Zoe Trahanache Şi Ştefan Tipătescu

4
Zoe Trahanache şi Ştefan Tipătescu Opera literară „O scrisoare pierdută” (1884) de I. L. Caragiale este o comedie de moravuri, având ca temă satirizarea aspectelor societăţii contemporane autorului: aspecte din viaţa politică (lupta pentru putere în contextul alegerilor pentru Cameră) şi de familie (relaţia dintre Tipătescu şi Zoe) a unor politicieni corupţi. Titlul pune în evidenţă conflictul comic dintre aparenţă şi esenţă. Pretinsa luptă pentru putere politică se realizează, de fapt, prin lupta de culise, având ca instrument al şantajului „o scrisoare pierdută” – pretextul dramatic al comediei. Conflictul dramatic principal constă în confruntarea pentru puterea politică a două forţe opuse. Intriga porneşte de la o întâmplare banală: pierderea unei scrisori intime, compromiţătoare pentru reprezentanţii locali ai partidului aflat la putere şi găsirea ei de către adversarul politic, care o foloseşte ca armă de şantaj. Acest fapt ridicol stârneşte o agitaţie nejustificată şi se rezolvă printr-o împăcare generală şi neaşteptată. Scriitorul depăşeşte cadrul comediei clasice şi individualizează personajele, prin combinarea elementelor de statut social si psihologic, dar şi prin modalităţi si procedee de caracterizare directă (de autor, în didascalii, de alte personaje şi autocaracterizare) sau indirectă (prin comportament, limbaj, nume, relaţii cu alte personaje, statut social). De exemplu, Zoe reprezintă tipul cochetei adulterine, dar şi al femeii voluntare. Cuplul din comedia „O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale este format din Ştefan Tipătescu şi Zoe Trahanache. 1

description

Caragiale

Transcript of Zoe Trahanache Şi Ştefan Tipătescu

Zoe Trahanache i tefan Tiptescu

Opera literar O scrisoare pierdut (1884) de I. L. Caragiale este o comedie de moravuri, avnd ca tem satirizarea aspectelor societii contemporane autorului: aspecte din viaa politic (lupta pentru putere n contextul alegerilor pentru Camer) i de familie (relaia dintre Tiptescu i Zoe) a unor politicieni corupi.

Titlul pune n eviden conflictul comic dintre aparen i esen. Pretinsa lupt pentru putere politic se realizeaz, de fapt, prin lupta de culise, avnd ca instrument al antajului o scrisoare pierdut pretextul dramatic al comediei.

Conflictul dramatic principal const n confruntarea pentru puterea politic a dou fore opuse. Intriga pornete de la o ntmplare banal: pierderea unei scrisori intime, compromitoare pentru reprezentanii locali ai partidului aflat la putere i gsirea ei de ctre adversarul politic, care o folosete ca arm de antaj. Acest fapt ridicol strnete o agitaie nejustificat i se rezolv printr-o mpcare general i neateptat.

Scriitorul depete cadrul comediei clasice i individualizeaz personajele, prin combinarea elementelor de statut social si psihologic, dar i prin modaliti si procedee de caracterizare direct (de autor, n didascalii, de alte personaje i autocaracterizare) sau indirect (prin comportament, limbaj, nume, relaii cu alte personaje, statut social). De exemplu, Zoe reprezint tipul cochetei adulterine, dar i al femeii voluntare. Cuplul din comedia O scrisoare pierdut de I. L. Caragiale este format din tefan Tiptescu i Zoe Trahanache.

Tiptescu este prefectul judeului, stlp al puterii conservatoare, dar, n acelai timp, el ntruchipeaz n comedie tipul donjuanului, al primarului amorez. Prietenul cel mai bun al lui Zaharia Trahanache, Tiptescu o iubete pe soia acestuia, Zoe, femeia cochet, nc din momentul n care ea se cstorete cu neica Zaharia, dup cum observ cu naivitate soul ncornorat: pentru mine s vie cineva s bnuiasc pe Joiica, ori pe amicul Fnic, totuna e... E un om cu care nu triesc de ieri, de alaltieri, triesc de opt ani, o jumtate de an dup ce m-am nsurat a doua oar. De opt ani trim mpreun ca fraii, i nicun minut n-am gsit la omul acesta mcar attica ru.

n fond, Tiptescu triete o dram. De dragul unei femei, pe care este nevoit s o mpart cu altcineva, sacrific o carier promitoare la Bucureti, aa cum remarc acelai Trahanache: Credei d-voastr c ar fi rmas el prefect aici i nu s-ar fi dus director la Bucureti, dac nu struiam eu i cu Joiica... i ,la drept vorbind, Joiica a struit mai mult...

Zoe, n schimb, n ciuda vicrelilor, a leinurilor, dar i a faptului ca e considerat o dam simitoare, toi protejnd-o n virtutea acestei aparente sensibiliti, este n realitate femeia voluntar, stpn pe sine, care tie foarte bine ce vrea i care i manipuleaz pe toi n funcie de propriile dorine. Dei face parad de iubire pentru Tiptescu i de sacrificiile ei (Omoar-m pe mine care te-am iubit, care am jertfit totul pentru tine..., i reproeaz ea prefectului, ncercnd s susin candidatura lui Caavencu), n fapt ea n-a jertfit nimic altceva dect o fidelitate conjugal stnjenitoare, singurul sacrificiu notabil venind, cum am mai spus, din partea lui Tiptescu. (tefan Cazimir, Caragiale universul comic).

Dincolo de aparene, n cuplul pe care Zoe l formeaz cu Tiptescu, femeia este polul raional, puternic i care deine controlul asupra relaiei. Fiind un om cruia i place s joace pe fa (autocaracterizare), dup cum el nsui mrturisete, Tiptescu refuz iniial compromisul politic i i propune Zoei o soluie disperat, artndu-se gata s renune la tot de dragul ei: S fugim mpreun.... Ea intervine ns energic i refuz nebunia, nevrnd s renune cu niciun pre la poziia de prim doamn a oraului de provincie. De aceea i rspunde ferm prefectului: Eti nebun? Dar Zaharia? Dar poziia ta? Dar scandalul i mai mare care s-ar aprinde pe urmele noastre?.... Izbucnirea scandalului o ngrozete mai tare dect pierderea brbatului iubit: Cum or s-i smulg toi gazeta, cum or s m sfie, cum or s rz!... O sptmn, o lun, un an de zile n-o s se mai vorbeasc dect de aventura asta... n orelul acesta, unde brbaii i femeile i copiii nu au alt petrecere dect brfirea, fie chiar fr motiv...dar nc avnd motiv... i ce motiv, Fnic!... Ce vuiet! ce scandal! ce cronic infernal!... Replica ei la ntrebarea lui Tiptescu strnete rsul spectatorilor i al cititorilor, cu toate c ascunde o ironie amar: Zoe! Zoe! m iubeti.../ Te iubesc, dar scap-m.

n confruntarea dintre cei doi n ceea ce privete susinerea candidaturii lui Caavencu, prefectul este cel care cedeaz pn la urm de dragul Zoei: n sfrit, dac vrei tu...fie!... ntmpl-se orice s-ar ntmpla... Domnule Caavencu, eti candidatul Zoei, eti candidatul lui nenea Zaharia... prim urmare i al meu!... Poimine eti deputat!...

Crispat, ncordat, pe parcursul ntregii comedii, Zoe devine la sfritul piesei, cnd orice motiv de ngrijorare dispare, generoas, fermectoare, o dam bun, spunndu-i lui Caavencu: Eu sunt o femeie bun... am s i-o dovedesc. Acum sunt fericit... Puin mi pas dac ai vrut s-mi faci ru dar n-ai putut. Nu i-a ajutat Dumnezeu, pentru c eti ru; i pentru c eu voi s-mi ajute totdeauna, am s fiu bun ca i pn acuma.

Finalul comediei aduce mpcarea tuturor. Odat ce intr n posesia scrisorii, Zoe devine triumftoare, se comport ca o doamn, i respect autoritatea la care renunase pentru scurt timp, face promisiuni linititoare pentru ceilali (Du-te i ia loc n capul mesii; fii zelos, asta nu-i cea din urm Camer!, i se adreseaz ea lui Caavencu), n timp ce Tiptescu se retrage ca i mai nainte n umbra ei.

Dei nu sunt sancionate prin comicul de limbaj, personajele cu carte (tefan Tiptescu i Zoe) sunt ironizate pentru legtura amoroas extraconjugal, semnificative n acest sens fiind numele lor de alint (Fnic i Joiica). PAGE 3