VLADIMIRESCU

Continuare în pagina 2

SPECIAL: UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE30 Ianuarie 2015 Pagina 2

Urmare din pagina 1

S.C. ViaCarmina

Business S.A.

DIN ACTUALITATE Pagina 330 Ianuarie 2015

* Noutăți prea multe nu avem. Dar cele caresunt, au greutate. Spre exemplu: am primit cifrelepentru bugetul pe 2015. Acum, în ianuarie, deșitrebuiau să sosească în... noiembrie! Deh, atunci

era ocupată. , spuneau unii. Deci, bugetul nu avea prior-

itate. Alegerile aveau. Alegeri, nenicule, alegeri.Funcțiile aveau prioritate. Să câștigăm alegerile.

* Și cu toate acestea, Cineva de Sus a spus“Să se facă lumină”... și se făcu. Fu cum vruCel Mare și Cel Tare. Îl rugăm să ne aibă în pazaLui, că de multe ori cred că numai El ne-a mairămas aproape.

* Cum vă spuneam, din ceea ce ne reveneanouă să primim la stabilirea bugetului în alți ani (căși pe-atunci ne mai încurcau domnii și mai tăiaucâte ceva), acum, în anul de grație 2015, s-a tăiatdin bugetul comunei noastre nici mai mult nici maipuțin decât... 20 de miliarde lei vechi.

, zice domn’ ministru. - Și ce a zis?- Tu ai! Tu dai! Cui dai? Dai și la cel ce n-are și...

nu se străduie să aibă. Că, de ce s-ar omorî să-șifacă, dacă tot capătă... de gratis. Doar nu-i prost.Unii îmi spun: . Alții spun:

,

. Ei spun (cei care-mpart) că pe vre-mea răposatului au fost “pioneri”. Pioneri suntMarx și Lenin față de ei. Am spus ce-am spus șipunct.

* Sunt supărat și mi-am descărcat “năduful”,dar eu zic că dreptatea este de partea mea.

****** Apropo de dreptate. Dragii mei consăteni,

trebuie să vă spun că dreptatea nu au mâncat-olupii. Sau, cel puțin nu de tot sau numai pe undeși unde. Na, ce să zic, fiecare cu părerea lui. Înultimul proces pe care noi, cei de la Primărie, l-amavut cu Prefectura, Justiția - prin HotărâreJudecătorească - a spus d-lui prefect că n-aredreptate.

* Despre ce este vorba? La propunerea pri-marului ,Consiliul Local a aprobat vânzarea unuinumăr de locuri de casă. Totul era în regulă,cererile celor care doreau să cumpere existau,documentația beton și aveam nevoie de validareaHCL, de către Prefectură. Dar d-nul prefect NU șiNU, printre case vor paște... vacile satului. Că-ipășune...

* Și așa, precum cățelușul cu părul creț, hai cuou-n buzunar, la Sfatul ... Tribunal. Dar întreb eu,și-l întreb și pe d-ul prefect: Dacă nearătăm mușchii (și nici măcar ai noștri, ci ai șefilorpolitici!), cum credeți că vă privește comunitateanoastră? Cum sprijiniți dvs societatea să progre-seze?

* Argumentez și citez din sentința dată deinstanță. Deci, nu este un comentariu al meu, d-leprefect. Este un citat din motivarea, Hotărâriiinstanței, care sună astfel:

Acțiunea este nefondată (a dumneavoastrăacțiune, d-le prefect).

Am încheiat citatul. Chiar așa, cui a folosit acestproces, care ne-a plimbat 8 (opt) luni de zile dege-aba, nu am încasat la bugetul local aproape200.000 euro (DA, douăsute de mii euro!).

* Scumpă distracție am plătit, domnule pre-fect! Și să fiu sincer, părerea mea personală estecă nici măcar dvs. n-ați fost beneficiarul, ci alții,vorba lui Caragiale: ! Îmi vețispune că nu se moare din asta. Adevărat, dar seagravează o boală și dvs. în loc să tratați boala...ce faceți?

****** Cum nu ne stă-n fire să ne certăm, noi mai

și muncim. Iată: am scos autogrederul pe străzileneasfaltate (foto jos). Vă rugăm să sunați la

Primărie (telefon 0257/514.901 interior 211) și săne solicitați. Venim, dar vă rugăm să apelați numaiîn cazuri justificate. Altfel, nu mai credem, atuncicând chiar este nevoie!

****** Cândva, prin

anul 2014, văîntrebam dacă săiluminăm pista debiciclete, de la noila complexul demagazine de la in -trarea în Arad.Dragii mei, vătransmit douăvești bune. Aradula considerat nece-sar să se ra cor -deze la pista noas-tră așa că vomputea circula pebicicletă de laCic i r -Mândrulocpână în... Cen trulAra dului. A doua:am început să tragem cablul pentru iluminarea pis-tei de la Vladimirescu la traversarea peste caleaferată, așa cum sevede în cele două imagini.

Pagina 430 Ianuarie 2015 CULTURĂ

Muzica vocalăÎncă din perioada preistorică

s-a descoperit instrumentulnatural de care beneficiază fie-care dintre noi şi anume voceaumană. Aceasta, s-a manifes-tat inconştient încă din pale-oliticul mijlociu prin urlete şiimne de slăvire destinate zeilor.Trecând prin mai multe perioa-de şi etape, astăzi, muzicavocală se manifestă într-unmod bine organizat şi conturat,dezvoltând o tehnică deexcepţie care, nu numai căuşurează modul de interpretareci şi emisia sunetului este unaplăcută urechilor. Din antichita-te, muzica vocală devine ele-mentul determinant în evoluţiamuzicii europene datorită dez-voltării sale atât în cadrul bise-ricii cât şi în cel laic. Vocile celemai bune apărute nativ sau înurma studiului sunt deseoripuse în practica slujbelor biseri-ceşti dar şi pentru evenimentespeciale, de divertisment sau lacurţile împărăteşti pentru bunadispoziţie a boierilor. În decur-sul timpului, datorită alăturăriimai multor voci pentru inter-pretarea unor melodii, a luatnaştere aşa zisul ansamblulcoral sau pe scurt, corul.Acesta a apărut sub o formăconcretă în Grecia antichită,acolo unde mişcarea şi dansulse îmbina armonios cu practicamuzicii vocale. Pe parcurs,corul a dezvoltat mai multe

, precum:corul mixt, format din vocifemine de sopran, alto şi vocibărbăteşti de tenor şi bas, cornumai de bărbaţi, de copiisau de femeii (voci egale),dar şi : corcameral, cu un număr redusde cântăreţi sau cor dublu, cuminim opt voci distincte.

Corul (locuţiune înlimba italiană însemnând “ca lacapelă”), este o cântare coralăfără acompaniament instru-mental, care se practica cuobişnuiţă în capelele creştine.Acest model de cântare coralăa fost realizat pentru primadată de Giovanni Pierluigi daPalestrina cu scopul de a fi exe-cutat în Capela Sixtină, care nudispunea de o orgă.

Astfel că până în ziua de azi,corurile sunt desîntâlnite în bisericile creştinedar şi în cadrul evenimentelorde tip laic, abordând repertoriidiverse, cu melodii pe textepopulare, patriotice sau pentrualinarea anumitor stări sufle-teşti. De evidenţiat este faptulcă, odată cu apariţia ansam-blului coral s-a impuns şi pro-fesia de dirijor. Acesta dispunede trei funcţii importante: ped-agog, organizator şi muziciancomplex, cu ajutorul căroracoordonează ansamblul spreinterpretarea cea mai exactă amelodiei, în aşa fel încât ascul-tătorul să fie profund mişcat deceea ce aude.

De la “lira lui David” şi pânăastăzi, instrumentul muzical acunoscut multe transformări şievoluţii, care permit interpretu-lui să descopere noi experienţeîn executarea unei muziciinstrumentale. Instrumentulmuzical a luat naştere în urmaunor idei concepute, spre slavaşi jertfa adusă zeilor, reprezen-tat prin diferite obiecte sonorecare făceau parte din ritual.Primele instrumente apar înjurul anului 3000 î.Hr. pe terito-riul Mesopotamiei, locul deunde se spune că s-ar trageîntreaga civilizaţie. Astăzi, dato-rită evoluţiei mari care s-a rea-lizat în timp, instrumentelemuzicale sunt clasificate în treimari categorii: instrumentecu coarde, instrumente desuflat şi instrumente depercurţie.

De-a lungul timpului, muzicainstrumentală a ajuns la unnivel extrem de ridicat dezvol-tând o mare de genuri, difersifi-cate dar şi bine organizate,pornind de la un simplu cântecşi până la o amplă simfonie.Cele mai cunoscute genuriregăsite în muzica instrumen-tală sunt: fuga, concertul,poemul simfonic şi simfo-nia.

Şi în acest domeniu al muziciiinstrumentale culte există no -ţiunea de ansamblu (

sau ). Acesta poate fi for-

mat din instrumente cu coarde,instrumente de suflat sau per-cuţie; iar într-un poem simfonicsau o simfonie se regăsesctoate cele trei categorii înforma ansamblului orchestral,bineînţeles sub bagheta unuidirijor. De asemenea, ca şiansamblurile vocale, ansamblu-rile instrumentale sau orches-trale erau puse în slujba unorregi, boieri sau domnitori, pen-tru evenimente speciale saupur şi simplu pentru buna dis-poziţie a acestora transmiţândmesaje sonore emoţionale.

Din câte observăm, muzicavocală şi muzica instrumentalăsunt interpretate individual, înparalel, dispunând de diferiteforme dar şi repertorii bogate.La un moment dat, s-a doritîmbinarea vocii cu instrumen-tul, din care s-a rezultat noigenuri de muzică mai comple-xe. Astfel a apărut muzicavocal-simfonică, cu repertorii îndomeniul religios; lucrări maride acest gen sunt din cultulcatolic şi anume: (Liturghia), (Sluj -ba de Înmormântare) sau

(Cântări în cin-stea Maicii Domnului).

Însă, cel mai complex genmuzical este opera, unde întal-nim corul, vocile soliste şiorchestra într-un cadru tea-tral, unde artiştii nu sunt doarmuzicieni ci şi actori. Aşadar, înoperă, există simbioză ceamai concretă dintre muzicavocală şi muzica intrumentală(orchestrală), cu o prezenţăperiodică a baletului.

Am ţinut să pun în paginăacest articol cu scopul de astârni interesul, în rândul tutu-ror cetăţenilor comunei, asupramuzicii corale, ţinând cont,că în comuna noastră există unproiect pentru înfiinţarea unuicor mixt cu implicarea activă aPrimăriei, a Parohiilor Orto -doxe I şi II, a Şcolii Gim -naziale Vladimirescu şi aCasei de Cultură. Cu siguran-ţă acest cor nu va rămâne lastadiul de proiect, ci va prindecontur cât mai curând şi toto-dată am încredere că va fi uncor emblematic pentru comunanoastră!

DAN CRIȘANDirector Casa

de Cultură Vladimirescu

Ioan Slavici (n. 18ianuarie 1848, în loc.Șiria, comitatul Arad,d. la 17 au gust 1925,în localita tea Cruceade Jos, jud. Vrancea) afost un scriitor, jurnal-ist și pedagog român,membru corespondent(din anul 1882) alAcademiei Române.

Opera literară a luiIoan Slavici este influ-ențată de viața satuluiardelean. Scriitorul afost considerat de criti-cul George Călinescuun

almediului rural, oferindîn nuvelele sale

și în studiile sale ofrescă a moravurilor, a comportamentului oamenilor în funcțiede statificarea lor socială, în cele mai mici detalii ale ținutei,îmbrăcăminții, vorbirii și gesturilor.

L-a cunoscut pe Mihai Eminescu la Viena, iar la îndemnulacestuia a debutat cu comedia în anul 1871.Printre cele mai importante scrieri literare ale lui Ioan Slavici senumără romanul , nuvelele și ,iar memoriile sale publicate în volumul , apărut în anul1924, au o importanță deosebită pentru istoria literaturiiromâne.

Redactor la revista în București și, mai apoi, fondatoral revistei din Sibiu, Ioan Slavici a fost un jurnalist renu-mit. În urma articolelor sale a fost închis de cinci ori, atât înAustro-Ungaria (ca presupus naționalist român), cât și înRomânia (ca presupus spion austro-ungar). Această experiențăa fost reflectată de Slavici în lucrarea memorialistică intitulată

, publicată în anul 1921. Istoricul Lucian Boia aconstatat, cu referire la Slavici, că

.”