Buletinul Clubului Român din

ChattanoogaNumărul 86 (optzeci și șase) Decembrie 2018

________________________romclub.wordpress.com

1 Decembrie 2018 - Centenarul Marii Uniri

Părinții Fondatori ai Marii Uniri a Poporului Român

Ziarul La Roumanie: editat la Paris și București, cu întreruperi 1898-1921Liga pentru Unitatea

Culturală a tuturorRomânilor: înființată la 1890 în București

Consiliul Național pentru Unitatea Românilor

Liga Națională Română:Inființată la Washington de Vasile Stoica la 22 iunie 1918

Sfatul Țării de la Chișinău: a declarat unirea Basarabie cu Țara la 24 martie 1918; președinte Ion Ianculeț

Partidul Național ȚărănescPartidul Tărănesc din

1

Basarabia: președinți Pantelimon Halippa și Ion Ianculeț

Consiliul Național al Bucovinei:

Comitetul Național al românilor din Transilvania și Bucovina: înființat la Paris la 17 aprilie 1918; primul al doilea Dr. I. Cantacuzino

Consiliul Național Român Central din Transilvania: constituit la Budapesta la 17 0ctombrie 1918; a proclamat Declarația de Independență a Transilvaniei

Adunarea Națională de la Alba Iulia: 1 decembrie 1918, în sala Casinei, cu 1.228 de delegați.

Consiliul Dirigent al Transilvaniei

Parlamentul RomânieiTake (Dimitrie) IonescuDr.Thoma IonescuIonel (Ion I.) BrătianuGen. Alexandru AverescuAlexandru MarghilomanRegele Ferdinand IRegina MariaIon IanculețTraian VuiaDr. Ion CantacuzinoNicolae IorgaVasile StoicaPantelimon Halippa

Daniel CiugureanuȘtefan HolbanIon Gh. PelivanIancu FlondorGh. Grigorovici Sextil PușcariuDoru PopoviciVasile BodnărescuLadu SbiereaLaurent TomoioagăAlexandru FilipușanSever BocuVasile LucaciOctavian Goga: arestat în 1912 de

autoritățile maghiare pentru militantism unionist; membru al Ligii Dulturale; membru al Consiliului Național pentru Unitatea Românilor

Dr. Constantin AngelescuDr. Alexandru Vaida-

Voievod: a citit Declarația de Independență a Transilvaniei în Parlamentul din Budapesta la 5 octombrie 1918

Ioan T. FlorescuAurel lazărȘtefan Cicio-PopSilviu DragomirAlexandru LepedatuIon LepedatuIoan SuciuConstantin StereEpiscop Iuliu HossuGheorghe Pop de BăseștiMiron CristeaPartenie Cosma

2

Constantin MilleCaius BrediceanuRomul BoilăEpiscop Traian FrențiuEpiscop Alexandru RusuAurel Baciu

Ion FluierașIosif JumancaLazăr MăglașuTeodor RoxinAurel VladNicolae Titulescu

Noiembrie 2018 - Maramureșeni pornind spre Alba Iulia pentru sărbătoriea Centenarului Unirii Românilor. Alte echipe din diferite localități transilvănene se pregătesc să facă același lucru.

La Mulți Ani, România!

3

România nu-şi poate prelungi neutralitatea peste limitele trebuinţelor sale şi mai ales peste limitele demnităţii sale... Ardealul nu e numai inima României politice, priviţi harta: Ardealul e inima României Geografice!... Nu, nu va pieri românismul pe urma acestui război: vor pieri numai aceia care nu s-au arătat vrednici de dânsul!România nu poate fi întreagă fără Ardeal…Ardealul e leagănul care i-a ocrotit copilăria, e școala care i-a făurit neamul, e farmecul care i-a susținut viața…

Nicolae Titulescu

Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică aîntregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit.

Simion Bărnuțiu

Istoria ne-a învăţat că nu trebuie să aşteptăm nimic de la împăraţii străini şi de la fiii altor neamuri, ci de la propriile noastre puteri. Adevărul ce ne călăuzeşte acum e că singura noastră forţă care ne poate ţinea în viitor, e aceea provenită din unirea tuturor românilor, îndeosebi noi, românii din Ardeal şi Ungaria suntem în drept să cerem această unire fiindcă aci la noi este leagănul românismului… Cine poate să conteste fiinţei noastre naţionale dreptul de a-si croi singură soarta, de a se conduce ea însăşi şi de a-şi constitui un singur trup când sufletul îi este unul singur şi întreg?

Iuliu Maniu ( din discursul de la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918)

Incontestabil este că românii și-au dorit această unire. Dar trebuie să spunem asta, fără să exagerăm. Adică, să ținem seama și de conjuctura istorică în care s-au întîmplat toate acestea. Fiindcă, dacă istoria nu ne-ar fi venit în întîmpinare (să ne gîndim numai ce ar fi putut fi dacă Germania ar

4

fi cîștigat războiul…), Marea Unire era mult mai dificil de făcut, dacă nu chiar imposibil. Dar, vorba lui Carp: românii au atît de mult noroc, încît nici nu mai au nevoie de oameni politici. În 1918, toate lucrurile s-au brodit foarte bine, cum se spune. Nu înseamnă că nu se putea și altfel; adică, să nu spunem că românii erau obsedați de dimineața și pînă seara, și toți în aceeași măsură, de realizarea unirii complete. Chiar și intrarea în război, în 1916, a presupus o alegere: între Transilvania și Basarabia. Mergând pe varianta cu Transilvania, guvernul de  atunci a renunțat de fapt la Basarabia. După cum germanofilii insistau pe latura cealaltă, spunînd că Transilvania poate să mă aștepte – că nenorocirea pentru români nu e chiar atît de mare acolo – și că, de fapt, problema reală, imediată, urgentă era, pentru români, în Basarabia.

În acestă logică, ce prezent se proiectează asupra trecutului care a fost momentul Marii Uniri? 

A fost un mare succes pentru România. Asta este clar – și această percepție, care e fundamentală, s-a menținut și astăzi. Și mai e ceva: au avut, am avut de fapt un noroc enorm. Și la 1859, și la 1918. În ambele situații au fost conjuncturi extrem de favorabile pentru realizarea acelor momente. Legat de această chestiune a întemeierii de state noi – ceea ce s-a petrecut la finele Primului Război Mondial -, aș spune că România este exemplul cel mai bun de succes durabil. Istoria a confirmat România – nu, desigur, prin referirile repetate despre daci, despre Mihai Viteazul, ci prin faptul că au trecut, iată, aproape o sută de ani și ceea ce s-a construit atunci, în linii mari, este și astăzi în picioare. Aș insista puțin asupra ideii ”marelui noroc”. Marea Unire a fost, cu adevărat, un mare noroc, dar s-a dovedit că, pe fond, era ceva foarte puternic acolo, în materie de sentiment al unirii. Și, mai apoi, a fost posibilă cimentarea ei semnificativă. 

Lucian Boia (răspunzând într-un interviu luat de Cristian Pătrășconiu și publicat în

__________________

5

Tema lunii:Lemnul

Ce știm și ce nu știm despre arbori și despre lemn

Lemnul a fost prima resursă naturală a oamenilor, împreună cu piatra și oasele de la animalele mari;

Prima utilizare a lemnului a fost pentru focurile de încălzit, mai târziu pentru gătit și pentru prelucrat lemnul din care se făceau uneltele, sulițele și săgețile;

În mormântul mumiei Otzi din Alpii Austrieci (vechi de 5.300 de ani) s-au găsit 17 resturi de obiecte din lemn de diferite utilizări;

Lemnul este o combinație de celule vii, moarte și muribunde; Cel mai mic arbore este salcia pitică din tundra arctică; rar crește mai

mult de 5 cm; Cei mai înalți arbori sunt Coast Redwood, Giant Sequoia din

California și australianul Cenușa Muntelui, care pot atinge 100 m înălțime;

6

Pomul cu lemn roșu de pe coastă Sequoia gigantică

Pe pământ sunt 60.000 de specii de arbori; Cea mai mare zonă împădurită este cea din bazinul Amazonului, care

măsoară peste 4 milioane de hectare; Un singur arbore poate absorbi 20 de kg de bioxid de carbon pe an

prin procesul de fotosinteză; Stejarul britanic poate trăi 500 de ani; Rezistența lemnului depinde de conținutul de lignină; Arborii au apărut în urmă cu 300 de milioane de ani; ei au făcut

posibilă dezvoltarea și diversificarea lumii animale; Cu începerea revoluției agrare (acum 12.000 de ani) a început și

reducerea masei forestiere, care este astăzi cu 50% mai mică decât era atunci;

Principalele cauze de moarte ale arborilor sunt insectele, bolile și oamenii;

Prin umbra lor, prin evaporarea apei de pe suprafața frunzelor și prin efectul de reducere a puterii vântului, arborii de pe pământ micșorează costul răcirii și încălzirii comunităților umane cu 50%;

Există mai multe sisteme de comunicare între arbori; unul din ele este semnalizarea prin semnale chimice a unor insecte paraziți periculoase, care fac arborii să secrete mai mult tanin, o substanță foarte eficace în respingerea insectelor.

Nu toate lemnele plutesc în apă. Abanosul african, CocoBolo, Lemnul de mătase indian, Sucupira și altele se scufundă când sunt puse în apă.

Lemnul este un izolator natural. Prima generație de coloniști americani și-a construit case după modelul anglo-irlandez, din piatră. Imigranții scandinavi i-au învățat să renunțe la această metodă și să-și facă locuințele din lemn: casele din lemn mențin mai bine căldura iarna și sunt răcoroase vara.

Structura lemnului constă în fibre (traheide la rășinoase și vase la foioase) și matricea (lignină);

7

Polenul arborilor poate călători la distanțe foarte mari; astfel polenul de pin a fost descoperit la 3.000 de km distanță de sursă;

Chimic, structura lemnului constă în celuloză, hemiceluloză, lignină și substanțe extractve (rășini, tanină, grăsimi, ceruri);

Cu tehnologia modernă se realizează peste 10.000 de produse din lemn;

Obiceiul bătutului în lemn pentru alungarea ghinionului este un obicei vechi, regăsit în multe țări din Europa și Asia. A fost descris un obicei celtic arhaic, care consta în lovirea trunchiurilor de copaci pentru a invoca sprijinul zeilor.

Inelele de pe suprafața copacilor tăiați semnifică vârsta arborilor, dar dau și alte informații despre evoluția mediului: erupții vulcanice, secetă, etc;

Niciun alt organism viu de pe suprafața pământului nu are o durată de viață mai mare decât arborii;

Recordul de longevitate al arborilor aparține Californiei: unii dintre arborii Sequoia sunt considerați că ar fi trăit circa 4-5.000 de ani;

Orașele Veneția și Amsterdam sunt construite - în mare parte - pe suporți din bușteni de lemn;

Coloanele templelor antice sunt imitații ale trunchiurilor de copaci. In cartea sa Viața secretă a arborilor (Greystone Books 2018), Peter

Wohlleben descrie o foarte complexă comunicare între arbori, care se face prin mirosuri, gust și impulsuri electrice. Autorul descrie multiple acțiuni pe care le fac arborii, cele mai dominante exemplare din lumea vie. Arborii care se îmbolnăvesc și pierd frunzele sunt hrăniți prin canalele subterane de alți arbori, capabili de fotosinteză normală. În Africa, atunci cân girafele încep să mănânce frunzele de arbore acacia, aceasta eliberează o substanță chimice (etilene), al cărei miros "anunță" arborii vecini despre primejdie. Ei încep să secrete în frunzele lor substanțe cu gust și miros neplăcut care îndepărtează girafele.

Prin intermediul semințelor, arborii transmit generațiilor următoare "experiența" lor despre pericole, supraviețuire, comunicare...

8

Structura lemnuluiLemnul este alcătuit din mai multe tipuri de țesuturi vegetale: țesutul vascular, fibre, parenchimul de rezervă.• Fibre: fascicule de celule rezistente, dispuse într-un sens axial, care asigură

rigiditatea si rezistența mecanică a lemnului. Sunt constituite dintr-un amestec de celuloză, hemiceluloză și lignină.

• Țesutul vascular: este compus din vase, celule tubulare prin care se conduce seva brută de la rădăcini la frunze. La conifere aceste vase sunt numite traheide. Vasele conductoare sunt adesea asociate cu celulele parenchimatice (numite și parenchim), care contribuie la transportul de nutrienți în arbore.

• Celulele de rezervă parenchimatice, cu pereti îngroșați și lignificati, care însoțesc țesutul vascular. Aceste celule participă la funcția de sustinere. Orientarea lor este transversală și radială pornind de la axa longitudinală a arborelui.

Compoziția chimică:Lemnul constă în principal din substanțe organice, precum și din substante anorganice (1 până la 1,5 Are în compoziție: Celuloză (40 - 50%), Lignină (20 până la 30%), Hemiceluloză (15 la 25%), Alte substanțe organice: polizaharide, pentozani, hexozani, rășini, taninuri, coloranți, ceară, alcaloizi, Apă:Există trei tipuri de apă în lemn: Apa liberă este apa prezentă în lemnul verde; Apa legată este apa care intră în compoziția fibrelor. Apa de compoziție este apa care intră în compoziția moleculelor.

Proprietăți fizice: Reziliență; Rezistență la tracțiune și comprimare; Durabilitatea; Proprietăți izolatoare.Anizotropie: Aproape toate proprietățile structurale ale lemnului sunt diferite în cele trei direcții principale (axială, radială, tangențială). Aceasta cauzează contracții inegale a lemnului în timpul uscării.La unele specii de lemn, contracția axială maximă este de de 0,3%, radială de 5% și tangențială de 10%.

9

0  Măduvă; 1 Inele anuale; 2 Canal de rășină; 3 Raze primare; 4 Raze secundare; 5 Cambiu; 6 Razele bastului; 7 Felogen; 8 Bast; 9 Scoarță

.Proprietăți higroscopice: Proprietățile higroscopice ale lemnului cauzează o stabilitate dimensională relativ scăzuta în diferite umidități ambientale. Lemnul uscat este mai higroscopic decat cel umed, iar calitatea lemnului depinde de umiditatea climei. Variația concentrației de apă sub punctul de saturare determină schimbări ale structurii lemnului. Unele tipuri de lemn,

10

precum cel de tec, au o contracție scăzută de umiditate din cauza substanțelor hidrofobe prezente. Pentru a micșora caracterul higroscopic al lemnului, acesta este acoperit cu un strat subtire de vopsea.Proprietăți acustice: Viteza sunetului în lemn, de-a lungul fibrelor lemnoase, are o valoare de 4000 până la 6000 m/s, pe când în cereale este de doar 400 – 2000 m/s. Parametrii care influențează viteza sunetului sunt densitatea, elasticitatea, lungimea fibrelor, unghiul, conținutul de umiditate, fisurile. Datorită proprietăților sale acustice excelente, lemnul este utilizat la fabricarea instrumentelor muzicale. Dar lemnul poate fi utilizat și ca material de izolare fonică. Placa cu o densitate de suprafață de 15 – 20 kg/m2 realizează o izolare fonică de 24 - 26 dB.Proprietăți termice: Datorită porozității sale, lemnul este un conductor slab de căldură, prin urmare este foarte potrivit ca izolare termică. Molidul are o conductivitate termică de 0.22 W / mK (pentru comparație betonul are 0,69 W / mK), iar plăcile izolatoare - 0.14 W / mK sau mai mică. Plăcile aglomerate poroase ajung la 0.05 W / mK. Conductibilitate termică crește cu conținutul de umiditate și densitatea materialului.Capacitatea termică la lemn este de aproximativ patru ori mai mare decât la fier. Expansiunea termică poate fi neglijată în practică la lemn, deoarece aceasta va fi compensată de contracția la uscare.Descompunerea termică lemnului începe la temperaturi de peste 105 °C; la 200 °C este foarte mult accelerată și atinge cota maximă la 275 °C. O degradare termică a lemnului poate să apară în timpul expunerii prelungite la temperaturi mai mici de 100 °C. Punctul de aprindere al lemnului este între 200 și 275 °C. În absența oxigenului se poate produce piroliza.

Formarea lemnului: Lemnul se formează din cambiu, situat între lemn și scoarța copacului (creștere secundară).

Utilizări ale lemnului: Lemnul este utilizat în scopuri multiple și în mai multe forme:• Cea mai importantă utilizare la nivel mondial este cea de combustibil: lemnul

oferă circa 3,5 kWh/kg (1 metru cub de lemn este echivalentul caloric a 0,147 tone petrol = 1480 kWh).

• Lemnul mai este utilizat ca material de construcție: case de lemn, poduri, traverse de cale ferată, mobilă, parchet, diferite elemente de design interior.

• Lemnul este utilizat și în industrie; din acesta se folosește în special celuloza și lignina: din lemn se face hârtie (celuloză), plăci aglomerate din lemn (PAL), plăci din fibre de lemn (PFL) și alte sortimente de panouri prefabricate, lacuri și vopsele, lipici (lignină), diferite materiale sintetice, rășini etc.

• Lemnul mai este folosit în artă (instrumente muzicale,sculptură), alimentație

11

etc.

Nou: Lemnul "lichid"Din combinarea celulozei, a plantelor industriale și a ligninei se poate obține un lichid din care se pot turna obiecte de orice formă. Substanța este numită arboform și ar putea înlocui materialele plastice. Este biodegradabilă și are o mare rezistență.Aceasta ar putea fi o soluțție pentru imensa poluare cu materiale plastice care a ajuns de necontrolat în multe zone ale lumii.

Portretul doamnei L.R. de Constantin Brâncuși

Lemnul și foculLemnul a făcut posibil ca oamenii să folosească și să păstreze focul. Iar focul a deschis calea către civilizare.Toate animalele reacționează la foc, dar singurul animal care a avut curajul, inteligența și îndemânarea de a folosi focul a fost omul primitiv.După limbaj, descoperirea focului este considerată cel mai mare progres făcut de oamenii epocilor timpurii.Focul a devenit o armă, un instrument de socializare, un liant al comunităților primitve, un mod de a face hrana mai comestibilă și mai nutritivă, un simbol al forțelor spirituale și un instrument al cultelor.

12

Controlul focului de către Homo Erectus este localizat în timp cu aproximativ un milion de ani în urmă.

Ahitectura lemnuluiCasele vechi de bârne

Casă de bârne construită în anul 1850

Casa în care s-a născut Abraham Lincoln (1809), reconstituită și plasată în muzeul memorial.

Vechile case din bârne, butuci sau scânduri nefasonate supraviețuiesc încă în multe zone din Statele Unite, fiindcă multe nu sunt foarte vechi și au fost construite în secolul XIX.Tehnica de construcție era foarte simplă: casa fără fundație, sau pusă doar pe câțiva butuci, era făcută din bârne, trunchiuri de copaci sau scânduri grosolane tăiate cu joagărul. Izolarea era făcută cu liptură de pământ, mușchi sau turbă. Cele mai multe aveau o singură încăpere și foloseau un horn de evacuare a fumului. Acoperișul era din scânduri acoperite cu pământ, scoarță de copac, sau crengi.

Cel mai accesibil material de construcție pentru coloniștii Americii de Nord a fost lemnul, găsit din abundență în marile păduri ale continentului.Din el au fost făcute casele, mobilierul, uneltele, podurile, bărcile, corăbiile și forturile de apărare împotriva războinicilor locali agresivi.

13

Trupele armatei federale, staționate în noile teritorii americane, se consolidau în forturi protejate de palisade făcute din trunchiuri de arbori ascuțite, foarte asemănătoare cu palisadele făcute de legiunile romane.

Multe din aceste forturi au supraviețuit, în jurul lor s-au construit orașe (Fort Oglethorpe, Fort Bragg, Fort Davis, etc), sau au devenit muzee (Fort Wood, Fort Pulaski, etc).

Casele moderne de bârne

14

Casele moderne din lemn sunt făcute de companii care aduc toate materialele și asamblează casa în câteva săptămâni. Ele au toate calitățile de izolare, încălzire, protecție, tehnologie ale caselor din zilele noastre.

Casele cu structură de lemn

Marea majoritate a caselor individuale de locuit, a magazinelor mici, a bisericilor de dimensiuni potrivite, a școlilor se fac cu structura de lemn, De aici marea frică de incendii și numărul mare de case

distruse în incendiile regionale i1n Statele Unite.

Bisericile de lemn

Biserică rusească de lemn construită în secolul XVIII.

În România sunt multe biserici din lemn, mai ales în regiunea Maramureș. Ele sunt construite cu tehnici speciale de îmbinare a lemnului, fără cuie metalice, majoritatea solidarizate

prin cuie de lemn rezistent, tratat prin foc.

15

Biserica Sf. Nicolae din Budești, declarată monument de patrimoniu UNESCO.

Mânăstirea dintr-un lemn, din comuna Frâncești, jud. Vâlcea,a fost construită în secolul XVI. Legenda spune că un călugăr pustnic a găsit în scorbura unui stejar o icoană a Maicii Domnului, care i-a spus să ridice o mănăstire folosind lemnul acelui arbore. Din scândurile și grinzile tăiate din acel stejar a fost construită biserica.

În anul 1635, domnitorul Matei Basarab a ctitorit o construcție de piatră pentru mânăstire, dar cea veche încă se păstrează.

Citate despre arbori, păduri și lemn Poţi vedea în pădure o sursă de viaţă sau o sursă de lemne. - Daniel

Schor Până la urmă, literatura nu este nimic altcvea decât tâmplărie. -

Gabriel Garcia Marquez Orice nărod poate să dărâme un hambar, dar e nevoie de un dulgher

bun ca să ridice unul - proverb american Tâmplarii buni lasă cele mai puține deșeuri - proverb englez

16

Celor mai mulți oameni le place să spargă lemne, este o activitate la care rezultatele se văd imediat - Albert Einstein

Sparge-ți singur lemnele, așa te vei încălzi de două ori - proverb englez

Un tâmplar bun măsoară de două ori și taie odată. Numărul celor care lucrează în lemn in USA (dulgheri, tâmplari,

lucrători de acoperișuri, muncitori la gatere, tăietori de arbori, tâmplari de mobile, artiști în lemn) este de 350.000;

Să lucrezi în lemn nu este un hobby, ci o dependență; Lemnul este iubit de simțuri; Într-o zi, lumea va deveni lipsită de trei lucruri esențiale: o monedă

bună, lemn și prieteni de încredere - Martin Luther; Epoca de piatră este o denumire greșită; de fapt, este epoca unei mari

dezvoltări a prelucrării și utilizării lemnului și ar trebui să fie numită Epoca de lemn - Joachim Radkau;

Un arheolog esperimentat a dovedit că - folosind un bun topor făcut din piatră - un om poate doborî un steja de mărime medie într-o jumătate de oră;

Cele mai întinse zone de despădurire: țările din jurul mării Mediterane, India, Australia și Insula Paștelui;

În Grecia antică, defrișările au fost produse de nevoia de terenuri agricole și de folosirea extensivă a lemnului pentru construirea de corăbii;

Lipsa materialului lemnos de calitate a determinat arhitecții să folosească intensiv piatra și aceasta este una din explcațiile care a dus la ridicarea celebrei Acropole din Atena antică;

Un arbore este atât de sănătos cât este pădurea care-l înconjoară - Peter Wohlleben;

Plopul Gică, prietenul poetului Nichita Stănescu

17

Plopul Gică: Ieşea câteodată în balcon, pentru a admira plancarda pe care era scris cu litere mari, roşii: ”Hic sunt leones”. ”Da, suntem nişte lei”, murmura el. Îi plăceau silogismele, sofistica. Din când în când se apropia de balustradă şi-l saluta pe prietenul său cu „picioarele” înfipte sub asfalt, plopul Gică. Copacul îi răspundea mişcând uşor din frunze sau înclinându-se în faţa lui. Nichita se mira deseori de înţelepciunea plopului, de puterea lui înţelegere a slăbiciunilor umane. Deseori poetul îşi încerca tăria versurilor recitându-i poezii. Dacă frunzele scoteau un foşnet uşor, semnul era bun. Dacă plopul era cuprins de freamăt, semnul era şi mai bun. Iar dacă se întâmpla ca în timpul recitalului în rămurişul plopului să poposească o pasăre, fie vrabie, fie graur, poetul considera că în măreţia sa cerul îi trimite un gingaş sărut. Uneori monologul cu plopul lua accente tragice, alteori burleşti. (fragment din articolul lui Nichita Danilov din Ziarul de Iași 15 iulie 2013)

 

Locatarul de la ap. 16

Autor: Miron Manega26 Mai 2008

Nichita a murit în 1983. Copacul Gică a fost tăiat în 2003. ADP-ul i-a întrerupt supravieţuirea. Cum te apropii de Piaţa Amzei venind dinspre Calea Victoriei, pe un bloc care are la parter o agenţie de turism şi o filială de bancă, strivită parcă de două panouri publicitare uriaşe, se află o placă metalică pe care se poate citi: “Într-un  apartament  din acest bloc a locuit şi creat în ultimii ani de viaţă poetul Nichita Stănescu”. Ar fi trebuit să fie, prin apropiere, şi un plop celebru, prietenul lui Nichita. Nu mai este. Copacul Gică – aşa îl botezase poetul – a fost tăiat de ADP în 2003. Suferea de o boală a plopilor şi se putea prăbuşi oricînd peste vreun muritor. I-au scurtat suferinţa ca unui cal rănit. (Şi plopii se împuşcă, nu-i aşa?). GELOZIE DE PLOP. Nu mai există nici pînza aceea mare (astăzi i s-ar spune banner), care atîrna de la balconul său şi pe care scria “Hic sunt leones” (Aici sînt lei).

18

În felul acesta apartamentul era uşor de identificat pentru cei care-i călcau pragul pentru prima oară. Era un fel de reper al zonei. Nichita Stănescu s-a mutat în apartamentul din Piaţa Amzei nr. 9, scara C, apartamentul 16, în 1975. Se despărţise de Gabriela Melinescu şi poate tocmai de aceea s-a împrietenit fulgerător cu plopul care-şi întindea crengile spre fereastra lui de la etajul patru. “Gică este un copac gelos – scria Nichita despre prietenul său. M-a pus dracu’ de l-am scărpinat pe scoarţă într-o seară şi nu mai scap de el defel. Venise la mine, într-o zi, o distinsă doamnă. Din pricina principialităţii lui Gică, nici mîna nu am apucat să i-o sărut. Excesul de grijă pe care îl are pentru mine, curiozitatea lui de pom care se uită la mine mirat, că sînt om, nu mă lasă în libertatea mea. N-avui treabă! Cine m-a pus să-l scarpin pe scoarţă, cînd singuratic am venit acasă?”

Nichita Stănescu - La plop

Era atit de tandra si mistuitoareincit muierea mi-apareaca un miorlau de vulture de marefrumoasa cum e numai A.O, Ka Nefer Nefer iubitocind te-am vazut am desertatpeste Sahara o leoaicasi o Morgana, imparatNici vorba nu era de piramidein vremea cind cu palmieri umplusemsinul pamintului cu umbresubt care noi sezum si plinsemPovestea care o zic voua astazie mult mai veche decit vechiul de potopiar plopul care va va spun ca este plopnu-l credeti pe cuvintcaci el mai are inca in nemarturisireo alta umbra dintr-o alta stire

(februarie 1981)

Rubrica gastronomică: Hrana din arbori

19

Partea internă a scoarței de la copacii tineri din speciile arțar, plop, salcie, molid poate fi mâncată. Primii coloniști europeni în America de Nord au învățat de localnicii "indieni" să recolteze siropul gros pe care îl produc arțarii. Acesta a devenit un component tradițional la micul dejun, pentru îndulcirea clătitelor de făină.Sucul de arțar este foarte bogat în amidon, el fiind o rezervă stocată de arbore pentru sursa de energie din sezonul rece.În prezent, cea mai mare parte a siropurilor de arțar sunt artificiale, dar se găsesc încă în comerț siropuri naturale de arțar, preferate de puriști.

Acele tinere de pin sunt comestibile, deasemeni se folosesc pentru ceai.

În perioadele de foamete, așa cum au fost și războaiele moderne, oamenii au folosit rumegușul de lemn pentru a mări volumul făinii, greu de procurat, din care au făcut o pâine dură, dar comestibilă. Rumegușul prăjit a mai fost folosit pentru surogatele de cafea.

Deși sunt numite fructe, majoritatea nucilor (nucile negre, nucile pecan, alunele, migdalele, fisticul) sunt de fapt sâmburi, mai aproape de componentele arborilor decât de fructe.

Copil fiind mâncam florile parfumate de salcâm. Din ele se face și o dulceață foarte bună, de culoare aurie și cu o aromă specială.

Ceaiurile din flori de tei, de soc, de mălin și din frunzele de nuc sunt bine cunoscute. Din soc se mai prepară un suc natural, cu proprietăți terapeutice.

Drinkology: Băuturile arborilor

Cocktailul din pin: suc de lămâie, bitters, cranberries (merișoare), vodcă, soda și sirop de pin (apă, zahăr de trestie, ace de pin, ierburi, condimente). Se decorează cu o crenguță de pin.

20

În Japonia se fabrică alcool din lemn, care se face din pasta de lemn măcinat, la care se adaugă drojdie și enzime pentru fermentare. Procesul nu se face la temperaturi ridicate, ci "la rece", pentru a păstra aroma de lemn.

Regele regilor de Constantin Brâncuși

21

Cap de Constantin Brâncuși

22

Meseriile lemnului

Dulgher (derivat din cuvântul turcesc dülger) este meseriașul care face structura de lemn a unor construcții (case, biserici).

Tâmplarul este cel care face obiecte din lemn, de diverse utilizări. Cuvântul derivă de la tâmplă, care - pe lângă referirea anatomică a părților laterale ale craniului - este denumirea dată peretelui acoperit de icoane, care desparte altarul de restul bisericilor ortodoxe. Numele își are origine în latinul

templum.

Alte denumiri ale acestui component al construcției bisericilor sunt: iconostas (slav), fruntar, prăznicer, proschinitor.Cei care făceau această parte a bisericii au primit denumirea de tâmplari.Sinonime pentru tâmplar: măsar, stoler, bărdaș, tișlar.

Meseria de dulgher/ tâmplar este înobilată de cel care, fiind Dumnezeu, a învățat-o și practicat-o în timpul existenței lui pământene. Conform dovezilor, Isus s-a născut într-o familie săracă.

Una dintre aceste dovezi este jertfa pe care Iosif şi Maria au adus-o la templu după aproximativ 40 de zile de la naşterea lui Isus. În loc să aducă un miel ca ardere-de-tot şi un pui de porumbel sau o turturea ca jertfă pentru păcat, ei au adus „o pereche de turturele . . . doi pui de porumbel“ (Luca 2:24). Această jertfă era în armonie cu o prevedere a Legii în folosul celor săraci (Leviticul 12:6–8)..

Ce meserie a învăţat Isus, şi ce implica această meserie în timpurile biblice?

În anii petrecuţi în Nazaret, Isus a învăţat meseria de tâmplar, probabil de la tatăl său adoptiv, Iosif. Isus a ajuns să cunoască atât de bine această meserie, încât a fost numit el însuşi „tâmplarul“ (Marcu 6:3). În timpurile biblice, tâmplarii erau angajaţi pentru a construi case şi pentru a confecţiona mobilier (cum ar fi mese, taburete şi bănci) şi unelte agricole (sape, pluguri, greble). În lucrarea sa Dialog cu iudeul Trifon, Iustin Martirul, care a trăit în secolul al II-lea e.n., a scris despre Isus următoarele: „Ca membru al

23

comunităţii, el lucra ca tâmplar, făcând pluguri şi juguri“. Această muncă nu era uşoară, deoarece, probabil că tâmplarul din antichitate nu putea să cumpere lemnul de care avea nevoie. După toate probabilităţile, el mergea şi alegea un copac, îl dobora şi aducea buşteanul acasă. Deci, se pare că Isus a cunoscut dificultăţile pe care le comportă câştigarea existenţei, relaţiile cu clienţii şi satisfacerea necesităţilor materiale ale unei familii.(Iosif a murit cu circa 18 ani înainte de Iisus). . . Aşadar, este foarte probabil ca Domnul nostru să-şi fi petrecut o perioadă lungă din viaţa sa, aproximativ de la incidentul [consemnat în Luca 2:41–49] până la botezul său, îndeplinind obligaţiile obişnuite ale vieţii“.  Este evident că Isus nu a avut parte de o viaţă uşoară. Dimpotrivă, el a trăit asemenea oamenilor de rând.

Lutierii sunt cei care fac și repară instrumente muzicale din lemn. Cei mai faimoși lutieri din istorie sunt familiile Amati, Stradivarius și Guarnieri din Cremona sec. XVI-XVIII și Roberto Ragazzi din Bologna contemporană (n. 1956).Primul instrument muzical a fost fluierul din lemn sau trestie. Unind mai multe fluiere s-a născut naiul, strămoșul orgilor. Au urmat Lira (strămoșul harpei și al ghitarei) și Lăuta (strămoșul viorii).Instrumentele muzicale din lemn folosesc pentru producerea sunetului fie corzile amplificate de o cutie de rezonanță (lăuta, vioara, viola, violoncelul, contrabasul, ghitara, mandolina, guzla, țambalul - dulcimer, balalaica, sitarul), fie curentul de aer care traversează orificiile instrumentului (flaut, fluier, nai, clarinet, oboi, bassoon, piccolo) .

9 

24

Un instrument special din lemn este toaca, instrument de percuție care se folosește pentru anunțul orelor de slujbă religioasă în mânăstirile ortodoxe. Singurele instrumente muzicale permise de bisericile ortodoxe sunt clopotele și toaca.Toaca este o scândură din lemn de fag, aleasă pentru rezonanța ei specială. Dă un sunet plăcut, care se transmite la distanță. Poate fi "fixă", așezată în clopotniță, sau "mobilă" (portabilă), purtată de călugări în timp ce înconjoară biserica. Prima se bate cu două ciocănele, cea de a doua numai cu unul.În Peștera comorilor, un text apocrif sirian din secolul al V-lea sau al VI-lea, este prezentată o legendă ce explică apariția și folosirea toacei. După ce Noe a terminat de construit arca, Dumnezeu i-a poruncit să fabrice o toacă din lemn de trei coți lungime și un cot și jumatate lățime și un ciocan din același lemn. În această toacă Noe trebuia să bată de trei ori pe zi, dimineața devreme, la prânz și seara, după apusul soarelui, pentru a-i aduna și informa pe oameni despre iminența potopului și a-i îndemna să se pocăiască și să se convertească. Această legendă a fost folosită de Lucian Blaga în piesa Arca lui Noe.Altă tradiție spune că toaca reprezintă ultima scândură care i-a rămas lui Noe, după ce a isprăvit de construit arca, în care a bătut spre a chema animalele să urce în arcă.

25

Lingurarii

Folosind lemnul de tei, lingurarii fac linguri, tocătoare de legume, furculițe, palete, polonice, piua de usturoi, blidare și lingurare. Fiindcă în România majoritatea lingurarilor sunt de etnie romă (țigani), lemnul de tei a mai fost numit "lemn țigănesc".În timp ce lingurarii încă sunt activi și au o piață de desfacere, alți meșteri ai lemnului, ca ciubărarii, cei care făceau cobilițe, sculptorii de fuse și furci, meșterii de făcut sănii, cioplitorii de copăi au dispărut.Pădurarii: păzesc pădurile și vânatul și dau permise de luat lemne, vreascuri și uscături din pădure, pentru a asigira protecția de incendii.

Tăietorii de arbori, drujbarii: sunt cei care fac meseria grea și periculoasă de tăiere a arborilor. In trecut, ei se cuplau cu plutarii, care transportau trunchiurile de arbori folosind apele curgătoare de munte. Numele de drujbar vine de la fierăstrăul mecanic "Drujba" (Prietenia), importat din URSS.

Lucrătorii de gater: prelucrează trunchiurile de arbori pe care le transformă în produse de cherestea: scânduri, blăni, lăturoaie, șipci, dulapi, grinzi, traverse de cale ferată și lucrătorii de la fabricile de prelucrare a lemnului care fac placaje, furnir, panouri din particule de lemn (PAL- panouri din așchii de lemn, PFL- panouri din fibre de lemn, MDF -medium density fiber pannels, OSB- oriented strand board, panouri de lemn-ciment, etc).

Chiristigiii: cei care transportă, depozitează și vând produsele de lemn.

Dogarii: meseriașii unei vechi profesiuni, pe cale de dispariție. Butoaiele de azi au înlocuit lemnul cu metalele și materialele plastice. Excepție fac butoaiele pentru prelucrarea vinurilor și băuturilor alcoolice (coniac, whiskey, vin, cidru) care nu pot folosi decât butoaiele de lemn.

26

Tâmplarii de uși, porți și garduri, cruci și monumente: meserie care îmbină meșteșugul cu arta sculpturii în lemn. Cei mai mari specialiști din România sunt cioplitorii de lemn din Maramureș.

Rotarii:

Chiar în zonele unde mai există căruțe cu tracțiune animală, vechile roți de lemn, lucrate cu măiestrie de rotarii din trecut, au dispărut. La căruțele din zilele noastre se pun roți de automobil uzate, uneori chiar părți de caroserie, de unde apariția unor vehicule stranii.

27

Tâmplarii de mobile:

Profesiunea de tâmplar de mobilă merge de la cei care fac, manual sau meanic, mobila obișnuită, până la artiștii care au făcut extraordinarele piese de lemn special, lustruite, încrustate cu metale sau fildeș și pictate pe care le vedem în muzee.

Unii din artiștii ebeniști continuă să lucreze pentru restaurarea mobilelor de mare valoare.

Dulgherii de bărci (marangozii) sunt și ei pe cale de dispariție, bătuți de industria ambarcațiunilor din fibre de sticlă. Mai lucrează câțiva meșteri la Tulcea, în localitățile din deltă, așa cum mai există câțiva fabricanți de gondole venețiene.

28

Atelierul de gondole din Veneția

Meșterii șindrilari: Meșterii lemnari care făceau acoperișurile sau pereții caselor din lemn, foloseau șindrilă (draniță, șiță, scândurele), plăci de lemn lucrate manual, din lemn de rășinoase (brad, molid, pin) sau foioase (fag, plop, stejar), așezate savant în "solzi de pește".Meseria a dispărut, deși lucrări vechi încă pot fi văzute la case și biserici care supraviețuiesc.

Arta și artiștii lemnului Sculptura este cea mai rezistentă dintre artele vizuale și scultpura în lemn este cea mai timpurie formă de modelare a materialului.

Figurine și obiecte sculptate în lemn au fost identificate ca fiind făcute încă

29

din epoca preistorică.

Cea mai veche este zeul siberian Shigir (7500 î.e.n), din era mezolitică. Sculpturi în lemn au fost descoperite și în cultura Mesopotamiei și a Egiptului antic.

În Europa Evului Mediu sculpturile creștine în lemn au fost foarte populare pentru decorarea bisericilor și pentru serviciile religioase (epoca goticului târziu 1450-1500).Una dintre cele mai vechi sculpturi religioase în lemn este Gero Cross (695-670). Ea se află la catedrala din Koln. (Gero a fost arhiepiscopul care a comandat crucifixul din lemn aurit).

Sculptorii în lemn cei mai cunoscuți în perioada modernă sunt Henry Moore, Barbara Hepworth și

Constantin Brâncuși.

30

Familia de Henry Moore

Statui africane din lemn de abanos

În mitologia greacă, meșteșugul topirii metalelor și fierăritului erau asociate cu zeul Hefaistos, dar lucrul în lemn era domeniul lui Dedal (Daidalos). El este cel care a făcut labirintul de la curtea regelui cretan Minos, destinat prinderii Minotaurului și a zburat, împreună cu fiul său Icarus, folosind aripi din ceară și pene.

Sculpturile din lemn din perioadele vechi nu s-au păstrat, din cauza vulnerabilității lemnului la insecte, fungi, umiditate și variații termice. Din

31

timpuri antice, lemnul a fost înlocuit cu osul, bronzul și alte metale, marmura, fildeșul, jadul și granitul.

Dar în America de Nord, Oceania și unele regiuni africane au supraviețuit multă vreme totemurile, sculptate în trunchiuri de copaci, care sunt monumente cu funcție sacră și simbolică.

Reclining Figure de Henry Moore (1898-1986)

.

32

Casă de lemn din secolul XIII - Dinan, Bretania, Franța

33

Plantațiile de arbori industriali

Pe lângă fermele de culturi agricole, cele de animale și pe lângă livezi și vii au apărut fermele de arbori, multe destinate arborilor decorativi, a puieților pentru reîmpăduriri și a celor destinați sărbătorilor de Crăciun.O categorie specială o constituie culturile de arbori industriali, în special cele destinate creșterii eucalipților, a pinilor, a palmierilor care produc ulei, a arborilor de cauciuc natural și a specilor Acacia.Ele sunt destinate să aprovizioneze industriile de hârtie, a celor care produc cauciuc natural și a celor pentru ulei de palmier, foarte folosit pentru produsele cosmetice.Țările cu cele mai multe culturi de arbori industriali sunt Brazilia, Malaezia, Indonezia, Mozambic și alte țări africane.Reputația acestor întreprinderi este foarte proastă, ele fiind acuzate de muncă forțată și încălcări ale drepturilor omului.

34

Arborii și genetica

Deși nu au fost aprobate pentru folosirea pe scară largă, cercetările pentru modificarea arborilor arată că se pot obține avantaje foarte mari prin intervențiile de inginerie genetică. Între ele sunt: accelerarea creșterii, creșterea rezistenței la paraziți, insecticide și ierbicide, toleranța unor condiții de mediu nefavorabile, scăderea conținutului de lignină (care ar reduce mult costul pastei de hârtie), rezistența la îngheț, adaptarea la soluri deșertice, etc.Este deasemeni posibil să se modifice forma pomilor, forma și culoarea frunzelor, durata de viață, capacitatea de producție a pomilor fructiferi.

Povești despre folosirea "lemnelor speciale"Calul Troian:După 10 ani de asediu a cetății Troia, fără succes, grecii au lăsat un imens cal din lemn în fața porților orașului și au simulat plecarea cu corăbiile. Cei 30 de luptători ascunși în interiorul statuii, au ieșit după ce calul troian a fost adus dincolo de ziduri și - sub comanda lui Odiseu - au cucerit Troia în anul 1184 î.e.n. (Iliada - Homer)

35

Pluta lui Ulise: Ulise părăsește insula nimfei Calipso (după Legendele și miturile Greciei Antice de N.A Kun, Editura Lider București)

Văzându-l pe Hermes, Calypso îi ieși în întâmpinare. Îl rugă să se așeze și-l ospătă cu ambrozie și cu nectar. După ce se sătură cu hrană zeiască, Hermes îi spuse porunca lui Zeus, regele zeilor și al oamenilor. Calypso se întristă aflând că trebuie să se despartă de Ulise, căci ea ar fi vrut să-l țină o viață întreagă pe insula ei și să-i dea nemurirea. Dar nu se putea împotrivi lui Zeus.

După plecarea lui Hermes, nimfa Calypso se duse pe malul mării, unde stătea Ulise întristat și-i zise:

– Ulise, nu mai plânge și nu mai fi mâhnit. Îți dau drumul să pleci în patrie. Ia îndată toporul și taie lemne pentru a-ți face o plută. Ai să pleci cu pluta și eu îți voi trimite vânt prielnic. Dacă aceasta este voința zeilor, te vei întoarce în patrie.

– Zeiță – răspunse Ulise – tu nu vrei să mă întorc în patrie, ci ai alte gânduri. Cum aș putea să trec marea furtunoasă pe o plută șubredă? Când nici corabia cea iute n-o trece cu bine totdeauna. Nu, zeiță, nu mă urc pe plută, până ce nu-mi faci jurământul neclintit al zeilor că n-ai de gând să mă duci la pieire.

– Pe drept se spune, Ulise, că tu ești cel mai înțelept și mai isteț dintre muritori! – grăi nimfa. Îți jur pe apele Stixului că nu urmăresc pieirea ta.

Calipso se întoarse în peșteră, împreună cu Ulise. În timpul ospățului ea încercă să-l înduplece să rămână și-i făgădui nemurirea. Îi spuse că dacă ar ști câte primejdii îl așteaptă în cale, n-ar mai pleca. Dar dorința lui Ulise de a se înapoia în

36

patrie era prea mare și Calypso nu izbuti cu niciun chip să-l facă să uite de Ithaca lui dragă și de familie.

În dimineața următoare, Ulise începu să-și înjghebeze pluta. Patru zile se trudi tăind copacii, cioplind bârnele și bătând scândurile. În sfârșit, pluta fu gata, apoi îi puse un catarg cu o pânză. Calypso îi dădu merinde de drum și se despărți de dânsul. El desfăcu pânza, astfel că pluta, mânată de un vânt prielnic, se avântă în larg.

Se împliniră 18 zile de când Ulise plutea pe mare, căutând drumul după constelațiile Pleiadelor și Carului Mare. În sfârșit, în depărtare se zări pământ – era insula feacienilor. În acest timp, zeul Poseidon, care se întorcea de la etiopi, văzu pluta lui Ulise. Stăpânitorul mărilor se mânie, își luă tridentul și lovi în mare. Se stârni o furtună îngrozitoare. Norii acoperiră cerul și se făcu un întuneric de parcă era noapte. Suflând din toate părțile, vânturile ridicară valuri mari. Ulise se îngrozi. De frică, îi invidia pe eroii căzuți glorios sub zidurile Troiei. Un val uriaș se prăvăli peste plută, pe care o luară apele, iar Ulise se duse la fund, de unde ieși cu anevoie, încurcat de veșmintele pe care nimfa i le dăduse la plecare.

Ajungând-o din urmă, se agăță de plută și cu multă greutate se urcă pe ea. Vânturile aruncau mânioase pluta în toate părțile. Ba o gonea furiosul Boreas, ba Notos, ba gălăgiosul Euros, care la rândul lui o zvârlea mai departe lui Zefyros. În jurul plutei, valurile se ridicau cât munții.

Leucothea, o zeiță a mării, văzu prin ce primejdie trece Ulise. Ea ieși din mare sub chip de cufundar, se așeză pe plută și apoi își luă adevărata înfățișare. Zeița îi porunci să-și dea jos veșmintele, să se arunce în mare și să pornească înot spre țărm. Leucothea îi dădu un văl fermecat care să-l apere de primejdii. După ce-i spuse aceasta, ea se prefăcu iarăși în cufundar și-și luă zborul. Ulise se codea totuși să părăsească

37

pluta. Atunci zeul Poseidon ridică un val uriaș cât un munte și îl răsturnă peste plută. După cum vijelia spulberă în toate părțile o grămadă de paie, tot astfel valul acela împrăștie bârnele din care era făcută pluta și Ulise abia izbuti să se agațe de o bârnă și să se așeze călare pe ea. Își rupse iute veșmintele de pe el, se înfășură în vălul dat de Leucothea, sări în apă și porni înot spre insulă. Zeul Poseidon îl văzu și zise:

– Ei, acum cred că-ți ajunge! Înoată pe marea furtunoasă până te-o culege cineva din valuri. Spunând acestea, Poseidon mână caii spre palatul său de sub ape.

Lui Ulise îi veni în ajutor zeița Pallas-Atena. Ea opri vânturile, în afară de Boreas, și începu să liniștească marea dezlănțuită. Două zile și două nopți pluti Ulise pe valurile mării furtunoase, care abia a treia zi se potoli. De pe creștetul unui val, el văzu că pământul nu e departe și se bucură nespus. Dar tocmai când se apropie de țărm, auzi vuietul fluxului. Valurile se spărgeau vuind între stâncile de pe coastă și pietrele de sub apă. Ulise ar fi pierit cu siguranță, zdrobit de stânci, dacă nu-i venea iarăși în ajutor zeița Atena. El izbuti să se prindă de o stâncă, dar un val în smulse și-l zvârli în mare. Acum el înota de-a lungul țărmului și căuta un loc pe unde să poată ieși la mal. În sfârșit, văzu gura unui râu și se rugă zeului acelui râu să-l ajute. Zeu îl auzi, își opri cursul și îl ajută să ajungă la mal. Eroul, istovit de înotul îndelungat, se prăbuși la pământ. Își veni anevoie în fire, apoi dădu jos vălul dat de Leucothea și, fără să întoarcă capul, îl zvârli în mare. Vălul o porni iute înot și ajunse în mâinile zeiței. Ulise găsi în apropiere de țărm doi măslini cu crengi dese, sub care era o grămadă de frunze uscate. Se vârî în ele, ca să se apere de frigul nopții, iar zeița Atena îl cufundă într-un somn adânc.

Pluta lui Ulise - de Nichita Stănescu

38

Ce leagăn și tu cu lopețitu care veghezi să devii sicriumutând copilăria din sânul mameiîn Ithaca.Ah, tu, cel care cu lopețice mâini trebuie că trebuiau mâinilor taleși ție în genere care ai mareși sete trebuie să-ți fie cu totul și cu totul altceva.A călători nu este o naștereNausicaa să adeverească toate acesteaA călători nu este o ajungereo plângere este, o plângere ești, o plângere.

"Bombele de lemn" (după Mihaela Radu, text publicat în www.revistadinlemn.ro)

În timpul celui de al doilea război mondial, trupele germane din Europa obișnuiau să construiască în plin câmp ținte false (aeroporturi, avioane, fabrici, depozite) din carton și placaj, pentru a înșela aviația de bombardament a aliaților. Piloții britanici din Royal Air Force au

învățat să deosebească țintele false de cele adevărate și au introdus bombele din lemn, cu inscripția "din lemn ca și ținta voastră", pe care le aruncau germanilor.

Arderea bușteanului de Crăciun ( după Mihaela Radu; text publicat în www.revistadinlemn.ro)

În Evul Mediu. în Germania, Olanda și Anglia, exista tradiția de Crăciun ca o familie să aducă trunchiul unui copac întreg din pădure și să-l pună cu o extremitate în cămin, împingându-l treptat, pe

39

măsură ce ardea. Astfel casa era încălzită pe toată durata sărbătorii. Astăzi se mai păstrează doar prăjitura numită "butucul Yule".

Pomul/ Bradul de Crăciun Prof. Univ. Constantin Milică, 20 Decembrie 2007 (www.historia.ro)

Legenda spune că, odinioară, toţi copacii îşi păstrau frunzele la venirea iernii. Dintre aceştia, numai bradul a rămas, până în prezent, verde la venirea anotimpului rece. Se spune că, în preajma iernii, o mică pasăre nu a mai putut să plece spre ţările calde, întrucât avea o aripă ruptă. Tremurând de frig, pasărea a încercat să se adăpostească în frunzişul unui stejar şi a unui ulm stufos, dar ambii copaci au refuzat-o, de teamă că le va mânca fructele. Disperată, aceasta s-a culcat în zăpadă, aşteptând să moară. Deodată a auzit chemarea unui brad, care îi promitea ocrotire. Astfel, pasărea a fost salvată. Dar, în seara de Crăciun, un vânt teribil a suflat cu putere peste pădure şi toţi copacii şi-au pierdut frunzele, în afară de bradul cel generos, pe care Dumnezeu l-a răsplătit pentru gestul de bunăvoinţă şi i-a păstrat frunzişul verde, oricât de aspre au fost vicisitudinile iernilor care au umat.O altă legendă, din nordul Europei, povesteşte că, odată, în vremi foarte îndepărtate, au pornit la drum lung trei virtuţi surori (Speranţa, Iubirea şi Credinţa), căutând copacul care să le reprezinte: înalt ca Speranţa, mare ca Iubirea şi trainic precum Credinţa. După îndelungi căutări, surorile călătoare au găsit bradul, pe care l-au iluminat cu razele stelelor, devenind astfel primul pom sfânt împodobit de Crăciun.Datina folosirii bradului de Crăciun a fost preluată de la romanii antici, care îşi împodobeau locuinţele cu un brad sau cu crenguţe de brad în timpul serbărilor.

Primul brad împodobit a apărut la Riga, în Lituania, în anul 1510. În anul 1521 prinţesa Hélene de Mecklenburg a adus la Paris obiceiul împodobirii bradului, după ce s-a căsătorit cu ducele de Orleans.Globurile confecţionate din sticlă argintată de Thuringia au apărut abia în anul 1878 şi au fost rapid generalizate la toate popoarele creştine din lume.

40

În Anglia, bradul de Crăciun a apărut, prima dată, în anul 1841, când prinţul Albert (de origine germană) a dăruit un brad soţiei sale, celebra regină Victoria, şi l-a instalat în castelul Windsor.

După patentarea becului electric, în anul 1882, de către Thomas Edison, Eduard Johnson, un prieten al acestuia, a realizat prima împodobire a bradului de Crăciun cu beculeţe colorate care au înlocuit lumânările.Bradul de Crăciun a ajuns în Statele Unite, în anul 1749, odată cu coloniştii germani stabiliţi în Pennsylvania şi cu mercenarii plătiţi să lupte în Războiul de Secesiune.

Tot din secolul XIX s-a păstrat tradiţia, iniţiată de un cofetar din statul Indiana (SUA), care propunea folosirea unor acadele în formă de baston alb, simbolizând puritatea şi existenţa fără de păcate a lui Iisus. Ulterior, s-au adăugat trei dungi roşii, pentru a simboliza Sfânta Treime şi durerea suferită de Hristos pe cruce, O altă dungă roşie, mai lată, va reprezenta sângele vărsat de Iisus pentru întreaga omenire.

Pinocchio

Carlo Collodi a scris povestea păpușii de lemn vorbitoare Pinocchio, care istorisește transformarea răutăciosului și mincinosului personaj creat de Gepeto într-un copil bun și iubitor. O variantă a poveștii a fost scrisă de Alexei Tolstoi, a schimbat care numele lui Pinocchio în Buratino.

Lemnul sfântPomul din care a fost facuta Sfanta Cruce (Teodor Dănălache www.crestinortodox.ro)

41

Potrivit traditiei crestine, Sfanta Cruce ar fi fost lucrata din trei feluri de lemn: cedru, chiparos si maslin sau chiparos, ulm si merisor. Acest lucru se intemeiaza pe urmatoarea profetie: "Marirea Libanului, chiparosul, ulmul si merisorul la tine vor veni, cu totii laolalta, ca sa impodobeasca locasul cel sfant al Meu, si Eu voi slavi locul unde se odihnesc picioarele Mele" (Isaia 60, 13). Potrivit traditiei locale, Manastirea Sfanta Cruce din Ierusalim a fost zidita pe locul de unde a fost taiat copacul din care a fost facuta Sfanta Cruce a Mantuitorului. Se mai crede ca tot aici a fost inmormantat Adam, cu toate ca exista si alte cateva traditii legate de locul de inmormantare al acestuia, una dintre ele identificand locul cu piatra de pe Golgota, pe care a fost inaltata Sfanta Cruce.

Pomul Sfant, potrivit traditiilor locale, care au si fost infatisate in icoanele zugravite in capela manastirii amintite, a avut la origine trei seminte (maslin, chiparos si cedru) pe care Avraam i le-a dat-o lui Lot. Luand semintele, Lot le-ar fi plantat langa cortul sau, udandu-le numai cu apa din Iordan. Din aceste seminte ar fi crescul un capac cu trei tulpini, care a fost folosit mai apoi pentru facerea Sfintei Cruci, pe care a fost rastignit Mantuitorul Iisus Hristos.Locul exact al radacinii Pomului celui Sfant se afla in incinta manastirii, intr-o capela subterana, fiind incadrat cu marmura si bronz. Prin partea stanga a bisericii, o usa conduce, printr-un culoar stramt, la camera

cu pricina. In aceasta capela sunt asezate mai multe icoane ce infatiseaza istoria Copacului: Lot, scapand din Sodoma; Avraam, dand lui Lot cele trei seminte; Lot, plantand semintele; Lot, udand Copacul Sfant, cu apa din Iordan; taierea Copacului si cararea acestuia spre Golgota; pironirea pe Cruce a Mantuitorului, in vederea soldatilor romani, a Maicii Domnului si a Mariei Magdalena; Rastignirea Mantuitorului Iisus Hristos. Dupa coborarea de pe Cruce, Sfanta Cruce, impreuna cu celelalte doua cruci, a fost luata de soldati si aruncata intr-o cisterna de apa din apropiere. Cu timpul, cisterna sapata in piatra s-a dezafectat, iar oamenii au inceput sa arunce in ea gunoiul. Dupa aproape trei secole, in anul 326, cand Sfanta Imparateasa Elena, mama Sfantului Imparat Constantin cel Mare, a inceput sa caute Sfanta Cruce, aceasta a poruncit sa se sape in jurul Ierusalimului. Se marturiseste ca, fiind aflate cele trei cruci, Sfanta Cruce a putut fi diferentiata de celelalte

42

doua prin puterea de tamaduire pe care o avea asupra celor bolnavi.Lemn din Sfanta Cruce a fost daruit mai multor manastiri si catedrale din lume, ca binecuvantare, iar o mare bucata a fost asezata in Biserica Invierii, din Ierusalim, sfintita in ziua de 13 septembrie 335. Cinstirea Sfintei Cruci a fost asezata in ziua de 14 septembrie, cand aceasta a fost inaltata inaintea poporului si scoasa spre inchinare, de catre Sfantul Macarie, episcopul Ierusalimului.

Cocoșul de Constantin Brâncuși

43

____________________________________Membrii Clubului Român din Chattanooga

TweetBotezul lui Nathan Toporan

În ziua de 10 noiembrie 2018 a avut loc botezul lui Nathan Toporan, fiul lui Valentin Toporan și Ioana Codilă Toporan, născut în Chattanooga, la data de 2 August 2018.

Nași au fost Simona și Mario Diaconu, din Chattanooga.

Botezul a avut loc la Biserica Ortodoxă Buna Vestire din Chattanooga.

23 2

Nașii Simona și Mario Diaconu

44

Ioana Codilă Toporan, Nathan Toporan și Valentin Toporan

45

22 Decembrie 1989

46

Au trecut 29 de ani de la eroicele zile în care poporul român s-a ridicat împotriva tiraniei, a alungat de la putere pe criminalul conducător

Ceaușescu și a marcat în istoria țării desființarea regimului comunist.Sunt multe lucruri mai bune în România de azi, față de cea din

Decembrie 1989.Dar nu de ajuns.

Țara nu a făcut progresele pe care ar fi trebuit să le facă în ceea ce a fost numită "perioada tranziției".

În România de azi există multă sărăcie și înapoiere.Emigrația a atins nivele istorice record pentru o țară în condiții de pace.

Economia țării este șubredă, evoluția ei viitoare este nesigură, conducerea economică este ineficientă, toți indicatorii economici, de sănătate și de învățământ plasează România pe ultimele locuri din

Europa.Conducerea țării este acaparată de o bandă de infractori incompetenți

și corupți, care acționează organizat, care au impus majoritatea lor parlamentară și care modifică legile pentru a acționa nestingheriți în

continuare pentru propriile interese de îmbogățire.Între actuala conducere politico-administrativă a țării, dominată de

Partidul "Social-Democrat" și națiunea română este o prăpastie care crește continuu.

România din zilele noastre este captiva unui grup de politicieni care disprețuiesc țara și poporul.

Schimbările sunt imperioase, inevitabile și de neamânat.GLORIE EROILOR DIN DECEMBRIE 1989!

URĂM TUTUROR

UN

Crăciun fericit!

47

48