Lecția 52 Veșnicia: Iadul sau RaiulApoc.21:1-8 (Mat.25:46)

“Noi credem şi mărturisim că după judecată, potrivit Noului Testament, cei mântuiţi vor moşteni viaţa de veci în fericirea cerească, iar cei nemântuiţi vor fi lepădaţi de la faţa lui Dumnezeu în chinul veşnic, spre pedeapsa veşnică. În aceste stări va fi fiinţa întreagă; şi trupul înviat, schimbat în nemurire, şi sufletul.” (Mărturisirea de credinţă a Cultului Creştin Baptist)I. Veşnicia celor nemântuiţi: iadula. Definiţie. Iadul este locul de pedeapsă eternă, conştientă pentru cei păcătoşi.b. Baze biblice. Paralela dintre „viaţa veşnică” şi „pedeapsa veşnică” în Mt. 25:30, 41, 46 arată că ambele stări vor fi conştiente şi fără sfârşit. Aceeaşi idee reiese şi din expresiile „foc care nu se stinge” (Mc. 9:43) şi „unde viermele nu moare si focul nu se stinge” (Mc. 9:48), cât şi din pilda cu bogatul si Lazăr (Lc. 16:22-28) şi din Apoc. 14: 11; 19:3; 20:10.c. Obiecţii faţă de învăţătura biblică despre iad. Există obiecţia că ideea pedepsei veşnice este incompatibilă cu caracterul iubitor al lui Dumnezeu. Astfel, mulţi susţin „anihilaţionismul”, o învăţătură care spune că după ce păcătoşii vor suferi pentru o vreme pedeapsa mâniei lui Dumnezeu, El îi va „anihila”, ca să nu mai existe, aşa încât pedeapsa va fi „conştientă”, dar nu va fi „eternă”. O învăţătură asemănătoare este şi cea cunoscută ca „nemurire condiţionată”, conform căreia existenţa veşnică este doar pentru cei care dobândesc viaţa veşnică prin Hristos, ceilalţi oameni încetând să mai existe după moarte. Ca răspuns la aceste interpretări, trebuie subliniat mai întâi faptul că ele se fundamentează în principal pe idei filosofice şi nu pe învăţătura Sfintei Scripturi.În al doilea rând, putem spune că dacă n-ar exista pentru necredincioşi o altă pedeapsă decât anihilarea, oameni ca Hitler sau Stalin n-ar avea la ce rău să se mai aştepte, şi astfel în univers n-ar mai exista o dreptate ultimă.II. Veşnicia celor mântuiţi: cerula. Noi vom trăi veşnic cu Dumnezeu în ceruri noi şi pe un pământ nou(Isa. 65:17; 2 Pet. 3:13; Apoc. 21:1). Cerul şi pământul vor fi reunite în această nouă creaţie şi acolo vom trăi în prezenţa lui Dumnezeub. Cerul este un loc real, nu doar o stare a minţii. Noul Testament susţine ideea existenţei unui loc pentru cer(loan 14:2-3; Fapte 7:55-56). Localizarea luinu poate fi însă definită în coordonatele spaţiului cunoscut de noi, iar existenţa lui nu poate fi acum percepută de simţurile noastre naturale..c. Creaţia fizică va fi reînnoită (Rom. 8:19-29; Apoc. 21:5). Aceasta înseamnă că Dumnezeu nu va anihila complet creaţia Sa originală (dând astfel diavolului ultimul cuvânt asupra creaţiei care la început a fost „foarte bună” - Gen. 1:31) ci că o va reînnoi în mod radical.d. Trupurile noastre înviate vor fi parte din creaţia reînnoită.La fel ca întreaga creaţie reînnoită, trupul înviat al credinciosului este acelaşi ca şi cel dinaintea morţii, dar cu caracteristici profund transformate.Întrebări aplicative1. La cine se referă cuvântul „mireasă” din Apoc. 21:2 şi ce sugerează el?2. Cum trebui să fie preocuparea noastră pentru mântuirea oamenilor, înţelegând contrastul dintre veşnicia celor mântuiţi şi veşnicia celor nemântuiţi?3. În ce privinţe ar trebui să se schimbe modul nostru de viaţă, aşa încât să ne strângem comori pentru cer decât pentru lumea prezentă şi vremelnică (Mt. 6:19-21; 2 Pet. 3:11-13)?4. Ce alte aplicaţii practice pot decurge din lecţie?