Orbii si elefantul

Orbii si elefantul

Odata Buddha statea in apropiere de Savatthi, in dumbrava Jeta, la manastirea lui Anathapindika. Pe atunci pe langa Savatthi erau multi asceti, brahmani si sanyasini din diferite secte, avand credinte si opinii diferite, si care se bazau pe acestea pentru [a obtine] sprijin [din partea laicilor].

Unii asceti si brahmani spuneau: "Cosmosul este etern; numai acesta este adevarul; orice altceva este minciuna". Altii spuneau: "Cosmosul nu este etern". ... "Cosmosul este finit" ... "Cosmosul este infinit" ... "Sufletul si trupul sunt acelasi lucru" ... "Sufletul este una iar trupul este alta " ... "Dupa moarte un Tathagata exista" ... "Dupa moarte un Tathagata nu mai exista" ... "Dupa moarte un Tathagata in acelasi timp mai exista si nu mai exista" ... "Numai asta este adevarat. Orice altceva este o minciuna".

Si isi duceau viata certandu-se, intr-o continua galceava, fiecare argumentandu-si opiniile cu aprindere, ranindu-se unii pe altii cu cuvinte ascutite: "Dharma e asa [cum spun eu], nu e asa [cum zici tu]! Ba nu e asa [cum spui tu], e asa [cum zic eu]!"

Intr-o dimineata, devreme, un numar de bhikkshu si-au imbracat robele si au plecat cu bolurile in Savatthi, dupa daruri de mancare. Dupa ce au mancat, s-au intors langa Sublim, s-au prosternat inaintea lui, apoi s-au asezat alaturi. Si cum sedeau ei acolo, i-au spus Sublimului: "Stapane, sunt multi asceti, brahmani si sanyasini din diferite secte, care spun asa si pe dincolo".

[Sublimul le-a spus]:

"Bhikkshu, acesti asceti nu vad [adevarul], sunt [ca] orbii. Habar nu au ce este folositor si ce dauneaza, ce este si ce nu este Dharma. De aceea se cearta intre ei.

A fost odata, chiar aici in Savatthi, un rege care i-a poruncit unui om de-al lui: Aduna-i pe toti care sunt orbi din nastere.

Omul a adunat laolalta toti orbii din nastere din Savatthi, apoi s-a dus la rege si i-a zis: Majestate, i-am adunat pe toti care sunt orbi din nastere.

Foarte bine, acum arata-le orbilor un elefant.

Omul s-a dus si le-a aratat orbilor un elefant. Unora dintre orbi le-a dat sa pipaie capul elefantului, altora urechea elefantului, altora coltii, altora trompa, altora un picior, si asa mai departe. Si la toti le-a spus la fel: Uitati, orbilor, asa este un elefant.

Apoi regele s-a apropiat de orbi si i-a intrebat: V-a fost aratat elefantul?

Da, majestate.

Acum spuneti-mi, cum este elefantul?

Orbii carora le-a fost aratat capul elefantului, au spus: Elefantul, majestate, este exact ca un ulcior in care se tine apa. Cei carora le-a fost aratat urechea elefantului, au spus: Elefantul, majestate, este exact ca o paleta de facut vant. Cei carora le-a fost aratat un colt, au spus: Elefantul, majestate, este exact ca un drug ascutit. Cei carora le-a fost aratata trompa, au spus: Elefantul, majestate, este exact ca o prajina de plug. Cei carora le-a fost aratat piciorul elefantului, au spus: Elefantul, majestate, este exact ca o coloana. Si asa mai departe.

Spunand, Elefantul e asa [cum zic eu], nu e asa [cum zici tu]! Ba nu e asa [cum zici tu], e asa [cum zic eu]! orbii s-au luat la bataie, lovindu-se unii pe altii.

Iar regele s-a distrat [privind spectacolul orbilor care se bateau]."

Apoi Sublimul a spus:

"Unii dintre acesti asceti si brahmani,

Foarte atasati de propriile lor pareri,

Se cearta si se lupta intre ei:

Oameni care vad numai o latura a lucrurilor."

* Dupa Titthasutta (Udana VI.4, Khuddaka Nikaya, Sutta Pitaka, Tripitaka). Traducere: Bogdan Paul