Ion Mihai Pacepa (n. 28 oct. 1928), ale cărui cursuri („Spionajultehni co-ştiinţific“) şi articole („Propaganda Redux“, The Wall StreetJournal, 2007) au devenit obiect de studiu în şcolile forţelor ar -mate ale SUA, şi-a început cariera militară în România. În 1951,după ce a absolvit Facultatea de Chimie Industrială, a fost înca -drat ca locotenent în Securitate; după patru ani a ajuns şef deserviciu la Direcţia a IV-a de contraspionaj, iar din ianuarie 1956,şef al rezidenţei de spionaj din RFG. A fost prim-adjunct al direc-torului DIE între anii 1966 şi 1972. A fost numit consilierul luiCeau şescu pentru securitate şi dezvoltare tehnologică, funcţie pecare a deţi nut-o din 1972 până în iulie 1978. În acelaşi timp, afost secretar de stat la Ministerul de Interne – Consiliul Securi -tăţii Statului. În august 1974, a fost avansat la gradul de gene -ral-locotenent. În iulie 1978, aflându-se în Germania Federală, IonMihai Pacepa a solicitat azil politic preşedintelui SUA JimmyCarter, iar la 28 iulie un avion militar american l-a adus la Wa -shing ton. La acea dată, era şef al Casei Prezidenţiale a României.A fost şi continuă să fie cel mai înalt oficial din blocul sovieticcare a cerut azil politic într-o ţară NATO. În următorii zece ani,ge neralul Pacepa a co laborat cu guvernul SUA în diferite opera -ţiuni împotriva serviciilor de spionaj ale blocului sovietic. Auto ri -tăţile americane au apreciat – într-o scrisoare publi că – acti vitateasa din această perioadă ca fiind „o unică şi importantă contribuţieadusă Statelor Unite“. În noiembrie 1987, gene ralul Pacepa apublicat în SUA Orizonturi roşii, prima car te occi dentală care adescris viaţa la curtea unui dictator comunist şi pe care EdituraHumanitas a republicat-o, într-o ediţie îmbogăţită cu noi dez -văluiri, în 2010. În 1993, a pu bli cat Moştenirea Kremlinului, iarîn 1999 trilogia Cartea Neagră a Securităţii. În 2007 a apărut înSUA, tot sub semnătura sa, Programmed to Kill: Lee Harvey Oswald,the Soviet KGB and the Kenne dy Assassination. Generalul Pa cepapublică frecvent în ziare şi săptămânale occidentale, pre cum TheWall Street Journal, The Washington Times, The Los Angeles Times,National Review, The American Spectator, L’Express.În iunie 2009 a publi cat, la Editura Humanitas, o carte de confe-siuni, Faţă în faţă cu generalul Ion Mihai Pacepa, rezultat al pri -mului interviu pe care l-a acordat, după 31 de ani, unui jurnalistromân (Lucia Hossu Longin).Ultima sa carte, Disinformation, apărută în 2013, a făcut sen -zaţie în Statele Unite ale Americii.

Rolul spionajului în sistemulcomunist de guvernare

Seria „Istorie contemporană“ este coordonată deCristian Vasile şi Vladimir Tismăneanu

Redactor: Cătălin StratCo per ta: Angela RotaruTehnoredactor: Manuela MăxineanuDTP: Andreea Dobreci, Dan Dulgheru

Tipãrit la Monitorul Oficial R.A.

© HUMANITAS, 2013

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiPACEPA, ION MIHAIMoştenirea Kremlinului. Rolul spionajului în sistemul comunist de guvernare / Ion Mihai Pacepa. Ed. a 2-a, rev. – Bucureşti: Humanitas, 2013ISBN 978- 973- 50- 3485-6351.746.1

EDITURA HUMANITAS Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51 www.humanitas.ro

Comenzi online: www.libhumanitas.roComenzi prin e- mail: vanzari@libhumanitas.roComenzi telefonice: 0372 743 382 / 0723 684 194

Celor ucişi şi persecutaţi sub comunism, cu speranţa că omenirea nu va mai finiciodată terorizată de state poliţieneşti.

Cuprins

Notă asupra ediţiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

Cuvânt retroactiv . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

În loc de prefaţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19

1. Punere în scenă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23

2. Racolat de Securitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37

3. Operaţia „Gayaneh“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48

4. Sovietizarea Europei de Est . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64

5. Falsificarea istoriei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81

6. Statul ca operaţie informativă la scară naţională . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102

7. Sora cea mică a PGU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119

8. Hruşciov declară război tehnologiccapitalismului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139

9. Scurtă istorie a spionajului industrial sovietic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150

10. Pasiunea lui Dej pentru spionajul industrial . . . . . . 164

11. Limitele toleranţei PGU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177

12. Ritualul succesiunii la tronul comunist . . . . . . . . . . 194

13. O economie bazată pe spionaj industrial . . . . . . . . . 202

14. Protejarea dictatorului comunist . . . . . . . . . . . . . . . . 217

15. Promovarea dictatorului pe plan internaţional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 234

16. Destabilizarea capitalismului . . . . . . . . . . . . . . . . . . 248

17. Promovarea terorismului internaţional . . . . . . . . . . 258

18. Răzbunarea hoţiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 269

19. Procurarea de valută pentru dictator şi dictatura sa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283

20. Déjà vu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 298

21. Planul „Dnestr“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 310

22. „Noul“ KGB . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 329

23. Quo vadis? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 337

8 MOŞTENIREA KREMLINULUI

Cuvânt retroactiv

România şi Rusia sunt singurele ţări în care trece -rea de la comunism la democraţie s- a făcut cu vărsarede sânge. John Lukacs, unul dintre cei mai cunoscuţiis torici americani contemporani, explică acest faptprin izolarea geografică a celor două ţări. În viziuneasa, Ru sia şi România nu aparţin Europei. „Barocul,Renaş terea, Iluminismul, toate aceste epoci care aucivi lizat Europa, nu au existat în Rusia, România,Mol dova, Olte nia, Valahia, Basarabia“, explică Lukacs.Faptul că zeci de mii de luptători împotriva comunis -mului încă nu fuseseră reabilitaţi în Rusia şi Româniaa fost un alt motiv care l- a determinat pe Lukacs sătraseze frontiera politică a Europei la graniţa de vesta Ro mâniei.

Mă număr printre admiratorii lui Lukacs, a căruiexpertiză se extinde de la radicalismul neoconservatorpână la istoria psihologică recentă, dar i- am combătutviguros această teză. Aşa s- a născut Moştenirea Krem -linului, a cărei istorie agitată a fost cunoscută pânăacum doar de o mână de oameni.

România în care m- am născut a fost un teritoriu aldemocraţiei şi culturii europene – Bucureştiul erasupranumit „Micul Paris“. Gheorghe Şincai, fondatorul

a peste 300 de şcoli în limba română, ocupă un loc decinste în panteonul iluminiştilor europeni, alături deVoltaire, Diderot şi Herder. Nicolae Bălcescu, expo nen -tul Revoluţiei din 1948, era animat de spiritul re vo -luţiei din Paris din acelaşi an. Iar George Enescu,Constantin Brâncuşi şi Traian Vuia, exponenţi ai mu -zicii, artei şi, respectiv, ştiinţei europene, s- au născutîn România. În 1945, această Românie a fost însă co tro -pită de un gigant feudal care a transformat- o în tr- osamoderjavie, o autocraţie de inspiraţie rusească, încare puterea este păstrată cu ajutorul poliţiei politice.

„Generali ai Gărzii Republicane a Iraqului, ur ma -ţi- mi exemplul. Întoarceţi armele impotriva tiranului!“suna îndemnul pe care l- am făcut foştilor mei colegidin Iraq la 22 martie 2003, la trei zile după ce StateleUnite au declanşat războiul împotriva tiraniei luiSaddam Hussein. „Faceţi ce am făcut eu. Abandonaţi- lpe tiran. Expuneţi crimele sale împotriva umanităţii,aşa cum eu am expus crimele comise de Ceauşescu.Capturaţi- l pe tiran, aşa cum colegii mei români l- aucapturat pe Ceauşescu în decembrie 1989, când a în -cer cat să scape de valul revoluţionar. Saddam Hu sseintrebuie să plătească pentru crimele comise tot aşacum a plătit Ceauşescu – cu viaţa.“*

Apelul meu a fost doar una dintre picăturile de apăcare s- au transformat în avalanşa care a măturat ti -rania lui Saddam Hussein, tot aşa cum Orizonturiroşii a fost una dintre picăturile de apă acumulate în

* Ion Mihai Pacepa, „Do As I Did: an open letter to SaddamHussein’s generals“, în National Review Online, 22 martie 2003.Disponibil la: http://www.nationalreview.com/articles/206280/do-i-did-ion-mihai-pacepa (accesat pe 1 septembrie 2013).

16 MOŞTENIREA KREMLINULUI

torentul care a spălat plaiurile României de ereziileceauşismului.

România de azi este o democraţie modernă, cu ser -vi cii de informaţii şi contrainformaţii de tip occidental,compatibile cu statutul României de membru al NATOşi al Uniunii Europene. O nouă generaţie de intelec -tuali români se străduieşte acum să dărâme ultimelebariere ridicate de comunişti între România şi restullumii, precum şi între români, şi să dea ţării o nouăidentitate naţională. În această nouă Românie, oamenica Virgil Măgureanu, unul dintre eroii de seamă ai căr -ţii Moştenirea Kremlinului, arată a oameni normalinu mai în comparaţie cu Ceauşescu şi alţi dinozaurico munişti. E bine însă să- i cunoaştem.

Gen.- lt. (r) Ion Mihai PacepaSUA, octombrie 2013

CUVÂNT RETROACTIV 17

În loc de prefaţă

La sfârşitul anului 1992, am făcut o vizită în fostaRepublică Democrată Germană şi m- am întors copleşit.În doar doi ani de la crearea uniunii economice cuRFG (1 iulie 1990), reţeaua de întreprinderi comercialede stat de la oraşe şi sate fusese complet eradicată şiînlocuită cu magazine particulare, ale căror vitrine şirafturi nu difereau de cele din fosta Germanie de Vest.Majoritatea locuinţelor şi apartamentelor proprietatede stat fuseseră deja vândute particularilor. Treuhand,noul minister federal însărcinat cu privatizarea eco -nomiei, vindea în medie 20- 25 de întreprinderi in dus -triale de stat est- germane în fiecare zi. Până la 31 iu lie1992 fuseseră privatizate 8 781 de asemenea unităţi,pentru care cumpărătorii (firme germane, americane,franceze, italiene şi japoneze) au plătit 20,1 miliardede dolari, ce au fost imediat investiţi în modernizareaoraşelor, satelor şi autostrăzilor din fosta RDG. Noiipatroni ai acestor foste întreprinderi de stat creaseră1,26 milioane de locuri de muncă remunerate la nive -lul salariilor din fosta Germanie de Vest, printre celemai ridicate din lume.

„Cum aţi atras tot capitalul ăsta?“, l- am întrebatpe cel ce mi- a organizat vizita, un vechi prieten din

RDG, care cu mulţi ani înainte se refugiase în Ber -linul de Vest şi devenise membru al Senatului.

În loc de răspuns, bunul meu prieten m- a invitat înmaşina lui şi, după câţiva kilometri pe fosta Stalin(acum Frankfurter) Allee, a virat la stânga într- un felde Drumul Taberei şi a oprit în faţa unei clădiri gri,de patru etaje, pe faţada căreia scria cu vopsea roşieşi neagră: SECURITATE VERRATER. Era Normann en -strasse 22, sediul fostei poliţii politice a RDG, odi oasaStasi, în care fusesem de multe ori cu ani înainte. Unadintre clădirile fostului complex al Stasi era acum unmuzeu plin ochi cu tehnică de supraveghere a popu -laţiei, mijloace de spionaj şi dosare operative a cărorexistenţă fusese până de curând atât de secretă, încâtsimpla lor pomenire era considerată înaltă tră dare. Oalta, care are 200 de kilometri de rafturi pline cu do -sare, era înţesată de oameni veniţi să- şi vadă do sarelepersonale întocmite de Stasi. Restul de 42 de clădirice aparţinuseră Stasi fuseseră vândute com pa niilorparticulare.

„În octombrie 1989, când a căzut zidul Berlinului,noua conducere a RDG a încercat să salveze Stasi dân -du- i un nou nume“, mi- a spus prietenul meu. „O lunămai târziu însă Stasi a fost abolită, iar cei 90 000 deofiţeri ai ei trecuţi în rezervă. Prin asta am smuls dinglia ţării rădăcinile dictaturii de tip sovietic şi aleereziei sale economice, pe care Stasi, nu partidul saumarxismul, le- a menţinut la putere. De pe o zi pe alta,fosta RDG a devenit o ţară eliberată de teroare şi degroaza reîntoarcerii la un stat poliţienesc. Nimeni numai vorbeşte în şoaptă sau prin semne şi nimeni nu maiscrie scrisori în parabole; fostele centre de interceptare

20 MOŞTENIREA KREMLINULUI

ÎN LOC DE PREFAŢĂ 21

a telefoanelor şi cenzura poştală au fost desfiinţate,iar clădirile în care se aflau au fost vândute unor com -panii private. Oamenii de afaceri din ţară şi străinătatenu se mai tem că interlocutorii lor pot fi ofiţeri aco pe -riţi ai Stasi şi sunt acum convinşi că secretele lor teh -nologice nu vor mai fi furate.

Această eradicare, a conchis prietenul, împreună cutalentul tehnic şi tenacitatea germanilor, este cheia mi -nunii noastre economice.“

România nu are avantajul unic al uniunii economiceşi politice cu una dintre cele mai prospere ţări ale lu -mii. În decursul istoriei sale agitate, poporul românşi- a dovedit însă cu prisosinţă atât talentul, cât şi te -nacitatea. Sunt ferm convins că făclia aprinsă de eroiipe care Securitatea i- a ucis în glorioasele zile ale luiDecembrie 1989 nu se va stinge până când acea poli -ţie politică cu care am fost blagosloviţi de Kremlin nuva fi transformată, ca şi Stasi, într- un muzeu al demo -craţiei şi libertăţii. După cum sunt absolut sigur că oRomânie eliberată de aceste sinistre orga nizaţii, ce potcrea oricând un alt Ceauşescu, va deveni un pu ter nicmagnet ce va atrage entuziast suport internaţional, sta -bilitate socială şi prosperitate economică.

Nu mă îndoiesc că, scăpaţi de această odioasă moş -te nire a Kremlinului, vom fi capabili să creăm proprianoastră minune economică: un Wirtschafts wunder ro -mânesc.

Ion Mihai Pacepa18 martie 1993

CAPITOLUL 1

Punere în scenă

Pe 28 iulie 1978, când am primit azil politic în Sta -tele Unite, mai aveam exact trei luni până să împli -nesc vârsta rotundă de cincizeci de ani şi singurul meuregret a fost că am amânat acel pas fără întoar cere andupă an. Până în acea memorabilă zi am fost şefuladjunct al Departa men tului de Informaţii Ex terne alRomâniei* (serviciul naţional de spionaj, cu nos cut şica DIE), secretar de stat în Ministe rul de Interne şiconsilier pentru securitate naţională şi dez voltare teh -no logică al preşedintelui ţării, Nicolae Cea uşescu.

Totul a început în 1972, când, ajungând în vârfulpira midei birocratice româneşti, am realizat fără echi -voc că sistemul comunist de guvernământ era o es cro -cherie politi că, care nu putea aduce ţării nimic altcevadecât faliment economic, social şi moral. În acel anm- am hotărât să rup cu comunismul pentru totdeauna,de îndată ce fiica mea, Dana, va absolvi universitateaşi va fi în măsură să- şi asigure existenţa. Trecerea lafapte s- a dovedit însă dificilă. Când Dana s- a aflat, în

* Serviciul român de spionaj s-a numit Direcţia de Infor -maţii Externe până în 1973, când a devenit Departa mentulde Informaţii Externe, constituit prin Decretul pre zidenţialnr. 363 din 23 iunie 1973.

sfârşit, pe picioarele ei, ideea că s- ar putea să n- o mairevăd şi gândul că nu o să mai pot în ge nun chea la mor -mântul părinţilor mei mi- au înmuiat fer mi tatea. Ideeacă Ceauşescu mă va condamna la moarte şi că va or donaSecurităţii să mă asasineze în secret şi să dis trugăorice semn ce va putea aminti că a exis tat cândva ungeneral Pacepa nu a fost, de asemenea, de natură sămă încurajeze. În sfârşit, teama de a în cepe viaţa de lazero într- o ţară străină, la o vârstă când mulţi oa menise pregătesc de pensionare, a fost alt fac tor care m- afăcut să- mi amân decizia de pe o zi pe alta.

Până la urmă tot Ceauşescu mi- a dat imboldul de -ci siv. În iulie 1978, el a hotărât să înfiinţeze Casa Pre -zidenţială a României – o instituţie concepută dupămodelul Casei Albe americane, dar având atribuţiimult mai largi – şi să mă însărcineze cu conducerea ei.Ideea lui Ceauşescu era ca această nouă structură săconţină: Protocolul de Stat, res pon sabil cu pregătireavizitelor preşedintelui în străinătate şi primirea şefi -lor de stat străini; Direcţia de Informaţii Ex terne (DIE)şi Direcţia de Informaţii a Armatei (DIA, serviciul despionaj militar al României); centrul naţional de co -mu nicaţii cifrate cu conducerea celorlalte ţări ale blo -cului sovietic, cu Pactul de la Varşovia, ambasadeleRo mâniei, precum şi cu forţele sale armate şi de secu -ritate; Direcţia a V- a din Ministerul de Interne, însăr -cinată cu paza şi securitatea preşedintelui ţării; Trupelede Securitate, care aveau misiunea să înăbuşe în sân georice încercare de lovi tură de stat îndreptată împotrivalui Ceau şescu. Perspectiva acestei noi funcţii a rupt digulnehotărârii – numai gândul unei asocieri şi mai in timecu tiranul mă făcea să vomit. Ordinul ca DIE să- l asa -

24 MOŞTENIREA KREMLINULUI

sineze pe Noël Bernard – detaliat în prima mea carte,Orizonturi roşii – a fost picătura care a umplut paharul.

În 1978 ştiam că va fi greu să conving guvernele şiopi nia publică occidentală că adevăratul Ceauşescu erafoarte diferit de cel pe care credeau că îl cunosc. Din1972, DIE a fost angrenată, zi şi noapte, într- o operaţieultrasecretă, me nită să convingă Washingtonul şi celemai importante capi tale vest- europene că Ceauşescuera o nouă specie de marxist: un comunist naţionalist,independent de Moscova, în care Occidentul putea săaibă deplină încredere. „Orizont“ a fost numele de codpe care însuşi Ceauşescu l- a dat acelei mo nu mentale„operaţii de influenţă“, cum a fost numită în jargonulde spionaj, care antrenase peste o mie de ofiţeri şiagenţi de informaţii externe ce au fost trimişi în Oc -cident sub acoperirea de diplomaţi, reprezentanţi co -mer ciali, zia rişti, profesori şi preoţi misionari. Ţelulei a fost să deter mine guvernele occidentale să spri -jine politic, economic şi financiar aşa- zisa independenţăfaţă de Moscova a lui Cea u şescu, spre a crea un prece -dent care să fie urmat de alţi li deri din blocul sovietic.

În realitate, Ceauşescu voia să transforme Româ -nia în tr- o feudă personală şi să o pricopsească, fărăvoia ei, cu prima dinastie comunistă din istorie.

La şase ani după ce a lansat Operaţia „Orizont“, ela ob ţinut aproape tot ce şi- a dorit: încrederea şefilorde stat occidentali; miliarde de dolari în credite oferitede statele occidentale; tehnologii occidentale inaccesi -bi le celorlalte ţări comuniste; clauza naţiunii celei maifavorizate.

În aprilie 1978 l- am însoţit pe Ceauşescu în ceade a treia şi cea mai triumfătoare călătorie a sa la

PUNERE ÎN SCENĂ 25

Washington. Am pregătit acea vizită şi am fost ală -turi de el în timpul discu ţiilor oficiale pe care le- aavut cu membrii marcanţi ai ad ministraţiei şi ai Con -gresului Statelor Unite, având astfel oca zia să aud cuurechile mele osanalele ce i- au fost ridi cate. Un mar -xist de tip nou! Un comunist independent! Sin gurulconducător din Europa de Est care a îndrăznit să sfi -deze Moscova!

Capacul l- a pus preşedintele Carter, care, într- undis curs public, l- a proclamat pe Ceauşescu „mare con -ducător naţional şi internaţional“, care „a adus un ne -maipomenit pro gres României“.

Până la urmă, tot Ceauşescu m- a ajutat să- l punîn ade vărata lumină. Într- o încercare disperată de a- şiapăra „tro nul“, la 13 aprilie 1989, el a declarat publiccă posedă teh nologia de fabricare a bombei atomice şia ameninţat in direct că o va folosi spre a „proteja“ Ro -mânia socialistă de valul revoluţionar care cuprinseseEuropa de Est. Cartea mea, Orizonturi roşii, iniţialpri mită cu răceală de presa ame ricană, întrucât con -tra zicea portretul pe care Ceauşescu îl avea în Occi -dent, a devenit dintr- odată un bestseller publicat în18 ţări. În numai câteva luni, guvernele şi opinia pu -blică vestice au realizat că tiranul lor favorit era înfond un criminal de drept comun, un traficant de dro -guri şi de arme, un terorist internaţional; că trâmbiţatalui „independenţă“ era o grosolană înşelătorie; că po -li tica lui externă – bazată pe spionaj, dezinformare,asasinat politic şi furt de tehnologie vestică – nu pu -tea duce decât la faliment moral şi la ruina economiei;că România devenise ţara cu cea mai mare rată a si -nuciderilor din lume, din cauză că populaţia ei trăia

26 MOŞTENIREA KREMLINULUI

ca într- un clopot de sticlă, urmărită de ochii şi ure -chile nesăţioase ale unei armate invizibile de securişti,care îi înregistrau discuţiile, îi interceptau convorbirilete le fonice, îi cenzurau scrisorile.

Ceauşescu a cheltuit sume enorme ca să compro -mită Orizonturi roşii şi să- i împiedice răspândirea.Ame ninţările cu moartea, articolele denigratoare, pu -blicate în străinătate cu banii Securităţii, precum şiprocesele de „calomnie“ intentate după apariţia căr ţiiprin intermediul unor agenţi plătiţi din Occident suntdoar câteva dintre acţiunile sale disperate.

Odată însă eliberat, adevărul a fost greu de înă bu -şit. La 25 decembrie 1989, Ceauşescu şi Elena au fostexecutaţi pentru genocid, în urma unui simulacru deproces ale cărui acuzaţii proveneau aproape cuvânt cucuvânt din Orizonturi roşii. De la 1 ianuarie 1990, Ori - zonturi roşii a început să fie publicată în foi le ton deziarul Adevărul (care în acea zi înlocuise Scân teia), cumenţiunea că această carte „a jucat un rol de necon -testat“ în răsturnarea tiranului. În martie 1990 a fostpublicată o nouă ediţie, conţinând steno grama proce -sului Ceauşescu, care probează că aproape tot ac tulde acuzare s- a bazat pe informaţiile din carte.

La câteva zile după executarea lui Ceauşescu, fiicamea şi soţul ei au putut, în fine, să părăsească Româ -nia cu ajutorul eforturilor combinate ale noilor meiprieteni din guvernul Statelor Unite. Iubiţii mei copiiau aterizat pe aeroportul Dulles de lângă Washington,la 6 ianuarie 1990, împreună cu Frank Wolf, membrual Congresului SUA, care a plecat spre Bucureşti în ziuade 1 ianuarie 1989. La reîntoarcerea în Washing ton,copiii mei au fost întâmpinaţi de presa şi televiziunea

PUNERE ÎN SCENĂ 27

americană, ei fiind primii români care au sosit în Sta -tele Unite după ce „Dracula“ şi „Vampira“ lui fuse serăînlăturaţi de pe tron. Într- o singură săptămână, omulcare fusese ridicat în slăvi ani în şir, pe toate meri di -anele Globului, a devenit simbolul tiraniei.

La ora aceea însă Occidentul, după ce l- a abandonatpe Ceauşescu, începuse să- şi reverse dragostea asupraliderului care trona la Kremlin, Mihail SergheeviciGorbaciov. Aproape toate guvernele vestice se uitauacum la Gorbaciov ca la un vizionar politic, convinsecă teoria sa, care combina „valorile comuniste“ cu „de -mocraţia occidentală introdusă de la vârf“ şi cu o „eco -nomie de piaţă centralizată“, va moderniza Uniu neaSovietică şi o va face prosperă. Cartea lui Gorba ciov,Perestroika. Gândire nouă pentru ţara noastră şi pen -tru restul lumii*, care a înlocuit cărţile lui Ceau şescudin vitrinele librăriilor occidentale, era acum consi -derată soluţia de bază pentru destindere şi sta bili tateîn lume.

Astăzi puţini îşi mai aduc aminte că Ceauşescu afost răsfăţatul Occidentului, iar politicienii occidentalisunt convinşi că Gorbaciov poate fi considerat sofisticatdoar în comparaţie cu Leonid Brejnev şi alţi dinozauricomunişti. Memoria politică contemporană pare a fiafectată din ce în ce mai mult de o „confortabilă“ ma -la die de tip Alzheimer, dar până şi în cazurile cele maigrave ale acestei teribile boli, amintirile cele mai vechidispar ultimele.

28 MOŞTENIREA KREMLINULUI

* Mikhail Gorbachev, Perestroika: New Thinking for OurCountry and the World, Harper & Row, New York, 1987.