Zincare termica vs electro-galvanizareCoroziunea otelului reprezinta distrugerea partiala sau totala a materialului sub actiunea diversilor factori de mediu. Pentru a prelungi durata de viata a acestor materiale se realizeaza o protectie anticoroziva. Cele mai des utilizate procedee pentru acest lucru sunt zincarea termica si electro-galvanizarea.Zicarea termicaZincarea este efectuata prin scufundarea produsului in zinc topit, la o temperatura de 445-460 C. Obiectele sunt tinute in baia de zinc pana cand metalul ajunge la temperatura zincului.

Inainte de zincarea propriu-zisa sunt efectuati urmatorii pasi:

- Se utilizaza o solutie acida pentru a indeparta elementele nedorite de pe suprafata neprotejata a otelului (degresare)

- Este aplicata o solutie cu o concentratie mica de acid pentru a indeparta rugina de pe suprafata dorita (decapare)

- Este oprita actiunea decapantului, prin spalare

- Se aplica o solutie incalzita de clorura de zinc amoniu, pentru a inlatura oxizii si pentru a impiedica oxidarea ulterioara a materialului

- Inainte de fi scufundat in zincul topit obiectul este uscat

De obicei zincarea termica este aplicata pentru oteluri moi, aliaje slabe din otel, fonta si otelul turnat. Zincarea astfel are o durata lunga de viata. Este recomandata pentru obiectele de mari dimensiuni. Produsele care sunt zincate termic suntreciclabile.Electro-galvanizareAcest procedeu consta in depunerea unui strat de zinc prin electroliza. In baia electrolitica, prin care circula curent electric, se afla un catod (obiectul de metal ce va fi zincat) si un anod (zincul). Cu ajutorul curentului eletric se realizeaza disocierea, transportul si depunerea ionilor de metal de la anod (zinc) la catod (obiectul de metal). Procedeul de galvanizare cu zinc se poate realiza intr-o varietate de solutii apoase, cum ar fi: cianuri alcaline, non-cianuri alcaline sau clorura acida de sare.

Este necesara curatare obiectelor care vor fi electro-galvanizate, pentru a se elimina rugina, murdaria, uleiul etc. Este utilizat un detergent alcalin pentru a asigura o galvanizare cu zinc de buna calitate si pentru ca stratul de zinc sa ramana intact o lunga perioada de timp. Metalul este inmuiat intr-o baie alcalina, pentru 5-10 minute, la circa 150 F. Apoi este aplicata o sarcina electrica, ceea ce duce la eliberarea de oxigen sau hidrogen in solutie, realizandu-se astfel o curatare la nivel micro. Apoi are loc o decapare, pentru a inlatura straturile de oxizi si scale de pe suprafata metalului. Tipul de metal si grosimea scalelor prezente decide tipul de acid, timpul de scufundare si temperatura necesara acestui proces. Urmeaza galvanizarea, dupa care metalul ce a fost galvanizat este spalat cu apa, urmat apoi de uscarea acestuia.

Electro-galvanizarea este un procedeu foarte rentabil, utilizat de obicei pentru obiecte mici (suruburi, elemente de fixare, piese auto etc.). Zincul este utilizat de obicei pentru a galvaniza obiectele din fier sau otel, dar si altfel de metale pot fi supuse acestui proces.

Principalele avantaje ale electro-galvanizarii sunt eficienta de cost si usurinta aplicarii. Cele cateva limitari ale sale includ durabilitate scazuta in apa de mare si faptul ca stratul de zinc nu se formeaza usor in zonele interne ale obiectului.Zincarea termica este, cel mai des, utilizata pentru obiectele utilizate la exterior, in timp ce electro-galvanizarea se preteaza bine pentru cele folosite in interior. De asemenea stratul de zinc aplicat prin zincarea termica este de cateva ori mai gros decat cel aplicat prin electro-galvanizare, fiind astfel si mai rezistent la coroziune. Obiectele care au fost electro-galvanizate pot avea un aspect neted si stralucitor, fiind preferate din motive estetice.Cat siliciu trebuie sa aiba otelul pentru zincare?Pentru obtinerea unuistrat zincatuniform ca grosime si calitate se impune ca, in compozitia otelului sa nu fie depasite urmatoarele valori: siliciu (0,12%-0,25%), fosfor (max.0,25%), carbon (max.0,2%). mangan (max.1,5%).

In metalurgie este cunoscut faptul ca siliciul (Si) si fosforul (P) sunt elemente ce se adauga in mod normal in otel pentru imbunatatirea proprietatilor mecanice ale acestuia. In acelasi timp, aceste elemente influenteaza reactivitatea procesului de zincare: concentratii prea mari determina straturi de grosimi mai mari decat este normal si cu fragilitate ridicata.

Siliciul se adug frecvent ca dezoxidant in timpulfabricatiei otelului. In timpul procesului de zincare siliciul schimba compozitia straturilor de aliaje de zinc-fier, astfel incat acestea continua sa creasca in timp, iar viteza de reactie nu scade odata cu cresterea grosimii stratului. Fosforul are o influenta similara asupra formarii acoperirii, insa intr-o mai mica masura.

Otelul cu un continut de siliciu de peste 0,04% Si conduce la o crestere pronuntata a grosimii stratului depus, valoarea maxima fiind n jurul valorii de 0,08%Si. ntre 0,08% Si si 0,17 Si, stratul de Zn incepe sa scada, el creascand din nou pentru valori de peste 0,22%Si.Pentru a va bucura de beneficiile produselor zincate, H Metal va pune la dispozitieteava zincatasitabla zincata.

Cerintele SR EN ISO 1461 includ curatirea si pregatirea produselor din otel, cat si operatia dezincare termica. Informatiile referitoare la aplicarea si performantele zincarii termice sunt cuprinse in EN ISO 14713.Din punctul de vedere al reactivitatii procesului de zincare in raport cu otelurile care necesita acoperiri de calitate cu zinc, exista patru categorii (clase de calitate dupa aspectul suprafetei), caracterizate de continutul procentual de siliciu si fosfor.

Categoria A Si0.04%; P