Cântec: Carte de povești cu poze

Carte de poveşti cu pozeAstăzi eu te răsfoiescO povaţă pentru viaţăDe la tine să primesc.

Şi povaţa vreau să-ţi fieCălăuza ta mereuLa necaz şi bucurieSă îndrume pasul tău!

Dragă ni-i CenuşăreasaDrag ne e şi DegeţelZâna, zânelor, crăiasaDragă ni-i la fel

Şi piticii puşi pe glumeDeopotrivă-I îndrăgimDeci povestea cui anume S-o istorisim!?

Copil

Bine-aţi venit, dragi invitaţi,

La carnaval să vă distraţi.

Ne-am pregătit şi-am învăţat,

Costume noi am îmbrăcat.

Şi vor veni să se prezinte

Eroi din basme-ndrăgite.

Iată că apare,

De pe o cărare

Cine, oare?

Cântec Scufița Roșie (Florea)

1. O scufiţă roşioară 2. Dacă mama răbdătoare,

Dacă port adeseori. Îmi repetă iar şi iar

Şi un coş la subţioară Să nu ies de pe cărare

Cu merinde şi cu flori Şi prin iarbă să nu sar

Este limpede socot Asta-nseamnă că demult

Că nu-s Barbă-Cot. Nu o prea ascult.

Referen: Scufiţa Roşie eu sunt

Pe glume pusă şi pe cânt.

Străbat de veacuri drumul lung,

La bunicuţa să ajung.

3. Dacă eu încalc povaţa

Stând cu fluturii la sfat

Şi se trece dimineaţa

Şi ajung pe înserat.

Este limpede oricui

Că nu-i bine, nu-i ! Refren ( acelaşi)

Toti: E chiar Scufita Roșie!

Scufita Rosie:Da,vedeti,sunt o fetiță

Toți mă știți după scufiță

Și mai știe fiecare

Că n-am fost ascultătoare.

La bunicuța am plecat

Așa cum v-am povestit,

De mama nu am ascultat,

La lup în burtă am nimerit.

Vai ce spaimă am mai tras!

Ce întuneric e în burta lupului!

Noroc cu vânătorul care trecea pe acolo și m-a salvat!

Cântecul vînătorului (Ogica)

S-a dus vestea despre mine,Printre păsări şi jivine.Sar din calea mea în apăŞi broscoii cei de-o schioapă.

RefrenÎncă nu s-a pomenitVânător mai iscusitDecât mine!Un exemplu de v-aş da Sigur v-aţi încredinţaMult mai bine!

Când mă văd la o adică Lupii dârdâie de frică.Şi din codru şi din luncăDrept în tolba mea se-aruncă.

Refren

Când mă roagă cei de-acasăSă le-aduc vânat la masaEu, degrabă le-aduc raţăBineînţeles din piaţă.Am ochit odată tareÎntr-un nor grozav de mareŞi l-am rupt pe loc în douăDe-a-nceput enorm să plouă

Refren x2

Copil :

Hai să uităm, Scufița mea,

Greșeala ce-ai făcut

Căci de acum mereu vei ști

Părinții să-ti asculți!

Copil - Să mai dăm încă o foaie,

Să vedem cine apare.

Împărăteasa (Ruse):

O cât sunt de frumoasă!

Spune, oglindă, oglinjoară

Cine-i cea mai frumoasă din țară?

Oglinda (Cucu):

Prea Înălțată Împărăteasă,

Acum tu ești cea mai frumoasă

Dar prea multă vreme nu va trece

Și o copilă te va-ntrece.

Împărăteasa (Ruse):

Sfârșește, oglindă, proorocirea,

Cine-mi întrece strălucirea?

Oglinda (Cucu):

E Albă ca Zăpada

Te întrece-n frumusețe

De mii și mii de ori.

Împărăteasa (Ruse):

Albă ca Zapada….? Nu te cred

Trebuie să mă încredințez cu ochii mei

Spuneți, spuneți dragi copii,

Albă ca Zăpada unde-o fi?

Nu c-aș vrea să mă răzbun

Ci aș vrea s-ompodobesc

Și-un pieptene să-i dăruiesc

Mai frumoasă ca să fie

Și-am să joc de bucurie!

Oglindă din perete, oglinjoară,

Spune, cine-i cea mai frumoasă din țară?

Oglinda (Cucu):

Frumoasă esti crăiasa

Ca luna luminoasă

Dar Albă ca Zăpada

E mult, mult mai frumoasă.

Împărăteasa (Ruse):

- Cum îndrăzneşti a-mi spune

Asemenea minciună?

Te-aş sfărâma îndată;

Dar ştii, n-ai nici o vină,

Chiar de mi-e greu a crede că-i adevărat,

De Albă ca Zăpada eu scap imediat.

Să vină vânătorul!

Vânătorul: (Ogica)

- Sosesc, Măria-ta !

Împărăteasa (Ruse):

- Ia copila de aici

Şi-n pădure să o duci!

Acolo să scapi de ea,

Cât trăiesc, n-o pot vedea!

Vânătorul: (Ogica)

- Am înţeles Măria-ta!

Porunca ţi-o voi respecta!

- Haide biata mea copilă!

Ce pedeapsă fără milă!

Albă ca Zăpada: (Dinică)

- Vânător, vânătoraş

Fie-ţi milă, rogu-te-aş!

Cruţă-mi viaţa şi mă lăsă

Aici în pădurea deasă!

Vânătorul: (Ogica)

- Atunci, fugi de-aici, copilă,

Căci de tine-mi este milă,

Iar pe împărăteasa cea rea

O voi păcăli cumva!

Albă ca Zăpada: (Dinică)

O, îți mulțumesc,vânătorule!

Cu bine!

--O, ce obosită sunt! A,dar uite o căsuță! (ciocănește)

--Nu e nimeni acasă?

--Nu e nimeni înăuntru?

--A cui sa fie oare căsuta asta?

--A,uite: șapte scăunele, șapte păhărele, înseamnă că sunt

șapte stăpâni.

Și tare mi-e foame!

A, uite șapte farfurioare

Pline cu mâncare.

Am să gust de la fiecare câte un pic. (gustă)

Și acum să mă apuc de treabă!

Cântă:

În căsuța din pădure

Eu îndată fac curat

Farfurii, ceșcuțe, oale,

Stau acum frumos în raft

La la la la la

Și hăinuțe și pătucuri

Astăzi am aerisit,

Iar piticii pot să vină

Totul este pregătit.

Feciorul de împărat: (Ciobanu)

- Eu sunt acel fecior de împărat,

Ce sus pe munte am descoperit

Sicriul unde fata a dormit

Şi am rămas privind ca fermecat.

Piticii, i-am convins cu greu

Să-mi dea fata, moartă cum era,

S-o iau acasă în împărăţia mea,

Ca să mă uit la ea mereu.

Când mărul i-a sărit din gât

Minune atunci s-a petrecut:

Şi-a revenit mândra crăiasă, Şi-a devenit a mea mireasă.

Prințesa adormită (Bolentiș)

Eu sunt prințesa mult iubităLa ceas de cumpănă născută.Șapte-ursitoare m-au ursitCu tot ce eu mi-aș fi dorit,Una din ele însă-a spus

La deget să mă-nțep c-un fusȘi pentru c-asta-i voia lorLa optsprezece ani să mor.Dar cea de-a saptea ursitoareMi-a fost mult mai folositoare.Blestemul ea l-a indreptatS-adorm când eu m-am ințepatȘi-un prinț frumos și-ndrăgostit mă va găsi

Și c-un sărut mă va trezi!

Copil:

Înc-o pagină răsfoiesc;

Pe cine, oare, găsesc?

Fata moșului (Stoian)

Eu de munca nu mă sperii

Curăț, perii și gătesc

Dar mămica mea și sora

Tot mereu mă necăjesc

Și-am să plec acum în lume

Dar tătuca m-a-nvățat

Sa fiu harnică și bună

Și voi urma al său sfat!

Fata babei: (Ciotîngă)

Cum să spăl cu mâna-mi fină

Javra asta de cățtel

Ori să-mi rup ia cea nouă

Cocoțându-mă în păr?

Iar fantana cea murdară

Și cuptorul cel stricat

Cu aste mânuți gingașe

Cum să le fi curățat?

Copil

- Învăţaţi, copii, de-aici,

Să fiţi harnice furnici!

Pe cei mari să-i ascultaţi,

Pe cei mici să-i ajutaţi.

Greierele (Măcăneață):

Cri, cri, cri, toamnă gri,

Nu credeam c-o să mai vii

Înainte de Crăciun

Că puteam şi eu s-adun

O grăunţă, cât de mică

Ca să nu cer împrumut

La vecina mea furnică

Fiindcă nu-mi dă niciodată

Şi-apoi umple lumea toată

Că m-am dus şi i-am cerut………

Cri, cri, cri, toamnă gri

Tare-s mic şi necăjit.

Povestitor 1 (Gîscă)

Şi-a pierdut vara cântând,

Greierele, şi flămând,

A văzut aşa, deodată,

Pornind viscolul să bată.

Nu se pomenea fărâmă

De gânganie sau râmă,

Şi, nemaigăsind nimic,

Dete fuga-mpleticit

La vecina lui, furnica.

Povestitor 2 (Stoian)

Muşuroiul sta clădit,

Plin cu tot ce-ai fi râvnit.

Magazia cu făină

Era sub o rădăcină,

Şi, la rând, în multe caturi

Erau saci cu mei sub paturi.

Povestitor 3 (Ciotîngă)

Adunaţi într-o firidă,

Sâmburi roşii de stafidă.

În dulap şi-ntr-un sertar,

Mălai galben şi zahar.

Ouăle cu coajă mică

Erau ouă de furnică,

Căci cumetrele îşi fac

Prăjituri şi cozonac.

Într-un beci închis cu scoabe,

Boloboace: struguri boabe,

Va să zică, cu belşug

Rânduit cu meşteşug.

Greierul 1 (Măcăneață)

- Mă rog maică, dumitale,

Sunt în picioarele goale.

Am rupt opinci şi-obiele

De calc de-a dreptul pe piele.

Straie, ce mai am pe mine

De gol ce-s, mi-e şi ruşine

Am rămas de capul meu,

M-a uitat şi Dumnezeu…..

Luat de vânt, târât de apă,

Plăpând ca foaia de ceapă

Încă de la arătură

n-am mai pus nimic în gură.

Să mă ierţi, de nemâncare

s-a prins burta de spinare.

Uite ce ţi-aş fi cerut,

Niscai boabe de-mprumut…

Până pe la Mărţişor.

Povestitor 1 (Gîscă)

Ce păcat că gospodina

E zgârcită, bat-o vina!

În loc să ia din cămări

Şi să dea, pune-ntrebări

Că aşa o fi bogatul

Darnic mai vârtos cu sfatul.

Furnica 1 (Miruna)

-Cum de ceri cu împrumut?

Astă vară ce-ai făcut?

Povestitor 2

Zise potrivindu-şi baba

Negrii-i ochelari cu laba.

Greierele 1 (Măcăneață)

Ce să fac? De mi-e iertat

Astă vară am cântat.

Am cântat cri, cri, gri, gri

Nopţi cu nopţi şi zi de zi.

Furnica 1 (Miruna)

- Ai cîntat? Îmi pare bine!

Acum joacă dacă-ţi vine!

Povestitor 3

Şi calica de mătuşă

Trânti ivărul la uşă.

Povestitor 1 (Gîscă)

Dacă furnica s-ar fi gândit

Pe greier vara să-l fi poftit

Ca să muncească şi el cu spor

N-ar mai fi tristă povestea lor

Dar furnicuţa a fost cam rea

Şi ajutor n-a vrut ca să-i dea

Sfatul ce bun e binevenit

Dacă îl dai la timp potrivit.

Povestitor 2

Astăzi însă fabula

Nu mai este chiar aşa

Dar cum oare?

Veţi vedea!

Greier 2 (Piticu)

- Draga mea furnică,

Ce cari, mititică?

Furnica 2 (Buzică)

- Boabe car, şi car

Să am in hambar.

Greier 2 (Piticu)

- Pentru cine oare

Cari tu grăuncioare?

Furnica 2(Buzică)

- Pentru pui, pui, pui

Să îi ştiu sătui.

Greier 2 (Piticu)

- Ai cărat, cărat,

Hai şi la jucat!

Furnica 2 (Buzică)

- Cum să mă joc? Cum?

Iarna vine-acum.

Hai surate! Ce mai staţi?

Iată, sacii ne sunt goi,

Să-i umplem până e zi

Şi să ne-ndreptăm apoi Grabnic înspre muşuroi.

Intră un greier cu coasa în spate şi chitara sub braţ.

Furnica 3 (Goia)

Ia te uită-un greieraş,Cu-o chitară subsuoarăŞi o coasă în spinareCe-o mai fi şi asta oare?Ce să fie? Ce să fie?Vrea să pară muncitor.Şi-a luat o coasă-n spateSă-i servească de decor.

Greier 2

Nu vorbiţi fără să ştiţi.

Ce a fost, azi nu mai este.

A rămas doar o poveste.

Ne-am schimbat, furnicilor.

Greşeala bunicilor

Ne-a servit de-nvăţătură.

Intră greierii cu coase şi chitare sub braţ şi rostesc în cor:

Printre grâne, s-avem pâine

Mergem să muncim

Iar seara, cu chitara

Ne înveselim.

Furnica 4 (Frîncu)

Cum puteţi să împăcaţi

Hărnicia, truda, munca

Dacă scripca n-o lăsaţi?

Greier 3 (Babici)

Noi luăm de la străbuni

Ce e de folos şi bun;

Ia gândiţi-vă şi voi

Cât de tristă lume-ar fi

Dacă-n codrii şi-n câmpii

Cântăreţii ar pieri?

Goia: Ce e drept, aşa ar fi!

Greier 2 (Piticu)

Lenea este boală grea,

Noi ne-am lepădat de ea.

Cântul însă l-am păstrat!

Lepădaţi-vă şi voi

De zgârcenia cea rea.

Căci acel ce e zgârcit

De semeni nu e iubit.

În viaţă e frumos

Să fii binevoitor,

La nevoie săritor.

Furnica 3 (Goia)

Ia te uită ce-am ajuns!

Greierele să ne-nveţe

Şi să vină cu poveţe!

Află că dacă muncim

Pentru noi agonisim!

Greier 3 (Babici)

Furnicuţă mititea

Nu fi lacomă şi rea

Cum a fost bunica ta!

După cum am auzit, a muncit, a tot muncit,

Şi la urmă a murit

Numai de inimă rea,

Căci la nimeni nu dădea

Din grămada adunată

Care-ncet se putrezea…

Greier 1 (Măcăneață)

Ştii, pe vremuri chiar bunicul

Zgribulit şi-nfometat

A rugat-o să-l ajute

Cu boabe să-l împrumute,

Şi i-a zis cu glasul stins:

„Recunosc, sunt vinovat,

Dar acum ce pot să fac?

Dă-mi, te rog, si tu un sfat!”

Şi tu ştii ce sfat i-a dat?

„Dacă-n vară ai cântat,

Apucă-te de dansat!”

Şi o boabă nu i-a dat!

Şi-l găsi a doua zi

Lângă uşă îngheţat.

Furnica 4 (Frîncu)

Este trist, da, foarte trist,

S-a purtat neomenos.

Dacă astfel s-a-ntâmplat

Ce-a făcut, n-a fost frumos!

Greier 2

Acum ce a fost, a fost!

Să mai plângem, n-are rost.

Hai să nu mai pierdem timpul

Şi-mpreună să muncim

Voiniceşte să cosim

Furnica 4 (Frîncu)

Voi cosiţi, noi secerăm

Şi la urmă adunăm.

Greier 2 (Piticu)

După-această zi de muncă

Noi cu drag vă invităm

Să veniţi la noi în luncă

La serbarea ce o dăm.

Cu orchestra noastră mică

Un concert am pregătit,

Și alte personaje

Iată că au sosit:

Făt-Frumos al Cosânzenei: (Brabete)

De mine cred c-ați auzit

Nu e poveste unde nu sunt eu

Mereu,mereu fac numai fapte bune

Ajut cu dragoste pe orișicine

Mă lupt cu zgripțuroaica și cu zmei

Și îi răpun cât numeri pân`la trei.

La Cosânzeana dragă și blajină

Alerg acum să-i duc o veste bună

Să se gătească azi de cununie

Și vă poftesc pe toți cu bucurie.

Ileana Cosânzeana: (Trifan)

Iată, eu sunt zâna bună

Cosânzeana mă numesc

Sunt frumoasă și cuminte

Toți copiii mă iubesc

Vă doresc la toți acum

Buni să fiți și drepți să fiți

Să fiți iubitori de carte

Fapte bune să-mpliniți.

Copil

Înc-o pagină răsfoiesc;

Pe cine, oare, găsesc?

Nică: (Gîscă)

Eu sunt Nică cel hazliu

Și de șotii mă cam țiu

Pupăza din tei am luat

La mătușa am plecat

Cireșul l-am scuturat

Și cânepa la pământ i-am culcat!

Râie eu am căpătat

Și casa Irinucăi am dărâmat.

Cîntec: Pupăza din tei (toți)

Pu, pu, pu, strici mereu, somnul meu, pupăză din tei.Las' ca mi te prind motato si te-oi intreba ce vrei,Cand ti-oi smulge coada toata si te-oi vinde pe cinci lei.

Pu, pu, pu, pu, pu, pu, chiar acu, o sa-ti viu de hac!Si-ajungand la tei caciula peste cuib capcan-o fac.

Si-apoi, scotocind cu mana, prind de gat puiul de drac.

Ha, ha, ha, vezi asa, mi te-am prins, ca de mult ti-o coc!Si la targ ajuns cu dansa, printre lume imi fac loc,Strigand cat ma tine gura, sa se-auda-n iarmaroc:

Negustor, pupazi vand, marfa mea-i blanda ca un miel.Dar un mos cu barba deasa, de unde-o fi fost de fel,Imi croi cateva bete, luand pupaza cu el.

Ajutor, hai sariti! Hotii, mai, prada-un negustor.Mosul insa, rupand sfoara, zvarle pupaza spre nor,Si dihania, voioasa, o porni spre sat in zbor.

Astazi iar, pu, pu, pu, ca un drac, sus in tei la noi!Poti sa canti la noi, spurcat-o pana-n veacul de apoi!Nu mai fac negustorie cu motate de-alde voi.

Copil Înc-o pagină mai dau;

Peste cine, oare, dau?

Zâna Zorilor: (Cucu)

Eu sunt Zâna Zorilor

Soră cu frumoasa Zâna Florilor

Din caleașca-mi de rouă strălucitoare

Eu dau parfum și dau culoare

Fluturilor-fraților, florilor-surorilor.

Seara,când apune soarele

Eu le-nchid gingaș petalele,

Eu le mângâi și le cânt

Să adoarmă în descânt

Doresc tuturor cu gingășie

Sănătosi, veseli, fericiți să fie!

Copil

Înc-o pagină mai dau;

Peste cine, oare, dau?

Cântec Cenușăreasa (Dragnea)

Mai este loc pentru un visÎn lumea asta încurcatăPentru povești cu „A fost odată”Pe care nimeni nu le-a scris.

Ref. : Cenușăreasa nu-i o poveste,Nici vis nu este, E doar o fată frumoasă focCenușăreasa, mai crede-n zâne,În fapte bune şi în noroc.

Cenuşăreasa: (Dragnea)

Bine v-am găsit!

Cenuşăreasa mă numesc

Şi am venit aici să vă povestesc

Cum mi-am pierdut

La bal un condur,

Pentru ca m-am grăbit, pot să jur!

Dar prinţul m-a găsit,

Fiindcă de mine e-ndrăgostit.

Şi nu uitati: Cu suflet de cenuşăreasă

Orice fată va fi norocoasă!

Prinţul Cenușăresei: (Chiru)

Sunt prinţul cel vestit

Care pe-aleasa inimii am găsit

Cu ajutorul condurului de aur,

Aş cum mi-a şoptit un pui de graur.

Zadarnic au încercat şi alte fete

Cu vorbe mieroase să mă-mbete.

Nu le-am văzut şi nu le-am auzit,

Cu gândul doar la ea eu am pornit

Şi-s fericit c-am găsit-o în sfârşit!

Ea e mireasa mea strălucitoare

Şi o împărăţie-i voi pune la picioare.

Copil:

Dar acum să scoatem masca ,

Să ne amintim din nou,

Că ne place tuturora

În lumea copiilor !