CAPITOLUL XVIIICONCLUZII1) Este oare posibil ca să ne conformămînvăţăturii Noului Testament ?Problema de a şti dacă noi putem, şi trebuie să continuăma aplica învăţătura şi exemplul Noului Testament, în ceea cepriveşte organizarea bisericilor a fost înfăţişată în mai multef e l u r i :1) Teoria dezvoltării nu este de d o r i t a fi practicată căci —după cum pretind bisericile rituale — biserica romano-catolică,cea ortodoxă şi altele — s-a ajuns la ceva mai b u n decît s-a p r a c t i c a tla început, şi Scripturile au fost modificate p r i n tradiţie sau chiardate la o parte.2) Raţionalismul dă acelaşi răspuns : el consideră ca o mişcarede regres, întoarcerea la modelul original, pentru că el refuză săaccepte Biblia ca o autoritate permanentă.3) Cîţiva reformatori ai bisericilor existente au încercat uncompromis — L u t h e r , Spener şi alţii au revenit numai în partela „ceea ce era la început" — şi nu în t o t u l .4) Alţii au abandonat orice tentativă ca m i s t i c i i , spre exempluy

care se dedicau în întregime în căutarea sfinţeniei personale şi apărtăşiei cu Dumnezeu : între alţii Molinos, Doamna de Guyonşi Tersteegen. Apoi „prietenii", care au renunţat la respectareabotezului şi a Sf. Cine, pentru a se ocupa mai m u l t de mărturisireal u m i n i i interioare, decît cea a S c r i p t u r i l o r . în fine, D a r b y şiucenicii săi care au respins această obligaţie şi au înlocuit-o cumărturia dată despre „ruina B i s e r i c i i " .3515) Trezirea evanghelică a considerat această chestiune cafără importanţă şi şi-a concentrat eforturile asupra convertiriipăcătoşilor şi asupra organizării de mijloace care să răspundă maiLine nevoilor lor practice. Astfel au acţionat societăţile metodisteale lui Wesley şi Armata Salvării.6) Au existat însă în t o t t i m p u l fraţi care au răspuns „da"la această problemă. Li s-au dat diferite nume r catari, novaţieni,paulicieni, bogomili, albigenzi, valdenzi, lolarzi, airabaptişti, menoniţi,stundişti şi multe altele. Apoi multe congregaţiuni debaptişti şi independenţi ca şi adunările de „fraţi" toţi au fostcredincioşi în străduinţa lor de a asculta Noul Testament şi de aurma exemplul bisericilor p r i m i t i v e .2) BISERICA ŞI EVANGHELIZAREAExistă o altă problemă strîns legată de p r i m a : Este oareposibil astăzi de a predica Evanghelia ca la început şi dacă se face,nu se va răspîndi ea oare mult mai repede ? De fapt problemase măreşte şi ni se impune. Numai p r i n t r - o întoarcere la Scriptură,unitatea copiilor l u i Dumnezeu poate să se manifeste şievanghelizarea l u m i i să se împlinească.La începutul propovăduirii Evangheliei, nu a existat nici odiferenţă între misiunea internă şi misiunea externă. încetul cuîncetul răspîndirea spontană a bisericilor, independent de ţarăsau naţionalitate, a schimbat caracterul lor de biserici p r i m i t i v eapostolice şi a evoluat, sub efectul organizării, care se săvîrşeaîn sînul lor. S-a început a se t r i m i t e „misiuni" reprezentînd oa u t o r i t a t e centrală. Pe măsură ce se înmulţeau denominaţiunilecreştineşti organizate, creşteau misiunile în ţările străine. Fiecarepropovăduia pe Hristos, însă reprezenta p r o p r i u l său plan de acţiuneşi dezvoltarea particulară a creştinismului, introducîndastfel la păgîni această confuzie de secte potrivnice de care creştinătateasuferea. La început biserica nu depindea de puterea careconferă bunuri materiale, ci de puterea Duhului Sfînt; ea eraîntotdeauna caracterizată p r i n sărăcie. Metodele care s-au adoptatau fost costisitoare, întrucît darurile D u h u l u i Sfînt, care se găsescşi în cel mai tînăr credincios, şi care acoperă nevoile de mărturisirecerute şi la cea mai neînsemnată adunare, au început să nu maifie recunoscute. A început să ia fiinţă o „staţiune misionară" caret r e b u i a să se îngrijească de toate cerinţele. însă pentru aceastasînt necesare fonduri p e n t r u alimentarea casei centrale, şi se faceadeseori apel pentru bani. Dacă acest procedeu este socotit ne-352demn p e n t r u credinţă, se caută a se trezi interesul p e n t r u lucrare,publicîndu-se întîmplări mişcătoare sau situaţii urgente de nevoie,în acest fel, conducerea şi întreţinerea misiunii — depinzînd în

mod larg de sediul misionar sau de reprezentanţii săi — lucrarearămîne o instituţie străină în ţara unde se continuă şi propagareaEvangheliei este foarte mult împiedicată.A urma pe Hristos şi a renunţa la sine însuşi, ar t r e b u i săcuprindă în ea dispoziţia de a fi gata de a lăsa legăturile atît dei u b i t e , care ne leagă de diferite organizaţii confesionale ale noastreşi să găsim căi pentru a c u l t i v a o adevărată părtăşie cu toţi copiiil u i Dumnezeu, p r i n aceea de a avea răbdare unii faţă de alţii şipe care slăbiciunea noastră prezentă o cere. Dacă noi înşine păzimînvăţăturile S c r i p t u r i i , vom putea pune Cuvîntul în mîinile oamenilorde orice naţiune şi să le arătăm p r i n percepte şi p r i n exempl u , că le este adresat l o r ca şi nouă, avînd asigurarea că Dumnezeuvrea să-i păzească, să-i călăuzească şi să le dea un loc ca bisericiindependente, care este moştenirea lor p r i n t r e sfinţi.Noi nu ştim ce daruri ar putea r i d i c a D u h u l Sfînt în locuriled i n afara domeniului activităţilor misionare moderne, şi în împrejurăricare scapă vădit p u t e r i i noastre de conducere. în t i m p u lţarilor, bisericile ruse persecutate au făcut experienţe superioarealor noastre. Ele au fost animate de un zel şi de un devotament,de care, cea mai mare parte d i n creştinii de nume puşi în împrejurărimai uşoare, rămîn departe. Se va vedea poate p r i n t r e ele,săvîrşindu-se minuni de unitate şi de mărturie, d i n acelea pe carenoi niciodată nu am fost capabili să le facem. în lumea păgînă,Dumnezeu ar putea ridica conducători s p i r i t u a l i atît de p l i n i deDuhul Sfînt, încît ei vor abandona curînd diviziunile şi capitalu r i l e misiunilor europene şi americane şi vor vedea pe compatrioţiil o r convertindu-se şi formînd biserici ale l u i Dumnezeu, bisericicare se v o r putea i n s t r u i p r i n p r o p r i i l e l o r greşeli, dar ar f i scutitede ale noastre. Nimic nu este imposibil la Dumnezeu. Chiar şid i n t r e musulmani El poate chema ucenici ai l u i Hristos, supuşişi devotaţi, pe care El îi va putea întrebuinţa în slujba poporuluilor. Toate acestea nu pot face să se uite valoarea inestimabilă aserviciului devotat pe care l - au adus şi pe care îl mai aduc încă înlume societăţile şi instituţiile misionare. Dar trebuie să mai avemîn vedere mulţimile neatinse încă — şi care vor rămîne neatinse las t a d i u l de înaintare actual al misiunilor. Trebuie proclamat, căsingurul mijloc de trezire este reîntoarcerea la Calea Cuvîntului.Dumnezeu s-a manifestat în Hristos p r i n Duhul Sfînt caAcela care iubeşte, caută, mîntuieşte şi păzeşte omenirea păcă-35323 — D r u m u l b i s e r i c i i 208toasă. N i c i o descoperire nu este mai mişcătoare ca aceasta : căstarea de nenorocire a omului căzut 1-a constrîns pe Domnul Isusca să părăsească slava l u i cerească, să devină om, să poarte întregpăcatul nostru şi toate suferinţele noastre, p r i n moarte să biruiascămoartea şi să dăruiască păcătosului m u r i t o r viaţă d i n Dumnezeu.Oricine primeşte această viaţă p r i n credinţă, este sub aceeaşiobligaţie ca Acela dela care a p r i m i t - o . P e n t r u m o t i v u l acestaorice creştin este în mod n a t u r a l un misionar. în sufletul său răsunăporunca imperioasă : „Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţiEvanghelia la orice făptură". Noul Testament nu face nici adistincţie între cler şi laici : toţi sfinţii sînt fraţi. El nu face nici odiferenţă între misionari şi nemisionari. Orice credincios este„un t r i m i s " care are o „misiune", de a fi în această lume un m a r t o ral l u i Hristos. Formarea unei clase misionare aparte, grupatăîn societăţi misionare, susţinută p r i n fonduri speciale şi lucrîndîn staţiuni misionare a făcut cu siguranţă mult bine. însă acestbine este scump plătit, p e n t r u că el admite că marea masă a creşti n i l o r să se împace cu gîndul că ei nu sînt misionari, şi acest l u c r uîntunecă viziunea fiecărui credincios care, în orice împrejurare,dela început pînă la sfîrşit, este considerat că aparţine D o m n u l u işi că trebuie să-I slujească pe deplin. Evanghelia are ca scop de atransforma pe păcătoşi în sfinţi şi de a-i aduna în biserici. Deoarecefiecare membru al unei biserici este chemat să fie un misionar,un m a r t o r al l u i Hristos, fiecare biserică f i i n d o societate misionară,,o societate de persoane care s-au hotărît în mod colectiv p e n t r umărturisirea Evangheliei.Diferenţa între o staţie misionară şi o biserică, este că staţiaeste o ramură a societăţii de care aparţine şi devine astfel centrulspre care privesc indigenii din ţara evanghelizată, p e n t r u a ffdirijaţi şi ajutaţi. De altă parte biserica în sensul pe care i-1 dăNoul Testament, dela începutul său este : „cînd doi sau t r e i sîntadunaţi în Numele" Domnului Isus pe aceeaşi temelie ca şi biseri c a cea mai veche înfiinţată, avînd acelaşi centru şi aceleaşip r i n c i p i i . Ea poate să difere, este adevărat, p r i n d a r u r i şi experienţă

însă ea participă la acelaşi har şi se alimentează dela aceeaşi sursă,în afară de aceasta, această biserică este i n s t r u m e n t u l cel maibine adaptat la propovăduirea Evangheliei în mijlocul p o p o r u l u id i n care a fost chemată, căruia ea îi cunoaşte perfect mentalitatea,limba obiceiurile şi trebuinţele. O staţie misionară poate fide mare valoare, fînsă ea nu trebuie niciodată să devină centrulla care să se alipească o biserică ; acest c e n t r u f i i n d Isus Hristos.Există de asemenea o diferenţă între o biserică şi o instituţie,aşa ca un s p i t a l sau o şcoală întemeiate de o societate misionară.354Acestea pot fi foarte utile, făcînd să fie apreciată Evanghelia,cîştigînd încrederea p u b l i c u l u i . însă dacă un s p i t a l sau o şcoalăde origine străină ajunge să fie considerată ca un centru de care sealipeşte o biserică, sau de care depinde o biserică, aceasta d i n urmănu poate să se dezvolte după modelul Noului Testament. Earămîne o religie străină depinzînd de un ajutor exterior. Poatechiar va adopta sistemul „evangheliştilor i n d i g e n i " plătiţi, carenimicesc dependenţa de Dumnezeu şi care împiedică sufletul dea învăţa să o cunoască t o t mai bine.S c r i p t u r a nu ne autorizează să aşteptăm convertirea l u m i iîntregi p r i n t r i u m f u l Evangheliei. Ea ne învaţă dimpotrivă căoamenii se îndepărtează t o t mai m u l t de Dumnezeu şi a t r a g j u decăţiîngrozitoare asupra întregului pămînt. Speranţa care sepune înaintea bisericii, este revenirea Domnului Isus Hristos.Aşteptînd acest mare eveniment, noi ne aducem aminte de u l t i m arugăciune a D o m n u l u i Isus p e n t r u ucenicii Săi : „...pentru ca toţisă fie una... şi ca lumea să creadă că Tu M-ai t r i m i s " .Aceste două l u c r u r i : unitatea poporului l u i Dumnezeu şi aface ca Mîntuitorul să fie cunoscut în lume ; iată dorinţa t u t u r o rcelor ce sînt în comuniune cu domnul. I s t o r i a Bisericii demonstreazăcă trezirea revine p r i n t r - o întoarcere la ascultarea de Cuvîntull u i Dumnezeu* Această rugăciune a D o m n u l u i este în acelaşit i m p şi o promisiune : ceea ce El a cerut se va împlini cu siguranţă.Ea se va împlini fără îndoială şi pe d e p l i n la revenirea Sa, însăs-ar putea ca u l t i m a mare trezire să fie înainte mergătoare chiaraici pe pămînt a ceea ce nu va întîrzia să se arate în ceruri şi pepămînt.Cînd ucenicii Domnului se pocăiesc, părăsesc căile care îiîndepărtează de Cuvîntul Său, şi formează biserici (adunări) caredepind nemijlocit (direct) de E l , libere de orice s e r v i t u t e faţă deoameni sau organizaţii omeneşti, şi primesc pe toţi aceia care îlaparţin L u i , atunci ei vor experimenta plinătatea h a r u l u i Său,c um au făcut şi alţii care au fost înaintea lor. Pe de o parte ei v o rf i eliberaţi de unirea cu cei necredincioşi, iar pe de altă p a r t e dedespărţirea de fraţi în credinţă.Mai m u l t , ducînd Evanghelia oamenilor de orice neam şi deorice seminţie, ei v o r înţelege că Cuvîntul l u i Dumnezeu este atîtp e n t r u alţii cît şi p e n t r u ei înşişi; că toţi aceia care cred sînt aduşila una şi aceeaşi legătură cu El şi că nici o diferenţă de naţionali t a t e nu poate schimba poziţia unei biserici în ochii l u i Dumnezeu.D u h u l l u i Dumnezeu va manifesta în toţi adevărul pe care 1-aa f l a t P e t r u cînd a spus : „Dumnezeu care cunoaşte i n i m i l e a măr-355t u r i s i t p e n t r u ei şi Ie-a dat D u h u l Sfînt ca şi nouă. N-â făcut n i c io deosebire între noi şi ei, întrucît le-a curăţit i n i m i l e p r i n credinţă...ci credem că noi ca şi ei sîntem mîntuiţi p r i n h a r u l D o m n u l u i Isus"3) BISERICA IN PELERINAJAruncînd o p r i v i r e retrospectivă asupra drumului lung pecare 1-a parcurs biserica în călătoria ei, ne apar înaintea ochilornoştri unele puncte deosebit de importante. Ridicîndu-se maipresus de masa de amănunte atît de pregnante p e n t r u cei careatunci au j u c a t un r o l activ, aceste puncte reclamă atenţia noastră,căci ele fac d i n experienţa drumului parcurs, o orientare utilăp e n t r u restul călătoriei.Unul d i n aceste puncte este că biserica în pelerinajul său, aa v u t în Scripturi — începînd de la Cincizecime şi pînă în zilelenoastre — o călăuză sigură şi îndestulătoare şi care îi va ajungepînă cînd „lumina care străluceşte într-un loc întunecos" va păliînaintea gloriei prezentei Celui care este Cuvîntul v i u ( I I Petru,1,19).Al doilea punct este că biserica în călătoria ei nu devineniciodată o instituţie pămîntească. Ea este aici jos un m a r t o r şi obinecuvîntare. însă lumea care 1-a răstignit pe Hristos nu se schimbă,şi p e n t r u că ucenicul este mulţumit să fie ca învăţătorul său,

călătorii se îndeamnă unii pfe alţii cu aceste cuvinte „Să ieşim«dar afară d i n tabără la E l , şi să s u f e r im ocara L u i . Căci noi nuavem aici o cetate stătătoare, ci sîntem în căutarea celei v i i t o a r e "<Evrei 13,13—14).Al treilea punct, este acela că Biserica este una. D i n momentce ştim că noi înşine sîntem membrii bisericii în călătorie, noisocotim ca tovarăşi de călătorie pe toţi aceia care merg pe caleavieţii. Divergenţele trecătoare atît de penibile momentan (ori cîtde mari ar apărea ele) îşi pierd intensitatea atunci cînd căutămsă avem viziunea completă, a călătoriei ce se întinde înainteanoastră (vor fi mici şi neînsemnate în lumina veşniciei).Profund umiliţi şi gîndindu-ne la micimea străduinţelornoastre p r o p r i i , şi bucurîndu-ne d i n inimă p e n t r u tovarăşii noştride drum, noi îi stimăm ca atare. Suferinţele lor sînt ale noastre,mărturia noastră, deoarece Mîntuitorul lor, Conducătorul lor şiDomnul lor, este Acela pe care şi noi îl adorăm. Luminaţi de356D u h u l Sfînt noi am învăţat să ne bucurăm ca şi ei cu Tatăl, cîndspune : „Acesta este F i u l Meu prea i u b i t în care îmi găsesc toatăplăcerea Mea" (Matei 3,17). împreună cu ei de asemenea noi să nebucurăm de perspectiva acelei zile, cînd F i u l ne va înfăşţişa înainteaL u i ca pe o „Biserică slăvită, fără pată, fără sbîrcitură saualtceva de felul acesta" (Efeseni 5,27).TABLA DE MATERIECuvînt înainte ;|CAPITOLUL IÎ N C E P U T U R I1 Biserica l u i Hristos şi Bisericile l u i Dumnezeu • • • - (\2 Biserica, Sinagoga şi Filozofia păgînă 73 P r i m i i m a r t i r i ai Bisericii şi scrierile lor • • • • • • * 11Clement 12Ignaţiu i »Policarp j;ţI r i n e u 13T e r t u l i a n 13Origen 14Ciprian * 154 Diferite forme de bisericiMontanus 15Marcion 17Catarii 19Donatiştii 20Manicheiştii 203595 Epistola către Diognetus • • 2!6 Persecuţiile, Constantin cel Mare • • 22CAPITOLUL IICREŞTINISMUL Î N CREŞTINĂTATE1 Biserica şi s t a t u l , sfîrşitul I m p e r i u l u i Roman din occident24Donatiştii- • • 25-Sinodul de la Niceea 25»Atanasie /. 2(>Mărturisirea de credinţă] 26*[Canonul S c r i p t u r i l o r 2&Unirea bisericii cu s t a t u l • 27Invazia popoarelor migratoare • 282 L u p t a împotriva ereziilor • 28A u g u s t i n 2aPelaghie • 31învăţături false 33.3 Pustnici şi ordine călugăreşti 35*A n t o n i u 354 Misiunile 375 Un reformator, P r i s c i l i an 40CAPITOLUL IIIP A U L I C I E N I I ŞI B O G U M I L I I1 Clericalismul în luptă cu bisericile p r i m i t i v e 442 Marea dispută a Icoanelor • • 4&3603 Apariţia Mahomedanismului4 Persecuţii şi dispersări •SembatSergiu- . . . . . . . . .

5 Prietenii l u i Dumnezeu în Balcani T»KCAPITOLUL IVO R I E N T U L1 Cuceririle Evangheliei în orient2 Creştinismul î n Persia • • • • • O H3 Nestorius 7;|4 Misiuni nestoriene f|5 Cauzele declinului bisericilor nestoriene6 Rezumat • • • HICAPITOLUL VV A L D E N Z I I ŞI A L B I G E N Z I IlJVfişcări spirituale în occident • J • HIl2 Albigenzii • m3 Valdenzii d i n Piemont • • • 874 Săracii d i n L y o n . . . . 1 Htl5 Franciscanii şi Dominicanii B 916 Aşa zişii eretici persecutaţi; doctrina lor 987 Begarzii g . . . 97CAPITOLUL VIB I S E R I C I L E LA SFÂRŞITUL EVT5LIÎJI M E D I U1 Bula papală a l u i Bonifaciu al V U I - l e a 992 Corporaţiunile 100NI3 Fraţii şi prietenii l u i Dumnezeu 1014 Inchiziţia îşi intensifică a c t i v i t a t e a 1075 Renaşterea * 109Descoperirea t i p a r u l u i • • * 109CAPITOLUL VII *L O L A R Z I I , H U S I Ţ I I ŞI F R A Ţ I I lîJNIŢI1 W i c l i f şi B i b l i a engleză — primele persecuţii 1132 Jerom din Praga, Ioan Husşi Sinodul de la Constanţa 1183 Ioan Ziska şi războaiele husiste 1204 Năvodul credinţei 1215 Biserica unităţii fraţilor 1246 Fraţii d i n Boemia şi L u t e r ; războaiele religioase • • • 1267 Comenius 129CAPITCXUL VIIIREFORMA1 Lucrările fraţilor • 1342 Luter, traducerea B i b l i e i , conflictul de păreri, Erasmus 1353 Biserica Luterană 1334 L o y o l a şi iezuiţii 142

iCAPITOLUL IX)A N A B A P T I Ş T I I1 Originea lor 1442 Predicatorii Anabaptişti şi reformatorii elveţieni • • • 145H a n s Denck • • 1483 Disensiuni şi persecuţii în Elveţia, Austria, şi Germania 1534 Munster « 1553625 Menn on 16 Doctrine evanghelice şi sectarisme 17*7 Reînnoirea persecuţiilor- IMI8 Schwenckfeld 1CAPITOLUL XF R A N Ţ A ŞI ELVEŢIA1 începutul reformei în Franţa IM2 Farel în Elveţia şi Văile valdenze 1|73 Calvin la curtea de Navara, apoi la Geneva XiYX4 Placardele, Hughenoţii, Sf. Bartolomeu UOtt5 E d i c t u l de la Nantes U io6 Camisarzii, bisericile deşertului • • • 'JIUCAPITOLUL XIN O N C O N F O R M I Ş T I I E N G L E Z I1 T y i n d a l , traducerea B i b l i e i MI2 întemeierea bisericii anglicane 'X\t\3 Biserici dezidente, Hooker 'XVI4 Arminius şi exilaţii în Olanda; părinţii pelerini • • • 3'JI5 Biserici diverse în Anglia şi Scoţia 'XXi6 Războiul c i v i l , Cromwl, libertatea conştiinţei 2367 George Fox şi societatea prietenilor 'XX/8 Noi conflicte, l i t e r a t u r a religioasă, Bunyoan 2.'10

CAPITOLUL XIIL A B A D I E , PIETIŞTII, Z I N Z E N D O R F , F I L A D E I . W A1 Labadie Uit'j2 Spener şi Pietiştii 'XV3 Zinzendorf şi M o r a v i i • • • • 2474 Filadelfia 2525 Diferite încercări pentru a regăsi unitatea 256»CAPITOLI9L XIIIMIŞCĂRI M E T O D I S T E ŞI M I S I O N A R E (1638—1820)1 Anglia l a începutul secolului X V I I I • • 2 5 82 Wesleyenii şi G. W h i t e f i e l d 2603 Tendinţe diverse şi rezultate izvorîte d i n metodism • • 2654 Primele asociaţii misionare 2675 Cei doi fraţi JHaldane • • • 269*6 Robert Haldane la Geneva 273CAPITOLUL XIVO C C I D E N T U L (1790—1890)1 Thomas şi Alexander Campbell 2762 B a r t o n Warren Stone •'• •• 2813 T r e z i r i puternice 283CAPITOLUL XVR U S I A (1788—1914 ; 850—1650 ; 1812—1930 ; 1828—1930)1 Menoniţii şi Pieliştii în Rusia 1788—1914) . . . . . . 2882 Traducerea Bibliei. C y r i l L u c a (850—1650) 2923 Stundiştii. Diverşi evanghelişti în Rusia (1812—1930) • * 2944 Persecuţii şi exilări 2985 Baptismul german în Ru sia 394CAPITOLUL XVIGROVES, M U L L E R ; C H A P M A N (1825—1902)1 începutul adunărilor la D u b l i n • 3082 A n t o n y Norris Groves, viaţa sa misionară 3103 George Myller şi H e n r y Craik, orfelinatele 3204 R.C1. Chapman • • 327364CAPITOLUL XVIIPROBLEME DE C O M U N I U N E Ş I DE I N S P I R A Ţ I E(1830—1930)1 Darby la P l y m o u t h şi în Elveţia franceză 3312 învăţătura l u i Darby, Auguste Rochat 3323 Caracterul învăţăturii l u i Darby, scrisorile l u i Groves • 3374 D a r b y şi Newton, Sistemul exclusiv, Biserici autonome 3405 Raţionalismul şi c r i t i c a Bibliei 344*6 Spurgeon, Societăţile biblice 347CAPITOLUL XVIIIC O N C L U Z I I1 Este posibil ca să ne conformăm N o u l u i Testament ? • 351Biserica şi Evanghelizarea 3523 Biserica în pelerinaj 356