Contents:I .ARGUMENTE PENTRU INIȚIEREA PROPUNERII DE POLITICĂ PUBLICĂ..............................................................3

II. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE PROPUNERII DE POLITICĂ PUBLICĂ........................................................................14

2

Sprijin pentru înființarea și activarea Structurilor Comunitare Consultative la nivel comunitar

World Vision

2019

III. OPȚIUNILE DE POLITICĂ PUBLICĂ............................................................................................................... 16

IV. IDENTIFICAREA ȘI EVALUAREA IMPACTULUI..............................................................................................21

V. SELECTAREA OPȚIUNII................................................................................................................................ 25

VI. PROCESUL DE CONSULTARE PUBLICĂ......................................................................................................... 26

I .Argumente pentru inițierea propunerii de politică publică

1.1. Care este problema care necesită acțiunea?

3

Riscul mare de sărăcie și de excluziune socială ale copiilor din România, în special din mediul rural, este o realitate. Potrivit raportului de țară emis de Comisia Europeană în 2019 (European Semester), unul din trei români este expus riscurilor de sărăcie și de excluziune socială.

Conform aceleiași surse, sărăcia monetară este una dintre cele mai ridicate din UE, afectând, în 2017, 23,6% din populația totală. Principalele cauze ale sărăciei sunt inactivitatea, nivelul scăzut de instruire, transmiterea sărăciei de la o generație la alta și lipsa mobilității interregionale. Nivelurile de sărăcie și de excluziune socială din zonele rurale sunt de două ori mai mari decât cele din orașe. Grupurile vulnerabile din zonele rurale (copiii, persoanele cu handicap, membrii comunității rome și persoanele în vârstă) se confruntă cu rate deosebit de ridicate ale sărăciei. În plus, România are cea mai mare rată a sărăciei persoanelor încadrate în muncă din UE (17,4 %).

Inegalitatea veniturilor rămâne ridicată, cu disparități regionale și de gen. În pofida unei scăderi considerabile față de nivelul maxim înregistrat în 2015, inegalitatea veniturilor rămâne cu mult peste media UE. Conform tabloului de bord social care însoțește Pilonul european al drepturilor sociale, veniturile deținute de segmentul superior de 20% din populație sunt de 6,5 ori mai mari decât cele deținute de segmentul inferior de 20% din populație (UE: 5,1) (Eurostat). Niveluri ridicate ale inegalității veniturilor se înregistrează mai ales în rândul populației apte de muncă și sunt determinate mai degrabă de faptul că persoanele mai sărace sunt relativ mai sărace, decât de faptul că persoanele mai bogate devin relativ mai bogate. Analizând datele pornind de la nivelul de educație, observăm că rata sărăciei persoanelor încadrate în muncă este de cinci ori mai mare în cazul lucrătorilor cu un nivel scăzut de instruire în comparație cu cazul absolvenților de studii superioare. În funcție de gen, observăm că bărbații sunt mai expuși acestui risc, însă în cazul femeilor probabilitatea de a fi inactive este de două ori mai mare decât în cazul bărbaților.

Din cauza inegalității, copiii care trăiesc în sărăcie sunt susceptibili să rămână săraci și în viața adultă. România are cel mai mare procent de copii care trăiesc în sărăcie din UE. Riscul de sărăcie în rândul copiilor este corelat indirect cu nivelul de instruire a părinților, iar această corelație s-a accentuat în 2017. În plus, se preconizează că, din cauza deficiențelor sistemelor de învățământ și de sănătate, copiii născuți în prezent vor intra pe piața forței de muncă cu doar 60% din potențialul lor real, cel mai scăzut nivel din UE.

În comparație cu media UE, familiile cu venituri scăzute declară că au dificultăți financiare mai mari în ceea ce privește asigurarea educației copiilor. Oferta existentă de servicii publice și sistemul de învățământ nu reușesc să soluționeze această problemă. Inegalitățile din ce în ce mai mari de șanse afectează și alte grupuri vulnerabile, cum ar fi tinerii adulți și comunitatea romă.

Conform Pilonului european al drepturilor sociale, transferurile sociale au un impact redus asupra reducerii sărăciei și a inegalității veniturilor. Cheltuielile publice cu transferurile sociale sunt scăzute. Acest lucru contribuie la impactul general scăzut al sistemului fiscal și de securitate socială asupra inegalității veniturilor. Indicatorul social de referință utilizat ca bază pentru calcularea majorității prestațiilor sociale nu a fost actualizat de la introducerea sa în 2008 și s-a depreciat considerabil în raport cu salariul minim: dacă în 2008 era aproape egal cu acesta, în 2018 a fost de aproximativ cinci ori mai mic. Ca urmare, pentru persoanele cu o intensitate scăzută și foarte scăzută a muncii, ratele sărăciei au crescut, din 2010 până în prezent, cu

4

jumătate. Impactul transferurilor sociale asupra reducerii inegalității veniturilor este, de asemenea, scăzut.

Integrarea serviciilor progresează într-un ritm lent si are o distribuție teritorială inegală, iar din perspectiva acoperirii și calității este insuficientă. Potrivit Ministerului Muncii și Protecției Sociale, doar aproximativ 20% din unitățile administrativ-teritoriale au servicii sociale autorizate. De obicei, serviciile sunt concentrate în jurul unor zone mai bogate sau urbane, deși ele sunt cele mai necesare în zonele și regiunile mai sărace, rurale. Unele grupuri vulnerabile se confruntă cu o lipsă acută de servicii, de exemplu persoanele fără adăpost, tinerii dezinstituționalizați și persoanele în vârstă. Lipsa de asistenți sociali, în special în zonele rurale, agravează această problemă. Accesul la această profesie este costisitor și laborios. Coordonarea dintre nivelurile local, județean și național este ineficace, nu în ultimul rând din cauza distribuției fragmentate a competențelor și a responsabilităților. La nivel județean și local nu există o legătură directă între finanțare și nevoi. Subfinanțarea prestatorilor de servicii privați afectează continuitatea serviciilor la nivel local, întrucât peste două treimi din prestatorii actuali nu sunt publici. Utilizarea metodelor de finanțare alternative, inclusiv a voluntariatului și a sponsorizărilor, este scăzută, deoarece stimulentele juridice existente sunt percepute drept insuficiente. Serviciile sociale, de ocupare a forței de muncă, de sănătate și de educație sunt slab integrate, limitând eficacitatea măsurilor de activare și înrăutățind condițiile sociale.

Sistemul de învățământ este subfinanțat, iar capacitățile administrative necesare pentru modernizarea acestuia trebuie să fie consolidate. Dobândirea de competențe de bază și digitale este împiedicată de probleme semnificative, dintre acestea amintim investițiile pentru educație, care potrivit datelor oficiale, sunt printre cele mai scăzute din UE (3,7% din PIB față de 4,7%). Acest decalaj este deosebit de relevant la nivelurile învățământului preșcolar și primar, care sunt esențiale pentru prevenirea părăsirii timpurii a școlii, asigurarea egalității de șanse și evitarea inegalităților mai târziu în viață. Măsurile legislative recente amână până în 2022 punerea în aplicare a cerinței legale de a aloca anual echivalentul a 6% din PIB pentru educație, prag care nu a fost niciodată atins.

În cei peste 25 de ani de activitate la nivel național, experiența Fundația World Vision România confirmă faptul că problemele sociale ale unei comunități de cele mai multe ori pot fi prevenite sau rezolvate chiar la nivel local, responsabilizând membrii comunității să devină activi și să ia atitudine pentru a dezvolta la ei acasă un mediu social sănătos în care copiii pot avea un viitor prosper.

Experiența Fundației World Vision arată că una dintre probleme vizează lipsa de acțiune comunitară integrată, absența comunicării inter-instituționale între furnizorii de servicii și liderii comunitari, cu scopul prevenirii și intervenției în domeniul protecției copilului.

De asemenea, deși din punct de vedere formal/legal, Structurile Comunitare Consultative pot fi înființate și au fost deja înființate într-o serie de comunități, lipsa unor instrumente metodologice și resurse informaționale au condus la o inacțiune a acestor structuri.

5

Experiența internațională, dar și cea națională din deceniile trecute, aduc în prim plan o serie de modele de intervenție, funcționale și capabile să completeze intervenția serviciilor publice de specialitate. România1 a renunțat să utilizeze modele de acțiune non-formală, singura responsabilitate pentru intervenție în domeniul politicii publice de protecție a copilului fiind concentrată în mandatul autorităților publice centrale (politică publică și control) și locale (descentralizate) – politică locală și implementare.

1.2. Care sunt cauzele și efectele problemei?

Conform Atlasului Zonelor Rurale Marginalizate și al Dezvoltării Umane Locale din România, comunitățile rurale marginalizate sunt distribuite în 992 de comune (35% din totalul comunelor din țară). Statul și comunitățile locale intervin pentru a sprijini grupurile vulnerabile de pe teritoriul acestor localități prin politici publice și programe de finanțare. Asistența primită de la Uniunea Europeană contribuie la rândul său la atragerea unor resurse suplimentare care să amelioreze situația acestor grupuri, cu predilecție a copiilor, persoanelor cu dizabilități și bătrânilor. În baza studiilor realizate de către MMJS și alte organizații cu expertiză în domeniu, se constată că nu există în mod necesar o problemă de resurse, ci există mai degrabă o problemă de organizare instituțională pentru furnizarea serviciilor. Descentralizarea serviciilor de protecție a copilului, de exemplu, a condus la o aplicare neunitară a legislației, în funcție de resursele și modul de organizare la nivel local. Deși autoritatea publică centrală asigură reglementările necesare și susține menținerea și creșterea finanțării, prin asigurarea actualizării standardelor de cost și calitate, la nivel local (județean și comunitar) acțiunea colectivă este diferită de la o comunitate la alta, ducând la rezultate neunitare în domeniul protecției copilului și a intervenției la nivelul grupurilor vulnerabile.

Organizarea furnizării serviciilor de asistență socială reprezintă o provocare pentru sistem, în condițiile în care problemele la nivel de grupuri și comunități cu greu pot fi gestionate singular de instituțiile din sistem, fie acestea la nivel central sau în sistem descentralizat. Instituțiile se concentrează mai ales pe intervenție în cazuri concrete și mai puțin pe prevenire, organizarea pentru prevenire fiind preluată parțial de furnizori de servicii sociale. Furnizorii, mai ales ONG-urile, acționează punctual și în anumite zone geografice, zone întregi rămânând neacoperite. O altă problemă existentă la nivel de comunitate, argumentată și prin datele puse la dispoziție de MMJS aferente anului 2013, privesc lipsa de integrare a furnizării serviciilor sociale. Acest fenomen este generat și de lipsa specialiștilor din sistem, datele indicând existența următoarelor resurse: i) educațional: 1,70% la SPAS de la nivelul comunei, 7,02% la SPAS de la nivelul municipiului; - psihologie: 0,18% la SPAS de la nivelul comunei, 0,95% la SPAS de la nivelul orașului, 7,14% la SPAS de la nivelul municipiului; ii) juridic: 0,09% la SPAS de la nivelul comunei, 3,57% la SPAS de la nivelul municipiului. Metodologia de colaborare a SPAS cu inspectoratul școlar privind asigurarea participării la procesul de învățământ a tuturor copiilor de vârstă școlară din unitatea administrativ-teritorială există la SPAS de la nivelul comunelor în procent de 2,68%, respectiv 2,65% dintre SPAS de la nivelul orașului si la 15% dintre SPAS de la nivelul municipiului. O altă problemă cheie este lipsa cartografierii serviciilor sociale, cu 5,34% la nivel SPAS de la nivelul comunei, 4,62% la nivel SPAS de la nivelul orașului și 32,43% la SPAS de la nivelul municipiului. În ceea ce privește resursele suplimentare, 8,49% dintre SPAS de la nivelul comunei, 1 Document elaborat de Banca Mondială în cadrul Acordului de Servicii de Consultanță pentru pregătirea unui Proiect de Strategie Națională și a unui Plan de acțiune privind incluziunea socială și reducerea sărăciei (2015-2020)

6

13,85% dintre SPAS de la nivelul orașului si 40,54% dintre SPAS de la nivelul municipiului au încheiat contracte de colaborare cu specialiști (MMJS, 2013).

Nivelul de dezvoltare a instituțiilor care furnizează formal sau alternativ servicii sociale reprezintă o provocare și oportunitate de dezvoltare. O altă problemă privește modul de reglementare a instituțiilor din sistem, referindu-ne aici la prevederile legislației privind Structurile Comunitare Consultative. Deși legislația permite înființarea SCC-urilor, nu există informații la zi pentru anul 2019 care să indice numărul exact al acestor structuri la nivel național. Concentrarea pe SCC din comunitățile unde World Vision activează a permis o analiză a funcționării acestora și identificarea unor elemente care ar trebui îmbunătățite astfel încât acestea să existe și să fie și funcționale.

Legea asistenței sociale (292/2011) definește Structurile Comunitare Consultative ca fiind acele structuri care prezintă asocierea formală sau informală a unor oameni de afaceri locali, preoți, cadre didactice, medici, consilieri locali, polițiști, alți membri ai comunității, în vederea sprijinirii autorităților administrației publice locale și furnizorilor de servicii sociale în soluționarea nevoilor de servicii sociale ale comunității. Structurile Comunitare Consultative sunt reglementate atât în Legea nr. 292/2011 cât și la nivelul Legii nr. 272/2004 privind protecția copilului. Nu există însă în prezent o claritate referitoare la organizarea și funcționarea SCC, aceste elemente fiind lăsate la latitudinea deciziei autorităților administrației publice locale.

Conform prevederilor Legii nr. 292/2011, atribuțiile SCC-urilor acoperă mai multe categorii de beneficiari – toate grupurile vulnerabile la nivel de comunitate – dar acestea acordă o atenție specială copiilor, mai ales că referirile la SCC-uri mai apar în legislația aferentă copiilor, Legea nr. 272/2004. Politica publică în domeniul protecției copilului a fost completată, așadar, prin prevederile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care promovează obligativitatea autorităților administrației publice locale de a include membrii comunității locale în procesul de identificare a nevoilor comunității, respectiv de soluționare a problemelor sociale care îi afectează pe aceștia. Instrumentul prin intermediul căruia legiuitorul consideră că poate sprijini rezolvarea acestei probleme a fost, așadar, inclus în lege sub forma Structurilor Comunitare Consultative. Aceste structuri, conform legii, funcționează cu aportul și implicarea liderilor comunității, publici și non-publici, iar crearea lor reprezintă inițiative ale Consiliilor Locale.

În ceea ce privește componența și activitatea desfășurată de acestea, legislația în vigoare cu privire la protecția copilului (Legea nr.272/2004) fixează un cadru general privind consultarea publică, punând accent pe obligativitatea autorităților administrației locale de a implica o „colectivitatea locală” pentru identificarea nevoilor comunității și soluționarea acestora. Identificarea nevoilor și soluționarea lor sunt procese ce privesc politica publică ce se realizează la nivel local. Legea are în vedere mai ales nevoile ce privesc copiii din comunitate. De asemenea, fără sa ofere detalii, legea stabilește, că pot fi create structuri comunitare consultative care, în baza unui un mandat (art. 114 alin. 3 din Legea nr.272/2004, modificată) trebuie să soluționeze atât „cazuri concrete”, cât și „nevoi globale” (art. 114 alin. 2 final din Legea nr. 272/2004, modificată).

7

Legea nu stabilește în ce mod o structura comunitară consultativă ar putea să „soluționeze cazuri concrete” și cum ar putea răspunde „nevoilor globale ale unei colectivități locale, lăsând o libertate de acțiune comunității locale și reprezentanților săi. Așadar, soluționarea unor cazuri concrete de copii aflați într-o situație de risc presupune o consultare prealabilă între factorii de decizie, precum primarul, consiliul local dintr-un oraș sau comună, voluntarii din comunitate, facilitatorii comunitari si furnizorii de servicii sociale din sectorul public și cel privat, astfel încât aceștia să acționeze în mod coordonat pentru furnizarea serviciilor de prevenție și a celor de intervenție socială.

În prezent, este necesar ca Structurile Comunitare Consultative să se bazeze pe un model instituțional complet, pornind de la misiunea, scopul și obiectivele instituționale, organigrama și responsabilitățile, principalele funcțiuni precum și modelul de furnizare a serviciilor.

O nevoie ce derivă din studiile de caz analizate vizează îmbunătățirea metodelor și instrumentelor pentru activitatea concretă a SCC. Modelele de bune practici ale Structurilor Comunitare Consultative nu sunt cunoscute și promovate, cum de altfel nu este cunoscut și promovat nici cadrul juridic cu privire la înființarea Structurilor Comunitare Consultative. Acțiunile și spiritul de voluntariat sunt puțin cunoscute și dezvoltate în România, atât în societate, dar mai ales la nivel local, în contextul în care participarea la activitatea Structurilor Comunitare Consultative se presupune a se face pe bază de voluntariat. Riscurile și amploarea problemei legate de lipsa serviciilor sociale este puțin cunoscut în societate. Mai mult autoritățile publice locale au experiență și competență limitate în a lucra cu aceste Structuri Comunitare Consultative. De multe ori, lipsa de transparență la nivel decizional coroborată cu formularea vagă a legislației referitoare la Structurile Comunitare Consultative impietează operaționalizarea acestora și duce la o interpretare subiectivă și neunitară a legislației. În final cazurile de abuz, neglijare și abuz asupra copiilor sunt insuficient cunoscute și raportate.

Orice an adăugat la educația unui copil înseamnă 8,2% investiție redusă în sănătate, 8% scăderea șomajului si 9,8% creșterea individuală a veniturilor. Neimplicarea în rezolvarea problemelor care determină abandonul școlar, printre care și sărăcia și problemele socio-economice, rezultă în costuri mai mari pentru societate: sistemul de sănătate costă cu 8,2% mai mult, șomajul creste cu 8% și veniturile individuale nu ar putea sa crească cu 9,8%. În plus, conform unor studii internaționale, costul unui stat pentru a adresa situațiile de violență în rândul copiilor sunt estimate la aproximativ 5% din PIB. Pentru anul 2018 acest lucru înseamnă 8.27 miliarde EUR.

Efectele directe ale nefuncționării acestor Structuri Comunitare Consultative afectează respectarea drepturilor copiilor, cresc costurile sociale și ale serviciilor de asistență socială, acutizează sărăcia, marginalizarea și excluziunea socială.

Politica publică vizează răspunsul la următoarele probleme în sistemul de protecția a copilului și altor grupuri vulnerabile:

- Reglementarea neclară privind înființarea și mandatul SCC de prevenire și intervenție în domeniul social;

8

- Lipsa unei instituții care să asigure o abordare integrată a problemelor sociale, educaționale, de sănătate și ocupare la nivelul comunităților locale;

- Lipsa de intervenție în domeniul prevenirii la nivel comunitar – cartografiere, date din comunități marginalizate.

1.3. Elemente statistice care susțin definirea problemei.

Familiile din mediul rural nu dispun de venituri suficiente pentru a acoperi nevoile de bază ale copilului, performanțele școlare și costurile ridicate sunt principalele motive pentru care un copil abandonează școala, iar munca în gospodărie continuă să fie o obișnuință pentru mulți dintre copii. Astfel, în 2018, rezultatele Raportului Fundației World Vision Romania privind Bunăstarea copilului din mediul rural au arătat că:

- 1 din 11 copii se culcă flămând noaptea; 6% au doar uneori suficientă mâncare să mănânce, iar 3% nu au niciodată destulă mâncare;

- 2 din 3 familii au fost nevoite să cumpere în ultimul an alimente ieftine (71%) sau în cantități mai mici (61%);

- 1 din 3 copii nu este bucuros să meargă la școală;- 1 din 5 copii este obosit la școală pentru că muncește în gospodărie;- 1 din 8 copii mănâncă cel puțin o pâine pe zi; 1 din 10 copii primește mâncare gătită o dată

pe zi;- 1 din 2 copii nu se spală pe dinți în fiecare dimineață și seară, 3% nu se spală niciodată;- 1 din 3 copii sub cinci ani nu a efectuat vaccinurile conform schemei de vaccinare;- 1 din 5 familii nu poate ajunge la consultații la medicul familie pentru copilul lor.

Statistica anului 2016 reflectă, în mod asemănător, date îngrijorătoare cu privire la problemele din domeniul protecției copilului. Ca și anterior, neglijarea a atins cote alarmante, dinamică care se va păstra și anii următori.

9

Abuz fizic

Abuz emoţio

nal

Abuz sexu

al

Neglijare

Exploatare prin

muncă

Exploatare se

xuală

Exploatare pentru

comite

re infra

cţiuni

Total 0

2000400060008000

Abuz, neglijare, exploatare, ianuarie-iunie 2016 Sursa: ANPDCA

Total Cazuri Urban Rural

În 2017, au fost raportate aproximativ 14.323 de cazuri de abuz, neglijare și exploatare a copiilor - statistici ANPDCA, ceea ce reprezintă o creștere de aproximativ 10%. Conform datelor statistice, în România, în fiecare oră, doi copii sunt victime ale unei forme de violență raportate autorităților.

În ceea ce privește existența SCC-urilor, la nivel național, în 2018, situația înființării este una pozitivă. Datele indică faptul că un număr mare de UAT-uri au înființat SCC, iar pe tipuri de unități situația arată în modul următor:

Comune Municipii Orașe Total 0

500

1000

1500

2000

2500

1783

67 129

1979

a.a.p.l care au înființat SCCAn 2018

Un element important vizează dinamica acestor SCC. În prezent, există puține date despre activitatea efectivă a SCC-urilor, a numărului de cazuri în care s-a intervenit la nivel de SCC etc.

De aceea, pentru a identifica aceste cazuri și pentru a observa nevoile specifice din teritoriu, în perioada ianuarie-mai 2019 a fost organizată o  sesiune de colectare de date pe bază de chestionare la nivelul autorităților administrației publice locale din mediul rural, pentru a observa

10

modul de aplicare a prevederilor Legii nr. 292/2005 privind crearea și funcționarea Structurilor Comunitare Consultative, succesul, punctele tari, oportunitățile și punctele slabe ale acestor entități. Chestionarul aplicat a fost organizat în două secțiuni, o secțiune destinată acelor a.a.p.l unde SCC au fost înființate și o secțiune aplicabilă acelor a.a.p.l unde SCC nu au fost înființate pentru a identifica disponibilitatea cu privire la crearea acestor structuri. 

Eșantionarea a fost de conveniență, concentrată în zonele din mediul rural unde World Vision deține o rețea de experți la nivel local care furnizează  servicii în domeniul protecției copilului în parteneriat cu comunitățile. Localități din 5 județe au fost cuprinse în eșantionare: Dolj, Ialomița, Vâlcea, Vaslui, Iași.

 

Din analiza realizată, au fost identificată existența a 75 de UAT unde SCC-urile au fost înființate și a 9 UAT-uri unde acestea nu erau înființate la data sondajului. La nivelul SCC-urilor studiate, a fost identificată o medie de 12,05 membri.

 

Cele mai importante date se referă la percepția privind gradul de pregătire a SCC-urilor pentru furnizarea unor servicii, chiar și de prevenire a abuzurilor și neglijenței. Astfel, unul dintre punctele tari identificate de către respondenți se referă la avantajele de comunicare și colaborare în SCC-uri.

 

Locatie pentru întâlnire SCC

Colaborare și comunicare

Metodologie, mod de actiune

Membri cunoscuți

Structura (lipsa ierarhie, etc)

Resurse (lipsa mijlloace materiale, timp, etc)

0 10 20 30 40 50 60 70 80

Puncte tari SCC

Printre principalele punctele slabe identificate se numără: lipsa întâlnirilor la nivel de SCC, absența resurselor materiale și financiare, lipsa metodologiilor și instrumentelor de lucru. Lipsa unui statut juridic suficient de clar este identificat ca reprezentând un punct slab.

11

Lipsa resurse

Lipsa întîlnirilor SCC

Absența unui statut juridic adecvat

Lipsa instrumente de lucru

Timp insuficient

0 5 10 15 20 25 30 35 40

Puncte slabe SCC

În ceea ce privește amenințările, una dintre principalele amenințări enunțate este chiar pericolul desființării SCC. Acesta poate fi corelat cu ideea că legislația nu oferă suficiente repere pentru ca aceste SCC-uri să poată fi întărite suficient și activate acolo unde acestea există doar la nivel formal.

Lipsa cadru juridic adecvat

Desființarea SCC

Lipsa resurselor materiale si timpului

Neimplicarea comunitatii și actorilor cheie

0 5 10 15 20 25

Amenințări SCC

În ceea ce privește oportunitățile aduse de SCC, un element principal se referă la posibilitatea existenței unor resurse materiale și financiare, apariției unor instrumente de lucru care să eficientizeze munca SCC, identificarea unor resurse de timp pentru ca membrii SCC să lucreze împreună. Un element cheie este identificat în posibilitatea ca SCC-urile să opereze în zona de prevenire, să ajute la identificarea unor cazuri suplimentare, boli, acestea aplicându-se tuturor grupurilor vulnerabile.

12

Timp insuficient

Statut legal

Buget și resurse

Sprijin metodologic, bune practici

Cresterea responsabilitate comunitate

Depistare cazuri, boli

0 2 4 6 8 10 12 14 16 18

Oportunități SCC

Dacă ar putea decide acțiunile pentru a genera anumite schimbări în activitatea SCC, respondenții au identificat Conștientizarea ca fiind un prim pas. În prezent, activitatea și existența SCC sunt aproape necunoscute, aceasta reprezentând în viziunea comunităților cea mai mare provocare. Odată conștientizate, sunt necesare resurse umane adecvate, un buget și activități susținute de promovare.

constientizare buget Resurse umane Promovare0

10

20

30

40

50

60

Prima alegerea privind schimbările necesare

Analiza relațiilor la nivelul instituțiilor care interacționează în domeniul protecției copilului, dar și în cazul altor grupuri vulnerabile reflectă faptul că relațiile între a.a.p.l și DGASPC sunt evaluate ca fiind foarte bune. Relația cu autoritățile centrale este evaluată pozitiv, dar interacțiunile sunt mai reduse. Se dorește o mai bună colaborare la nivel local și teritorial pentru conectarea instituțiilor cu atribuții în domeniul gestiunii problemelor din domeniul grupurilor vulnerabile.

Principalele categorii de soluții se referă la:

13

- Identificarea unei soluții juridice potrivite care sa dinamizeze crearea și activitatea SCC - Asigurarea unor resurse pentru funcționarea acestor structuri- Operaționalizarea SCC prin organizarea de întâlniri de lucru care să ofere o modalitate

unică de acțiune- Asigurarea instrumentelor de lucru pentru activitatea coordonată de SCC

1.4. Ce grupuri sunt afectate și în ce măsură?

Conform sediului materiei din legea nr. 292/2011, SCC acoperă, la nivel de comunitate, toate categoriile vulnerabile. Copiii, atât cei vulnerabili cât și cei potențiali vulnerabili, din comunități marginalizate din România, se evidențiază ca fiind grupul ce necesită cea mai mare atenție. Vârstnicii reprezintă o categorie importantă pentru activitatea SCC-urilor,

1.5. Ce implicații ar putea avea lipsa de acțiune guvernamentală în domeniu?

Problematica are un grad atât de mare de complexitate, încât intervenția actorilor cu roluri formale nu este suficientă pentru rezolvarea problemelor. Dacă se va interveni prin activarea unor structuri cu autoritate, dar mai puțin formale, de tipul SCC – Acțiune Comunitară - șansele ca protecția copilului și a altor categorii vulnerabile să fie întărite sunt mai mari.

Intervenția pentru mai buna gestionare a problematicii grupurilor vulnerabile, și mai ales gestionarea problematicii copiilor, va pierde din eficacitate, dacă nu va fi identificată instituțional soluția pentru asigurarea componentei de prevenire. Instituțiile care furnizează servicii publice (DPAS, SPAS, furnizori privați) reușesc cu dificultatea să gestioneze cazurile la nivel comunitar.

Deficitul de personal la nivelul structurilor de asistență social înființate la niveluil autorităților publice locale indică urgența identificării unor soluții alternative, de tipul acțiunii comunitare. Deși au în atribuții și componenta de prevenire, din cauza resurselor limitate, această componentă nu este suficient adresată. În acest caz, Structurile Comunitare Consultative pot veni în întâmpinarea acestei situații și pot oferi sprijin și ghidaj pe componenta de prevenire. Fără această instituție, problemele identificate în analiza anterioară nu pot fi gestionate eficient și eficace, iar riscul este ca un număr mai mare de persoane vulnerabile, și mai ales de copii, să ajungă în situații de vulnerabilitate.

14

II. Scopul și obiectivele propunerii de politică publică

Analiza indică necesitatea intervenției Guvernului pentru a identifica cele mai bune soluții. Literatura de politici publică analizează atât oportunitatea cât și riscurile unei intervenții guvernamentale. Această intervenție trebuie să aibă la bază un „eșec de piață”, care indică faptul că instituțiile și mediul privat nu reușesc să gestioneze problema. Instituțiile, care furnizează asistență socială în domeniul protecției copilului și al altor grupuri vulnerabile, gestionează sectorul cu resurse extrem de puține și se concentrează mai ales pe componenta de combatere sau instrumentare efectivă a cazurilor de criză. Prevenția este mai degrabă un atribut al întregii societăți sau al comunități, reprezintă obligație comună, pentru că gestionează un bun public. Literatura academică a dezvoltat un model de intervenție care se numește „teoria geamului spart”2și care enunță că lipsa de intervenție la nivel de cartier atunci când este spart un geam va duce la spargerea altor geamuri în ideea că nepedepsit, acest comportament devine acceptabil din punct de vedere social. Similar, lipsa de acțiune în situațiile de risc care apar în comunități va duce la vulnerabilizarea acestora, precum și la apariția problemelor sociale în comunitate. Cea mai importantă problemă este lipsa încrederii și a capitalului social, generate de neimplicarea celor care pot sprijini, dar o cauză a neintervenției poate fi chiar escaladarea infracționalității în comunitate.

2.1. Scopul propunerii de politică publică

Scopul vizează creșterea capitalului social și mai buna prevenire și intervenție la situații de risc social prin îmbunătățirea acțiunii comunitare privind protecția copilului și a altor categorii vulnerabile, prin capacitarea Structurilor Comunitare Consultative.

2 Coles, C si Kelling, G, 1998: Fixing Broken Windows: Restoring Order And Reducing Crime In Our Communities, Touchstone

15

Scopul vizează creșterea capitalului social și mai buna prevenire și intervenție la situații de risc social prin îmbunătățirea acțiunii comunitare privind protecția copilului și a altor categorii vulnerabile, prin capacitarea Structurilor Comunitare Consultative.

Acestea vor acționa ca un facilitator și mediator în zona de prevenire a situațiilor de risc referitor la grupurile vulnerabile și, mai ales, copii, dar și ca avertizor și partener în efortul de identificare a soluțiilor pentru asigurarea sustenabilității intervențiilor comunitare.

În context național, cu resurse limitate în domeniul furnizării serviciilor sociale, SCC-urile reprezintă o oportunitate de a oferi servicii de prevenire și intervenție complementare celor furnizate de instituțiile abilitate în sectorul asistenței sociale.

Obiectivele definite au rolul de a sprijini autoritățile publice în demersul de operaționalizare a Structurilor Comunitare Consultative ca structuri consultative și de sprijin în soluționarea nevoilor de servicii sociale ale comunității, prin analiza, evaluarea și modificarea normelor de funcționare a acestora. Pentru a putea avea impactul scontat, politica publică include mai multe tipuri de intervenții conform obiectivelor specificate anterior. Acestea reprezintă un ansamblu coerent de măsuri care pot conduce la crearea unei instituții suport cu rol consultativ pentru serviciile sociale care să completeze și să creeze proprietate la nivel comunitar în ceea ce privește asistența socială.

III.

Opțiunile de politică publică

16

Obiectivul general vizează dezvoltarea SCC-urilor existente și stimularea înființării de noi structuri comunitare consultative, pentru a intări mecanismele instituționale de intervenție în domeniul asistenței sociale prin intervenții specifice de îmbunătățire a cadrului legal, a procedurilor, precum și sprijin pentru calificarea resursei umane.

Obiective Specifice

Îmbunătățirea cadrului legal pentru îmbunătățirea organizării și funcționării SCC prin modificarea Legii nr. 292/2011 privind asistența socială

Dezvoltarea de mecanisme de lucru pentru SCC-uri - crearea de metodologii   de lucru la nivel național

Creșterea gradului de conștientizare prin informarea la nivelul local referitor la rolul și scopul SCC

Creșterea capacități actorilor implicați prin sprijinirea membrilor SCC, astfel încât să poată avea un rol activ în prevenție, intervenție și monitorizare, folosind soluții locale, coaching și formare.

Îmbunătățirea colaborării cu alte autorități și instituții ale statului pentru remedierea situațiilor de dificultate.

Politica publică urmărește o relansare a conceptului de SCC prin intervenții care să conducă la îmbunătățirea funcționării acestor structuri la nivel comunitar. Legea a prevăzut această structură cu rolul de a interveni și lua decizii în situații complexe, lăsând la nivelul SCC prioritizarea acestor cazuri. Analizând legislația și activitatea SCC-urilor, se poate observa că, mai ales acele comunități care au folosit anterior soluții ce vizează participarea voluntară comunitară pentru rezolvarea de probleme specifice ar putea înțelege mai bine si aplica în mod practic acest concept. Legea integrează parțial conceptul pe de altă parte, existând un singur articol care face referire la SCC. De aceea, pentru a îmbunătăți înțelegerea și implicit, funcționarea SCC, este nevoie să fie identificate acele soluții și apoi să se compare opțiunile de intervenție, în funcție de câteva criterii cheie pentru domeniu.

Criterii cheie propuse pentru compararea opțiunilor de intervenție pentru dezvoltarea și îmbunătățirea instituțiilor suport în domeniul asistenței sociale sunt, după cum urmează:

a. Fezabilitate administrativăb. Eficacitatec. Impact social

Cele trei criterii au rolul de a permite compararea între opțiuni. Explicarea acestora permite identificarea importanței și alocarea unei ponderi în scorul general comparat.

A. Fezabilitatea administrativă Vizează mai ales mijloacele legale aflate la îndemâna autorității publice centrale pentru a opera acele modificări legale care să permită o mai bună înțelegere la nivel local privind modul de organizare și funcționare a SCC. Mai mult, vizează și nivelul de asumare pentru soluții administrative care pot fi identificate la nivel de legislație terțiară, de tipul metodologiilor și ghidurilor de acțiune.

B. EficacitateSe referă la compararea costurilor opțiunilor selectate cu rezultate pe care le pot genera și selectarea variantelor optime, sau a celor care pot genera maximul de rezultat cu un nivel de input (resurse). Acest criteriu este foarte important pentru că pune accent pe calitate și permite compararea costului opțiunilor pentru același tip de abordare.

C. Impact socialImpactul în comunitate este unul imediat și direct datorită faptului că decizia cu privire la prevenție și la intervenție este luată la nivelul comunității. Astfel, se asigură o reprezentare mai bună a nevoilor la nivel local, se creează rețele de sprijin și intervenție comune cu nivelul descentralizat și

17

instituțiile deconcentrate la nivel și a genera rezultate pe termen mediu și lung în ceea ce privește acțiunea socială și sprijinul acordat grupurilor vulnerabile.

Au fost formulate următoarele Opțiuni ale politicii publice, care pot fi comparate în funcție de criteriile stabilite anterior:

Opțiunea 1. Status – quo: Menținerea situației actuale, unde legislația prevede sintetic conceptul și noțiuni despre SCC, nu există metodologii și ghiduri de acțiune, iar notorietatea SCC este una redusă

Această opțiune, numită și opțiunea conservatoare, continuă situația actuală. În capitolul de analiză sunt redate principalele probleme care afectează în prezent funcționarea SCC-urilor cu impact negativ asupra comunităților. În sinteză, acestea sunt: i. lipsa clarității legii care nu oferă suficiente informații a.a.p.l și comunităților pentru a se organiza în mod eficace; ii. mecanisme limitate de implementare de tipul metodologiilor, ghidurilor și procedurilor, dar fără claritatea necesară, fără existența unei proceduri de lucru și fără un sistem de M&E care să creeze o identitate instituțională pentru SCC; iii. Lipsa resurselor; iv. Lipsa conștientizării.

Opțiunea nu prevede acțiuni de creștere a capacității administrative sau campanii pentru creșterea notorietății, nu are în vedere metodologii sau ghidaj metodologic pentru SCC existente. De asemenea, conform situației actuale, din cauza lipsei de ghidaj metodologic și claritate a legislației, nu permite comunităților locale, autorităților administrației publice locale, să înțeleagă cum ar trebui să înființeze, ce atribuții ar putea avea și cum poate colabora SCC cu alte instituții la nivel local.

În ceea ce privește modelul instituțional pentru opțiunea 1, acesta este prezentat prin situația prezentă dar nu este clar operaționalizat astfel încât să ghideze acțiunea autorităților administrației publice locale și a altor actori.

Opțiunea 2: Opțiunea Minimală: Creșterea rolului SCC în furnizarea serviciilor sociale prin dezvoltarea mecanismelor metodologice, crearea capacității administrative și creșterea notorietății

Opțiunea minimală se referă la intervenții specifice pentru îmbunătățirea mecanismelor procedurale, notorietății și creșterea capacității instituționale, precum și pentru încurajarea autorităților locale de a înființa SCC acolo unde acestea nu există. Opțiunea minimală este inspirată instituțional din modelul australian, unde structurile comunitare cu rol consultativ sprijină anumite sectoare de servicii publice. Una dintre diferențele față de o structură comunitară conform modelului australian este aceea că nu există suficiente modele și exemple pentru a permite ca procesul de identificare a membrilor SCC și alegerea celor mai reprezentativi dintre aceștia să fie derulat cu succes. De asemenea, nu există modele pentru a ghida modul de funcționare și atribuțiile. De asemenea, nu există indicații privind interoperabilitatea la nivel local, mai ales dacă se urmărește integrarea serviciilor sociale, medicale, de sănătyate, etc.

18

În această opțiune, legislația nu se modifică, dar sunt activate alte resurse pentru dezvoltarea SCC-urilor existente și stimularea UAT-urilor pentru înființarea de SCC-uri acolo unde acestea nu există3.

Opțiunea poate fi implementată prin intervenții pentru: i. Creșterea notorietății și conștientizarea comunităților (activități de tipul unei campanii

naționale de conștientizare);ii. ii. Dezvoltarea cadrului metodologic pentru înființarea, funcționarea și monitorizarea

activității SCC; iii. iii. Creșterea capacității instituționale prin instruirea membrilor SCC

Activități:

A1. Crearea unei metodologii de implementare a SCC și colaborare inter-instituțională

A2. Campanie de informare și conștientizare la nivel național prin care actorii cheie vor fi informați cu privire la drepturile si obligațiile cetățenești, cu privire la Abuz, Neglijare, Exploatare și despre mecanismele de raportare cu privire la încălcarea drepturilor copilului

A3. Pregătirea resurselor umane prin proiecte suport de instruire pentru a crește capacitatea de a implementa metodologia, a identifica, preveni, răspunde cazurilor de copii aflați in dificultate si pentru a colabora cu autoritatile administrației publice locale în soluționarea acestor cazuri

A4. Crearea unui sistem de monitorizare și evaluare al SCC, gestionat la nivelul Ministerului Muncii și Protecției Sociale

Resursele necesare pentru implementarea opțiunii, includ:

Expertiză și consultanță Organizare și implementare campanie națională Birotică, Transport, Cazare, masă

Rezultatele scontate sunt:

Metodologie realizată Campanie națională Număr de instruiri Număr de protocoale între instituții la nivel local Număr de noi SCC–uri înființate sau reînființare

Perioada de implementare: 24 luni

Responsabili cheie: Ministerul Muncii și Protecției Sociale

3 1979 SCC -uri la nivel de UAT, conform ANPDCA, raport 2018

19

Parteneri: Parteneri Sociali (ONG-uri), Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Ministerul Finanțelor, Ministerul Afacerilor Interne

Opțiunea 3: Opțiunea maximală. Îmbunătățirea eficacității prevenției și intervenției la nivel local pentru rezolvarea problemelor din domeniul asistenței socială, mai ales pentru grupul vulnerabil copii, prin întărirea statutului legal al SCC, sprijin metodologic, conștientizarea publicului țintă și pregătirea personalului

Opțiunea 3 reprezintă un mod complet de intervenție guvernamentală. Conform modelului „geamului spart”, lipsa intervenției în profunzime poate duce la înrăutățirea situației și la apariția altor „geamuri sparte”. Opțiunea este inspirată instituțional din modelul australian, unde structurile comunitare cu rol consultativ sprijină anumite sectoare de servicii publice. Una dintre diferențele față de o structură comunitară conform modelului australian este aceea că nu există suficiente modele și exemple pentru a permite ca procesul de identificare a membrilor SCC și alegerea celor mai reprezentativi dintre aceștia să fie derulat cu succes. Mai mult, legea nu prevede suficient de clar modul de selecție și funcționare a SCC. Conform modelului australian, membrii Structurile comunitare sunt propuși și selectați de părțile interesate. Ca și consecință, cei care i-au propus pot acoperi parțial anumite cheltuieli de participare a reprezentanților la anumite activități. Autoritatea locală suportă costul indirect al propriilor reprezentanți.

Astfel, este necesară modificarea Legii nr. 292/2011 pentru a putea defini mai clar SCC, inclusiv mod de înființare, tip de membri, organizare, funcționare și monitorizarea calității și activității. Celelalte activități sunt similare opțiunii 2, singura modificare suplimentară fiind posibilitatea, conform Metodologiei, ca părțile interesate care aleg membri SCC să suporte o parte din costul de participare individual. De exemplu, reprezentantul ONG poate să aibă anumite cheltuieli acoperite de instituția sa, Biserica poate acoperi un cost minimal al propriului reprezentant.

Activități:

A1. Legislație amendată prin modificarea Legii nr. 292/2011 privind asistența socială

A2. Crearea unei metodologii de implementare a SCC și colaborare inter-instituțională

A3. Campanie de informare și conștientizare la nivel național prin care actorii cheie vor fi informați despre drepturile si obligațiile cetățenești, despre Abuz, Neglijare, Exploatare și despre mecanismele de raportare cu privire la încălcarea drepturilor copilului

A4. Pregătirea resurselor umane prin proiecte suport de instruire pentru a crește capacitatea de a implementa metodologia, a identifica, preveni, răspunde cazurilor de copii aflați in dificultate si pentru a colabora cu autoritatile administrației publice locale în soluționarea acestor cazuri

A5. Crearea unui sistem de monitorizare și evaluare al SCC, gestionat la nivelul Ministerului Muncii și Protecției Sociale

20

Resursele necesare includ: Expertiză și consultanță (inclusiv asistență legală) Organizare și implementare campanie națională Birotică, Transport, Cazare, masă

Rezultatele scontate sunt:

Modificarea Legii nr. 292/2011 privind asistența socială Metodologie realizată Campanie națională Număr de instruiri Număr de protocoale între instituții la nivel local Număr de noi SCC–uri înființate sau reînființare

Perioada de implementare: 24 luni

Responsabili cheie: Ministerul Muncii și Protecției Sociale

Parteneri: Parteneri Sociali (ONG-uri), Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Ministerul Finanțelor, Ministerul Afacerilor Interne

În ceea ce privește modul în care Opțiunile răspund criteriilor anterior discutate, tabelul următor reflectă scorurile acestora:

Eficacitate Impact Social

Fezabilitate Total scor

Opțiunea 1

1 1 5 7

Opțiunea 2

3 4 5 12

Opțiunea 3

4 5 4 13

Notă: Au fost acordate scoruri conform intervalului 1-5, unde 1 este cel mai redus iar 5 cel mai ridicat

21

IV. Identificarea și evaluarea impactului

4.1. Impactul economic și asupra mediului de afaceri

Impactul macroeconomic

Opțiunea 1: Are impact important datorită costului crescut cu bugetele destinate asistenței sociale generate de numărul crescut de persoane vulnerabile social ca urmare a lipsei de capacitate a SCC

Opțiunea 2: Are impact mediu datorită economisirii unor costuri prin reducerea numărului de cazuri datorită activității mai susținute a SCC și prevenirea unui număr mai mare de cazuri care pot deveni cazuri cu risc social.

Opțiunea 3: Are impact mediu datorită economisirii unor costuri prin reducerea numărului de cazuri datorită activității mai susținute a SCC și prevenirea unui număr mai mare de cazuri care pot deveni cazuri cu risc social.

Impactul asupra mediului de afaceri

Pentru Opțiunea 3, recomandarea de a include reprezentanți relevanți ai mediului de afaceri va avea un impact pozitiv asupra intervenției sociale și prevenirii situaților de risc la nivel comunitar, în sensul posibilității de a angaja resurse suplimentare pentru nevoi de mică anvergură, dar de urgență ridicată.

Astfel, Opțiunea 3 are un impact pozitiv asupra mediului de afaceri pentru că permite scăderea numărului de persoane vulnerabile și aflate în sărăcie.

Opțiunile 1 și 2 au un impact negativ asupra mediului de afaceri pentru că lipsa unei intervenții integrate la nivel comunitar conduce la creșterea sărăciei la nivel local. Similar, persoanele vulnerabile au șanse reduse de a se califica și nu pot deveni o resursă de muncă pentru angajatorii locali.

4.2. Impactul asupra întreprinderilor mici și mijlocii

22

Impact similar cu ceea ce este descris la mediul de afaceri. Există un impact sporit mai ales asupra IMM-urilor, datorită faptului că acestea prevalează în mediul rural. Opțiunea 3 are un impact mai degrabă pozitiv asupra IMM.

4.3. Impactul asupra serviciilor publice furnizate de instituțiile administrației publice centrale și locale

Opțiunea 3 (aleasă) va avea un rol pozitiv asupra serviciilor publice datorită faptului că SCC-urile vor avea un cadru legal mai clar, iar metodologia de furnizare va aduce o mai mare coerență în procesul de furnizare de servicii. Principalele servicii furnizate vor fi în sfera prevenției, astfel neexistând riscul suprapunerii furnizării unor servicii pentru grupuri vulnerabile/copii, pe care SPAS/DPAS le furnizează deja. Opțiunea 3 aduce și o revitalizare a conceptului de servicii integrate, mai ales cu sectoarele medical și educație, astfel încât va putea genera un impact consolidat asupra grupurilor vulnerabile și mai ales copiilor.

Opțiunea 1 are un impact negativ pentru că susține status-quo și la acest moment rezultatele nu sunt pozitive.

Opțiunea 2 are un impact pozitiv, dar scăzut din cauza neclarității juridice și de procedură. Pot exista reticențe din cauza faptului că reglementarea nu este suficient de clară, iar sistemul birocratic poate respinge acțiunea din acest motiv.

4.4. Cuantumul costurilor economice

Costurile estimate ale Opțiunilor 2 și 3 se bazează mai ales pe costurile cu diseminarea Metodologiei și informarea cu privire la cadrul legal și obligațiile SCC. În plus, programele ele de formare care ar putea fi implementate au un cost ce poate fi suportat din finanțările existente în domeniul fondurilor structurale. Pentru Opțiunea 3 este un cost de timp solicitat de promovarea modificării legislative, acesta nu este însă suplimentar pentru că este inclus în costul personalului responsabil cu promovarea politicilor publice la nivel de minister.

Costurile cu copii sau alte grupuri vulnerabile pentru care nu se intervine sau nu se găsesc alternative de intervenție cresc conform statisticilor. Copiii neglijați sau copiii care abandonează școala reprezintă un grup care vor aduce un cost uriaș în societate, atât din cauza costurilor directe generate (costuri cu protecția socială), cât și din cauza costurilor indirecte: riscul de a nu avea adulți funcționali, migrație, lipsa de integrare, lipsa personal pentru locuri de muncă.

Beneficiile economice se referă la economiile pe care bugetul de stat sau bugetele locale le pot avea datorită unui număr redus de cazuri greu de gestionat, cazuri la care se intervine extrem de târziu, acolo unde situația unor copii s-a agravat până când aceștia au devenit maturi, iar costul de intervenție este foarte mare. Beneficii potențiale:

23

4.5. Beneficii directe prin costul redus cu serviciile sociale

Reducerea numărului de cazuri sistemice și eliberarea presiunii din sectorul serviciilor sociale

Încredere mai mare și întrajutorare la nivel comunitar – costuri sociale mai mici și dezvoltare mai bună

Opțiunea 3 are un beneficiu suplimentar referitor la clarificarea legii care permite o mai bună cunoaștere a pașilor ce trebuie realizați în implementarea SCC-urilor.

4.6. Rezultat și Impact

Opțiunea 1 nu generează rezultate, altele decât cele care se pot constata și în prezent. Momentan, SCC - urile au început să lucreze dar procesul este greoi din cauza lipsei de modele, instrumente și susținere publică. Optiunea are însă un impact negativ asupra grupurilor vulnerabile, mai ales în ceea ce privește creșterea riscului și extinderea vulnerabilității.

Opțiunea 2 are ca Rezultate îmbunătățirea metodologică și cunoașterea, dar va avea un Impact limitat din absenței modificărilor legale necesare și care sunt importante pentru acțiunea la nivel de autorități ale administrației publice locale.

Pentru Opțiunea 3 există un impact mare, dificil de estimat, în prezent, deoarece nu există suficiente date la nivel national. Aceste date vor putea fi analizate odată ce va crește numărul SCC care vor fi înregistrate la nivel national.Pe de alta parte, conform experienței World Vision, costul unui stat pentru a adresa situațiile de violență în rândul copiilor sunt estimate la aproximativ 5% din PIB, ceea ce în 2018 înseamnă o sumă de 8.27 miliarde EUR. Așadar, o reducere a numărului de persoane cu risc de sărăcie sau altă vulnerabilitate (boală, handicap, segregare) conduce la economii pe care statul le poate obține prin tratarea acestora incipient, la nivel comunitar.

Rezultatele la nivel local se referă mai alea la numărul de Structuri Consultative Comunitare active, număr de copii și alte persoane afectate pozitiv prin intervenția SCC, eficiența mai mare a intervenției membrilor SCC, parteneriat mai bun cu ONG-uri.

Impactul vizează, în principal: mai puține persoane sărace, segregate, costuri mai mici cu asistența socială la nivel comunitar.

4.7. Impactul bugetar și financiar

Costuri asupra bugetului de stat

24

Costul de finanțare al proiectelor de asistență tehnică. Costurile sunt reduse datorită faptului că resursele financiare pot proveni din fonduri europene, mai ales Fondul Social European, bugetul de stat urmând a suporta cofinanțarea de maxim 5% din bugetul proiectelor.

Pentru Opțiunea 2 și 3 costurile sunt similare, Opțiunea 3 având o fezabilitate administrativă mai mare datorită îmbunătățirii legii și clarificării rolurilor și pașilor ce trebuie urmați pentru înființarea, funcționarea și monitorizarea SCC.

Costuri cu personalul din agenție/minister care se ocupă de promovarea legii și de asigurarea monitorizării anuale. În prezent, ANPDCA realizează monitorizarea activității SCC, deci costul este integrat mandatului acestei instituții. Aceasta poate furniza mai departe aceasta funcțiune de monitorizare, împreună cu MMPS și cu informarea MDRAP.

Costuri la nivel local

Pentru Opțiunile 2 și 3, se poate calcula timpul alocat de membrii SCC pentru realizarea întâlnirilor și luarea deciziilor reprezintă principalul cost. UAT-ul poate avea un cost minimal pentru organizarea selectării membrilor SCC și consultarea comunității cu privire la problemele specifice care trebuie adresate de către structură. Nu există un cost de sediu pentru că Primăria poate pune la dispoziție un spațiu pentru ședințele care se pot organiza în afara orelor de program.

Alte costuri

În situația în care un membru al SCC este reprezentant al unei instituții sau asociații, sindicat etc., cheltuielile de participare la anumite ședințe sau acțiuni pot fi plătite de organizația care l-a propus să facă parte din Comitet.

4.8 Impactul social

Este anticipat un impact social favorabil, scăderea sumelor alocate pentru intervențiile pentru copii in situații vulnerabile. Neglijarea este principala problemă cu care copiii se confruntă, astfel încât implementarea Opțiunilor 2 și mai ales 3, poate conduce la un număr mai mare de copii sprijiniți și reducerea acestei probleme. Analiza în teritoriu a arătat că un risc major este cel de abandon școlar, implementarea opțiunii putând genera, pe baza studiilor de caz analizate, o scădere de maxim 10% a acestui fenomen.

De asemenea, opțiunile privesc și identificarea unor soluții locale mai puțin costisitoare pentru situațiile de criză, creșterea spiritului civic al comunităților și o mai mare implicare a cetățenilor în prevenirea și adresarea situațiilor de abuz, neglijare și exploatare a copiilor, astfel încât comunitățile să devină un loc mai sigur pentru copii.

4.9. Impactul asupra mediului înconjurător

25

Nu există impact asupra mediului.

V. Selectarea opțiunii

În baza dovezilor colectate prin consultare și datelor primare și secundare analizate, pe baza deciziei experților, Opțiunea selectată pentru implementarea politicii publice este Opțiunea numărul 3, Opțiunea maximală. Această opțiune asigură un impact sporit al politicii publice, datorită faptului că permite:

- Realizarea modificărilor legale necesare pentru a oferi sprijin legislativ adecvat pentru comunitățile locale

- Sprijină comunitățile care au înființat SCC sau sunt în proces de înființare a SCC- Oferă metodologii și instrumente pentru înființarea și constituirea SCC- Creează conștientizare mai bună pentru activitatea acestor instituții

Descrierea activităților implicate de Opțiunea selectată:

i. O1. Clarificarea cadrului legal pentru creșterea numărului de SCC-uri înființate și active conform legii, dar și pentru a oferi Consiliilor Locale ghidajul potrivit cu privire la: documentele necesare la înființare, tipul de membri selectați, procedurile de funcționare

ii. O2. Clarificarea atribuțiilor și modalitatea de implementare a acestora prin realizarea Metodologiei și Ghidului de organizare și funcționare

iii. O3. Creșterea informării cu privire la SCC și importanța acestora prin intermediul campaniilor naționale

iv. O4. Creșterea capacității administrative a SCC-urilor prin formarea personalului, dar și a altor actori implicați în furnizarea serviciilor integrate și activități suport: sprijin pentru organizare, integrare servicii

v. Realizarea unui sistem de monitorizare pentru analiza activității și rezultatelor

Activități propuse 1.

i1. Pregătirea actului normativ, consultarea și adoptarea acestuia în Parlamentul României

i2. Realizarea HG-ului la nivelul MMJS

2.

ii.1. Diseminarea Metodologiei de organizare și funcționare a SCC

ii.2. Diseminarea Ghidului de organizare și funcționare

26

3.

iii.1. Pregătirea unui proiect în parteneriat – MMJS, MDRAP, ACOR, ONG – pentru a lansa campania națională de conștientizare și informare

iii.2. Protocol încheiate între instituții

4.

iv.1. Proiect pentru consolidare capacitate instituțională și integrarea activităților – MMJS, MS, MEC

5.

v.1. Consolidarea sistemului de monitorizare la nivel de MMPS/ANPDCA

Nota: Elementele privind finantarea se regasesc in nota atasata acestui document.

VI. Procesul de consultare publică

Elemente factuale

Procesul de consultare publică s-a derulat pe tot parcursul procesului de realizare a politicii publice, începând cu faza de identificare a nevoii, trecând prin identificarea celor mai bune soluții de politică pentru a răspunde problemelor identificate și până la dezbaterea pe marginea soluțiilor și documentelor propuse.

În cadrul proiectului au fost organizate două tipuri de consultări publice, una având ca tematică dezbaterea Metodologiei de constituire și funcționare a Structurilor Comunitare Consultative și una având ca temă realizarea Ghidului de constituire și funcționare și modificărilor legislative propuse.

Au fost organizate 17 sesiuni pentru discutarea, analiza și definitivarea metodologiei, după cum urmează:

- 3 sesiuni în fiecare dintre următoarele localități: Cluj, Ialomița, Dolj, Vrancea - 5 în Vaslui.

În cadrul proiectului a fost organizată câte o consultare pe tema ghidului de constituire și funcționare și și politicii publice în fiecare dintre zonele incluse în proiect. Au fost organizate 5 consultări în Regiunile amintite anterior.

Alegere localităților pentru consultarea publică a ținut cont de câțiva factori cheie: diversitatea regională, un focus mai mare pe localități rurale, alegerea acelor unități administrative teritoriale care aveau deja experiență în funcționarea Structurilor Consultative Comunitare. Acest lucru

27

presupune faptul că SCC-urile au fost înființate și au funcționat administrând cazuri pentru o perioadă de timp.

În procesul consultării au fost implicate ONG-uri, instituții publice (deconcentrate) și reprezentanți ai cultelor religioase. Au fost prezenți reprezentanți a autorităților centrale: ONG, Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației Publice, Ministerul Muncii și Protecției Sociale; instituții deconcentrate: Agenții Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă, Inspectoratul Teritorial de Muncă, Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, Inspectoratele Scolare Județene, Inspectoratele Județene de Poliție, Inspectoratul General pentru Imigrări; autorități ale administrației publice locale; reprezentanți ai cultelor religioase.

Din punct de vedere al interesului manifestat pentru ședințele comnsultative, instituțiile amintite au participat în diferite proporții la evenimentele organizate și moderate la nivel de proiect. Astfel, la nivelul comunităților din Cluj participarea a fost formată din 6 ONG-uri, 12 unități administrativ teritoriale, 2 reprezentanți ai cultelor religioase, 3 reprezentanți ai Inspectoratului Scolar Județean. În ceea ce privește tipul de peroane interesate, ședințele din Cluj au fost frecventate mai ales de reprezentanți ai autorităților administrației publice locale, primary, viceprimari, secretari de primărie. Asistenții sociali au participat în număr mare și au dat dovadă de real interes față de tema discutată, mai ales datorită nevoii percepute de a primi sprijin în furnizarea serviciilor sociale la nivel local.

În cazul orașului București, a existat un interes mai mare din partea DGASPC, care a participat cu 6 reprezentanți la ședințele de lucru. Au mai participat 7 reprezentanți ai IJP/DGPMB, câte 1 reprezentant din partea: ONG, ISJ, Grupuri de Acțiune Locală și 1 reprezentant al Bisericii.

În cazul județului Vaslui, a fost o participare foarte bună pentru sectorul ONG cu 15 participanți,, DGASPC cu 2 persoane, 23 de participanți din partea administrației locale, membri sau nu ai SCC -urilor, 14 persoane de la ISJ, 2 de la IPJ și 1 persoană de la ANTIR. Au participat 3 reprezentanți ai cultelor religioase.

Județul Ialomița a avut o bună participare la consultări și focus grup – uri, cu 6 ONG-uri, 1 reprezentant al AJOFM, 9 reprezentanți ai unităților administrative teritoriale, 1 IGP, 4 AJPIS, 8 ISJ și 1 reprezentant al cultelor religioase. Județul Ialomița dovedește o acțiune comunitară mai dinamică, aici fiind înființate 27 de SCC-uri la nivelul celor 66 de comunitati existente.

Probleme și Soluții identificate

Întâlnirile la nivel local au adus o serie de informații care sprijină aargumentația privind nevoia de a interveni și a aproba această politică publică. Astfel, au fost identificate probleme care țin de suficiența resursei, vorbind aici mai ales despre existența angajaților din structurile de asistență social la nivel local. În județul Vaslui de exemplu, a fost mentionat faptul că din 64 de primării din judetul, doar 12 au angajați asistenti sociali cu studii superioare. În ceea ce privește funcționarea SCC, desi legislația nu prevede o modalitate clară de colaborare între judetul Vaslui a fost semnat

28

si un acord de confidentialitate de catre membri, practică ce poate fi adoptată și de restul SCC-urilor la nivel national. O propunere a vizat includerea în rândul actorilor cheie ce trebuie consultați a Consiliilor Elevilor, Comitetul Parintilor si alte consilii comunitare din comunitati. Printre elementele cheie ce au fost discutate au fost și: schimbarea de viziune, constientizarea, durabilitatea acestor constructe instituționale.

Un aspect foarte discutat în cadrul întalnirilor a fost necesitatea psihologilor în școli și comunitățile rurale. Toți participanții au căzut de acord asupra acestei nevoi, oferind exemple de situatii în care existenta unui psiholog ar fi fost semnificativa pentru sprijinirea persoanelor vulnerabile.

În cadrul întâlnirilor a fost de asemenea menționat rolul fundației World Vision în stimularea și antrenarea comunităților în programele sale, incluzând aici activitatea în cee ace privește organizarea și înființarea SCC -urilor. Experiența WV a fost considerată ca fiind extrem de utilă cu privire la acțiunea comunitară iar lecțiile învățate din inițiativele acerstea au fost considerate ca fiind demne de replicat.

Participanții la întâlniri au menționat importanța SCC -urilor și au adus idei importante despre cum ar trebui să opereze aceste structure. Un rol mai important în viziunea participanților ar trebui să îl joace cadrele didactice, care ar trebui să facă parte din SCC-uri. S-a discutat de asemenea despre posibilitatea de a finanța anumite acțiuni ale SCC, dincolo de încurajarea organizării mai multor întâlnirii și cooptarea mai multoir actori cheie. Unii membri ai SCC au sugerat că o parte din finanțare ar putea veni din: sume acordate pe capitolele bugetare privind situațiile de urgență, din redirecționarea a 2% din venit, etc.

Alte sugestii care au fost colectate prin intermediul focus grupurilor au fost: stablirea unui sediu lcar al SCC, propunerea unor formate de Regulament pentru SCC, formate de tipul minutelor, propuneri privind surse de finanțare potențiale, modalitate de lucru între membrii SCC și comunitate. Majhoritatea au fost cuprinse în propunerea de schimbare a legislației, în Ghidul și Metodologia de constituire și funcționare.

Un important feedback a fost colectat prin intermediul celor 3 întâlniri interministeriale. Aceste întâlniri au clarificat anumite aspect cheie referitoare la scopul politicii publice, corelarea cu initiative deja începute de către MMPS sau ANPDCA, elemente de accesibilitate documentelor pregătite la nivelul proiectului. Au fost consultat și Colegiul National al Asistenților Sociali, care a contribuit cu puncta de vedere valoroase pentru implementarea politicii publice. CNAS a susținut un demers de angajare a asistenților sociali în comunitățile din România, astfel încât SCC-urile să poată beneficia de sprijin de specialitate în activitățile sale.

Recomandări:

Înființarea Structurilor Comunitare Consultative în toate comunitățile, creșterea nivelului de conștientizare privind rolul și rezultatele acestora

Accent pe educarea părinților

29

Intensificarea comunicării și colaborării între instituțiile statului pentru reducerea abandonului școlar și creșterea eficienței intervențiilor la nivelul familiei.

SCC-urile ar trebui să devină persoane juridice, astfel încât membrii să fie remunerați ceea ce ar extinde tipul serviciilor oferite: prevenire, conștientizare, întâlniri constante și frecvente.

30