Pag. 88 Ghimbirul (Zingiber officinalis)

Profil de personalitate – GHIMBIRULImaginaţi-vă că vă scufundaţi într-o cadă cu lichid magic cald şi aburind, care

poate să facă să dispară toate durerile unei răceli sau gripe sau orice urmă de oboseală fizică. Oferiţi pielii dumneavoastră o strălucire sănătoasă, trimiţând sângele prin toate cotloanele trupului, şi căldura revigorantă vă va pătrunde în oase. În timp ce vă lăsaţi copleşit de efectele acestui lichid magic oferindu-vă o experienţă de vitalitate refăcută şi extaz relaxant, corpul este stimulat să transpire, curăţindu-se. Toxinele din organism sunt eliminate, în timp ce staţi lungiţi, citind, ascultând muzică sau savurând liniştea. Când vă veţi ridica din acest elixir minunat, veţi pleca la serviciu sau la culcare păstrând în continuare o strălucire sănătoasă, căldura reconfortantă şi o senzaţie profundă de stare generală bună. Partea cea mai frumoasă este că această comoară secretă este la îndemâna oricui, la un preţ de-a dreptul nesemnificativ. Este vorba de baia de ghimbir!

Calităţile senzuale ale ghimbirului, oricât ar fi de grozave, nu le depăşesc pe cele medicale. Ghimbirul (ca şi ardeiul iute) este o „plantă transportoare”. Asta înseamnă că, atunci când este amestecat cu alte plante, ajută la „combinarea” efectelor lor şi la „transportarea” acţiunii întregului amestec mai adânc şi mai eficient în sistemele organismului. La sfârşitul listei de ingrediente ale multor preparate din plante veţi întâlni foarte des ghimbirul şi ardeiul iute. Asta înseamnă că o mică parte din aceste două plante (de multe ori între 1/8 şi ¼ din conţinutul total) au fost incluse în amestec, pentru contopirea ingredientelor, pentru creşterea efectului lor şi pentru transportarea lor mai efricientă în organism. Este bine să cunoaşteţi acestă tehnică, în cazul în care doriţi să preparaţi singuri astfel de amestecuri, cu unele dintre cele Zece plante esenţiale prezentate în această carte. Vedeţi Capitolul I, Lecţia 6, pentru modul de utilizare a plantelor în combinaţii.

Principalele ingrediente active ale ghimbirului sunt terpinele (cu o acţiune chimică similară cu a terebentinei) şi nişte compuşi oleo-răşinoşi. Aceste ingrediente, împreună cu alţi compuşi activi ai ghimbirului, îi conferă acestuia calităţi antiseptice, de curăţare a sistemului limfatic, de stimulare a circulaţiei şi de uşurare moderată a constipaţiei, pe lângă acţiunea puternică de inducere a transpiraţiei, care este foarte eficientă în eliberarea corpului de toxine. Ghimbirul este foarte cunoscut pentru proprietăţile sale antiinflamatorii, care trezesc în momentul de faţă un interes viu, cercetătorii japonezi folosind ghimbirul în tratarea artritei, inclusiv a osteoartritei şi a artritei reumatoide.

Oleo-răşina este responsabilă pentru capacitatea de „liant” şi „transportoare” a ghimbirului. De exemplu, să presupunem că folosiţi ulm cu coaja netedă, usturoi şi tătăneasă, într-un amestec sub formă de pulbere, cu scop de tonic intestinal. Aceste amestec este foarte bun şi aşa, dar adăugarea opţională a 1/8-1/4 parte de ghimbir va servi (datorită oleo-răşinei) la „unirea” acţiunilor acestor plante, crescând capacitatea lor de a ajunge la destinaţie ca un grup compact. În plus, prin stimularea traseului circulator şi digestiv, ghimbirul va „transporta” acţiunea plantelor mai rapid şi mai eficient, în toate sistemele organismului.

1

Bineînţeles, orice plantă pe care o ingeraţi va circula prin întreg sistemul, într-o măsură mai mică sau mai mare. În exemplul pe care l-am dat mai sus, deşi cel care avea nevoie era tractul intestinal, amestecul va avea un efect curativ şi de echilibrare asupra întregului organism. În consecinţă, scopul utilizării plantelor „transportoare” şi „liante”, cum ar fi ghimbirul şi/sau ardeiul iute, este creşterea eficienţei oricărui amestec la care au fost adăugate, indiferent de scopul amestecului respectiv. Acest principiu este valabil şi în cazul aplicaţiilor externe. Eu adaug aproape întotdeauna plante transportoare la amestecurile mele.

Pentru prepararea ceaiului, majoritatea oamenilor, inclusiv eu, preferă să utilizeze rădăcină proaspătă de ghimbir. Deşi pot fi folosite şi bucăţi sau pulbere de rădăcini uscate de ghimbir, rădăcinile proaspete oferă o aromă specială. Indiferent în care dintre aceste forme este folosită, rădăcina de ghimbir trebuie fiartă la foc mic, deşi pulberea este suficient de fină ca să aibă efect şi dacă este doar opărită. Pentru prepararea unui ceai din rădăcină proaspătă de ghimbir, tăiaţi un pumn mic de rădăcini, cu tot cu coajă, şi fierbeţi-le la foc mic în 2-4 căni de apă, timp de aproximativ 10 minute (sau mai mult, în funcţie de gustul şi tăria dorite). De obicei, aceeaşi rădăcină proaspătă poate fi refolosită şi pentru al doilea ibric de ceai, deşi de data aceasta va trebui fiartă mai mult.

Pentru administrarea internă a unei doze mai puternice de ghimbir, folosiţi pulberea de ghimbir, căci aceasta este mai concentrată. (Vedeţi nota despre utilizarea pulberii mai jos, la „Dozaj”.)

Ghimbirul este „planta de iarnă” preferată de mulţi dintre cei care locuiesc în climate reci. La mine acasă, există tot timpul un ibric cu rădăcină proaspătă de ghimbir pus la fiert pe plită, în zilele de iarnă. Îl am mereu pregătit pentru a încălzi oasele oaspeţilor care se aventurează prin frig sau ca să accelerez circulaţia (ceea ce va duce la încălzirea degetelor reci de la picioare etc.) scriitorilor sedentari care locuiesc în colţurile izolate ale casei.

Pentru că am pomenit de degete reci, trebuie să spun că, pentru a menţine picioarele calde, puteţi pune pulbere de ghimbir în ciorapi. Efectul este şi mai bun dacă vă mişcaţi picioarele. Dacă vreţi şi mai multă căldură, adăugaţi ardei iute la ghimbir. Cu cât puneţi mai mult ardei iute, cu atât mai tare va fi amestecul. Ardeiul simplu este bine să fie folosit pentru picioare foarte reci şi în cazul climatelor foarte reci. Dacă vi se încing picioarele vreodată prea mult din cauza acestor încălzitoare fitoterapeutice, spălaţi-vă pe picioare şi puneţi şosete curate.

Odată, aflându-mă într-o staţiune balneoclimaterică, am stat de vorbă cu un bancher despre degetele reci. I-am vorbit despre folosirea acestor plante în interiorul şosetelor, ceea ce pentru el reprezenta o idee cu totul nouă. Omul aq spus că le va povesti despre asta soţiei şi fiicei lui, care sufereau îngrozitor din cauză că le îngheţau degetele picioarelor când mergeau la schi. Câteva săptîmâni mai târziu, când ne-am întâlnit din nou, era foarte dezamăgit de sfatul meu, spunându-mi că metoda nu dăduse rezultate. I-am pus întrebări şi am aflat toată povestea.

Bancherul plecase împreună cu familia la cabana lor de schi, înarmaţi cu un amestec de ardei iute şi ghimbir. Soţia şi fica lui îşi puseseră în ciorapi amestecul de pulbere de plante, dar în loc să meargă la schi, se aşezaseră în tribune, ca să asiste (primul indiciu). Ele s-au plâns bancherului, care venise mai târziu, că le îngheţaseră

2

picioarele ca de obicei. Între timp, continuaseră să adauge amestec de ierburi în şosete, crezând că acesta era motivul pentru care nu se încălzeau.

După întoarcerea bancherului, se puseseră toţi trei în mişcare, plecând la plimbare. Mama şi fiica observaseră că picioarele începuseră să se încălzească, în urma mişcării (al doilea indiciu). Nu numai că se „încălziseră”, dar după scurt timp se încinseseră atât de rău încât cele două alergaseră, pe jumătate înebunite şi ţipând, în baie, unde îşi scoseseră repede şosetele şi îşi băgaseră picioarele în apă rece. Apoi dăduseră vina pe bancher, care, la rândul lui, a dat vina pe mine, iar eu am început să gândesc nişte lucruri destul de neplăcute despre picioarele soţiei şi fiicei lui şi despre obiceiurile lor, când mergeau la schi.

Lecţia care trebuie desprinsă din această poveste, pentru cei care nu au înţeles indiciile, este că acest truc cu „plante în şosete” nu dă rezultate prea bune dacă aveţi picioarele reci ca gheaţa şi nu le mişcaţi. Este nevoie măcar de un efort minim, de exemplu să mergeţi, ca să fie pus în miscare sângele din zona rece. Dar o dată începută acţiunea, păzea! După aceea nu mai este nevoie de prea multă activitate (în funcţie de raportul dintre ghimbir şi ardei iute) pentru a menţine căldura. Cu cât puneţi mai mult ghimbir, cu atât mai moderat este amestecul. Persoanelor sedentare le recomand să bea ceai de rădăcină proaspătă de ghimbir şi să se plimbe măcar câte cinci minute, din când în când, după ce îşi tratează picioarele cu aceste plante iuţi.

INDICAŢII TERAPEUTICE – GHIMBIRUL(index de referinţe)AntispasmodicArticulaţii (dureri)ArtrităAstmăBaieBaie de ghimbirBronşităCataplasmă de ghimbirCirculaţieCiupituri de insecteCongestieConstipaţieDegerăturiDigestieDurere de spateDureri de capFebrăFrisoaneGâtGazeGreţuriGreţuri de dimineaţăInflamaţii

3

InimăLimfăLinimentLuxaţii musculareMenstruaţieMigreneMucusNerviOreionPicioare reciPielePlămâniRăceli şi gripăRău de mişcareSinusStimulentStomacSuc de ghimbirTendinităTensiune arterială (scăzută)Transpiraţie nocturnăTract urinarTuse

FORMĂ:Rădăcină de ghimbir, fie proaspătă, fie uscată. În formă uscată se găseşte

întreagă, mărunţită şi pulbere.

MOD DE ADMINISTRARE:Intern: Folosit ca ceai (de rădăcină uscată sau proaspătă), în capsule sau ca

pulbere, direct în gură. Dacă se utilizează pulbere, beţi după aceea apă sau ceai.Extern: Folosiţi ghimbirul la baie, spălătură sau cataplasmă. Pentru baie sau

spălătură, eu folosesc de obicei pulbere de ghimbir. Pentru cataplasmă, depinde de împrejurări, căci pot fi folosite ambele forme.

SURSE:Furnizori de plante medicinale, băcănii, prin comandă poştală (de obicei se

găseşte numai ghimbir uscat), pieţe în aer liber din toată lumea.CONTRAINDICAŢII/PRECAUŢII:Ghimbirul, şi în special rădăcina proaspătă de ghimbir, devine prea stimulator

pentru unii oameni dacă este folosit zilnic, timp de trei sau patru săptămâni. Dacă planta devine prea stimulatoare pentru intestine, circulaţie etc., micşoraţi dozele. Atenţie: dacă există o sângerare constantă a colonului, ca în cazul colitei, ar fi bine să discutaţi cu medicul dumneavoastră înainte să faceţi clismă cu ghimbir.

4

DOZAJ GENERAL: UZ INTERN

*Notă: Deşi am subliniat utilizarea plantei sub formă de ceai, există multe alte forme de preparate fitofarmaceutice care sunt foarte eficiente, cum ar fi capsulele, formule pentru copii, decoctul, bulinele etc. Vezi aceste paragrafe, precum şi Echvalenţe de dozaj, în Capitolul I, Lecţia 2.

Copii până la 3 ani: Puneţi ceai de ghimbir în biberon sau într-o cană, sau administraţi-l cu pipeta sau linguriţa – 25-100 ml de patru ori pe zi. Sau ¼ linguriţă de pulbere de ghimbir preparat sub formă de „bulină de miere” (vezi Capitolil I, Lecţia 2) pot fi administrate de 4 ori pe zi, pentru copiii la „vârsta mestecatului”. În cazul în care copilului îi plac bulinele cu miere sau ceaiul, de obicei nu este nici o problemă să i se dea mai mult. Dacă în urma utilizării ghimbirului apar semne de diaree, atunci trebuie redusă cantitatea şi frecvenţa dozelor, deoarece ghimbirul a devenit prea stimulator pentru intestine. Ceaiul sau pulberea pot fi îndulcite cu miere sau melasă nesulfurată slabă. Vezi instrucţiunile pentru ceai de rădăcină proaspătă de ghimbir în Profilul de personalitate.

Copii între 4 şi 10 ani: Ceai de ghimbir, între 1 şi 4 căni pe zi, de câte ori este nevoie. Sau ½-1 linguriţă de pulbere de ghimbir, de obicei sub formă de „bulinp de miere” (vezi Capitolul I, Lecţia 2), poate fi administrată de 2-4 ori pe zi, după nevoie. Ceaiul poate fi îndulcit cu miere sau melasă nesulfurată slabă.

Copii peste 11 ani şi adulţi: Poate fi luat ceai de ghimbir de concentraţia dorită şi oricât de des se doreşte. Pulberea de ghimbir poate fi luată după necesităţi, pornind de la ½ până la o linguriţă. Singurul efect secundar nedorit poate fi eliminarea mai frecventă a materiilor fecale. Totuşi, pe mulţi nu îi deranjează asta. Oricum, antidotul este simplu: reducerea dozei de ghimbir sau oprirea completă. Dacă ghimbirul este amestecat cu alte plante în ceai sau într-un amestec sub formă de pulbere, eu una nu am văzut să apară probleme, indiferent de cantitatea folosită.

Animale de companie sau alte vietăţi: Nu am folosit niciodată ghimbir intern pentru animale de companie, deşi nu văd ce rău le-ar putea produce.

DOZAJ GENERAL: UZ EXTERN

La fel pentru oameni şi alte vietăţi.Atunci când este nevoie de intensificarea circulaţiei, de eliminarea limfei (prin

transpiraţie/piele) sau de reducerea durerii din muşchi şi articulaţiile suferinde sau încordate, se poate face o baie de ghimbir (vezi aplicaţia Baie de ghimbir), o spălătură sau o înmuiere.

Cataplasma cu ghimbir (vezi aplicaţia Cataplasmă cu ghimbir) poate fi folosită ca versiune „în deplasare” a băii, spălăturii sau înmuierii. Cataplasma devine un agent descongestionant potrivit, atunci când este aplicată pe piept. Această metodă este utilă chiar şi pentru crize de astmă. Cataplasma poate fi menţinută caldă, dacă este nevoie, folosind o sticlă cu apă fierbinte sau prin scufundarea ei regulată în ceai de ghimbir fierbinte şi concentrat, după care se poate aplica din nou.

INDICAŢII TERAPEUTICE – GHIMBIRUL

5

Antispasmodic: Ghimbirul acţionează ca antispasmodic, în sensul că duce la creşterea circulaţiei şi liniştirea nervilor. Aceste acţiuni conduc deseori la reducerea spasmelor de colon, uter, stomac, plămâni etc.

VEZI ŞI: Digestie, Greţuri, Luxaţii musculare, Menstruaţie.PLANTE ALTERNATIVE SAU SUPLIMENTARE: *cuişoare, *usturoi, izmă.DOZAJ: General

Articulaţii (dureri) : Vezi aplicaţiile Baie de ghimbir, Cataplasmă de ghimbir şi Circulaţie.

Artrită : Vezi aplicaţia Inflamaţii

Astm : Vezi aplicaţia Plămâni.

Baie : Vezi aplicaţia Baie de ghimbir.

Baie de ghimbir: Înainte să citiţi mai departe, recitiţi remarcile din Profilul de personalitate al ghimbirului, pentru a vă aminti de ce sunt atât de entuziasmată de băile cu ghimbir. Apoi citiţi mai departe, ca să vedeţi ce uşor se pregătesc.

Cea mai potrivită formă pentru o baie de ghimbir este pulberea de ghimbir. Se poate cumpăra rapid, în forma cea mai proaspătă şi mai economică, de la un furnizor de plante medicinale sau de alimente naturiste. În timp ce umpleţi cada cu apă fierbinte, adăugaţi cam 2 linguri (30 ml) de pulbere de ghimbir. Apoi săriţi înăuntru şi înmuiaţi-vă.

Adăugaţi mai mult ghimbir, pentru o baie mai concentrată. Trebuie să recunosc că eu nu am folosit niciodată mai puţin de 4 până la 6 linguri şi am mulţi prieteni care folosesc în mod regulat o jumătate de cană sau mai mult, aşa că vedeţi câtă flexibilitate există în această privinţă. Mulţi mi-au spus că le place să înceapă cu cantităţi mai mici (2 linguri), pentru că stimularea circulaţiei spre părţile lor intime este puţin cam surprinzătoare, iar la început baia este puţin cam prea caldă, pentru ca să se simtă bine. Femeile nu mi-au făcut niciodată această observaţie. Pentru copii trebuie început cu 2 linguri într-o cadă plină cu apă sau cu mai puţin ghimbir, dacă nu se umple cada decât până la jumătate.

In timp ce staţi în apă, vă puteţi aştepta ca pielea să înceapă să se coloreze în roz, o dată cu creşterea circulaţiei sângelui în tot corpul. Apoi veţi începe să transpiraţi. Este important să beţi apă sau ceai în timp ce staţi în baie, pentru a ajuta corpul să înlocuiască fluidele pe care le eliberează prin transpiraţie. Febra, traumele emoţionale, loviturile sau zgârieturile, o zi plină de stres, răcelile şi gripele, toate sunt în general însoţite de simptome de genul durerilor şi junghiurilor în tot corpul, plus o capacitate redusă a ţesuturilor şi glandelor de a se curăţa singure de otrăvuri. O baie de ghimbir creşte circulaţia în toate aceste ţesuturi şi glande congestionate, elimină rezidurile toxice acumulate acolo şi vă scapă de dureri şi junghiuri.

Dacă trebuie să lucraţi într-un mediu plin de fum sau în mijlocul altor emanaţii toxice, băile regulate cu ghimbir (de obicei nu mai mult de două sau trei pe săptămână)

6

pot ajuta la reducerea acumulării acestor substanţe în organism, prin stimularea canalelor de eliminare din limfă, piele şi glande sudoripare.

O baie cu ghimbir la picioare (la fel ca şi baia pentru mâini, cot, baia pentru şezut etc.) este o altă variantă a băii cu ghimbir. Pregătiţi baia la concentraţia preferată şi scufundaţi-vă picioarele (sau orice altă parte a corpului), atât de mult cât doriţi. Este un remediu excelent pentru degerături, picioare obosite sau dureroase, încheieturi rănite, ciupituri de insecte şi probleme ale pielii. Faceţi o baie de ghimbir o dată sau de două ori pe săptămână, pentru o întreţinere a sănătăţii generale, sau pur şi simplu de plăcere. În timpul unei boli, baia cu ghimbir poate fi făcută mai des, de patru sau cinci ori pe săptămână sau chiar şi în fiecare zi, maximum o săptămână sau două. Oricât de plăcută este, baia cu ghimbir stimulează eliminarea toxinelor şi această eliminare poate fi excesivă sau prea rapidă, ceea ce îmi aminteşte de o poveste.

Beverly, o prietenă naturistă, a fost odată foarte bolnavă. Ca mulţi utilizatori entuziaşti ai plantelor, ea era şi extrem de nerăbdătoare. Astfel, Beverly s-a hotărât să îşi readucă rapid organismul în formă, aşa încât să poată să îl streseze din nou, cu munca ei solicitantă. Întregul ei organism devenise suprasolicitat şi trecea prin ceea ce numea singură “simptomele morţii apropiate”: febră, ochi injectaţi, o durere în întreg corpul, încheieturi înţepenite, iritaţii ale pielii, transpiraţie rău-mirositoare, gaze oribile, indigestie şi greţuri. Aţi înţeles cum se simţea, nu?

Hotărând să facă o baie de ghimbir şi considerându-se destul de rezistentă, Beverly şi-a spus că era nevoie de măsuri extreme şi a aruncat în cadă un sac de jumătate de kilogram de pulbere de ghimbir. A rămas apoi în cadă, bând apă, timp de câteva ore.

Neavând nici o veste de la ea cam o zi şi jumătate, m-am dus să văd ce se întâmpla şi am găsit-o stând probuşită într-un fotoliu, cam roşie la faţă, dar, în rest bine. M-a pus pe gânduri zâmbetul larg de pe faţa ei. Iată ce mi-a povestit.

În timp ce stătea în cadă, circulaţia ei o luase la goană, de parcă s-ar fi aflat într-o saună. Sudoarea curgea de pe ea, în timp ce sângele şi limfa alergau prin corp, mai repede decât i se păruse vreodată posibil, eliminând fără discriminare otrăvuri mai vechi sau mai recente. Odată cu trecerea timpului, s-a

7