BAZELE ACTIVITĂȚII INVESTIȚIONALE. Tema 1.

TEMA 1: CONCEPŢII DE BAZĂ PRIVIND INVSTIŢIILE1. Conceptul de investiţie2. Clasificarea investiţiilor 3. Impactul investiţiilor asupra dezvoltării economice

Cuvinte-cheie: investiţie, investiţii reale, investiţii de capital, investiţii de portofoliu, investiţii publice, investiţii individuale, investiţii productive, investiţii strategice, investiţii obligatorii, investiţii nete, investiţii brute, subiectul investiţiei, obiectul investiţiei, eficienţa investiţiilor, efort investiţional.

1. Conceptul de investiţie Nici o economie, fie agrară, fie industrială, postindustrială sau informaţională, nu poate pretinde la

dezvoltare, dacă nu este susţinută financiar. Investiţiile, în modul cel mai direct, sînt tratate drept reper şi promotor al dezvoltării economice contemporane.

Cuvântul „investire” este de origine latină (investire = a îmbrăca, a acoperi) şi a apărut în limbajul economic, cu sensul de a face un efort bănesc iniţial pentru atingerea unor scopuri ulterioare. S-ar părea ca însăşi etimologia cuvântului „investire” ne sugerează semnificaţia acestui fenomen. Însă, analizând definiţiile existente în literatura clasică şi contemporană, am constatat că „investiţiile” sunt tratate în mod diferit.

Deşi a devenit un termen uzual, prin care fiecare om înţelege că investiţia înseamnă, în fapt, cheltuirea unor sume de bani pentru a crea ceva nou, sau a se îmbunătăţi ceva existent, fără îndoială, că noţiunea de investiţii poate fi abordată, prin conţinutul său, din două puncte de vedere: în ”sens larg” şi ”sens îngust”.

În ”sens larg”, adică într-un cadru mai cuprinzător, investiţiile reprezintă nu neapărat o sumă de bani anumită, ci, mai degrabă, o intenţie, o acţiune umană privind plasarea (direcţionarea) unui anumit capital pentru a se realiza ceva nou, sau ceva care trebuie readus la un aspect îmbunătăţit substanţial, în scopul producerii unor bunuri (materiale sau intangibile) de pe urma cărora să se poată obţine unele venituri suplimentare. Din acest punct de vedere, conceptul de investiţie constituie mobilul realizării unei intenţii de dezvoltare, de mobilizare pentru îndeplinirea unui scop propus. Sub acest aspect, investiţia este, mai de grabă, un factor de acţiune al societăţii, un îndemn pentru membrii săi de a da activităţii economice şi vieţii, în general, un sens ascendent, de continuă dezvoltare.

Într-o accepţiune mai îngustă, noţiunea de investiţie se identifică, de regulă, cu unele cheltuieli făcute pentru crearea sau obţinerea unor bunuri (materiale sau intangibile), a căror valoare este, în majoritatea cazurilor, destul de mare, iar durata lor de folosinţă - îndelungată.

Este destul de cunoscută şi definiţia dată de Pierre Masse: „Investiţiile reprezintă o renunţare la o satisfacţie imediată şi sigură, în schimbul unor speranţe a căror suport sunt tocmai resursele investite. Pe scurt, investiţia trebuie privită ca o cheltuială certă pentru un viitor incert”.

În afară de aceasta, pot fi prezentate şi alte opinii asupra subiectului abordat.Prin investiţie se înţelege totalitatea cheltuielilor, care se fac pentru realizarea de noi capitaluri fixe,

inclusiv înlocuirea capitalului fix uzat, precum şi cheltuielile ocazionate de dezvoltarea sau modernizarea capitalurilor fixe existente.

Investiţiile constituie alocarea (plasarea) riscantă a valorilor în obiecte ale activităţii de antreprenoriat sau ale altor tipuri de activităţi cu scopul de a obţine profit sau efect social.

Investiţia este efortul financiar actual făcut pentru un viitor mai bun, creat prin dezvoltare şi modernizare, având ca sursă de finanţare renunţarea la consumuri actuale sigure, dar mici şi neperformante, în favoarea unor consumuri viitoare mai mari şi într-o structură modernă, mai aproape de opţiunile utilizatorilor, dar probabile.

BAZELE ACTIVITĂȚII INVESTIȚIONALE. Tema 1.

Legislaţia Republicii Moldova defineşte investiţia ca „o totalitate de bunuri (active) depuse în activitatea de întreprinzator pe teritoriul Republicii Moldova pentru a se obţine venit”, iar activitatea investiţională - ca „activitate de efectuare a investiţiei şi de desfăşurare a activităţii de întreprinzător în legătură cu această investiţie pentru a se obţine venit.

Teoria economică actuală pune în evidenţă o serie de aspecte legate de definirea activităţii investiţionale şi trăsăturile ei.

1. Investiţiile reprezintă inversul consumului imediat. Prin aceasta se explică faptul că orice investiţie necesită existenţa unor resurse obţinute ca rezultat al unor procese predecesoare de economisire şi acumulare, realizate de investitorul respectiv sau de alte persoane fizice sau juridice, aceste resurse fiind atrase prin finanţări directe sau indirecte.

Şi francezul P.Aftalion este un adept al acestei opinii şi afirmă că investiţiile reprezintă renunţarea la resurse băneşti lichide actuale contra speranţelor viitoare de obţinere a unor noi resurse, evident mai mari.

Economiştii R.Heline şi O.Poupart-Lafarge susţin că prin investiţie se afectează resurse pentru realizarea anumitor obiective industriale sau financiare în vederea obţinerii unor beneficii pe o perioadă mai îndelungată.

2. Investiţiilor le este caracteristică relaţia investiţie-timp. Investiţiile se angajează în efectuarea de imobilizări de fonduri sau de elemente de cheltuieli pentru o perioadă, care este, de regulă, mai mare decât durata unui ciclu de producţie. Aceasta defineşte investiţia ca fiind cheltuieli de sume băneşti în momentul iniţial pentru a obţine efecte ulterioare, în timp.

3. Investiţiile au caracter dual. Adică investiţia nu trebuie privită doar ca o simplă cheltuială bănească, ci trebuie să se aibă în vedere, simultan, două sensuri care se corelează permanent:

– sensul valoric, când investiţia este privită ca o cheltuială, şi nu reprezintă altceva decât o resursă financiară avansată şi consumată în prezent, cu scopul obţinerii efectelor viitoare;

– sensul fizic, când investiţia este o acţiune în care sunt antrenate mijloacele materiale şi tehnice, oamenii cu cunoştinţele şi abilităţile, precum şi cu interesele lor.

4. În economiile moderne, investiţiile manifestă atât trăsături clasice, cât şi trăsături moderne ale activităţii de investire:

O listă a acestor trăsături ar putea fi reprezentată astfel:Trăsăturile clasice: diferenţa mare de timp dintre momentul efectuării cheltuielilor, momentul obţinerii efectelor şi

momentul care indică sfârşitul efectelor investiţionale; sacrificarea unor resurse certe, prezente, în defavoarea consumului imediat; efectele riscurilor şi incertitudinii, care influenţează eforturile şi efectele unui proiect de investiţii; ireversibilitatea totală sau parţială a unei investiţii în curs de realizare sau deja finalizată,

provocând pierderi totale sau parţiale.Trăsăturile moderne: investiţiile devin o alocare permanentă de capitaluri pentru acţionarea unor active fizice sau

financiare, impunând necesitatea creării şi gestionării portofoliului de investiţii; reducerea considerabilă a segmentului de timp legat de realizarea şi exploatarea unei investiţii,

durata de funcţionare scăzând din cauza mobilităţilor înregistrate ca urmare a progreselor tehnic, economic etc.

5. Investiţiilor le este propriu caracterul novator, căci sunt promotoare de ceva nou, de progres, aducând întotdeauna la schimbarea situaţiei existente, apariţia unor elemente noi, necunoscute anterior, adică investiţiile angajează de fiece dată viitorul.

BAZELE ACTIVITĂȚII INVESTIȚIONALE. Tema 1.

Din definiţiile formulate se degajă o serie de concluzii şi consecinţe în plan managerial, dintre care ne mărginim la sublinierea unora pe care le considerăm mai seminificative:

1. Investiţia este un efort actual, care, ca orice efort, trebuie dimensionat, previzionat şi argumentat pentru a fi susţinut de către cei care trebuie să-l facă.

2. Investiţia vizează un viitor mai bun, care trebuie conturat ştiinţific şi realist, prin studii complexe, pertinente.

3. Sursa de finanţare a investiţiilor o reprezintă o renunţare la consumuri actuale posibile şi sigure , în favoarea unor consumuri viitoare, mai mari, mai performante, dar probabile.

De asemenea, noţiunea de investiţie poate fi privită sub mai multe puncte de vedere: economic, contabil, financiar, juridic şi psihologic.

În abordarea economică imaginea investiţiei este dată de faptul, că veniturile viitoare trebuie să fie superioare cheltuielilor iniţiale actualizate.

În abordarea contabilă, investiţia este redusă la noţiunea de imobilizare, pornind de la faptul că toate valorile ce se creează sunt destinate a rămâne constant sub aceiaşi formă.

Imaginea financiară provine din faptul că investiţiile generează venituri şi economii pe termen lung.Imaginea juridică impune condiţia, că în cazul în care o cheltuială nu are incidenţă patrimonială

directă nu poate fi considerată investiţie, chiar dacă sporeşte în timp potenţialul şi performanţele întreprinderii.

Abordarea psihologică reduce investiţia la o renunţare la bunuri imediate în schimbul unor avantaje viitoare.

Atributele principale ale investiţiilor sunt: timpul Cheltuiala se face în prezent, iar recompensa vine mai târziu; astfel, între momentul investirii şi cel al

obţinerii profiturilor există un decalaj în timp. Orice investiţie are un ciclu de viaţă propriu, caracterizat prin momente bine definite. riscul Sacrificiul este făcut în prezent şi este sigur. Recompensa pentru el vine mai târziu, dacă vine, şi

oricum mărimea ei este incertă. Altfel spus, dacă cheltuielile au un grad de certitudine rezonabil, efectele presupun numai speranţe. conţinutul material concret al efortului investiţional Investiţiile reprezintă un flux al valorilor care au ca punct iniţial, de pornire, o structură de resurse

diverse ca natură şi ca volum, fonduri financiare, o parte a veniturilor şi a economiilor realizate, resurse umane etc. eficienţa O investiţie este acceptată şi declanşată doar atunci când efectele / suma totală absolută a încasărilor

viitoare sunt superioare cheltuielilor iniţiale.

Principalul subiect al investiţiei este investitorul.În conformitate cu legislaţia R.Moldova, „investitorul este persoana fizică sau juridică încadrată în

activitatea investiţională pe teritoriul Republicii Moldova”.Valorile care se investesc, cuprind, conform legislaţiei Republicii Moldova, următoarele: mijloace băneşti; drepturi de proprietate asupra bunurilor mobile şi imobile, precum şi alte drepturi reale; orice drept acordat în baza legii sau contractului, orice licenţă sau autorizaţie acordata în

conformitate cu legislaţia în vigoare, inclusiv concesiuni de cercetare, cultivare, extragere sau explorare a resurselor naturale;

BAZELE ACTIVITĂȚII INVESTIȚIONALE. Tema 1.

drepturi derivate din acţiuni, părţi sociale sau alte forme de participare în societăţi comerciale; drepturi de creanţe monetare sau alte forme de obligaţii faţă de investitor ce au valoare economică şi

financiară; drepturi de proprietate intelectuală: dreptul asupra obiectelor de proprietate industrială (brevete de

invenţii, modele de utilitate, mărci de produs şi mărci de serviciu, denumiri de firmă, denumiri de origine ale produselor, desene şi modele industriale, brevete pentru soiuri de plante, topografii ale circuitelor integrate), dreptul de autor şi drepturile conexe, secretul comercial (know-how), goodwill.

Investitorii autohtoni fac investiţii sub formă de mijloace băneşti numai în moneda naţională a Republicii Moldova, iar investitorii străini şi în alta valută convertibilă.

Subiecţii afiliaţi investiţiei, includ: o antreprenorii (în cele mai dese cazuri – întreprindere specializată de construcţie-montaj, a cărei

ofertă a fost acceptată în scris de investitor);o proiectanţi (persoana juridcă desemnată de investitor pentru proiectarea şi elaborarea documentaţiei

tehnice şi a devizului de cheltuieli);o ingineri (persoane împuternicite să supravegheze şi să controleze realizarea lucrărilor

investiţionale);o organele de supraveghere ale statului responsabile de verificarea respectării în proiectele de

investiţii a diferitor norme de protecţie a mediului ambiant, norme sanitare, urbanistice, de combatere a incendiilor); o creditori de diferit tip;

o alţi subiecţi afiliaţi (experţi, specialişti şi consultanţi).

Obiectele în care se investeşte se deosebesc după mai multe criterii.Astfel, în funcţie de ramura economică dată, putem vorbi despre investiţii industriale, agrare, de

transport etc. Investiţiile în fonduri fixe şi în fonduri circulante diferă după termenii de recuperare, ce reies din

caracteristicile specifice acestor tipuri de capital. Mai există o serie de alte clasificări, despre care va fi vorba în continuare.

2. Clasificarea investiţiilor Pentru analiza mai profundă a investiţiilor este necesar de a le diviza după anumite caracteristici

specifice, adică de efectuat clasificarea lor. În teoria economică, există foarte multe criterii de clasificare a investiţiilor, dar câteva dintre ele sunt

recunoscute ca esenţiale, fiind larg utilizate de economişti. Conform acestor criterii investiţiile se clasifică precum urmează.

1. După destinaţia fondurilor alocate: investiţii de capital (investiţii reale), care reprezintă alocarea mijloacelor băneşti nemijlocit în

producţie, pentru constituirea unor active materiale şi nemateriale;În unele surse, investiţiile reale, la rândul lor, sunt divizate în investiţii corporale (achiziţionare de

bunuri, utilaje, întreprinderi în scopul sporirii stocurilor de producţie) şi investiţii necorporale sau intangibile (licenţe, brevete, know-how). investiţii de portofoliu (financiare), care se realizează prin cumpărarea titlurilor de valoare,

operelor de artă, crearea unor depozite bancare etc., ţinându-se cont îndeosebi de rata dobânzilor bancare, în funcţie de care se apreciază dacă sunt sau nu sunt rentabile; investiţii publice, destinate atingerii scopurilor de gestionare a administraţiei publice, care sunt

făcute de autorităţile statului;

BAZELE ACTIVITĂȚII INVESTIȚIONALE. Tema 1.

investiţii individuale, destinate susţinerii activităţilor curente ale indivizilor şi gospodăriilor acestora.

2. După obiectivul care se urmăreşte prin realizarea proiectului: investiţii productive, care, la rândul lor, se clasifică în:1)investiţii de expansiune (dezvoltare, extindere): acestea presupun cheltuieli în vederea măririi

capacităţilor de producţie; 2)investiţii de menţinere, ce ţin de reutilarea capacităţilor de producţie existente;3)investiţii de modernizare, care se efectuează cu scopul creşterii performanţelor tehnice, îmbunătăţirii

randamentelor utilajelor existente;4)investiţii de inovare, adică lansarea noilor activităţi; investiţii strategice, care se efectuează mai mult în sfera cercetării-dezvoltării sau în alte scopuri şi

care au efecte indirecte asupra investiţiilor productive. investiţii obligatorii, acestea fiind făcute cu scopul de a respecta anumite reglementări legislative,

sau anumite angajamente luate faţă de alţi agenţi economici. 3. După gradul de risc pe care îl implică: investiţii cu risc redus, care sunt cele mai frecvente. Această categorie include investiţiile de

menţinere şi de ameliorare, care necesită resurse puţine, dar au şi cele mai mici efecte; investiţii cu risc sporit, în categoria cărora intră investiţiile de dezvoltare, de expansiune, de

inovare, iar uneori şi cele de modernizare, acestea fiind valori mult mai mari, producând însă şi efecte mai mari: creşterea capacităţilor tehnice, efectuarea unor restructurări de producţie, implementarea noilor produse şi servicii.

4. După locul în care se fac: investiţii interne; investiţii externe (participarea cu fonduri la formare capitalurilor altor firme, pentru diversificarea

activităţii).5. După structura lor tehnologică: investiţii în mijloace fixe, ce se grupează în:1) cheltuieli de achiziţionare a utilajelor, care includ costul utilajelor, cheltuielile de transport, diferite

taxe aferente acestora etc.;2) cheltuieli de montaj şi de instalare;3) cheltuieli aferente construcţiilor, amenajărilor;4) cheltuieli ce ţin de lucrările şi exploatările geologice, care includ prospecţiuni, studii, cercetări

asupra terenului, precum şi cheltuielile privind achiziţia acestuia etc.; cheltuieli preliminare şi alte cheltuieli, care cuprind cheltuielile de proiectare, cheltuielile de

pregătire a personalului aferent noului obiectiv de investiţii, cheltuielile ce ţin de supravegherea lucrărilor, licenţe, procurarea de know-how, cheltuielile de constituire; capital de lucru sau fond de rulment.6. După rolul funcţional pe care îl joacă în cadrul proiectului: investiţii directe (sunt acele cheltuieli legate funcţional de obiectivul care se edifică); investiţii executate în regie proprie (sunt cheltuieli de resurse legate funcţional de investiţia

directă); investiţii executate mixt (sunt cheltuielile ce se fac în ramuri sau domenii conexe celui în care se

înfăptuieşte proiectul).7. După stadiul în care se găsesc: investiţii în curs de execuţie; investiţii finalizate.

BAZELE ACTIVITĂȚII INVESTIȚIONALE. Tema 1.

8. După modul de execuţie investiţiile se clasifică în: investiţii executate în antrepriză (în cadrul cărora, de obicei, lucrările se execută de o

întreprindere specializată de construcţie-montaj cu dotare tehnică şi personal calificat aferent specificului activităţii lor); investiţii executate în regie proprie (adică cu forţele proprii ale invesitorului); investiţii executate mixt.9. După sursa de finanţare investiţiile se clasifică în: investiţii finanţate din surse proprii; investiţii finanţate din surse atrase.10. Din punctul de vedere al relaţiilor ce se stabilesc între întreprinzător şi sursa de resurse

pentru investiţii, investiţiile, inclusiv cele străine, se grupează în două categorii: investiţii directe (când agentul finanţator capătă şi posibilitatea de a lua decizii şi de control asupra

proiectului pe linie managerială, tehnologică, de marketing etc.); investiţii de portofoliu (care reprezintă plasamente pur financiare, fără alte implicaţii în viaţa

proiectului).

Investiţiile mai pot fi clasificte în funcţie de:- de mărimea efortului investiţional (mari, mici),- după criteriul importanţei (proprie, de ramură, naţională, mondială),- după modul de constituire (nete şi brute) etc.

3. Impactul investiţiilor asupra dezvoltării economice (de sine stătător)Pentru a analiza impactul investiţiilor asupra dezvoltării economice a oricărui stat este indicată analiza

abordărilor teoretice cu privire la rolul investiţiilor în asigurarea proporţiilor şi dinamicii macroeconomice.

Economiştii clasici au analizat corelaţiile dintre diverse fenomene economice, inclusiv investiţiile, şi procesul dezvoltării economice. Investiţiile, în teoriile acestor economişti deţin un rol opus economisirilor – ele joacă un rol expansionist, deoarece prin investire se provoacă extinderea activităţilor agenţilor economici. Iar aceasta, la rândul său, se reflectă în creşterea produsului intern brut. Rata dobânzii este elementul principal care determină activitatea investiţională într-o economie. De aceea, în teoriile clasicilor, investiţiile şi economiile sunt tratate ca două fenomene opuse.

Tratarea investiţiilor ca fenomen opus economiilor explică înţelegerea îngustă a factorilor ce condiţionează investiţiile. Aşadar, aceşti economişti se limitează la concluzia că rata dobânzii este determinantul principal al investiţiilor.

O abordare nouă o reprezintă concepţia keynesistă, conform căreia este posibilă restabilirea (sau menţinerea) echilibrului economic de ansamblu prin creşterea volumului consumului şi/sau investiţiilor, cererii globale în economie şi, deci, a ocupării forţei de muncă şi a mijloacelor de producţie. Accentuând prioritatea investiţiilor, J.M. Keynes, autorul acestei teorii, le plasează în lista categoriilor economice prioritare, alături de câteva alte categorii importante, şi le notează cu litere mari: Venitul Naţional, Consumul, Investiţiile, Economiile.

J.M. Keynes şi urmaşii sistemului său de gândire au modificat abordarea problemei investiţiilor, constatând că investiţiile reale sunt determinate, în primul rând, de perspectivele existente la un moment dat în economie, şi doar în al doilea rând, de rata dobânzii. Din momentul în care cresc perspectivele de profitabilitate, creşte şi nivelul activităţii investiţionale, producându-se expansiunea economică. Investiţiile financiare, la rândul lor, sunt determinate de rata dobânzii. Cu cât rata dobânzii este mai mare, cu atât creşte atractivitatea acestui tip de investire, şi invers.

BAZELE ACTIVITĂȚII INVESTIȚIONALE. Tema 1.

J.M. Keynes apreciază investiţiile ca cel mai instabil element în economie. În cazul unui nivel constant al consumului, cererea globală şi nivelul ocupării braţelor de muncă depinde de volumul investiţiilor curente. La rândul său, acesta este condiţionat de dorinţa şi interesarea întreprinzătorului pentru a investi. Această dorinţă este determinată de eficienţa marginală a investiţiilor noi. J.M. Keynes denotă că întreprinzătorii nu sunt predispuşi să investească, sau să transforme economiile în investiţii, decât în cazul în care se profilează perspectivele obţinerii unui profit ce ar corespunde necesităţilor lor. Adică situaţia în care rata „sperată” a profitului e mult mai înaltă decât rata dobânzii.

După J.M. Keynes, “investiţia constituie actul economic fundamental care determină o creştere atât de mare a venitului global, încât poate să asigure o sporire a economisirii dorite corespunzătoare injecţiei financiare iniţiale”.

Putem menţiona că, în teoria sa, J.M. Keynes ajunge la concluzia că în economia reală investiţiile sunt egale cu economiile. El consideră economiile o reflectare a comportamentului colectiv al consumatorului individual, iar investiţiile – un comportament colectiv al întreprinzătorului individual. În cazul în care economiile sunt transformate în investiţii, este provocată expansiunea capitalului fix şi circulant.

În orice domeniu-economic, social-cultural, investiţiile sunt asociate ideii de dezvoltare. Astfel investiţiile reprezintă suportul material al dezvoltării economico-sociale a ţării. Prin ele se asigură:

- sporirea capitalului fix,- creşterea randamentului tehnic şi economic al fondurilor existente;- crearea de noi locuri de muncă etc. În acest context, investiţiile reprezintă elementul decisiv al creşterii economice şi al promovării

factorilor intensivi, calitativi şi de certă eficienţă.Investiţiile au un pronunţat caracter novator, căci prin ele se creează condiţiile materiale necesare

promovării progresului tehnic şi asigurării rezultatelor cercetării ştiinţifice în toate domeniile de activitate, iar prin aceasta se asigură şi perfecţionarea mijloacelor de producţie, tehnologiilor, formelor de organizare a producţiei, precum şi înnoirea produselor.

În dezvoltarea economiei naţionale, investiţiile joacă un rol hotărâtor în asigurarea modernizării întregii activităţi economice. Dezvoltarea stabilă a economiei naţionale, precum şi a statului depinde, în mare măsură, de orientarea şi planificarea judicioasă a investiţiilor. Prioritatea în repartiţia lor trebuie să aparţină ramurilor de producţie ce vor asigura în modul cel mai efectiv şi în cel mai scurt timp recuperarea lor. Prin investiţii se poate asigura dotarea locurilor de muncă cu utilaje performante şi perfecţionarea proceselor tehnologice, jucând un rol deosebit de important în dezvoltarea economico-socială a ţării.

În ţările cu o economie de piaţă, volumul investiţiilor reprezintă unul dintre principalii indicatori ai situaţiei economice, iar devierile alocărilor de investiţii – indicatorul modificării cererii agregate, volumului producţiei naţionale şi ocupării forţei de muncă. Pentru Republica Moldova, un interes esenţial prezintă metodele economice de stimulare a investiţiilor în producţie (anii 80-90) ale ţărilor dezvoltate occidentale, în care a fost efectuată o schimbare radicală a sistemelor de creditare şi impozitare în scopul liberalizării economiei, stimulării propriei iniţiative şi susţinerii financiare a antreprenorilor de către stat.

Bibliografie

BAZELE ACTIVITĂȚII INVESTIȚIONALE. Tema 1.

1. Legea Republicii Moldova cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător N 81-XV din 18.03.2003 (Monitorul Oficial al R.Moldova N 64-66 din 23.04.2003).

2. Buhociu F. şi Negoescu Gh. Investiţiile în economia de tranziţie;3. Caraganciu A., Domenti O., Ciobu S., Bazele activităţii investiţionale, Editura A.S.E.M., Chişinău,

2004.4. Vasilescu I., Romînu I., Cicea C. Investiţii, Bucureşti, 2000. 5. Hîncu R. Economia informaţională: aspecte manageriale şi investiţionale, Chişinău, 2002.6. Подшиваленко Г.В., Киселевa Н.В., Инвестиционная деятельность. 7. „Управление инвестициями”, под ред. В.М.Павлюченко, В.Д. Шапиро, Москва, Высшая

Школа, 1998.8. Hincu, R., Suhovici, A., Luchian, I. Основы инвестиционной деятельности, Ed. ASEM. -

Chişinău, 2008.