479. Cumstrig-un cerb

1. Cum strig-un cerb setos de apă rece, Aşa de Dumnezeu

setos strig eu: “O, lasă-Ţi

haru-asupră-mi să se plece,

Din apa vieţii dă-mi să beau mereu!”

2. Îndurător, mă ţii pe-a Tale braţe;

Când îmi dau seama cânt şi prind curaj; Numai spre Tine

glasul mi se ‘nalţă, Ştiu că mă-ncerci,

dar ştiu că nu mă laşi.

3. Cum poţi atunci, o, inimă plăpândă,

Să te mai temi şi-ades să plângi de dor?

Tresaltă, deci,fii veselă şi cântă,

Că ai în cerun Tată iubitor!