru ambele grupe LE şi LC: puls, tens
arterială, frecvenţa respiraţiilor, modificarea
temperaturii, TA la nivelul capilarelor
(pletisnograma), reflexul electroderman RED;
Cunoaşterea subiecţilor d.p.d.v psihic prin
administrarea chestionarului de personalitate.
EPQ junior;
administrarea chestionarului de
autoevaluare STAI forma X-1 şi X-2;
pentru măsurarea nivelului de anxietate
testul SCAT
chestionar pentru aspectele motivaţionale.
Formarea reprezentărilor complexe utilizate în
AM pe dfurata a 6 luni pentru fiecare element
acrobatic în aprte;
iniţierea sau faza preliminară cu test de
relaxare musculară, conştientizarea
opoziţiei mişcării active-pasive control
respirator relaxant;
relaxarea – tehnica antrenamentului
autogen Schultz;
faza specific sportivă (după Holdevici)
controlul muscular localizat, relaxarea
ochilor şI a aparatului fonator, faza
antrenamentului modelat cu punerea în
formă în vederea competiţiei.
Plan model de antrenament mental (după
Epuran 1982)::
Formarea reprezentărilor mişcărilor;
Educarea capacităţii de imaginare a
propriilor mişcări;
Antrenamentul mental propriu-zis.
Au participat ambele loturi LE şi LC;
Testul de inteligenţă MP Raven şi proba
formelor decupate care investighează două
aspecte majore ale funcţionării cognitive:
1. operarea cu imagini mentale;
2. capacitatea memoriei de lucru în cazul
imaginării mentale.
Figura complexă REY;
Analiza indicatorilor fiziologici ai exerciţiilor
de antrenament mental: frecvenţa şi
amplitudinea respiraţiilor, TA la nivelul
capilarelor (pletismogramă) RED;
Analiza notelor obţinute de gimnastele
loturilor la antrenament şi concurs
120
6. Metodele de lucru
Metodele folosite în cercetare le-am putea clasifica astfel: I. metode de psiho-diagnostic;
II. metode de evaluare a capacităţii motrice şi a indicilor fiziologici; III. metode de instruire şi
prezentarea didactică.
Ne ocupăm în continuare doar de indicii fiziologici
6.1. Metode de evaluare a indicilor fiziologici
Metodele de evaluare a capacităţii motrice şi a indicilor fiziologici am utilizate :
a. temperatura şi pulsul în timpul relaxării şi în timpul antrenamentului mental;
b. pletismograma (măsurarea tensiuni arteriale la nivelul capilarelor),
c. reflexul electrodermal (RED) ( măsurarea modificării potenţialului bioelectric al pielii în
timpul reprezentărilor complexe ideomotorii );
d. tensiunea arterială (sistolică şi diastolică) şi frecvenţa respiraţiilor în timpul antrenamentului
mental. 6.2. Cunoaşterea din punct de vedere fiziologic a subiecţilor
Fenomenele de reactivitate sometică a imaginii mişcărilor se evidenţiază prin modificări de
tonus, inervaţie, influx sanguin care pot fi puse în evidenţă şi înregistrate. Epuran (1976 ) reluand o
idee de a lui Secenov a arătat că atunci cand cineva se gandeşte la o mişcare se produc modificări
de tipul electromiografie. Jacobson (1935), citat de Epuran (1976), a arătat că traseul
electrodermal care este o modificare a rezistenţei electrice a pielii (tonusului cutanat) la stimulări
psihice şi somatice. Tensiunea arterială şi tensiunea terminală (pletismograma), pulsul, frecvenţa
respiraţiilor, modificări ale temperaturii corpului, modificări ale electroencefalogramei (EEG), cu
alte cuvinte toţi aceţti indicatori fiziologici au înregistrat modificări care pot dovedi experimental
reactiile fiziologice ale antrenamentului mental asupra performanţei.
Manifestarea reflexelor electrodermale la sportivi (RED) şi analiza amplitudinii si
frecvenţei, respiraţiilor şi pletismograma –tensiunea arteriala la nivelul capilarelor.
Cercetările asupra RED la sportivi trebuie să urmărească şi nivelul reactivităţii, rapiditatea
dispariţiei reacţiei, modificarea în timp a valorilor rezistenţei (impedanţei), echilibrul afectiv
manifestat în timpul aştepării sau înaintea unor stimuli verbali cu conţinut specific, reactivitatea în
timpul proceselor ideatice spontane sau sugerate, precum şi tulburărilor RED în timpul unei oboseli
cronice (supra-antrenarea). (M. Epuran, 1958, 1976 ). În ciuda criticilor formulate chiar în
momentul descoperirii sale, reflexul electrodermal (RED) - reflex psihogalvanic sau electrocutanat
- este utilizat în numeroase cercetări care depăşesc interesele strict psihologice: în clinica de
psihiatrie şi chiar în cabinetul de criminalistică. Deşi acest reflex, care ar fi trebuit să revoluţioneze
studierea anumitor fenomene psihice, nu corespunde în întregime - conform criticilor cei mai
120
autorizaţi - unui fenomen psihologic general, el oferă totuşi cercetătorului un mijloc obiectiv, un
instrument suficient de precis pentru a cunoaşte indirect anumite stări subiective care scapă, de
obicei, controlului observatorului.
Terminologia utilizată pentru fenomenul care ne interesează nu este aceiaşi la toţi autorii
dar ea exprimă, în ultimă instanţă, oscilaţiile potenţialului electric sau ale rezistenţei ţesuturilor
extremităţilor (palmă, talpă), ca rezultat al permeabilitatii electrice prin sudoarea, care se produce
în timpul fenomenelor de percepţie, calcul mental, imaginarea unor situaţii, perceperea cuvintelor
cu semnificaţie afectivă sau stimulări proprioceptive şi viscerale. Poligraful - aparatul necesar
studierii RED cu ajutorul curentului electric auxiliar se va dovedi mai sensibil, construirea
electrozilor facilitată (ei pot fi la fel de bine polarizabili) şi înregistrarea poate fi efectuată fie cu
ajutorul poligrafului - cu o amplificare bună - pe hartie normală. Cunoscand faptul că RED este un
indice al reactivităţii SNC ne-am propus să studiem diverse aspecte ale acestui reflex la sportivi.
Într-o primă etapă, investigaţiile în acest domeniu fiind reduse în perioada în care am început
cercetările am trecut la o scurtă expunere a efectelor diverşilor stimuli asupra RED.
Stimulii verbali oferă gama cea mai variată de elemente care pot declanşa RED şi aceasta
datorită conţinutului lor, semnificaţiei lor, care ţine mai mult sau mai puţin de experienţa
subiectului. Încă de la primele experimente efectuate asupra RED s-a putut considera semnificaţia
afectivă a cuvantului ca cea mai favorabilă investigării psihologice. Sensibilitatea afectivă a
subiecţilor angajaţi în activitatea sportivă influenţează direct performanţele pe care ei le obţin la
concursuri; de aceea este foarte important de a se cunoaşte îndeaproape nivelul reacţiilor
electrodermale în timpul stărilor afective. (M. Epuran)
Am putea desigur pretinde că se poate cunoaşte, prin simpla citire a rezultatelor, tot ceea ce
sportivul va fi imaginat, dar prezenţa modificărilor RED sub influenţa reprezentărilor ne sugerează
să utilizăm acest indicator pentru studierea fenomenelor ideatice. Tot ceea ce am afirmat pledează
în favoarea utilizării unei metode mai complexe în studierea reactivităţii electrodermale mai ales
dacă vom dori să cunoaştem atat particularităţile generale individuale cat şi cele de moment ale
subiecţilor. În cercetările sale cercetările, Chevalier Nicole Denis & Michel Boucher Jean (1986 )-
se serveşte de o sursă de curent electric variabilă, sursă intercalată între subiect şi galvanometru; în
acest fel, el poate regla aparatul în funcţie de particularităţile subiecţilor. Tarkhanov (1890) - citat
de Epuran (1976)- descrie modificările fenomenului raportandu-le la excitaţiile senzoriale, la
calculul mental şi reprezentări utilizand electrozi nepolarizabili aplicaţi pe palmă.
RED este utilizat, din punct de vedere psihologic şi fiziologic, în numeroase cercetări
prvind reflexul orientării (Veronin), tipul de activitate nervoasă superioară (Merlin), condiţionarea
verbală (Grings, Maraev), condiţionarea senzorială (Kimmel, Prokasy, Homzie etc.) – toţi citaţi de
Irina Holdevici ( 1993) în activităţile senzorialo-motrice (Perron), citat de Niculescu Marian
( 1994). RED prezintă astăzi o imagine mult îmbunătăţită. După cate se ştie, doar M. Gerbner, citat
de ( Abrams S & Co -1983) a efectuat cercetări legate de afectivitatea sportivilor utilizand tehnica
121
RED; el a înregistrat rezistenţa cutanată a sportivilor în timpul zilelor premergătoare concursurilor
şi a constatat cu această ocazie creşterea progresivă a rezistenţei pană în momentul competiţiei.
Modificările RED în timpul reprezentărilor au fost studiate de Katsube asupra gimnaştilor şi de
Watanabe , citaţi de Weinberg S., Robert (1988) asupra studenţilor în timpul dansului. Ei au
examinat relaţia între imaginea exerciţiilor şi RED precum şi schimbarea RED în funcţie de ritmul
muzicii în timpul lecţiilor de dans.
Învăţarea tehnicilor cognitive prin optimizarea cuvantului adresat celorlalţi dar şi cel adresat
sieşi (folosirea cuvintelor cheie). De exemplu se spune gimnastelor “Repetaţi-vă în minte cuvintele
următoare “Trage tare cu braţele în sus!”, “Împinge puternic în braţe!”, “Intră în rotaţie cu
viteză!”, “Atenţie la aterizare!”. Toate cuvintele cheie cu rol dinamizator din cadrul planului model
de antrenament mental al elementelor dublu salt înapoi şi săritura Yurcenko, se folosesc în legătură
cu sarcina.
Instruirea în relaxarea – condiţie a antrenamentului mental: Durata şedinţelor de
relaxare. Limita optimă de variaţie se situează între 15-20"/ şedinţă. În unele situaţii durata
şedinţei a fost simplificată pe măsură ce sportivul dobandeşte experienţa relaxării rapide şi
profunde. Astfel chiar şi 3-5" de relaxare autentică. Frecvenţa optimă a şedinţelor de relaxare are,
de asemenea, un caracter variabil zi depinde tot de formula de personalitate a fiecărui sportiv. Ca o
regulă orientativă trebuie reţinut totuşi că o frecvenţă corespunzătoare este aceea în care şedinţele
se desfăşoară mai des la început (eventual zilnic timp de 5-10")
7. Discuţii asupra indicatorilor fiziologici ai exeerciţiilor de antrenament mental: puls, TA,
amplitudinea şi frecvenţa respiraţiei, RED.( faza initiala )
Rezultatele înregistrate in faza de pre-test a experimentului relevă diferenţe
nesemnificative intre cele două grupuri LE şi LC . Ca o concluzie la cele prezentate mai sus
prezentăm următoarele grafice.Toate aceste înregistrări le-am realizat în timp de 3 luni pe ambele
grupuri, perioadă după care am decis că practicarea antrenamentului mental cu grupul de
experiment ar putea aduce modificări ale parametrilor fiziologici enumeraţi. Graficele 7.3 - 7.6
reprezintă aspectele traseele 1 - traseul respirator; 2 - traseul electrodermal (RED); 3 - traseul
tensiunii arteriale (TA) la nivelul capilarelor (pletismograma).
Se pot observa variaţiile celor 3 indici fiziologici specificaţi în faza de pre-test imediat
după testarea iniţială a subiecţilor. Graficele 7.3. şi 7.4 au fost selecţionate dintre graficele lotului
de control LC şi LE ca fiind reprezentative pentru ambele loturi. Traseul respirator prezintă variaţii
de o anumită amplitudine şi frecvenţă relativ egală la toţi subiecţii. Traseul electrodermal prezintă
variaţiile cele mai interesante şi depinde de subiectul asupra căruia s-a făcut înregistrarea. Traseul
pletismogramei prezintă variaţii foarte mici atat în ceea ce priveşte frecvenţa variaţiilor liniilor din
cadrul graficului.
122
În faza de pre-test nu există deosebiri esenţiale între variaţiile indicilor fiziologici la lotul
experimental. (LE) cat şi la lotul de control (LC), ceea ce inseamna ca in faza initiala nu pot fi
demonstrate efectele pozitive ale antrenamentului mental. Toate cele trei trasee înregistrate sunt
destul de asemănătoare ca form, amplitudine şi frecvenţa liniilor din cadrul traseelor. În
urmatoarele grafice se pot urmări rezultatele înregistrate de subiecţii lotului de control în
graficele 7.3-7.4 şi de subiecţii lotului experimental în graficele 7.5- 7.6.
Aceste înregistrări le-am realizat cu ajutorul oscilografului, primul grafic reprezentand
valoarea respiraţiilor, al doilea RED, al treilea pletismograma (TA la nivelul capilarelor). Se poate
concluziona că nu există diferenţe esenţiale între graficele 7.3 - 7.6 în ceea ce priveşte
amplitudinea, forma, frecvenţa celor trei parametrii reprezentaţi grafic.
Am ales aleatoriu 4 subiecţi din ambele loturi. Această înregistrare a avut loc înaintea
începerii experimentului cand ambele loturi au fost egale sub aspectul tuturor indicilor
psihologici inclusiv cei fiziologici. Nu se poate sesiza nici o diferenţă esenţială între
reprezentările grafice ale celor două loturi, deci experimentul se începe şi din punct de vedere
fiziologic de la valori egale. Modificările înregistrărilor parametrilor fiziologici le-am urmărit în
următoarele condiţii: după antrenament, îm stare de repaus a gimnastelor.
Gimnastele erau aşezate într-un fotoliu şi cu ajutorul electrozilor fixaţi pe piele, legaţi la
un oscilograf s-au putut înregistra următoarele grafice: 7.3., 7.4., 7.5., 7.6. .- indicatorii
menţionaţi.Înregistrarea s-a efectuat în felul următor: după aşezarea gimnastelor în fotolii am
realizat o scurtă relaxare prin formule sugestive timp de 2-3 minute., apoi am cerut gimnastelor
să-şi imagineze ca executa cele două elemente acrobatice (dublu salt înapoi şi săritura Yurcenko).
La terminarea reprezentării celor două elemente si înregistrarea era încheiată.
123
124
Examinarea subiecţilor din punct de vedere al următorilor parametrii fiziologici: TA;
puls; frecvenţa respiraţiilor, temperatură, reflexul electrodermal, TA la nivelul capilarelor,
pletismograma
Nu se prezintă deosebiri semnificative între diferenţele mediilor celor două grupe L E (lot
experimental) şi LC (Lot de control)- la testarea initiala . In graficele 7.3-7.4 sunt rezultatele
subiectilor din LC iar in 7.5 –7.6 din LE.Nr. Subiecţi Puls T.A. Frecvenţa
respiraţiilor
Lot experimental
1. Oana Banu 19 x 4 105 - 65 24
2. Maier Teodora 20 x 4 113 - 70 23
3. Năstase Anca 18 x 4 117 - 75 25
4. Mureşan Leontina 17 x 4 96 - 75 21
5. Vlad Ana-Maria 18 x 4 102 - 70 22
6. Bondor Ioana 17 x 4 110 - 73 21
Media 18,1 x 4 107 - 71 22
Lot de control
1. Hudusan Lavinia 18 x 4 109 - 72 22
2. Plăcintar Corina 20 x 4 99 - 75 25
3. Benko Madalena 20 x 4 116 -77 23
4. Dragomir Mihaela 19 x 4 115 - 72 22
5. Endi Eva 17 x 4 103 - 70 20
6. Veres Ancuta 17 x 4 97 - 75 21
Media 18,5 x 4 106 - 72 22
Tabel 7.15 – valori ale indicatorilor fiziologici: puls, TA şi frecvenţa respiraţiilor.
În tabele sunt trecute mediile la fiecare parametru fiziologic în urma înregistrării lor timp
de 3 luni (prima etapă a experimentului- pre-test ) : valoarea pulsului (pe 15" ); valoarea celorlate
valori (pe minut). Concluzia este că şi din punct de vedere al pulsului TA şi al frecveţei
respiraţiilor cele două rupe LE şi LC au valori sensibil egale aşa cum se poate vedea mai jos:
puls LC - LE = 18,5 - 18,1 = 0,4 LC LE
TA sistolică LE - LC = 107 - 106 = 1 LE LC
125
TA diastolică LC - LE = 72 - 71 = 1 LC LE
Fr. respiraţiei LE = LC = 22 - 22 = 0 LE = LC
Concluzie parţială : in cadrul testarii initiale (faza pre-test ) – nu exista diferente in ceea ce
priveste valoarea indicilor fiziologici pentru LC si LE ,frecventa si amplitudinea
respiraţiilor ,reflexul electrodermal si pletismograma –au valori relativ egale pantru ambele
grupuri.
8.Discuţii şi interpretarea rezultatelor în faza post-test (finală)
Discuţii asupra indicatorilor fiziologici - ai exerciţiilor de antrenament mental în faza de post –
test a experimentului
8.1.Examinarea subiectilor din punct devedere ai parametrilor fiziologici : puls, TA, frecventa
respiratiilor, RED- reflexul electrodermal, pletismograma - circulatia la nivelul capilarelor.
Pulsul a fost luat pe 15 secunde (de aceea se multiplică cu 4 pentru a avea pulsul într-un
minut).
Din analiza Graficelor 7.8-7.12 care a fost realizată în faza post-test a experimentului, în
faza de antrenament mental propriu-zis putem să concluzionăm următoarele aspecte: graficele
provenite de la lotul de control LC au caracteristicile curbelor care au fost surprinse în faza pre-
test, deci nu sunt modificări. Modificările se înregistrează la lotul experimental (L E) aşa cum se
poate vedea de exemplu la Graficul 7.8 al gimnastei Banu Oana pe cele două etape ale
antrenamentului mental: relaxare, executarea mentală a elementului dublu salt înapoi şi săritura
Yurcenko prezintă următoarele caracteristici: toate cele trei trasee au în starea de relaxare o
reprezentare bună. Se poate observa relaxarea mai ales pe traseul electrodermal - linia orizontală
fără nici o deviaţie în sus sau jos. La pletismogramă amplitudinea, frecvenţa liniilor demonstrează
starea de relaxare a organismului. Cele mai nesemnificative variaţii se înregistrează la traseul
respirator şi cel al reflexului electrodermal unde frecvenţa şi amplitudinea răman neschimbate şi
în faza de reprezentare a elementelor dublu salt înapoi şi săritura Yurcenko (Graficul 7.9).unde
sunt reprezentate (valorile înregistrate de gimnasta Mureşan Leontina) se prezintă foarte clar faza
de relaxare şi faza de repetări în reprezentare. La faza de relaxare toate cele trei trasee prezintă
variaţii de amplitudine minimă şi frecvenţă redusă iar în faza de antrenament mental se modifică
toţi parametrii observand că la Săritura Yurcenko se reliefează pe RED şi pe pletismogramă
modificări esenţiale ale graficului.
126
La Graficul 7.10 (valorile înregistrate de gimnasta Maier Teodora) se poate observa şi
totodată completa profilul ei psiho-fiziologic. După cum se vede în Tabelul 7.19 toate valorile
indicilor fiziologici înregistrează o scădere de la faza de repaus la faza de antrenament mental. Se
poate concluziona că această gimnastă face parte din categoria a 3-a din punctul de vedere al
predominanţei proceselor nervoase superioare: inhibiţia predomină excitaţia. Cele trei grafice nu
prezintă variţii deosebite sunt doar la nivelul pletismogramei.
În funcţie de particularităţile individuale se poate observa la Graficul 7.11 (valorile
înregistrate de gimnasta Vlad Ana-Maria) următoarele variaţii nesemnificative la traseul
respiraţiei şi variaţii semnificative la traseul electrodermal şi pletismogramă unde în timpul
antrenamentului mental se pot observa variaţii de mare amplitudine şi de mică frecvenţă la RED
iar la pletismogramă doar în faza de relaxare se înregistrează anumite variaţii urmand ca în faza
de antrenament mental amplitudinea şi frecvenţa variaţiilor să se realizeze doar în momentul în
care gimnasta îşi reprezintă mental elementul dublu salt înapoi. Un grafic deosebit este şi
Graficul 7.12 (rezultatele înregistrate de gimnasta Bondor Ioana) unde se poate observa clar cum
se manifestă şi care sunt modificările organismului în momentul în care gimnasta este în fază de
relaxare sau de reprezentare mentală a elementelor acrobatice.
La Graficul 7.12 se poate observa în faza de relaxare toate cele trei trasee cu amplitudine
mică şi frecvenţa scăzută urmand ca în momentul repetărilor în reprezentare (antrenamentul
mental) să crească în mod deosebit amplitudinea graficului - frecvenţa respiraţiilor; traseul RED
(reflexul electrodermal) şi pletismograma - tensiunea arterială la nivelul capilarelor.
În concluzie se poate rezuma că lotul experimental de gimnaste examinate prezintă
deosebiri în ceea ce priveşte intensitatea, amplitudinea şi frecvenţa în traseele fiziologice mai sus
menţionate. Lotul de control rămane la valorile arătate mai sus în faza de pre-test a
experimentului, nu se modifică parametrii indicilor fiziologici cand gimnastele se gandesc la o
anumită mişcare (element acrobatic) - în cazul nostru dublu salt înapoi şi săritura Yurcenko.
Gimnastele analizate în acest experiment se pot împărţi în trei grupe în ceea ce priveşte
exprimarea grafică a indicilor fiziologici; frecvenţa respiraţiilor, reflexul electrodermal (RED),
TA capilară (pletsmograma). În graficele 7.8 şi 7.12 se poate analiza că gimnastele au învăţat
tehnicile antrenamentului psihoton de relaxare (cu activare în ultima parte a şedinţei pentru ca
gimnastele să fie pregătite mental, să înceapă antrenamentul sau concursul) şi că tehnicile de
antrenament mental au fost însuşite foarte exact. Aceste gimnaste au o mare capacitate de
mobilizare şi sunt “oameni de concurs”. Tipul de activitate nervoasă superioară puternic
echilibrată din graficele 7.9 - 7.10 se poate concluziona că gimnastele reuşesc să se relaxeze mai
mult sau mai puţin dar cu toate acestea în timpul antrenamentului mental se modifică în
127
amplitudine şi frecvenţă cele trei trasee mai ales la RED şi la pletismogramă, deci gimnastele se
pot mobiliza foarte bine în antrenament. Graficul 7.11 surprinde aspectele unui antrenament
mental la o gimnastă la care predomină procesele de inhibiţie asupra celor de excitaţie. Cu toate
acestea efectele antrenamentului mental se pot observa clar pe toate cele trei grafice cu derivaţii
mai mici la pletismogramă.
128
129
130
131
132
Analiza cantitativ – metrica
În urma analizei cantitativ- metrice ( prin care urmărim cât se modifica graficele faţă de
orizontal), indicatorii respiraţiei, reflexul electrodermal (RED), pletismograma în diferite situaţii
pre şi pot-test şi în raport cu măiestria gimnastelor –se înregistreaza următoarele diferenţe
individuale:
În faza pre - test aşa cum se poate observa în graficele 7.3-7.6 –aspectele traseeelor:
1.respirator. 2.RED-reflexul electrodermal 3.pletismograma –aspectele graficelor sunt neregulate
indiferent de apartenenta subiectilor în cele doua loturi, 6.3-6.4 la Lc si 6.5- 6.6 la LE. Variaţiile
înregistrate măsurate în unităţile de pe hârtia milimetrica – sunt următoarele (tabel 7.11)
SUBIECTUL LOT VARIATII ALE INDICATORILOR
FIZIOLOGICI
RESPIRATII RED TA
AMPLI. FRECV AMPLI FRECV. AMPLI FRECV
Benko Magda Lc 4 16/11 12 8/11 1 33/5
Placintar Corin Lc 4 12/7 4 2/2 1 45/6
Nastase Anca Le 5 11/7 3 4/8 2 72/10
Ban Oana Le 3 12/8 8 3/10 1 60/9
Tabel 7.11 cu indicii fiziologici în faza initiala a experimentului la analiza cantitativ-metrica
Dupa aceasta sinteza se pot concluziona urmatoarele :
- La respiratii ca amplitudine cu valori cuprinse între (3-5),ca frecventa a respiratiilor si lungime a
spatiului-cea mai înalta valoare fiind înregistrata la gimnasta Benko Magda (16/11).
- La RED cea mai evidenta amplitudine este înregistrata la graficul gimnastei Benko Magda (12),
iar ca frecventa (8/11) la aceeasi gimnasta.
- La TA la nivelul capilarelor-amplitudinea este foarte redusa -gimnasta Nastase Anca –
înregistreaza valoarea 2,iar ca frecventa (aceeasi gimnasta )cu val. (72/10 ).
În faza de post-test : analiza cantitaiv –metrica se prezinta în felul urmator (tabel 7.12)
Tabel 7.12 cu indicii fiziologici în faza finala a experimentului la analiza cantitativ-metrica
Cifrele din tabele sunt raportate la spatiile pe verticala si pe orizontala de pe hârtia milimetrica.
Din analiza datelor celor doua testari pre si post experimentala, se poate observa ca la pre-test
133
SUBIECTUL LOT VARIATII ALE INDICATORILOR
FIZIOLOGICI
RESPIRATII RED TA
AMPLIT FRECV. AMPLI FRECV. AMPLI FRECV.
Ban Oana Le 2 85/43 11 11/42 -3/+7 324/43
Muresan Leont Le 3/-2 57/40 -7/+6 18/35 -2/+2 320/44
Maier Teodora Le 3/-1 76/54 -7/+6 18/35 -1/+1 378/54
Vlad Ana-Mari Le -1/+2 84/41 12 13/30 +8/-2 42/6
Bondor Ioana Le +4/-3 52/38 12 14/29 +8/-2 273/39
valorile amplitudinii la respiratii sunt foarte înalte (+4/+ 5),iar la post-test valorile sunt cuprinse
între (-1 /+4), deoarece în momentul relaxarii valorile ajung la minus, în schimb în momentul
reprezentarilor ideomotorii a celor doua elemente acrobatice,valorile cresc pâna la plus (+4).La
fel se întâmpla cu frecventa respiratiilor care în relaxare este (+1,5/+1),iar în momentul
reprezentarilor ideomotorii este de (+1,5/+1), dar cu amplitudinea marita.(vezi graficul 7.12)
La RED se poate observa cel mai clar faza de relaxare cu valori în jurul cifrei 0,urmând
ca în faza de reprezentare a dublului salt si saritura Yurcenko valorile sa ajunga la (+11) sau
(+12),iar frecventa de la (0 )sau (–1) si ajunga la (0,5/1) sau (1/1 ) –(unde 1 de la numitor
reprezinta spatiul de o unitate de referinta de pe grafic).
Pe graficele 7.8 –7.9 se pot observa foarte bine fazele antrenamentului mental :în faza de
relaxare,toate valorile indicatorilor fiziologici RED sunt scazute, urmând ca în timpul
antrenamentului mental sa aiba valori pozitive.
La TA la nivelul capilarelor, se caracterizeaza printr-o frecventa foarte mare atât în faza de
relaxare cât si în faza de imaginare, cu o singura deosebire : amplitudinea graficului în faza de
imaginare este marita. Interesant de urmarit este graficul 7.8, al gimnastei Ban Oana (unde se
poate observa pe traseul TA o diferenta foarte mare de amplitudine si de frecventa în momentul
în care gimnasta îsi imagineaza saritura Yurcenko. Aceleasi tipuri de modificari la TA pot fi
urmarite şi pe graficul 7.9 unde la faza de imaginare pentru săritura Yurcenko apar diferite
variaţii de amplitudine în comparaţie cu faza de relaxare ,deci înseamnă ca aceste modificări pe
graficele: respiraţiilor, RED-ului TA-capilarelor, sunt efecte ale practicării antrenametului
mental.
Graficul 7.12 –evidenţiază toate concluziile şi comentariile descrise mai sus cu diferenţele dintre:
faza de relaxare a antrenamentului mental şi faza de imaginare.
134
Ca o concluzie partiala se poate spune ca efectele antrenamentului mental pot fi obiectivate cu
oscilograful pentru masurararea variatiilor frecventei si amplitudinii la indicatorii enumerati mai
sus: respiratii, RED, TA-la nivelul capilarelor.
În faza de pre-test variatiile celor 3 grafice nu sunt constante si se poate observa ca
indiferent de lotul Le sau Lc de unde provin gimnastele,nu prezinta variatii specifice.
În faza post –test graficele prezinta urmatoarele caracteristici :
- în faza de relaxare :toate cele 3 grafice au amplitudinea foarte joasa la:traseul respirator, la
RED, la TA –capilara, urmând urmând sa creasca valoric în momentul fazei de imaginare
ideomotorie a celor doua elemente acrobatice.Modificari asemanatoare se înregistreaza si la
frecvente –în sensul scaderii frecventei în relaxare si cresterii frecventei la toti indicatorii
fiziologici în faza de reprezentare ideomotorie.
Din studierea datelor înscrise în tabel rezulta ca cele 6 gimnaste din Lotul experimental se
încadreaza în trei grupe diferite, din punct de vedere al manifestarilor fiziologice în timpul
antrenamentului mental,vezi (tabelul 7.13)
Subiecţii Repaus Relaxare AM Repaus Relaxare AM Repaus Relaxare AM
1. Ban
Oana
19x4=
76
17x4=
68
23x4=
92
105/65 95/60 117/74 24 22 26
2. Maier
Teodora
20x4=
80
18x4=
72
17x4=
68
113/70 108/68 102/65 23 21 19
3. Nastase
Anca
18x4=
72
20x4=
80
22x4=
88
117/75 120/79 124/85 25 26 28
4.Muresan
Leontina
17x4=
68
15x4=
60
23x4=
92
96/75 90/68 102/76 21 20 24
5. Vlad
Ana-Maria
18x4=
72
15x4=
60
22x4=
88
102/70 97/68 110/78 22 20 25
6. Bondor
Ioana
17x4=
68
16x4=
64
20x4=
80
110/73 103/70 119/84 21 19 24
Tabelul 7.13 - Valorile pulsului, TA şi frecvenţa respiraţiilor în reapus, relaxare şi AM
(antrenament mental), a compnentelor lotului experimental
Grupa I gimnaste care în momentul relaxării scad toate funcţiile organismului şi în
momentul antrenamentului mental cresc - tipul puternic echilibrat.
135
Din grupa I fac parte gimnastele cu tipul de activitate nervoasă superioară (ANS) cu
predominanţă puternic - unde unde ambele procese excitaţia şi inhibiţia sunt puternice, de
intensitate egală putandu-se înlocui uşor şi repede la nevoie. Acesta este tipul vioi cu
temperament sanguin: Mureşan Leontina, Vlad Ana-Maria, Năstase Anca.
Grupa II gimnaste care, în momentul antrenamentului mental şi în momentul relaxării,
cresc toate funcţiile organismului - tipul puternic neechilibrat. Din grupa a II-a, fac parte
gimnastele cu tipul de ANS cu predominanţă puternic neechilibrat, “tipul impetuos”, la care
predomină procesele de excitaţie asupra proceselor de inhibiţie şi se caracterizează prin reacţii
exagerate, puternice corespunzătoare unui temperament nereţinut, coleric, combativ prin
excelenţă (Mureşan Leontina şi Maier Teodora).
Din grupa a III-a fac parte gimnastele cu tipul de activitate nervoasă superioară cu
caracteristici a tipului melancolic, cu predominanţa proceselor de inhibiţie asupra celor de
excitaţie. Pentru subiecţii respectivi fiecare fenomen dispare dimineaţa devine un agent inhibitor.
Dacă realizăm o corelaţie a studiului acestor cazuri cu rezultatele de la concursurile naţionale cel
mai mult au dat roade prin efectele antrenamentului mental la grupa I de gimnaste. Antrenamentul
mental a jucat un rol important alături de antrenamentul fizic propriu-zis.
Două dintre gimnastele acestor grupe (Ban Oana şi Bondor Ioana) au fost selecţionate
pentru lotul care se pregăteşte la Deva. Se poate concluziona că utilizarea antrenamentului mental
alături de antrenamentul fizic propriu-zis poate avea efecte nebănuite şi succes în momentul
obiectivării pregătirii la concursuri. Eficienţa antrenamentului mental depinde şi de modul de
organizare a lui dar şi de subiecţii cu care lucrăm. Gimnastele răspund diferit la acelaşi stil
(antrenamentul mental).
S-a confirmat astfel ipoteza noastră că antrenamentul mental practicat în mod constant
produce modificări fiziologice în organism care vor acţiona ca stimulatoare pentru creşterea
performanţei sportive. Am realizat relaxarea fiecărui subiect în parte timp de 10 minute, prin
tehnicile Schultz (pentru începători - pană la obţinerea senzaţiei de greutate), apoi am cerut
repetarea celor două elemente (dublu salt şi săritura Yuricenko) în reprezentarea ideomotorie.
După ce am înregistrat cu ajutorul aparatului modificarea temperaturii la toţi subiecţii în
relaxare, am readus aparatul la 0 pentru a urmări variaţiile temperaturii în timpul antrenamentului
mental. Am constatat că nu toţi subiecţii înregistrează o creştere a temperaturii în timpul
antrenamentului mental, unei înregistrează o scădere a temperaturii, aceasta depinzand de tipul de
activitate nervoasă superioară, e forţa, intensitatea, mobilitatea şi echilibrul dintre procesele
corticale de excitaţie şi inhibiţie.
136
Concluzia este faptul că se înregistrează variaţii ale temperaturii corpului (gimnastelor) în timpul
efectuării antrenamentului mental, deci se produc modificări fiziologice care acţionează ca
stimulatoare pentru creşterea performanţei sportive. Practicarea antrenamentului mental este
justificată din cel puţin trei puncte de vedere (aşa cum arată profesorul M. Epuran):
1. Orice mijloc care poate aduce un progres cat de mic în antrenamentul de
performanţă trebuie utilizat.
2. Completează antrenamentul practic, fiind o continuare nesolicitantă fizic.
3. În anumite situaţii ca: accidente, deplasări lungi, întreruperi ale antrenamentului
practic, îl poate înlocui pe acesta cu rezultate deosebit de satifăcătoare. Acest
antrenament se face pentru consolidarea perfecţionării de către sportivii care şi-au
însuşit tehnica de bază şi autocapacitatea de conştientizare pe care o cere metodica
antrenamentului mental.
Dacă temperatura corpului gimnastelor în momentul relaxării creşte sau scade depinde de
tipul de activitate nervoasă superioară şi acelaşi lucru se poate spune şi despre creşterea sau
scăderea tempearturii în momentul executării în plan mental a elementelor (a reprezentărilor
ideomotorii). În urma investigaţiei fiziologice se poate concluziona că rezultatele cele mai bune
au fost obţinute de gimnastele care în faza de relaxare au reuşit să scadă temperatura corupului cu
cateva gradaţii iar în faza de antrenament mental au reuşit să crească temperatura corpului
Cu ajutorul acestor tehnici s-au putut dovedi şi experimental efectele pozitive ale
antrenamentului mental asupra performanţei cunoscand faptul că două dintre gimnastele
componente ale lotului experimental la acaestă oră sunt componente ale lotului naţional de
gimnastică de la Deva. Ele au fost selecţionate în urma prestării unui concurs bun la
campionatele naţionale de la Bacău, mai 1996 cand experimentul nostru era în faza de finală.
137
BIBLIOGRAFIA
1. Abrams, S. and Ansley, N., Potvin, Robert (1983) - The Polygraph Profession – Unpublished
paper on Introduction to Polygraph, .
2. Buş Ioan, Daniel David ( 2005) Psihologie judiciara - poligraf şi hipnoză –Editura
Tritonic, ISBN 973-8497-12-4, pagini numerotate: 171
3. Butoi R Tudorel ( 2006) - ,,Psihologia interogatoriului judiciar”, Editura Psiho-Consult DC
4. Chevalier Nicole Denis & Michel Boucher Jean (1986 )- Imagerie visuelle et imagerie
kinestesique dans l’ apprentissage d’un movement> etude exploratoire. In Recherche en
pszchologie du sport. Actes du troisieme Congres de E.A.P., Paris.
5. Epuran Mihai ( 1976 ) – Psihologia educaţiei fizice şi a sportului, Edit. Sport –Turism,
Bucureşti.
6. Grosu Emilia Florina (1999) - Optimizarea comportamentului performanţial al gimastelor prin
tehnicile antrenamentului mental, Teza de Doctorat, ANEFS
7. Grosu Emilia Florina ( 2001) –Aplicaţii ale antrenamentului mental în sport, Editura GMI,
Cluj –Napoca
8. Niculescu Marian ( 1994) – Pregătirea pshologică pentru concurs, în Psihologia sportului,
Bucureşti C.C.S.P. ( uz intern), nr :347-349, ian – martie, pg.166.
9. Related Links Home | About Us | Related Links | Polygraph History | Testing Details | Always
the Truth
10. Weineberg S. Robert ( 1988) – The Mental Advantage, Developing Your Psychological skills
in Tenis, Champaign, Illinois, Leisure Press.
11. http://www.polygraphexaminer.com/index_files/Page360.htm
12. Related Links Home | About Us | Related Links | Polygraph History | Testing Details |
Always the Truth
13. http://www.psihopoligraf.ro
14. http://www.polygraphexaminer.com/index_files/Page360.htm
15. http://www.poligraf-center.ro
16. http://www.polygraphexaminer.com/index_files/Page360.htm
17. http://www.9am.ro/revistapresei/Incredibil!/1826/Tot-mai-multi-barbati-bogati-si-gelosi-isi-
trimit-sotiile-la-detectorul-de-minciuni
138
139
Top Related