MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

ȘCOALA GIMNAZIALĂ” GENERAL EREMIA GRIGORESCU”

BUCUREȘTI

LUCRARILE

SIMPOZIONULUI

MUNICIPAL

INTERDISCIPLINAR

,,Bune practici în procesul

instructiv educativ”

Nr1-Ediția I, 29 Martie 2018- ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

- 1 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

PROIECTAREA MODERNĂ A LECŢIEI ÎN SECOLUL TEHNOLOGIEI

Prof. Dr. Liliana Violeta Constantin

Liceul Tehnologic „Dimitrie Gusti”, Bucureşti

Şcoala Gimnazială „Sfântul Andrei”, Bucureşti

Profesorul este cel care trebuie să găsească cele mai eficiente modalităţi prin care să stimuleze

potenţialul creativ al fiecărui elev în parte. „Atunci când predarea se pliază pe nevoile elevilor, atitudinea

acestora se schimbă şi se obţin rezultate mai bune”.

În principiu, profesorul trebuie să îşi pregătească fiecare lecţie ţinând cont de următoarele

întrebări pragmatice (Haralamb, 2002):

De ce voi face? (identificarea obiectivelor/competenţelor)

Ce voi face? (selectarea conţinuturilor)

Cu ce voi face? (analiza resurselor)

Cum voi face? (determinarea activităţilor de învăţare)

Cât s-a realizat? (stabilirea instrumentelor de evaluare)

De asemenea, în proiectarea activităţilor didactice şi de studiu, profesorul trebuie să ajute elevul

să se înscrie în curba efortului, prezentată în figura următoare (Ionescu, 2004):

Luni Marti Miercuri Joi Vineri Sambata0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

Pro

du

cti

vit

ate

a in

vata

rii

Curba efortului

Figura 0. Curba efortului.

Organizată şi desfăşurată în formă participativă, lecţia devine astfel „o aventură a cunoaşterii” în

care elevul participă activ, după capacitatea şi puterile proprii, întâlnind probleme şi situaţii dificile,

examinându-le şi descoperind soluţii plauzibile. Rolul profesorului constă mai mult în stimularea şi

îndrumarea modului de lucru al elevilor. Profesorul trebuie să ofere elevilor posibilitatea de a-şi spune

părerea într-o atmosferă neautoritară, promovând o atitudine deschisă, prietenoasă, pozitivă şi receptivă,

apreciind ideile bune ale elevilor şi neridiculizând nereuşitele. El îngăduie elevului să-şi manifeste

curiozitatea, indecizia, interesul pentru schimbul de informaţii. Profesorul trebuie să trateze de fiecare

dată întrebările elevilor cu interes, să respecte opiniile acestora şi să le întărească constant convingerea

că pot emite idei valoroase, antrenându-i şi în procesul de evaluare, comunicându-le criteriile de evaluare

şi oferindu-le timpul necesar exersării propriilor capacităţi. Într-un astfel de context, profesorul trebuie

să fie activ şi creativ, să manifeste un comportament şi o atitudine pozitivă în acest sens. Profesorul

permite elevului să-şi asume riscuri intelectuale, să speculeze, să facă asocieri nebănuite, oferindu-i însă

sprijin în situaţii de frustrare, eşec, nesiguranţă, ambiguitate. Elevul trebuie considerat un participant

activ şi creativ la propria formare (Oprea, 2008).

- 2 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Planificarea modernă a lecţiei asigură, în principal, conceperea lecţiei ca activitate didactică,

bazată şi construită pe interdependenţa permanentă dintre predare, învăţare şi evaluare.

Planificarea tradiţională punea accent pe conţinuturile ce urmau să fie transmise prin actul

predării. Acestora le erau subordonate obiectivele, metodele de instruire şi tehnicile de evaluare.

Activitatea didactică respectivă avea prin urmare, un caracter prioritar informativ, centrat pe ideea

transmiterii unui volum cât mai mare de cunoştinţe şi pe dirijarea excesivă a condiţiilor şi situaţiilor de

instruire impuse de profesor.

În acest context, între componentele activităţii didactice (etapele lecţiei) nu există o corelaţie

adecvată. De aceea elementele respective nu pot fi abordate sistemic pentru a asigura permanent un

caracter eficient, operativ, prioritar formativ, lecţiei, în calitatea acesteia de „entitate didactică”.

Proiectarea modernă, pune accentul pe obiectivele pedagogice pe care le urmăreşte procesul de

învăţământ, în general, lecţia, ca activitate didactică principală, în mod special. Acestora le sunt

subordonate pedagogic conţinuturile, metodele de instruire şi tehnicile de evaluare. Proiectarea modernă

urmăreşte ca între toate componentele activităţii didactice să existe raporturi de interdependenţă, care

asigură instruirii un caracter deschis, perfectibil în cadrul unui învăţământ calitativ, formativ, centrat pe

elev. De asemenea, se ia in consideraţie asigurarea unui autentic management al timpului de instruire.

Acestea impun raportarea lecţiei la un sistem de activităţi didactice prin operaţii succesive sau/şi

simultane de diagnoză şi prognoză realizate în funcţie de performanţele iniţiale ale elevilor şi de

perspectivele de dezvoltare ale acestora, observabile la diferite intervale de timp. Practic, abordarea

modernă a lecţiei înseamnă efortul permanent de optimizare a acesteia.

Predarea presupune deci ca profesorul să medieze între elev şi lumea cel înconjoară. El trebuie

nu numai să organizeze spaţiul şi activitatea, ci şi să participe alături de elevi la elaborarea cunoştinţelor,

să servească drept model în legăturile interpersonale şi să încurajeze interacţiunile cooperante dintre

elevi, să-i îndrume cum să-şi folosească timpul, spaţiul, echipamentul şi materialele, să-i ajute să extragă

din experienţe informaţiile necesare, valorile, să le interpreteze şi să le evalueze (Lumezeanu, 2008).

Bibliografie:

1. Haralamb A., Haralamb D., Oniciuc A., Oniciuc D., (2002), Ghid metodic pentru profesorii de fizică,

Casa Corpului Didactic Neamţ, Editura Alfa, Neamţ.

2. Ionescu M., Radu I., (2004), Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj Napoca.

3. Lumezeanu F., Vijulan E., (2008), Planificarea managerială a lecţiei, Simpozionul Internaţional

Profesionalizarea carierei didactice din perspectiva educaţiei permanente, 23-24 mai 2008, ISBN

978-973-0-05720-1.

4. Oprea C.L., (2008), Strategii didactice interactive, Editura Didactică şi pedagogică, R-A Bucureşti.

- 3 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

CULTIVAREA CREATIVITĂȚII ÎN PROCESUL

INSTRUCTIV-EDUCATIV

Prof. dr. Arsenie Adela Mădălina

Colegiul Economic “Virgil Madgearu”

Localitatea Tg-Jiu, Județul Gorj

,,A educa înseamnă a fi un artizan al personalităţii, un poet al inteligenţei, un semănător de

idei.”[1]

Criza prin care trece educaţia în zilele noastre, necesită schimbări la nivelul sistemului de

învăţământ. Cultivarea gândirii inovatoare a devenit o sarcină importantă a şcolilor.

Un prim pas trebuie făcut în formularea obiectivelor instructiv-educative, astfel încât cultivarea

creativităţii să stea alături de educarea gândirii, prin combaterea conformismului cultural manifestat la

mulţi dintre profesori. Astfel, chiar progresul gândirii în soluţionarea problemelor depinde de factorul

creativitate.

Educarea creativităţii la copiii de toate vârstele, presupune atingerea următoarelor obiective cu

caracter general:

➢ formarea unei atitudini pozitive faţă de progres, faţă de elementele de noutate şi faţă de

introducerea acestora în propriile acţiuni;

➢ pregătirea lor pentru a accepta noul ca un indiciu al progresului, al inovaţiilor şi al creativităţii

umane;

➢ încurajarea manifestărilor elevilor caracterizate prin caracter şi rezultate originale;

➢ formarea şi dezvoltarea aptitudinilor şi capacităţilor de a crea, de a regândi strategiile de lucru şi

de a le integra în sisteme dinamice, flexibile şi eficiente;

➢ formarea şi dezvoltarea capacităţilor creative, a capacităţilor de a realiza ceva nou: conexiuni,

idei, teorii, modele ideale sau materiale, produse materiale etc.

Foarte importantă este atitudinea profesorului, relaţia sa cu elevii. Atitudinea autoritară poate

crea blocaje afective ale elevilor. Este de preferat o atmosferă democratică, destinsă, prietenoasă.

Profesorul trebuie să fie apropiat de elevi, îngăduitor (în limite rezonabile), să încurajeze imaginaţia.

De asemenea, este necesar ca profesorul să fie creativ, în următoarele direcţii:

➢ proiectarea activităţilor instructiv-educative;

➢ organizarea şi conducerea activităţilor didactice, respectiv realizarea activităţilor de învăţare şi

predare;

➢ desfăşurarea procesului de verificare şi evaluare a randamentului şcolar al elevilor;

➢ reglarea demersurilor didactice proprii pe baza informaţiilor obţinute prin feed-back;

➢ realizarea de cercetări ştiinţifice teoretice şi practic-aplicative în domeniul specialităţii sale şi în

cel al psihopedagogiei, introducerea şi valorificarea unora din rezultatele acestor cercetări în

practica şcolară curentă.

Elevii cu potenţialităţi creative superioare au nevoie de asigurarea unor condiţii speciale de

dezvoltare a acestora. Ei pot fi depistaţi cu ajutorul unor teste speciale sau prin observarea directă, la

clasă.

După Augusto Cury, psihiatru şi educator, cadrele didactice trebuie să se axeze pe anumite criterii

care să le ghideze activitatea la clasă, pentru a-i pregăti pe tineri pentru viaţă. El consideră că foarte

importantă este educarea emoţiei elevilor, care înseamnă printre altele, învăţarea lui ,,a gândi” înainte

de a reacţiona, acceptarea sentimentului de frică, managementul propriilor gânduri, filtrarea stimulilor

- 4 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

stresanţi şi capacitatea de a opera şi cu contradicţiile vieţii, nu doar cu probleme concrete, curajul de a-

şi asuma riscuri şi a şti să piardă.

Profesorii trebuie să pătrundă în inima elevilor dându-le exemple de viaţă, povestindu-le din

experienţa proprie sau a altora, rezolvând conflictele prin blândeţe şi surprinzându-i cu reacţii

neaşteptate.

Pe de altă parte, următoarele comportamente nu sunt indicate:

➢ corectarea elevilor în public;

➢ exprimarea autorităţii prin agresivitate;

➢ critica excesivă şi compararea copilului cu alţi colegi;

➢ pedepsirea copilului fără a da explicaţii;

➢ lipsa de răbdare şi pierderea afectivităţii pentru elevi;

➢ încălcarea promisiunilor;

➢ distrugerea speranţelor şi viselor copiilor.

Pentru dezvoltarea creativităţii elevilor există mijloace nespecifice, care nu au legătură cu vreun

obiect de învăţământ şi metode specifice pentru o anumită materie, în funcţie de conţinutul acesteia.

În prima categorie se includ probele de tip imaginativ-inventiv (li se cere copiilor să elaboreze o

compunere care are în centru un obiect simplu – o frunză, un nasture etc.); exerciţiile de tip problematic

(elevii trebuie să formuleze întrebări în legătură cu obiecte cunoscute); exerciţiile combinate (realizarea

unor mici compuneri pe baza unor tablouri cu diverse scene sau formularea moralei ce se desprinde

dintr-un astfel de tablou).

Rolul acestor metode nespecifice este acela de a dezvolta atitudini creative şi aptitudinea de a

căuta şi găsi probleme.

Progresul creativităţii se realizează şi prin metode şi procedee specifice, de care beneficiază

procesul instructiv-educativ: metodele active cum ar fi învăţarea prin descoperire, descoperirea dirijată

(călătoriile pe hartă, continuarea unei nuvele sau povestiri), brainstormingul, sinectica, metoda 6-3-5,

metoda ,,Philips 6-6”, discuţia panel. De asemenea, un rol important îl au metodele moderne de predare-

învăţare, centrate pe elev.

De exemplu, printre procedeele aplicate la clasă pot fi: la cererea profesorului elevii trebuie să

creeze o problemă şi să o rezolve singuri, individual sau în grup; pot să imagineze probleme cu mai

multe soluţii; foarte interesante sunt călătoriile pe hartă la geografie; la literatură pot continua un text

(poveste, nuvelă, povestire) folosind un început dat, personajele autorului etc.; jocurile de rol activează

imaginaţia şi capacitatea de a empatiza cu personajul.

Pentru ca stimularea creativităţii să aibă loc, este necesară cultivarea la elevi a unor capacităţi:

✓ valorificarea şi dezvoltarea spiritului de observaţie;

✓ cultivarea flexibilităţii gândirii, a abilităţilor intelectuale care să le permită elevilor să stabilească

dacă o ipoteză este sau nu validă, să renunţe la cele neproductive şi să identifice altele;

✓ cultivarea curajului de a încerca şi a peseverenţei, precum şi dezvoltarea asumării riscului;

✓ dezvoltarea fluidităţii ideilor şi asociaţiilor realizate de elevi prin enumerarea unui număr cât mai

mare de obiecte, fenomene, procese, elemente de conţinut ideatic, în funcţie de anumite criterii

prestabilite.

În concluzie, pentru educarea spiritului creativ în şcoală este necesară schimbarea modului de

gândire tradiţional, a stilului de lucru în clasă, a atitudinii faţă de elevi.

Bibligrafie

1.A. Cury, Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi, Ed. For You, Bucureşti, 2005;

2.M. Ionescu, Demersuri creative în predare şi învăţare, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca,

2000.

- 5 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

EDUCAȚIA NONFORMALĂ-O ALTFEL DE EDUCAȚIE

Prof. Militaru Alexandru Lucian

Liceul Tehnologic Henri Coandă

Buzău

Nu de foarte mult timp educația nonformală a început să fie în vogă și la noi în țară. Acest

concept a apărut pentru prima dată prin anii 60 și venea ca o completare pentru educația formală, adică

aceea predată în instituțiile de invătămant.

O definiție universal acceptată a educației nonformale incă nu există, insă este inteleasă ca orice

acțiune organizată în afară sistemului școlar, prin care se formează o punte între cunoștințele predate de

profesori și punerea lor în practică. Prin intermediul acestui tip de educație intrăm în contact cu o nouă

abordare a invătării, pusă în aplicare prin activităti plăcute și motivante.

Principalele aspecte care atrag la educația nonformală sunt caracterul voluntar al acesteia pe de

o parte, dar și faptul că se bazează mai mult pe practică decât pe teorie. Deși se desfăsoară totul într-un

mod organizat, persoană în cauză alege de bunăvoie să se implice, fără să aștepte i schimb recompense

financiare sau recompense specifice educației formale: notele. Există totuși obiective clare de invătare

atașate activitătilor desfăsurate într-un cadru nonformal, dar atingerea lor se realizează într-un alt mod

decât acela al predării, care este metodă de bază . De asemenea nu se aplică nici pedepse , cum ar fi

absențele, scăderea notei la purtare și altele. Există totuși obiective clare de invătare atașate activitătilor

desfăsurate într-un cadru nonformal , dar atingerea lor se realizează într-un alt mod decât acela al predării

care este metodă de bază din instituțiile de invătămant.

Contrastând metodă de invătare de mai sus , educația nonformală oferă posibilitatea unor altfel

de metode, interactive și diversificate, pentru obținerea unor cunoștințe și aptitudini noi , cât și pentru

punerea acestora în practică. Câteva exemple de metode folosite în contextul nonformal pot fi:

-activităti de team building

-jocuri de rol

-brainstorming

-jocuri de improvizație

Selectarea metodelor depinde , desigur de scopul activitătii respective. Există mai multe avantaje ale

implicării în diferite organizații care se ocupă cu educația nonformală. Primul ar fi acela că apăr tot felul

de oportunităti care îți oferă noi perspective , noi experiențe și te ajută în acest fel să crești pe plan

personal. Alte avantaje sunt libertatea foarte mare care îți este oferită dar și faptul că îți poți exprimă

propriile idei, poți auzi altele noi și cel mai important e că poți invată doar ceea ce îți place, nu ești

obligat în nici un fel să asimilezi lucruri care nu corespund cu părerile și cu dorințele proprii.

Studiile de psihologie socială au atras atenția asupra faptului că societatea trebuie să genereze

individului în mod constant un sentiment al apartenenței la comunitate , pentru a putea rezistă

provocărilor.Datorită variantelor moduri de răspândire din societatea contemporană, singurătatea socială

tinde să devină experientă colectivă. Ea a condus la destabilizarea sistemului școlar românesc din cauza

ridicării zi-dului de necomunicare dintre profesori și elevi, a lipsei de coerentă în ceea ce privește viitorul,

a accentuării deosebirilor dintre oameni. Întrucât rolul familiei în educarea propriilor odrasle a scăzut

- 6 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

vertiginos, acestea trebuie stimulate să o facă, chiar să se implice mai mult în activitătile școlare. Unitătii

de invătămant poate avea rolul de a crea acel sentiment al alpartenentei la grup prin crearea unor activităti

specifice, care să evidențieze atât rolul elevului , cât și pe cel al clasei. Deoarece oamenii primesc în-

fluențe educative din multiple direcții , activitătile formale trebuie conjugate cu cele nonformale și cu

cele informale pentru a-și dovedi eficientă. Deși educația formală se situează pe priul loc, cea nonformală

are o acțiune mai evidentă în momentul în care educabilii ajung la autoeducație.

S-a putut observă că educația nonformală a primit de-a lungul timpului o serie de definiții, dintre

care reținem că ea constituie ansamblul acțiunilor pedagogice proiectate și realizate într-un cadru

instituționalizat extradidactic și extrașcolar văzut că o punte între cunoștințele asimilate la lecții și

informațiile acumulate informal.

Educația nonformală inseamnă orice acțiune organizată în afară sistemului școlar , prin care se

formează o punte între cunoștințele predate de profesori și punerea lor în practică. Acest tip modern de

instruire elimină stresul notelor, al disciplinei impuse și al temelor obligatorii. Inseamnă plăcerea de a

cunoaște și de a te dezvoltă.

Trebuie să precizăm că este utilă respectarea unor reguli și principii pentru a desfăsura activităti

nonformale de calitate. Acestea au la bază competențele și conținuturile educației formale și oferă

diverse posibilităti de aplicare a cunoștințelor dobândite în cadrul educației oficiale . De regulă,

activitătile au loc în scoală și sunt constituite din cercuri pe discipline cu caracter tematic sau

pluridisciplinar, competiții culturale, sportive, cultural–stiintifice, întâlniri cu scriitori, cluburi de stiintă,

serbări școlare, drumeții, excursii, tabere, expediții, scoală de weekend, concursuri, vizionări de

spectacole, vizite la muzee, biblioteci, etc. Au caracter formativ-educativ, sunt facultative sau opționale,

cunosc modalităti diferite de finanțare, nu presupun acordarea unei evaluări riguroase, promovează

muncă în echipă, presupun un demers cross-trans-interdisciplinar, sunt dirijate de personal specializat,

aflat în stransă legătură cu părintii, elevii, organizațiile socioculturale sau politice. Conținutul este

organizat pe arii de interes, nu pe ani de studiu sau pe discipline academice.

Valențele educative ale activitătilor nonformale reliefează relația mai destinsă, mai apropiată

dintre educator și educat . Chiar dacă profesorul conduce întregul demers didactic, elevii se pot manifestă

spontan și liber. Adultul nu își impune punctul de vedere, cel mult sugerează, cooperează și sprijină să

devină buni organizatori ai propriei activităti. Paleta de strategii didactice variate oferă elevului șansa de

a acumula experinte de viată prin contactul nemijlocit cu oamenii cu fenomenele de cultură materială și

spirituală.

Pentru a stimula dezvoltarea cognitivă, spirituală, interpersonala și socială, activitătile

nonformale, că și cele formale, se adaptează cerințelor individuale ale elevilor, potențialului acestora.

Nu putem nega valențele psihologice ale educației nonformale: individul se adaptează mai ușor cerințelor

ulterioare ale societătii, observându-se schimbări schimbări la nivelul vieții de familie, apietei forței de

muncă a comunitătii, a societătii multiculturale și a globalizării.

Scoală din zilele noastre nu poate ignoră experiențele acumulate de elevi în cadrul acestor

activităti. Că și educația formală, cea nonformala urmăreste formarea unor comportamente propice

invătării continue, chiar și prin mijloace proprii, achiziționarea unui volum de informații și transferarea

lui în diverse domenii ale cunoașterii dezvoltarea gândirii critice, multiplicarea experiențelor pozitive.

În ultimul rând, constatăm o tendința de apropiere între educația formală și cea nonformală:

prima tinde să devină tot mai flexibilă, mai adaptată nevoilor și motivațiilor specifice educabililor, în

vreme ce a două se organizează din ce în ce mai riguros urmăreste o cât mai explicată recunoaștere

publică, folosește metode deja probate și recunoscute deja probate și recunoscute de specialiști,

- 7 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

urmăreste asigurarea unei anumite calităti. Cu toate acestea, educația nonformala își are rolul ei,

sprijinind eforturile celor care doresc sporirea coerenței procesului instructiv-educativ: educația

permanentă și orientarea prospectivă a educației.

În concluzie, educația nonformală este accesibilă tuturor, este caracterizată de adaptabilitate, nu

impune restricții sau conditionări, dar nici nu oferă recompense de genul celor pe care le oferă educația

formală. Ea pur și simplu oferă noi perspective și oportunităti pe plan personal , cât și profesional. Este

utilă în nenumărate domenii și ajută la completarea golurilor din programa scolară.

Bibliografie: 1. Ioan Jinga , Educație permanență , editură Științifică și Enciclopedică , București ,

1891; 2. Suchodolski , Bogdan , Să învățam nonformal , Institutul Unesco pentru educație , 2006;

- 8 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

ÎNVĂŢAREA BAZATĂ PE JOCURI DIDACTICE

Prof. Nae Florentina Laura

Liceul Voievodul Mircea

Târgoviște, județul Dâmbovița

Meseria de dascăl este o mare şi frumoasă profesiune care seamănă cu nici o alta, o meserie care

nu se părăseşte o dată cu hainele de lucru. O meserie aspră şi plăcută, umilă şi mândră, exigentă şi liberă,

o meserie unde pregătirea excepţională este abia satisfăcătoare, o meserie care epuizează şi înviorează,

care te distrează şi exaltă, o meserie în care a şti nu înseamnă nimic fără emoţie, în care dragostea este

sterilă fără forţa spirituală, o meserie când apăsătoare, când implacabilă şi ingrată, când plină de farmec.

Preocuparea permanentă pentru integrarea jocului didactic în activitatea de învăţare, în scopul

eficientizării acesteia a avut ca rezultat întocmirea acestei lucrări, în care mi-am îndreptat cu precădere

atenţia spre lecţiile cu caracter educativ.

“Jocul” didactic este o metodă de învătământ bazată pe acţiune şi simulare. “Jocul”- este o

metodă activă de însuşire şi consolidare a cunoştintinţelor, este o activitate care se poate desfăşura atât

în clasă sau în afara lecţiilor ajutând profesorul să cunoască capacităţile elevilor.Prin utilizarea jocurilor

se dezvoltă la elevi imaginaţia, rapiditatea şi profunzimea gândirii, memoria, spiritul de observaţie şi

mai multe trăsături intelectuale care vor contribui la însuşirea corectă a noţiunilor, la o cunoaştere mai a

acestora.

Jocurile didactice integrate în lecţii aduc varietate, veselie, previn monotonia şi plictiseala,

integrarea jocului ca metodă activ-participativă în procesul de predare-învăţare-evaluare determină o mai

mare eficienţă a lecţiilor, reflectată în rezultatele elevilor.Prin latura lor distractivă, jocurile contribuie

la dezvoltarea spiritului inventiv şi creativ, al gândirii şi imaginţiei, a interesului pentru lecţii.

Ca urmare profesorul va alege acele jocuri prin care cunoştinţele elevilor sunt reactualizate,

fixate, asociate într-un mod relaxant, în funcţie de obiectivele propuse şi conţinutul lecţiei. Jocurile pot

fi organizate fie individual, fie pe grupe de elevi, sub formă de concurs însoţit de cadrul festiv adecvat .

Jocul didactic ca metodă activ-participativă este utilizat cu succes în procesul de învăţare,

recunoscut ca având multiple valenţe formative, deoarece răspunde particularităţilor de vârstă ale

elevilor.

Prin jocul didactic se precizează, se consolidează, se sintetizează, se evoluează şi se îmbogăţesc

cunoştinţele copiilor, acestea sunt valorificate în contexte noi, inedite. Spre deosebire de alte tipuri de

jocuri, jocul didactic are o structura aparte.

Scopul jocului - reprezintă o finalitate generală spre care tinde jocul respectiv şi se formulează

pe baza obiectivelor de referinţă din programa activităţilor instructiv-educative.Scopurile jocului

didactic pot fi diverse: consolidarea unor cunoştinţe teoretice sau deprinderi, dezvoltarea capacităţii de

exprimare, de orientare în spaţiu şi timp, de discriminare a formelor, mărimilor, culorilor, de relaţionare

cu cei din jur, formarea unor trăsături morale.

Conţinutul jocului - include totalitatea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor cu care copiii

operează în joc. Acestea au fost însuşite în activităţile anterioare. Conţinutul poate fi extrem de divers,

trebuie să fie bine dozat, în funcţie de particularităţile de vârstă ale copiilor, să fie accesibil şi atractiv.

Sarcina didactică - indică ce anume trebuie să realizeze efectiv copiii pe parcursul jocului pentru

a realiza scopul propus. Se recomandă că sarcina didactică să fie formulată sub formă unui obiectiv

operaţional, ajutându-l pe copil să conştientizeze ce anume trebuie să realizeze.

Sarcina didactică trebuie să fie în concordanţă cu nivelul de dezvoltare al copilului, accesibilă şi, în

acelaşi timp, să fie atractivă.

- 9 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Regulile jocului - concretizează sarcina didactică şi realizează legătura dintre aceasta şi acţiunea

jocului. Precizează care sunt căile pe care trebuie să le urmeze copiii în desfăşurarea acţiunii ludice

pentru realizarea sarcinii didactice. Sunt prestabilite şi obligatorii pentru toţi participanţii la joc şi

reglementează conduita şi acţiunile acestora în funcţie de structura particulară a jocului didactic.

Regulile jocului prezintă o mare varietate:

➢ indică acţiunile de joc;

➢ precizează ordinea, succesiunea acestora;

➢ reglementează acţiunile dintre copii;

➢ stimulează sau inhibă anumite manifestări comportamentale.

Elementele de joc - includ căile, mijloacele folosite pentru a da o coloratură plăcută, atractivă,

distractivă activităţii desfăşurate.

Conceperea lor depinde în mare măsură de ingeniozitatea cadrului didactic.

Sarcina cadrului didactic este de a găsi pentru fiecare joc, elemente de joc cât mai variate, deosebite de

cele folosite în activităţile anterioare, în caz contrar existând riscul că acestea să nu mai prezinte

atractivitate pentru copii, esenţă jocului fiind, în acest caz, compromisă.

Jocul didactic poate fi introdus în oricare moment al lecţiei, atunci când elevii manifestă

semne de oboseală sau când observăm că scade interesul pentru învăţătură.

Reuşita unui joc didactic depinde şi de materialele didactice utilizate în joc. Acestea trebuie să

fie adecvate conţinutului, variate şi atractive, uşor de manevrat şi să provină din mediul apropiat.

Plăcerea cu care participa copiii la joc este singură justificare a recurgerii la jocul didactic.

Jocul didactic contribuie la îmbogăţirea, fixarea, sistematizarea, aprofundarea şi evaluarea

cunoştinţelor şi deprinderilor elevilor.

Prin joc e antrenată toată clasa la asimilarea cunoştinţelor prin forţe proprii, elevii, participând

activ şi efectiv la procesul de învăţare ca protagonişti şi nu ca spectatori.Prin joc elevii învaţă cu plăcere,

cei timizi devin volubili, activi, mai curajoşi, capătă încredere în capacităţile lor, învaţă să-şi subordoneze

interesele personale în faţa intereselor grupului.

Prin caracterul lui practic, jocul mijloceşte cunoaşterea directă a lumii şi, mai ales, cultivă

deprinderi, trăsături complexe de caracter, convingeri şi puternice trăiri emoţionale. El este generatorul

unei motivaţii puternice, intrinseci, eficiente. Motivele incită la acţiune. Ele apropie elevul de materialul

cognitiv. Au drept consecinţă un randament sporit al acţiunilor de cunoaştere. Pornind de la o motivaţie

bine aleasă se va instaura înclinaţia puternică spre materialul de cunoaştere (obiectul succesului

personal).

Jocul influenţează pozitiv voinţa de învăţare - act care trebuie educat, inoculat precum un ser.A-i

atrage pe elevi - iată o adevărată punte de încercare pe care un dascăl trebuie să o treacă. Voinţa îi va

aduce elevului activism, spirit de iniţiativa, putere, perseverenţă, independenţa.

Jocul implică logic curiozitatea. Ea se manifestă prin interesul de cunoaştere - atitudinea activă ,

pozitivă şi perseverenţă.

„Întreaga activitate intelectuală, implicată în învăţare este substanţial potenţată de interesul de

cunoaştere, deoarece motivele care stimulează şi energizează această activitate conţin în structura

lor acest interes .“ (I. Drăgan 1987)

Bibliografie:

- 10 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Bache H., Mateiaş A., Popescu E., Şerban F., 1994, Pedagogie preşcolară.Manual pentru şcolile

normale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;

Creţu E., 1999, Psihopedagogia şcolară pentru învăţământul primar , Editura Aramis, Bucureşti;

Dulamă, M. E., 2002, Modele, strategii şi tehnici didactice activizante, Editura Clusium, Cluj-Napoca;

- 11 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

INFLUENȚA MUZICII ASUPRA ADOLESCENȚILOR

- O ABORDARE PSIHOLOGICĂ –

Prof. Petcu Viviana Florentina, Liceul Teoretic

Alexandru Rosetti, Vidra, Ilfov

Pentru a putea înțelege ce influență are muzica asupra tinerilor este necesar să înțelegem mai întâi

nevoia de muzică a tinerilor. Când spunem tineri ne referim în mod special la grupa de varsta 14 – 20 de

ani, la adolescenți, deoarece ei par a fi cei mai mari consumatori de muzică.

Ca să înțelegem nevoia lor de muzica e bine să înțelegem câteva din particularitățile acestei vârste.

Adolescența este vârsta “ingrata”, așa cum o numesc unii psihologi. Este perioada caracterizată

printr-o expansiune a conștiinței, a conștiinței de sine în mod special. Adolescentul are nevoie să afle

cine este el și pleacă singur în această căutare. Energia care până la această vârsta a fost investită în

legăturile parentale este recanalizată spre grupul de prieteni sau alte activități la fel de conținătoare ca

propria familie. Această înlocuire a dependenței parentale cu dependența de grupul de prieteni sau

dependența de muzică este o etapă absolut firească de de-idealizare a parinților care va conduce în cele

din urmă spre o nouă condiție psihologică, aceea de ființă autonoma și independentă.

Adolescentul nu mai are nevoie să fie definit de părinti ci are nevoie să-și găsească propriul sens,

să-și descopere valoarea în confruntarea cu ceilalți.

Faptul că adolescentul nu mai aparține lumii copilariei dar nici universului adulților duce la stări

contradictorii de anxietate, tensiune, ostilitate, conduite impulsive. Refugiul tinerilor este de cele mai

multe ori găsit în muzica și în apartenență la un grup de prieteni care să-i valorizeze.

Observând tinerii pe stradă, în metrou, cu căstile în urechi ascultând parcă tot timpul muzică,

întelegem că muzica este un mediu securizant și liniștitor în care deși sunt singuri se simt însoțiți. Tânărul

creează o relație specială între el si muzică, o relație de identificare, muzica pe care o ascultă îl reprezintă,

îl definește și îl valorizează.

Poate cea mai importanta funcție a muzicii este aceea de relaxare, de liniștire. Să ne gândim la cum

își liniștește mama copilul mic care plânge sau este agitat, cântăndu-i un căntecel. Acum putem înțelege

de ce unii adolecenți obosiți de sfaturile si “cicăleala” părinților devin aproape dependenți de muzică, de

acest efect liniștitor si securizant pe care îl ofera muzica.

Muzica în funcție de ritm dar și de intensitate poate induce stări de excitație pozitivă (élan, optimism,

tendință la activitate), potențarea inspirației si buna dispoziție. In același timp un ritm lent poate induce

o stare de melancolie, de visare.

O alta functie a muzicii este cea de comunicare, un anumit gen de muzica devine un limbaj specific

unui anumit grup de tineri, un cod al lor. Aceasta deoarece tinerii au nevoie de un spațiu al lor, de un

limbaj al lor, la care adultii sa nu aibă acces. De multe ori tinerii se definesc prin muzica pe care o ascultă

(fan rock, fan pop, fan disco, fan house). Apartenența la un gen de muzică conduce la apartenența unui

grup de prieteni de care tânărul are absolută nevoie.

Muzica este comunicare între tânăr si ceilalți, între tânăr și sine. Este o comunicare într-o situație

destinsa si securizantă pe care o creeaza ritmul muzicii si convenția sociala care asociază muzica cu

divertismentul si distracția. De aici rezulta si doua motive pentru care muzica are funcție terapeutica si

totodată doua rezultate terapeutice.

- 12 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Primul este ca prin muzica se reia contactul conștient cu emoțiile stocate până atunci. Emoții

puternice care nu sunt exprimate în momentul trăirii lor se păstrează sub forma unor tensiuni, conflicte,

care acum pot fi repuse în analiză sau reflecție într-un cadru securizant pe un ritm liniștitor sau dinamic.

Să nu uităm ca muzica care are text si voce facilitează un mai mare impact emoțional, conferind calitatea

de dialog si centrând ascultatorul pe o anumită problematică (iubire, verva, agresivitate, revolta,

senzualitate). Ascultând muzică care îi reflectă cel mai bine emoțiile, tânărul poate experimenta intrarea

în contact cu acele emoții și o mai bună gestionare a lor.

Al doilea motiv pentru care muzica, și in special muzica simfonica si new age, are efect terapeutic

este acela că ea impune o stare de liber acces pe tărâmul imaginației, o stare de visare unde totul este

posibil, unde problemele par altfel, unde blocajele si stereotipurile se pierd în varietatea posibilităților

favorizând deschiderea spre ceilalți.

Influența muzicii asupra psihicului tinerilor este una benefică, atâta timp cât este păstrat un echilibru

între ascultatul muzicii și celelalte dimensiuni ale vieții ( școală, profesie, familie,etc),sau alternanța între

genuri de muzică.

Ascultând muzică tânărul poate descoperi că se poate simți excelent și când este numai cu el, că s-a

eliberat de nevoia compulsivă de a fi tot timpul cu ceilalți, de teama și anxietatea de a fi singur. Tânărul

devine conștient de resursele lui, de capacitatea de a transfigura si sublima suferința, frustrările,

dezamagirea si de a se recrea. A asculta si trăi muzica este o experiență ce permite unor conținuturi care

zăceau în inconștient să iasă la iveala, și odată cu ele și energia pe care o conțin. Muzica este o experiență

hrănitoare, vitalizantă și înnoitoare.

Daca ne gândim la impactul socio-cultural pe care îl are muzica asupra tinerilor, ne gândim implicit

la modelele pe care tinerii le descoperă în muzică. Calitățile cele mai căutate de tineri la modelele lor

sunt autonomia , inteligența, voința și încrederea în sine.

Tânărul are nevoie de modele ca să se poată cauta și construi pe sine. In această perioadă modelele

parentale nu mai sunt pe locul întâi ci sunt înlocuite de altele (eroi, campioni, cântăreți) de personajele

care sunt acum importante pentru tânăr și care îi reflectă căutările, aspirațiile.

Odată cu muzica preferată tânărul adopta și modelul vestimentar și atitudinal al celui ce cântă

muzica respectivă. Adoptarea unui stil vestimentar asemanător modelului de către toți fanii unui gen de

muzică, provine tot din nevoia de identificare cu modelul , de experimentare a unui fel de a fi, dar și din

nevoia de apartenența la un grup. Pentru a se gasi pe sine, adolescentul are nevoie să experimenteze prin

modele mai multe feluri de a fi , pana când va afla cu adevarat cine este si cum este el.

Orientarea spre un anumit gen de muzica, mai mult sau mai puțin accesibilă, este o tendința a

tinerilor de a-și construi o microcultura specifica, un stil de viața diferit de al populației majoritare (prin

vestimentație si atitudine), care pe măsura socializării și a impunerii valorilor recunoscute social ar putea

sa nu reziste in timp. O astfel de microcultura muzicală asociată și cu un limbaj specific care promovează

anumite modele și valori reprezintă din punct de vedere sociologic un aspect al varietății culturale, ceea

ce presupune că o cultura sau mod de viața nu este superior altuia.

Referitor la impactul negativ pe care îl poate avea muzica asupra tinerilor, trebuie să amintim

dependența de muzica, atunci când muzica devine un stimulent indispensabil, analog dependenților fața

de drog. La o parte din fanii anumitor genuri de muzică, se remarcă un comportament asemanător cu cel

al consumatorilor de droguri clasice, înclinat spre păstrarea unei stări euforice, prin refularea

problemelor nedorite, tinzând să evadeze din real într-o stare de atemporalitate si aspațialitate.

- 13 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

PUTEREA EMOȚIILOR – pentru o invatare eficienta a elevilor.

Prof. Cristea Claudia

Şcoala Gimnazială Eremia Grigorescu, Bucuresti

Să luăm în considerare modalitățile intenționate de a aduce emoții în experiențele noastre de

predare și învățare. Cum putem să valorificăm puterea emoțiilor pentru a ajuta elevii noștrii să se

conecteze, să învețe și să păstreze materialul nostru mai adânc?

Există o mulțime de modalități pe care le putem proiecta pentru emoție în clasele noastre. Iată

câteva strategii care sunt utile. Să luăm în considerare modul în care aceste abordări ar putea îmbunătăți

capacitatea elevilor de a învăța.

Indiferent de formatul sau subiectul clasei dumneavoastra, trebuie să știți de impactul pe care tu

și emoțiile tale îl poate avea asupra interesului și motivației elevilor să învețe și să se angajeze. Puteți

face o mare diferență cu un efort deliberat de a fi entuziast, pozitiv și optimist cu privire la succesul

elevilor dumneavoastră.

Uneori ne plictisim puțin de cursurile pe care le-am învățat mult timp. Căutați modalități de a vă

revigora pasiunea și apoi împărtășiți pasiunea cu elevii.

În același fel, împărțiți idei cu elevii dvs. Aduceți exemple personale și povestiri care ilustrează

concepte. În primul rând relaționați subiectele la evenimentele curente care v-au atras interesul și veți

capta și interesul elevilor dumneavoastră.

O altă idee: încercați să fiți plăcut. Scoala nu este un concurs de popularitate. Dar sigur nu te

doare dacă elevii tăi te plac. Ei vor fi mai motivați să participe la cursuri și să acorde atenție, dacă vă

plac și vă respectă. Și asta nu poate face rău, nu?

Deci cum să faceți asta? Zâmbet .

A stabili un contact vizual. Empatizeaza cu elevii tăi. Întrebați-i cum merge ziua lor sau

săptămâna lor. Întrebați după acel examen mare pe care l-au avut într-o altă clasă. Practic, dezvoltați și

transmiteți o atitudine favorizantă și încurajatoare. Afișarea elevilor care vă plac și îngrijirea pentru ei

poate crește în mod semnificativ preferințele pentru dvs. – ceea ce îi ajută să se arate și să învețe.

Putem, de asemenea, crea conexiuni emoționale la conținut prin folosirea muzicii sau a

videoclipurilor. Redați un videoclip sau o melodie evocatoare care se referă la subiectul zilei. Afișați o

imagine în mișcare pentru a ajuta elevii să înțeleagă sau să se conecteze mai bine la un concept de clasă.

- 14 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Redați o înregistrare audio a unui poet care citește poezia atribuită sau un videoclip al unui joc. Aceste

tehnici ajută la aducerea materialului în viață într-un mod atrăgător.

O altă modalitate de a accesa elementele emoționale ale învățării este aceea de a oferi elevilor un

anumit control asupra învățăriilor. Atunci când oferiți elevilor alegeri, probabil că vor avea un interes

mai mare pentru sarcina lor. Aceasta va spori motivația lor de a le completa. Pot alege elevii dintr-o serie

de evaluări sau subiecte? Pot ajuta ei să decidă asupra unor criterii de clasificare sau a politicilor din

clasă?

În mod similar, crearea unor activități cât mai valoroase pentru elevi. Arătați relevanța pentru

obiective personale, academic și de carieră pentru a aprinde entuziasmul și interesul. Și încurajați starea

de concentrare totală, astfel încât sentimentul de sine este cufundat în proces – prin crearea de sarcini

care au lovit acel loc dulce de dificultate dorită.

Există atât de multe alte modalități de includere a emoțiilor, care vizează emoțiile, chiar dacă pur

și simplu recunoaștem că acestea există în procesele noastre de predare și învățare. Cu puțină gândire,

sunt sigura că veți găsi modalități de a valorifica putere a emoțiilor în propriile dumneavoastra clase.

Referinte:

Cavanagh, S. R. (2016). The spark of learning: energizing the college classroom with the science of

emotion. Morgantown: West Virginia University Press.

- 15 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

ASPECTE METODOLOGICE PRIVIND ÎMBUNĂTĂȚIREA

CITIT–SCRISULUI ÎN CLASA I

prof. înv. primar Grosu Lăcrămioara

Școala Gimnazială Todirești

Învăţătorul este cel care dăruieşte fiecărui copil, la pornirea lui pe drumul spre lumină, primele

elemente, călăuzindu-i paşii spre marele titlu de ,,Om”. El este acela care modelează materialul cel mai

de preţ – copilul - , tinzând ca din fiecare bloc de marmură brută să realizeze o fiinţă înzestrată cu cele

mai frumoase trăsături, un om care să înmănuncheze calităţile morale cele mai înalte.

Predarea-învăţarea limbii române are conotaţii profunde, chiar şi din perspectiva faptului că este

suportul predării–învăţării altor discipline de învăţământ. Cum ar putea un copil rezolva o problemă la

matematică, dacă n-ar putea citi enunţul problemei? Cum ar putea învăţa la istorie, geografie, ştiinţe,

dacă nu ar şti sa citeasca?

Învățarea citit-scrisului în școală debutează din primul an; de la sunet la propoziție, de la

elementele grafice la ultima literă a alfabetului limbii romane.

Însușirea cititului este un proces complex ,îndelungat , care parcurge două etape:

a) învățarea tehnicii,a mecanismului propriu-zis al cititului ,și

b) învățarea tehnicilor muncii cu cartea .

Față de citit , scrisul este o activitate mult mai complexă, mai dificilă pentru micii școlari

,deoarece include , pe lângă activitatea intelectuală specifică cititului , și un efort fizic , de reproducere

a semnelor grafice a limbii ,este transformarea unei structuri fonetice într-o structură grafică ,iar în

condițiile cuvântului tipărit , transformarea structurii grafice de tipar într-o structură grafică de mână.

O serie de operații , cum sunt analiza si sinteza fonetică, precum și exprimarea articulată a

cuvintelor , sunt comune , atât în activitatea de realizare a cititului , cât și în aceea a scrisului.

Metoda fundamentală pentru învățarea citit- scrisului în limba română rămâne metoda fonetică

,analitico-sintetică. Aceasta metodă are la bază rațiuni desprinse din particularitățile limbii române și

particularitățile psihologice ale copiilor de 6-7 ani.

Obiectivul central al studierii limbii române în ciclul primar este dezvoltarea competențelor

elementare de comunicare orală și scrisă ale copiilor iar acesta se realizează prin dezvoltarea integrată

a capacităților de receptare și exprimare orală cât și scrisă.

Metoda fonetică ,analitico-sintetică reprezintă un ansamblu de metode –conversația , demonstrația

și exercițiul- care se întrepătrund și care dau configurație întregii strategii educationale.

Însușit, citit –scrisul trebuie îmbunătățit , iar aici putem enumera și prezenta metode atât tradiționale

cât și moderne.

O principala tehnică de îmbunătățire a cititului o constituie trezirea interesului pentru lectura.

Lectura, constituie unul dintre cele mai importante obiective ale actului citirii, în sensul larg al

cuvântului, de aceea elevul trebuie stimulat în aşa fel încât, cartea să-i devină prietenul cel mai fidel şi

nedespărţit.

- 16 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Jocul de rol – stimulează funcţiile intelectuale ,modelează procesele afectiv-motivaţionale. Prin

joc elevul transfigurează obiectele , fenomenele , relaţiile , îşi asumă roluri.

Exerciţiul constituie, prin varietatea la care se pretează, prin posibilitatea efectuării în orice moment al

lecţiei, prin multitudinea sarcinilor ce pot fi rezolvate si prin valoarea lui formativă, o metodă nelipsită

din activitatea cadrului didactic.

Brainstorming-ul este o metodă de stimulare a creativităţii şi imaginaţiei elevilor, dar şi de formare

a unor trăsături de personalitate (spontaneitate, altruism etc.). Se realizează prin formularea a cât mai

multor idei, ca răspuns la o situaţie enunţată de profesor sau un elev, după principiul ”cantitatea

generează calitatea”.

Ciorchinele este o metodă de brainstorming neliniară care stimulează gândirea critică, conexiunile

dintre idei, crearea unei structuri grafice, a unor clasificări şi corelări de cunoştinţe, utilizând informaţii

dintr-o sursă analizată.

Cadranele metoda este grafică şi eficientă pentru selectarea, clasificarea şi sintetizarea informaţiilor.

Se poate folosi cu success în toate etapele lecţiei, dar şi pentru realizarea feed-back-ului învăţării. Se

lucrează individual, dar şi pe grupe, fiecare elev completând un cadran, sarcinile fiind distribuite între

ei, nu de către profesor.

Turul galeriilor este tehnica de învăţare prin cooperare care stimulează ”gândirea critică şi învăţarea

eficientă”, încurajând copiii să-și spună opiniile cu privire la soluțiile propuse de colegii lor.

Cubul este o metodă ce permite explorarea unui subiect din mai multe perspective, contribuind

la o abordare complexă şi integratoare a temei. Se poate utilize la toate tipurile de lecţii, imprimând

lecţiei un caracter dinamic şi relaxant.

Explozia stelară este o metodă de stimulare a creativităţii, o modalitatea de relaxare a copiilor şi se bazează

pe formularea de întrebări pentru rezolvarea de probleme şi noi descoperiri.

Pentru a deveni o activitatea intelectuală esențială scrisul este consolidat prin copiere, transcriere,

dictare, scrierea funcționlă ,scrierea imaginativă, rezumatul și povestirea. În clasa I cele mai folosite sunt

primele trei - copiere, transcriere și dictarea.

Copierea este imitarea scrierii pe baza unui model de mână. Modele scrise de mână de către învățător

sau în caietele speciale sunt grafisme, litere, propoziții și texte scurte.

Transcrierea este forma scrierii după modelele de tipar. Dacă prin copiere se realizează o imitare

,transcrierea presupune transformarea literelor de tipar în litere de mână,acesta fiind un proces mult mai

complex , deoarece copiii citesc cuvântul tipărit ,îl memorează ,îl convertesc într-un nou tip de scriere și

îl scriu.

Dictarea este un exercițiu mai complex decât cele două amintite mai sus ,întrucât copiii vor scrie fără

a vedea vreun model . Ei vor fi nevoiți să coreleze imaginea auditivă a sunetelor ,cuvintelor, propozițiilor

și textelor cu imaginea grafică.

Cititul şi scrisul sunt achiziţii fundamentale, de modul în care au fost dobândite depinde şi succesul

şcolar. Ele constituie baza însușirii tuturor materiilor de învățământ. Formarea deprinderilor de citire și

scriere este o cerință de bază a muncii instructiv-educative în clasa I. Prin aceasta se deschid orizonturi

largi spre însușirea știintei și culturii. A-i învăța pe copii să citeasca și să scrie este ‚,cheia și lacătul

lumii și a înțelepciunii,, spunea Ion Creangă.

BIBLIOGRAFIE

- 17 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

-- Șerdean ,Ioan ,Didactica limbii române în școală, Editura Teora Educațional, București ,1998

-- Parfene ,Constantin , Metodica studierii limbii și literaturii române in școală, Editura Polirom, Iaşi, 2006

-- Cerghit, Ioan, Metode de învăţământ, Editura Polirom, Iaşi, 2006

-- Cucoş, Constantin, Pedagogie- Ed. a II-a, rev. şi adăug., Editura Polirom ,Iaşi, 2002

- 18 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

MODALITĂȚI DE STIMULARE A LECTURII ÎN CICLUL PRIMAR

PROF. ÎNV. PRIMAR TULUMIS VIOLETA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ ,,MIHU DRAGOMIR”

BRĂILA

,,Lectura joacă un rol important în viața copiilor, un rol mai important decât în viața celor

vârstnici. Cartea citită în copilărie rămâne în amintire aproape toată viața şi le influențează

dezvoltarea ulterioară.”( Nicolae Iorga)

Lectura îi apropie pe copii de realitate, permițând largi perspective către cunoașterea altor forme

ale ei. Prin lectură, elevii sunt conduși să-și formeze capacitatea de a surprinde, de a descoperi conținuturi

și forme ale realității, exprimate printr-o multitudine de modalități de expresie, de a le asocia cu altele.

Studiul cărților de către elevi impune organizare, îndrumare şi supraveghere. Școala are misiunea

de a-i înarma pe copii cu deprinderi temeinice de autoinstruire şi autoperfecționare prin intermediul

tuturor mijloacelor şi în primul rând prin mijlocirea cărții.

Cartea trebuie să devină prietena copilului de la cea mai fragedă vârstă. Ea îl ajută să parcurgă

căile cunoaşterii, de la concret la abstract, de la intuiţie la reprezentare şi fantezie. Cu ajutorul ei, copilul

intră în posesia numeroaselor instrumente care îi pot satisface dorinţa de a descoperi realitatea

înconjurătoare, ea însăşi fiind o lume.

Alegerea potrivită a cărţilor duce la formarea interesului pentru lectură. Ele trebuie să fie potrivite

cu vârsta, preocupările şi preferinţele elevului.

Al doilea pas şi tot atât de important este deprinderea lecturii, obţinerea eficienţei ei maxime în

urma citirii unei cărţi. Lectura elevilor este un act intelectual esenţial, care trebuie îndrumat şi

supravegheat de şcoală şi familie. Pentru ca apropierea de carte să devină o deprindere zilnică, iar

plăcerea de a citi – o necesitate dorită şi trăită, e potrivit ca şi familia să se implice activ în apropierea

copilului de miracolul cărţii, încă înainte de învăţarea alfabetului.

Ce înseamnă lectura bine îndrumată?

Înseamnă accesibilitate, genuri şi specii literare adecvate, limbajul folosit de autor.

Pentru ca o lectură să fie accesibilă şcolarilor ar trebui să ținem cont cel puțin de următoarele

aspecte: mărimea textului, număr corespunzător de mesaje, număr mai mic de acțiuni, texte în care să

nu predomine descrierile (sunt mai greu de înțeles).

Referitor la genurile şi speciile literare, potrivite sunt textele narative, care abordează teme din

sfera de cunoştințe a copiilor. Nici textele lirice, în special cele în versuri, nu trebuie neglijate pentru că

oferă modele de exprimare, trezesc sentimente şi emoții. Voi prezenta în continuare câteva sugestii de modalităţi prin care putem stimula interesul

elevilor noștri pentru lectură.

Formarea bibliotecii de clasă, precum și a bibliotecii personale, reprezintă o formă de

îndrumare a lecturii. Prima se compune din cărţi aduse de copii şi învăţător, se stabileşte un bibliotecar

al clasei şi se apoi se trece la împrumutarea cărţilor.

Ghicitorile literare sunt mijloace pasionante ce-i invită pe copii la lectură. Acestea se pot

desfăşura astfel : se citeşte un fragment şi se cere elevilor să indice opera şi autorul sau să recunoască

lectura din care face parte un personaj.

Foarte apreciat de elevi este şi jocul cu versuri: învăţătorul recită unu-două versuri dintr-o

poezie, iar elevii continuă.

Pentru a implica şi părinții în activitatea de studiere a cărții, se poate organiza un Carnaval al

personajelor din poveşti. Fiecare copil va primi o poezie-ghicitoare despre un personaj literar cunoscut.

- 19 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Acasă, împreună cu părinții, vor realiza o mască sau un costum potrivit personajului, vor căuta informații

despre personaj în cele mai diverse surse. Astfel, copiii, alături de părinții lor, vor reuși să dea viață unor

personaje literare, în cele mai originale moduri.

La clasele a III-a şi a IV-a interesul elevilor pentru lectură se amplifică. Se pot întocmi cu

elevii portofolii pentru fiecare scriitor cunoscut, cuprinzând portretul, date biografice şi aspecte esenţiale

din opera lor.

Lecţiile de popularizare a cărţilor, a unor scriitori, reprezintă, de asemenea, un mijloc de

îndrumare a lecturii particulare. O carte pentru copii nou apărută se citeşte mai întâi de către învăţător,

apoi se prezintă elevilor. Aceştia îşi notează titlul şi autorul, pentru a o putea procura.

Expoziţiile de carte se pot organiza în clasă şi cuprind cărţi despre o temă anume ce pot fi

lecturate de elevi- ex.: Din viaţa plantelor, Trecutul glorios al patriei, Povestiri despre animale.

Şezătorile şi medalioanele literare invită din nou elevii la lectură.

În încercarea de a readuce cartea și

biblioteca în atenția elevilor, inițiez și coordonez Concursul Județean Interdisciplinar ,,Popas în lumea

cărților...” aflat la a VI-a ediție, anul acesta.

Concursul se adresează școlarilor din clasele I-IV din județul Brăila. Participă echipaje

formate din 4 elevi(câte unul din cele patru niveluri). În fiecare an sunt anunțate din timp titluri de lecturi

propuse.

Probele concursului sunt următoarele:

1),,Invitație la lectură-Convinge-mă să citesc!”

Într-o intervenție de 5 minute, membrii fiecărui echipaj folosesc în cadrul unui moment special

pregătit în prealabil, orice mijloace cu scopul de a trezi interesul pentru lectură a unei cărți la alegere

(sugestii: recitare poezii, interpretare cântece, reclame, afișe, fotografii din timpul orelor de lectură,

sloganuri originale cu privire la lectură, bannere, etc.)

2),,Prietenii cărților”

Proba se desfășoară în scris, cu sarcini

diferențiate pentru fiecare din cele 4 niveluri cărora se adresează. Elevii colaborează rezolvând itemii

probei, în echipă. Pentru fiecare răspuns corect se atribuie un număr de puncte .

3),,Cel mai reușit text ilustrat”

Elevii au posibilitatea să colaboreze pentru a reprezenta artistico-plastic un fragment dintr-un

text dat utilizând tehnică la alegere (desen, colaj, tehnica mixtă) în format A4. Titlul este stabilit de

către comisia de organizare.

Apreciez faptul că toţi cititorii au de câştigat prin participarea la acest concurs deoarece au

oportunitatea de a-şi prezenta cunoştinţele într-o manieră originală, dezvoltându-le astfel creativitatea,

interesul pentru învăţare şi spiritul de echipă.

BIBLIOGRAFIE

1. *** (2006), Învăţământul primar, Nr.4, Ed. Miniped, Bucureşti;

2. Crăciun, Corneliu: Metodica predării limbii române în învăţământul primar, Ed. Emia,

Deva, 2001;

3. Cornea, Paul: Introducere în teoria lecturii, Ed. Minerva, Bucureşti, 1988;

4. Pamfil, Alina - Didactica limbii şi literaturii române, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000;

- 20 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

5. Nuţă, Silvia - Metodica predării limbii române în clasele primare, vol. I şi II, Ed. Aramis,

2000, Bucureşti;

6. I. Şerdean - Metodica predării limbii romane în învăţământul primar, E.D.P Bucureşti, 1988.

- 21 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

BUNE PRACTICI ÎN PROCESUL INSTRUCTIV EDUCATIV

Profesor învățământ primar Robitu Anamaria Mădălina

Școala Gimnazială ,, Mihu Dragomir,, Brăila

Învăţarea reprezintă un ansamblu de acţiuni cu caracter planificat, sistematic, metodic, intensiv,

organizate şi conduse de cadrul didactic, în scopul atingerii finalităţilor prevăzute în curriculum. O

abordare integrată permite copiilor să se angajeze în scop de învățare, relevanta. Învățarea integrată

încurajează copiii să vadă interconectarea și interdependențele dintre ariile curriculare.

Sunt de părere că orice activitate din școală trebuie să fie o experienţă de învăţare şi pornind de

la acest fapt să se acorde o importanţă egala tuturor tipurilor de activităţi desfăşurate. Abordarea

integrată este o împletire a conţinuturilor într-o formă atractivă, flexibilă, mobilizatoare, care conduce

activitatea copilului spre investigare, documentare, cercetare si aplicare practică a celor învăţate.

Pornind de la principiile de disciplină inteligentă: „ Toți elevii sunt diferiti". "Toți elevii urmează

aceeași secvență în dezvoltarea sa, dar fiecare într- un ritm diferit. “Elevii sunt în mod natural curiosi și

dornici de a explora mediul lor.“, “Elevii știu să învețe unii de la alții"Învățarea este posibila atunci când

ai interes și când poți participa activ.“, "Utilizarea mai multor modalitati senzoriale facilitează

învățarea.“ și nu in ultimul rând acela că "Jocul este unul dintre cele mai bune moduri de a invata."

Predarea integrată a conţinuturilor se manifestă atât la nivelul proiectării globale, cât şi în proiectarea

activităţilor zilnice. Procesul formativ–educativ pe care îl desfăşoară în activitatea cu şcolarii , ne

permite nouă învățătorilor să ne valorificăm propria experienţă didactică, originalitatea şi creativitatea

prin realizarea activităţilor cu caracter integrat.

Experienţele de învăţare la care copilul participă pot fi comune tuturor copiilor din grupă sau pot

fi diferenţiate, în funcţie de gradul de interes manifestat de aceştia, de particularităţile individuale ale

fiecărui copil. Astfel, activităţile integrate se pot organiza prin alternarea tuturor formelor de învăţare,

individual, în perechi, în microgrup sau cu întreaga grupă. Prin intermediul jocului , copilul poate

dobândi noi cunoştinţe, îşi formează anumite priceperi şi deprinderi, dar are şi ocazia să aplice în situaţii

concrete cunoştinţele învăţate, să interrelaţioneze cu colegii, să-şi formeze şi dezvolte abilităţi socio-

afective, prin asumarea responsabilităţii şi rolurilor diferite în cadrul microgrupului din care face parte.

Consider că jocul este cea mai eficientă formă de învăţare integrată datorită naturaleţei cu care

copilul învaţă! Prin joc ,școlarul își exprimă sentimentele în simboluri, îşi dezvoltă astfel gândirea

abstractă, comunică cu sine, cu ceilalţi, îşi exprimă sentimente, reacţionează afectiv, recepţionează şi

învaţă să recunoască sentimentele celorlalţ,foloseste obiectele din jurul lui în scopuri în care au fost

create, dar şi în alte scopuri (îşi dezvoltă creativitatea), îşi dezvoltă atenţia.

Din experienta mea de învățător am invatat ca JOCUL este o experienţă naturală, universală

jocul liber Jocul de rol/drama tizarea Jocul cu reguli Jocul de construc ţii Jocurile dinamice/ de mişcare

jocul didactic Jocuri senzoriale Jocuri de analiză perceptivă vizuală, de reconstitu ire de imagini din

bucăţele Jocuri logice de comparare a obiectelor după criterii date şi de analiză, descriere, clasificare

Jocuri gramaticale.

Exemple de bune practici

Cunoscand fapul ca activităţile integrate lasă multă libertate de exprimare şi acţiune atât pentru

copil cât şi pentru mine ca învățătoare că i se oferă copilului o gamă largă de oportunitaţi pentru a-şi

- 22 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

exersa o învăţare activă, ca se aduce un plus de lejeritate şi mai multă coerenţă procesului educativ,

punându-se un accent deosebit pe joc ca metodă de bază a acestui proces si de asemenea activitatea

integrată se dovedeşte o soluţie pentru o mai bună corelare a activităţilor de învăţare cu viaţa socială si

culturală voi exemplifica prin cateva activitati pe care le-am desfasurat .

In cadrul proiectului “Am si eu o identitate “ am explica faptul ca fiecare copil are dreptul la

un nume şi o cetăţenie, că orice copil are dreptul de a-şi păstra identitatea, cetăţenia, numele şi relaţiile

familiale, că trebuie soluţionate şi mai ales prevenite cazurile de răpire şi de ţinere ilegală a copilului în

afara graniţelor ţării şi că orice copil are dreptul de a avea propria sa cultură, religie şi

limbă.Personalitatea unui copil se formează prin relaţiile sale cu mediul înconjurător. Pentru ca aceste

relaţii să fie pozitive, copiii au nevoie de afecţiune, de respect şi de încurajare permanentă.

Se pot desfășura jocuri , cum ar fi: Cine este, cine este? O persoană, n-o vedeţi?, le-am citit

povestea „ Fetiţa care nu avea nume”, le-am cerut să-şi deseneze autoportretul şi să comenteze ce le

place mai mult la ei înşişi şi le-am prezentat câteva studii de caz referitoare la abuzuri şi încălcări ale

drepturilor copiilor şi a demnităţii umane. Le-am arătat certificatul de naştere, cartea de identitate,

carnetul de elev, legitimaţia de student, paşaportul şi le-am explicat semnificaţia fiecăruia, subliniind că

fără acestea nu li se recunoaşte existenţa.

In planificarea proiectului „Familia mea „am pornit de la premisa ca in familie se formează

personalitatea copilului şi se dezvoltă identitatea sa, este important ca familia să ofere copiilor

posibilitatea valorificării lor ca fiinţe umane, iar copiii să simtă că sunt parte a unei familii. Prin proiectele

tematice referitoare le familie copiii au cunoscut componenţa familiei, felurile familiei ( lărgită,

monoparentală, de adopţie, plasament) şi responsabilităţile pe care le pot avea în sânul acesteia.

Ca și activități, copiii au ascultat poveştile Băiatul care nu se oprea din plâns, Hansel şi Gretel,

Cenuşăreasa, Tom Degeţel, Fratior si suirioara etc. Activităţile au fost integrate cu activitati artistico-

plastice de desen si pictura in care copii au redat familia şi au descris pe membri familiei ,ce le place

si ce nu le place la fiecare dintre ei .

Pentru recunoaşterea de către copiii înşişi a apartenenţei la o comunitate mai largă decât familia,

cunoaşterea responsabilităţilor speciale pe care comunitatea le are faţă de copii şi înţelegerea

responsabilităţilor pe care copiii le au faţă de comunitate, am desfăşurat acţiunea” O ieşire în

comunitate.”-proiect tematic in care copiii au observat locurile special organizate pentru ei: grădiniţa,

şcoala, parcul, policlinica, cât şi oamenii comunităţii: poliţiştii, gardienii publici, vânzătorii. A doua zi

au redat prin desen ce le-a plăcut şi ce nu le-a plăcut în această plimbare. Folosind planşe am discutat

despre ce face medicul pentru copii, ce face educatoarea , ce face invatatoarea ,ce face preotul sau ce

face poliţistul pentru copiii din comunitate.

Pentru a cunoaste drepul lor la opinie, participare, organizare, orice chestiune sau procedură care

afectează copilul, dreptul copilului de a-şi exprima opiniile şi libertatea de a obţine şi difuza informaţii,

dreptul copilului la libertatea de gândire, conştiinţă şi religie, supus îndrumării corespunzătoare a

părinţilor şi legilor naţionale şi libertatea de asociere, cu excepţia cazurilor când un asemenea fapt ar

viola drepturile altora,am desfăşurat jocul Ecoul muntelui, jocuri de rol :La cumpărături, În vizită la

prietenii noştri.

În concluzie , pot afirma că activităţile integrate aduc un plus de lejeritate şi mai multă coerenţă

procesului de predare-învăţare, punând accent deosebit pe joc ca metodă de bază.

- 23 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

BIBLIOGRAFIE :

1. Cerghit I. Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi strategii. Bucureşti,

Editura Aramis, 2002;

2. Cristea S. Dicţionar de termeni pedagogici. Bucureşti, E.D.P., 1998;

3 . Steele J.L., Temple Ch. Lectura şi scrierea pentru dezvoltarea gîndirii critice vol. 1, 2. Ghid pentru

învăţători. Centrul Educaţia 2000

- 24 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII ELEVULUI

PRIN INTERMEDIUL ACTIVITĂŢILOR EXTRAŞCOLARE

Prof. înv. primar Sighişorean Mioara Elena

Şc Gimn.Nr. 1, Sãcele , jud. Braşov

,, Copilul nu ştie nimic pentru că i-ai spus, ci pentru că a înţeles el însuşi; să nu înveţe ştiinţa,

ci să o descopere.” (Jean-Jacques Rousseau )

Andrei Cosmovici în lucrarea intitulatã Psihologie generală, defineşte creativitatea ca fiind ,,o

capacitate mai complexă decât imaginaţia”. Componenta principală a creativităţii o constituie

imaginaţia, dar creaţia de valoare reală mai presupune şi o motivaţie, dorinţa de a realiza ceva nou,

ceva deosebit. O altă componentă implicată este voinţa, perseverenţa în a face numeroase încercări

şi verificări.

Activitatea de predare-învătare devine creativă în măsura în care învăţătorul ştie şi reuşeşte să

medieze între elev şi lumea înconjurătoare. În acest context, el poate asigura elevilor săi o învăţare

creativă, care presupune: iniţiativă proprie, muncă independentă, încredere în forţele proprii, reacţie

pozitivă la solicitările mediului etc.

Factorul esenţial pentru stimularea spiritului creator la elevi îl constituie relaţia educaţională, iar

în cadrul acesteia atitudinea învăţătorului în clasă şi în afara ei.

Activitatea în afara clasei şi extraşcolară oferă numeroase prilejuri pentru cultivarea imaginaţiei,

creativităţii. Învãtãtorul poate organiza întâlniri cu oameni de ştiintă sau de artă care pot vorbi despre

munca lor, despre dificultăţi şi satisfacţii. Ei pot trezi vii interese pentru problemele ce-i preocupă.

Vizitele la muzeu, expoziţiile, excursiile, serbările şcolare lărgesc orizontul, câmpul fanteziei copiilor şi

sunt surse de inepuizabile întrebări.Multe activităţi de tip stimulativ pot fi rod al ,,creativităţii” cadrului

didactic. Din lucrurile mici se pot crea, descoperi lucruri/ fenomene interesante.

Activităţile de genul şezãtori, excursii, vizitele la muzee, participarea la concerte, vizionarea

de spectacole pentru copii la teatrele din oraş îşi vor pune amprenta subliminal în dezvoltarea

personalităţii elevilor.

Alt gen de activităţi sunt parteneriatele şcolare cu elevi din alte şcoli, dar şi din alt mediu

(respectiv- mediul rural), cu copii de grădiniţă, parteneriatele cu Teatrul (participarea la activităţi

organizate cu prilejul porţilor deschise- copiii au fost încântaţi de ceea ce au văzut în culisele teatrului),

parteneriatul cu biblioteca şcolară sau cu biblioteca judeţeană ş.a.

Foarte potrivită pentru realizarea cu succes a obiectivelor propuse în domeniul dezvoltării

creativităţii este şezătoarea. Ea reprezintă o formă atractivă, recreativă şi dinamizatoare. Şezătoarea, ca

orice acţiune pedagogică poartă amprenta şi nota de originalitate a învăţătorului, ea fiind rezultatul unei

programări şi al unei pregătiri temeinice în prealabil. Prin conţinutul informaţional ce se vehiculează pe

parcursul şezătorii, prin intermediul celor mai accesibile producţii literare cum sunt: poeziile, snoavele,

ghicitorile, poveştile, basmele, proverbele, zicătorile etc. elevii află, culeg o bogăţie de idei, impresii,

trăiesc autentic, spontan şi sincer situaţiile redate.

Vizionarea în colectiv a filmelor este îndrăgită de copii, nu numai datorită fascinaţiei pe care

imaginea filmului o exercită asupra lor, ci şi dorintei de a se afla în grupul prietenilor şi colegilor cu care

pot să facă schimb de impresii.

- 25 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Serbările sunt manifestări festive, cu programe complexe, prilejuite de sărbătorirea diferitelor

evenimente de însemnătate naţională sau internaţională, de tradiţiile şi obiceiurile statornicite în şcoală.

Ele reprezintã activităţi extracurriculare tradiţionale, care au mari valenţe educative. Aceste

activităţi permit exprimarea activă nu numai a câtorva elevi mai talentaţi într-un domeniu sau altul, ci a

unui număr cât mai mare de elevi, fiecare contribuind, în felul lui, la reuşita comună. Toate aceste

activităţi au un rol formativ, dar îşi ating scopul numai în măsura antrenării elevilor la realizarea lor,

punând în valoare capacităţile intelectuale, afective, estetice şi fizice ale copiilor.

Cadrele didactice care lucrează cu elevii de azi, ei înşişi coparticipanţi la creaţiile celor pe care-

i instruiesc, pe baza experienţei concrete şi a măiestriei lor pedagogice, afirmă că şcolarii dispun de un

potenţial creativ important. Stă în puterea noastră să-l canalizăm ,să-l dezvoltăm, astfel ca el să fie

fructificat în folosul copiilor, al oamenilor şi al societăţii.

Bibliografie:

1. Cosmovici, Andrei, Iacob Luminiţa , Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 1999

2. Cerghit, I, Metode de învăţământ ,Bucureşti, EDP, 1976

3. Revista ,,Învăţământul primar”, nr.1/2002, Editura Discipol, Bucureşti, Stimularea

creativităţii elevilor prin activităţile extraşcolare

- 26 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

INTEGRAREA ÎN ACTIVITATE A ELEVULUI DE CLASĂ

PREGĂTITOARE ÎN PRIMELE SĂPTĂMÂNI DE ȘCOALĂ

prof. înv. primar, Balan Ramona,

Școala Gimnazială Părhăuți,

com. Todirești, Jud. Suceava

Intrarea la școală reprezintă o etapă inițiatică în viața copilului și de aceea el are nevoie să fie

pregătit și sprijinit pe măsură. Cunoscând copilul, dezvoltarea și trăirile lui îi putem fi mai bine alături

ca părinți și ca învățătoare. Totodată cunoscându-ne pe noi înșine ca educatori putem să creăm un mediu

viu în jurul copilului care să i se potrivească și care să se scuture de stereotipiile deja prea mult proliferate

în educație. Ca adulți implicați în educație avem responsabilitatea mediului educativ în care se dezvoltă

copiii noștri și a consecințelor pe care acesta le are în evoluția lor.

Şcoala deschide copilului o lume nouă, o lume în care semnele și simbolurile structurează

limbajul propriu vieții intelectuale. Copilul, ca membru al comunității școlare, se poate descoperi pe sine

dincolo de graniţele familiei din care face parte. Şcoala apare astfel ca un important mediu de socializare,

ca un tărâm magic al conceptelor şi ca un spaţiu al cunoaşterii şi formării de sine. Tărâmul şcolii însă

este unul mult diferit de cel al familiei, al grădiniţei, dar şi de cel al comunităţii în general. Aici sunt

reguli şi repere specifice pe care copilul nu le poate intui şi nu şi le poate asuma, de aceea perioada de

acomodare devine importantă. Adesea, de felul în care petrecem copilul către lumea școlii, depinde și

interesul lui pentru aceasta, bucuria de a se implica și disponibilitatea de a aloca timp pregătirii şcolare,

toate cu efect asupra devenirii lui intelectuale. Nevoia copilului de a fi sprijinit adecvat în acomodarea

sa cu mediul școlar a fost investigată în cadrul proiectului de cercetare „Acomodarea copilului cu

trecerile de nivel din învățământul obligatoriu” (2012-2013) al laboratorului „Teoria educației” din

cadrul Institutului de Științe ale Educației. Aici însă voi puncta doar acele elemente ale cercetării care se

referă la intrarea copilului în școală, la contextul vieții familiale și școlare unde el poate găsi un sprijin.

Ce trăiește micul școlar?

Copilul merge la școală atunci când împlinește vârsta potrivită, dar este el suficient pregătit

pentru această schimbare din viața lui? Poate el anticipa realist ce înseamnă școala, poate el să înțeleagă

de ce trebuie să meargă la școală și la ce îl ajută aceasta?

Majoritatea copiilor se bucură mult la gândul că vor merge la școală. Școala este pentru ei ca o

promisiune a bunei deveniri, a unei vieți noi într-o lume de basm. Acolo copilul se gândește că va deveni

mare și important pentru întreaga comunitate (ca mama și tata). Dar, ajuns în mediul școlar, copilul

găsește suficientă susținere și înțelegere pentru ceea ce simte și trăiește? Părinții îi oferă suportul de care

are nevoie pentru trecerea sa într-o etapă importantă a existenței? Școala este suficient de pregătită să-l

primească și să-l educe așa cum are nevoie? Sunt cadrele didactice apte de a nu dezamăgi copilul?

Ca adulți educatori, indiferent că suntem părinți, cadre didactice, cercetători, decidenți în educație

sau numai membri ai comunității, ne punem aceste întrebări ori de câte ori ne aflăm în preajma unui

copil care începe școala. Răspunsul la aceste întrebări ne arată dificultățile prin care trece copilul la

intrarea în școală, dar și sprijinul pe care îl are el din partea familiei, a școlii și a comunității pentru a se

putea adapta. În raport cu sprijinul care i se oferă, copilul însuși descoperă modalități proprii de

acomodare cu școala, de integrare a ei în viața sa.

Atitudinea copilului față de școală

- 27 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

La intrarea sa în școală, copilul se confruntă cu un mediu necunoscut, cu persoane străine, cu

cerințe noi. El este nevoit să facă față, într-un timp scurt, unei schimbări mari care se petrece în viața sa.

Copilul însuși devine „elev” și nimic nu mai pare ca înainte. Dacă este sprijinit, copilul reușește să facă

față schimbării și să se bucure de noua etapă în care a intrat, să beneficieze de tot ceea ce îi oferă școala.

Adaptarea copilului la mediul școlar depinde mult de atitudinea părinților, dar și de priceperea și

bunăvoința învățătoarei. De asemenea, contează ca adulții de sprijin să-l înțeleagă, să nu îl ia pe

nepregătite, să-i ofere în școală un mediu adecvat dezvoltării lui și potrivit trăirilor sale.

Probleme psihopedagogice ale vârstei școlare

Intrarea în școlaritate se subsumează întru totul caracteristicilor de profil ale unei faze de tranzacție,

ocupând o poziție specială în configurația tabloului copilăriei. Începutul vieții școlare este, în acelasi

timp, începutul activității de învățare care îi cere copilului nu numai efort intelectual considerabil, ci și

o mare rezistență fizică. Nu trebuie pierdut din vedere faptul că dezvoltarea trăsăturilor caracteriale și a

caracterului ca structură psihică unitară, coerentă, este necesară si dintr-un alt considerent. Cu cât un

copil va dispune de un caracter mai educat, mai puternic, cu atât el va fi capabil sa-și controleze

trăsăturile temperamentale și să-și valorifice pe deplin aptitudinile care se dezvoltă la această vârstă.

Socializarea conduitelor copiilor, apariția unor trăsături caracteriale are loc în contextul jocului si

al activitățiilor obligatorii, când relațiile interpersonale și cele de grup sunt principalele modalități de

relaționare.

Mica școlaritate este perioada când se modifică substanțial regimul de muncă și de viață,

caracteristicile tensionale și vectoriale, generate de evenimente care domină si marchează tabela de valori

a școlarului mic.

Școala este factorul principal al formării și al educației tinerei generații în concordanță cu cerințele

societații. Școala introduce în fluxul activității copilului un anumit orar, anumite planuri și programe cu

valoare structurantă pentru activitate.

Mediul școlar, în care copilul de șase ani este primit, este complet diferit de cel familial, el fiind creat,

cum observa E. Debesse, nu pentru a distribui satisfacții afective, ci pentru o muncă disciplinată

continuă,organizată. Școala constituie un mediu care, în locul unui grup restrâns (cel de joc) oferă

copilului o colectivitate și un loc de muncă cu numeroase intrepătrunderi-mentale, afective, morale care

se constituie ca un important resort al dezvoltării psihice.

Adaptarea la școală, la ocupațiile și relațiile școlare presupune o oarecare maturitate din partea

copilului, care să-i insufle capacitatea de a se lipsi de activitatea îngusta din mediul familial și de

interesele imediate ale jocului pentru a pătrunde într-un nou univers de legături sociale și a-și asuma

îndatoriri.

Declanșând un proces de adaptare la un mediu și la un sistem de solicitari foarte diferit-ca

structură, climat, funcționare-de cel din familie și din gradiniță, școala îți exercită de fapt calitatea ei

formatoare asupra evoluției psihice a copilului.

- 28 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

METODE MODERNE IN PREDAREA –ÎNVĂŢAREA GEOGRAFIEI

Prof. Cristofor Andreea-Irina

Scoala Gimnaziala „Elina Basarab”

Herasti, Giurgiu

Gândirea critică este un concept nou, utilizat tot mai mult în didactica actuală, şi este privită ca

o gândire liberă, caracterizată de claritate şi coerenţă, de originalitate şi creativitate, lipsită de şabloane

şi stereotipie. Formarea capacitații de gândire critica la elevi se realizează in timp, prin exercițiu,

utilizând metode si tehnici specifice.

Pentru ca un elev să se bucure de un astfel de univers cognitiv, trebuie să se elibereze de

automatismul schemelor şi să beneficieze de un mediu exterior favorabil determinat de un profesor

manager, care să-l stimuleze în dobândirea abilităţilor şi deprinderilor de gândire critică.

Stilul şi personalitatea profesorului generează atitudini şi, în final, deprinderi mentale şi

comportamentale ce favorizează, inhibă sau distrug gândirea critică a celor conduşi.

Una din dificultăţile profesorului este de a selecta acele competenţe, acele valori, care să asigure

integrarea elevilor în societate, concomitent cu orientarea fiecăruia spre identificarea limitelor propriului

univers, care de multe ori este neconcordant cu tabloul general.

În perioada actuală se pune mare accent pe activitatea individuală, pe dezvoltare capacităţilor de

muncă individuală aflate însa sub îndrumarea strictă a profesorului.

Trecerea în revistă a câtorva metode şi mijloace de predare, dar şi de evaluare care se bazează

pe utilizarea gândirii critice a elevului, va veni în sprijinul celor interesaţi de acest aspect al didacticii

moderne.

1.Gândiţi – Lucraţi în perechi – Comunicați reprezintă o metodă care poate fi aplicată cu

succes, mai ales la clasele gimnaziale unde se studiază geografia regională, dar şi la clasele de liceu

cu deosebire la clasele a X-a şi a XI-a unde se pune mare accent pe gândirea fiecărui elev cu privire la

evenimentele lumii contemporane, la prefacerile care au avut loc în ultima perioadă în infrastructura

unor zone .

Activitatea se poate desfășura frontal, cu notarea pe tablă a celor mai bune răspunsuri primite,

sau pe grupe. Fiecare grup îşi alege un conducător care va avea rolul de prezentare, în faţa profesorului

şi a întregii clase, a concluziilor şi realizărilor întregului grup.

Avantajul este dat de faptul că la evaluare participă întreaga clasă, sunt analizate răspunsurile şi

pot fi trase unele concluzii.

Dezavantajul este dat de neimplicarea directă a profesorului în desfăşurarea activităţii fiecărui

grup şi de eventualul deranj fonic.

- 29 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

2. Diagramele sunt reprezentări grafice sintetice, expresive, la scară, ale datelor statistice sub

formă de desene geometrice, liniare sau în suprafaţă, care redau fenomenele cercetate, atât sub aspectul

cantitativ, cât şi calitativ, evidenţiind trăsăturile esenţiale ale acestora ( Dulamă, p.122, 2000).

Această metodă se poate utiliza atât în învățământul gimnazial, cât şi liceal, cu mare succes,

deoarece elevii îşi vor putea utiliza gândirea critică în analiza unor procese şi fenomene.

Ex : Evoluţia populaţiei României (aplicabilă la clasa aXII-a)

Figura 31: Evoluţia numerică a populaţiei României

Profesorul cere elevilor sa analizeze diagrama şi să observe elementele reprezentate. Definesc

natalitatea, mortalitatea, sporul natural şi precizează factorii care influenţează cele trei componente.

Elevii sunt cei care au rolul principal în desfăşurarea lecţiei, profesorul doar îi îndruma, cerându-

le să precizeze fapte geografice.

Prin intermediul diagramelor se realizează o cooperare între elevi şi profesor, iar cunoștințele

botinuțe prin efort intelectual propriu vor fi fixate foarte bine.

Avantajele constau in faptul ca activitatea se desfăşoară frontal, participă întreaga clasă .

Dezavantajul este pentru elevii mai timizi care nu-şi pot exprima liber punctul de vedere.

Scrierea pentru dezvoltarea gândirii critice este o metoda în care elevul este situat în centrul

procesului educativ, oferindu-i-se, prin activităţi de scriere, posibilitatea abordării personale a unor

fenomene şi procese, precum şi interpretarea relaţiilor dintre acestea.

Ex: Cauzele prezentei reliefului glaciar bine reprezentat in Munții Parâng

Elevilor li se precizează tema, iar ei trebuie să redacteze o lucrare după un plan stabilit în prealabil

de profesor.

-5

0

5

10

15

20

25

Natalit Mortalitate Spor natural

1977

1990

2004

- 30 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Dezavantajul unei astfel de activităţi este dat de neimplicarea activă a profesorului în realizarea

lucrării, dar acesta stabileşte un plan iniţial şi analizează rezultatele finale.

Avantajul este în primul rând pentru elevii mai timizi, cărora le este mai greu să se exprime oral,

dar sunt foarte studioşi, sau foarte buni realizatori de lucrări scrise.

3. Gândirea critică şi învățarea după imagini poate fi concretizată sub forma unei activităţi

frontale, când elevilor li se prezintă o imagine a unei unităţi de relief, a unei regiuni deja studiate sau a

unei aşezări umane.

Figura 32: Munţii Parâng

În această situaţie, profesorul este cel care conduce întreaga activitate, iar elevii răspund

întrebărilor acestuia. Activitatea este de evaluare a cunoştinţelor după ce a fost predată lecţia “Tipuri de

peisaje în regiunile geografice ale Europei”, la clasa a XII-a.

Elevii privesc imaginea prezentată de profesor, iar pe baza cunoştinţelor acumulate în timpul

lecţiei vor putea analiza procese si fapte geografice.

Avantajul este dat de prezenţa activă a profesorului în desfăşurarea activităţii, el putând înțelege

nivelul cunoştinţelor acumulate de elevi şi poate recupera eventualele lacune ale elevilor.

O astfel de evaluare a cunoştinţelor este atractivă pentru elevi, înlocuind harta sau evaluarea

clasică.

Evaluarea este privită ca o cale de perfecţionare, ce presupune o strategie globală asupra

formării. Evaluarea realizată în sistemul de învăţământ, la nivelul procesului, de pildă, generează

anumite informaţii care au o funcţie autoreglatoare pentru creşterea eficienţei instruirii. Un rol important

în funcţionarea procesului didactic îl are conexiunea inversă, care este asigurată, în buna măsură, de actul

evaluării.

O evaluare eficientă se poate realiza prin modalităţi care să încurajeze dezvoltarea, progresul, să

motiveze şi să stimuleze implicarea participanţilor. Cea mai potrivita este evaluarea ritmică ce are rolul

de a motiva elevi să înveţe constant şi nu în salturi, pentru o mai buna dobândire a cunoştinţelor.

- 31 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Elemente

comune

Gândirea critică poate fi utilizată şi în evaluarea cunoştinţelor de geografie, iar aceasta se poate

realiza prin utilizarea metodelor activ - participative din partea elevilor cum sunt:

4. Diagrama Venn este o metodă ce se poate aplica cu succes la orice nivel de învăţământ,

deoarece elevii folosesc gândirea critică în compararea unor teme asemănătoare cărora le identifică

elementele ce le individualizează, dar şi cele comune (Dulamă p.230, 2004).

Ex: la clasa a IX a, după ce se studiază capitolul Carpații si Depresiunea Colinara a Transilvaniei,

se poate aplica Diagrama Venn pentru a realiza o comparaţie între relieful Munților Parâng si relieful

Munților Apuseni, respectand anumite cerinte.

Avantajul consta in faptul ca activitatea se poate desfăşura atât frontal cât şi pe grupe. Atunci când

activitatea se desfăşoară pe grupe, fiecare grupă îşi alege un lider care prezintă concluziile la care a ajuns

grupul în urma rezolvării sarcinilor cerute de profesor.

Dacă activitatea se desfăşoară frontal prezintă avantajul participării active a profesorului care

pune întrebări ajutătoare, completează lacunele sau îndreaptă greşelile.

Dezavantajul apare atunci când clasa este împărţită în grupe, profesorul nu participă activ, dar poate

interveni în momentul în care liderul fiecărui grup prezintă diagrama realizată de grupul său. Acest tip

de evaluare dezvoltă gândirea critică a elevilor deoarece aceştia sunt solicitaţi sa gândească, să-şi

evalueze cunoştinţele anterioare şi să expună rezultatele întru-n mod cât mai corect şi concret, în faţa

întregii clase care participă direct la evaluare.

CONCLUZII

Gândirea critică are menirea de a găsi „calea cea mai scurtă” spre dezvoltarea gândirii elevului,

schimbându-i atitudinea faţă de învăţare, dar şi dezvoltarea pozitivă a personalităţii sale. Trebuie să

recunoaştem că învăţământul românesc actual se confruntă cu numeroase probleme generate de

neimplicarea totală a profesorilor în reformă, aceştia neputând renunţa la acele metode şi tehnici de

predare tradiţionale în care rolul principal îl are profesorul, iar elevul este doar captator de informaţie,

dar şi din partea elevilor care nu sunt obişnuiţi să formuleze întrebări, să argumenteze sau să observe

anumite fenomene în mediul înconjurător.

O învăţare activă presupune o interacţiune între profesor şi elevi, utilizarea unor metode, strategii

şi practici noi care să dezvolte gândirea logică, gândirea critică, formarea capacităţii de a rezolva

probleme.

Toate aceste metode stau la îndemâna fiecărui profesor preocupat de modernizarea procesului de

predare – învăţare, proces în care relaţia profesor – elev va căpăta alte dimensiuni, mai ales că utilizarea

lor nu presupune eforturi materiale deosebite.

- 32 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Mai mult, aplicarea lor la orele de geografie, atât la gimnaziu, cât şi la liceu, a făcut ca această

disciplină să devină cu adevărat atractivă, nemaifiind tratată de către elevi drept o disciplină la care „este

necesar să toceşti”.

BIBLIOGRAFIE

Ilinca N., 2002, Didactica Geografiei, Edit. Corint, București

Dulama, Maria Eliza, 2000, Elemente de didactica geografiei, Edit. Clusium, Cluj – Napoca

Ilinca N., Mândruț O., 2006, Didactica aplicata a geografiei, Edit. CD Press, București

Dogaru V., Drăghicescu, Luminița., 2011, Educație si dezvoltare profesionala, Edit. Scrisul Romanesc

Bontas I., 2008., Tratat de pedagogie, Edit All, Bucuresti

REZUMAT

Gândirea critică este un concept nou, utilizat tot mai mult în didactica actuală, şi este privită ca

o gândire liberă, caracterizată de claritate şi coerenţă, de originalitate şi creativitate, lipsită de şabloane

şi stereotipie. Formarea capacitații de gândire critica la elevi se realizează in timp, prin exercițiu,

utilizând metode si tehnici specifice.

Pentru ca un elev să se bucure de un astfel de univers cognitiv, trebuie să se elibereze de

automatismul schemelor şi să beneficieze de un mediu exterior favorabil determinat de un profesor

manager, care să-l stimuleze în dobândirea abilităţilor şi deprinderilor de gândire critică. Gândirea critică

are menirea de a găsi „calea cea mai scurtă” spre dezvoltarea gândirii elevului, schimbându-i atitudinea

faţă de învăţare, dar şi dezvoltarea pozitivă a personalităţii sale.

Stilul şi personalitatea profesorului generează atitudini şi, în final, deprinderi mentale şi

comportamentale ce favorizează, inhibă sau distrug gândirea critică a celor conduşi.

Trebuie să recunoaştem că învăţământul românesc actual se confruntă cu numeroase probleme

generate de neimplicarea totală a profesorilor în reformă, aceştia neputând renunţa la acele metode şi

tehnici de predare tradiţionale în care rolul principal îl are profesorul, iar elevul este doar captator de

informaţie, dar şi din partea elevilor care nu sunt obişnuiţi să formuleze întrebări, să argumenteze sau să

observe anumite fenomene în mediul înconjurător.

Una din dificultăţile profesorului este de a selecta acele competenţe, acele valori, care să asigure

integrarea elevilor în societate, concomitent cu orientarea fiecăruia spre identificarea limitelor propriului

univers, care de multe ori este neconcordant cu tabloul general. În perioada actuală se pune mare accent

pe activitatea individuală, pe dezvoltare capacităţilor de muncă individuală aflate însa sub îndrumarea

strictă a profesorului.

- 33 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

ABORDAREA MULTIDISCIPLINARĂ A UNEI LECȚII DE GEOGRAFIE.

STUDIU DE CAZ: TEMA «VREMEA», CLASA A V-A

PROFESOR CONSTANTIN DORINA,

ȘCOALA GIMNAZIALĂ ”GEORGE BACOVIA”, BUCUREȘTI

Societatea contemporană, caracterizată printr-un ritm accelerat de evoluţie şi, implicit, prin

adâncirea interdependenţelor dintre componentele sale, cu consecinţe dintre cele mai profunde asupra

devenirii umane, impune în mod firesc prefigurarea unor măsuri şi adaptarea unor soluţii educative în

concordanţă cu esenţa şi sensul dezvoltării sale. Existenţa cotidiană provoacă omul la o cunoaştere

aproximativ globală, nu la cunoştinţe parcelate, de unde şi nevoia unui curriculum integrat, bazat pe

viaţa reală.

Curriculumul bazat pe viaţa reală asigură educaţiei indici de calitate, între care Drake (1998)

menţionează: elimină suprapunerile de concepte şi abilităţi din diferite domenii; sporeşte relevanţa

învăţării, oferă acestuia un context real; asigură o imagine globală asupra realităţii, nu oglinda spartă

în zeci de cioburi; dezvoltă cunoştinţe şi capacităţi cu grad mare de operaţionalizare şi aplicabilitate;

sporeşte autoîncrederea elevului, motivaţia învăţării, cooperarea cu ceilalţi, reduce anxietatea,

comportamentul distructiv.

De-a lungul evoluţiei istorice între societate şi educaţie a existat şi funcţionat un raport de

determinare şi influenţare reciprocă. Evoluţia idealurilor educaţionale confirmă legătura existentă între

aceste fenomene.

Conexiunea disciplinară cunoaşte patru niveluri de concretizare: multidisciplinaritatea;

pluridisciplinaritatea; interdisciplinaritatea; transdisciplinaritatea.

Multidisciplinaritatea reprezintă o formă mai puţin dezvoltată a transferurilor disciplinare, care

se realizează de cele mai multe ori prin juxtapunerea anumitor cunoştinţe din mai multe domenii, în

scopul reliefării aspectelor comune ale acestora, uneori fără relaţii aparente între ele.

Este o formă frecventă de supraîncărcare a programelor şi a manualelor şcolare. Această abordare

propune predarea conţinuturilor care aparţin unei discipline şcolare prin modalităţi specifice ale fiecărui

domeniu uzând de argumentaţiile altor discipline.

Studiu de caz: Tema aleasă pentru o abordare multidisciplinară este: VREMEA, inclusă în

Programa disciplinei GEOGRAFIE, care se studiază la clasa a V-a, ca o continuitate a cunoştinţelor

aprofundate la disciplina ŞTIINŢE în clasele III-IV.

Apar o serie de noţiuni noi, procese şi fenomene care au loc în natură, cu un înalt grad de

dificultate în înţelegerea lor, deoarece la acest nivel elevii nu au o serie de cunoştinţe anterioare (de

fizică, chimie, biologie, matematică), acestea urmând a fi studiate în anii următori.

Un rol important în înţelegerea acestei lecţii revin cunoştinţelor empirice ale elevilor, observării

directe a fenomenelor din natură şi, în general, contactul nemijlocit al elevului cu realitatea

înconjurătoare.

Metode didactice utilizate: explicația, conversația, activitatea independentă a elevilor,

problematizarea, lucrul cu modele grafice și cartografice, descoperirea dirijată, demonstrația.

Mijloace de învăţământ: hărţi sinoptice, diagrame, grafice, instrumente de măsură pentru

elementele meteorologice.

Abordarea multidisciplinară:

- 34 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Obiectivele fiecarei discipline implicată în abordarea multidisciplinară a temei:

Matematică Chimie Biologie Fizică Geografie

- realizarea de

măsurători ale

elementelor

meteorologice;

- efectuarea

calculelor

matematice

(temperatura medie

diurnă, temperatura

medie lunară,

temperatura medie

anuală, amplitudinea

termică diurnă etc.).

- analiza compoziţiei

aerului, apei;

- identificarea

proprietăţilor

chimice ale

atmosferei prin

experimentare;

- identificarea

factorilor biologici

care influențează

elementele

climatice;

- recunoașterea

florei, faunei locale

şi protejarea lor,

utilizând;

- identificarea

proprietăţilor

fizice ale

atmosferei;

- înţelegerea rolului

atmosferei în

fenomenele care au

loc la suprafaţa

Pământului ;

- analizarea modului

cum vremea

înfluenţează

activităţile umane;

- realizarea de

diagrame climatice,

de hărți sinoptice;

- analizarea spațială

a maselor de aer;

Conform programei, învăţarea nu este neapărat un rezultat al unui proces de predare: ceea ce

elevul învaţă depinde de ideile lui anterioare; un demers inductiv ce trece de la concret la abstract

conduce la o mai bună învăţare; elevii învaţă mai bine atunci când lucrează practic; o învăţare eficientă

presupune un feed-back; performanţele sunt afectate de aşteptări. Predarea ştiinţelor presupune

stimularea curiozităţii şi eliminarea plictiselii, continuarea învăţării în afara şcolii.

Obiectivele operaţionale propuse:

La sfârşitul lecţiei elevul trebuie să fie capabil:

- să realizeze măsurători pe care să le analizeze şi să le interpreteze, folosindu-şi experienţa

proprie;

- să poată realiza experimente simple;

- să recunoască şi să evite factorii de risc;

- să recunoască acţiunile de cauză-efect ale proceselor şi fenomenelor meteorologice;

VREM

EA

BIOLOGIA

MATEMATI

CA GEOGRAF

IA

FIZICA

CHIMIA

- 35 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

- să se orienteze pe hartă şi să o folosească în scop util;

- să cunoască rolul vremii în desfăşurarea activităţilor umane (navigaţie, activităţi agricole,

activități cotidiene etc.).

În predare m-am orientat după ceea ce s-a prezentat mai sus, ţinând seama de contextul educaţiei

actuale a şti nu mai este un scop în sine, ci un intermediar care asigură premisele lui a şti să faci, a şti

să fii, a şti să convieţuieşti şi a şti să devii.

Concluzii: demersul multidisciplinar este o necesitate în cazul curriculumului integralizat,

bazat pe trebuinţele elevilor, pe obiectivele şi conţinuturi care integralizează disciplinele geografie,

fizică, biologie, chimie, respectiv în aplicarea unei metodologii interactive.

Modelul curricular centrat pe competenţele elevilor contribuie la realizarea unui învăţământ

formativ, iar demersul metodologic interactiv deschide drumul interevaluării în spiritul premisei a învăţa

să acţionezi – idei definitorii, în cercetarea noastră, pentru proiectarea şi validarea prin experiment a

curriculumului integralizat .

Aspectele activităţii şcolare vizate au fost: inventarierea şi studierea conceptelor

fundamentale, a demersurilor pregătitoare şi a cadrului pedagogic şi socio-economic al dezvoltării

viziunii integralizate în învăţământul general; elaborarea conţinuturilor integralizate şi a modalităţilor

de restructurare a programelor, după trebuinţele elevilor; studiul procesului de predare-învăţare şi

precizarea rolului profesorului şi elevului în acest demers; transferul cunoştinţelor dobândite în situaţii

de viaţă concrete; evaluarea performanţelor elevului.

Bibliografie:

- Ilinca, N., Didactica Geografiei, Ed. CD PRESS, Bucureşti, 2016, pg. 33, 48;

- Mândruț, O., Dan, Steluța, Didactica Geografiei: o abordare actuală, Editura Corint

Educațional, București, 2014, pg. 23-25;

- x x x Manualele alternative - disciplina Geografie, clasa a V-a.

- 36 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

JOCUL DIDACTIC ÎN ORELE DE ISTORIE

Prof. MARIA GHEORGHE

SCOALA GIMNAZIALA ,,G-RAL EREMIA GRIGORESCU

BUCURESTI, SECTOR 4

Motto:

,,Învăţarea trebuie să fie percepută

ca cel mai de preţ dar, nu ca o

obligaţie”. Albert Einstein

Una dintre tendințele modernizării învățământului vizează flexibilitatea procesului instructiv

educativ pentru a asigura dezvoltarea capacităților și aptitudinilor fiecărui copil în raport cu propriile

posibilități. Instruirea diferențiată vizează adaptarea activității de învățare – îndeosebi sub raportul

conținutului, al formelor de organizare și al metodologiei didactice - la posibilitățile diferite ale

elevilor, la capacitatea de înțelegere, ritmul de lucru proprii unor grupuri de elevi sau chiar fiecărui

elev în parte. Didactica modernă se bazează pe racordarea acțiunilor instructiv-educative la nevoile și

potențialul copiilor, pe considerarea particularităților de vârstă și individuale ca indicator orientativ

prioritar.

Organizarea unui mediu de învăţare stimulativ, activizant, bazat pe strategia învăţării prin

colaborare și prin joc va genera ca efect o învăţare de calitate.

Jocul didactic reprezintă cea mai sigură cale de acces spre sufletul elevului, spre minunata

lui lume de ganduri şi vise. Pentru elev, aproape orice activitate este joc.

"Jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieţii. Jocul este singura atmosferă în

care fiinţa sa psihologică cere să respire şi, în consecinţă, să acţioneze." (E. Claparede)

,,Nu ne putem imagina copilăria fără rasetele şi jocurile sale. Sufletul şi inteligenţa devin mari

prin joc. Despre un copil nu se poate spune că el creşte şi atat; trebuie să spunem - că el se dezvoltă

prin joc.”

Copiii care nu sunt obişnuiţi cu jocul, răman „săraci” atat sub aspectul cognitiv, cat şi sub

aspectul personalităţii. Jocul oferă copiilor condiţii inepuizabile de impresii care contribuie la

imbogăţirea cunoştinţelor despre lume şi viaţă, formează şi dezvoltă in mod direct capacităţi

observative, iar in mod indirect jocul creează o mai mare antrenare, competenţă, deprinderi active,

măreşte capacitatea de inţelegere a situaţiilor complexe, creează capacităţi de reţinere, dar şi de dozare

a forţelor fizice şi spirituale, dezvoltă caractere, deprinderi, inclinaţii, aspiraţii.

Jocul didactic se caracterizează printr-o imbinare specifică a unei sarcini instructive cu

elemente de joc. Ponderea mai mică sau mai mare a uneia din cele două componente poate duce la

transformarea jocului didactic fie intr-o lecţie, cand accentul cade numai pe rezolvarea sarcinii

instructive, fie intr-o activitate pur distractivă, cand elementele de joc devin predominante.

Componentele care alcătuiesc structura unui joc didactic sunt următoarele: sarcina didactică,

conţinutul jocului, elementele şi regulile jocului .

Prima componentă – conţinutul - este constituită din cunoştinţele anterioare ale copiilor

- 37 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

insuşite in cadrul activităţilor comune cu intreaga clasă, cunoştinţe ce se referă la plante, animale,

anotimpuri, reprezentări matematice, istorice, etc.

Cea de a doua componentă a jocului - sarcina didactică - poate să apară sub forma unei

probleme de gandire, de recunoaştere, denumire, reconstituire, comparaţie, ghicire. Jocurile didactice

pot avea acelaşi conţinut, acestea dobandind un alt caracter, datorită sarcinilor didactice pe care le au

de rezolvat, de fiecare dată altele.

A treia componentă - regulile jocului - decurge din insăşi denumirea ei. Regulile sunt menite

să arate copiilor cum să se joace, cum să rezolve problema respectivă. Totoda tă regulile indeplinesc o

funcţie reglatoare asupra relaţiilor dintre copii.

Ultima latură - acţiunea de joc - cuprinde momente de aşteptare, surprize, ghicire, intrecere şi

fac ca rezolvarea sarcinii didactice să fie plăcută şi atractivă pentru elevi. Dacă vin în completarea

lecţiei, jocurile didactice, pot fi grupate după obiectivele urmărite şi

tipul lecţiei. După obiectivele urmărite, jocul este folosit in cadrul tuturor ariilor curriculare, iar

după tipul lecţiei jocul este folosit ca mijloc de predare, asimilare, mijloc de consolidare,

sistematizare, recuperare a cunoştinţelor.

Indiferent de modul de folosire, jocul didactic il ajută pe elev să-şi angajeze intregul potenţial

psihic, să-şi cultive iniţiativa, inventivitatea, flexibilitatea gandirii, spiritul de cooperare şi de echipă. In

cazul in care jocurile organizate au scop educativ bine precizat, devin metode de instruire, iar dacă

jocul este folosit pentru a demonstra o caracteristică a unei lecţii, acesta devine un procedeu didactic.

In cadrul orelor de istorie am propus jocuri dar am manifestat disponibilitatea de a desfăşura

jocuri propuse de către copii, inţelegand că acesta este „un impuls irezistibil prin care copilul îşi

modelează propria-i statuie” (Jean Chateau, „Copilul şi jocul” , Editura Didactică şi Pedagogică,1967

).

Vă prezint un set de jocuri utilizate cu succes in orele de istorie.

„Cutiuţa fermecată”- joc didactic pe care l-am desfăşurat frontal sau pe grupe, vizand

completarea unor enunţuri lacunare. Se decorează o cutiuţă astfel incat să fie atractivă şi se introduce

în ea jetoane cu termenii notaţi pentru completarea textelor lacunare. Uneori, termen îi i-am inlocuit

cu imagini-portrete de domnitori / personalităţi sau reprezentări ale diferitelor evenimente istorice.

De mare succes s-a bucurat jocul didactic „Alfabetul istoric”, propus chiar de unul dintre

elevi. Acest joc l-am aplicat in lecţiile de recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor. Pe coli mari de

desen (A3), fiecare grupă a conturat un număr egal de casete cu numărul literelor din alfabet. In

fiecare casetă elevii au avut ca sarcină să găsească numele unui eveniment, erou, conducător despre

care au invăţat la istorie sau au citit in lecturile suplimentare. Exemplu : a – Apollodor

din Damasc, b- baionetă, c- Călugăreni, d- Decebal, etc. Am fost surprinsă plăcut de inventivitatea

elevilor mei .

I-am încurajat să fie cât mai originali, creativi, să-şi pună in valoare aptitudinile şi inclinaţiile,

accentuand şi latura estetică a lucrării. Am organizat şi o expoziţie a acestor postere şi i-am invitat pe

copii la ”Turul galeriei”.

Un joc didactic asemănător este şi „Motivează-ţi decizia”care vizează punerea elevului in

situaţia de a juca un rol, de a inţelege modul de a gandi al celuilalt dezvoltandu -şi gandirea critică şi

creativitatea.

Am ales următoarele etape ale jocului:

- fiecare elev şi-a ales o personalitate politică sau un eveniment istoric;

- elevii au scris trei motive probabile care au condus la adoptarea unei decizii a personalităţii

respective ori a declanşat o acţiune, eveniment, fapt;

- fiecare elev şi-a prezentat „motivele” , in funcţie de rolul asumat;

- 38 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Exemplu: Eşti Decebal. Motivează-ţi decizia de a te sinucide.

Eşti Mihai Viteazul. Motivează decizia de a uni cele trei ţări.

Eşti Traian . Motivează decizia de a cuceri Dacia

Prin joc se pot consolida şi sistematiza cunoştinţele elevilor referitoare la ocupaţiile dacilor –ex.

confecţionarea uneltelor, armelor (din carton, folosind tehnica Tangram, cioplind in lemn sau cretă);

la plasarea in timp a evenimentelor istorice – ex. loto-urile; la relaţiile dintre evenimentele istorice –

ex. rebusuri, aritmogrife. Angajarea elevilor in activităţi de reconstituire a evenimentelor istorice şi a

relaţiilor dintre ele, pe baza vestigiilor, a ilustraţiilor, a hărţilor, le dezvoltă capacităţile creatoare şi

interesul pentru cunoaşterea istoriei. Totodată, punand elevul in situaţia de a-şi alege modele, a-şi

manifesta preferinţa pentru un erou sau altul, de a se comporta ca aceşti eroi , jocul contribuie la

educarea moral - patriotică a şcolarului .

Jocul didactic interdisciplinar este o activitate in care se imbină sarcini didactice din

domenii de cunoaştere diverse, intr-o structură unitară, axată pe invăţare. El imprimă activităţii

didactice un caracter dinamic şi atrăgător, induce o stare de bucurie şi de destindere care previne

monotonia şi oboseala şi fortifică energiile intelectuale şi fizice ale elevilor.

Jocurile didactice care mi-au permis o reuşită abordare interdisciplinară şi pe care le-am

folosit la clasă cu succes fac parte din categoria metodelor active de predare-învăţare şi sunt

jocurile de rol. Ele se bazează pe simularea unor funcţii, relaţii, activităţi, fenomene etc., iar, prin

practicarea lor, elevii devin actori ai vieţii sociale pentru care se pregătesc. Punand elevii să

relaţioneze intre ei, jocul de rol ii activizează din punct de vedere cognit iv, afectiv şi motrice

moţional, iar interacţiunile dintre participanţi dezvoltă autocontrolul eficient al conduitelor,

comportamentelor şi achiziţiilor.

Jocurile didactice constituie o excelentă şcoală a educaţiei, a conduitei, fanteziei şi

imaginaţiei, a energiei, toate acestea datorandu-se valorilor instructiv-educative, posibilităţii de a

intredeschide, prin intermediul lor, porţi spre istoria „serioasă”.

Bibliografie:

1.Ionescu Miron, Radu Ioan – Didactica modernă, 2001.

2.Albulescu, M., Metodica predării disciplinelor socio-umane, Bucureşti, Editura Polirom,

2001;

3.Creţu, D., Psihopedagogie. Elemente de formare a profesorilor, Sibiu, Editura Imago, 2001;

4. Chiş, V., Pedagogia contemporană. Pedagogia pentru competenţe, Cluj-Napoca, Editura

Casa Cărţii de Ştiinţă, 2005;

5. Herlo, Dorin, Metodologie educaţională, Arad, Editura UAV, 2002;

6. Învăţământul primar, Bucureşti, Editura Miniped, 2007.

- 39 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

ROLUL ACTIVITĂŢILOR EXTRAŞCOLARE ÎN FORMAREA NOŢIUNILOR

ŞI REPREZENTĂRILOR DE ISTORIE

Profesor: Beliciu Florentina Iuliana

Școala Gen. Eremia Grigorescu

„Patria nu e pământul pe care trăim din

întâmplare, ci e pământul plămădit cu sângele şi

întărit cu oasele înaintaşilor noştri”

( Barbu Şt. Delavrancea)

Obiectivul fundamental al strategiei educării patriotice a elevilor vizează interiorizarea

conţinutului şi notelor definitorii ale acesteia, transformarea lor în mobiluri interne şi manifestări

comportamentale ale elevului în relaţiile sale cu patria din care face parte, cu trecutul şi prezentul ei.

Parte componentă a acestui obiectiv general, conştiinţa patriotică presupune cunoaştere,trăiri

afective şi convingeri în legătură cu conţinutul acestor valori moral-politice.

Manifestarea unei atitudini consecvent patriotice reclamă asimilarea unui volum de informaţii şi

formarea unor capacităţi intelectuale indispensabile pentru înţelegerea multiplelor fenomene pe care le

ridică patriotismul ca valoare a conştiinţei moral-sociale.

Componenta cognitivă se referă deci la un ansamblu structurat de idei privitoare la patrie ca

mediu geografic, politic, social şi cultural, privitoare la istoria sa milenară, la viaţa şi activitatea marilor

personalităţi reprezentative pentru neamul nostru, cunoştinţe privitoare la eforturile pe care oamenii

acestei ţări le depun pentru prosperitate spirituală şi materială.

Concomitent cu transmiterea de cunoştinţe se urmăreșteformarea unor capacităţi intelectuale

indispensabile pentru înţelegerea fenomenelor privitoare la patrie, popor, fiinţă naţională. Asemenea

capacităţi au putut deveni operante numai prin prelucrarea şi explicarea informaţiilor acumulate şi prin

implicarea nemijlocită în fapte şi acţiuni concrete.

Dintre activităţile prin care se pot transforma cerinţele şi regulile morale cu încărcătură patriotică

în mobiluri interne ale conduitei elevilor pot fi amintite aminti următoarele:

-excursii la obiective şi la mănăstiri

- activităţi în parteneriat cu biblioteca şcolii

- dramatizări ale unor texte cu conţinut istoric

- serbări şcolare

- participări în cadrul proiectelor educaţionale desfăşurate cu scopul celebrării unor evenimente sau

omagierii unor personalităţi istorice

- lecţii demonstrative bazate pe metode alternative, activ-participative de învăţare

- activităţi organizate în laboratorul de informatică al şcolii

- 40 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

- proiecte tematice, fotografii, desene, cântece cu subiect patriotic

Activităţile organizate au ca rezultat transformarea cunoştinţelor dobândite de către copii în

convingeri, prin asocierea lor cu trăiri afective corespunzătoare, substratul afectiv, constituit din

emoţii,stări de spirit, sentimente, conferind cunoştinţelor raţionale o rezonanţă subiectivă, facilitând acea

adeziune intimă, internă ,cu ceva transmis din exterior.

Asemenea trăiri nu ar putea fi declanşate decât numai în contextul unor situaţii în care elevii sunt

subiecţi ai acţiunii. Prin repetare toate aceste trăiri se conturează şi se stabilizează în sentimente

patriotice, a căror prezenţă demonstrează adeziune şi vibraţie interioară, declanşate şi menţinute nu în

virtutea unei ,,comenzi” exterioare ci a unei situaţii în care copilul este angrenat.

Patriotismul însă nu trebuie abordat numai din perspectiva trecutului, care presupune

recunoaşterea originii istorice a poporului şi limbii, respectarea şi preţuirea sacrificiului înaintaşilor

pentru apărarea patriei, admirarea şi cinstirea tezaurului cultural şi spiritual al poporului. Acest concept

trebuie abordat şi din perspectiva prezentului, urmărindu-se implicarea tinerei generaţii în procesul

dezvoltării şi apărării avuţiei naţionale, în apărarea independenţei şi suveranităţii ţării, preocuparea pt.

îmbogăţirea tezaurului de valori spirituale şi materiale dar în acelaşi timp respectarea sentimentelor

naţionale ale altor popoare, fără pierderea încrederii în idealul libertăţii şi progresului, în virtuţile

creatoare ale naţiunii noastre.

Dincolo de sentimentul patriotic al elevilor - apărut şi fortificat prin intermediul valorilor

culturale, se prefigurează comportamentul patriotic al acestora, a cărui devenire este predominant de

natură culturală.

Aşadar, cultura este cea care condensează şi mijloceşte relaţiile dintre generaţii, readucând în

prezent frământările şi virtuţile înaintaşilor, făcându-ne astfel coparticipanţi ai procesului de creaţie de

valori materiale şi spirituale. Cunoaşterea - facilitată prin cultură şi trăirile afective, asociate cu tendinţa

şi dorinţa de a acţiona în virrtutea imperativelor pe care cunoştinţele le includ, conduc la cristalizarea

convingerilor patriotice. Ele reprezintă nucleul conştiinţei patriotice, punându-şi amprenta asupra

întregii personalităţi,dar având capacitatea de a realiza şi joncţiunea dintre conştiinţă şi conduită.

Conduita favorizează procesul sudării tuturor componentelor convingerii într-un tot unitar,

transformându-le în ,, principii de acţiune” care stimulează şi dirijează din interior comportamentul

patriotic al elevilor.

Formarea conştiinţei şi convingerilor patriotice materializate în principii de acţiune care

impulsionează apariţia comportamentului patriotic reprezintă din punct de vedere pedagogic, finalizarea

cu succes, încununarea întregului proces de educaţie organizat în acest sens.

Cadrul prin care elevii iau un prim contact cu trecutul ţării lor este lecţia de istorie care nu

înseamnă însă, numai o oră de transmitere de cunoştinţe, de fapte, de date, ci şi o activitate cu o mare

încărcătură emoţională la care participă cadrul didactic şi elevii.

În formarea şi cristalizarea la vârstele mici a sentimentului naţional care se naşte în familie, creşte

şi se dezvoltă cu vârsta, un rol important îl are mediul înconjurător, locul primelor jocuri, reuşite, bucurii.

De aici, necesitatea cunoaşterii directe a elementelor de istorie locală: locuri, monumente de artă, unelte

de muncă, folclorul şi meşteşugurile practicate. Aceste elemente de istorie locală sunt demne de luat în

considerare pentru că ele acţionează cu intensitate asupra elevilor, îi impresionează, le sunt apropiate şi

adesea date nemijlocit în experienţa lor practică, în experienţa lor de viaţă.

- 41 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

De o mare importanţă este ca în predare, elementele de istorie locală să nu fie izolate de faptele

şi evenimentele istorice care fac obiectul istoriei naţionale. Aşa cum istoria României nu poate fi

înţeleasă dacă o privim izolat, dacă nu o integrăm în istoria universală în general, tot aşa şi elementele

de istorie locală rămân neînţelese dacă nu sunt integrate în istoria naţională. Cunoaşterea trecutului ţării

noastre, a vieţii strămoşilor, a luptei lor pentru independenţă naţională şi dreptate socială, cunoaşterea

culturii materiale şi spirituale create în trecut şi în prezent, devine mai clară, mai profundă şi mai

temeinică prin folosirea în predarea istoriei naţionale a elementelor de istorie locală. În acelaşi timp,

folosirea acestor elemente la lecţiile de istorie contribuie într-o mare măsură la stimularea interesului şi

a dragostei lor pentru studiul acestei discipline. Elevii se conving că oamenii din fiecare oraş sau sat şi-

au adus contribuţia la constituirea istoriei. Ca urmare, mulţi dintre ei manifestă preocupări pentru aceasta.

Ei încep să-şi facă colecţii de monede, de timbre, etc.

Excursiile, vizitele prin ţinutul natal reprezintă calea cea mai importantă pentru a-l pune pe elev

în contact cu trecutul şi mai ales cu prezentul localităţii din care face parte. La acestea se pot adăuga

studierea unor documente accesibile elevilor, fapte din trecut povestite de către bătrâni, audiţii, etc.

O altă modalitatae de valorificare formativă în predarea –învăţarea istoriei a elementelor de

istorie locală are la bază utilizarea documentelor istorice cu privire la trecutul localităţii şi al judeţului.

Ea poate fi folosită atât în cadrul lecţiilor de istorie , cât şi în activităţile extracurriculare.

Metodica folosirii elementelor de istorie locală are un caracter complex, cuprinzând o gamă vastă

de procedee, începând cu simpla indicare a faptelor de ordin local, continuând cu conducerea elevilor

spre descoperirea prin efort intelectual propriu a unor fapte noi, iar de aici ajungând la activitatea

independentă , teoretică şi practică de cercetare la faţa locului a istoriei locale.

BIBLIOGRAFIE:

- Brunăr,J., Procesul educaţiei intelectuale,Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970.

- Bârzea,C., Arta şi ştiinţa educaţiei, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1995.

- Felezeu,T., Metodica predării istoriei,Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca,1998.

- 42 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

IMPORTANȚA ABORDĂRII COMUNICATIVE ÎN PREDAREA LIMBII

ENGLEZE

Prof.Limba engleza CIOCANEL MONICA

ȘCOALA GIMNAZIALA’’GENERAL EREMIA GRIGORESCU’’Bucuresti.

Predarea limbii engleze ca limbă modernă a reprezentat o provocare perpetuă pentru găsirea celor

mai eficiente metode. De-a lungul timpului, au fost utilizate o serie de metode, considerate acum

tradiționale. Printre acestea se numără metoda traducerii, metoda audio-linguală si metoda Prezentare,

Practică, Producere.

Toate acestea nu și-au dovedit în întregime eficiența, aducând în prim-plan necesitatea

identificării unor metode noi, care să pună accent pe elev, să-l implice mai mult în activități, să-i

stimuleze dorința de comunicare și să-i solicite în mai mare măsură capacitatea de utilizare independentă

a limbii engleze. Din această perspectivă, metoda comunicativă este una dintre cele mai apreciate și mai

des recomandate metode de predare a limbii engleze.

Lucrarea de față își propune să prezinte caracteristicile principale ale metodei comunicative,

evidențiind tipurile de interacțiune dintre elevi, precum și rolul profesorilor în timpul activităților vizate.

Vor fi prezentate și câteva exemple concrete de activități.

CARACTERISTICILE ACTIVITĂȚILOR COMUNICATIVE

Principalul obiectiv ce stă la baza abordării comunicative este transformarea elevului din simplu

receptor de limbă engleză în producător autonom de limbă engleză. Din acest motiv, în cazul activităților

comunicative accentul se pune pe fluența limbajului mai mult decât pe acuratețe.

De asemenea, activitățile sunt create în așa fel încât să se aibă în vedere situații de comunicare

reală, autentică, spre deosebire de exercițiile repetitive unde se evidențiază un număr limitat de structuri

lexico-gramaticale. Se pornește de la premisa că în situațiile concrete de comunicare, există interes

pentru informațiile comunicate, de aceea trebuie selectate teme și subiecte în funcție de particularitățile

de vârstă și de interesele elevilor. Activitățile comunicative se deosebesc de cele non-comunicative prin

următoarele:

➢ Există o dorință de comunicare și un scop precis

➢ Important este conținutul și nu forma

➢ Limbajul utilizat este variat, nu se limitează doar la anumite structuri lexico-gramaticale

➢ Rolul profesorului se schimbă

➢ Sunt utilizate materiale didactice mai puține și mai flexibile, iar gramatica se învață prin

practică mai mult decât prin învățarea unor reguli

PRINCIPALELE AVANTAJE ALE ABORDĂRII COMUNICATIVE

❖ Toate cele patru dimensiuni ale predării limbii engleze sunt dezvoltate ( exprimarea orală și

scrisă, receptarea mesajului scris și oral)

- 43 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

❖ Principiul pedagogic este interacțiunea în clasă ( elevii lucrează cel mai frecvent în perechi sau

pe grupe, fiind astfel încurajați să comunice într-o atmosferă relaxată)

❖ După cum am mai menționat, rolul profesorului în cazul utilizării activităților comunicative se

schimbă. Profesorul devine facilitator sau manager al activităților. El trebuie să facă pregătirile

preliminare și să dea instrucțiunile, precum și să se asigure că elevii le-au înțeles și că se pot lansa

în rezolvarea sarcinii. Din acest moment, însă, profesorul trebuie să monitorizeze realzarea

sarcinilor și să verifice progresul elevilor din umbră, astfel încât să nu pară prea intrusiv.

Deoarece accentul cade pe fluență și nu pe acuratețe, profesorul nu va interveni să corecteze

eventuale greșeli, însă le va nota pentru ca la sfârșitul activității să poată oferi feedbackul necesar.

Dacă activitatea o permite, profesorul poate deveni chiar participant, partener în rezolvarea

sarcinii.

Cel mai des menționat dezavantaj al activităților comunicative este tendința elevilor de a utiliza limba

maternă în locul limbii engleze. Această tendință nu trebuie combătută cu duritate. În schimb, profesorul

trebuie să explice beneficiile comunicării pentru învățarea limbii engleze și să caute să-i stimuleze și pe

acei elevi care au un nivel mai scăzut de cunoștințe sau care sunt mai timizi.

În continuare urmează prezentarea pe scurt a câtorva exemple de activități comunicative scrise și

orale.

CONSENSUL – începe ca o activitate individuală. Elvilor li se cere să facă o listă cu 10

obiecte pe care le-ar lua cu ei în vacanță. Se formează apoi perechi, elevii trebuind să

negocieze pentru a obține o nouă listă, comună, tot cu 10 obiecte. Apoi, perechile se vor uni

pentru a forma grupe de câte 4 și mai apoi de câte 8 elevi, cerința rămânând aceeași.

Activitatea se oprește când există 2 sau 3 liste finale care vor fi discutate de toată clasa.

DEZBATEREA – profesorul enunță o propoziție de genul FUMATUL AR TREBUI

INTERZIS ÎN SPAȚIILE PUBLICE. Elevii sunt împărțiți în două grupe, cerându-li-se să

găsească argumente PRO, respectiv CONTRA afirmației. Când argumentațiile sunt gata,

fiecare grup desemnează câte un vorbitor care să prezinte discursul final. La sfârșit, se poate

organiza un vot pentru a desemna argumentația cea mai convingătoare ( în acest caz, trebuie

stabilit în prealabil un juriu.)

RECONSTRUIREA UNEI POVEȘTI - această activitate se poate realiza în scris sau oral.

Elevii sunt împărțiți pe grupe și le sunt distribuite cartonașe cu imagini. Fiecare membru al

grupului trebuie să descrie imaginile fără a arăta cartonașul colegilor. La sfârșit, după ce

fiecare elev a terminat descrierea, se reconstituie povestea pe care o ilustrau cartonașele.

BULETINUL DE ȘTIRI – elevilor li se cere să scrie câte două știri de televiziune. Profesorul

adună știrile, împarte elevii pe grupe și distribuie știrile în mod egal. Fiecare grup trebuie să

combine știrile pentru a obține un buletin de știri pe care apoi îl prezintă în fața clasei.

- 44 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

INTERDISCIPLINARITATEA - PREMISĂ A UNUI ÎNVĂŢĂMÂNT MODERN

PROF. CĂLIN NICOLETA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ : “GEORGE BACOVIA”

BUCUREŞTI

Interdisciplinaritatea reprezintă o modalitate de organizare a conţinuturilor învăţării, cu implicaţii

asupra întregii strategii de proiectare a curriculum-ului. Conceptul de interdisciplinaritate poate fi înţeles

mai bine prin comparaţie cu alte concepte corelative: monodisciplinaritatea, multidisciplinaritatea,

pluridisciplinaritatea şi transdisciplinaritatea.

Predarea interdisciplinară are consecinţe importante prin faptul că îi ajută pe elevi să înţeleagă

necesitatea corelării dintre ştiinţe în scopul realizării celor mai bune rezultate ale învăţării.

Organizarea interdisciplinară a conţinuturilor învăţării poate fi realizată atât în cadru formal (la

disciplinele din planul cadru de învăţământ: trunchi comun şi curriculum la decizia şcolii) dar şi în cadru

nonformal ( activităţi extraşcolare, proiecte educaţionale şi concursuri şcolare, abordate din perspectivă

interdisciplinară).

În lucrarea de faţă, în calitate de profesor de biologie, doresc să prezint câteva modalităţi de

abordare interdisciplinară a conţinuturilor, atât în cadrul formal cât şi în cadru nonformal.

La lecţiile “Melcul de livadă” şi “Scoica de lac” am utilizat noţiuni de chimie atunci când am vorbit

despre calcarul sau carbonatul de calciu din compoziţia cochiliei moluştelor şi am explicat reacţia care

are loc la contactul acidului clorhidric cu cochilia, reacţie în timpul căreia se degajă dioxid de carbon.

La tema „Ochiul-organul vederii”, am utilizat elemente de fizică când am vorbit despre refracţia luminii,

procesul de acomodare prin schimbarea curburii cristalinului sau despre lentile utilizate în corectarea

diferitelor defecte de vedere.

La tema „Urechea- organul auzului şi echilibrului”, am utilizat elemente de fizică cănd am discutat

despre modelul mecanic al urechii şi despre propreităţile sunetului: viteza, intensitatea şi frecvenţa.

La tema “Mişcarea şi sistemul locomotor” am utilizat noţiuni de chimie atunci când am prezentat

compoziţia chimică a oaselor dar şi noţiuni de fizică când am descris elementele unei pârghii osoase

(forţa rezistentă, forţa activă şi punctul de sprijin).

La tema “Digestia şi sistemul digestiv” am făcut corelaţii cu disciplina chimie când am prezentat factorii

nutritivi din alimente (apa, săruri minerale, vitamine, glucide, proteine şi lipide), transformările chimice

la care participă substanţele din alimente sun acţiunea enzimelor din sucurile digestive.

La tema „Circulaţia sângelui şi sistemul circulator”, am utilizat noţiuni de chimie când am explicat

reacţiile care au loc între hemoglobină şi oxigen, dar şi între hemoglobină şi dioxidul de carbon, şi noţiuni

de matematică atunci când elevii si-au calculat cantitatea de sânge din organism sau cantitatea de apă

din sânge.

La tema „Respiraţia şi sistemul respirator”, am utilizat noţiuni de chimie atunci când am descris

compoziţia aerului inspirat şi expirat dar şi noţiuni de fizică (legea presiunii gazelor) când am prezentat

mecanismul respiraţiei la nivel pulmonar şi celular.

La lecţia „Ecosistemul de pădure”, am utilizat noţiuni de geologie atunci când am descris tipurile de sol

din pădurile de foiase şi conifere dar şi noţiuni de geologie, când am caracterizat factorii climatici care

fac parte din biotopul ecosistemului de pădure.

La tema „Relaţii trofice în ecosisteme”, am realizat corelalaţii cu următoarele discipline:

-chimia, atunci când am reactualizat cunoştinţele despre fotosinteza producătorilor dar şi despre procesul

de mineralizare sau de descompunere a substanţelor organice din organismele moarte în substanţe

anorganice;

-matematica, atunci când am reprezentat grafic piramide trofice;

-geografia, atunci când am descris circuitul apei şi al substanţelor în natură;

- 45 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

-fizica, când am prezentat modalitatea de circulaţie a energiei în ecosisteme-fluxul energetic;

-educaţie plastică, când am solicitat elevilor să realizeze diferite piramide trofice;

-literatură, când am solicitat elevilor să prezinte proverbe şi zicători privind relaţiile trofice dintre plante

şi animale.

La opţionalul „Educaţie pentru sănătate”, am realizat corelalaţii cu următoarele discipline:

-chimia, când am prezentat compoziţia chimică a alimentelor;

-educaţia fizică, când am prezentat importanţa mişcării şi a exerciţiilor fizice în păstrarea stării de

sănătate a organismului;

-educaţia plastică, când am solicitat elevilor să realizeze desene pe tema păstrării sănătăţii organismului;

-literatura, când am solicitat elevilor să realizeze eseuri privind pe tema sănătăţii mediului;

-cultură civică, când am vorbit despre comportamentul pe care trebuie să il aibă elevii fată de mediul

înconjurător şi despre regulile pe care trebuie să le respecte pentru a avea un mediu curat şi sănătos.

În cadru nonformal, am utilizat corelaţii interdisciplinare şi transdisciplinare când am desfăşurat

diferite activităţi extraşcolare şi proiecte educaţionale.

Menţionez, în acest sens, activitatea extraşcolară dedicată Zilei Internaţionale a Mării Negre, care se

desfăşoară anual, în şcoala noastră, pe data de 31 octombrie.

În cadrul acestei activităţi, am realizat corelaţii cu următoarele discipline:

-geografia, când elevii au prezentat ţările riverane Mării Negre şi oraşele port la Marea Neagră;

-istoria, când am vorbit despre popoarele care au întemeiat civilizaţii la Pontus Euxinus;

-educaţia plastică, când elevii au realizat o expoziţie cu desene despre Marea Neagră;

-literatura, când elevii au recitat poezii despre mare şi au evocat personalitatea unor poeţi care au scris

despre Marea Neagră (exemplu, Mihai Eminescu);

-cultura civică, când elevii au realizat un cod etic de comportament atunci când sunt pe plajele Mării

Negre.

Bibliografie:

1.Ciolac-Russu Anca, 2002, Curs pentru pregătirea profesorilor de biologie pentru obţinerea gradului

didactic II, Universitatea din Bucureşti.

2.Cucoş Constantin, 1998, Psihopedagogie, Editura Polirom, Iaşi.

- 46 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Metode interactive de predare-învăţare

Profesor: Sandu Mihaela

Școala Gimnazială "G-ral Eremia Grigorescu"

Procesul de învăţământ constă într-un ansamblu de activităţi ce se desfăşoară etapizat în cadrul

unor instituţii specializate, sub îndrumarea unor cadre didactice specializate, în vederea atingerii unor

obiective instrutiv-educative.

Procesul instructiv-educativ, trebuie să fie unul logic, creativ, interdisciplinar, complex, în

vederea stimulării implicării elevilor în inţelegerea diferitelor noţiuni ştiinţifice. Profesorul va avea rol

de coordonator al procesului instructiv-educativ, implicarea activă fiind a elevului, care va descoperi cu

ajutorul profesorului noţiuni, procese şi fenomene din lumea vie.

Pentru o bună înţelegere a proceselor şi fenomenelor din lumea vie, pot fi folosite diferite metode

didactice, atât tradiţionale cât şi noi.

Cuvântul metodă, provine din grecescul “methodos” – în care “metha” înseamnă “spre”, iar “odos”

înseamnă “cale, drum”; astfel, metoda reprezintă o cale, un drum de străbătut, în vederea însuşirii de

către elev a unor cunoştinţe şi pentru buna înţelegere a proceselor şi fenomenelor din jur.

Metodele didactice folosite în procesul instructiv-educativ, îneplinesc mai multe funcţii, printre

care: transmiterea cunoştinţelor, formarea de priceperi şi deprinderi, stimularea învăţării, dezvoltarea

gândirii, a creativităţii, buna înţelegere a diferitelor fenomene desfăşurate în lumea vie etc.

Dintre metodele tradiţionale ideale în realizarea

procesului instructiv educativ, amintim: învăţarea prin

descoperire, experimentul de laborator, problematizarea,

observarea independentă.

Invaţarea prin descoperire este o metodă de predare-

învăţare prin care elevii, sub îndrumarea profesorului,

descoperă lucruri noi despre lumea vie.

De exemplu, elevii pot descoperi caracteriticile

generale ale Clasei Păsări pe baza studiului caracteristicilor

generale ale porumbelului.

- 47 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Experimentul de laborator este o metodă de predare-

învăţare prin care elevul experimentează diverse lucruri în vederea

cunoaşterii obiectelor, fenomenelor şi poceslor din lumea vie.

Claude Bernard spunea că experimentul este o observaţie

provocată, în vederea cunoaşterii obiectelor, fenomenlor şi

proceselor din lumea vie.

De exemplu, elevii realizează un preparat lamă-lamelă, pe

un fragment din bulbul de ceapă, observând la microscop structura

celulei vegetale.

Problematizarea este o metodă de predare- învăţare în care profesorul crează o situaţie

problemă, în vederea rezolvării ei de către elevi, acest lucru dezvoltând creativitatea, modul de gândire,

originlitatea.

Aceasta metodă, se desfaşoară de regulă pe grupe şi necesită urmărirea unor etape:

- prezentarea situaţiei problemă

- Strângerea materialului

- Emiterea ipotezelor

- Rezolvarea problemei

- Activităţi de întărire a cunoştinţelor

De exemplu, profesorul pune următoarea întrebare: Cum se deplasează liliacul, dacă are văzul

foarte slab dezvoltat?

Elevii rezolvă problema cu ajutorul materialului strâns şi pe baza cunoştinţelor generale, fiecare

elev din grup încercând să vină cu informaţii: liliacul este animal nocturn, emite ultrasunete, se hrăneşte

cu insecte etc. Astfel elevii decoperă că liliacul se orientează cu ajutorul sunetelor de frecvenţă înaltă, pe

care le emite cu ajutorul laringelui, sunete care se lovesc de corpurile din jur şi se întorc ca un ecou; în

funcţie de ecou, liliacul găseşte hrana sau

ocoleşte obstacolele. După ce problema a fost

elucidată, profesorul discută cu elevii şi alte

detalii cu privire la acest mamifer, singurul

mamifer zburător din ţara noastră, astfel ajutând

la consolidarea cunoştinţelor elevilor.

- 48 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Observarea independentă

este o metodă de predare-învăţare

care constă în urmărirea de către

elevi a obiectelor, fenomenelor,

proceselor, cu scopul observării

caracteristicilor semnificative ale

acestora.

Această metodă poate fi

realizată atât individual, cât şi pe

grupe de elevi, poate fi folosită în

toate etapele lecţiei şi asigură o

bună înţelegere a noţiunilor,

proceselor, fenomenelor,

stimulează gândirea, formarea aptitudinilor şi deprinderilor etc.

De exemplu, elevii pot observa alcătuirea florii la angiosperme cu ajutorul materialului natural.

Printre metodele moderne ce pot fi aplicate în procesul de predare-învăţare la biologie, se

numără: modelarea, folosirea calculatorului, metoda cubului, brainstorming-ul.

Modelarea este o metodă didactică în care organizarea şi programarea proceselor de învăţare se face pe

baza unui anumit model.

Folosirea modelării ca metodă în procesul

instructiv-educativ, conduce la dezvoltarea spiritului de

observaţie, capacitatea de analiză şi sinteză, prevederea,

imaginaţia, antrenează gândirea creatoare a elevului,

conduce la cunoaşterea realităţii pe baza proprietăţilor

esenţiale, familiarizează elevii cu cercetarea ştiinţifică

autentică.

De exemplu putem reţine mai uşor părţile

componente ale celulei nervoase, dacă în urma studiului

lecţiei, realizăm pe o planşă un mulaj realizat din plastilina,

care să reprezinte neuronul.

Calculatorul este o metodă modernă folosită din ce în ce mai des în procesul instructiv-educativ,

deoarece uşurează mult procesul de învăţământ, permite o mai bună înţelegere a proceselor, fenomenelor

din lumea vie, este înlocuitor pentru hârtie şi creion, poţi desfăşura jocuri interactive, informaţiile pot fi

reţinute pentru o perioadă mai lungă de timp, evaluarea poate fi realizată mai rapid etc.

De exemplu cu ajutorul unei simulări pe calculator, poţi observa cum se realizează procesul de

digestie la nivelul tubului digestiv.

- 49 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Metoda cubului oferă posibilitatea de a dezvolta

competenţele necesare unei abordări complexe şi integratoare, fiind

folosită în cazul în care se doreşte explorarea unei situaţii din mai

multe perspective.

Metoda se realizează pe echipe. Se alege tema şi se

construieşte un cub, fiecare echipă reprezentând o bucăţică din

acesta. Cubul cuprinde verbele: descrie, compară, analizează,

asociază, aplică, argumentează.

De exemplu alegem ca temă Clasa reptile:

O grupă descrie caracteristicile principale ale reptilelor cu ajutorul

unor exemple de reptile prezentate anterior de profesor.

A doua grupă, face comparaţii între speciile de reptile din punct de vedere al alimentaţiei, mediului de

viaţă, alcătuirii corpului, modului de reproducere.

A treia grupă, analizează caracteristicile principale ale reptilelor.

A patra grupă, asociază asemănările şi deosebirile dintre reptile.

A cincea grupă, argumentează motivul pentru care acele specii fac parte din

clasa reptilelor.

A şasea grupă, face un colaj cu speciile reprezentative de reptile.

Brainstorming-ul este o metodă de stimulare liberă a creativităţii şi imaginaţiei care se poate

aplica cu succes la lecţiile de biologie. Se generează rapid foarte multe idei pe o anumită temă , indiferent

dacă sunt absurde, greşite sau mai puţin originale, fără a fi criticate. Se desfăşoară în limită de timp, iar

creativitatea este stimulată şi prin faptul că elevii sunt

influenţaţi de soluţiile celorlalţi.

Elevii sunt rugaţi să expună toate ideile legate de un

subiect, totul fiind scris pe tablă în conturul unui arbore. La

sfârşit, profesorul, împreună cu elevii, elimină ideile care nu

corespund planului general al lecţiei şi vor păstra ideile

valabile.

Folosirea metodelor de învăţământ, atât cele clasice

cât şi cele moderne trebuie combinată în funcţie de conţinuturile învăţării, în aşa fel încât să se ajungă la

o cât mai bună înţelegere a informaţiilor de către elevi, să influenţeze dezvoltarea lor creativă, a spiritului

de echipă, a motivaţiei în rezolvarea diferitelor probleme cotidiene, a gândirii etc.

Bibliografie

1. www.didactic.ro

2. www.zooland.com/reptile

3. www.alimentatie-sanatoasacom /digestia

4. www.stockfresh.com/image parts of flower

5. www.slideshare.net

6. www.pasarile.weebly.com /morfologie interna

7. Cerghit, I; Vlăsceanu, L.,Curs de pedagogie, Tipografia Univ. Bucureşti, 1988;

8. Ion Al. Dumitru – Dezvoltarea regândirii critice şi învăţare eficientă, Editura de Vest, 2000;

- 50 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

CREATIVITATEA ŞI INOVAŢIA - PREMISE ALE PERFORMANŢEI

ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV

Profesor: Ristea Maria-Adelina

Școala Gimnazială Sat Bodești, Comuna Bărbătești, Jud. Vâlcea

De-a lungul timpului oamenii de ştiinţă au dezvoltat mai multe teorii cu privire la conceptul de

creativitate. Odată cu ritmul actual al progresului ştiinţei, tehnologiei şi culturii, un popor cu un nivel

mai scăzut de creativitate şi cu o cultură limitată nu poate rezolva în mod eficient problemele cu care se

confruntă. Dacă oamenii nu au idei noi şi originale în ceea ce priveşte adaptarea lor la mediul

înconjurător, popoarele nu vor fi niciodată competitive pe plan internațional, nici măcar din punctul de

vedere al limbii de circulaţie.

Începând cu schimbările socio-economice şi scăderea resurselor convenţionale, viaţa modernă

necesită o dezvoltare a creativităţii, un progres uman vizibil şi o bunăstare a omenirii. Şcoala deţine rolul

cel mai important în depistarea, stimularea şi completarea creativităţii. Astfel, procesul educativ trebuie

să fie centrat pe elev, oferindu-i acestuia posibilitatea de a-şi evidenţia abilităţile şi calităţile creative în

procesul de învăţare. Diversele studii în ceea ce priveşte creativitatea au arătat că există o interacţiune

între aceasta, inteligenţă, performanţele şcolare, conţinuturile de învăţare şi rezultatele învăţării.

În contextul actual al schimbărilor rapide, al competiţiei acerbe şi accelerate care ne influenţează

viaţa, ne dinamizează mediul, ne impune noi determinări, ne provoacă la o regândire a sistemelor şi a

structurilor economice şi sociale, dintre identitatea naţională şi globalizare, se fac eforturi de adaptare a

societăţii la exigenţele lumii de mâine. Trăim într-o lume bazată pe competiţie şi eficenţă, a cărei forţă

rezidă în cunoaştere. Astăzi mai mult decât oricând, creativitatea reprezintă o condiţie fundamentală a

calităţii educaţiei, una dintre premisele esenţiale ale performanţei. Un om creativ trebuie să fie motivat

de dorinţa de a realiza ceva, nu de dorinţa de a-i învinge pe ceilalţi.

Creativitatea este acea caracteristică a gândirii care foloseşte inventiv experienţa şi cunoştinţele

acumulate, oferind soluţii şi idei originale. Ea face posibilă crearea de produse reale sau pur mintale,

constituind un progres în planul social. Componenta principală a creativităţii o constituie imaginaţia, dar

creaţia de valoare reală mai presupune şi o motivaţie, dorinţa de a realiza ceva nou, ceva deosebit. Şi

cum noutatea, azi, nu se obţine cu uşurinţă, o altă componentă este voinţa, perseverenţa în a face

numeroase încercări şi verificări. Gândirea creatoare este deosebit de complexă şi are la bază o serie de

factori care-i permit combinările, transformările, implicările, relaţiile, identificările sau evaluările. Pe

lângă coeficentul de inteligenţă, un rol important în creativitate, îl au ereditatea, capacităţile intelectuale,

aptitudinile, caracterul, mediul socio-cultural, efortul susţinut de pregătire şi investigaţie. Cultivarea

gândirii inovatoare a devenit o sarcină importantă a şcolilor contemporane. Stimularea creativităţii

tinerilor se poate realiza printr-o susţinută şi elevată pregătire teoretică şi practică, dinamizarea iniţiativei

şi muncii independente, a spiritului critic ştiinţific, dinamizarea activităţii de documentare şi

experimentare independentă, receptivitatea faţă de nou, pasiune pentru ştiinţă în concordanţă cu

aptitudinile fiecăruia.

Deosebit de esenţială este atitudinea profesorului, relaţia sa cu elevii. Aceasta implică schimbări

importante, atât în mentalitatea profesorilor, cât şi ceea ce priveşte metodele de educare şi instruire. În

primul rând, trebuie schimbat climatul, pentru a elimina blocajele culturale şi emotive, puternice. Se cer

relaţii distinse, democratice, între elevi şi profesori - dar asta nu înseamnă coborârea statutului social a

celor din urmă – apoi, modul de predare trebuie să solicite participarea, iniţiativa elevilor – este vorba

de acele metode active, din păcate prea puţin utilizate în şcoala românească.

- 51 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

În fond, creativitatea este motorul inovării şi factorul cheie al dezvoltării personale, ocupaţionale,

antreprenoriale şi sociale şi al bunăstării tuturor indivizilor în societate. Dar ce face ca o experienţă, un

gând sau o activitate să fie creativă? Ce este creativitatea? De ce este importantă? Cum putem dezvolta

creativitatea elevilor în clasă şi în şcoli? Conceptul de creativitate este uneori derutant şi, cu toate că s-

au făcut numeroase eforturi pentru a defini creativitatea, acest lucru nu este posibil în mod exhaustiv.

Procesul creativ implică trei aspecte: generarea de idei, varietate şi originalitate. A face ceva

creativ înseamnă a genera ceva. La cel mai simplu nivel, creativitatea înseamnă a face ceva, a forma

ceva sau a aduce ceva la viaţă. A fi creativ înseamnă a fi productiv în gândire, fapte şi limbaj.

Creativitatea nu se evidenţiază în activităţile repetitive. Profesorii creativi nu repetă lecţiile, ci adaugă

acestora lucruri noi, deci le fac mai variate. Cei mai eficienţi dascăli sunt cei care se caracterizează prin

inovaţie în predare şi care pun accentul pe creativitatea copiilor şi mai ales pe modalităţile de a dezvolta

această creativitate şi încrederea de sine. Originalitatea este cea care ne surprinde de obicei. A face

acelaşi lucru în acelaşi fel nu înseamnă că suntem creativi, a face lucrurile în mod diferit este ceea ce

conferă creativitate unei acţiuni. Un act creativ are valoare daca generează ceva nou, original şi unic.

Pentru mediul şcolar, creativitatea poate însemna crearea unei reţete a excelenţei, mai degrabă

decât urmarea unor reţete deja folosite de alţii. Creativitatea este importantă în domeniul educaţional

pentru că ne dă posibilitatea de a schimba ceva, de a face ceva în domeniul în care activăm. Lumea, aşa

cum este ea reprezentată, nu este singura lume posibilă, prin imaginaţie putem să o folosim ca un model

pentru a crea alte lumi posibile. Poate ne dorim să schimbăm anumite practici caracterizate de rutină şi

obişnuinţă. Minţile creative pot să gândească dincolo de ceea ce ne este dat şi să se angajeze în diverse

experimente pentru a schimba ceva în mediul lor. Asemenea impulsuri creative sunt factori vitali în

domeniul educaţional şi nu numai. Şcoala are rolul de a forma indivizi capabili să gândească şi să facă

lucruri noi, nu doar să repete ceea ce alţii au făcut înaintea lor.

Creativitatea este esenţială în rezolvarea de probleme. La nivel educaţional, creativitatea poate

să fie un factor important în succesul academic. Activităţile creative pot motiva elevii în diverse moduri,

făcându-i să găsească un interes în activitate. În momentul în care elevii sunt evaluaţi prin moduri care

le pun în valoare creativitatea, atunci performanţa lor se îmbunătăţeşte. Creativitatea este o caracteristică

a oamenilor, a acţiunilor şi a rezultatelor. Creativitatea în predare implică renunţarea la o gândire

paralizată în rutină şi adoptarea unor tehnici de predare inovative. Creativitatea apare atunci când avem

suficientă încredere să încercăm lucruri noi se întâmplă atunci când abordăm curriculum-ul într-un mod

inovativ şi când timpul ne permite să ne lăsăm purtaţi de imaginaţie pentru a lăsa creativitatea să se

manifeste. Creativitatea înseamnă a fi deschis la oportunităţi noi, a urma cărarea mai puţin încercată, a

accepta îndoiala şi incertitudinea. Creativitatea are ca fundament experimentarea de lucruri noi, care

uneori pot reuşi sau nu, implicând curajul de a ne asuma riscuri şi de a fi diferit.

Dar oare inovaţia ce este? Cuvântul „inovaţie” provine din limba latina şi înseamnă a reînnoi sau

a schimba ceva. Este o definiţie destul de bună, dar inovaţia înseamnă mai mult de atât. Foarte multe

invenţii au schimbat sau au revoluţionat ceva, la fel foarte multe teorii. Inovaţia înseamnă a refolosi ceva

într-un mod diferit, un mod diferit de lucru care schimbă felul în care abordăm o idee, o metodă sau un

instrument. Inovaţia nu se referă doar la produse sau la obiecte. Ideile pot fi la fel de revoluţionare

precum produsele. Inovaţia nu înseamnă schimbare de dragul schimbării, înseamnă a îmbunătăţi

lucrurile care merg şi înlocuirea celor care nu mai funcţionează. În concluzie, creativitatea este un ghid

pentru inovare şi factorul cheie pentru dezvoltarea competenţelor personale, profesionale,

antreprenoriale şi sociale precum şi pentru bunăstarea tuturor indivizilor din societate.

Referinţe bibliografice:

- Avramescu, Ana, ”Creativitatea şi cultivarea ei în şcoală”, Hunedoara, Revistӑ editatӑ de Colegiul Tehnic, Matei Corvin, Anul I, Nr. 2, Mai 2010

- Hassenforder, J., ”Inovaţia în învăţământ”, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1976

- 52 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

ÎNTREBĂRI, RĂSPUNSURI, EMOȚII ȘI CURIOZITATEA COPIILOR

PARASCHIV Cristiana

Școala Gimnazială ”Maica Domnului” București

În școală, biologia contribuie la formarea competențelor generale și ale competențelor specifice pe

care se bazează curriculum-ul național de biologie prin activitățile de predare, prin metodele și

instrumentele de lucru folosite și prin metodele de evaluare. Comenius considera că cel mai important

principiu care trebuie să stea la baza educaţiei este „corespondenţa educaţiei cu natura”, în sensul că

natura trebuie să devină un izvor de învăţăminte pentru cunoaşterea fenomenelor lumii înconjurătoare.

Strategia didactică semnifică un anumit mod de a concepe organizarea învăţării, un anumit fel de

a pune elevul în contact cu materialul nou studiat, de a conduce comportamentul de învăţare al acestuia

în condiţii de maximă eficienţă. Strategia arată „ce face cadrul didactic” şi „ce face elevul". Tendinţele

contemporane ale procesului de învăţământ au în vedere abordarea strategiilor didactice în care rolul

profesorului să se deplaseze de la polul în care este doar sursă de informaţii, la polul care conduce şi

controlează activitatea independentă a elevilor. De asemenea, activitatea elevilor trebuie să se deplaseze

de la simpla reproducere a cunoştinţelor la o activitate creatoare. Venville si Dawson sugerau că nu este

simplu să răspunzi întrebării „ce înseamnă predare, strategie și curriculum integrat?” din cauza

multitudinii de curente, și contexte aplicative ce tratează acest fenomen. „Curriculum-ul integrat

presupune crearea de conexiuni semnificative între teme sau competenţe care sunt de regulă formate

disparat, în interiorul diferitelor discipline. Aceste teme sau competenţe au o puternică legătură cu viaţa

cotidiană a elevilor şi îşi propun, direct sau indirect, să contribuie la formarea unor valori şi atitudini.”

Rolul profesorului constă în a-l orienta pe copil în procesul cunoaşterii, luând în vedere

particularităţile de vârstă şi individuale. Toţi elevii pot învăţa, dacă profesorii, părinţii, cei care le oferă

suport sunt pregătiţi cum să-i înveţe, să le propună programe pentru dezvoltarea stilului de învăţare şi a

practicării abilităţilor transferabile: de comunicare, de a lucra în echipă, de învăţare, de a căuta

informaţii, de organizare a timpului, de a rezolva probleme, de a negocia, de ascultare, de creativitate,

de a lucra cu computerul etc. Ce metodă de invăţare să folosesc la orele de biologie pentru a le trezi

interesul copiilor, pentru a încuraja studiul individual dar să nu fie afectate relaţiile de comunicare

interumane?

La orele de biologie am folosit diferite metode interactive pentru a-i antrena pe copii și pentru

obținerea unor rezultate evidente. Astfel, metoda predării-învățării reciproce și metoda exploziei stelare

stimulează creativitatea elevilor. La clasa a VII-a, la anatomia, fiziologia și igiena omului am folosit

metoda predării-învăţării reciproce. Metoda predării-învăţării reciproce este centrată pe patru strategii

de învăţare înlănţuite logic şi care sunt folosite în studiul textelor ştiinţifice: rezumarea, punerea de

întrebări, clarificarea datelor, prognosticarea. Am folosit manualul de biologie si prezentarea Power

Point despre ureche. Se oferă întregii clase acelaşi text spre studiu: ”Urechea, organul auzului și

echilibrului”. Timp de 5 minute membrii celor 4 grupe vor coopera. Astfel:

• grupul A –REZUMATORII- este responsabil cu rezumarea textului-Componentele urechii:urechea

externă, urechea medie și urechea internă

• grupul B – ÎNTREBĂTORII- face o listă de întrebări pe care le vor adresa în final tuturor colegilor.

Care sunt componentele urechii externe? Dar ale urechii medii? Din ce este formată urechea internă?

Unde se găsesc receptorii auzului și echilibrului?

- 53 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

• grupul C – CLARIFICATORII- are în vedere clarificarea termenilor noi: Trompa lui Eustachio,

fereastra ovală, labirintul membranos, nervul auditiv și nervul echilibrului

• grupul D – PREZICĂTORII- dezvoltă predicţii.

Ce s-ar întâmpla dacă nu ar exista glandele care secretă cerumenul?

Cum ajung microbii din faringe în urechea medie?

Cum sunt stimulați receptorii echilibrului dacă în canalele semicirculare nu sunt otolite?

Elevii din fiecare grupă au colaborat pentru înţelegerea textului şi în rezolvarea sarcinilor de

lucru, urmând să explice tuturor colegilor. Avantajele metodei predării/învăţării reciproce:

• asigură învăţarea în grup şi are efecte motivante

• familiarizează elevii cu tehnicile de muncă intelectuală pe care le pot folosi apoi şi în mod

independent;

• dezvoltă capacitatea de exprimare, atenţia, gândirea şi operaţiile sale (analiza, sinteza, concretizarea,

generalizarea, abstractizarea) şi ascultarea activă.

La clasa a-VI-a, la lecțiile de zoologie, am folosit metoda Starbursting (Explozia stelară).

Metoda se bazează pe formularea de întrebări pentru rezolvarea de probleme şi învăţarea prin

descoperire. Scopul metodei este de a obţine cât mai multe întrebări şi astfel cât mai multe conexiuni

între termeni. Astfel, la lecția ”Crapul”, etapele metodei au fost:

• Elevii s-au așezat în semicerc. Am scris pe tablă, pe steaua centrală termenul”Crapul”. Pe alte cinci

steluţe am scris întrebările de tipul: Ce? Cine? Unde? De Ce? Când?

• Cinci elevi extrag câte o întrebare. Fiecare din cei cinci elevi își alege câte 3-4 colegi organizându-

se în 5 grupe.

• Elevii au avut timp de lucru 5 minute și au elaborat o listă cu cât mai multe întrebări şi cât mai

diverse:

Ce rol are linia laterală?, De ce are solzi?, De ce nu închide ochii?, Unde este situată vezica

înotătoare?, Când depune icrele?, Cine este mâncat de crap?, Când respiră crapul?, Unde se găsesc

branhiile?, Unde este inima?, Ce face crapul când scade temperatura apei?

• Comunicarea rezultatelor muncii de grup. La expirarea timpului elevii revin în semicerc în jurul

steluţei mari. Fiecare reprezentant al grupului comunică întrebările elaborate, elevii celorlalte echipe

răspund la întrebări sau formulează întrebări la întrebări.

Am apreciat munca depusă de elevi, modul de cooperare şi interacţiune dintre aceştia în

formularea întrebărilor.

Așadar, dirijarea învăţării, intervenţia directă sau indirectă a profesorului rămâne o problemă

principală a conducerii procesului de învăţare, care constă în antrenarea elevilor în activităţi teoretice şi

practice. Folosind metodele interactive am remarcat dorința elevilor de a înţelege lumea în care trăiesc

şi de a aplica în diferite situaţii de viaţă ceea ce au învăţat.

BIBLIOGRAFIE

1. CIOLAN, Lucian, 2008, Învățarea integrată, Editura Polirom, Iași

2. IANOVICI, Nicoleta, 2006, Metode didactice în predare, învățare și evaluare la Biologie

3. MANOLESCU, Marin, POTOLEA Dan, 2006, Teoria curriculumului, M.E.N.

- 54 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

TEHNICA PREDĂRII: ARTĂ ŞI ŞTIINŢĂ

Prof. Sandu Doina

Liceul Teologic ,,Fericitul Ieremia”

Onești, Bacău

Caracteristica definitorie a omului este aceea de a fi nu numai un produs al evoluţiei biologice

naturale , ci – în primul rând – al unei modelări sociale şi culturale a personalităţii . În afara culturii şi

mediului social , individul , chiar dacă ar supravieţui fizic nu ar deveni încă o fiinţă umană în sensul

plenar al acestui termen , ci un „hominid” destul de puţin adaptat în lupta pentru existenţă. Limbajul,

gândirea si voinţa nu sunt caracteristici intrinseci biotipului, ci un rezultat al procesului de inserţie

socială. Nu trebuie uitat nici faptul că acţiunea de socializare este posibilă, deoarece fiinţa umană este

de la început structurată să poată fi educată şi educabilă.

Profesorul îndeplineşte o “meserie” de o deosebită importanţă, aceea care asigură formarea şi

pregătirea personalităţii tinerei generaţii şi pregătirea profesională în cadrul instituţiilor de învăţământ,

strâns legată de viaţa, de activitatea socio-profesională, morală şi cetăţenească. Prin aceasta profesorul

contribuie la realizarea celui mai important “produs” al societăţii, omul pregătit prin studii, omul

calificat, care se înregistrează în activitatea social-utilă, aducându-şi aportul la producerea bunurilor

material şi spiritual.

Munca şi personalitatea educativă a profesorului pot lăsa frumoase urme în mintea şi comportarea

tinerelor generaţii, oferindu-le prilej de a-şi aminti cu plăcere, respect şi veneraţie de foştii dascăli.

Aceştia putând menţine anumite legături spirituale pentru toată viaţa. Aceste legături nu trebuie să fie

numai cu prilejul aniversărilor unor anumiţi număr de ani de la absolvirea liceului sau facultăţii, ele pot

să se manifeste tot timpul prin consultaţii şi colaborări pe linie profesională, culturală, ştiinţifică sau

rezolvarea problemelor de viaţă. Un aspect foarte plăcut este acela când se poate auzi expresia: “A fost

elevul meu, sunt mândră că l-am avut elev şi mă mândresc cu el”. Şi pentru profesor este un

compliment când se face remarca:”A fost profesorul meu. Am avut ce învăţa de la el. Mi-a deschis

orizontul, spiritul de iniţiativă, încredere, şi dragoste pentru profesie. Îi sunt recunoscător.”

Principalele obiective ale profesorului sunt: educarea şi pregătirea tinerei generaţii. De aceea

constituie un valoros “grup” al intelectualităţii, fiind şi factor de progres social şi de dezvoltare a ştiinţei

şi culturii.

Pregătirea de specialitate temeinică, specifică pentru toate disciplinele de învăţământ,

constituie calitatea esenţială şi fundamentală pentru exercitarea cu competenţă şi eficienţă a muncii de

profesor. Nu poţi exercita profesia de dascăl dacă nu ai o pregătire temeinică de specialitate, deoarece

nu poţi pregăti pe alţii, dacă tu ca profesor nu eşti bine pregătit.

Capacitatea de creaţie ştiinţifică este o competenţă a profesorului în calitate de intelectual. El

trebuie să aibă o temeinică pregătire de specialitate, folosind tot ceea ce ştiinţa a creat în domeniul

disciplinelor predate, permanent preocupat de activitatea de documentare. Profesorul de regulă

stăpâneşte bine şi foate bine un domeniu de specialitate, dar el nu trebuie să se mulţumească numai cu

asimilarea şi transmiterea datelor oferite de documentare.Trebuie să încerce să-şi dezvolte treptat şi

capacitatea de creaţie în domeniul disciplinei predate. S-a observant că spiritul creativ al profesorului, i-

a sporit pregătirea şi valenţele profesionale, de specialist, i-a dezvoltat autoritatea şi prestigiul ca

intelectual şi dascăl şi l-a definit ca cercetător şi ca om de ştiinţă. Dascălul adevărat trebuie să fie şi om

de ştiinţă.

- 55 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Orizont cultural larg face referire la omul de cultură. Profesorul trebuie ca pe lângă pregătirea

şi creaţia de specialitate să aibă şi alte resurse pe care să le folosească în activitatea sa complexă de

educator. Pentru asigurarea acestor resurse, profesorul are nevoie să dovedească o bogată cultură

generală. În acest context, profesorul trebuie să-şi însuşească informaţii şi din domeniul artelor. Desigur,

ar fi de un real folos şi stăpânirea unor cunoştinţe de cultură generală ca fundament. Experienţa a

demonstrat că posedarea unui larg orizont cultural oferă profesorului posibilitatea de a rezolva cu mai

mult succes atât problemele de specialitate, cât şi mai ales, problemele social-umane apărute în viaţa

tineretului studios, mai ales în relaţiile acestora cu factorii educativi. Cultura generală bogată a

profesorului este fără îndoială, o posibilitate de formare şi de influienţare a dezvoltării culturii generale

a tineretului studios. Ea este, în acelaşi timp şi o posibilitate de dezvoltare şi afirmare reală a prestigiului

profesorului. În condiţiile retehnologizării, a dominării calculatoarelor în toate domeniile de activitate

desigur a celor practice îndeosebi, dar nu numai a acestora, o cultură bogată menţine profesorul,

educatorul şi tinerii studioşi, pe toţi cetăţenii ţării, într-o atmosferă umanistă, de trăire spirituală şi de

afectivitate superioară, specific oamenilor, ferindu-i de a deveni rigizi, tehnocraţi sau roboţi.

Pregătirea, competenţa, măiestria şi tactul pedagogic reprezintă calităţi ale profesorului, dar

care nu sunt înăscute ci formate în timp. Ca în orice profesie a fi dascăl înseamnă să ai vocaţie în a

modela sufletul omului de la vârste fragede. Îmbinarea calităţilor de specialist, om de cultură şi de ştiinţă

dar şi calitatea de psihopedagog poate duce la obţinerea unor realizări considerabile în meseria de

profesor. Un profesor adevărat trebuie să cunoască procesele psihice şi caracteristicile evoluţiei elevilor.

Ţinând seama de aceste aspect în actul educaţional, profesorul trebuie să cunoască principiile care stau

la baza unei pedagogii moderne şi a unei educaţii democratice. Profesorul trebuie să adapteze

conţinuturile disciplinelor predate la particularităţile de vârstă ale elevilor, la cerinţele specializărilor

acestora, trebuind să fie un bun cunoscător a strategiilor didactice, necesare conceperii, organizării,

proiectării şi desfăşurării eficiente a activităţilor instructive-educative.

Mulţi tineri după ce termină şcoala îşi doresc o carieră în altă parte a lumii pentru modalităţile de

răsplată. De mici copiii sunt învăţati de către părinţi să înveţe cat mai mult pentru a avea un loc de muncă

bun si un salariu pe măsură, însă tânărul din ziua de azi vrea mai mult. Şcoala are un rol extrem de

important în schimbarea opticii tinerilor.

Se pot face multe pentru educarea spiritului creativ în şcoală şi în afara ei, dar este necesar a fi

modificate destul de mult modul de gândire şi stilul de lucru în clasă şi în afara ei cristalizat de secole în

învăţământul tradiţional.

La momentul actual trebuie pus în evidenţă personalitatea elevului, învăţarea să se realizeze

centrată pe acesta.

Orice proces de creaţie presupune rezolvări de probleme dar nu orice rezolvare de probleme

înseamnă creaţie.

În concluzie cine nu iubeşte copiii nu este recomandat să opteze pentru meseria de dascăl,

profesor sau educator iar a şti să-ţi alegi cariera devine o problemă mai uşoară pentru tineri dacă

aceștia reuşesc să-şi cunoască abilităţile, aptitudinile, priceperile, interesele şi disponibilităţile pentru a

învăţa mai uşor într-un anumit domeniu.

Bibliografie

Biju, M. T. ( 1983). Mic dicţionar al spiritului uman, Editura Albatros;

Jinga, I. şi alţii (2006). Manual de pedagogie, Editura ALL;

Nicola, I. ( 2002). Tratat de pedagogie şcolară, Editura Aramis;

- 56 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

„ȊNVĂŢÂND SĂ TRĂIM ȊMPREUNĂ”, UN PROIECT INOVATOR

ACCESIBIL ŞI ELEVILOR CU DEFICIENŢĂ DE AUZ

Dinu Ştefania-Alina

Liceul Tehnologic Special Nr. 3

București

Motto:

„În orice moment ales oriunde în lume există aproximativ două miliarde de copii ce trăiesc printre

noi. Două miliarde de trupuri şi minţi tinere ce adăpostesc un potenţial enorm şi pe care noi îi

consideram a fi demni de grija noastră.” Kul Gautam

Un potenṭial enorm este adăpostit şi de elevii cu deficienṭă de auz, iar profesorii care le sunt

alături au responsabilitatea de a promova o educaţie de calitate care să faciliteze dezvoltarea plenară

a personalităţii acestor tineri.

Ţinând cont de aceste aspecte, am început să implementăm în şcoala noastră diverse proiecte care

să implice elevii cu deficienţă de auz alături de alţi elevi din şcoli de masă.

Ȋn acest scop, mai multe cadre didactice au participat la cursul de formare Ȋnvăṭând să Trăim

Ȋmpreună – Un Program Intercultural şi Interreligios pentru Educaṭie Etică (LTLT - Learning To Live

Together) organizat de Asociaṭia Sol Mentis. Acest program vine în întâmpinarea dificultăților cu care

se confruntă școala, propunând cadrelor didactice activități și metode atractive și participative de

dezvoltare a abilităților de relaționare ale elevilor, a empatiei, respectului, responsabilității sociale și

formare a unei atitudini de reconciliere.

Programul de Educaţie Etică Învăţând să Trăim Ȋmpreună lansat de Arigatou Internaṭional,

susţinut de UNICEF şi UNESCO, este structurat pe două module de învăţare: 1. Înţelegerea de sine şi a

celorlalţi; 2. Transformând lumea împreună. Fiecare modul cuprinde mai multe chioşcuri. Programul

LTLT promovează 4 valori etice principale: respectul, empatia, responsabilitatea, reconcilierea, şi

necesită un stil de facilitare democratic şi participativ în care rolul formatorului nu este de a instrui, ci

mai degrabă de a ghida şi structura procesul de învăṭare organizând activităṭile de învăṭare. Facilitatorul

trebuie să îi trateze pe elevi cu respect şi deschidere, deoarece această abordare va avea o influenṭă foarte

puternică asupra modului în care vor decurge relaṭiile dintre aceştia.

Programul Ȋnvăṭând să Trăim Ȋmpreună se ghidează după un angajament global de a proteja

demnitatea umană. Obiectivele sale sunt de a întări respectul copiilor față de justiție, respectul pentru

drepturile omului și de a construi relații armonioase între indivizi și în cadrul societății. Învăţând să

Trăim Ȋmpreună oferă instrumentele pentru un program intercultural și interreligios, prin care elevii să

poată dezvolta un simț etic accentuat, să înțeleagă și să respecte oamenii din alte culturi și religii și să

dobândească sentimentul unei comunități globale, să înțeleagă diversitatea, ca fiind „un tezaur ce ne

permite să aflăm mai multe despre ceilalți, dar și despre noi înșine”.

Ȋn implementarea programului pentru elevii şcolii noastre s-a muncit în echipă, sesiunile LTLT

au fost aplicate de către profesorul-educator, diriginte şi psiholog. Pentru a face posibilă implementarea

cunoştinṭelor dobândite, pentru elevii cu deficienṭe de auz, materialul a fost prelucrat şi adaptat. Spre

exemplu, poveştile au fost transpuse în desen, iar jocurile au fost ajustate în funcṭie de particularităṭile

grupului cu care s-a lucrat.

Profesorii care implementează LTLT au participat la întâlnirea de lucru anuală a comunităṭii de

practică a programului de educaṭie etică alături de colegi din Bucureşti, judeṭele Dâmboviṭa, Bistriṭa

Năsăud, Bacău, Tulcea, Constanṭa, Sibiu, Braşov. Această întâlnire a fost prilej de consolidare a

- 57 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

cunoştinṭelor necesare unei aplicări eficiente a metodei, de evaluare şi monitorizare a programului, de

învăṭare din experienṭele celorlalṭi, toate într-o atmosferă caldă şi veselă, favorabilă stabilirii conexiunii

între membrii comunităṭii.

Pe lângă implementarea sistematică a Programului Ȋnvăṭând să Trăim Ȋmpreună ne-am implicat

şi în alte proiecte deosebite ale Asociaṭiei Sol Mentis.

Proiectul de învăṭare intercuturală şi interreligioasă „Noi în diversitatea lumii” pentru elevii

claselor V-VIII s-a desfăşurat într-un context aparte, fiind găzduit de liceul nostru. Trei elevi de la

gimnaziu i-au impresionat pe invitaṭii de la Şcolile Gimnaziale nr. 62 şi „Jose Marti” prezentând un dans

ṭigănesc. Pe lângă aspecte legate de diverse culturi, musafirii au avut ocazia să afle lucruri interesante

despre o cultură nouă lor: cultura surzilor. La finalul prezentărilor participanṭii au rămas să socializeze,

găsind alternative creative de comunicare între ei.

De asemenea, Liceul Tehnologic Special Nr.3 s-a mobilizat pentru a lua parte la Proiectul „De

la umilinṭă şi excludere, la participare: Eradicarea sărăciei în toate formele ei”. Copiii şcolii noastre

au arătat că pot renunța la haine pentru a le dona unor prichindei mai puțin norocoși. Pe 1 iunie 2017, au

participat la Evenimentul, numit „Copacul cu Haine”, care a avut loc în Parcul Cișmigiu. Iar în cinstea

zilei de 17 octombrie, Ziua Mondială de Eradicare a Sărăciei, elevii claselor a VII-a şi a VIII-a împreună

cu mai multe cadre didactice au dăruit alimente şi produse de igienă în cadrul Evenimentului „Alimente

pentru 100 de copii”, organizat de Grupul de Voluntari Provita în data de 20 octombrie 2017, în Parcul

Tineretului. Darurile au ajuns la 100 de copii din parohia Lada, Teleorman.

Bibliografie:Băluṭă Lucreṭia, Molnar Laura, Ȋnvăṭând să trăim împreună, Editura ROMQUESTGPN,

Bucureşti, 2008

- 58 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Metode didactice adecvate elevilor cu CES

prof. Szabo Rodica Domnica

Şcoala Profesională Specială nr.2 şi Şcoala Profesională Specială nr.3

Sector 2, Bucureşti

Fiecare tânăr simte la un moment dat nevoia de-a se implica în procesul constructiv al piramidei

valorilor unei epoci. Fiecare generaţie îmbogăţeşte acest proces de evoluţie cu noi realizări în diverse

domenii şi-l modelează în forme noi. Fenomenul social de transmitere a experienţei de viaţă şi a culturii

către generaţiile tinere se numeşte educaţie. Îîn urmă cu câţiva ani se vorbea de o educaţie modernă, într-

o societate modernă, caracterizată prin schimbare, inovaţie şi dinamism. „În societăţile moderne,

cunoaşterea e echivalentă cu ştiinţa şi e importantă în sine. Oamenii caută căile optime pentru a dobândi

cunoaştere, ştiinţă din cât mai multe domenii, considerând că astfel vor fi recunoscuţi drept persoane

educate” [1].

„Acum societatea noastră se află la graniţa dintre modernism şi postmodernism. Se simte nevoia

corelării între sistemul educaţional şi dinamica societăţii, cu orientările de la nivel european. Într-o

societate postmodernistă, cunoaşterea trebuie să fie funcţională, utilă; înveţi nu doar pentru a şti şi a

stoca o serie de informaţii din diferite domenii, pentru a demonstra căt de educat eşti, ci, înveţi pentru a

face, pentru a folosi ceea ce şti, pentru a aplica ceea ce ai acumulat, în folosul tău şi al celorlalţi” [1].

În zilele noastre, odată cu dezvoltarea noilor tehnologii, copiii au acces la multe surse de

informare şi comunicare. Internetul pune la dispoziţia tinerilor nu doar suporturile cu informaţii teoretice,

dar şi posibilitatea comunicării directe prin diverse software în cadrul proiectelor europene de colaborare

între şcoli din diverse ţări, precum şi schimburi de experienţe între acestea.

Una din provocările societăţii contemporane este necesitatea regândirii şcolii, cu îmbinarea

educaţiei formale cu educaţia nonformală şi cea informală. Relaţiile profesor elev sunt deschise, bazate

pe sprijin reciproc şi colaborare. „Şcoala postmodernistă trebuie să organizeze şi să dezvolte strategii de

lucru interactive, punând accentul pe utilitatea cunoştinţelor şi pe necesitatea însuşirii lor pentru a se

descurca în viaţă” [1].

Învăţarea trebuie să dezvolte gândirea productivă, critică precum şi libertatea de exprimare a

cunoştinţelor. Pe de altă parte evaluarea „urmăreşte acordarea ajutorului imediat, având o funcţie mai

mult corectivă, ameliorativă, decât de sancţionare, ducând la reducerea stresului” [1]. Ea urmăreşte

progresul individului. Actul didactic presupune ca profesorul să mijlocească relaţia dintre elev şi lumea

înconjurătoare. El trebuie nu doar să organizeze activitatea ci să constituie un model pentru elev şi să

participe activ alături de acesta la descoperirea naturii, vieţii, ştiinţei.

Metodele didactice devin căi spre cunoaştere propuse de profesor. Tendinţele de modernizare a

metodelor folosite în învăţământ duc la sporirea caracterului activ al acestora prin folosirea noilor

tehnologii informaţionale. Cu preponderenţă în învăţământul special, unde percepţia evenimentelor se

face mai greu de către elevul cu cerinţe educaţionale speciale (CES), la clasă se folosesc metode

combinate cum ar fi îmbinarea dintre activitatea de cooperare şi lucrul în grup, cu activităţi de muncă

independentă. Specific metodelor interactive de grup este faptul că elevii interacţionează între ei

ajutându-se reciproc. Acest lucru înseamnă însă şi efort mare, care duce repede la oboseală şi stres.

Atunci lucrul individual îi eliberează pe elevi de încordarea la care au fost supuşi (de cele mai multe ori

din cauza vitezei de reacţie mai rapide din partea unor colegi, în rezolvarea temei propuse).

Pentru ca activitatea să fie un succes trebuie ca clasa să fie organizată pe grupe de elevi cu

dezvoltarea mentală apropiată şi fiecare grupă va efectua sarcini personalizate, altele la fiecare grup, în

funcţie de capacitatea mentală a fiecăruia. Important este ca la sfârşitul orei fiecare din elevii prezenţi să

fi reuşit să treacă la un nou nivel de cunoaştere în ce priveşte subiectul studiat.

- 59 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Mai este un aspect de remarcat. Din cauza problemelor psihice pe care le au, elevii cu CES

manifestă comportamente diferite în zile sau momente diferite ale aceleiaşi zile. Prin urmare profesorul

va observa foarte bine comportamentul efectivului clasei, va dialoga cu elevii şi în funcţie de moment

va aplica o metodă sau alta pentru a reuşi să obţină un feedback de la ei.

În activităţile cu elevii cu CES foarte bine dau metodele interactive, care implică elevii în mod

direct în procesul instructiv educativ. Metoda ciorchinelui stimulează gândirea în cadrul studiului unui

anumit subiect. Metoda cubului valorifică participarea conştientă a elevilor la descoperirea cunoştinţelor.

Metoda turului galeriilor este potrivită mai ales pentru lecţiile de recapitulare [2]. Prioritare sunt

metodele intuitive, bazate pe observare directă sau metode bazate pe contactul cu realitatea, cum ar fi

experimentul. Literatura de specialitate recomandă „necesitatea combinării metodelor interogative cu

celelalte metode (expozitive, demonstrative, activ-participative), pentru că astfel se înlătură monotonia,

sunt stimulate gândirea şi concentrarea atenţiei, condiţii necesare în obţinerea succesului la elevii cu

cerinţe speciale” [3] . Metodele de simulare bazate pe jocul didactic contribuie la dezvoltarea

comunicării elevilor cu CES, iar metoda demonstraţiei şi exerciţiul duc la „consolidare a cunoştinţelor

şi antrenarea deprinderilor” [3].

Aceste metode permit organizarea pe grupuri mici, nivelul sarcinilor poate fi personalizat, un

grup primind o sarcină simplă, iar alt grup una mai complexă. Important este faptul că până la sfârşitul

orei s-a acoperit toată gama de informaţie propusă spre cunoaştere.

În şcolile speciale nivelul mental al elevilor cu CES dintr-o clasă este foarte diferit (unii elevi

raţionează mai greu, alţii socotesc greu, alţii socotesc foarte bine dar citesc pe silabe, ... ). Cum ar trebui

să lucrăm la oră? Cum alternăm metodele de lucru? După împrejurare şi starea de spirit a clasei. Aici îşi

spune cuvântul harul fiecărui profesor. Elevii cu CES sunt foarte sensibili şi suspicioşi. Vor să fie trataţi

la fel, deşi ei sunt foarte diferiţi unul de altul. Cum pot să le câştig încrederea şi să lucrăm cu toţii ca o

echipă? Să se simtă cu toţii egali? Îi obişnuiesc cu o rutină, pentru că aceşti elevi ţin foarte mult la rutină

şi respect totdeauna regulile. La ore, îmi obişnuiesc elevii cu fişe. Indiferent de metoda abordată, fiecare

elev primeşte o fişă. Pe fişe se regăseşte un foarte scurt text cu esenţialul temei (definiţie, fenomen/ne,

legi) urmat de un test grilă, apoi întrebări legate de tema lecţiei şi în sfârşit aplicaţii numerice. Uneori

rezolvăm testul individual, unii elevi fragmentar, alţii complet, alteori în grup, uneori scris, alteori oral,

pentru a forma elevilor capacitatea de-a folosi termeni de specialitate şi a dezvolta capacitatea de analiză

lucrând aplicaţiile numerice şi interpretând rezultatele. Mai pregătim şi fâşii cu bucăţi de fraze sau

cuvinte izolate care trebuie legate între ele (definiţii, fenomene, legi, ...). Atât de obişnuiţi sunt cu rutina

încât după ce au notat pe caiet ce era necesar, lucrează singuri individual fără să-i mai aştepte pe colegii

care încă nu au terminat, îşi încercuiesc grilele de pe fişă, unii ies la tablă şi rezolvă aplicaţia în linişte

(se concentrează mai bine când nu sunt constrânşi de timp), sau încearcă să formuleze răspunsul la câte

o întrebare. Nu există elev cu care să nu stau individual de vorbă. Ce mi se pare important este faptul că

au învăţat să se evalueze singuri. De reţinut că efectivul clasei este în jur de 10 elevi. Cu 28–30 elevi

într-o clasă ca la învăţământul de masă nu se mai poate lucra individual. Nu mai permite timpul.

În concluzie putem spun e că profesorul este un regizor care pune în scenă o piesă (lecţia), pe

care o interpretează altfel la fiecare reprezentaţie (clasă de elevi), în funcţie de feedbackul primit din

partea publicului (elevii).

Bibliografie

[1] - https://docslide.net/documents/metode-interactive-de-predareinvatare-invatamant-special.html

[2] - https://docslide.net/documents/metode-invatamantul-special.html

[3] - https://www.slideshare.net/viorelfaina/metode-si-procedee-active-si-incluzive

- 60 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

BUNE PRACTICI IN PREDAREA MATEMATICII

Prof. Militaru Gratiela

Școala Profesională Specială nr.2

Bucuresti

Marele matematician Grigore Moisil spunea că profesorul este cel care într-o anumită

disciplină, ştie în fiecare zi mai mult decât ieri, învătându-l pe altul ce ştie el azi, îl pregăteşte pentru

ce va afla mâine şi care poate să fundeze ceea ce ştie într-o anumită disciplină, pe ceea ce ştie din

celelalte discipline pe care aceasta se reazemă.

Gândirea matematică presupune capacitatea de a rationa în etape riguros alcătuite, fiecare

legată de cele anterioare dar şi capacitatea de concentrare a atentiei pe durată mare. În acest sens,

exercitiile de calcul suficient de lung, atât de desconsiderate de multi, le dovedesc elevilor cât sunt de

pregătiti în canalizarea atentiei şi concentrarea asupra lucrului curent. Concursul „Cangurul” cere şi

el atentie şi concentrare maximă; printre altele, participantii află cât de importantă este citirea cu

atentie a enuntului unei probleme. Elevii trebuie să fie conştienti de faptul că greşelile de calcul conduc

la penalizări, chiar dacă rationamentul este corect; ei au datoria ca, prin exercitiu personal, să-şi

dezvolte capacitatea de concentrare. Problemele de tipul „unde este greşeala?” contribuie atât la

formarea spiritului de rigoare cât şi la testarea cunoştintelor asimilate. De asemenea, dacă vom

propune analizarea unor texte matematice din cărti, reviste de specialitate, lucrări ale elevilor sau ale

profesorului, elevii vor putea comenta forma estetică, modul de expunere, neclaritătile, ambiguitătile,

eventualele greşeli şi se vor acomoda cu studiul ştiintific. Astfel, ei vor cerceta învătând.

Rezultatele cercetării indică faptul că predarea eficace a matematicii presupune utilizarea

unor metode variate. În acelaşi timp, există o percepţie generală că anumite metode precum învăţarea

bazată pe formulare de probleme, investigarea şi contextualizarea sunt eficiente mai ales pentru

creşterea nivelului de performanţă şi pentru ameliorarea atitudinii elevilor faţă de disciplina

matematică. În timp ce majoritatea autorităţilor centrale din Europa raportează anumite forme de

îndrumare a profesorilor în predarea matematicii, există un potenţial neexploatat încă, privind

consolidarea metodelor care să stimuleze învăţarea activă şi gândirea critică în rândul elevilor.

Ghidurile naţionale de îndrumare privind utilizarea calculatoarelor sunt rare, la fel şi cele privind

temele pentru acasă sau gruparea elevilor în clasă. Utilizarea TIC pe de altă parte este sprijinită în

toate ţările; cu toate acestea, datele studiilor naţionale arată faptul că utilizarea TIC nu este atât de

frecventă la orele de matematică. Rezultatele cercetării mai aprofundate asupra

avantajelor TIC în predarea matematicii ar putea ajuta la promovarea acestora şi la orientarea spre o

utilizare eficientă.

Creşterea calităţii predării la matematică depinde, de asemenea, de colectarea, analizarea şi

diseminarea dovezilor despre practicile didactice eficiente. În mod obişnuit, investigaţiile despre

metodele de predare şi instrumentele de evaluare nu sunt răspândite pe scară largă în Europa. Numai

câteva ţări au structuri naţionale active pentru strângerea şi analizarea datelor despre dezvoltarea

metodelor de predare la matematică. Trebuie evidenţiate rezultatele cercetărilor, evaluările şi

rezultatele studiilor de impact, noile decizii în politicile educaţionale. Măsurile luate pentru atingerea

obiectivelor europene de reducere a nivelului scăzut al performanţei elevilor la matematică şi de

creştere a numărului absolvenţilor din domenii înrudite cu matematica, trebuie să fie sprijinite ulterior

prin acţiuni de monitorizare şi de raportare, atât la nivel naţional cât şi european.

- 61 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Folosirea metodelor moderne de predare – învăţare – evaluare nu înseamnă a renunţa la

metodele tradiţionale, ci a le actualiza pe acestea cu mijloace moderne. Ele oferă o ocazie benefică de

organizare pedagogică a unei învăţări temeinice, uşoare şi plăcute, şi în acelaşi timp şi cu un pronunţat

caracter activ – participativ din partea elevilor, cu posibilităţi de cooperare şi de comunicare eficientă.

Folosirea sistematică a metodelor moderne, presupune desfăşurarea unor relaţii de comunicare

eficientă şi constructivă în cadrul cărora, toţi cei care iau parte la discuţii, să obţină beneficii în

planurile cognitiv, afectiv – motivaţional, atitudinal, social şi practic aplicativ.

Procesul educativ trebuie să trezească interese, să declanşeze reacţii pentru satisfacerea

trebuinţelor şi să ofere cunoştinţele prin care reacţia să fie dirijată spre scopul propus.

Într-un astfel de context problema asimilării pe parcursul perioadei şcolare nu doar a unui sistem de

cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, dar şi a competenţelor de valorificare şi utilizare a lor, devine

extrem de actuală, ceea ce permite elevului să devină figura centrală în procesul de învăţământ. Toate

acestea presupun schimbarea priorităţilor în selectarea metodelor de instruire.

Apariţia noilor programe, centrate pe achiziţiile elevilor, impune anumite schimbări în didactica

fiecărei discipline. În acest context, metodologia predării – învăţării matematicii este un proces

evolutiv ce s-a dezvoltat de la nişte metode scolastice rudimentare până la o tehnologie performantă

bazată pe o metodologie avansată a predării acestei discipline. Bazarea pe latura metodologică are ca

orientare tranziţia de la „a învăţa pentru a şti” la „a învăţa pentru a face”.

Metodele folosite de profesor constituie calea eficientă de organizare şi conducere a învăţării,

dar mai ales oferă posibilitatea realizării unei educații matematice solide. Creativitatea profesorului

de matematică se poate manifesta în multe direcții. În final, foștii elevi își vor aminti peste ani acel

dascăl care a constituit un model de gândire și acțiune.

BIBLIOGRAFIE

1.) Brânzei, D., Brânzei, R., Metodica predării matematicii, Editura Paralela 45, 2000.

2.) Catană, A., Săcuiu, M., Stănăşilă, O., Metodica predării analizei matematice, Editura didactică şi

pedagogică, Bucureşti, 1983.

- 62 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Cauzele și clasificarea dificultăţilor de învăţare

Prof. logoped, Boriceanu Izabella,

Scoala Gimnaziala Nr.13-Brasov

Dificultățile de învățare nu se instalează aleator la copii, ci au cauze diverse care le generează

(Ungureanu, D., 1998, „Copiii cu dificultăţi de învăţare,” EDP, p.60):

1. Cauzele biologice si fiziologice ale dificultăților de învățare se referă la anumite seturi

determinative în raport cu care, deși nu le putem modifica, le putem merge în întâmpinare,

adecvând după ele domeniul de asistență și influența psihopedagogică și socio-culturală, nu

întotdeauna extrem de concesiv.

2. Cauzele psihologice, țin de dezvoltarea întregului psihism uman, acesta fiind o construcţie

interactivă, progresivă a eu-lui cu mediul. Acest mediu include și adulţii competenţi și bine

intenționați din jurul copilului cu dificultăți de învățare, dar care nu sunt întotdeauna suficient de

vigilenţi si instrumentaţi ca atare.

3. Eşecul şcolar inadecvat abordat, carențele aptitudinii pentru şcolaritate nesesizate oportun sunt

greşeli ce pot deveni cauze ale unor dificultăți de învățare, dar, ca orice greşeli pot fi evitate.

4. În ceea ce priveşte cauzele ambientale, acestea sunt influenţabile, variabile, la dorinţa adultului

și spre beneficiul copilului. Din păcate aceste cauze iau forma unor factori extrem de numeroşi

și prin aceasta greu de controlat.Variația lor intenţionată este puternic subminată de o variabilitate

întâmplătoare, spontană.

5. Rămân, desigur, în discuţie acele cauze necunoscute care vor menţine încă dificultățile de

învățare parțial într-o zonă de penumbră, în ceea ce priveşte cunoașterea, explicarea și prevenirea.

Într-o altă abordare, D.V. Popovici identifică următoarele tulburări de învăţare (D. V.

Popovici, 1998, „Elevi cu tulburări de învățare”, Tip. Multiprint, p.83, după Lerner Janet, 1989): -

deficienţe de atenţie,

- deficienţe de motricitate generală şi fină şi de coordonare spaţială,

- deficienţe în prelucrarea informaţiilor perceptive, mai ales auditive şi vizuale, în strânsă legătură cu

insuficienţe ale memoriei de scurtă durată,

- insuficienţe în ceea ce priveşte strategiile de învăţare,

- diferite tulburări de limbaj, dificultăţi de citire şi scriere,

- dificultăţi în însuşirea simbolurilor matematice, a calculului matematic şi a noţiunilor spaţio-

temporale,

- tulburări ale comportamentului social, dificultăţi în stabilirea de relaţii interpersonale.

Prin unele studii contemporane, au fost delimitate și principalele domenii în care acţionează

dificultăţile de învăţare.

D. Ungureanu a realizat o cercetare referitoare la dificultăţile de învăţare, întreprinsă pe loturi de

elevi din ciclul primar, și a constatat care sunt aceste domenii (Ungureanu, D., 1998, „Copiii cu

dificultăţi de învăţare,” EDP, p.128):

- limbajul oral (la disciplinele “Dezvoltarea vorbirii”, “Comunicarea”),

- grafia şi lexia (la disciplinele “Scrierea”, “Citirea”, “Lectura”),

- calculul, raţionamentul şi simţul matematic (la disciplina “Matematică”).

Aceste tulburări instrumentale sunt cele care determină numeroase dificultăţi de învăţare şi care

îşi pun amprenta şi asupra ritmurilor şi calităţii dezvoltării unui număr relativ mare de elevi.

Din acest motiv, profilaxia şi terapia tulburărilor instrumentale trebuie situate în centrul

activităţilor de sprijin al copiilor cu probleme de învăţare la debutul şcolar şi în primele clase ale ciclului

primar.

- 63 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Clasificările dificultăților de învățare au fost fie unicriteriale, fie multicriteriale.

(1) Clasificări unicriteriale ale dificultăților de învățare.

Din această perspectivă deosebim: dificultăți de învățare specifice şi dificultăți de învățare

generale (Cocoradă E., Voinea M., 2009, ”Psihologia învăţării. Copilul cu dificultăţi cu învăţare”, Curs

pentru anul I, Univ.“Transilvania” Braşov, p. 127).

Pornind de la ideea că anumite probleme apar nu numai legate de şcoală ci şi de activitatea

cotidiană, cum ar fi învăţarea comportamentului social, adaptarea profesională se face o distincţie între

dificultăți de învățare academice (şcolare) şi dificultăți de învățare social-profesionale.

În cadrul dificultăților de învățare academice se diferenţiază: dislexia şi disgrafia. Deoarece

cercetătorii din acest domeniu au evidenţiat dificultăţi nu numai în limbajul oral (vorbit), dar şi în cel

scris, dificultăţi de calcul matematic şi chiar dificultăţi de orientare în spaţiu, au rezultat o serie de tipuri

de dificultăţi de învăţare (vezi diagrama de mai jos, după Cocoradă E., Voinea M., 2009, ”Psihologia

învăţării. Copilul cu dificultăţi cu învăţare”, Curs pentru anul I, Univ.“Transilvania” Braşov, p. 127).

(2) Clasificări multicriteriale şi descriptive ale dificultăților de învățare.

Întrucât clasificările unicriteriale nu sunt considerate întotdeauna foarte relevante, s-au impus în

literatura de specialitate clasificările pe criterii multiple, simultane. Cele mai complete taxonomii în

materie trebuie să nu ignore cel puţin trei zone criteriale: nivelul concret de reuşită, de performanţă în

învăţare, profilul cognitiv şi neuropsihologic al copilului, sistemele multinivelare ale valorizării şi

evaluării dificultăților de învățare în viaţa şi activitatea cotidiană a copilului.

Rourke şi Del Dotto au clasificat dificultățile de învățare specifice, în ansamblul lor, în trei mari

categorii (apud Cocoradă E., Voinea M., 2009, p.128):

1.Dificultăți de învățare caracterizate predominant prin deficite funcţional-lingvistice

2.Dificultăți de învățare caracterizate predominant, prin deficite de tip neverbal sau – sindromul NLD

(Nonverbal Learning Disabilities)

3.Dificultăți de învățare caracterizate, predominant, prin deficite de output (exprimare, în sensul de

expresie, valorificare) în toate modalităţile.

Winerbrenner S. a descris tipurile de dizabilităţi de învăţare întâlnite cel mai adesea în şcoală

(apud Cocoradă E., Voinea M., 2009, p.129):

- dizabilităţi perceptiv vizuale sau auditive, care se referă la faptul că elevii văd literele şi cifrele în poziţii

diferite faţă de cele în care sunt scrise (apar confuzii dreapta –stânga, dificultăţi în a distinge obiectele

din mediul înconjurător, diificultăţi în coordonarea ochi-mână, pot citi invers sau incorect şi pot face

confuzii vizuale sau auditive între grafeme/ foneme sau nu pot înțelege cele citite);

- alte dizabilități mai fi: dizabilităţi în învăţarea limbajului; dizabilităţi perceptiv-motorii,

hiperactivitatea; impulsivitatea; distractilitatea; abstracţia.

Nu în ultimul rând, sub cupola tulburărilor specifice de învățare sunt cuprinse, cu referire la

domeniul școlar și abilitățile afectate: dificultățile de citire (corectitudine, fluență, comprehensiune),

dificultățile de exprimare în scris (corectitudine la nivelul componenței cuvântului, ortografie,

punctuație, claritate, organizare în scris), dificultățile la matematică (simț numeric, memorarea tablei

înmulțirii, calcul corect, fluent, raționament matematic, riguros) (apud David C., 2015, „Tulburările de

învățare”, în ”Psihopedagogie Specială – Modele de evaluare și intervenție” , Ed. Polirom, p.248).

Bibliografie:

Popescu-Neveanu, P., (1977), „Psihologie școlară”, Editura Universității București

Popovici, D. V., (2016), „Strategii de comunicare augmentativă și alternativă pentru copiii nonverbali”,

Editura Universității din București

Popovici, D.,V., (2007), „Orientări teoretice şi practice în Educaţia Integrată”, Editura Universitaţii

Aurel Vlaicu, Arad

Ungureanu, D., (1998),” Copiii cu dificultăţi de învăţare”, Editura Didactică şi Pedagogică, București

- 64 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

INTEGRAREA COPIILOR CU NEVOI SPECIALE

ȘI PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV

Profesor Fometescu Olivia, Liceul Energetic Tg-Jiu

Evoluția continuă a tehnologiei din ultimii ani a adus un plus de schimbare și în domeniul

educațional actual.Mediul social, cadrele didactice și părinții abordează actul didactic cu accent pe

particularitățile și interesele elevului. Obiectivul actual al educație se axează pe formarea și dezvoltarea

unor competențe cognitive, de comunicare și implicare, menite să dezvolte nivelul de autonomie

personală a elevilor, dar mai ales a elevilor cu deficiențe de învățare. Educaţia este recunoscută ca fiind

unul din drepturile fundamentale ale omului şi a fost inclusă în Convenţia Naţiunilor Unite asupra

Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi. Copii cu cerințe educaționale speciale sunt recunoscuți ca elevi

cu CES. O categorie aparte în rândul persoanelor/copiilor cu C.E.S. o constituie persoanele/copiii cu

deficiențe multiple asociate/dizabilități multiple. În literatura de specialitate există diverși termeni prin

care este desemnată categoria persoanelor care prezintă asociate două sau mai multe deficiențe. Sintagma

cea mai răspândită în literatura de specialitate din România este aceea de dizabilități multiple (Hathazi

A., 2015) sau de deficiențe asociate/multiple (Gherguț A., 2005). În literatura de specialitate

internațională, există, de asemenea, numeroase sintagme care definesc această categorie de persoane.

Astfel, Mercieca (2013) utilizează termenul de elevi cu dizabilități de învățare multiple și profunde

(students with profound and multiple learning disabilities PMLD), accentul căzând, în acest caz, pe

incapacitatea persoanei de a dobândi și valorifica suficient informațiile din mediu, astfel încât să poată

funcționa independent. Termenul de dizabilități severe (severe disabilities) apare într-un articol al Dianei

Browder și Karena CooperDuffy (2003), accentul căzând pe combinația dintre diferite dizabilități

(dizabilitatea cognitivă severă, motorie și/sau senzorială) și influența pe care combinația acestora o au

asupra dezvoltării.

Modificările realităţii sociale, economice şi culturale, alături de noile provocări ale lumii

contemporane (explozia demografică, apariţia şi adâncirea crizelor, explozia informaţională, generată de

ritmul rapid de dezvoltare al ştiinţei şi tehnicii, precum şi de ritmul rapid de uzură al cunoştinţelor,

creşterea timpului liber ş.a.) au impus schimbări în proiectarea şi implementarea politicilor şi strategiilor

educaţionale și a modului de realizare a acestora.Se pune problema de integrare a acestor persoane atât

în plan socio-economic dar mai ales în plan educațional.

Adoptarea, de către şcoala de masă, a politicilor de integrare impune adaptări la

nivelul procesului de predare-învăţare-evaluare pe mai multe planuri:

a) - activităţi de învăţare individualizată, desfăşurată sub îndrumarea unui cadru didactic specializat

(profesorul de sprijin sau profesorul itinerant) care îl completează pe cadrul didactic de specialitate;

b) adaptarea curriculumului, realizată de către cadrul didactic specializat (profesorul de sprijin sau

profesorul itinerant), împreună cu cadrul didactic de specialitate;

c) alegerea unor conţinuturi ale învăţării care să respecte atât cerinţele curriculumului şcolii de masă,

cât şi posibilităţile reale de comprehensiune şi operare cu aceste conţinuturi ale copilului cu C.E.S., toate

acestea în aşa fel încât să nu fie deteriorată calitatea învăţării pentru ceilalţi copii;

d) aplicarea unor strategii de predare-învăţare care să faciliteze operarea cu conţinuturile învăţării, atât

pentru elevul cu C.E.S. cât şi pentru ceilalţi elevi;

e) gestionarea diferenţiată a timpului – se ştie că fiecare individ are nevoie de timp pentru procesarea

noilor informaţii; această perioadă de timp diferă de la copil la copil;

f) organizarea spaţiului clasei – trebuie să ţină cont de copilul cu C.E.S. şi de tipul deficienţei acestuia;

g) utilizarea resurselor (atât a celor materiale, cât mai ales a celor umane);

- 65 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

h) managementul clasei – trebuie să aibă în vedere organizarea activităţilor instructiv educative în forme

flexibile de instruire

Dreptul fiecărui copil la educaţie a pus şcoala românească și personalul didactic în situaţia

de a redefini conceptul de ˮînvăţare şcolarăˮ, acest aspect necesitând noi abordări de situaţii,

reglementări şi regulamente noi.Au fost elaborate o serie de măsuri atât la nivel național cât și la nivel

internațional. În acest sens A. Gherguț (2006) vorbește de existența mai multor tipuri de curriculum:

- curriculum obișnuit – se referă la Curriculum Național care poate fi accesibil elevilor cu C.E.S., fiind

însoțit de o serie de servicii;

- curriculum obișnuit parțial adaptat – implică adaptări ale Curriculum-ului Național pentru disciplinele

cu un grad mai mare de dificultate pentru copilul cu C.E.S.;

- curriculum obișnuit adaptat – implică adaptări realizate la nivelul tuturor disciplinelor propuse în

planul-cadru pentru un anumit nivel de școlarizare, predarea realizându-se individualizat;

- curriculum special – reprezintă un tip de curriculum conceput special pentru persoanele care prezintă

diferite tipuri și grade de dizabilitate.

BIBLIOGRAFIA • Gherguț, A. (2005). Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor

didactice. Iași: Editura Polirom.

• Gherguț, A. (2006). Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație.

Iași: Editura Polirom

• Hathazi, A. (2015). Dizabilitățile multiple. În A. Roșan, Psihopedagogie specială - modele de evaluare și intervenție

(pg. 187-211). Iași: Editura Polirom

• Mercieca, D. P. (2013). Living otherwise. Students with profound and multiple learning disabilities as agents in

educational context. Rotterdam/Boston/Taipei: Sense Publisher.

- 66 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

CARACTERISTICI ALE METODELOR MODERNE DE PREDARE

Profesor Barboni Rodica, Școala Profesională Specială Nr.3

Mintea nu este un vas care trebuie umplut, ci un foc care trebuie aprins.

(Plutarh)

Schimbarea în activitatea didactică pune accentul pe promovarea metodelor interactive care să

solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei şi creativităţii.

Astăzi, enciclopedismul cunoaşterii este imposibil de atins. Dezideratul şcolii moderne vizează

înzestrarea elevului cu un ansamblu structurat de competenţe de tip funcţional. Dominanta activităţii

didactice trece pe asimilarea instrumentelor de accesare şi prelucrare a informaţiilor.

Rolul elevului în cazul metodelor centrate pe învățare:

-Realizează un schimb de idei cu ceilalţi.

-Cooperează în rezolvarea sarcinilor de lucru. Exprimă puncte de vedere proprii.

-Argumentează, pune şi îşi pune întrebări cu scopul de a înţelege.

Rolul elevului în cazul metodelor centrate pe predare:

-Urmăreşte prelegerea, expunerea, explicaţia profesorului.

- Încearcă să reţină şi să reproducă ideile auzite.

-Acceptă în mod pasiv ideile transmise.

-Lucrează izolat.

Rolul profesorului în cazul metodelor centrate pe învățare:

-Facilitează şi moderează învăţarea.

-Ajută elevii să înţeleagă şi să explice punctele de vedere.

-Este partener în învăţare.

Rolul profesorului în cazul metodelor centrate pe predare:

- Expune, ţine prelegeri.

-Impune puncte de vedere.

-Se consideră şi se manifestă “ca un părinte”.

Modul de realizare a învățării în cazul metodelor centrate pe învățare:

- Învăţarea are loc predominant prin formare de competenţe şi deprinderi practice și se realizează prin

cooperare.

Modul de realizare a învățării în cazul metodelor centrate pe predare:

- Învăţarea are loc predominant prin memorare şi reproducere de cunoştinţe.

- Învăţarea conduce lacompetiţie între elevi, cu scopul de ierarhizare.

Evaluarea în cazul metodelor centrate pe învățare:

-Vizează măsurarea şi aprecierea competenţelor (ce ştie să facă elevul cu ceea ce ştie).

-Pune accent pe elementele de ordin calitativ (valori, atitudini).

-Vizează progresul în învăţare la fiecare elev.

Evaluarea în cazul metodelor centrate pe predare:

-Vizează măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor (ce ştie elevul).

-Pune accent pe aspectul cantitativ (cât de multă informaţie deţine elevul).

-Vizează clasificarea elevilor.

Învățarea prin cooperare reprezintă modul de organizare a activităţii didactice pe grupuri mici,

astfel încât – lucrând împreună – elevii îşi maximizează atât propria învăţare, cât şi a celorlalţi colegi.

Cercetările arată că elevii care realizează sarcini de învăţare prin cooperare în grup tind să aibă:

-performanţe şcolare mai bune;

-un număr mai mare de competenţe sociale pozitive;

-o mai bună înţelegere a conţinuturilor şi deprinderilor pe care şi le formează.

- 67 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Folosirea metodelor de învăţare prin cooperare la clasă, necesită o planificare atentă şi se

realizează prin patru acţiuni specifice:

1.Trebuie luate anumite decizii preinstrucţionale: cât de mari să fie grupurile, cum să fie structurate, cum

putem aranja mai bine clasa astfel încât să se preteze lucrului în grupuri mici, cum concepem şi folosim

materialele instrucţionale, ce roluri atribuim membrilor grupurilor.

2.Să explicăm foarte clar elevilor ce au de făcut în timpul unei lecţii în care învaţă prin cooperare: sarcina

de învăţare trebuie să fie concretă.

3.Să conducem lecţia, pentru că deşi elevii lucrează în grupuri, trebuie să urmărim şi să monitorizăm

grupurile; să intervenim acolo unde este nevoie; să îmbogăţim sarcinile şi să-i ajutăm pe elevi să lucreze

mai eficient în grup.

4.Să structurăm şi să organizăm activităţi după ce se termină lucrul în grupuri mici, în care să evaluăm

învăţarea; elevii să evalueze cât de eficient au lucrat în grup, ce progrese sau dificultăţi au întâmpinat în

procesul personal de învăţare şi ce corecţii sau îmbunătăţiri trebuie introduse.

Avantajele metodelor moderne:

- transformă elevul din obiect în subiect al învăţării;

- este coparticipant la propria formare;

- angajează intens toate forţele psihice de cunoaştere;

- asigură elevului condiţiile optime de a se afirma individual şi în echipă;

- dezvoltă gândirea critică ;

- dezvoltă motivaţia pentru învăţare;

- permite evaluarea propriei activităţi.

Utilizarea metodelor interactive în activitatea didactică are ca rezultat creşterea motivaţiei pentru învăţare şi a încrederii în sine, contribuie la formarea atitudinii pozitive faţă de obiectele de studiu în şcoală şi asigură condiţiile formării capacităţii copiilor de a interacţiona şi de a comuni ca, pregătindu-i mai bine pentru activitatea socială. În concluzie, elevul trebuie pus permanent în situaţia de a face, a judeca, a coopera, a da

răspunsuri, a avea păreri, a analiza răspunsurile auzite, a ajunge la identificarea răspunsurilor corecte,

din care apoi descoperă cunoştinţele noi.

Bibliografie:

1. Cerghit I., Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri și strategii, Editura

Aramis, 2002

2. Crişan L., Didactica disciplinelor. Metode, procedee educaţionale şi noi tehnologii. Noiembrie 2009 3. Oprea C.I., Strategii didactice interactive, EDP București, 2006

- 68 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

ETIOLOGIA TULBURĂRII HIPERCHINETICE CU DEFICIT DE

ATENȚIE (ADHD)

Prof. Popa Dana Maria,

Școala Profesională Specială nr. 3

Tulburarea hiperchinetică cu deficit de atenție sau tulburarea hiperkinetică cu deficit de

atenție, ADHD (acronimul locuțiunii din engleză Attention Deficit Hyperactivity Disorder) este o

tulburare psihiatrică, de neuro-dezvoltare, care afectează mai ales copiii și se manifestă prin

imposibilitatea acestora de a se concentra asupra unui anumit subiect sau unei anumite acțiuni. Netratată

poate avea consecințe negative pe termen lung (psihologice, sociale, economice).

Hiperactivitatea cu deficit de atenţie este una dintre cele mai frecvente tulburări de comportament

din copilărie şi adolescenţă, recunoscută de peste 50 de ani, caracterizată în principal prin: susţinerea

slabă a atenţiei, hiperactivitate, respectarea deficitară a regulilor, impulsivitate. Cercetările actuale

demonstrează că hiperactivitatea cu deficit de atenţie este o deficienţă neurologică ereditară situată în

acea zonă a creierului care reglează comportamentul. Hiperactivitatea cu deficit de atenţie nu este o

tulburare legată de inteligenţă. Copiii foarte inteligenţi sau lipsiţi de inteligenţă pot prezenta

hiperactivitate cu deficit de atenţie în egală măsură. În România, se estimează că există peste 200.000 de

copii diagnosticaţi cu această afecţiune. Este cea mai frecventă tulburare psihiatrică la copii şcolari,

prevalenţa bolii fiind variabilă. Estimările recente ale cercetătorilor arată că 3-12% dintre copiii de vârstă

şcolară au ADHD, iar din totalul populaţiei lumii cu vârstă între 0 şi 18 ani, 3-5% sunt afectaţi de ADHD.

Începând cu ianuarie 2014, mai multe opinii medicale s-au conturat in jurul ideii ca ADHD nu este o

boală și, prin urmare, nu ar necesita tratament medicamentos. În acest sens Dr. Laura Bastra de la

Universitatea din Groningen este de opinie că ADHD este o tulburare de comportament care necesită

măsuri cu caracter educațional, eventual și asistența unui psiholog. Într-un interviu acordat către New

York Post, neurologul american Richard Saul susține că ADHD nu este de natură neurologică fiind în

fapt o suma de simptome dar nu o boală.

Caracteristicile comportamentale ale persoanelor diagnosticate cu tulburare hiperkinetică cu

deficit de atenţie (Barkley, 1991, apud Cucu-Ciuhan, 2003) sunt susţinerea slabă a atenţiei şi persistenţa

scăzută a efortului în sarcină, în special la copiii care sunt relativ dezinteresaţi şi delăsători. Acestea se

constată frecvent la indivizii care se plictisesc rapid de sarcinile repetitive, trecând de la o activitate

neterminată la alta, pierzându-şi adesea concentrarea în timpul sarcinii şi greşind la sarcinile de rutină

fără supraveghere.

Copiii hiperactivi se mişcă excesiv, realizând foarte multe mişcări suplimentare, inutile pentru

executarea sarcinilor pe care le au. Ei au frecvent dificultăţi în a urma regulile şi instrucţiunile, în special

când nu sunt supravegheaţi. Mult mai multe cercetări sugerează că indivizii hiperactivi prezintă o foarte

mare instabilitate în privinţa calităţii, acurateţei şi vitezei cu care îşi realizează sarcinile, fapt care se

oglindeşte în performanţele şcolare fluctuante, unde persoana nu reuşeşte să menţină un nivel de

acurateţe în timpul sarcinilor repetitive lungi, obositoare şi neinteresante.

Etiologia ADHD - Cauzele hiperactivităţii cu deficit de atenţie nu sunt cunoscute cu certitudine.

Se presupune că sunt implicaţi: factorii genetici, mecanismele neurologice, aspecte care ţin de sarcină şi

complicaţiile la naştere, unele condiţii medicale din copilărie şi adolescenţă, existenţa unui deficit al

funcţiei neuro-psihologice şi rolul factorilor psiho-sociali.

Factorii genetici. Studiile de psihopatologie în familiile cu cazuri de hiperactivitate cu deficit de

atenţie, studiile de adopţie şi cele pe gemeni sugerează prezenţa unei contribuţii genetice în etiologia

acestei tulburări. Evidenţa primară este la taţii copiilor hiperactivi care prezintă o incidenţă crescută de

- 69 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

alcoolism, sociopatie, precum şi un istoric al copilărie încărcat de dificultăţi de învăţare şi de

comportament (Cantwell, 1976; Wender, 1981 Satterfield şi colab., 1974).

Astfel, într-un studiu realizat în 1971, Mendelson şi colaboratorii săi au constatat că 25% dintre

taţii copiilor hiperactivi incluşi în studiu erau alcoolici şi un procent similar au avut o copilărie marcată

de dificultăţi de învăţare. Într-un studiu similar realizat în 1980, Stewart şi colaboratorii săi au constatat

că din 37 de copii hiperactivi jumătate aveau o rudă de gradul I sau II ce prezenta fie o tulburare

psihiatrică serioasă, fie dificultăţi la locul de muncă sau cu impact medico-legal (Kestenbaum şi

Williams, 1988). În 1975, studiind incidenţa factorilor genetici asupra hiperactivităţii cu deficit de

atenţie, Cantwell a constatat că 50% dintre părinţii copiilor hiperactivi incluşi în studiu îndeplineau

criteriile clinice pentru diagnosticul unei tulburări psihice. Aceste tulburări erau mai ales alcoolism şi

sociopatie la taţi şi isterie la ambii părinţi. În plus, 16% dintre taţii copiilor hiperactivi suferiseră şi ei de

hiperactivitate cu deficit de atenţie în copilărie. În 1973, Willerman a încercat să demonstreze printr-un

studiu pe perechi de gemeni monozigoţi şi dizigoţi că există o componentă genetică importantă care

determină nivelurile de activitate (Kestenbaum, Williams, 1988, apud Cucu-Ciuhan, 2003).

Factorii de mediu. Capacitatea de a susţine un nivel eficient de concentrare intelectuală şi

afectivă derivă, cel puţin în parte, din abilitatea părinţilor de a întări urmărirea unor scopuri cu sens. S-a

constatat că acei copii ce provin din cămine haotice nu reuşesc să-şi dezvolte această capacitate.

Atenţia unui copil poate fi fragmentată de un mediu extrem de perturbator sau de anxietate (legată

în special de performanţa la sarcinile şcolare dificile). De asemenea, conflictele psihologice interne pot

determina orientarea atenţiei spre sine şi deci perturbări ale mecanismelor atenţionale.

Este însă important de notat faptul că există subgrupuri de copii hiperactivi care manifestă

senzitivitate şi alergii faţă de anumite medicamente (în particular faţă de coloranţii alimentari) care pot

creşte simptomele de hiperactivitate, impulsivitate şi menţinere slabă a atenţiei (Parker, 1988). Indivizii

epileptici sau cei care trebuie să ia sedative sau medicamente anticonvulsive pot să dezvolte tulburarea

ca efect secundar al medicaţiei sau pot exacerba simptomele preexistente.

Baza neurologică (Bender, 1993). Cele mai importante rezultate sunt cele obţinute de cercetările

efectuate asupra bazei neurologice a hiperactivităţii cu deficit de atenţie.

Contribuţiile recente ale cercetărilor bazate pe disecţii la nivelul creierului (Ellenberg şi Sperry,

1982) şi ale psihologiei cognitive (Posner, 1988; Posner şi colab., 1988) sugerează faptul că atenţia nu

este un construct unitar şi că structurile corticale şi subcorticale în conjuncţie cu emisferele cerebrale

specifice lucrează la unison pentru a procesa variatele componente ale sistemului atenţional. Evidenţa

localizării lateralizate a funcţiei atenţiei are diferite surse. Heilman şi Van Den Abell (1980) raportează

descreşteri în EEG ale ritmului la nivelul emisferei drepte, indicând faptul că emisfera dreaptă este

dominantă pentru atenţie. La adulţii cu perturbări ale activităţii emisferei drepte s-au constatat: neglijenţă

hemispaţială (Vallar şi Perani. 1986), vigilenţă şi atenţie scăzute (Mesulem, 1981) şi impersistenţă

motorie (Kertesz şi colab., 1985). Voeller şi Heilman au obţinut rapoarte similare la copii.

În revista lor despre mecanismele neurologice ale hiperactivităţii cu deficit de atenţie, Zametkin

şi Rappaport (1987) arată că datele existente sugerează faptul că în această tulburare sunt implicate

regiuni neuroanatomice variate şi mai mulţi neurotransmiţători.

Bibliografie

1. ADHD - informaţii practice. Broşură pentru cadre didactice şi consilieri şcolari, editată de C N S M

L A.

2. American Academy of Pediatrics (2000). Clinical practice guidelines: Diagnosis and evaluation of

the child with attention-defcit/hyperactivity disorder. Pediatrics, 105, pp. 1158-1170.

3. Cucu-Ciuhan, G. (2006). Eficienţa psihoterapiei experienţiale la copilul hiperkinetic, Bucureşti:

SPER.

- 70 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

4. Dobrescu I, Petrovai D, Eparu I, Tudose D. (2009). Ghid de intervenţie psihosocială destinat

profesioniştilor care lucrează cu copii cu vârste cuprinse între 0 – 6/7 ani cu probleme de sănătate

mintală, Speed Promotion.

5. Dobrescu, I. (2005). Copilul neascultător, agitat şi neatent. Bucureşti: Infomedica.

6. Green C. , Chee K. (2009). Să înţelegem ADHD (Deficitul de atenţie însoţit de tulburare

hiperkinetică), Bucureşti: Aramis.

7. Manual de bune practici pentru părinţi cu copii diagnosticaţi cu tulburare de deficit de atenţie

şi hiperactivitate, lucrare elaborată în cadrul Proiectului Părinţi şi profesori împreună: Program de

formare pentru părinţii şi profesorii elevilor cu ADHD (2007 - 2009).

- 71 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

LECȚIA CENTRATĂ PE ELEV UTILIZÂND INSTRUMENTE IT

Profesor Vasile Liliana, Liceul Tehnologic Special nr. 3, București

Literatura de specialitate pune în evidență contrastul dintre ”învățarea tradițională” și ”învățarea

centrată pe elev”.

”Învățarea tradițională” presupune instruirea centrată pe profesor prin predarea informațiilor

factual, bazată pe cunoștințe; se pune accentul pe învățare în vederea amintirii cunoștințelor studiate,

evaluarea se face în mare parte prin examene tradiționale; este învățare pasivă, răspunsul este o reacție,

se bazează pe munca individuală.

”Învățarea centrată pe elev” presupune instruirea centrată pe elev prin schimb de informații,

dezvoltă gândirea critică, luare de decizii bine informate; elevii pun întrebări și rezolvă probleme, se pot

face aranjamente flexibile, schimbătoare, în sala de clasă se trece accentul pe înțelegere/aplicare,

diversitate de evaluare.

Rolul profesorului se modifică. Profesorul conduce procesul de predare-învățare-evaluare,

proiectează lecția, ajutând elevul să folosească capacitatea sa de a ”privi cum să învețe”. Procesul de

predare-învățare trebuie să se realizeze activ în echipa Profesor-Elev și fiecare activitate didactică să fie

autentică, specifică, orientată către o aplicație care îl va atrage pe elev.

Învățarea centrată pe elev în studiul științelor a pus în evidență dezvoltarea de către profesori a

”proiectelor didactice” în funcție de tipul lecției. Strategia didactică constă în dezvoltarea subiectului

într-o manieră logică, elevul fiind ”direcționat” prin conversația euristică de către profesor. Întrebările

sunt adresate întregii clase, iar elevii organizați în grupe valorice sau individual caută răspunsul (acesta

este drumul spre învățare și aplicare în cadrul ”lecției centrate pe elev”).

Didactica modernă situează elevul în centrul activității didactice, care este proiectată de profesor,

aplicată și analizată de acesta. Autoevaluarea proprie va determina ca profesorul să-și aleagă cel mai

bine demersul viitor, ținând cont de condițiile specifice fiecărui colectiv de elevi, fiecărei grupe de elevi.

Proiectarea didactică modernă va stimula echipa profesor-elevi în rezolvarea sarcinilor de lucru

în mod creativ, obținându-se eficiența maximă. Astfel, în proiectarea și desfășurarea lecțiilor, se poate

observa: rigurozitatea științifică, explicarea tuturor fenomenelor fizice și chimice cu care elevul vine în

contact direct sau virtual în funcție de locul în care se desfășoară lecția.

Precizia cu care profesorul realizează stabilirea obiectivelor operaționale ale lecției, proiectarea

activităților didactice (elevi-profesor), realizarea feed-back-ului, va influența existența ”succesului” sau

”insuccesului” profesorului la lecție.

Instruirea asistată de calculator în studiul fizicii și chimiei utilizând ICT în învățarea centrată pe

elev permite utilizarea proiectelor didactice structurate pe activitățile profesorului, respectiv ale elevului

astfel:

• ajută la eficientizarea lecției; modelarea virtuală a fenomenelor fizice/chimice utilizând

instrumente IT create/achiziționate conduce la o înțelegere mai bună a cunoștințelor

științifice introduse, astfel acestea conduc la dezvoltarea creativității elevilor (studiul

pilelor electrice – clasa a XII-a);

- 72 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

• integrarea unei prezentări Power Point realizată anterior de profesor/elevi ajută la

înțelegerea mai bună a noțiunilor studiate în clasă folosirea fișelor de lucru intensifică

activitatea de predare-învățare-evaluare în clasă. Utilizarea prin reactualizare a noțiunilor

de fizică și matematică contribuie la obținerea unor rezultate cu peste 50% mai bune decât

în cazul predării tradiționale prin prelegere (integrarea prezentărilor Power Point realizate

de profesor/elevi);

• la lecțiile de recapitulare metoda muncii în echipă se dovedește miraculoasă, deoarece

munca în grup ajută la elucidarea diverselor probleme ale membrilor echipei, urmată de

prezentarea în fața clasei a problemelor studiate în grup;

• tehnicile interactive se deprind în timp, fapt demonstrat de studiu, profesorul având rolul

de a cunoaște mai bine tehnica și de a o explica elevilor săi/grupului țintă, fără o pregătire

a elevilor nu se poate ajunge la rezultate deosebite.

Metoda construirii lecției utilizând instrumente didactice IT precum și metode didactice active

contribuie la obținerea eficienței lecției, atât pentru elev cât și pentru profesor.

Sistemul educațional din România este în pas cu dezvoltarea infrastructurii comunicaționale,

astfel Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor arată că numărul utilizatorilor de internet din

România a crescut.

Potențialul educațional al internetului precum și programele educaționale începute în anul au

determina impulsionarea activității metodico-științifice la nivelul învățământului universitar și

preuniversitar. Astfel, putem remarca o caracteristică esențială a învățământului preuniversitar și anume

adaptarea la nevoile timpului prezent.

Necesitatea adaptării procesului de predare-învățare-evaluare la cerințele actuale ale unui

învățământ performant a determinat dezvoltarea programului SEI la nivel național. La nivelul fiecărei

școli a apărut motivația implementării noilor tehnologii informatice în procesul educațional, în vederea

dezvoltării creativității fiecărui elev.

Profesorul este ”solicitat astăzi, în mod continuu, să promoveze învățarea eficientă. Și nu orice

învățare eficientă, ci una participativă, activă, creativă” (Ioan Neacșu – Instruirea și învățarea).

Strategiile didactice interactive au la bază câteva principii:

➢ elevii construiesc propriile înțelesuri și interpretări ale instruirii;

➢ scopurile instruirii sunt discutate, negociate, nu impuse;

➢ sunt promovate alternativele metodologice de predare-învățare-evaluare;

➢ sarcinile de învățare vor solicita informații transdisciplinare și analize multidimensionale

are realității;

➢ integrarea de metode complementare de evaluare.

Interactivitatea presupune creativitate, fiind asociată unei învățări de tip superior, care implică

eforturile comune ale agenților educaționali (profesor, elevi). Rolul profesorului, din această perspectivă

se modifică în sensul:

• pedagog;

• proiectant, tutore, manager, moderator;

• meditator;

• partener;

• animator;

• actor;

- 73 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

• strateg, gânditor;

• reflexiv;

• coevaluator.

Trimiterile interdisciplinare sunt necesare în studiu științelor naturii: fizică, chimie, biologie.

Indiferent de metodele didactice utilizate în lecție, tradiționale sau moderne, active sau pasive,

informative sau formative, trebuie să conducă la atingerea obiectivelor stabilite de fiecare profesor în

parte. Formarea viziunii interdisciplinare asupra lumii și în același timp formarea elevilor pentru a fi

capabili să realizeze abordări de acest fel, necesită apelul la modalități de lucru care prilejuiesc exersarea

principalelor procese ale gândirii, fără de care nu este posibilă cunoașterea multiplelor și variatelor

interdependențe dintre fenomenele lumii reale.

Interdisciplinaritatea este ”un raport real de întrepătrundere (cooperare – coordonare) între

disciplinele de învățământ, între structurile conținutului educativ corespunzător organizării moderne a

tipului de instituție de învățământ”.

BIBLIOGRAFIE:

1. Prof. dr. Ciprian Năprădean și formator educator Maria Borșan ”Proiectarea didactică din perspectiva

metodelor interactive”, C.C.D. Mureș;

2. Neacșu I., Instruire și învățare, București, Ed. Științifică, 1990;

3. Cucoș C., Psihopedagogie pentru examenele de definitivat și grade didactice, Polirom, 1998;

4. Pintilie M., Metode moderne de învățare evaluare, Editura Eurodidact, Cluj Napoca, 2002;

5. Dumitru I., Dezvoltarea gândirii critice și învățarea eficientă, Ed. De Vest, Timișoara.

- 74 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

METODE INTERACTIVE

UTILIZATE ÎN PREDAREA MATEMATICII

prof. Cătălina Pîntea

Colegiul Tehnic ”Dimitrie Leonida”

Iași Şcoala postmodernistă promovează învăţarea prin cooperare ca formă superioară de

interacţiune psihosocială, bazată pe sprijin reciproc, pe toleranţă, pe efort susţinut din partea tuturor,

îndreptat către acelaşi scop. Obiectivele urmărite în învăţarea activă sunt: dezvoltarea capacităţii de

abordare sistemică a procesului de învăţământ, prin evidenţierea interdependenţei dintre funcţiile sale

principale (predare, învăţare, evaluare); prezentarea principalelor teorii ale învăţării, insistând asupra

variabilelor care argumentează ideea unei învăţări active; dezvoltarea capacităţii de aplicare a

strategiilor de învăţare activă în procesul de predare învăţarea diferitelor discipline de învăţământ;

dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi de lucru în echipă; însuşirea unor metode şi tehnici de

cunoaştere a elevilor şi de autocunoaştere. Metodele de învăţare activă fac lecţiile interesante, ajută

elevii să realizeze judecăţi de substanţă, argumentate, sprijină elevii în înţelegerea conţinuturilor pe care

vor fi capabili să le aplice în viaţa reală. Aceste metode pot avea un impact extraordinar asupra elevilor

datorită denumirilor pe care le au, caracterului ludic şi alternativelor de învăţare interesante pe care le

oferă copiilor. Activităţile propuse elevilor în scopul sporirii gradului de implicare activă şi creativă în

actul didactic asigură stimularea gândirii critice, libertatea de exprimare a cunoştinţelor, a gândurilor, a

faptelor. Şcoala trebuie să fie interesată de ceea ce-şi doresc elevii să înveţe şi de ceea ce pot să facă cu

aceste cunoştinţe. Rolul cadrului didactic este nu de a îndopa elevii cu diverse cunoştinţe, ci de a le arăta

ce au de făcut cu acestea. Având în vedere importanţa matematicii ca obiect de studiu, dar şi importanţa

acesteia în viaţa de zi cu zi, voi prezenta, în cele ce urmează, câteva aspecte legate de metodele utilizate

pentru a stimula creativitatea elevilor, dezvoltându-le gândirea critică, flexibilă şi originală.

Metoda cubului este o metodă utilizată atunci când se urmăreşte explorarea unui subiect sau a unei

atitudini din mai multe perspective. Pe un cub de carton se scriu, pe fiecare faţă a sa șase sarcini sau

perspective: Analizează! Descrie! Compară! Asociază!

Aplică! Argumentează pro şi contra!

Etapele de aplicare a metodei: realizarea unui cub pe a

cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie, compară,

analizează, asociază, aplică, argumentează; anunţarea

temei; împărţirea clasei în 6 grupe, fiecare având de

analizat o temă de pe o faţă a cubului; lucrul pe grupe;

redactarea formei finale şi afişarea ei pe tablă. Cereţi

elevilor să scrie timp de 2-4 minute pe un subiect dat

(subiectul lecţiei), îndrumaţi-i să se gândească la subiect şi

să îl descrie, adică să îl privească şi să descrie ceea ce văd,

inclusiv culori, forme şi semne. Ţinând cont de aceste

indicaţii, elevii scriu o perioadă de timp limitată. Procesul continuă în mod similar pentru toate cele şase

feţe ale cubului. Indicaţiile pentru cele şase feţe sunt următoarele. Descrieţi. Priviţi obiectul cu atenţie

(poate doar în imaginaţie) şi descrieţi cu atenţie ceea ce vedeţi, inclusiv culori, forme, mărimi.

Comparaţi. Cu ce este similar? De ce diferă? Asociaţi. La ce vă face să vă gândiţi? Ce vă inspiră? Pot

fi lucruri similare, sau lucruri diferite, locuri sau oameni. Eliberaţi-vă mintea şi căutaţi asociaţii pentru

acest obiect. Analizaţi. Spuneţi cum este făcut, din ce este făcut, ce părţi conţine. Aplicaţi. Cum poate

fi utilizat?

COMPARĂ

ANALIZEAZĂ

A

P

L

I

C

Ă

DESCRIE

A

R

G

U

M

E

N

T

ASOCIAZĂ

- 75 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Exemple de bune practici. Noțiunea de funcție - clasa a VIII-a. Profesorul prezintă elevilor metoda

cubului, metodă modernă de învăţare prin cooperare. Se arată elevilor un cub din carton având feţele

colorate diferit, fiind inscripţionate cu următoarele verbe active :

Faţa 1: Albastru - verbul descrie

Faţa 2: Roşu - verbul compară

Faţa 3: Verde - verbul asociază

Faţa 4: Galben - verbul analizează

Faţa 5: Mov - verbul argumentează

Fata 6: Negru - verbul aplică

Elevii sunt împărţiţi în 6 grupe eterogene, nu neapărat egale numeric. Echipele aleg un lider de grup

care va extrage un bilet pe care este scris verbul definitoriu pentru acea grupă (descrie, compară,

asociază, analizează, aplică şi argumentează). Fiecare grupă primeşte o coală colorată în nuanţa

corespunzătoare biletului extras.

Grupa 1: Elevii care primesc fişa cu verbul descrie vor avea de rezolvat următoarea fişă de lucru:

Fişă de lucru. Fie șirul de numere 0; 3; 6; 9; 12; ………….

a) Completați șirul cu încă trei termeni

b) Descrieți funcția ce are ca mulțime a valorilor mulțimea formată din toate numerele șirului infinit

de mai sus.

Grupa 2: Elevii care primesc fişa cu verbul compară vor stabili asemănări şi deosebiri

Fişă de lucru. Fie f : {-1 ; 0; 3}→R, f(x)= x +1 și g : { 0; 1; 2} → R, g(x)= x2 .

Comparaţi Im f şi Im g

Grupa 3: Elevii care vor avea fişa cu verbul asociază vor asocia elementele a două mulţimi date, pentru

a stabili o dependenţă funcţională între cele două mulţimi.

Fişă de lucru. Patru elevi: Alina, Ionuț, Mihai şi Alexandra trebuie să-şi aleagă unul şi numai unul dintre

liceele următoare: Liceul „Garabet Ibrăileanu”; Liceul „Mihai Eminescu”; Liceul „Petru Poni”; Liceul

„Grigore Moisil”; Liceul „Al. I. Cuza”. Indicaţi prin săgeţi liceul ales de fiecare dintre cei patru elevi.

Grupa 4: Pentru grupa care va avea de analizat, sarcina de lucru va cere ca elevii să analizeze diagrama

după care s-a realizat următoarea dependenţă funcțională și să afle formula legii de corespondență

Grupa 5: Elevii care vor primi o fişă cu verbul argumentează vor avea de analizat şi justificat în scris

valoarea de adevăr a unor propoziţii, care pot conţine şi întrebări „capcană”. Li se poate cere să realizeze

şi scurte demonstraţii sau să descopere greşeala din redactarea unei rezolvări.

Fişă de lucru. Identificaţi formulele pentru următoarele funcţii:

Grupa 6: Elevii din grupa verbului „aplică” vor aplica cunoştinţele despre funcţii în realizarea unei

dependenţe funcţionale.

1

2

3

Alina

Ionuț

Mihai

Alexandra

Liceul „Garabet Ibrăileanu”

Liceul „Mihai Eminescu”;

Liceul „Petru Poni”;

Liceul „Grigore Moisil”;

Liceul „Al. I. Cuza”

3

6

9

12

- 76 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Fişă de lucru. Fie A = 1; 2; 3 şi B = a; b; c; d; e. Realizaţi o dependenţă funcţională între elementele

mulţimilor A şi B scriind în tabelul de mai jos sub fiecare element din mulţimea A un element şi numai

unul din mulţimea B

Turul galeriei. După expirarea timpului de lucru la cele şase feţe ale cubului exemplificat anterior, se

va aplica metoda „turul galeriei”. Prin aceste metode interactive, elevul este pus permanent în situaţia

de a face, a judeca, a coopera, a da răspunsuri, a avea păreri, a analiza răspunsurile auzite, a ajunge la

identificarea răspunsurilor corecte, din care apoi descoperă cunoştinţele noi. Nu este cazul să

absolutizăm utilizarea acestor metode în detrimentul celor clasice. Există lecţii la care utilizarea acestor

metode conduce la performanţe şcolare superioare, dar sunt şi lecţii în care folosirea acestora nu este

posibilă.

Bibliografie

1. Cerghit, I., Metode de învăţământ (ediţia a III-a), Bucureşti, EDP, 1997;

2. Cosmovici, A., Pedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Iași,

Editura Polirom, 2005;

3. Cucoș, C., Pedagogie, Iași, Editura Polirom, 2006;

4. Neacşu, I., Metode şi tehnici de învăţare eficientă, Bucureşti, Ed. Militară, 1998.

x

f(x)

1 2 3 4

3 5 7 9

t

d(t)

0 2 3 6

30 190 270 510

x

h(x)

1 2 3 4

1 4 9 16

Elementele lui A

Elementele din B

1 2 3

- 77 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

BUNE PRACTICI ÎN FORMAREA CADRELOR DIDACTICE DIN DOMENIUL

MATEMATICII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR – ALTERNATIVE

ÎN PREDAREA MATEMATICII

Prof. Dragnea Olga

Școala Profesională Specială nr.2

Sector 2, Bucureşti

Matematica încotro?

Numărul de ore de matematică a scăzut atât în gimnaziu cât și în liceu, iar cantitatea de materie

pe care elevul trebuie să o însușească nu. Din acest motiv a scăzut calitatea predării și interesul

elevului față de o disciplină mult prea grea din care chiar dacă înțelege, îi lipsește timpul necesar

aprofundării.

Numărul mare de ore pe care elevul îl petrece în școală îi scurtează timpul liber precum și cel pe care

trebuie să-l aloce studiului individual indispensabil pentru pregătirea lui la disciplina matematică.

Caracterul de problemă prezintă doar acele sarcini didactice ce conțin o anumită dificultate cognitivă și

a căror rezolvare necesită o activitate de cercetare.

Problema didactică este definită ca interacțiune cognitivă între subiectul și obiectul cunoașterii,

interacțiune ce perzintă următoarele caracteristici:

a) Pentru elevi problema reprezintă o dificultate cognitivă, care necesită un efort de gândire pentru a

putea fi depășită;

b) Situația le stârnește interesul, le provoacă o anumită încordare intelectuală și le declanșează o

trebuință de cunoaștere, care mobilizează la efort;

c) Există lacune în sistemul de cunoștințe al elevului, golul urmând să fie umplut prin rezolvarea

problemei;

d) Activitatea elevului este orientată către înlăturarea zonei de incertitudine(necunoscutul), prin

descoperirea de cunoștiințe noi și de procedee de acțiune;

e) Soluționarea problemei se bazează pe experiențe și cunoștințele dobândite anterior de către elevi

Rezolvarea de probleme este reprezentativă pentru stadiul actual al “științei predării”.

Algoritmul său ne este oferit de către Davit P. Ausubel și Floyd G. Robinson (1981). O secvență de

instruire problematizată, ce poate fi organizată pentru o activitate individuală sau pe grupe de elevi,

cuprinde în structura sa următoarele momente principale:

a) prezentarea problemei și analizarea ei;

b) formularea ipotezei, atât în ceea ce privește soluția ce se va obține, cât și în ceea ce privește calea de

urmat;

c) elevii reflectează asupra elementelor cunoscute, analzează, sintetizează, descoperă corelații și

efectuează raționamente pentru a descoperii elementele care lipsesc;

d) elaborarea soluției și evaluarea ei; dacă activitatea a fost organizată pe grupe, se procedează la

comparare a rezultatelor.

Matematica piatră de moară?

- 78 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Dacă cerem unui copil de cinci ani să care un bolovan de 5 kg, acesta nu va reuși decât să se

descurajeze, dacă îl spargem bucățele și îi dăm o găletușă el îl va transporta cu ușurință și se va distra

copios cu această activitate ușoară. Matematica a devenit pentru unii dintre elevii noștrii ca bolovanul

pentru copilul de cinci ani. De noi depinde să ajutăm la spargerea bolovanului și să ajutăm la

transportul cu găletușa.

Matematica presupune dezvoltarea și stimularea creativității la elevi. Studiile asupra creativității au

fost orientate spre investigarea procesului creativ, persoanelor creative, etapelor creației, structurii

individuale și de grup a crativității, mijloacelor de identificare, evaluare și educare a creativității.

În prezent există sute de modalități prin care este definită creativitatea. Psihologii susțin în

general că a fi creativ înseamnă a crea ceva nou, original și adecvat realității.

Creativ este cel care se caracterizează prin originalitate și expresivitate, este imaginativ, deschizător de

drumuri, inventiv, inovativ etc.

Ca formațiune psihică deosebit de complexă, creativitvitatea se caracterizează printr-o multitudine de

sensuri: productivitate, utilitate, eficență, valoare, ingeniozitate, noutate, originalitate.

Au existat tendințe de a limita creația la productivitate, utilitate, valoare, calități care sunt necesare, dar

nu și suficente pentru delimitarea creativității. Definitorii pentru creație sunt noutatea și originalitatea.

Noutatea se referă la distanța în timp a lucrurilor, ideilor. Există lucruri foarte noi (recent

elaborate) care pot să aibă un grad redus de originalitate.

Originalitatea se apreciază prin raritatea ideilor, soluțiilor sau produselor. De obicei, sunt considerate

originale rezultatele creativității care apar o singură dată dintr-o colectivitate, deci sunt unice.

De ce nu-învață unii elevi la matematică?

Matematica este disciplina care formează deprinderi de calcul corect, rapid, de raționament logic.

Matematica își pune temeliile începând din clasa I. Elevul își dezvoltă interesul pentru matematică

treptat și permanent dacă acesta este bine cultivat de către învățor(are) sau profesor în anii de școală. El

poate să aibă sau nu anumite înclinații native pentru această disciplină.

“Calitatea cea mai importantă a unui educator este că trebuie să fie el însuși o persoană care învață;

dacă și-a pierdut capaciotatea de a învăța nu mai are ce căuta în tovărășia celor care și-au păstrat-o pe a

lor.”(H. Overstreet)

Jan Amos Comenius exprimă optimismul pedagogic: la naștere, psihicul copilului este o

tabula rasa pe care se poate scrie totul. Pune bazele principiului conformității educaței cu natura

(exterioră și umană). Insistă asupra delimitării “obiectelor de învățământ” de științe. Militează pentru

un învățământ treptat, gradat, concentric, condus după planuri și programe de învățământ. Introduce în

pedagogie categoria de principiu și formulează principii într-o formă ce a fost puțin modificată în

prezent. Distinge trei metode didactice: intuiția, exercițiu, explicația.

John Locke teoretizează sistemul recompense-pedepse(dar nu cele corporale) și metoda

conversației raționale. Cere ca activitatea educativă să înceapă ca joc pregătind munca.

Dimitrie Cantemir consideră că scopul educației este de a face virtuți corespunzătoare.

Idealul educației, virtutea, se dobândește prin cunoașterea de sine, a lui Dumnezeu și a lumii. Ca

“mijloace și tocmele” de educare a virtuții, amintește: exemplu, exercițiul, lectura, dojana, rugăciunea.

El împarte viața umană în șapte etape: pruncia, copilăria, tinerețea, voinicia, bărbăția, căruntețea și

bătrânețea, pereodizare care o precede pe cea lui J. J. Rousseau.

- 79 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Johann Heirnich Pestalozzi(Elveția). Distinge în domeniul educației intelectuale

informarea de formare, accentuând importanța celei de-a doua. Consideră metoda ca esență a

învățământului și intuiția ca esență a metodei. Constatând că elementele intuiției sunt numărul, forma

și numele consideră că instrucția trebuie să includă:

–aritmetica(numărul);

–geometria, desenul, scrisul, lucrul manual(forma);

– limba maternă, cititul, geografia, științele naturii(numele).

Johann Friedrich Herbart(Germania) este primul pedagog care elaborează o teorie a

interesului multilateral vâzut ca scop, deoarece asigură energia și extinderea efortului spiritual.

Distinge în acest sens:

– contactul nemijlocit cu natura (interesul empiric);

– meditarea asupra lumii (interesul speculativ);

– contemplarea lucrurilor (interesul estetic);

– convețuirea cu cei apropiați (interesul simpatetic);

– reflecțiile asupra relațiilor sociale (interesul social);

– contemplarea societății și a sorții (interesul religios).

Ca urmare consideră că învățământul trebuie să cuprindă: limbi clasice, matematică, științe

ale naturii. Sunt multiple și variate motivele pentru care elevii nu învață la matematică cum ar fi : prea

mult, prea greu, prea puțin timp la dispoziție pentru studiu, prea multe tentații, o defectuasă transmitere

a noțiunilor, o dotare intelectuală insuficientă. Profesorul de matematică joacă un rol important în

trezirea interesului elevului, uneori din nefericire rolul lui “Sisif”.

Metodica predării matematice este o știință. Există însă unele opinii și practici care tind să

o submineze. Dintr-o parte matematicienii se arată dezamăgiți de o diminuare a rigorii și a unei

multivocități ale adevărurilor. Unora le vine comod să creadă că o bună cunoaștere științifică este

suficientă unei înțelegeri clare, lipsite de echivocuri. Poate că așa ar fi dacă elevul ar avea de la început

o capacitate maximală de abstractizare cu o verbalizare fără greș, fiind apt să înlănțuie argumente

logice variate. (Dar atunci de ce l-am mai învăța matematică?) În realitate, premizele de mai sus sunt

departe de a fi corecte.

Din cealaltă parte, psihopedagogii consideră că adevărurile matematice sunt lipsite de

nuanțe pe care învățarea să le clarifice întâi succesiv și apoi într-o viziune intedratoare. Dacă valorile

de adevăr sunt doar da și nu, asimilarea ar fi simplă și nu ar necesita alegeri măiestre de metode. Le-am

răspunde că matematica este mult mai nuanțată decât pare la prima vedere. Acele da-uri și nu-uri sunt

inflorescențele de la capetele unor liane ce își adunǎ seva din diverse soluri și arbori. Nu este lesne de

urmǎrit de unde vin și ce cǎi ocolite parcurg. A decupa doar inflorescențele și a le așeza într-un clasor

revine la a muzeifica o lume vie și a degrada matematica la un “rețetar egiptean”.

Mai existǎ un punct de vedere ce afirmǎ cǎ o bunǎ predare este doar o chestiune de bun-

simț. Nu ne îndoim cǎ existǎ persoane apte sǎ capteze atenția, sǎ transmitǎ inteligibil și sǎ se apropie de

rǎspunsuri corecte prin întrebǎri potrivite. Dar aste înseamnǎ cam același lucru cu a spune cǎ oricine e

fotbalist pentru cǎ poate sǎ dea cu piciorul în minge! În absența unor preocupǎri susținute de ridicare a

mǎiestriei didactice nu se poate spera în eficientizarea PIE(Procesului Instructiv Educativ).

Gaston Mialaret afirmǎ:”Orice metodǎ pedagogicǎ rezultǎ din întâlnirea mai multor

factori și…educația va rǎmâne mereu o artǎ: arta de a adapta la o situație precisǎ indicațiile generale

date de cǎrțile de metologie”. Aceastǎ apropriere de artǎ nu contravine așezǎrii Metodicii predǎrii

matematicii în rândul științelor.

- 80 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Trebuie sǎ determinǎm elevii sǎ practice o învǎțare conștientǎ utilizând o gamǎ cât mai

diversificatǎ de metode și mijloace dedactice; clasice și moderne de la banala explicație(foarte utilǎ)

pânǎ la sofisticata problematizare. De la tablǎ, manual, culegere pâna la computer și a diferitelor

programe matematice. De la lecția clasicǎ pânǎ la lecția asistatǎ de computer.

Poate fi comparatǎ învǎțarea conștientǎ cu prepararea unei maioneze. Avem nevoie de

niște gǎlbenușuri de calitate organizate în mod omogen. Se adaugǎ untdelemn în cantitate micǎ și se

asigurǎ înglobarea sa. Când masa este omogenǎ se mai adaugǎ untdelemn. Neplǎcuta întâmplare a

“tǎierii maionezei” constituie doar o palidǎ imagine a renunțǎrii elevului de a urmǎrii conștient și activ

predarea “în cascadǎ” și a incapacitǎții asimilǎrii excesului de date necunoscute în structura sa

cognitivǎ preexistentǎ.

Este evident cǎ, în predarea unei lecții, profesorul și elevul nu pornesc din aceași poziție. Profesorul

știe(poate chiar prea bine!), iar elevul nu. Prima sarcinǎ a profesorului este sǎ prevadǎ “pasajele

critice” încǎ din momentul proiectǎrii lecției și sǎ le parcurgǎ atent, succesiv. Aceastǎ sarcinǎ trebuie

apoi realizatǎ. Dupǎ trecerea unui pasaj critic, profesorul trebuie sǎ se asigure cǎ l-au trecut cu bine toți

elevii. Întrebarea “Ați înțeles?” adresatǎ clasei poate fi utilǎ, dar riscul unui “Daaa” complezent este

foarte mare. În fond, nici elevul nu știe dacǎ a înțeles corect și logic secvența sau doar a receptat-o și a

acceptat-o pentru a putea trece mai departe. Noua secvențǎ trebuie sǎ fie deja înglobatǎ în structura

cognitivǎ a elevului pentru a putea trece mai departe. Chiar dacǎ pentru unele detalii se poate amâna

înglobarea, aceastǎ tendințǎ poate deveni periculoasǎ; dacǎ o singurǎ fisurǎ nu conduce la dǎrâmarea

edificiului, existența mai multora prevestește dezastrul.

Cum trezim interesul elevilor pentru matematică?

Omul este prin excelență o ființă socială. Iată un adevăr banal care nu mai necesitǎ nici o subliniere

pentru a fi acceptat de fiecare dintre noi. Numai cǎ în aceastǎ posturǎ, omul se confruntǎ cu propria

aspirație spre fericire, spre autodefinire, spre autocunoaștere, spre eficiențǎ în tot ce întreprinde, deci

spre înǎlțare. Lumea de astǎzii este dezorientatǎ și-a pierdut echilibru și simțul valorii. Fiecare vrea

totul acum repede cu minimul de efort. Poate și acesta este un motiv pentru care elevii și-au pierdut

interesul fațǎ de matematicǎ. Matematica este spectaculoasǎ și are farmecul ei din acest motiv noi

trebuie sǎ o descoperim elevilor noțiune cu noțiune sǎ o reinventǎm.

Profesorul are obligația de a face un pic de “teatru” spre a atrage o participare conștientǎ și activǎ a

clasei. În unele secvențe de balet, balerinul își ridicǎ partenera deasupra capului și cu o mimicǎ

adaptatǎ muzicii își continuǎ secvența coregraficǎ. Sǎ ne imaginǎm ce efect scenic ar rezulta dacǎ s-ar

auzi un “Hei rup!” și ar continua cu maxilarele strânse și cu ochii scoși din orbite. În replicǎ profesorul

poate atenționa cǎ urmeazǎ un pasaj ce solicitǎ întreaga atenție a clasei dar nu-și poate permite sǎ

transpire din greu la prezentarea ordonatǎ a unei secvențe de lecție.

Adolescenții au o înclinație deosebitǎ pentru aventurǎ profesorul de matematicǎ poate transforma

descoperirea și cunoașterea adevǎrurilor matematice într-o frumoasǎ și spectaculoasǎ aventurǎ a

deducțiilor logice și a descoperirii spectacolului matematic.

Conform teoriei constructivismului genetic piagian, la baza dezvoltǎrii gândirii și inteligenței copilului

se aflǎ operația. Ajuns la vârsta adolescenței, individul se aflǎ în stadiul operațiilor formale, capabil

fiind de efectuarea operațiilor logice și a procedeelor ipotetico-deductive, de teoretizare și criticǎ. El

dobândește un stoc crescând de noțiuni abstracte și devine capabil sǎ manipuleze mintal aceste noțiuni,

fǎrǎ sǎ se sprijine pe un suport intuitiv-empiric. Datoritǎ învǎțǎrii prin receptare elevii pot trece direct

la un nivel de înțelegere abstractǎ, calitativ superior nivelului intuitiv din punct de vedere al

generalitǎții, al claritǎții, al preciziei și al caracterului explicit.

- 81 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Matematica poate deveni atractivǎ prin coborârea modelului matematic în viața de toate zilele prin

utilizarea unui “raționament prin aducție” (sintagma aceasta îi aparține academicianului Solomon

Marcus și a fost exprimatǎ de curând de cǎtre acesta la o conferințǎ susținutǎ la Universitatea de Vest

din Timișoara, cu ocazia Olimpiadei Naționale de Matematicǎ, aprilie, 2008). Adolescenții dau dovadǎ

de multǎ creativitate, care cu ingeniozitate un profesor talentat poate sǎ o foleseascǎ cu succes la

matematicǎ. Educarea creativitǎții presupune tocmai cultivarea la elevi a unor capacitǎți intelectuale și

a unor trǎsǎturi de personalitate. Componenta afectiv-volutiv-atitudinalǎ se împletește cu cea

intelectualǎ în manifestarea comportamentului creator.

- 82 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

UTILIZAREA TEHNOLOGIILOR EDUCAŢIONALE MODERNE – APLICAȚII

Prof. Soare Carmen Violeta

Școala Gimnaziala General Eremia Grigorescu-București

Prof. Nartea Monica Maria

Liceul Tehnologic Dimitrie Filipescu-Buzău

În noile orientări ale învăţământului problema interacţiunii pedagogului cu elevul este una

fundamentală. În acest context apare evidentă necesitatea unui sistem educaţional centrat pe elev,

axându-se pe nivelul de dezvoltare a potenţialului acestuia, aplicând tehnologii adecvate.

Tehnologiile educaţionale presupun mijloace şi metode, structuri şi forme diferite care coreleaza

diferite concepte operaţionale: proiectul pedagogic, mesajele educaţionale, conexiunea inversă etc.

Integrarea tehnologiilor educaţionale în cadrul învăţământului formativ presupune ca şcoala să se

centreze pe dezvoltarea gândirii, selectând prin aceasta conţinutul, metodele, formele şi criteriile de

formare şi evaluare, adică să elaboreze acea tehnologie educaţională care dezvoltă un anumit stil de

învăţare cu efect durabil.

În noile orientări ale învăţământului problema interacţiunii pedagogului cu elevul este una

fundamentală. În acest context apare evidentă necesitatea unui sistem educaţional centrat pe elev,

axându-se pe nivelul de dezvoltare a potenţialului acestuia, aplicând tehnologii adecvate.

Tehnologiile educaţionale presupun mijloace şi metode, structuri şi forme diferite care

coreleaza diferite concepte operaţionale: proiectul pedagogic, mesajele educaţionale, conexiunea

inversă etc. Integrarea tehnologiilor educaţionale în cadrul învăţământului formativ presupune ca

şcoala să se centreze pe dezvoltarea gândirii, selectând prin aceasta conţinutul, metodele, formele şi

criteriile de formare şi evaluare, adică să elaboreze acea tehnologie educaţională care dezvoltă un

anumit stil de învăţare cu efect durabil.

Sorin Cristea, în „Dictionarul de pedagogie”, atestă următoarea semnificaţie a termenului

„tehnologie educaţională”, care aici este numită „tehnologie pedagogică”: „Tehnologia pedagogică

reprezintă ansamblul tehnicilor şi cunoştinţelor practice imaginat pentru a organiza, a testa şi a

asigura funcţionalitatea instituţiei şcolare la nivel de sistem. În contextul problematicii specifice

procesului de învăţământ pot fi delimitate patru acţiuni distincte, dar complementare, care asigură

dimensiunea aplicativă a conceptului de tehnologie a educaţiei/ instruirii: organizarea resurselor

pedagogice existente, planificarea şi aplicarea curriculumului, pregătirea şi folosirea materialului

pedagogic şi aplicarea cunoştinţelor în activitatea de învăţare.”

Elaborarea unor tehnologii educaţionale moderne permite nu numai îmbunătăţirea calităţii

procesului educaţional, ci şi rezolvarea problemei însuşirii unui volum imens de informaţii într-un timp

relativ scurt fără a afecta starea psihică a instruiţilor. Resursele informaţionale au devenit la fel de

importante ca resursele materiale şi cele energetice. În condiţiile societăţii informaţionale bazate pe

utilizarea tehnologiilor informaţionale şi comunicaţionale (T.I.C.), în sistemul de învăţământ devine un

imperativ necesitatea centrării procesului de învăţământ pe elev, el devenind subiectul procesului de

învăţământ şi care presupune individualizarea (cel puţin relativă) a acestui proces. Folosirea

- 83 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

tehnologiei informaţionale reprezintă o posibilitate reală de individualizare a procesului de învăţământ

bazat pe clase şi lecţii. În contextul noilor tehnologii informaţionale se creează noi posibilităţi în

instruirea elevilor. În baza tehnologiilor multimedia apare posibilitatea realizării materialelor didactice

computerizate, care pot fi grupate, în funcţie de tipurile tehnologiilor utilizate şi de scopurile pe care le

realizează, astfel: manuale electronice, care reprezintă o expunere textuală a materiei cu un număr

mare de ilustraţii, care pot fi instalate pe server şi transmise prin reţea, manuale electronice cu o

dinamică înaltă a materialului ilustrativ, executate pe CD-uri, sisteme moderne pentru efectuarea

lucrului de cercetare ştiinţifică, sisteme virtuale, în care elevul devine element al modelului

computaţional, care reflectă lumea reală şi sisteme de instruire la distanţă.

Tehnologiile educaţionale moderne sunt eficiente în activitatea didactică în etapele proiectării,

implementării şi evaluării, una dintre condiţiile esenţiale în reuşita acestora fiind cunoaşterea şi dorinţa

de utilizare a celor mai potrivite mijloace, chiar dacă aceasta presupune renunţarea la anumite obiceiuri

care se dovedesc, uneori, mai costisitoare la capitolul resurse (timp, energie, financiar).

În această direcţie, am ales să prezentăm, din perspectivă proprie, câteva dintre beneficiile

însuşirii unor cunoştinţe, respectiv a formării şi consolidării unor deprinderi în cadrul cursului Intel

Teach – Instruire in societatea cunoasterii, absolvit la CCD în februarie 2014. În ceea ce priveşte

proiectarea activităţii didactice la nivelul unităţii de învăţare, varianta de proiect propusă se dovedeşte

complexă, utilă, aplicabilă în contexte variate; formatul este atractiv şi profesionist, oferind

posibilitatea ca, în fiecare moment, să se poată efectua conexiuni între elemente precum: arie tematică,

competenţe specifice/ obiectivele de referinţă, obiectivele operaţionale şi obiectivele de evaluare

vizate, planificarea evaluării în variantele iniţială, formativă şi sumativă, mijloace necesare realizării

evaluării (liste de verificare, stabilirea obiectivelor, observarea grupului, feedback din partea colegilor

etc.), aptitudinile vizate (exemple: deprinderi de a utiliza termeni de specialitate, abilităţi practice de

lucru cu programe Microsoft Office, experienţă minimă în realizarea publicaţiilor, abilităţi de navigare

şi documentare pe Internet), materiale şi resurse necesare pentru unitatea de învăţare (tehnologie –

hardware, software, materiale tipărite, resurse internet, alte resurse). De asemenea, orice ajustare

necesară se poate realiza cu mai multă uşurinţă şi cu păstrarea designului iniţial.

În ceea ce priveşte implementarea activităţii proiectate, utilizarea tehnologiilor educaţionale

moderne reprezintă un mijloc de facilitare a lecţiei prin creşterea atractivităţii şi prin realizarea unei

comunicări mai fidele între cadrul didactic şi elev (elevii pot recepta mai clar ceea ce li se transmite,

avându-se în vedere receptarea pe mai multe canale ale cunoaşterii).

Pot fi utilizate, în acest sens materiale PPT, care, pe lângă designul atractiv, facilitează o mai

bună coerenţă în prezentare, precum şi contactul permanent a elevului cu varianta vizual-auditivă a

învăţării. În spaţiul lecţiei pot fi inserate materiale create anterior sau pot fi create astfel de materiale

împreună cu elevii, în cazul în care există conexiune la Internet în sala de clasă. Aceste materiale

dezvoltă creativitatea elevilor şi asigură o învăţare de plăcere.

Tehnologiile moderne sunt eficiente nu numai în transmiterea noilor unoştinţe, ci şi în consolidare

deprinderilor formate şi în realizare transferului de informaţii între diferitele domenii ale cunoşterii.

Astfel, se pot realiza lecţii recapitulative cu ajutorul materialelor PPT, exerciţiile propuse având la

dispoziţie posibilitatea autocorectării răspunsului eronat, solicitării sprijinului în identificare

răspunsului corect, aprecierii în situaţia unui răspuns just, identificării unor informaţii conexe. La final

de lecţie se poate realiza o sinteză sub forma unui flyer realizat de elevi, aceasta prezentând

atractivitate şi utilitate prin consolidarea capacităţii de sinteză, dar şi prin dezvoltarea abilităţilor de

utilizare a mijloacelor TIC. Tehnologiile educaţionale moderne favorizează într-un mod cu totul

- 84 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

deosebit învăţarea prin descoperire atât la capitolul informaţii, cât şi în ceea ce priveşte varietatea

modalităţilor de utilizare a computerului în sine cu economie de efort şi timp.

Evaluarea reprezintă unul dintre aspectele în cadrul cărora tehnologiile educaţionale moderne

sunt cel mai eficient inserate. Astfel, se pot folosi teste on-line, în format PPT, formulare realizate cu

ajutorul Google docs etc., în cadrul cărora răspunsul este primit foarte rapid, obiectivitatea fiind

ridicată, monotonia este alungată, se creează o mai bună dispoziţie a participanţilor, prin înlăturarea

contactului direct cu evaluatorul, se stimulează abilitatea de autoevaluare, spiritul competiţional cu sine

însuşi.

Evaluarea realizată cu ajutorul tehnologiilor moderne devine un moment mai puţin costisitor din

punctul de vedere al consumului emoţional, reuşindu-se performanţa transformării utilului în plăcut,

modificându-se atitudinea elevilor raportat la procesul evaluării în sine.

Tehnologiile educaţionale moderne urmăresc facilitarea procesului didactic ajutând cadrele

didactice să creeze contexte favorabile învăţării, formării deprinderilor, constituirii unui complex de

atitudini care să stimuleze curiozitatea, dorinţa de a cunoaşte mai mult, spiritul competiţional cu sine,

plăcerea de a progresa şi de a-şi dezvolta posibilităţi de autoinstruire, dar şi o raportare corectă la

evaluare, aspect absolut necesar în poziţionarea noastră, a fiecăruia, în spaţiul cunoaşterii.

Învăţământul are nevoie de tehnologii educaţionale moderne însuşite de cadrele didactice şi aplicate

inteligent şi constructiv în derularea procesului instructiv-educativ.

Bibliografie:

https://docslide.net/documents/metode-interactive-de-predareinvatare-invatamant-special.html

- 85 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Metode de învăţare prin cooperare

utilizate la orele de matematică

prof. Otilia PÎNTEA

Școala Profesională

Holboca, jud. Iaşi

Metodele folosite în procesul de învăţare pot să faciliteze demersul didactic sau pot să îl

îngreuneze, dacă nu se foloseşte metoda adecvată în funcţie de vârsta elevului, dezvoltarea gândirii,

experienţa practică a elevului, materia predată, precum şi de obiectivele urmărite. Metodele de predare-

învăţare prin cooperare – ciorchinele, diagrama Venn – Euler, metoda mozaicului, turul galeriei, metoda

cubului, jocurile de spargere a gheţii-pot fi folosite în educarea şi dezvoltarea gândirii critice şi a

creativităţii elevilor, precum şi a unor abilităţi sociale. De asemenea, prin utilizarea acestor metode se

realizează în sala de clasă un climat de lucru relaxant şi reconfortant.

Ciorchinele creează structura necesară pentru a stimula gândirea în ceea ce priveşte legăturile între idei.

Aceasta metodă încurajează o formă neliniară de gândire, care reflectă felul în care funcţionează mintea

noastră. Poate fi folosită pentru a stimula gândirea, înainte ca un subiect să fie studiat mai în detaliu. De

asemenea, poate fi utilizată ca mijloc de sistematizare a ceea ce s-a studiat şi ca mod de construire a unor

noi asocieri. În general, este o modalitate de sistematizare a cunoştinţelor despre un subiect. Ciorchinele

poate fi realizat individual sau ca activitate de grup. Ca activitate de grup, el poate servi drept cadru

pentru ideile grupului, oferindu-le elevilor prilejul să cunoască asocierile şi relaţiile pe care alţi elevi le

deduc din îndrumări. Activitatea individuală de elaborare a ciorchinelui reprezintă o alternativă la

brainstorming-ul de grup, deoarece este rapidă şi permite tuturor elevilor să se implice activ în procesul

de gândire. Totuşi, atunci când această activitate este realizată individual, subiectul trebuie să fie unul

pe care elevii îl cunosc destul de bine, din moment ce ei nu vor beneficia de împărtăşirea experienţei de

grup, de la care puteau să mai obţină informaţii. Metoda ciorchinelui poate fi desfăşurată pe următorii

paşi:

Rugaţi-i pe elevi să scrie un cuvânt sau expresie nucleu în centrul unei foi de hârtie.

Spuneţi-le să scrie cuvinte sau expresii care le vin în minte despre subiectul selectat.

În timp ce ei îşi scriu ideile, rugaţi-i să facă legături între ele. Spuneţi-le să scrie cât mai multe idei

care le vin în minte fie până la expirarea timpului sau până la epuizarea tuturor ideilor.

După ce termină, ciorchinele realizat individual pot fi comparate în perechi sau cu întregul grup.

Există doar câteva reguli de bază pe care trebuie să le explicaţi elevilor atunci când folosesc ciorchinele:

Scrieţi tot ce vă vine în minte. Nu faceți nici o apreciere cu privire la gânduri, doar notaţi-le. Nu vă

preocupaţi de ortografie sau de alte reguli de scriere.

Nu vă opriți din scris până nu trece suficient timp să vă adunaţi toate ideile.

Construiţi cât mai multe legături. Nu vă limitaţi volumul de idei sau fluxul de legături.

Aplicație. Realizarea unui ciorchine dublu la capitolul „Progresii”

- 86 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Metoda mozaicului. Metoda se bazează pe faptul că fiecare dintre grupurile de studiu primeşte o parte

specifică a unei probleme pe care trebuie să o trateze din punctul de vedere propriu. Pentru a putea să

realizeze acest lucru, ei trebuie să devină „experţi" în această parte a problemei. Membrii grupurilor

devin „experţi" fiecare în câte o parte a problemei, aceasta fiind divizată de la bun început, de către

cadrul didactic, într-un număr de „părţi" egal cu numărul grupurilor implicate în respectiva activitate.

Fiecare grup se concentrează doar pe partea care i-a fost atribuită de către profesor. Atunci când grupurile

consideră că membrii proprii au devenit „experţi", profesorul rearanjează întregul colectiv de elevi, astfel

încât noile grupuri formate vor conţine câte un „expert" din fiecare dintre grupurile anterioare. Astfel se

reasamblează problema. În modul acesta, se constituie „mozaicul", din părţi ale aceleiaşi probleme care,

printr-un efort al noilor grupuri constituite, se armonizează şi funcţionează ca un întreg. Metoda

mozaicului, conform literaturii de specialitate, poate fi desfăşurată pe următorii paşi:

Împărţiţi clasa în grupuri de patru elevi. Este bine ca membrii grupurilor să fie tot timpul alţii.

Puneţi-i pe elevi să numere până la patru, astfel încât fiecare să aibă un număr de la 1 la 4.

Discutaţi pe scurt titlul lecţiei şi subiectul pe care îl va trata.

Explicaţi apoi că, pentru această oră, sarcina elevilor este să înţeleagă lecţia. La sfârşitul orei, fiecare

elev va trebui să fi înţeles întreaga lecţie. Aceasta va fi predată de colegii de grup, pe fragmente.

Atrageţi atenţia că lecţia este împărţită în patru părţi. Toţi cei cu numărul 1 vor primi prima parte.

Numărul doi va primi a doua parte şi aşa mai departe. Când acest lucru s-a înţeles, toţi cei cu numărul

1 se adună într-un grup, toţi cei cu numărul 2 în alt grup etc. Dacă clasa este foarte numeroasă, s-ar

putea să fie nevoie să faceţi două grupuri de numărul 1. Este bine ca aceste grupuri mici să fie de

maximum patru persoane. Cu o clasă foarte mare, se poate lăsa jumătate de clasă să lucreze la altceva,

în timp ce cealaltă jumătate lucrează după metoda mozaicului.

- 87 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Se formează grupurile de experţi – elevii care au numărul 1 vor forma prima grupă de experţi, elevii

care au numărul 2 vor forma a doua grupă de experţi, ş.a.m.d.

Elevii se adună în grupuri de experţi, citesc fişa distribuită fiecărei grupe, discută între ei, învaţă

noţiunile de pe fişă, rezolvă aplicaţiile, pentru a le preda colegilor din grupurile originare. Profesorul

monitorizează activitatea şi clarifică nelămuririle.

Elevii se întorc în grupul lor originar şi predau partea lor celorlalţi.

Este foarte important ca profesorul să monitorizeze predarea în fiecare grup, pentru a fi sigur că

informaţia se transmite corect şi că poate servi ca punct de plecare pentru diverse întrebări. Această

metodă este foarte eficientă – atunci când explicăm altcuiva ceea ce am învăţat, observăm că

noţiunile învăţate vor deveni mai clare şi mai vii în memorie. Astfel, se adevereşte un concept mai

vechi în literatura de specialitate care spune că „înveţi ceea ce predai".

Aplicații. Metoda mozaicului. Relaţii metrice în triunghiul dreptunghic (2 ore)

Profesorul anunţă lecţia nouă şi prezintă metoda activă de lucru.

Se împarte clasa în grupe de câte 4 elevi.

Experţii nr.1: fişa „Teorema catetei”

Experţii nr. 2: fişa „Teorema înălţimii”

Experţii nr.3: fişa „Teorema lui Pitagora”

Experţii nr 4: fişa „Formula înălţimii - aplicaţie”

Fiecare echipă primește o fișă de experţi. Li se cere elevilor să citească noţiunile prezentate în fişe,

să rezolve aplicaţiile asociate acestor noţiuni, în aşa fel încât să le poată explica colegilor din

grupurile originare.

Profesorul monitorizează activitatea şi clarifică nelămuririle; elevii vor fi ajutați de către profesor.

Experţii se întorc în grupul lor originar şi predau partea lor celorlalţi.

Fiecare echipă desemnează un reprezentant care va scrie pe tablă noţiunile învăţate, rezultatele găsite

și va preciza care au fost constatările pe care le-a făcut echipa din care face parte.

Toți elevii vor fi atenți pentru a vedea ce a avut fiecare echipă de lucru şi la ce rezultate s-a ajuns;

elevii vor nota în caiete toate rezultatele.

Profesorul propune exerciţii şi probleme practice referitoare la tema lecţiei (fişe de lucru). Elevii se

gândesc singuri la soluţie şi apoi discută în grup.

Profesorul formulează aprecieri, observaţii şi recomandări cu privire la noţiunile prezentate şi

clarifică noţiunile mai dificile.

Prin această metodă, elevul este pus permanent în situaţia de a face, a judeca, a coopera, a da răspunsuri,

a avea păreri, a analiza răspunsurile auzite, a ajunge la identificarea răspunsurilor corecte, din care apoi

descoperă cunoştinţele noi. Nu este cazul să absolutizăm utilizarea acestor metode în detrimentul celor

clasice. Există lecţii la care utilizarea acestor metode conduce la performanţe şcolare superioare, dar sunt

şi lecţii în care folosirea acestora nu este posibilă.

Este foarte important ca evaluarea sau verificarea să se facă din toată lecţia. Astfel, toţi elevii vor fi

stimulaţi să înveţe toate părţile lecţiei predate de către colegii lor.

Bibliografie

1. Cerghit, I., Metode de învăţământ,(ediţia a III-a), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997;

2. Cosmovici, A., Pedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Editura Polirom,

Bucureşti, 2005;

3. Cucoș, C., Pedagogie, Editura Polirom, Bucureşti, 2006.

- 88 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

LECȚIA CENTRATĂ PE ELEV UTILIZÂND INSTRUMENTE IT

Profesor Vasile Liliana

Liceul Tehnologic Special nr. 3

București

Literatura de specialitate pune în evidență contrastul dintre ”învățarea tradițională” și ”învățarea

centrată pe elev”.

”Învățarea tradițională” presupune instruirea centrată pe profesor prin predarea informațiilor

factual, bazată pe cunoștințe; se pune accentul pe învățare în vederea amintirii cunoștințelor studiate,

evaluarea se face în mare parte prin examene tradiționale; este învățare pasivă, răspunsul este o reacție,

se bazează pe munca individuală.

”Învățarea centrată pe elev” presupune instruirea centrată pe elev prin schimb de informații,

dezvoltă gândirea critică, luare de decizii bine informate; elevii pun întrebări și rezolvă probleme, se pot

face aranjamente flexibile, schimbătoare, în sala de clasă se trece accentul pe înțelegere/aplicare,

diversitate de evaluare.

Rolul profesorului se modifică. Profesorul conduce procesul de predare-învățare-evaluare,

proiectează lecția, ajutând elevul să folosească capacitatea sa de a ”privi cum să învețe”. Procesul de

predare-învățare trebuie să se realizeze activ în echipa Profesor-Elev și fiecare activitate didactică să fie

autentică, specifică, orientată către o aplicație care îl va atrage pe elev.

Învățarea centrată pe elev în studiul științelor a pus în evidență dezvoltarea de către profesori a

”proiectelor didactice” în funcție de tipul lecției. Strategia didactică constă în dezvoltarea subiectului

într-o manieră logică, elevul fiind ”direcționat” prin conversația euristică de către profesor. Întrebările

sunt adresate întregii clase, iar elevii organizați în grupe valorice sau individual caută răspunsul (acesta

este drumul spre învățare și aplicare în cadrul ”lecției centrate pe elev”).

Didactica modernă situează elevul în centrul activității didactice, care este proiectată de profesor,

aplicată și analizată de acesta. Autoevaluarea proprie va determina ca profesorul să-și aleagă cel mai

bine demersul viitor, ținând cont de condițiile specifice fiecărui colectiv de elevi, fiecărei grupe de elevi.

Proiectarea didactică modernă va stimula echipa profesor-elevi în rezolvarea sarcinilor de lucru

în mod creativ, obținându-se eficiența maximă. Astfel, în proiectarea și desfășurarea lecțiilor, se poate

observa: rigurozitatea științifică, explicarea tuturor fenomenelor fizice și chimice cu care elevul vine în

contact direct sau virtual în funcție de locul în care se desfășoară lecția.

Precizia cu care profesorul realizează stabilirea obiectivelor operaționale ale lecției, proiectarea

activităților didactice (elevi-profesor), realizarea feed-back-ului, va influența existența ”succesului” sau

”insuccesului” profesorului la lecție.

Instruirea asistată de calculator în studiul fizicii și chimiei utilizând ICT în învățarea centrată pe

elev permite utilizarea proiectelor didactice structurate pe activitățile profesorului, respectiv ale elevului

astfel:

- 89 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

• ajută la eficientizarea lecției; modelarea virtuală a fenomenelor fizice/chimice utilizând

instrumente IT create/achiziționate conduce la o înțelegere mai bună a cunoștințelor

științifice introduse, astfel acestea conduc la dezvoltarea creativității elevilor (studiul

pilelor electrice – clasa a XII-a);

• integrarea unei prezentări Power Point realizată anterior de profesor/elevi ajută la

înțelegerea mai bună a noțiunilor studiate în clasă folosirea fișelor de lucru intensifică

activitatea de predare-învățare-evaluare în clasă. Utilizarea prin reactualizare a noțiunilor

de fizică și matematică contribuie la obținerea unor rezultate cu peste 50% mai bune decât

în cazul predării tradiționale prin prelegere (integrarea prezentărilor Power Point realizate

de profesor/elevi);

• la lecțiile de recapitulare metoda muncii în echipă se dovedește miraculoasă, deoarece

munca în grup ajută la elucidarea diverselor probleme ale membrilor echipei, urmată de

prezentarea în fața clasei a problemelor studiate în grup;

• tehnicile interactive se deprind în timp, fapt demonstrat de studiu, profesorul având rolul

de a cunoaște mai bine tehnica și de a o explica elevilor săi/grupului țintă, fără o pregătire

a elevilor nu se poate ajunge la rezultate deosebite.

Metoda construirii lecției utilizând instrumente didactice IT precum și metode didactice active

contribuie la obținerea eficienței lecției, atât pentru elev cât și pentru profesor.

Sistemul educațional din România este în pas cu dezvoltarea infrastructurii comunicaționale,

astfel Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor arată că numărul utilizatorilor de internet din

România a crescut.

Potențialul educațional al internetului precum și programele educaționale începute în anul au

determina impulsionarea activității metodico-științifice la nivelul învățământului universitar și

preuniversitar. Astfel, putem remarca o caracteristică esențială a învățământului preuniversitar și anume

adaptarea la nevoile timpului prezent.

Necesitatea adaptării procesului de predare-învățare-evaluare la cerințele actuale ale unui

învățământ performant a determinat dezvoltarea programului SEI la nivel național. La nivelul fiecărei

școli a apărut motivația implementării noilor tehnologii informatice în procesul educațional, în vederea

dezvoltării creativității fiecărui elev.

Profesorul este ”solicitat astăzi, în mod continuu, să promoveze învățarea eficientă. Și nu orice

învățare eficientă, ci una participativă, activă, creativă” (Ioan Neacșu – Instruirea și învățarea).

Strategiile didactice interactive au la bază câteva principii:

➢ elevii construiesc propriile înțelesuri și interpretări ale instruirii;

➢ scopurile instruirii sunt discutate, negociate, nu impuse;

➢ sunt promovate alternativele metodologice de predare-învățare-evaluare;

➢ sarcinile de învățare vor solicita informații transdisciplinare și analize multidimensionale

are realității;

➢ integrarea de metode complementare de evaluare.

Interactivitatea presupune creativitate, fiind asociată unei învățări de tip superior, care implică

eforturile comune ale agenților educaționali (profesor, elevi). Rolul profesorului, din această perspectivă

se modifică în sensul:

• pedagog;

• proiectant, tutore, manager, moderator;

• meditator;

- 90 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

• partener;

• animator;

• actor;

• strateg, gânditor;

• reflexiv;

• coevaluator.

Trimiterile interdisciplinare sunt necesare în studiu științelor naturii: fizică, chimie, biologie.

Indiferent de metodele didactice utilizate în lecție, tradiționale sau moderne, active sau pasive,

informative sau formative, trebuie să conducă la atingerea obiectivelor stabilite de fiecare profesor în

parte. Formarea viziunii interdisciplinare asupra lumii și în același timp formarea elevilor pentru a fi

capabili să realizeze abordări de acest fel, necesită apelul la modalități de lucru care prilejuiesc exersarea

principalelor procese ale gândirii, fără de care nu este posibilă cunoașterea multiplelor și variatelor

interdependențe dintre fenomenele lumii reale.

Interdisciplinaritatea este ”un raport real de întrepătrundere (cooperare – coordonare) între

disciplinele de învățământ, între structurile conținutului educativ corespunzător organizării moderne a

tipului de instituție de învățământ”.

BIBLIOGRAFIE:

1. Prof. dr. Ciprian Năprădean și formator educator Maria Borșan ”Proiectarea didactică din perspectiva

metodelor interactive”, C.C.D. Mureș;

2. Neacșu I., Instruire și învățare, București, Ed. Științifică, 1990;

3. Cucoș C., Psihopedagogie pentru examenele de definitivat și grade didactice, Polirom, 1998;

4. Pintilie M., Metode moderne de învățare evaluare, Editura Eurodidact, Cluj Napoca, 2002;

5. Dumitru I., Dezvoltarea gândirii critice și învățarea eficientă, Ed. De Vest, Timișoara.

- 91 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

PROMOVAREA ȘI UTILIZAREA PRODUSELOR DE SOFTWARE

EDUCAȚIONAL ÎN LECȚII

Profesor Popescu Anca-Manuela, Liceul Energetic, Tg-Jiu

Promovarea și utilizarea tehnologiilor informatice în activitățile educaționale, de management și de

training reprezintă, în zilele noastre, un obiectiv esențial al școlii românești. În acest sens au fost

elaborate numeroase cercetări, proiecte și aplicații în domeniile de E-learning, Software Educațional și

Virtual Reality. Introducearea acestor programe în procesul de învățământ reprezintă un sprijin real în

sprijinirea și profesorilor și specialiștilor în activitatea de introducere și utilizare a tehnologiilor moderne

de predare-fixare a cunoștiințelor în formarea inițială și continuă. Astfel, a crescut rolul și răspunderea

cadrelor didactice în conceperea, elaborarea și utilizarea metodelor tradiționale în complementaritate cu

tehnologiile și metodele moderne de tip IT.

Prin utilizarea calculatorului, a programelor și informațiile corespunzătoare, orele de curs pot

deveni mai atractive și mai interesante, reușind astfel să capteze atenția elevilor ce consideră metodele

tradiționale de predare ca fiind „mult prea demodate”.

În primul rând, mulți elevi se plâng că nu pot învăța ceea ce li se predă la clasă, întrucât lecția fie este

prea lungă, fie prea plictisitoare. Pentru a remedia acest inconvenient, există metode alternative și

moderne de a învăța mult ușor și cu mai mare drag. Utilizând programe pentru prezentări (precum

Microsoft PowerPoint sau Prezi), profesorii pot crea (sau de ce nu, descărca) prezentări cu design

atractiv, ce vor reuși să capteze atenția elevilor. Pentru ca acest lucru să fie posibil, este nevoie în primul

și în primul rând de o sintetizare în profunzime a informațiilor, căci la un moment dat, nici această

metodă nu va mai da roade.

Apoi, trebuie ca prezentarea să nu conțină numai text, ci și conținut ce constă în poze și documente

audio-video. Tranziția de la o idee la alta este de asemenea extrem de importantă, trebuind ca aceasta să

nu fie prea bruscă. Spre exemplu, în cadrul orelor de istorie, profesorul poate să se folosească de aceste

prezentări, pentru a reuși să atragă atenția elevilor, în acestea fiind inserate de asemenea și imagini, sau

chiar link-uri ce pot trimite la anumite videoclipuri ce conțin informații istorice, legate de lecția de zi.

În al doilea rând, se pot utiliza site-uri cu conținut divers (pentru conținut audio-video: YouTube

sau alte site-uri Web) sau se pot folosi și alte dispozitive de stocare ce prezintă materialele necesare

derulării orelor de curs, precum: CD-uri, DVD-uri sau stick-uri USB. Se vor utiliza programe ce asigura

o redare optimă a documentelor, precum Media Player. Sau cadrul didactic poate crea un filmuleț în care

să sintetizeze și să prezinte lecția în sine într-un mod mai interesant.

În cazul materiilor exacte, ce presupun de asemenea și o parte practică ce trebuie aprofundată (spre

exemplu, fizică) există materiale pregătite și testate de profesori specializați pentru a putea asigura o

înțelegere mai bună a materiei. Astfel de materiale se găsesc pe site-ul AEL, ce prezintă nenumărate

lecții și experimente animate, pe gustul tuturor.

În al treilea rând, se pot utiliza mijloacele de comunicare corespunzătoare pentru a intra în contact cu

persoane care cunosc subiectul despre care se vorbește sau se va vorbi. Spre exemplu, dacă profesorul

cunoaște un istoric sau critic, dar acesta nu poate veni să prezinte o lecție din diverse motive (lipsa

timpului sau distanța prea mare), se pot utiliza programe prin care se pot realiza apeluri video, precum

Skype. Astfel, se pot economisi timp și bani.

Iar în al patrulea rând, dacă o persoană dorește să învețe o altă limbă străină, există nenumărate

programe și aplicații speciale prin care acest lucru este posibil. Acestea sunt de două tipuri: gratuite și

contra-cost. Cum 90% din programele cunoscute fac parte din a doua categorie, ne putem da seama că

- 92 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

numărul de programe gratuite este mic. Însă, multe dintre acestea conțin foarte multe greșeli. Un site

foarte bun prin care putem învăța o limbă într-un mod interactiv și în mod gratuit, cu exemple concrete

și cursuri realizate de nativi, este Duolingo. Creat acum 6 ani, acesta este folosit de milioane de persoane

din întreaga lume pentru a învăța diverse limbi, aplicația fiind considerată „Aplicația anului” sau „Cea

mai bună aplicație pentru învățarea unei limbi străine” și fiind lăudată de elevi și de profesori deopotrivă.

În concluzie, calculatorul poate fi considerat un ajutor prețios în cadrul orelor de curs, întrucât prin

intermediul acestuia se pot găsi modalități interactive și interesante de a învăța lecții noi, modalități ce

se speră că vor reuși să înlocuiască în timp metodele tradiționale de predare și învățare. În mod egal,

utilizarea programelor informatice sunt utilizate de elevii liceului nostru și în activitățile extrașcolare, în

numeroasele proiecte locale, județene, naționale sau internaționale pe care le derulăm în fiecare an.

Bibliografie

Lucrările Conferinței Naționale de Învățământ Virtual, Ediția a XIII-a, 2015, Tehnologii moderne în

educație și cercetare, Editura Universității București, 2015.

Weldon Owen „Mari invenții”, Colecția „Descoperă Lumea”, Editura Litera Internațional, ©

Copyright 2008.

- 93 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

CALITATEA MOTRICĂ- VITEZA

Prof. Sandu Adrian Cornel

Școala Gimnazială ,,George Călinescu”

Onești

Capacitatea aptitudinală a unui individ de a realiza sau de a efectua un anumit gest

motric, izolat sau integrat intr-o structură, simplu sau complex, intr-un timp cât mai scurt

posibil.

Viteza este o calitate motrică foarte importantă, prezentă mai mult sau mai puţin în toate actele

motrice, mai ales a celora cu caracter sportiv. Viteza mai mare sau mai mică a unui individ depinde în

cea mai mare măsură de „zestrea ereditară” de care acesta dispune. Această calitate motrică poate fi

totuşi dezvoltată deşi chiar dacă într-o măsură mai mică, printr-o pregătire sistematică, începând chiar

de la 7-8 ani, dar o atenţie majoră dezvoltării acestei calităţi i se acordă în jurul vârstei de 11-14 ani,

considerată a fi vârsta optimă de realizare a celor mai importante progrese de ordin calitativ. Începând

cu vârsta de 13 ani exerciţiile de viteză vor fi combinate din ce în ce mai mult cu exerciţiile de forţă iar

de la 14 ani la acestea se vor adăuga şi exerciţii de viteză-rezistenţă. Creşterea vitezei mişcărilor se

realizează în principal datorită lucrului în viteză maximă şi a exersărilor în regim de viteză-forţă

elementul de progresie fiind dat de creşterea intensităţii efortului prin mărirea frecvenţei mişcărilor.

Pentru asigurarea eficienţei dorite este necesar ca exerciţiile de viteză să se efectueze în prima parte

a lecţiei, imediat după ce organismul elevilor a fost bine pregătit pentru efort. În aceste condiţii este

posibilă prelungirea solicitării la efort cu intensitate maximă. Profesorul trebuie să cunoască că

însumarea eforturilor scurte (de viteză) de mare intensitate, repetate prea des pot determina apariţia

oboselii premature. În aceste condiţii exerciţiile se pot continua numai în concordanţă cu capacitatea de

rezistenţă a elevilor respectivi apărând necesitatea lucrului diferenţiat pe grupe omogene şi asigurându-

se intervale de odihnă corespunzătoare.

Viteza poate prezenta mai multe forme de manifestare: ➢ Viteza de reacţie – capacitatea cu care organismul răspunde la anumite semnale; timpul scurs de la

apariţia stimulului (vizual, auditiv) până la declanşarea reacţiei de răspuns;

➢ Viteza de execuţie – iuţeala cu care se execută o acţiune motrică singulară, unitară ca structură

motrică;

➢ Viteza de repetiţie – iuţeala cu care se repetă mişcările într-o anumită unitate de timp;

➢ Viteza de deplasare – este dată de succesiunea unor mişcări ciclice efectuate în mod constant.

Metode de dezvoltare a vitezei a) Metoda pentru dezvoltarea vitezei de reacţie:

- Metoda repetărilor: reacţii la stimuli cunoscuţi sau la stimuli complecşi, la obiecte în mişcare, alegerea reacţiilor în funcţie de valoarea stimulilor;

- Metoda întrecerii, a jocului;

- Metoda senzorio-motrică, pentru dezvoltarea capacităţii perceperii timpului şi ritmului.

b) Metoda dezvoltării vitezei de execuţie: - metoda repetărilor în tempo maximal, pe părţi (fracţionată);

- metoda repetărilor globale;

- 94 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

- metoda jocului;

- metoda întrecerii.

c) Metode pentru dezvoltarea vitezei de repetiţie:

- metoda repetărilor în tempo maximal;

- metoda repetărilor în tempouri alternative (maximal-submaximal);

- metoda întrecerii.

Mijloace pentru dezvoltarea vitezei:

A. Exerciţii cu influenţă selectivă efectuate în tempo rapid (5-10 sec);

B. Exerciţii din grupa exerciţiilor de front şi formaţie;

C. Ştafete şi jocuri de mişcare care solicită atenţie şi reacţii prompte la diferite semnale dinainte

stabilite sau date prin surprindere;

D. Exerciţii şi jocuri cu mingea;

E. Starturi din diferite poziţii;

F. Sărituri variate cu bătaie pe 1 sau 2 picioare;

G. Exerciţii din şcoala alergării implicate în alergare de viteză;

H. Exerciţii şi acţiuni din jocuri sportive;

I. Jocuri sportive bilaterale realizate în condiţii de viteză;

J. Unele exerciţii de forţă.

Factorii care condiţionează valoarea vitezei:

-mobilitatea proceselor nervoase corticale;

-alternanţa rapidă în centrii corticali ai excitaţiei şi inhibiţiei;

-calitatea fibrei musculare;

-ritmul optim de alternare a contracţiilor şi relaxărilor grupelor musculare;

-viteza de transmitere a impulsurilor nervoase;

-capacitatea de concentrare şi de mobilizare.

Indicaţii metodice pentru educarea vitezei:

La clasele mici se va acţiona în cadrul vitezei de reacţie (1 minut în cadrul fiecărei lecţii, în orice

temă) şi asupra celei de execuţie, iar la clasele VIII-XIII în contul vitezei de repetiţie şi a celei de execuţie

în ambele cazuri acţionând asupra acelor factori care dezvoltă viteza pe seama forţei şi a rezistenţei şi pe

seama mecanismelor şi surselor energetice specifice vitezei.

Activitatea pentru dezvoltarea vitezei trebuie plasată imediat după veriga influenţării selective a

aparatului locomotor înaintea oricărei teme sau activităţi.

Respectând principiul accesibilităţii (de la simplu la complex) în educaţia vitezei de reacţie se va

merge pe calea creşterii şi complicării treptate a numărului de schimbări posibile ale situaţiei cunoscând

că timpul necesar reacţiei de răspuns este direct cu gradul de incertitudine. Viteza de execuţie sau

frecvenţa mişcărilor singulare se manifestă în toate cazurile combinată cu celelalte forme ale vitezei sau

- 95 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

cu forţa. Pentru dezvoltarea vitezei de deplasare este necesară o cantitate mică / distanţă maxim 20-30m

– şi pauză până la revenire.

Cerinţele la care trebuie să răspundă exerciţiile folosite pentru dezvoltarea vitezei:

- să asigure în timpul execuţiei viteza la indici maximi;

- structura mişcărilor să fie astfel consolidată încât să permită elevului orientarea efortului spre obţinerea

unor execuţii cu viteză maximă;

- execuţia să dureze atâta timp cât se poate menţine viteza de execuţie;

- efortul este repetat după o pauză de restabilire aproximativ completă atâta timp cât viteza nu scade din

cauza oboselii;

- repetarea efortului cu viteză maximă constituie calea de bază pentru educarea vitezei;

- la fiecare reluare a efortului acesta trebuie să tindă spre depăşirea performanţei anterioare;

BIBLIOGRAFIE:

1. Elena Lupu , Metodica predarii Educatiei Fizice si Sportului (editia a II-a), Editura: Institutul

European ,Colectia: Cursus, 2012

2. Iulian Săvescu, Educație fizică și sportivă școlară - Culegere de exerciții fizice. Metodologie

pentru învățământul primar, gimnazial, liceal și profesional, Editura: Aius, 2009

3. Eugeniu Scarlat, Tratat de educație fizică, Editura Didactică și Pedagogica , 2011

- 96 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

BUNE PRACTICI ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV

Profesor Olea Ioana- Școala Gimnazială

,,General Eremia Grigorescu’’, București

Procesul de învățământ este constituit din trei componente mari: predarea, învățarea și evaluarea.

Conceptul de învățare poate fi înțeles ca funcție a mentalului prin care o persoană obține noi cunoștințe,

abilități, valori, sensuri și referințe, folosindu-și capacitatea de a percepe informații. Procesul de învățare

are loc pe parcursul întregii vieți și este evidențiat de modificările pe care le produce în comportamentul

persoanei.

Predarea poate fi înțeleasă în mai multe moduri: transmiterea simplă a cunoștințelor, priceperilor

și deprinderilor, care apoi trebuie verificate și evaluate. În sens metodologic înseamnă a expune, a

comunica verbal. De asemenea, poate fi înțeles ca un discurs didactic conceput în scopul instruirii și

autoinstruirii elevilor sau, mai mult, ca o formă specifică de comunicare culturală. Poate fi înțeles,

totodată, ca un sistem specific de acțiuni menite să inducă învățarea, accentul căzând pe receptare,

înțelegere, formare de capacități și ca o simplă mijlocire de date, accentul fiind pus pe informație și pe

accesul la ea.

Evaluarea scolară definește o acțiune psihosocială complexă bazată pe operații de măsurare sau

control cantitativ, aprecierea calitativă, decizie comunicată în termeni de îndrumare metodologică

orientativă cu scop de ameliorare continuă a activității proiectată la nivel de sistem și de proces. Aceasta

servește ca o unealtă pentru analizarea eficienței curriculumului școlar și a schimbărilor la toate

nivelurile. Îndreptarea atenției spre rezultatele elevilor nu oferă informații despre cauzele pentru care

procedurile utilizate de profesori sunt sau nu eficiente.

De aceea, în procesul instructiv-educativ, profesorului îi revine un rol important în alegerea și

îmbinarea celor mai eficiente metode, tehnici și strategii așa încât acestea să poată fi considerate bune

practici.

Metodele de învăţământ reprezintă căile de transformare în practică a idealului educaţional, de

dezvoltare multilaterală a personalităţii elevilor, căile prin care aceştia se instruiesc și se formează sub

îndrumarea cadrelor didactice.

În activitatea de predare, profesorul, aplicând principiile moderne ale psihologiei contemporane,

urmăreşte obţinerea de rezultate cât mai bune cu mijloace cât mai adecvate şi potrivite scopului

urmărit. Procesul de învăţământ, care este un sistem complex, rezultat al interdependenţei dintre predare

şi învăţare, se supune legii generale de apreciere a oricărei activităţi umane cu scopul obţinerii de

rezultate optime prin perfecţionarea demersului

didactic.

Ţinând cont de dezvoltarea psihică a elevului, de conţinutul informaţional, de particularităţile

individuale, profesorul, urmărind multiple scopuri instructive şi educative, alege şi foloseşte diferite

strategii didactice, urmărind să asigure o învăţare independentă, creatoare care determină o eficienţă

sporită procesului de asimilare a cunoştinţelor, priceperilor şi

deprinderilor.

Metodele didactice tradiţionale au rolul de transmitere şi asimilare a cunoştinţelor în cazul în care

profesorul devine emiţătorul, iar elevul este cel care depozitează informaţiile transmise. Acestea deţin

un rol important în cadrul procesului instructiv – educativ, deoarece este nevoie şi de conversaţia care ia

forma dialogului profesor-elevi, respectiv elevi-elevi, de exerciţiu, în vederea formării unor deprinderi,

de povestire, prin care elevii conştientizează greşelile de pronunţie şi limbaj, precum şi de observare, în

vederea formării unei păreri legate de tema luată în discuţie, respectiv exprimarea acesteia oral sau în

scris.

- 97 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

A gândi critic înseamnă a fi curios, a adresa întrebări, a căuta răspunsuri, a te implica în activitatea

solicitată, a analiza logic, a căuta argumente pro şi contra. Încă din ciclul primar, elevii trebuie formaţi

să gândească, nu doar să asimileze mecanic cunoştinţele. Trebuie eliminată monotonia din sistemul de

învăţământ tradiţional, prin care elevul stă în bancă şi doar notează informaţiile, în vederea asimilării

ulterioare a acestora. Metodele activ-partcipative, moderne constituie un proces activ, de lungă durată şi

complex, care îl face pe elev să treacă cunoştinţele prin filtrul gândirii proprii pentru a dobândi o

cunoaştere autentică.

Un alt exemplu de bună practică o poate constitui implicarea profesorului în implementarea și

desfășurarea unor programe și proiecte cu valențe europene care să formeze și să motiveze elevul în

funcție de nevoile sale de învățare.

O definiţie simplă a proiectului are în vedere faptul că acesta reprezintă ,,un efort temporar

depus pentru a crea, cu resurse limitate, un produs unic sau un serviciu unic”. (A Guide to the Project

Management Body of Knowledge, 2000).

Proiectul mai poate fi definit ca „un mod de a-i organiza pe oameni și de a gestiona activități.

Este o manieră de organizare și coordonare a muncii. Ceea ce îl deosebește de alte genuri de management

este faptul că se concentrează în totalitate pe un anume rezultat final și că, în momentul în care se

realizează acest rezultat, proiectul încetează să mai fie necesar și i se pune capăt.” (Newton, 2006.)

Aşadar proiectul este un proces ce presupune: un punct de plecare de la care cineva ,,aruncă”

ceva ,,înainte” spre o anumită ţintă; rezolvarea unei probleme identificate sau schimbarea unei situaţii

problematice; existența unor resurse; existența unor scopuri care trebuie să fie posibil de

îndeplinit; o soluţie specifică la o problemă specifică, într-un anumit context; un început şi un final

bine definite şi care se desfăşoară într-un spaţiu concret; implicarea unor variate abilităţi de planificare

şi implementare, diverşi parteneri sau susţinători, precum și a unui număr de activităţi, evenimente şi

sarcini; existența unei echipe care ţinteşte la binele unei organizații/comunități; o serie de riscuri şi

elemente de incertitudine; existența unor obiective măsurabile care pot fi evaluate, astfel putându-se

aprecia dacă s-a făcut ce s-a propus, la calitatea dorită; un anumit grad de autonomie faţă de activităţile

curente ale organizaţiei; un ciclu de viaţă determinat, compus din mai multe etape obligatorii,

denumite astfel: identificarea, analiza și formularea proiectului, pregătirea acestuia, evaluarea

preliminară a proiectului, angajarea finanţării, implementarea, monitorizarea şi evaluarea finală a

rezultatelor proiectului.

Pe lângă formarea continuă a profesorului, care este necesară în contextul schimbărilor rapide la

nivel mondial, aceste proiecte își vor dovedi eficiența în formarea și cristalizarea personalității elevului.

Schimbul de experiență prin comunicare sau mobilitate vor constitui factorii esențiali în crearea unei

mentalități sănătoase ce-l vor integra mai târziu pe piața muncii.

Implicarea cadrelor didactice în încheierea unor parteneriate școlare, nu numai între instituții de

profil, ci și cu altele care au un rol important în comunitatea locală, reprezintă un alt exemplu de bună

practică.

Parteneriatul educaţional este o atitudine abordată în sprijinul dezvoltării societăţii prin prisma

educativă şi presupune participare la o acţiune educativă comună, interacţiuni constructive acceptate de

către toţi partenerii, comunicare eficientă între participanţi, acţiuni comune cu respectarea rolului fiecărui

participant, interrelaţionare. Parteneriatul educaţional mai presupune, unitate de cerinţe, de opţiuni,

decizii şi acţiuni educative, subordonate actului educativ propriu-zis care vine în sprijinul dezvoltării

personalităţii copiilor, asigurându-le acestora realizarea autonomiei personale, prin valorizarea socială a

fiecăruia dintre ei.

În cele din urmă, elemental cheie în educație este elevul care trebuie să realizeze o serie de

procese pentru a putea cunoaște și utiliza, practic, informațiile însușite. O învățare eficientă presupune

mai întâi înțelegerea faptelor, analizarea acestora, formularea unor idei pe baza cunoștințelor dobândite,

precum și generalizarea lor. Profesorul nu mai este cel care ține un discurs în fața elevilor, ci e mediator

- 98 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

și îndrumător în activitatea de învățare a elevilor. Predarea se realizează prin utilizarea unor metode

interactive care să solicite interesul, imaginația, creativitatea, implicarea directă a elevului, participarea

lui efectivă, în vederea însușirii unor cunoștințe care să-i folosească în viață. De aceea, de multe ori,

profesorul, pe lângă faptul că ar trebui să dovedească o bună pregătire pedagogică, ar trebui să se

orienteze și după vorbele lui E. Țițeica: ,,Nu există educație, există exemplu personal!’’

- 99 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

DISCIPLINA – FACTOR DETERMINANT ÎN MEDIUL ȘCOLAR

Prof. Marin Elena-Iuliana,

Liceul Teoretic Alexandru Rosetti

Vidra, Ilfov

MOTTO „Şcoala este o parte integrantă a comunităţii largi, iar problemele cu care se

confruntă ca instituţie şi mediu de formare a tinerilor privesc întreaga societate. Violenţa umană,

indiferent în ce context se manifestă, este inerentă naturii umane, dar acest lucru nu înseamnă ca nu

trebuie să i se dea un răspuns ferm, prin acordarea unui rol special prevenirii și combaterii acestui

fenomen social.” (Institutul de Știinte ale Educației,UNICEF, Violența în școală, 2005)

Manifestarea violenţei în şcoală - tendinţe semnalate la nivel internaţional

• Violenţa fizică – violenţa simbolică

• Violenţa – expresie a intoleranţei faţă de diferenţele etnice, religioase, de gen, de statut

social

• Multiplicarea violenţei faţă de profesori

• Creşterea numărului de violenţă extremă în spaţiul şcolar

• Difuzia mediului proxim şcolii

Violenţa în şcoala românească – elemente de context

• Tensiunile sociale asociate perioadelor de tranziţie –difuzie la nivelul școlii

• Procesele de schimbare sunt însoţite de tensiuni

• Democratizarea şcolii - nevoia unor reevaluări de rol, de statut, de norme şi valori ale

actorilor

• Rolul mass-media în informarea publicului

• Efecte ale mass-media asupra dezvoltării copiilor

Experienţa şcolilor în prevenirea şi combaterea fenomenelor de violenţă:

• Relativ limitată

• Formală şi stereotipă

• Bazată pe sancţiune şi excludere şi mai puţin pe prevenţie, susţinere a victimei dar şi a celui

violent

• Măsuri de pază şi control dar mai puţin iniţiative de îmbunătăţire a climatului şcolar şi a

metodologiilor pedagogice şi de consiliere

• Resurse insuficiente: informaţii, instrumente, personal calificat

Intervenţii la nivel individual:

• Identificarea timpurie a elevilor cu potenţial violent

• Implicarea activă a elevilor cu potenţial violent şi valorificarea intereselor, aptitudinilor şi

capacităţii elevilor care au comis acte de violenţă

• Evitarea centrării exclusiv pe sancţiune

Intervenţii la nivelul şcolii

• Violenţa -temă pe agenda întâlnirilor formale ale şcolii:

• cunoaştere mai bună a surselor posibile de violenţă

- 100 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

• Transformarea regulamentului şcolar din instrument formal în mijloc real de prevenţie şi

intervenţie

• structuri cu rol de mediere (centre de resurse);

• programe de informare a elevilor privind modalităţile adecvate de gestionare a unor situaţii

concrete de violenţă (auto-control, negocierea conflictelor, comunicare, mijloace de auto-

apărare);

Intervenţii la nivel curricular

• Dezbaterea şi încurajarea exprimării opiniei elevilor

• Valorificarea temelor relevante pentru problematica violenţei (drepturile şi îndatoririle

individului, libertate şi normă/regulă de comportament, decizie şi consecinţele deciziilor, abilităţi

sociale etc.)

• Programe şi activităţi extra-curriculare (săptămâna anti-violenţă; concursuri/expoziţii tematice,

invitarea unor specialişti care să prezinte într-un mod interactiv teme legate de violenţa şcolară

la care să participe, pe lângă elevi, şi cadre didactice şi părinţi) Intervenţii strategice

Campanii de conştientizare

• Sistem de monitorizare la nivel naţional a fenomenelor de violenţă în şcoală

• Stimularea cooperării inter-instituţionale şi implicarea societăţii civile

• Teme privind violenţa şcolară în programele de formare continuă a cadrelor didactice

“A lupta contra violenţei şcolare înseamnă a ameliora calitatea relaţiilor şi a comunicării între toate

persoanele angrenate în actul educaţional.” Dardel Jaouad

În sistemul educațional libertatea individuală este greșit înțeleasă atât de către elevi cât și de către

profesori și părinți și nu a avut ca efect micșorarea gradului de violență în școală, ci dimpotrivă pe fondul

acestei libertăți greșit înțeleasă și exprimată, școala poate reprezenta o sursă a unor forme de violență.

Încă de la vârsta preșcolară unii copii sunt martori ai violenței domestice (fizice, psihice) și fiind la

vârsta la care își aleg și imită modelul de comportament, copilul își va însuși inconștient actele de

violență ale adulților, le va reproduce în interacțiunea cu grădinița, grupul de prieteni sau școala, fiind

convins că aceste atitudini sunt corecte și firești;

Deseori, din dorința de a fi populari, de a avea ceea ce familia nu le oferă sau pur și simplu de a se

răzbuna pe colegii cu performanțe în diverse domenii, elevii apelează la teroare, deoarece nu cunosc

pedepsele legale la care pot fi supuși. Tot în ciclul primar se formează/dezvoltă dorința copilulului de a

se evidenția; nereușind performanțe la învățătură, elevul va încerca să devină lider prin orice alte metode,

apelând sau instigând la violență; Provenind din medii sociale diferite, în clasele primare școlarii vor

avea tendința de a-i exclude pe cei minoritari, cauzând astfel forme de violență;

Un alt factor de risc în devierea comportamentului copilului spre violență îl constiutuie Mass-Media,

prin prezentarea realității ca pe un fapt banal, indiferent de gravitatea faptelor expuse și mai ales fără a

accentua consecințele acestor violențe asupra celor ce le-au provocat. Mass-Media expune acte de

violentă (atât în programele pentru copii cât și în filme sau știri) în mare parte fără să stigmatizeze aceste

acte, fără a sublinia caracterul imoral al agresiunilor.

În apariția fenomenului violenței școlare nu sunt de neglijat managementul defectuos al clasei,

deficiențele de comunicare între cadrele didactice și elevi, neadaptarea practicilor educaționale la o

populație școlară în continuă schimbare. Aflat în colectivitate, elevul își va organiza jocul și activitatea

având ca suport violența văzută și va fi influențat de aceasta.

- 101 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Aceste comportamente se vor manifesta în societate cu predilecție în școală, deoarece colectivul este

mai numeros(spre deosebire de grupul de joacă), vârstele sunt relativ apropiate și apare dorință copilului

de a deveni (că în familie) centrul atenției.

Sub eticheta violenței școlare se află o diversitate de forme de conduită: confruntarea verbală,

poreclirea, tachinarea, ironizarea, imitarea în scop denigrator, refuzul de a colabora și de a cere ajutor,

bruscarea, lovirea cu diverse obiecte, pălmuirea, împingerea, vătămarea corporală. La nivelul școlii se

pot înființa grupuri de dezbateri în care să se pună în discuție dificultățile muncii de formare a

comportamentului prosocial al elevilor. Situațiile problemă expuse, de unul sau mai mulți profesori să

fie dezbătute în cadrul grupului.

Înființarea în cadrul școlii a unui centru de consultanță cu părinții și elevii unde să se poată depista,

mediatiza, și dezbate acte de violență școlară.

Ca măsură de constatare a gradului de violență în școală este indicată supravegherea elevilor cu

ajutorul sistemelor video. Astfel se pot monitoriza accesul în incinta școlii, comportamentul copiilor în

pauze, perturbarea activităților cadrelor didactice de către alte persone. Dacă din punct de vedere psihic

prezența camerelor video în incinta școlii descurajează manifestările violente prevenind astfel încălcarea

regulamentului de ordine interioară, din punct de vedere practic înregistrările oferă dovezi incontestabile

ale faptelor comise și ajută la luare unor măsuri imediate, nepermițând agravarea conflictelor.

Pentru a evita evoluția și perpetuare violenței în mediul școlar, este necesar ca M.E.N să aibă o bună

colaborare cu Mass-Media (C.N.A) și să semnaleze părinților impactul pe care vizualizarea emisiunilor

necorespunzătoare vârstei îl are asupra copilului, căci sprijinul familiei este hotărâtor.

A elabora strategii, proiecte de prevenire a violenței școlare implică a ține cont de toți factorii

(temperamentali, sociali, familiali) care pot determina comportamentul violent al copilului. Școala are

un rol important în prevenirea violenței și asta nu numai în condițiile în care sursele agresivității sunt în

mediul școlar ci și în situația în care sursele se află în exteriorul granițelor școlii.

La nivelul Liceului Teoretic “:Alexandru Rosetti:, Vidra, preocuparea cadrelor didactice în vederea

prevenirii și combaterii violenței în mediul școlar, are ca punct de plecare activitatea comisiei de

specialitate, înființată prin decizia nr.33/07.09/2017

Prevenirea și combaterea violenței în mediul școlar constituie o premisă importantă pentru crearea

unui climat propice desfăsurării activitătilor instructiv-educative, satisfacerii trebuințelor de sigurantă

sub multiple aspecte

OBIECTIVE :

• Prevenirea şi combaterea agresiunilor fizice, verbale sau de altă natura care pot apărea în

cadrul şcolii;

• Conştientizarea existenţei problemei violenţei în societate şi mediul şcolar de către elevi,

părinţi, cadre didactice şi crearea unui cadru formal de dezbatere a acestei probleme la nivelul

şcolii;

• Oferirea de alternative educaţionale pentru petrecerea timpului liber prin activităţi

extracurriculare;

• Consilierea psihopedagogică a elevilor;

• Organizarea unor activităţi pe teme de Managementul conflictelor;

• Cunoaşterea şi aplicarea prevederilor Legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea

drepturilor copilului, Statutul Elevului, ROFUIP, si ROF al unitatii scolare şi a altor

- 102 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

documente referitoare la reducerea fenomenului de violenţă în mediul şcolar şi creşterea

siguranţei în unităţile de învăţământ.

ASPECTE VIZATE:

• Implementarea unor activităţi de monitorizare şi conştientizare a problematicii violenţei

şcolare în rândul diferitelor categorii de actori şcolari şi la nivelul opiniei publice, în scopul

sensibilizări acestora;

• Realizarea comunicării interinstituţionale;

• Formarea atitudinii responsabile faţă de comportamentul propiu şi al celorlalţi în condiţiile

cunoaşterii şi înţelegerii drepturilor şi îndatoririlor.

MĂSURI ŞI ACŢIUNI:

• Constituirea Comisiei din: responsabil, prof. Dragoi Octaviana, membrii: prof. Petcu

Viviana, prof. Enache Danut.

• Dezbateri referitoare la securitatea şi siguranţa elevilor în şcoală, la necesitatea unui

comportament decent, moral de către elevi şi profesori;

• Prelucrarea ROF-ului cu elevii şi părinţii, afişarea ROF–ului privind ordinea interioară in

fiecare clasa;

• Sedinte de analiza a abaterilor disciplinare, consiliere aplicare de sanctiuni conform

Statutului elevului si ROF-ului unitatii scolare;

• Monitorizarea elevilor cu număr mare de absenţe şi consilierea acestora pentru a nu desfăşura

activităţi şi comportamente cu potenţial violent;

• Activităţi de gestionare pe cale amiabilă a altercaţiilor ce au apărut în mediul elevilor,

observându-se remedierea comportamentului;

ACTIVITĂŢI DERULATE:

• “Discriminare şi şanse egale la educaţie”- activitati la clasele de gimnaziu

• “Comunicarea-cheia prevenirii violenţei în şcoală” – consiliere de grup la clasele de liceu

• Activitate in Proiectul “Arta de a fi integru -2018” in parteneriat cu Directia Generala

Anticoruptie;

ANALIZA SOWT a activităţii comisiei:

PUNCTE TARI:

- Implicarea tuturor membrilor comisiei in activitatile desfasurate;

- Derularea Proiectului “Arta de a fi integru-2018” in parteneriat cu Directia Generala

Anticoruptie;

- Consiliere individuala si de grup cu elevii implicati in acte cu violenta si ameliorare

comportamentala;

PUNCTE SLABE:

- Legătura cu părinţii elevilor cu probleme disciplinare uşor deficitară;

- Implicarea părinţilor în remedierea manifestărilor negative a fost sporadică;

- ”Acoperirea” vinovaţilor pentru manifestările violente de către colectivul clasei.

- Sase Mustrari scrise cu scaderea notei la purtare, din care cinci pentru comportament

cu violenta;

AMENINŢĂRI:

- Situaţia economico-socială precară;

- Lipsa timpului petrecut de părinţi împreună cu copiii lor;

- Lipsa de interes în ceea ce priveşte nevoia de educaţie a elevilor si parintilor;

OPORTUNITĂŢI:

- 103 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

- Deschiderea comunităţii pentru sprijinirea şcolii în combaterea actelor de indisciplină: Poliţia de

proximitate, Asistenţa sociala.

SOLUŢII POSIBILE DE REMEDIERE :

- Permanentizarea legăturii între toţi factorii care au responsabilităţi în acest domeniu;

- Aplicarea sancţiunilor prevăzute în R.O.F.;

- Supravegherea mai atentă a elevilor în timpul pauzelor;

- Aplicarea procedurii de învoire a elevilor;

- Notarea fără excepţii a absenţelor în catalog.

In speranta ca demersurile noastre concertate-cadre didactice, parinti, autoritati locale vor avea

impactul dorit, continuam activitatea scolara si extrascolara in vederea reducerii fenomenului complex

al violentei scolare.

BIBLIOGRAFIE:

1. Institutul de Știinte ale Educației,UNICEF,Violența în școală, 2005)

2. Violenta in mediul scolar, “:Ai grija de copilul tau, pana nu e prea tarziu”, Colegiul National

Titu Maiorescu, Aiud

3. Extras din raportul Comisiei pentru prevenirea violentei-Liceul Teoretic Alexandru Rosetti,

Vidra,pe semestrul I, anul scolar 2017-2018

- 104 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

STUDIU ASUPRA PROIECTĂRII CURRICULARE INTERDISCIPLINARE

Prof. Ion Ligia,

Colegiul Național ,, Constantin Carabella”

Târgoviște, Dâmbovița

”Promovarea interdisciplinarității constituie un element definitoriu al progresului cunoașterii.

Interdisciplinaritatea se impune ca exigență a lumii contemporane supusă schimbărilor, acumulărilor

cognitive în diferite domenii ale cunoașterii. Interdisciplinaritatea este o formă de cooperare între

discipline, care se realizează în principal respectând logica științelor respective, adaptate

particularităților legii didactice și-l ajută pe elev în formarea unei imagini unitare a realității, îi dezvoltă

o gândire integratoare. Interdisciplinaritatea reprezintă o modalitate de organizare a conținuturilor

învățării, cu implicații asupra întregii strategii de proiectare a curriculumului, care ofera o imagine

unitară asupra fenomenelor și proceselor studiate în cadrul diferitelor discipline de învățământ și care

facilitează contextualizarea și aplicarea cunoștințelor dobândite. Interdisciplinaritatea se referă la

transfer al metodelor dintr-o disciplină în alta, transfer cu grade diferite de implicare sau finalizare. În

sistemul de învățământ se regăsesc demersuri interdisciplinare la nivelul corelațiilor minimale

obligatorii, sugerate chiar de planul de învățământ sau de programele disciplinelor sau ariilor

curriculare. Corelarea cunoștințelor de la diferite obiecte de învățământ contribuie substantial la

realizarea educației copiilor, la formarea și dezvoltarea flexibilității gândirii, a capacității lor de a

aplica cunoștințele în practică, corelarea cunoștințelor fixează și sistematizează mai bine cunoștințele.

O disciplină o ajută pe cealaltă să fie mai bine însușită. Un conținut școlar structurat și abordat din

perspectivă interdisciplinară este mai adecvat realității descrise și asigură o perceptive unitară și

coerentă asupra fenomenelor.

Astfel interdisciplinaritatea prezintă mai multe avantaje : permite elevului sa acumuleze

informații despre obiecte, procese, fenomene, care vor fi aprofundate în anii următori ai școlarizării

clarifică mai bine o temă făcând apel la mai multe discipline, creează ocazii de a corela limbajele

disciplinelor școlare, permite aplicarea cunoștințelor în diferite domenii, constituie o abordare

economică din punct de vedere al raportului dintre cantitatea de cunoștințe și volumul de învățare”.

Mi-am propus să studiez efectele pe care le are o astfel de aboradre interdisciplinară , asupra elevilor

prin propunerea și susținerea la clasa a unui optional de matematica cu aplicabilitate în contabilitate,

oferind astfel elevilor atât o educație matematică, ce ajută la structurarea gândirii, dezvoltarea

rigurozității dar și ascuțirea minții, cât și o educație financiară, de care elevii, ca indivizi ieșiți de pe

bancile școlii au nevoie pentru a se integra într-o societate modernă, într-o permanent up-datare. În

elaborarea unui curriculum interdisciplinar ca disciplină opțională, școlile, ca instituții abilitate de a

propune curriculum cu scopul de a veni în întâmpinarea nevoilor și intereselor elevilor și a personalize

oferta școlii, parcurg un traseu flexibil, în care interesul elevilor trebuie să primeze.

Astfel ar trebui efectuați următorii pași :

Pas 1 : analiza privind interesele și nevoile elevilor prin chestionare aplicate atât elevilor cât și

părinților, opiniile angajatorilor privind nevoile așteptate

Pas 2 : Formarea unor echipe disciplinare/ interdisciplinare pentru elaborarea curriculumului opțional

- 105 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Pas 3 : Elaborarea curriculumului pentru disciplinele opționale după structura curriculară: argument,

competențe specifice, conținuturi, sugestii metodologice, metodologie de evaluare, bibliografie.

Pas 4: oferta disciplinelor și a programelor de optional la nivelul colectivelor de elevi , cu respectarea

planului cadru pentru fiecare an de studiu, profil.

Pas 5 : Analiza opțiunilor elevilor privind opționalele ofertate și decizia asupra opționalelor agreate de

elevi și a titularilor de disciplină care au elaborate programele și vor preda opționalul în anul școlar

următor.

Pas 6: Aprobarea acestor programe de optional de către Consiliul de administrație al școlii și avizarea

opționalelor de către Inspectoratul Școlar Județean.

Pas 7 : Integrarea disciplinelor opționale în oferta educațională a școlii și implementarea lor în anul

școlar următor.

Acest traseu este parcurs după un calendar de implementare la nivel national.

Pentru a sublinia component unui astfel de curriculum la decizia școlii, propun urmatoarea

programă, ce poate fi inclusă în oferta educațională de clasa a X-a.

PROIECTAREA OPȚIONALULUI

1) Denumirea opționalului : MATEMATICI ÎN CONTABILITATE

2) Aria curriculara : Matematică și Științe

3) Tipul de opțional: interdisciplinar

4) Durata : an scolar – 36 săptămâni

5) Grupul tinta : elevii clasei a X-a

6) Mod de desfasurare : pe clasa

7) Propunator: prof.matematica (Notă de prezentare, Argument, Competenţe cheie, Competenţe

generale, Competenţele specifice şi conţinuturile asociate, Metode de evaluare, Sugestii

metodologice)

8) Locul desfasurarii : în clasa

9) Tabelul elevilor participanți :

Nr.

crt

Nume si prenume Clasa

10) Proiect de programa : (teme/conținuturi)

NOTA DE PREZENTARE

Programa şcolară pentru Matematică și Științe reprezintă o ofertă curriculară centrală de

disciplină opţională pentru clasa a X-a, proiectată pentru un buget de timp de 1 oră/săptămână, pe

durata unui an şcolar, adică a 36 săptămâni.

Structura programei şcolare include următoarele elemente:

Notă de prezentare

- 106 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Argument

Competențe cheie

Competenţe generale

Valori şi atitudini

Competenţe specifice şi conţinuturi

Evaluare

Sugestii metodologice

Bibliografie

Competenţele generale sunt preluate din curriculumul şcolar de trunchi comun, competenţele

specifice sunt corelate cu unităţile de conţinut, corespondenţa dintre acestea nefiind biunivocă; o

anumită competenţă specifică poate să fie atinsă prin diferite unităţi de conţinut. Lista explicită ce

recomandă valori şi atitudini accentuează dimensiunea afectiv-atitudinală şi morală a învăţării, din

perspectiva contribuţiei specifice a acestei discipline la atingerea finalităţilor educaţiei.

Sugestiile metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în proiectarea şi

realizarea activitatilor de predare-invatare-evaluare, in concordanta cu specificul disciplinei si statutul

acestui curs optional.

Studiul Matematici in contabilitate este abordat din perspectiva vieţii cotidiene, opţiunea justificându-se prin

contribuţia acestuia la:

▪ înţelegerea problemelor cu care oamenii se confruntă zilnic;

▪ analizarea motivelor care determină modul de comportare al oamenilor în diferite situaţii;

▪ identificarea şi evaluarea consecinţelor deciziilor personale sau ale deciziilor autorităţilor care vizează aspecte economice;

▪ evaluarea costurilor şi a beneficiilor implicate de diferite decizii, alegerea între alternative; ▪ examinarea consecinţelor acţiunii unor factori şi ale diferitelor schimbări economice;

▪ formularea unor argumente de ordin economic;

▪ dezvoltarea gândirii critice şi a spiritului de iniţiativă.

Studiind această disciplină opţională, elevii: ▪ îşi vor însuşi şi vor utiliza concepte economice fundamentale; ▪ vor analiza în cunoştinţă de cauză probleme cu care se confruntă în calitate de consumatori;

vor dobândi cunoştinţe şi deprinderi, îşi vor forma valori şi atitudini esenţiale pentru formarea

comportamentului economic, care poate şi trebuie să înceapă de timpuriu

Prin structura lui, opționalul permite ridicarea gradului de participare a familiei și a comunității locale

la activitățile școlare, realizându-se nu doar o mai strânsă relație între școală, familie, comunitate locală

și între generații, ci și o nouă cale de ridicare a calității procesului de învățământ și a educării viitorului

actant social ce va deveni elevul.

Programa prezintă și coerența externă ceea ce ii ajută pe elevi să coreleze noțiuni de economie,

matematică și TIC, ceea ce ne asigură caracterul interdisciplinar al acestui opțional.

Opționalul “Matematici în contabilitate” pune în legatură comunitatea culturală, școala și familia.

Activitățile prezente în cadrul acestui program se bazeaza și se dezvoltă pe platforma conceptelor pe

care elevii și le-au însușit în cadrul orelor de matematică.Scopul opționalului este de a dezvolta o

gândire logică la elevi, de a-și crea o imagine globală asupra unei teme care poate fi abordata din

perspective multiple prin implicarea mai multor discipline.

- 107 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

ARGUMENT

“Școala cea mai buna este aceea în care înveți înainte de toate să înveți”

Nicolae Iorga

Profilul de formare al fiecarui elev reprezintă o preocupare permanenta a școlii și actanților ei. Chiar

daca este un țel greu de atins profesorii pot da viață acestui țel prin dezvltarea unor atitudini pozitive

ale elevilor față de ei înșiși și față de semenii lor. Disciplina opțională “Matematici în contabilitate”

este oferita elevilor de clasa a X-a de liceu, la nivelul ariei curriculare Matematică și științe.

Prin conținuturile și activitățile propuse, acest opțional are ca scop:

• Sprijinirea integrării conștiente a elevilor în mediul natural, social si cultural

• Dezvoltarea creativității elevilor

• Cultivarea disponibilității pentru munca în echipă

Învățarea științelor reprezintă o categorie care necesita implicarea abilităților, simțurilor, explorare

și experimentarea, conceptualizare, transfer noțional, totul bazându-se pe oportunități ce implică

vizualizarea și integrarea termenilor de specialitate în contexte practice variate.

Predarea interdisciplinară este orientată în jurul a diferite teme, pe care le explorează cu ajutorul a

diverse noțiuni, elevii fiind încurajați să preia inițiativa, să aibă o atitudine pozitiva față de

subiectele puse în discuție, să facă prezentări în fața colegilor și să afle singuri noi și noi informații,

pentru a dobândi o imagine de ansamblu asupra subiectului studiat.

Pentru a fi o munca cât mai atractivă, iar interesul spre aceste conținuturi să fie stimulat propun o

îmbinare între activități tehnologice ( efectuarea unor colaje, a unor planse ) și activități de utilizare

a calculatorului : programe precum PowerPoint, Word dar și platformelor educationale, a

internetului sau softuri educaționale.

Cultura este aflarea mai mult sau mai putin conștienta a esentei lucrurilor. Dacă urmărim scopul

activității de predare-învățare, acela de a dezvolta capacități și atitudini menite să genereze

comportamente specifice în rândul elevilor, ce-l vor sprijini pe acesta in integrarea cât mai corectă

pe piața muncii și într-o societate menită schimbării continue, atunci opționalul propus joacă un rol

important în desăvârșirea scopului educației.

COMPETENTE CHEIE

Competente cheie Descrierea competentelor cheie

- 108 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

COMUNICARE IN LIMBA

MATERNA

Activități de învățare asociate programei

implica educabilul la nivel participativ, cu

încurajarea exprimării propriilor opinii, într-un

mod asertiv, critic și argumentat; implicarea

educabilului în activități de echipa este permisă

dezvoltarea abilităților de comunicare

interpersonală și interrelatională.

COMUNICARE IN LIMBI MODERNE

Faptul că una dintre variabilele programei

este reprezentata de conținuturi, secventa de

colectare și selectare a informatiei va fi

utilizata în procesul de instruire în vederea

dezvoltării competențelor de comunicare în

limbi moderne

COMPETENTE MATEMATICE, IN

STIINTE SI TEHNOLOGII

Temele propuse implica dezvoltarea în

sistemul integrat a competențelor matematice,

științifice și tehnologice, dublate de

dezvoltarea de competențe de învățare care

presupun :

→ a învăța să înveți ( learn to learn )

→ a învăța să faci ( learn to do )

- 109 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

COMPETENTE DIGITALE

Identificarea, selectarea, prelucrarea si

prezentarea continuturilor reprezinta secvente

care pot fi optimizate prin implicarea

tehnologiei informatiei si a comunicarii: PPT,

baze de date, internet, fisiere media, e-mail,

forum, platforme educationale, etc...

COMPETENTE METACOGNITIVE (

A INVATA SA INVETI)

Acordam atenția acestui domeniu cheie

prin activități de învățare propuse în toate

temele cursului, prin cunoașterea și înțelegerea

științifică.

COMPETENTE INTERPERSONALE,

INTERCULTURALE, SOCIALE SI

CIVILE

Valorile şi atitudinile promovate de

programa şcolară sunt strâns legate de

dezvoltarea acestei competenţe-cheie, care are

un substrat axiologic evident. Lucrând în

echipă, căutând soluţii la probleme,

experimentând, elevii învaţă să respecte

punctul de vedere al celorlalţi, să valorizeze

contribuţia fiecăruia, să se sprijine reciproc în

procesul de învăţare, să se implice în probleme

de interes general. De asemenea, utilizarea

noilor tehnologii în implementarea programei

ar putea avea un impact pozitiv.

COMPETENTE

ANTREPRENORIALE

Traim într-o societate menită schimbării și

de aceea este primordială utilizarea metodelor

activ participative, pentru dezvoltarea unei

personalitati independente, critice și autocritice

dar și adaptabile la schimbare și noutate.

SENSIBILIZARE SI EXPRIMARE

CULTURALA

Cursul este format dintr-o varietate de

conținuturi, alese din domenii diferite dar care

au ca liant matematica. Acest fapt asigura

specificul cultural al acestui optional.

Prin toate aceste aspecte, demersul transcurricular răspunde nevoilor generale de îmbunătățire a

învățământului preuniversitar și are flexibilitatea necesară de a-și adapta oferta în funcție de

nevoile particulare identificate la nivel de clasa / liceu.

COMPETENTE GENERALE

1. Identificarea unor date şi relaţii matematice şi corelarea lor în funcţie de contextul în care au

fost definite

- 110 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural, contextual cuprinse în enunţuri

matematice.

3. Utilizarea conceptelor specific stiintelor economice si tehnice pentru organizarea

demersurilor de cunostere si explicare a unor fapte, evenimente, procese din viata reala.

4. Aplicarea cunostintelor specifice stiintelor sociale in rezolvarea unor situatii problema

precum si in analizarea posibilitatilor personale de dezvoltare.

5. Modelarea matematică a unor contexte problematice variate, prin integrarea cunoştinţelor din

diferite domenii.

6. Cooperarea cu ceilalti in rezolvarea unor probleme teoretice si practice in cadrul diferitelor

grupuri.

COMPETENTE SPECIFICE SI CONTINUTURI

COMPETENTE SPECIFICE CONTINUTURI

1.1 Identificarea unor concepte economice si

matematice fundamentale

4.1 Organizarea demersurilor de cunoaştere şi

de explicare a unor fapte, evenimente, procese din

viaţa reală prin folosirea conceptelor specific

6.1 Cooperarea cu ceilalti pentru analizarea

unor evenimente intr-o activitate economica

• Introducere

1. Modul economic în gandire

2. Importanța educației economice

3. Noțiuni fundamentale de contabilitate

(Furnizori, clienți, datorii, creanțe, creditor,

debitor, patrimoniu, drepturi, dividende)

1.1 Identificarea în limbajul cotidian a unor

noţiuni specifice domeniilor abordate

2.1Folosirea eficientă a comunicării şi a

limbajului de specialitate în organizarea şi în

prelucrarea datelor de tip calitativ, structural şi

contextual

3.1Utilizarea TIC pentru stimularea

creativităţii şi inovaţiei

4.1Organizarea demersurilor de cunoaştere şi

de explicare a unor fapte, evenimente, procese din

viaţa reală prin folosirea conceptelor specific

5.1Utilizarea şi construirea de modele pentru

explicarea unor fenomene şi procese naturale sau

tehnologice

6.2Comunicarea asertivă şi cooperarea cu

ceilalţi în rezolvarea unor probleme teoretice şi/sau

practice, în cadrul unor grupuri diferite

Datorii vs. Creante ; Debit vs. Credit

1. Ce sunt datoriile? Ce sunt creanțele?

2. Active/Pasive

3. Stocurile și viteza de rulare a stocurilor

finalstoc

initialstocSM =

-viteza de rulare a stocurilor:

mediustocul

iesitebunurilerotatiedeviteza =

- 111 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

1.1Descrierea unor notiuni fundamentale de

contabilitate si matematica

1.2Identificarea tipului de formula adecvata

unei situatii- problema date

2.2Transpunerea in limbaj matematic a unor

probleme practice

3.2Utilizarea formulelor corespunzatoare in

rationamente inductive, a unor algoritmi specifici

calculului financiar

4.2Analiza si interpretarea unor situatii

practice cu ajutorul conceptelor contabilitatii

4.3Alegerea strategiilor de rezolvare a unor

situatii practice in scopul optimizarii rezultatelor

6.3 Analizarea, în echipă, a unor modalităţi de

maximizare a beneficiilor obţinute dintr-o activitate

economică

Venituri vs. Cheltuieli

1. Ce sunt veniturile? Ce sunt cheltuielile?

2. Impactul lor asupra documentelor

contabile

3. Cost și profit

4. Contul de profit și pierdere

1.2Identificarea tipului de formula adecvata

unei situatii- problema date

2.2Transpunerea in limbaj matematic a unor

probleme practice

3.2Utilizarea formulelor corespunzatoare in

rationamente inductive, a unor algoritmi specifici

calculului financiar

4.2Analiza si interpretarea unor situatii

practice cu ajutorul conceptelor contabilitatii

4.3Alegerea strategiilor de rezolvare a unor

situatii practice in scopul optimizarii rezultatelor

5.1Utilizarea şi construirea de modele pentru

explicarea unor fenomene şi procese naturale sau

tehnologice

6.2Comunicarea asertivă şi cooperarea cu

ceilalţi în rezolvarea unor probleme teoretice şi/sau

practice, în cadrul unor grupuri diferite

Elemente de calcul financiar

1. Procente

2. Dobânzi

3. TVA

4. Reduceri

- 112 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

1.2 Identificarea în limbajul cotidian a unor

noţiuni specifice domeniilor abordate

2.1Folosirea eficientă a comunicării şi a

limbajului de specialitate în organizarea şi în

prelucrarea

3.1Utilizarea TIC pentru stimularea

creativităţii şi inovaţiei

4.1Organizarea demersurilor de cunoaştere şi

de explicare a unor fapte, evenimente, procese din

viaţa reală prin folosirea conceptelor specific

5.1Utilizarea şi construirea de modele pentru

explicarea unor fenomene şi procese naturale sau

tehnologice

datelor de tip calitativ, structural şi contextual

6.2Comunicarea asertivă şi cooperarea cu

ceilalţi în rezolvarea unor probleme teoretice şi/sau

practice, în cadrul unor grupuri diferite

BILANTUL CONTABIL

1. Definirea bilanțului și importanța lui

2. Analiza contabilă a operațiilor

economico-financiare

3. Formula contabila

VALORI SI ATITUDINI

1. Dezvoltarea curiozitatii si formarea gustului pentru studiul si aplicarea matematicii si a

stiintelor economice

2. Dezvoltarea interesului pentru invatarea permanenta, utilizand metode si tehnici de investigare

3. Disponibilitatea de a considera ipotezele ca enunturi care trebuie verificate ( testate )

4. Receptivitate si flexibilitate pentru aplicarea cunostiintelor stiintifice in viata cotidiana

5. Formarea unui climat emotional favorabil exprimarii propriilor idei .

EVALUAREA

• Metode traditionale

a) Probe scrise ( evaluare formativa, sumativa )

b) Probe practice

• Metode alternative

a) Observarea sistemica a elevilor

b) Investigatia

c) Brainstorming

d) Portofoliul

• Modalitati de evaluare:

- fișe de autoevaluare

- 113 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

- proiectări PowerPoint

- Probe practice

- Analiza portofoliilor

- Chestionare orala

- Fișa de muncă independentă

SUGESTII METODOLOGICE

Acest curs opțional transformă elevul într-un partener al procesului educațional și un participant activ

la dezvoltarea personală.

Activitățile acestui opțional țin cont de specificitățile vârstei fiecarui individ și stimulează dezvoltarea

lor în vederea integrării lor într-o societate democratică, menită schimbării continue. Opționalul face

trecerea de la “cunoștințe” la “competențe” de la “a învăța” la “a învăța să înveți”.

Predarea-învățarea acestui opțional va fi orientată spre rezolvarea unor sarcini de lucru, utilizându-se

preponderant metoda învățării și a formarii de deprinderi prin rezolvarea și analizarea unei game cât

mai variate de aplicații practice, sau cazuri particulare, punându-se accent pe exactitate și rezolvarea în

timp util a sarcinilor de lucru. Se urmărește dezvoltarea aptitudinilor de munca în echipa.

- 114 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

PREDAREA PRIN PROIECTE – TEHNICĂ MODERNĂ DE PREDARE ŞI

TRANSMITERE A CUNOŞTINŢELOR

Prof. Olaru Carmen-Alina

Liceul Teoretic „Alexandru Rosetti”,

Vidra, Ilfov

Trăim un secolul XXI, un secol al schimbării, în care profesorul împreună cu elevii, pe care îi

educă şi instruieşte, asistă la o adevarată explozie a utilizării internetului şi telecomunicaţiilor în viaţa

de zi cu zi. În acest context se configurează viziunea unei şcoli care, trebuie să facă faţă schimbării,

pregătind elevii pentru viitor şi incercand să facă din informaţie a patra resursă, să o transforme în

cunoaştere, oferind astfel generaţiilor pe care le educă, cheia spre comunitatea globală a viitorului. Din

această perspectivă apare imperios necesar ca învăţarea să treacă dincolo de zidurile clasei, încorporând

şi tehnologii complexe.

Creşterea nivelului de cunoştinţe IT în rândul profesorilor şi al elevilor este un pas important către

societatea informaţională. In acest scop, Siveco Romania a dezvoltat platforma software AEL, oferind

astfel elevilor şi profesorilor un mediu de învaţare ce valorifică posibilitatea de a prezenta materialele

didactice după metode noi, dinamice, interactive, induse de folosirea computerului si prezintă o serie de

avantaje îndreptate spre a influenţa favorabil atitudinea elevului pentru studiu.

În aceste condiţii, işi face apariţia cu paşi rapizi, sistemul e-learning, sistem ce îşi propune a da

procesului de învaţare noi concepte, urmărind ca învaţarea să se desfaşoare în funcţie de necesităţile şi

posibilităţile celui dornic de cunoaştere, fără restricţii sau impuneri de termene, ore etc. În efortul de

depăşire a învăţămantul linear, rolul profesorului este astăzi acela de a proiecta experienţe de învaţare

motivante, colaborative, valoroase pentru elev şi, în acest context, de a-i deveni acestuia tutore, prin

activităţi de supraveghere, îndrumare şi facilitare.

Învăţarea bazată pe proiecte este un model de instruire centrat pe elev. Acest tip de învăţare

dezvoltăcunoştinţe şi capacităţi într-un anumit domeniu prin sarcini de lucru extinse, care promovează

investigaţia şi demonstraţii autentice ale invăţării ca rezultate şi performanţe. Educaţia prin metoda

proiectului este orientată de intrebări importante, care fac legătura între standardele de performanţă

(competenţe specifice) şi capacităţile de gândire de nivel superior ale elevilor cu contexte de viaţă reală.

Prin folosire metodei proiectului se incearcă introducerea şi utilizarea tehnologiei în instruire.

Metoda proiectului va fi utilizată în cadrul unei unităţi de învăţare, scopul acesteia fiind acela de a ridica

nivelul de performanţă al elevilor şi a le forma acestora competenţe pentru secolul XXI, respectiv:

• Responsabilitate si capacitate de adaptare – Exersarea responsabilităţii personale şi a flexibilităţii

în contexte legate de propria persoană, loc de muncă şi comunitate; stabilirea şi atingerea unor

standarde şi ţeluri ridicate pentru sine şi pentru ceilalţi;

• Competenţe de comunicare – înţelegerea şi realizarea unei comunicări eficiente verbale, scrise şi

multimedia într-o varietate de forme si contexte;

- 115 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

• Creativitatea şi curiozitatea intelectuală – Dezvoltarea, implementarea şi comunicarea ideilor noi

altor persoane; deschidere şi receptivitate la nou, perspective variate;

• Gândire critică şi gândire sistemică – exersarea gândirii în ce priveşte înţelegerea şi realizarea unor

alegeri complexe; înţelegerea conexiunilor dintre sisteme;

• Informaţii şi abilităţi media – analiza, accesarea, administrarea, integrarea, evaluarea şi crearea de

informaţii în diverse forme şi medii;

• Capacităţi de colaborare şi interpersonale – demonstrarea capacităţilor de lucru în echipă şi de

conducere; adaptarea la diverse roluri si responsabilităţi, colaborarea productivă cu ceilalţi; conduita

empatică; respectarea altor puncte de vedere;

• Identificarea, formularea şi soluţionarea problemelor – capacitate de a depista, formula, analiza şi

rezolva probleme;

• Auto-formare – monitorizarea propriilor nevoi de înţelegere şi învăţare; localizarea resurselor

corespunzătoare; transferul cunoştinţelor dintr-un domeniu în altul;

• Responsabilitate socială – acţionarea în mod responsabil, ţinând cont de interesele comunităţii;

demontrarea unui comportament etic în contexte legate de propria persoană, loc de muncă şi

comunitate.

Metoda proiectului presupune urmărirea procesului de învăţare al elevilor. Prin produsele sau

performanţele lor, elevii trebuie să dovedească formarea competenţelor specifice, implicit a

competenţelor generale cuprinse în programa şcolară. Aceste rezultate ale activităţilor elevilor

completează testele şi examinările tradiţionale. Prin intermediul proiectelor, elevii nu doar îşi reamintesc

informaţii, ci pun în aplicare noile cunoştinţe, arată că le-au înţeles şi rezolvă probleme de interes pentru

ei. (Wiggins, 1998)

Unii profesori percep proiectele ca fiind activităţi suplimentare, realizate la sfârşitul unei lecţii,

numai după ce elevii îşi îndeplinesc sarcinile de lucru şi după ce administrează testele. De fapt, proiectul

ca metodă de predare-învăţare, ajută elevii să pătrundă adânc în conţinutul lecţiei şi să aplice cunoştinţele

în situaţii din lumea reală. Profesorii organizează procesul de predare în jurul unor intrebări, care ar

trebui să reprezinte liantul dintre interesele elevilor şi standardele curriculare.

Prin această metodă se proiectează şi se dezvoltă resurse pentru unitatea de învăţare, care

urmează a fi predată, resurse ce fac obiectul dezvoltării unui adevărat protofoliu. Unitatea poate varia ca

durată, de la câteva săptămâni până la mai multe luni, dar trebuie să facă referire la un domeniu cheie

din programa şcolară.

Prezentarea şi evaluarea proiectelor elevilor

În funcţie de activităţile proiectate, elevii trebuie să îşi prezinte portofoliile în faţa colegilor. Pe

lângă latura informativă pe care aceştia au aprofundat-o şi dezvoltarea unor capacităţi de tehnoredactare

şi folosire a echipamentelor IT, elevii sunt nevoiţi să se autoformeze în privinţa modului în care se

prezintă în faţa unui auditoriu. Totodată, atunci când elevii ştiu că mai multe persoane, pe lângă profesor,

vor vedea rezultatele muncii lor, au tendinţa să investească mai mult timp, ceea ce duce adesea la

realizarea unor proiecte mai bune.

Prezentarea proiectelor create cu ajutorul tehnologiei necesită deseori metode diferite de

facilitare , altele decât cele folosite în prezentarea proiectelor elaborate prin mijloace tradiţionale:

- 116 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

• Grup mic: se crează grupuri mici, de 4 până la cinci persoane. Elevilor trebuie să le se acorde

timp suficient să împărtăşească proiectele lor cu grupul mic, acordându-se timp suplimentar

pentru ca membrii grupului să ofere feedback scris.

• Staţii de rotatie: jumătate dintre elevi vor sta la calculatoarele lor, în timp ce cealaltă jumatate va

trece pe la fiecare şi va oferi feedback. Apoi se schimbă cele două grupuri. Această activitate este

urmată de o discuţie cu toată clasa.

• Frontal: se permite fiecărui elev să folosească un aparat de proiecţie pentru a prezenta proiectul

întregii clase.

• Formarea de perechi: se foloseste o metoda de împărţire a elevilor în perechi, pentru a prezenta

şi discuta perechile. Această etapa este urmată de o discuţie cu toată clasa.

• Prezentări virtuale: se solicită elevilor să încarce proiectele şi produsele activităţii lor pe un wiki

sau pe un blog. Colegii pot oferi feedback completând formularele tipărite, incărcând fişierele în

wiki sau pe blog-ul celui care prezintă.

La sfârşitul activităţii se evaluează fiecare proiect în privinţa structurii, conţinutului ştiinţific,

corectitudinii informaţiilor prezentate, a materialelor grafice şi cartografice incluse in prezentări, şi se

fac comparaţii între proiectele elevilor. Cu atât mai mult este indicat ca fiecare elev să se implice atât în

evaluarea proprie (autoevaluare) căt şi în aprecierea materialelor colegilor săi. Dacă instruirea este

centrată pe elevi, aceştia ar trebui să fie implicaţi în procesul de evaluare. Cercetările indică efectul

pozitiv pe care îl are implicarea elevilor in evaluare. Pentru acest lucru însă, elevii au nevoie de

oportunităţi pentru a învăţa şi a pune în practică capacităţi noi precum:

• Crearea şi utilizarea planurilor de proiect, a listelor de verificare şi a criteriilor de evaluare;

• Utilizarea întrebărilor de reflecţie, care să-i ajute să se gândească la propriul proces de învăţare

şi să se autoevalueze;

• Stabilirea de obiective, definirea de sarcini şi identificarea a ceea ce urmează să înveţe;

• Identificarea dificultăţilor de învăţare şi analiza strategiilor de ameliorare;

• Oferirea şi primirea de feedback de la colegi.

În momentul în care sunt implicaţi în evaluare, elevii dezvoltă un sentiment de control asupra

procesului de învăţare şi se consideră ca fiind capabili şi performanţi.

Marea provocare constă în organizarea laboratorului de informatică în ceea ce priveşte accesul

elevilor la calculatoare conectate la Internet. Pe de altă parte monitorizarea elevilor într-un

laborator cu 20 sau mai multe calculatoare poate necesita strategii de management al clasei

diferite de cele folosite într-o sala de clasă obişnuită.

BIBLIOGRAFIE

Bontas I., 2008., Tratat de pedagogie, Edit All, Bucuresti

Dulama, Maria Eliza, 2000, Elemente de didactica geografiei, Edit. Clusium, Cluj – Napoca

Ilinca N., 2002, Didactica Geografiei, Edit. Corint, București

Ilinca N., Mândruț O., 2006, Didactica aplicata a geografiei, Edit. CD Press, București

Vrasmas T. (2004), „Scoala si educatia pentru toti”, Edit. Miniped, Bucuresti

- 117 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

ÎNVĂŢAREA BAZATĂ PE PROIECTE

prof. Pîntea Violeta

Colegiul Tehnic „Ion Holban”

Iaşi

Situarea elevului în centrul procesului de predare-învăţare, ca subiect al acestui proces,

reprezintă o schimbare fundamentală, care a condus la căutarea şi găsirea de noi metode şi strategii

didactice care să stimuleze creşterea motivaţiei de a învăţa, înţelegerea mai profundă şi o atitudine

pozitivă a elevilor faţă de subiectul predat. Dezvoltarea tehnologică şi explozia de informaţii din diverse

domenii determină confruntarea elevului cu o serie de dificultăţi. Din această perspectivă, proiectul este

o modalitate de organizare a învăţării care permite abordarea de teme care se pot organiza inter şi

transdisciplinar, cu implicaţii practice în viaţa de zi cu zi.

O definiţie posibilă a acestei metode ar fi următoarea: învăţarea bazată pe proiecte este o metodă

de predare care implică elevii în învăţarea conţinuturilor şi dezvoltarea abilităţilor prin intermediul unui

proces extins, structurat în jurul unor întrebări sau probleme autentice şi complexe, care va avea ca

rezultat unul sau mai multe produse.

Proiectul este o activitate complexă de învăţare care se pretează foarte bine a fi folosită şi ca instrument

de evaluare, atât formativă, cât şi sumativă; este o activitate individuală şi/sau în grup, dar sunt de

preferat proiectele de grup, deoarece încurajează cooperarea şi dezvoltă competenţe de lucru în echipă;

proiectul dă posibilitatea elevilor de a lucra în ritm propriu, de a-şi folosi mai bine stilul propriu de

învăţare şi permite învăţarea şi de la colegi; pune elevii în situaţia de a lua decizii, de a comunica şi

negocia, de a lucra şi învăţa în cooperare, de a realiza activităţi în mod

independent, de a împărtăşi celorlalți cele realizate/învăţate, într-un cuvânt, îl ajută

să participe direct la propria lui formare; este o modalitate de a învăţa în echipă,

prin cooperare, atât în clasă, cât şi în afara clasei.

Strategiile didactice folosite în realizarea proiectului trebuie să includă învăţarea

prin descoperire, jocul, învăţarea prin cooperare, întrucât acestea sunt modalităţile

de abordare inter şi transdisciplinară care creează un context al învăţării plăcut,

stimulativ, care valorifică interesele, nevoile copilului şi experienţele lor de viaţă

şi creează premisele învăţării autonome şi ale reuşitei şcolare.

Deşi proiectul presupune un înalt grad de implicare a elevului în propria sa formare, profesorul rămâne

un factor esenţial, mai ales dacă proiectul este folosit şi ca instrument de evaluare a rezultatelor şcolare.

Sarcinile profesorului vizează organizarea activităţii, consilierea (dă sugestii privind surse sau proceduri)

şi încurajarea participării elevilor; este esenţială neimplicarea sa în activitatea propriu-zisă a grupurilor

de elevi (lăsând grupul să lucreze singur în cea mai mare parte a timpului), intervenţia sa fiind minimă

şi doar atunci când este absolut necesară. Luarea de decizii constituie o parte importantă a învăţării prin

proiect. Este însă la fel de important să se evite ca elevii să fie puşi în situaţia de a avea eşecuri majore,

căci eşecul are o influenţă negativă asupra învăţării. Asigurarea şi evidenţierea succesului fiecăruia dintre

elevi este una dintre sarcinile importante ale profesorului. Proiectul, ca metodă complementară sau

alternativă de evaluare, este un demers evaluativ mai amplu, care permite o apreciere complexă şi

nuanţată a învăţării, ajutând la identificarea unor calităţi individuale ale elevilor. Aceasta oferă elevilor

posibilitatea de a demonstra ce ştiu, dar, mai ales, ce ştiu să facă, adică să le pună în valoare anumite

capacităţi. Este o formă de evaluare puternic motivantă pentru elevi, deşi implică un volum de muncă

sporit, inclusiv activitatea individuală în afara clasei. Prin urmare, metoda proiectului se concentrează

pe interesele elevilor, permite abordări inter/transdisciplinare şi leagă cunoştinţele teoretice de viaţa de

fiecare zi. Proiectul începe în clasă prin definirea şi înțelegerea sarcinii (eventual şi prin începerea

acesteia), se continuă acasă pe parcursul a câtorva zile sau săptămâni (timp în care elevul are permanente

- 118 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

consultări cu profesorul) şi se încheie tot în clasă, prin prezentarea în faţa colegilor a unui raport asupra

rezultatelor obținute şi dacă este cazul, a produsului realizat. Proiectul poate fi individual sau de grup.

Titlul/subiectul va fi ales de către profesor sau elevi.

Criteriile de alegere a proiectului. Elevii trebuie:

I. Să aibă un anumit interes pentru subiectul respectiv

II. Să cunoască dinainte unde își pot găsi resursele materiale

III. Să fie nerăbdători în a crea un produs de care sa fie mândri

IV. Să nu aleagă subiectul din cărţi vechi sau să urmeze rutina din clasă

Capacităţile/competenţele care se evaluează în timpul realizării proiectului: metodele de lucru;

utilizarea corespunzătoare a bibliografiei; utilizarea corespunzătoare a materialelor şi a echipamentului;

corectitudinea/acuratețea tehnică; generalizarea problemei; organizarea ideilor şi materialelor într-un

raport; calitatea prezentării; acuratețea cifrelor / desenelor, etc.

Exemple de bune practici

1. Modulul „Tehnologii de confecţionare a produselor din ţesături şi tricoturi”, domeniul

Textile – Pielărie, calificarea lucrător în tricotaje-confecţii

Miniproiect. Realizarea unui produs de îmbrăcăminte dintr-un material de bază prezentat

Observaţi şi analizaţi eşantionul de material anexat.

1. descrieţi ţesătură din punct de vedere al grosimii şi al aspectului coloristic.

2. identificaţi ţesătura după natura materiei prime prin încercuire

• Lână (tip lână)

• Mătase (tip mătase)

• Bumbac (tip bumbac)

3. în funcţie de destinaţie, ţesătura se va utiliza pentru:

• fustă

• bluză

• pijama femei

• lenjerie de pat

4. sugeraţi, printr-o schiță, articolul de îmbrăcăminte ce s-ar putea realiza din materialul de bază

prezentat.

5. identificaţi materialele auxiliare necesare realizării produsului propus şi regizaţi acordul cromatic

între acestea.

6. propuneţi un slogan pentru lansarea pe piaţă a produsului

Recomandări. Pentru rezolvarea sarcinii, puteți consulta prospecte, cataloage de produse, reviste de

specialitate, Internetul. Schiţele le puteți face din imaginaţie, dar le puteţi prelua şi din reviste sau de pe

Internet. Lucrarea o veţi expune oral în faţa clasei, iar schiţele pe panouri. Lucrarea cu sloganul cel mai

sugestiv va fi premiată. Această sarcină de lucru o veţi efectua în grupe dc câte 4-5 elevi. Ea constituie

o probă de evaluare pe care o ataşaţi portofoliului vostru. Timp de lucru 2 săptămâni. Proiectul va fi

redactat pe calculator.

Realizarea miniproiectului, pe o tema dată, îi va face pe elevi să înțeleagă importanţa documentării conform unui material bibliografic şi elaborarea lucrării după un plan tematic. Întocmirea în grup a lucrărilor şi compararea acestora vor forma elevilor abilități de comunicare şi lucrul în echipă. Redactarea pe calculator a lucrării dezvoltă abilităţile de operare pe calculator, de informare prin intermediul Internetului. Premierea celei mai reușite schițe şi a sloganului cel mai reușit este o modalitate de motivare şi stimulare al elevilor. 2. Modulul „Tehnologii generale Textile – Pielărie”, clasa a IX-a.

- 119 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Miniproiect: Realizarea unui produs simplu. Colectivul clasei se împarte în grupe (după criterii

stabilite de profesor). În fiecare grupă se desemna un lider (care va prezenta lucrarea).

1. Documentaţi-vă consultând pliante, reviste, pagini de internet cu articole de marochinărie şi pe

baza informaţiilor culese desenaţi un model de portofel.

2. Stabiliţi etapele procesului tehnologic de transformare a pielii în

portofel.

3. Precizaţi în câteva cuvinte transformările care au loc în cadrul

fiecărei etape

4. Comparaţi rezultatele obţinute cu celelalte grupe de lucru.

5. Sarcină facultativă. Propuneţi 5 variante de modele de portofel

folosind diferite combinaţii de culori sau tipuri diferite de piele.

3. Modulul III „Prelucrarea reperelor produselor textile”, clasa a XI-a. Imaginaţi-vă

că lucraţi într-un atelier de creaţie al unei firme de confecţii. Un creator de modă vă cere ajutorul în

crearea unor produse destinate unei colecţii de primăvară-vară. Pentru reuşita proiectului aveţi în vedere

următoarele sarcini de lucru:

1. stabiliţi articolele de îmbrăcăminte; 2. descrieţi modelele respective

Observaţie. Acest exerciţiu este o aplicaţie practică care se bazează pe

metoda proiectului, investigaţie, joc de rol şi se poate face la o lecţie de

recapitulare. Elevii pot lucra în echipă, proiectele fiind susţinute în faţa clasei;

cel mai bun şi interesant proiect ar putea fi premiat.

Acest exerciţiu îi pune pe elevi în situaţia de a corela informaţii din mai multe

lecţii, le stimulează creativitatea, aplicaţia fiind adecvată tuturor stilurilor de

învăţare.

Elevii pot prezenta proiectul şi pe calculator, eventual în programul

PowerPoint.

4. Modulul „Procese de obținere a tricoturilor din domeniul textile – pielărie”

Miniproiect. Precizarea formelor şi structurilor de tricoturi produse pe mașini rectilinii de

tricotat. Realizați un microproiect cu tema: „Catalog de prezentare a tricoturilor GLAT şi

PATENT". Clasa de elevi se împarte în grupe de lucru. Pe baza cunoştinţelor şi a competenţelor practice

dobândite, elevii vor completa fişa alăturată. Ultima coloană din fişa va conţine mostre adecvate de tricot

realizate de elevi în cadrul orelor de instruire practica. Lucrările vor fi analizate în clasa iar profesorul le

va recompensa pe cele mai bune.

Timp de lucru: 2 săptămâni

Sarcină facultativă. Identificaţi structuri de tricoturi asemănătoare cu cele prezentate în fişă. accesând

următoarele site-uri: www.protti.it. www.stoll.com , www.steiqerzamark.it

Bibliografie 1. Auxiliar curricular, clasa a XI-a, domeniul Textile - Pielărie, specializarea Confecționer produse

textile, nivelul II, Modulul Prelucrarea reperelor produselor textile, Bucureşti, 2005;

2. Auxiliar curricular, clasa a XI-a, domeniul Textile – Pielărie, specializarea Confecționer articole

din piele şi înlocuitori, nivelul II, Modulul Confecționarea ansamblului superior, Bucureşti, 2005;

3. Auxiliar curricular, clasa a IX-a, domeniul Textile – Pielărie, specializarea Confecționer articole

din piele si înlocuitori, nivelul II, Modulul Tehnologii Generale, Bucureşti, 2004;

4. Petrescu, P., Pop, P., „Transdisciplinaritatea – o nouă abordare a situaţiilor de învăţare”, Ed.

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007.

- 120 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

PROIECT DIDACTIC

DATA :

UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: Grădinița ,,Panseluța''

CADRU DIDACTIC: Dobre Nicoleta

NIVELUL/ GRUPA : Nivel I / Grupa mijlocie ,,Albinuțele''

TEMA ANUALĂ DE STUDIU: ,,Ce și cum vreau sa fiu?''

TEMA PROIECTULUI TEMATIC: ,,Povești cu care crești!’’

SUBTEMA : ,,Spune, poveste , spune... !

DOMENIUL EXPERIENȚIAL: Domeniul limbă și comunicare (DLC)

CATEGORIA DE ACTIVITATE: Educarea limbajului

TEMA ACTIVITĂȚII:,,Să facem ordine-n povești!''

TIPUL DE ACTIVITATE: Verificare de cunoștințe

MIJLOC DE REALIZARE: Joc didactic

SCOPUL ACTIVITĂȚII:

-Verificarea și sistematizarea cunoștințelor copiilor cu privire la personajele și poveștile învățate,

dezvoltarea creativității/expresivității verbale, a fluenței și originalității în vorbire și gândire prin

redarea unor conținuturi reprezentative din cadrul acestora ;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

Pe parcursul și la sfârșitul activității ,copiii vor fi capabili :

O1- Să recunoască personaje și povești cu ajutorul unor replici, siluete;

O2- Să caracterizeze, interpreteze personaje, utilizând cuvinte și expresii consacrate din poveștile

cunoscute ;

- 121 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

O3- Să așeze imaginile ce ilustrează scene dintr-o poveste, respectând ordinea desfășurarii

evenimentelor ;

O4- Să povestească un episod reprezentativ din povestea indicată ;

O5-Să completeze, folosind metoda ,,Diamantul”, spațiile libere cu imagini corespunzătoare

întrebărilor puse;

STRATEGII DIDACTICE:

Metode și procedee: explicația, conversația, demonstrația, problematizarea, povestirea, exercițiul,

jocul,

diagrama Veen , Diamantul ;

Materal didactic: Surpriza ( Bufonul ,,Zâmbărici’’), decor de poveste , caleașcă, siluete personaje ,

palete- replici folosite, imagini din povești, tabla magnetică, mătura ,,fermecată’’ a vrăjitoarei, cufăr,

jetoane, stimulente (baghete), cd cântec, cd player , panoul ,,Diamantul’’, ,,diagrama Veen’’;

Durată : 20-25 minute;

Forme de organizare: individual, frontal;

SARCINA DIDACTICĂ:

Recunoașterea unor povești și personaje după replici, siluete, caracterizarea, interpretarea

unor personaje, ordonarea cronologică a momentelor principale din povești și povestirea

unui fragment preferat, completarea ,,Diamantului’’ cu imagini corespunzătoare întrebărilor puse;

ELEMENTE DE JOC:

- Surpriza - Bufonul ,,Zâmbărici’’;

- Cerințe exprimate;

- Ghicirea ;

- Imitarea personajelor din povești;

- Aplauze;

- Mânuirea materialului;

- Deplasarea pentru rezolvarea unor sarcini;

- Recompense;

REGULI DE JOC:

- Copilul numit de educatoare, va denumi personajul și povestea din care face parte fragmentul

prezentat, va alege silueta personajului descoperit, apoi va așeza personajul în diagrama

Veen în cercul corespunzător poveștii (cercul roșu- personaje din ,,Scufița Roșie’’, cercul

- 122 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

galben- personaje din ,,Capra cu trei iezi’’, iar la intersecția acestora se va așeza personajul

comun celor două povești. Alți copii vor caracteriza, interpreta rolul unor personaje, vor răspunde la

întrebări ;

- Educatoarea împarte copiilor imagini din povești, în mod aleatoriu. Un copil din grupă va ordona

cronologic imaginile din poveste, iar un altul povestește un fragment preferat;

- Copiii sunt solicitați pe rând să completeze ,,Diamantul’, cu imagini corespunzătoare poveștilor,

răspunzând astfel întrebărilor puse de educatoare ;

- Răspunsurile corecte vor fi aplaudate;

-Fiecare probă de joc va fi premiată cu câte o steluță din mătura ,,fermecată’’ a vrăjitoarei.

BIBLIOGRAFIE:

- ,,Curriculum pentru învățământul preșcolar, 3-6/7 ani'', MECT, 2008;

- Revista ,, Draga mea educatoare'' -Editura Diamant -nr.1-2013

- Stela Berciu -,,Îndrumător pentru învățământul preșcolar’’, București, 2009;

- Revista Învățământului Preșcolar nr.1-2/2013 si nr 3-4/2014 ;

- Florica Mitu ,Ștefania Antonovici- ,,Jocuri didactice pentru învățământul preșcolar’’. Ed.Humanitas,

2005;

-Silvia Breben, Georgeta Ruiu, Elena Goncea, Mihaela Fulga- ,,Metode interactive de grup’’, Ed. Arves,

2002 ;

Evenimentul

didactic

Conținutul științific

Strategii didactice

Evaluare Material

didactic Metode

1. Moment

organizatoric

Se vor asigura

condițiile necesare

pentru buna

desfășurare a

activității,

Organizarea

frontală

2. Captarea

atenției

Se realizează prin

apariția neașteptată a

bufonului într-un

decor de poveste,

cerând sprijinul

copiilor pentru

descoperirea

personajelor ascunse

Decor de

poveste

Elementul

surpriză

Conversația

Stimularea interesului pentru

activitate.

- 123 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

de vrăjitoarea cea rea

.

3. Anunțarea

temei și a

obiectivelor

propuse

Se anunță titlul

jocului ,,Să facem

ordine în povești!’’.

Obiectivele vor fi

prezentate într-un

mod accesibil

copiilor .

Explicația Înțelegerea mesajului transmis

4.

Reactualizarea

cunoștințelor

învățate

anterior

Se adresează

copiilor câteva

întrebări pentru a

stabili nivelul de

cunoștințe însușite

anterior:

Conversația Aprecierea răspunsurilor

5. Dirijarea

învățării

1. Explicarea și

demonstrarea

jocului

Se prezintă

copiilor regulile

jocului și sarcina

didactică .

Copiii sunt

așezați în semicerc,

având la îndemână

materialele necesare

desfășurării jocului;

Se precizează

faptul că pentru a-l

ajuta pe bufon vor

face o calatorie în

lumea poveștilor și

vor trebui să

dovedească faptul că

sunt isteți și pot trece

peste mai multe

probe asemeni

eroilor din povești, (

Mătura

vrăjitoarei

Steluțe

Cufăr

Explicația

Frontală

- 124 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

O1

O2

ruperea vrăjii ).

Probele se vor găsi

la ferestrele

castelului.

Fiecare probă va

fi premiată cu o

steluță din mătura

,,fermecată ‘’ a

vrăjitoarei ce va fi

așezată într-un cufăr.

La începutul fiecărei

probe se rostesc

versurile:,,Ne jucăm,

ne jucăm/ Sarcinile

rezolvăm!’’

Doar răspunsul

corect în timp util va

da posibilitatea

copiilor să meargă

mai departe. În caz

contrar aceștia vor fi

ajutați de către

colegii lor.

Atunci când

sarcina este

rezolvată, copiii sunt

aplaudați.

Va răspunde

numai copilul numit

de educatoare.

2. Jocul de probă

Se efectuează

jocul de probă cu

ajutorul unui copil

pentru a vedea dacă

aceștia și-au însușit

corect regula jocului.

Un copil numit de

educatoare, alege din

Demonstrația

Jocul

Conversația

Individuală

Aprecieri verbale

Individualaă

- 125 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

O1

O2

O3

O4

caleașcă o paletă pe

spatele căreia este

scrisă replica.

Educatoarea va citi

replica, iar acesta va

recunoaște

personajul și

povestea din care

face parte, va alege

silueta personajului

descoperit, apoi va

așeza personajul în

diagrama Veen în

cercul corespunzător

poveștii (cercul roșu-

personaje din

povestea ,,Scufița

Roșie”, cercul galben

– personaje din

,,Capra cu trei iezi’’,

iar la intersecția

acestora se va așeza

personajul comun

celor două povești .

Alți copii vor fi

solicitați pentru a

caracteriza,

interpreta personaje

și a răspunde la

întrebări.

3. Desfășurarea

propriu-zisă

Varianta I

Prima încercare/ E

ca să ghiciti :

,, În caleașcă veți

găsi

Paletele

frumușele

Caleașcă

Palete-replici

Siluete ale

personajelor

Panou

diagrama

Venn

Imagini din

povești

Exercițiul

Diagrama Venn

Problematizarea

Povestirea

Aprecierea rezolvării corecte a sarcinii

date

Aprecierea exprimării corecte

Aprecierea fluenței și

originalității în vorbire

- 126 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Citește ce vezi pe

ele,

Poveștile de le

cunoști

De încercare o să

treci !’’

Copiii vor fi

solicitați să

recunoască cărui

personaj/cărei

povești aparține

replica/ fragmentul

citit de educatoare,

să caracterizeze

personaje, să

interpreteze rolul

acestora. Copiii vor

completa diagrama

Venn cu personaje

din poveștile

”Scufița roșie” și

”Capra cu trei iezi”.

Se va urmări

formularea corectă a

răspunsului în

propoziții dezvoltate.

Varianta II

,,Vai dar ce s-a

întâmplat ?

Oare, cine le-a-

ncurcat

Vraja ca s-o

dezlegăm

Trebuie să le

ordonăm!

Educatoarea

împarte copiilor

imaginile din

- 127 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

poveste, în mod

aleatoriu. Aceștia vor

recunoaște povestea

și vor fi solicitați să

așeze imaginile ce

ilustrează povești

cunoscute, în ordinea

cronologică a

desfășurării

evenimentelor. Un

alt copil va povesti

un fragment preferat.

6. Obținerea

performanței

O5

Complicarea

jocului

,,Fii atent ,

completează

corect !’’

Copiii sunt

solicitați pe rând să

completeze

,,Diamantul’’, cu

imagini

corespunzătoare

poveștilor,

răspunzând astfel

întrebărilor puse de

educatoare.

Jetoane

Panou cu

,,Diamantul’’

Siluete

reprezentative

Diamantul

Explicația

Exercițiul

Individuală

Aprecieri verbale

7. Evaluarea

activității

Pentru a evalua

activitatea,

educatoarea

adresează copiilor

întrebări referitoare

la jocul desfășurat.

Conversația

Frontală

Aprecieri verbale

8. Încheierea

activității

Se fac Se fac aprecieri

asupra modului în

care copiii au

Stimulente-

baghete

Cd cantece

Cd player

Conversația

Aprecieri globale

- 128 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

participat la

activitate.

Bufon Bufonul

,,Zâmbărici”

mulțumește copiilor

pentru ajutorul

acordat,

recompensându-i pe

aceștia cu baghete

asemeni celor din

povesti.

-Se in Se interpretează

melodia ,,Să vină

povestea !”

- 129 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

METODE MODERNE UTILIZATE IN ACTIVITATILE DIN GRADINITA

Prof.inv.presc.Melinaş Cristina

Gradinita „Panseluţa”

I.Introducere

,,Pentru a fi educatori perfecţi, ar trebui să fim într-una conştienţi nu numai de ceea ce se petrece

înlăuntrul nostru, dar şi de ceea ce simt acei cărora ne adresăm.”

Un rol important în activităţile creatoare desfăşurate cu copiii îl are imaginaţia. Preşcolaritatea

este prima perioadă în care copilul îşi manifestă şi îşi dezvoltă aptitudini. Domeniile muzicii, ale

desenului, ale picturii, colajului, pirogravurii, modelajului, lecturii după imagini, jocurile de rol şi de

creaţie sunt abordate cu dezinvoltură, plăcerea deosebită oferindu-i ocazii de a trăi satisfacţia.

Imaginaţia interacţionează cu memoria, cu gândirea, cu limbajul. Ea este proprie numai omului,

prin intermediul ei sfera cunoaşterii umane se lărgeşte mult şi se poate realiza unitatea între trecut,

prezent şi viitor.

Dezvoltarea imaginaţiei depinde foarte mult şi în mare măsură de nivelul limbajului. La preşcolar

are loc o adevărată explozie a imaginaţiei.

Jocul şi învăţarea oferă copilului numeroase ocazii de a-şi combina şi recombina reprezentările

de care dispune. În timpul jocului nu există oameni mai serioşi decât copiii mici: jucându-se ei nu numai

că râd, dar trăiesc şi emoţii profunde, se bucură ori suferă. Copilul imaginează şi creează multe lucruri:

ascultând poveşti, basme, povestiri el reconstruieşte mintal momentele naraţiunii, amplifică sau

diminuează structurile iniţiale, multiplică sau omite numărul de elemente structurale. Acum se dezvoltă

capacitatea copilului de a integra psihicul în real.

Convorbirile, povestirile, repovestirile, memorizările, jocurile didactice contribuie la combinarea

de imagini şi idei, la stârnirea interesului pentru nou, la lărgirea orizontului de cunoaştere, la valorificarea

tuturor disponibilităţilor angajate în dezvoltarea capacităţii de a vorbi. Imaginaţia reproductivă şi

imaginaţia creatoare sunt forme active şi voluntare de prelucrare a unui material cognitiv divers: imagini,

idei, capacităţi de figurare etc. Imaginaţia colorează exprimarea, contribuie la stimularea spiritului de

creaţie, la dezvoltarea memoriei vizuale, la formarea unor deprinderi de vorbire expresivă, la descrierea

şi interpretarea nuanţată şi originală a conţinutului unor poveşti ascultate anterior, imagini din tablouri,

diafilme, diapozitive, desene, fotografii, la crearea unor povestiri scurte după modelul dat.

Creativitatea verbală este surprinzătoare chiar la această vârstă. Când termenul îi lipseşte din

vocabular copilul creează cuvinte şi ne surprinde prin originalitatea asocierilor. Manifestă încercări de

versificare chiar dacă utilizează cuvinte fără sens, pentru a rima. Apoi apare povestirea expresivă în

construirea de poveşti, teatru de păpuşi, dramatizări cu text creat şi cu temă dată.

La vârsta preşcolară, copiii sunt atraşi de formele complexe de artă, film, desen animat, serbări

ce cuprind scenete, dans, recitare, muzică instrumentală, cor, balet, arta deghizării, printre ei putându-se

identifica de pe acum viitori actori, dansatori, cântăreţi etc.

Problema creativităţii individuale şi colective este de natură să fie mai atent studiată şi cercetată.

Copiii se imită unii pe alţii, copiază desenul vecinului, apar creaţii originale, poveşti noi după consultarea

- 130 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

colegilor de grupă. Există şi metode specifice de stimulare a creativităţii de grup: Brainstorming, Gordon,

Sinectica; dar mai greu accesibile vârstei preşcolare. Desenele colective, machetele, colajele, serbările

şi spectacolele grupei, pot amplifica potenţele creatoare ale indivizilor şi colectivului în ansamblu.

II. METODE MODERNE

1. Brainstormingul - ,,metoda asaltului de idei”; ,,furtună în creier”

Brainstormingul poate fi definit ca: ,,o modalitate de a obţine, într-un răstimp scurt, un număr mare de

idei de la un grup de oameni”. Brainstormingul este cea mai răspândită metodă de stimulare a creativităţii

în condiţiile activităţii în grup, încurajând participarea tuturor membrilor grupului.

Prin această strategie se află: ce anume ştiu elevii despre un anumit subiect, ideile sau soluţiile

referitoare la un subiect sau situaţie problemă, opinii despre o experienţă comună. Fiecare este determinat

să se implice activ. Copiii învaţă să asculte, să emită păreri, să colaboreze, să respecte ideile celorlalţi,

să compare, să argumenteze şi să decidă. Ei devin mai curajoşi şi au mai multă încredere în propria

persoană.

Momentul de brainstorming începe prin enunţarea unei probleme, după care, în mod spontan se

emit soluţii, fără preocuparea validităţii acestora. Scopul central îl reprezintă enunţarea a cât mai multe

puncte de vedere, căci nu calitatea contează, ci cantitatea. Se admit toate ideile formulate nu se tolerează

nici un fel de critică. Pot fi preluate ideile emise de alţii şi fructificate prin ajustări succesive şi asociaţii

libere asemenea unei reacţii în lanţ, conducând astfel la apariţia unor idei viabile şi inedite.

O astfel de metodă poate fi folosită în orice activitate care vizează dobândirea cunoştinţelor şi

formarea capacităţilor. Prin stimularea motivaţiei aproape orice activitate poate începe prin

brainstorming. Procesul implică mai multe etape:

- cunoaşterea regulilor;

- oferirea unui subiect, a unei întrebări, a unei cerinţe imperative sau a unei propoziţii neterminate

asupra căreia fiecare participant reflectează;

- înregistrarea şi prezentarea ideilor;

- evaluarea ideilor;

Brainstormingul se poate realiza în perechi sau în grup. Cadrul didactic care iniţiază un moment

didactic de tip brainstorming trebuie să dea dovadă de tact pedagogic şi să propună spre rezolvare

probleme care prezintă un interes real.

Cele patru reguli ale brainstorming-ului sunt următoarele:

- judecata critică este exclusă;

- cât mai multe idei;

- daţi frâu liber imaginaţiei;

- combinările şi ameliorările sunt bine venite;

2. Tehnica ciorchinelui

Este o tehnică de predare – învăţare care încurajează pe copii să gândească liber şi deschis, este

o metodă brainstorming neliniară care stimulează găsirea conexiunilor dintre idei. ,,Ciorchinele” constă

în utilizarea unei modalităţi grafice de organizare a brainstorming-ului pentru a ilustra relaţiile,

conexiunile dintre idei, o modalitate de a construi asociaţii noi de idei sau de a releva noi sensuri ale

ideilor.

- 131 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Tehnica realizării unui ciorchine presupune parcurgerea câtorva paşi:

- se alege cuvântul sau tema nucleu;

- copiii aleg sintagme în legătură cu tema propusă în discuţie;

- se leagă aceste sintagme sau cuvinte de tema propusă;

- se scriu idei în legătură cu aceste cuvinte până la expirarea timpului alocat;

,,Ciorchinele” ca metodă se poate folosi atât în evocare cât şi în reflexie, fiind o tehnică flexibilă

care se poate utiliza atât individual cât şi în grup. Când se aplică individual, tema pusă în discuţie trebuie

să fie familiară elevilor care nu mai pot culege informaţii şi afla idei de la colegi. Folosită în grup, această

tehnică, dă posibilitatea fiecărui elev să ia cunoştinţă de ideile altora, de legăturile şi asociaţiile dintre

acestea.

3. Turul galeriei

Este o metodă de învăţare prin colaborare care încurajează exprimarea propriilor idei şi opinii dar

şi a părerilor cu privire la soluţiile de rezolvare a unei probleme sau efectuare a unor sarcini de către

colegii lor, membrii ai celorlalte grupuri.

Şi această metodă presupune următoarele etape:

- copiii în grupuri de 3-4 îndeplinesc o sarcină de învăţare care poate avea mai multe

perspective de abordare;

- produsele activităţii pot fi exprimate într-o schemă, un poster care să reprezinte un inventar

de probleme, idei judecăţi de valoare, soluţii imagini;

- posterele se depun pe pereţii sălii de grupă ca într-o expoziţie;

- fiecare din membrii grupurilor, la semnalul cadrului didactic, va examina ,,producţiile

colegilor”, iar observaţiile vor fi trecute direct pe pereţii galeriei sau chiar pe desene prin

diferite simboluri dinainte stabilite;

- după ,,turul galeriei” fiecare grup va face o analizăm comparativă a propriei munci,

discutându-se observaţiile şi comentariile notate de colegi pe propriul lor poster;

Se va pune în discuţie produsele activităţii, nu realizatorii lor şi se va încuraja productivitatea

ideilor de grup şi individuale.

Evaluarea va avea loc având puse la dispoziţie anumite criterii. Punctele de vedere diferite,

controversele, divergenţele, antagonismul părerilor chiar, neînsemnând şi netrebuind să fie un

impediment în apreciere.

Alte metode moderne cum ar fii:metoda SINELG, metoda mozaic, cvintetul, cubul, linia

valorilor, T.G.T., metoda acvariului, starbursting, metoda piramidei; sunt mai greu utilizabile în grădiniţa

de copii.

- 132 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

PROIECT DE ACTIVITATE

Grădiniţa “Panseluţa”,Bucureşti

Prof. Zapan Ana-Mihaela

GRUPA MIJLOCIE

TEMA : Cum este , a fost şi va fi pe acest pământ ?

TEMA ACTIVITĂŢII : “ Copiii ocrotesc natura” ( educaţie ecologică )

FORMA DE REALIZARE : activitate integrată ( DS+DOS )

TIPUL DE ACTIVITATE : verificare şi consolidare de cunoştinţe

SCOPUL ACTIVITĂŢII :

• Exersarea capacităţii de a utiliza cunoştinţele referitoare la protecţia mediului ;

• Dezvoltarea capacităţii de a ȋnţelege procesele de reciclare , recondiţionare şi refolosire

a deşeurilor , precum şi a gândirii ecologice , a unei atitudini pozitive faţă de tot ce-i

viaţa pe pământ ;

• Educarea copiilor pentru a deveni factori activi ai protecţiei naturii acţionând , realizând

proiecte , modificând stilul de viaţă propriu şi cel al persoanelor din jurul lor .

OBIECTIVE OPERAŢIONALE : Pe parcursul şi la finalul activităţii , copiii vor fi capabili:

- să recunoască diferite aspecte ale poluării mediului ȋnconjurător ;

- să identifice soluţii pentru rezolvarea diferitelor situaţii prezentate ;

- să descrie imaginile cu diferite tematici ale mediului ȋnconjurător , folosind un limbaj specific

;

- să identifice comportamente nepotrivite faţă de mediu

- să realizeze lucrări plastice utilizând tehnici de lucru şi materiale variate şi respectând

indicaţiile date ;

RESURSE PROCEDURALE : conversaţia , explicaţia , exerciţiul , problematizarea

RESURSE MATERIALE : planşe didactice , jetoane , retroproiector , panou pentru punctaj

pet-uri , cartoane , recipiente de iaurt , dopuri , materiale textile , cutii de carton , răsaduri de flori ,

seminţe diverse , lipici , acuarele , ziare , ambalaje diverse .

RESURSE EVALUATIVE : evaluare orală , evaluare scrisă , analiza produselor activităţii

(expoziţie cu lucrari , parada costumelor Eco )

RESURSE BIBLIOGRAFICE :

- 133 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

• Curriculum pentru ȋnvăţământul preşcolar

• Silvia Breben , “Activităţi bazate pe inteligenţe multiple–Inteligenţa naturalistă–vol.2”,

Ed. Reprograph , Craiova , 2004

• Daniela Petre , Ana Ivan , Elisabeta Roman , “Proiecte tematice privind activităţile de

educaţie ecologică ȋn grădiniţa de copii “ , Ed. Tiparg , Argeş , 2006

• Asociaţia educatoarelor ,“Pro Ecologia Mileniului III–revista de educaţie ecologică”,

Ed. Reprograph , Craiova , 2004

• Asociaţia educatoarelor ; “Pro Ecologia Mileniului III – revista de educaţie ecologică

pentru dezvoltarea durabilă” , Ed. Reprograph , Craiova , 2010

• Melania Ciobotaru , Nicoleta Adriana Geamana , Cornelia Jalbă , “ Educaţia ecologică

ȋn grădiniţă – Ghid pentru educatoare” , Ed. CD Press , Bucureşti , 2005

SECVENŢE

DIDACTICE CONŢINUT ŞTIINTIFIC ESENŢIALIZAT STRATEGII

DIDACTICE EVALUARE

Moment

organizatoric

Amenajarea spaţiului educaţional şi asigurarea unui

climat stimulativ , primitor şi securizant .

Captarea

atenţiei

Se va realiza prin vizionarea unui fragment dintr-un

videoclip care prezintă efectele majore ale poluării

asupra planetei şi asupra oamenilor .

Conversaţia

Anunţarea

temei

Se anunţă tema şi obiectivele activităţii ( la nivelul de

ȋnţelegere al copiilor)

Explicaţia

Dirijarea

ȋnvăţării

Copiii vor fi ȋmpărţiţi ȋn doua echipe şi li se vor explica

regulile concursului , apoi se va realiza jocul de probă

cu câte un reprezentant al fiecărei echipe.După jocul de

probă , fiecare răspuns corect va fi punctat la panou .

Proba I : LABIRINTUL – câte un reprezentant al

fiecarei echipe va veni pe rând la panoul unde este

reprezentat drumul copiilor de acasă la grădiniţa , drum

presărat cu obiecte aruncate de oameni . Fiecare obiect

este purtatorul unei sarcini pe care copilul trebuie să o

rezolve corect .

Proba II : CARUSELUL SENTIMENTELOR –

copiii vizualizează imaginea prezentată , o descrie şi

exprima argumentând , ceea ce simt in momentul

vizualizării ( acord/dezacord , tristeţe/bucurie/ ,

supărare/fericire , etc)

Proba III : REBUSUL – membrii fiecărei echipe vor

colabora ȋn dezlegarea soluţiei unui rebus

Proba IV : PROBLEMELE NATURII – cate un

reprezentant al fiecărei echipe descoperă pe panoul

prezentat o “problemă” a naturii , o descrie şi alege o

Demonstraţia

Explicaţia

Problematizarea

Frontală

Formativa

- 134 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

imagine reprezentând comportamentul/atitudinea corectă

pe care o afişează la panou .

Proba V : SECRETUL – 2-3 copii din fiecare echipă

ȋşi vor alege câte un pachet-surpriză . După ce pachetele

sunt desfăcute , obiectele din interior vor fi numite , va fi

precizat locul de provenienţă . Ex: ce este? , de unde

provine? , cine credeti că l-a lăsat pe stradă? De ce? , ce

ar fi trebuit/ ar fi putut să facă ? noi ce putem face cu

acest obiect ? . Astfel , copiii vor recondiţiona şi

reutiliza aceste deşeuri ȋn realizarea unor obiecte de

decor , jucării , etc .

Exerciţiul

Conversaţia

Exerciţiul

Individuală

Acţională

Obţinerea

performanţei

Se va realiza prin expoziţia de lucrări Eco realizate şi

prin desemnarea şi premierea câştigătorilor concursului .

Conversaţia

Explicaţia

Frontală

Formativă

Incheierea

activităţii

Mesajul ecologist al activităţii va fi completat de parada

de costume realizate din materiale refolosibile .

Conversaţia

Jocul

- 135 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

METODE MODERNE DE ÎNVĂŢARE ÎN ÎNVĂŢĂMANTUL PREŞCOLAR

Educatoare: Duca Mariana

Ṣpaiuc Monica

Grădiniţa ,,Panseluṭa”, Bucureşti

Metodele de învăţare constituie instrumente de prim rang în mâna educatorului, este calea

eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un tot

familiar eforturile cadrului didactic şi ale copiilor.

Plecând de la o literatură în domeniu (Palmade , Cerghit, Mucchielli) metodele didactice sunt

împărţite din punct de vedere istoric în :

- metode tradiţionale/ clasice : expunerea conversaţia, exerciţiul, demonstraţia, observaţia;

- metode alternative (moderne): problematizarea, algoritmizarea, cubul, învăţarea prin cooperare,

mozaicul, brainstorming-ul, studiul de caz, instruirea programată, metode de simulare, proiectul/tema de

cercetare, tehnica ciorchinelui, tehnica Turul galeriei .

Însă nu tot ceea ce este ,,vechi” este neapărat şi demodat, după cum nu tot ceea ce este ,,nou”

este şi modern.

Învăţarea activă dezvoltă gândirea critică, creativă şi responsabilitatea. Cadrul necesar învăţării

active trebuie să fie stimulativ bazat pe încredere şi respect între educator şi educat.

În procesul predării interactive rolul educatoarei se schimbă: ea formulează probleme, ascultă

părerile copiilor, sugerează rezolvări, lucrează împreună cu copii, corectează greşelile acestora, dar

niciodată nu impune autoritar un punct de vedere.

Iată câteva tehnici şi metode active şi interactive:

1. Problematizarea – constituie o modalitate de instruire prin crearea unor situaţii problemă, care

solicită copiilor utilizarea, restructurarea şi completarea unor cunoştinţe şi capacităţi anterioare

dobândite în vederea realizării situaţiei problemă pe baza experienţei şi a efortului personal. Este folosita

cu eficienţă sporită la grupa mare. Dintre elementele de problematizare ce pot fi utilizate în cadrul

activităţilor de observare prezint două:

a) Crearea unor situaţii-problemă, care să stimuleze copiii către căutare şi descoperire.

b) Dirijarea percepţiei prin intermediul conversaţiei euristice.

2. Algoritmizarea – este o metodă care presupune utilizarea şi valorificarea algoritmilor de

învăţare. Algoritmul este constituit dintr-o serie de operaţii executate într-o anumită ordine, presupune

o succesiune de operaţii. Din punct de vedere psihologic algoritmii reprezintă deprinderi de activitate

intelectuală. Algoritmizarea, ca metodă, se foloseşte în general la grupele mari.

Este normal că pentru educatoare aceste etape constituie un schelet logic atât pentru activitatea

coerentă a operaţiilor mentale ale preşcolarului cât şi pentru educatoare, care dirijează procesul de

învăţare. Insistându-se de la primele teme pe aceste secvenţe, la teme similare, apelând la schema logică

de investigare prin simple întrebări ca : ,,Ce am învăţat despre…?”, şi acum ,,Ce trebuie să ştim

despre…?” se activează algoritmul de lucru care facilitează descoperirea elementelor de noutate şi

integrarea lor în structuri cognitive deja consolidate. Lumea plantelor în diversiunea sa poate fi abordată

în activităţile de observare cu mult succes utilizând algoritmizarea.

3. Cubul - metoda presupune explorarea unui subiect, a unei situaţii din mai multe perspective,

permiţând abordarea complexă şi integratoare a unei teme.

Sunt recomandate următoarele etape :

• Realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează,

asociază, aplică, argumentează.

• Anunţarea temei, subiectului pus în discuţie

- 136 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

• Impărţirea clasei în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva cerinţei de pe una

dintre feţele cubului

o Descrie: culorile, formele, mărimile etc.

o Compară: ce este asemănător? Ce este diferit?

o Analizează: spune din ce este făcut, din ce se compune

o Asociază: la ce te îndeamnă să te gândeşti?

o Aplică: ce poţi face cu aceasta? La ce poate fi folosită?

o Argumentează: pro sau contra şi enumeră o serie de motive care vin în sprijinul

afirmaţiei tale

• Redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe

• Afişarea formei finale pe tablă sau pe pereţii clase

4. Învăţarea prin cooperare - este o metodă care implică procedee de colaborare şi activitate

comună în rezolvarea unor sarcini de instruire: copiii lucrează împreună, uneori în perechi, în grupuri

mici pentru a rezolva aceeaşi problemă, pentru a explora o temă nouă, pentru a crea idei noi.

După cum arăta J. Richardson, activităţile bazate pe învăţarea prin cooperare au câteva

caracteristici generale:

- interdependenţa pozitivă;

- răspunderea individuală;

- caracterul eterogen al membrilor şi grupurilor;

- conducerea în comun;

- predarea directă a deprinderilor sociale;

- rolul de observator al educatoarei, care poate interveni atunci când este necesar.

Învăţarea prin cooperare, realizându-se printr-o bogată paletă de activităţi oferă copiilor o

învăţare activă, un plus de lejeritate şi mai multă coerenţă procesului de predare, punând accent deosebit

pe joc ca metodă de bază a acestui proces. Această metodă valorifică avantajele muncii şcolare şi

extraşcolare, asigurând condiţiile necesare pentru ca efortul comun al copiilor să fie bine organizat şi

susţinut.

Ei au posibilitatea de a explora şi cunoaşte domenii noi, de a acumula cunoştinţe în mod

independent, dezvoltându-şi competenţele precum: creativitatea, spiritul de iniţiativă, capacitatea de a

comunica şi a lucra în echipă.

5. Mozaicul – este o metodă de învăţare prin colaborare şi are la bază împărţirea grupului în mai

multe grupuri de lucru coordonate de educatoare.

Am folosit cu succes această metodă în activităţile de lecturi după imagini, deoarece dezvoltă

abilităţi de comunicare argumentativă şi de relaţionare în cadrul grupului.

Am împărţit copiii în 3 grupe de câte 4 copii fiecare; am explicat că va trebui să relateze ce văd

în imaginea pe care o vor primi. Să privească cu atenţie, să discute între ei şi să stabilească împreună în

grup ideea descrierii imaginii vizualizate. Fiecare grup are un conducător (lider) care va explica celorlalţi

ce au stabilit că trebuie spus despre ilustraţia primită.

După ce grupele de copii şi-au încheiat lucrul, liderul fiecărei grupe prezintă celorlalţi conţinutul

pregătit.

Cu succes am folosit această metodă în repovestiri cum ar fi : ,,Alba ca zăpada”, ,,Punguţa cu doi

bani”, ,,Soarele şi omuleţii de zăpadă”.

6. Brainstorming-ul – Având semnificaţia de furtună în creier, efervescenţă, aflux de idei, stare

intensă de creativitate asalt de idei, una din cele mai răspândite metode de stimulare a creativităţii.

Preşcolarii sunt provocaţi să participe activ la producerea de idei, se dezvoltă capacitatea de rezolvare a

unei probleme prin căutarea de soluţii cât mai originale, se dezvoltă atitudinea creativă şi este favorizată,

exprimarea personalităţii, este stimulată participarea tuturor copiilor la activitatea de producere a ideilor,

- 137 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

chiar şi a celor mai timizi, este stimulată căutarea soluţiei optime prin alegerea din mai multe variante

posibile.

Printre metodele moderne de stimulare a creativităţii mai sunt :

• Explozia stelară – este o metodă nouă de dezvoltare a creativităţii, similară brainstorming-

ului. Începe din centrul conceptului şi se împrăştie în afară, cu întrebări asemenea

exploziei stelare;

• Colţurile – are drept scop generarea unei dezbateri în contradictoriu în cadrul problemelor

controversate, situaţii în care participanţii la discuţie pot avea puncte de vedere diferite.

• Ciorchinele – ca şi brainstorming-ul, stimulează realizarea unor asociaţii noi şi permite

cunoaşterea propriului mod de a înţelege o anumită temă;

• Rezolvarea creativă de probleme – nu este numai o tehnică, ea este totodată un mod de

gândire bazat pe dimensiunea general-umană a dezvoltării de moduri specifice de

interacţiune cu realitatea cotidiană; îi este caracteristică apropierea de o concepţie

pozitivă şi utilă asupra realităţii.

Stilul ,,axat pe grup” pune accentul pe activitatea copiilor, pe participarea lor la descoperirea cel

puţin a unei părţi din cunoştinţele ce urmează a fi învăţate. Dialogul devine indispensabil, ca modalitate

fundamentală de lucru, nu numai între educator şi copii, ci şi în interiorul grupului, între membrii săi.

Stilul de tip algoritmizat constă în asigurarea unei succesiuni rigide de operaţii între activitatea

de predare şi cea de învăţare. Între programare externă ce ţine de predare, şi cea internă ce ţine de învăţare

se stabilesc relaţii univoce strict deterministe. Condiţia fundamentală pentru proiectarea şi realizarea

unor asemenea relaţii este cunoaşterea cât mai exactă a structurii componentelor psihice ce urmează a fi

formate. Metodele şi procedeele ce caracterizează această strategie didactică sunt : algoritmizarea,

instruirea programată şi exerciţiul.

Utilizarea metodelor moderne nu trebuie făcută în lipsa unor combinări şi armonizări cu metodele

aşa-numite tradiţionale deoarece avantajele şi dezavantajele lor sunt complementare.

Imaginea şcolii secolului XXI este încă neclară; însă liniile de forţă pe care un observator atent

le poate surprinde se pot caracteriza în două tendinţe:

• centrarea pe ,,copil”, pe nevoile celui care este beneficiarul şi, în acelaşi timp, partenerul

nostru în propria formare;

• folosirea unor metode şi stiluri moderne care să acopere cât mai bine întreaga sferă de

interes a persoanei educate, persoană care va reprezenta resursa şi creatorul de resurse

pentru anii viitori.

BIBLIOGRAFIE

1. Cerghit, Ioan, Neacşu Ion, Prelegeri pedagogice, Polirom, Iaşi, 2001

2. Cucoş, Constantin,Pedagogie, Polirom, Iaşi, 2002

3. Niculescu, Rodica, Pedagogie preşcolară, Ed. Pro Humanitate, Bucureşti, 1999;

4. Revista ,,Învăţământul preşcolar” nr. 2-3/2007

5. Sălăvăstru, Dorina, Didactica psihologiei, Polirom, Iaşi 2002

6. Tomşa, Gheorghe, Psihopedagogie preşcolară şi şcolară, M.E.C, Bucureşti, 2005

7. Vrăsmaş T., ,Şcoala şi educaţia pentru toţi”, Editura Miniped, Bucureşti, 2005

8. Vrăsmaş E. , ,,Strategiile educaţiei incluzive”, Editura Multiprint, Iaşi, 1998

- 138 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

PROIECT DIDACTIC

DATA : 21.03.2016

UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: Grădinița ,,Panseluța''

CADRU DIDACTIC: Oprea Marina

NIVELUL/ GRUPA : Nivel II / Grupa mare ,,Fluturașii''

TEMA ANUALĂ DE STUDIU: ”Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?”

TEMA PROIECTULUI TEMATIC: ”E primăvară în sufletul meu”

SUBTEMA : ”Natura-n cântec și culoare”

DOMENIUL EXPERIENȚIAL: Domeniul limbă și comunicare (DLC)

CATEGORIA DE ACTIVITATE: Educarea limbajului

TEMA ACTIVITĂȚII:”Cuvinte fermecate!”

TIPUL ACTIVITĂȚII: Consolidare de cunoștințe

MIJLOC DE REALIZARE: Joc didactic

SCOPUL ACTIVITĂȚII:

Consolidarea capacității de exprimare orală, de înțelegere și utilizare corectă a semnificațiilor

structurilor verbale orale; educarea unei exprimări verbale corecte din punct de vedere fonetic, lexical,

sintactic;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

La sfârșitul activității, toți copiii vor fi capabili :

O1- să alcătuiască propoziții dezvoltate, pe baza unor imagini; Obiectivul se consideră realizat dacă

copiii alcătuiesc cel puțin 2 propoziții pe baza celor 4 imagini prezentate;

O2- să despartă în silabe cuvintele reprezentate de imagini; Obiectivul se consideră realizat dacă copiii

desparte în silabe 2 cuvinte din cele 6 prezentate;

O3 – să precizeze numărul de silabe al cuvintelor reprezentate de imagini; Obiectivul se consideră

realizat dacă copiii precizează numărul de silabe a 2 cuvinte din cele 6 prezentate;

O4- să precizeze cuvinte care încep cu o silabă dată; Obiectivul se consideră realizat dacă copiii dau

exemplu de cel puțin 2 cuvinte pentru fiecare silabă;

O5- să recunoască sunetul inițial al cuvintelor; Obiectivul se consideră realizat dacă copiii precizează

sunetul inițial al cuvintelor;

- 139 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

O6- să precizeze cuvinte care încep cu un sunet dat; Obiectivul se consideră realizat dacă copiii dau

exemplu de cel puțin două cuvinte care încep cu sunetul respectiv;

STRATEGII DIDACTICE:

Metode și procedee: explicația, conversația, problematizarea, exercițiul, jocul, Ciorchinele ;

Materal didactic: tablou incomplet, coșul Primăverii, imagini cu elemente specifice anotimpului

primăvara, panoul ,,Ciorchine’’, stimulente, tablă magnetică, cub ;

Durată : 25-30 minute;

Forme de organizare: individual, frontal;

SARCINA DIDACTICĂ:

- Alcătuirea de propoziții dezvoltate;

- Despărțirea în silabe a cuvintelor cu precizarea numărului acestora;

- Exemplificarea de cuvinte care încep cu o silabă dată

- Recunoașterea sunetului inițial al cuvintelor;

- Exemplificarea de cuvinte care încep cu un sunet dat.

REGULI DE JOC:

Pe un panou se află un tablou incomplet. Pe măsură ce copiii îndeplinesc sarcinile, câte un

element specific anotimpului primăvara va fi aşezat pentru realizarea tabloului de primăvară.

Copii vor răspunde pe rând.

Toate răspunsurile corecte vor fi aplaudate.

ELEMENTE DE JOC:

- Surpriza

- Aplauze;

- Rostogolirea cubului;

- Recompense;

BIBLIOGRAFIE:

- ,,Curriculum pentru învățământul preșcolar, 3-6/7 ani'', MECT, 2008;

- Revista ,, Draga mea educatoare'' -Editura Diamant -nr.1-2013

- Stela Berciu -,,Îndrumător pentru învățământul preșcolar’’, București, 2009;

- Revista Învățământului Preșcolar nr.1-2/2013 si nr 3-4/2014 ;

- Florica Mitu ,Ștefania Antonovici- ,,Jocuri didactice pentru învățământul preșcolar’’. Ed.Humanitas,

2005;

-Silvia Breben, Georgeta Ruiu, Elena Goncea, Mihaela Fulga- ,,Metode interactive de grup’’, Ed. Arves,

2002 ;

- 140 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Evenimentul

didactic

Ob.

oper. Conținutul științific Strategii didactice

Evaluare Material didactic Metode

1. Moment

organizatoric

Se vor asigura

condițiile necesare pentru

buna desfășurare a

activității.

Organizarea

frontală

2. Captarea

atenției

Se prezintă copiilor

un tablou incomplet pe

care aceștia vor trebui să

îl recompună cu elemente

specifice anotimpului

primăvara.

Tablou incomplet

Coșul cu elemente

specifice

primăverii

Conversația

3. Anunțarea

temei și a

obiectivelor

propuse

Se anunță titlul

jocului ”Cuvinte

fermecate!”. Obiectivele

vor fi prezentate într-un

mod accesibil copiilor.

Explicația

4.

Reactualizarea

cunoștințelor

învățate

anterior

Se adresează copiilor

câteva întrebări pentru a

stabili nivelul de

cunoștințe însușite

anterior referitoare la

despărțirea în silabe a

cuvintelor, alcătuirea de

propoziții simple și

dezvoltate.

Conversația

Aprecierea

răspunsuri

lor

5. Dirijarea

învățării

1. Explicarea regulilor

jocului :

Se prezintă copiilor

sarcina didactică și

regulile jocului .

Copiii sunt așezați în

semicerc, având la

îndemână materialele

necesare desfășurării

jocului;

Tablou incomplet

Coșul Primăverii

Imagini cu

elemente specifice

primăverii

Explicația

- 141 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Se precizează faptul

că pentru a putea

recompune tabloul, copiii

vor trebui să ia din coșul

primăverii diferite

elemente pe care le vor

așeza în locul

corespunzător din tablou.

Aceste elemente vor fi

primite în urma rezolvării

sarcinilor de joc.

Fiecare sarcină

rezolvată corect, va fi

aplaudată.

2. Jocul de probă

Se efectuează jocul de

probă pentru verificarea

însușirii regulilor.

Un plic, în care se

găsesc diferite imagini,

va fi plimbat din mâna în

mână. La semnalul

educatoarei (bătaie din

palme), acesta se va opri.

Copilul în dreptul căruia

s-a oprit plicul va alege o

imagine și va alcătui o

propoziție.

3. Desfășurarea

propriu-zisă

Se trece la executarea

propriu-zisă a jocului,

urmarindu-se respectarea

regulilor acestuia.

Varianta I

Un copil va selecta

de pe tabla magnetică o

Plic

Imagini

Imagini

Panou ciorchine

Cub

Explicația

Exercițiul

Jocul

Conversația

Ciorchinele

Problematizarea

Exercițiul

Aprecierea

exprimării

corecte

Frontală

Individual

ă

Aprecieri

verbale

- 142 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

imagine, o va denumi, va

desparți în silabe

cuvântul precizând

numărul acestora. Apoi

va așeza imaginea în

spațiile corespunzătoare

de pe panou. (Metoda

ciorchinelui).

Varianta II

Se va rostogoli un

cub pe fețele căruia sunt

scrise diferite silabe.

Educatoarea va citi silaba

de pe fața cubului,

copilul v-a da exemplu

de un cuvânt care începe

cu silaba respectivă iar

un altul va alcătui o

propoziție cu acel cuvânt.

6. Obținerea

performanței

Complicarea jocului

Pentru complicarea

jocului, copiii vor avea

ca sarcină să răspundă la

o ghicitoare, precizând

sunetul initial al

cuvântului ce denumeste

răspunsul ; vor da

exemple de cuvinte care

încep cu același sunet,

vor identifica imaginile

ce reprezintă cuvinte care

încep cu sunetul dat și le

vor așeza în tablou.

Imagini

Explicația

Problematizarea

Exercițiul

Individual

ă

Aprecieri

verbale

7. Evaluarea

activității

Se va realiza prin

adresarea unor întrebări

Conversația

Frontală

- 143 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

referitoare la jocul

desfășurat.

Aprecieri

verbale

8. Încheierea

activității

Se fac aprecieri

individuale si colective

asupra modului în care

copiii au participat la

activitate si se oferă

recompense.

Recompense

Conversația

Aprecieri

globale

- 144 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

APLICAREA METODELOR MODERNE

ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR

Prof. SLAV ARISTICA

GRĂDINIȚA ,,PANSELUȚA”

Conform pedagogiei moderne educatorii, în mod continuu, trebuie să promoveze învăţarea

eficientă bazată pe sporirea gradului de implicare activă şi creativă a copilului, menită să înlesnească

cunoaşterea prin participarea directă la construirea cunoaşterii.

Schimbarea în activitatea didactică desfăşurată în grădiniţa de copii implică aplicarea de metode,

tehnici şi procedee moderne ce contribuie la eficientizarea învăţării.

Învăţarea prin cooperare reprezintă modul de organizare a activităţii didactice pe grupuri mici,

astfel încât lucrând împreună copiii îşi maximizează atât propria învăţare, cât şi pe a celorlalţi copii, este

calea folosită de către educatoare pentru a-i sprijini pe copii să descopere viaţa, natura, lumea, lucrurile,

ştiinţa.

Pentru a facilita şi moderniza învăţarea am organizat deseori activităţi desfăşurate pe grupuri

mici de copii. Astfel, copiii au cooperat în rezolvarea sarcinilor de lucru, şi-au exprimat propriile puncte

de vedere, au argumentat, au pus întrebări cu scopul de a înţelege, au schimbat ideii cu ceilalţi. Pe tot

parcursul desfăşurării acestor activităţi am fost partener de învăţare, am intervenit acolo unde a fost

nevoie, am îmbunătăţit sarcinile, am ajutat copiii să înţeleagă şi să explice punctele de vedere.

Vă prezint în continuare câteva exemple de activităţi desfăşurate cu copiii pe baza aplicării

metodelor de învăţare prin cooperare:

Metoda ,,Schimbă perechea”

Este o metodă de lucru în perechi. Se împarte clasa în două grupe egale ca număr de participanţi.

Se formează două cercuri concentrice, copiii fiind faţă în faţă pe perechi.

Educatoarea dă o sarcină de lucru. Fiecare pereche discută şi apoi comunică ideile. Cercul din

exterior se roteşte în sensul acelor de ceasornic, realizându-se astfel schimbarea partenerilor în pereche.

Copiii au posibilitatea de a lucra cu fiecare membru al grupei. Fiecare se implică în activitate şi îşi

aduce contribuţia la rezolvarea sarcinii.

Exemplu: Pentru activitatea matematică.

Tema: ,, Numere pare / impare”

Etapele activităţii:

1. Se organizează colectivul în două grupe egale. Fiecare copil ocupă un scaun, fie în cercul din

interior, fie în cercul exterior. Stând faţă în faţă, fiecare copil are un partener.

2. Educatoarea comunică cerinţa: ,, Spune un număr par/impar!”.

3. Lucru în perechi. Copiii lucrează doi câte doi pentru câteva minute.

- 145 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Copilul aflat în cercul interior spune un numar par/ impar celălalt va da exemplu de un alt număr.

Apoi copiii din cercul exterior se mută un loc mai la dreapta pentru a schimba partenerii, realizând astfel

o nouă pereche. Jocul se continuă până când se ajunge la partenerii iniţiali sau se termină.

4. Analiza ideilor şi a elaborării concluziilor. În acest moment, copiii se regrupează şi pe tabla

magnetică aranjează în ordine crescătoare/ descrescătoare numerele pare /impare.

Metoda ,,Turul galeriilor”

Tema : ,, Peisajul anotimpurilor”- Activitate practică

Copiii se împart pe grupe, îşi aleg tema şi materialele necesare pentru a realiza câte o lucrare

colectivă, ca de exemplu: “ Peisaj de iarnă (primăvară, vară, toamnă )”.

După terminarea lucrării fiecare echipă îşi afişeză peisajul realizat întrun loc deja stabilit.

Grupurile de copii trec pe la toate lucrările şi vor completa, vor aduce îmbunătăţiri şi vor face

observaţii la ceea ce au lucrat colegii lor.

La sfarşit se face o analiză a lucrărilor realizate.

Metoda ,,Studiul de caz”

Categoria de activitate:Educţie pentru societate

Tema:,,Norme de comportament”

Se formeză grupe de copii. Fiecare grupă primeşte aceeşi imagine în care este prezentată o

întâmplare. Copiii citesc imaginea, analizează conţinutul şi apoi găsesc soluţii pentru rezolvarea

problemei.

După un timp de lucru, stabilit de la început, fiecare grupă îşi desemnează câte un reprezentant care

va expune soluţia găsită pentru rezolvarea problemei.

La final se trag concluzii.

Metoda cubului

Etapele metodei:

1. Pe cele şase feţe ale cubului se menţionează sarcinile:

▪ descrie;

▪ compară;

▪ analizează;

▪ asociază;

▪ aplică;

▪ argumentează.

2. Anunţarea temei /situaţiei puse în discuţie.

Exemplu: Categoriea de activitate: Activitate matematică

Tema: “Figuri geometrice”

3. Împărţirea clasei în şase grupuri, care examinează tema conform cerinţei înscrise pe faţa cubului

alocată fiecărui grup:

- 146 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

a) Descrie: culorile, formele, mărimile/dimensiunile.

b) Compară: asemănările şi diferenţele specifice faţă de alte realităţi.

c) Asociază: tema la ce te îndeamnă să te gândeşti?

d) Analizează: spune din ce se compune, din ce este făcut etc.?

e) Aplică: cum poate fi folosită? Ce poţi face cu ea?

f) Argumentează pro sau contra ei, enumerând suficiente motive care să susţină afirmaţiile tale.

4. Fiecare grup prezintă oral în faţa celorlalte grupuri concluziile la care a ajuns (materialul

elaborat).

5. Se centralizeză concluziile

Se poate combina cu metoda comunicării rotative (se schimbă sarcinile).

În concluzie, învăţarea prin cooperare dezvoltă capacitatea elevilor de a lucra împreună, la toate

tipurile de lecţii, acoperind neajunsurile învăţării individualizate, acordând în acelaşi timp, o importanţă

considerabilă dimensiunii sociale, prin desfăşurarea proceselor interpersonale. Folosind acest mod de

lucru este important să ţinem seama de avantaje şi dezavantaje, având în vedere că o bună organizare a

activităţii în echipă este un succes pentru învăţământul preşcolar care trebuie să ţină pasul cu întreg

sistemul de învăţământ românesc şi să meargă împreună spre un învăţământ modern.

Esenţial este ca noi, educatorii, să avem o atitudine pozitivă faţă de diferitele dimensiuni ale

schimbării, să fim abilitaţi să folosim diferite instrumente metodologice care să ne permită efectuarea

„pasului înainte” pe care societatea ni-l cere.

Bibliografie:

1.Crenguţa–Lăcrămioara Oprea – Pedagogie. Alternative metodologice interactive, Editura

Universitatea Bucureşti, 2003.

2. *** - Revista Învăţământul preşcolar, Bucureşti, Nr.1/2007.

- 147 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

CATALOGUL FACE PARTE DIN PORTOFOLIUL VOSTRU!

Structuri

de tricoturi

Meto

de de

reprezenta

re (semne

convenţio

nale)

Caracte

ristici

Mo

stre de

structur

i

Structuri

de tricoturi

Meto

de de

reprezenta

re (semne

convenţio

nale)

Caracte

ristici

Mo

stre de

structur

i

Glat cu

ochiuri reţinute

Glat

normal

Glat cu ochiuri

transferate

Glat cu ochiuri

duble

Patent cu

desene de

culoare

Bibliografie 5. Auxiliar curricular, clasa a XI-a, domeniul Textile - Pielărie, specializarea Confecționer produse

textile, nivelul II, Modulul Prelucrarea reperelor produselor textile, Bucureşti, 2005;

6. Auxiliar curricular, clasa a XI-a, domeniul Textile – Pielărie, specializarea Confecționer articole

din piele şi înlocuitori, nivelul II, Modulul Confecționarea ansamblului superior, Bucureşti, 2005;

7. Auxiliar curricular, clasa a IX-a, domeniul Textile – Pielărie, specializarea Confecționer articole

din piele si înlocuitori, nivelul II, Modulul Tehnologii Generale, Bucureşti, 2004;

8. Petrescu, P., Pop, P., „Transdisciplinaritatea – o nouă abordare a situaţiilor de învăţare”, Ed.

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007.

- 148 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

ROLUL ACTIVITATILOR INTEGRATE IN INVATAMANTUL PRIMAR

PROF. ANDREI MIRELA

LIC.T.”ALEXANDRU VLAHUTA”

“Când mergi pe-afară, natura nu te pune faţă în faţă pentru trei sferturi de oră numai cu flori şi

în

următoarele trei sferturi numai cu animale”. (Jacobs H.H., 1989)

Termenul de curriculum integrat sau de instruire integrată se referă la o anumită modalitate de

predare, de organizare si planificare a instruirii care produce o interrelationare a disciplinelor sau a

obiectelor de studiu, astfel încât vine în întâmpinarea nevoilor de dezvoltare ale elevilor, ajută la crearea

de conexiuni între ceea ce învaţă elevii si experienţele lor prezente si trecute.

La nivelul curriculum-ului, integrarea înseamnă stabilirea de relaţii clare de convergentă între

cunoştintele, deprinderile, competenţele, atitudinile si valorile care îşi au bazele in interiorul unor

discipline şcolare distincte.Integrarea este un proces divers si complex, care merge progresiv de la

modelul clasic disciplinar până la disoluţia totală a barierelor disciplinare – transdisciplinaritatea.

Problemele concrete de viată, ce trebuie rezolvate zi de zi, au un caracter integrat si nu pot fi solutionate

decât apelându-se la cunoştinţe, deprinderi, competenţe ce nu sunt încadrate în contextul strict al unui

obiect de studiu. Pentru ca elevii zilelor noastre să facă faţă solicitărilor lumii contemporane, trebuie să

le formăm capacitatea de a realiza transferuri rapide si eficiente între discipline, de a colecta, sintetiza si

de a pune la lucru împreună cunoştintele dobândite prin studierea disciplinelor scolare.Dacă succesul

şcolar este dat de performanţa elevului în cadrul contextelor disciplinare, succesul în viaţa personală ,

profesională si socială este dat tocmai de capacitatea de a ieşi din tiparul unei discipline şi de a realiza

conexiuni si transferuri rapide între discipline pentru soluţionarea problemelor ivite.

Curriculum-ul integrat presupune o anumită modalitate de predare si o anumitã modalitate de

organizare si planificare a instruirii şi produce o inter-relaţionare a disciplinelor sau obiectelor de

studiu, astfel încât să se răspundă nevoilor de dezvoltare ale elevilor.

MODALITĂŢI DE INTEGRARE A CONŢINUTURILOR

- avantaje şi dezavantaje –

Modalităţi de integrare a

conţinuturilor

Avantaje Dezavantaje

1.avantaje de natură organizatorică :

- divizarea conoştinţelor în

compartimente distincte-se potriveşte

foarte bine cu învăţământul pe clase şi

pe lecţii

-compartimentarea pe discipline

si invatarea cunostintelor strict

in interiorul fiecarei discipline

nu mai corespunde cu evolutia

actuala din stiinţă,din

epistemologie ;

- 149 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Integrarea

intradisciplinară şi

problema disciplinelor

de învăţământ

- permite organizarea zilnică ,

săptămânală şi anuală a programului

şcolar , aplicarea unui sistem de

notare şi promovare pe discipline

relativ simplu de realizat

- organizarea pe discipline este

deosebit de rezistentă şi pentru faptul

că găseşte sprijin în structura

profesională a personalului didactic

2. avantaje de ordin pedagogic :

- permite învăţarea de către elevi a

unor cunoştinţe şi moduri de gândire

specifice care, prin

complementaritate, asigură o

dezvoltare intelectuală complexă

- respectă ierarhia cunoştinţelor

anterioare dobândite de elevi

--invăţământul pe discipline a

condus la paradoxul

„enciclopedismului specializat”,

care „închide elevul si

profesorul intr-o tranşee pe care

si-o sapă ei inşişi şi care ii

izolează din ce in ce mai mult pe

măsură ce o adâncesc”;

-transferul principiilor şi

conceptelor din disciplinele

generale spre disciplinele cu un

caracter mai particular nu s-a

produs decât sporadic si doar in

cazul elevilor dotaţi ;

-compartimentarea pe discipline

reduce mult motivaţia ,învăţării .

Elevul nu resimte importanţa

pentru el a fiecarei discipline

,ceea ce invaţă este perceput de

elev ca fiind rupt de viaţă , de

preocupările sale.

Integrarea pe orizontală

şi interdisciplinaritatea

Recomandare :

Predarea

interdisciplinară să

alterneze , să coexiste cu

cea pe discipline

-favorizează transferul şi în

consecinţă capacitatea de a aplica cele

învăţate la situaţii noi de viaţă

- acest transfer reduce efortul

reînvăţării cunoştinţelor ce sunt

comune mai multor discipline,

sporeşte funcţionalitatea cunoştinţelor

asimilate în cadrul fiecărei discipline

-favorizează conceptele şi principiile

generale, algoritmii şi strategiile cu o

gamă largă de aplicare. Ea este deci o

abordare economică , o abordare care

optimizează raportul dintre volumul

de cunoştinţe şi cantitatea de învăţare

-risc de generalizare abuzivă şi

învăţare nesistematică,

superficială. „Enciclopedismul

specializat”poate fi înlocuit cu

un enciclopedism lipsit de orice

bază,”cu de toate şi cu nimic”

-riscul învăţării superficiale

întrucât nu se sprijină pe

cunoştinţele anterioare ale

elevilor , aşa încât se poate

întâmpla ca elevul să fie pus în

situaţia de a învăţa noi

cunoştinte sprijinindu-se tot pe

cunoştinţe noi

Integrarea tematică –

pluridisciplinaritatea

-pare să fie potrivită

pentru temele mari, cu

un pronunţat caracter

educativ: temele

-temele, problemele sunt tratate sub

toate

aspectele, fenomenul fiind restituit în

globalitatea sa şi nu fragmentar, pe

aspecte sau pe laturi ale sale

-acestă abordare este faforizantă

pentru motivaţia învăţării, ea menţine

viu interesul elevilor , cunoştinţele

-riscul superficialităţii, al

„enciclopedismului steril”, de

minimalizarea necesităţii de a

stăpâni cunoştinţele anterioare

-motivaţia faţă de cunoştinţele

noi se diminuează în mod

evident atunci când studierea

fenomenului este încheiată, fără

certitudinea că elevii şi-au

- 150 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

ecologice, cele privind

tehnologia , ed. civică,

ed. estetică etc.

fiind învăţate în calitatea lor de

condiţii, de instrumente ale

acţiunii,ale cunoaşterii

însuşit bine cunoştinţele

vehiculate,

observate :

Abordarea

transdisciplinară

-orientare mai recentă privind reforma

conţinuturilor care nu numai că

asigură organizarea conţinuturilor ci

aduce o schimbare de optică în ce

priveşte raporturile dintre conţinutul

învăţării şi elev

Concluzii

Integrarea conţinuturilor şcolare este o necesitate şi un deziderat. Strategiile de predare /

învăţare integrată, precum şi nivelurile la care aceasta se realizează sunt condiţionate de o multitudine

de factori, de natură obiectivă dar şi subiectivă. Ele au avantaje, dar şi dezavantaje. În dorinţa noastră de

a fi moderni însă, de a inova practica şcolară, trebuie prudenţă, întrucât echilibrul între extreme

(diferenţiere pe discipline sau integrare totală) se pare că este soluţia cea mai eficientă. Se impune, însă,

ca şi în plan teoretic să stăpânim conceptele, pentru a nu pretinde că predăm interdisciplinar, când de

fapt realizam altceva.

Prin aceste activităţi se pune accent pe dezvoltarea gândirii critice, pe formarea de competenţe

practice, pe feed-back-ul pozitiv, pe măsurarea şi aprecierea competenţelor.

Se cultivă independenţa, deschiderea spre inovaţie, emoţiile pozitive, autocontrolul. „Explozia

informaţională” conduce nu numai la creşterea cantitativă a cunoştinţelor, ci şi la esenţializare, la

integrare,( M. Maliţa, Orizontul fără limite al învăţării, Bucureşti, 1981, Editura Politică, pag. 25).

Din perspectiva învăţământului modern în educaţie accentul trebuie pus pe stăpânirea de către elevi a

proceselor, înţelegerea conceptelor şi pe capacitatea de a le folosi în diverse situaţii.

Activitatea integrată se dovedeşte a fi o soluţie pentru o mai bună corelare a activităţilor de invăţare cu

viaţa societăţii, cultura si tehnologia didactică.

BIBLIOGRAFIE

1. Bocoş, Muşata, 2002, Instruirea interactivă, Presa Universitară Clujeană;

2. Ciolan, Lucian, 2008, Invatarea integrata, Editura Polirom, Iaşi

3. Crişan, Al. (coord.), ., 1996; Curriculum şcolar. Ghid metodologic, Bucureşti, M.E.I.-I.S.E

4. Cucoş, Constantin, 2002, Pedagogie, Polirom, Iaşi;

5. Ionescu, Miron; Radu, Ion, 1995, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca;

6. Manolescu, Marin, Potolea Dan, 1006, Teoria curriculumului, MEN

- 151 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

7.M. Maliţa, Orizontul fără limite al învăţării, Bucureşti, 1981, Editura Politică,

8. Oprea Crenguta,2006, Strategii didactice interactive, EDP, Bucuresti

9. Văideanu, George, 1988, Educaţia la frontiera dintre milenii, Editura Politică,

10. Curriculum Naţional - Cadru de referinţă , M.E.N.- C.N.C, Corint, Bucureşti, 1998.

11. Legea Educaţiei Nationale, 2011

- 152 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

PROIECT EDUCAȚIONAL

local

INIŢIATOR ŞI COORDONATOR DE PROIECT

Prof.înv.primar PANĂ IONELA COSMINA

TITLUL PROIECTULUI:

5 OCTOMBRIE

ZIUA MONDIALĂ A

EDUCAŢIEI

- 153 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

AN ŞCOLAR 2017-2018

INIŢIATOR ŞI COORDONATOR DE PROIECT

Prof.înv.primar PANĂ IONELA COSMINA

A.INFORMATII DESPRE APLICANT

Numele instituţiei/unităţii de învăţământ aplicante:

Şcoala Gimnazială ,,Constantin Brâncoveanu”

Com.Slobozia ,Jud.Argeș

B. INFORMATII DESPRE PROIECT

B.1. Titlul proiectului: ,, 5 OCTOMBRIE ZIUA MONDIALĂ A EDUCAŢIEI”

B.2. Categoria în care se încadrează proiectul: cultural – artistic,

B.3.Participanţi: elevi învăţământ primar

C. REZUMATUL PROIECTULUI

Proiectul a fost conceput în vederea găsirii celor mai eficiente modalităţi de stimulare a

interesului elevilor pentru lectură şi carte, dragostea pentru cunoaştere, educaţie, autoeducaţie, cultivarea

respectului pentru cei care oferă educaţia, adică dascălii, fie ei educatori, învăţători sau profesori.

D.PREZENTAREA PROIECTULUI

ARGUMENT:

Această zi se sărbătoreşte în data de 5 octombrie în peste 200 de ţări.Ziua Mondială a

Educatorilor va pune accentul pe necesitatea de a planifica o mână de lucru eficace în domeniul

învăţământului, având în vedere deficitul de personal didactic calificat la nivel mondial. Aşadar, în

întreaga lume, această zi, sărbătorită în peste 200 de ţări, este consacrată personalului didactic, celor care

- 154 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

fac educaţia - educatori, învăţători, profesori, denumirea ei fiind World Teachers’ Day în engleză sau

Journée Mondiale des Enseignants, în franceză.

În sens pedagogic, educatia este fenomenul social complex privit in trei dimensiuni:

-activitate constienta a subiectului educatiei (educator) de stimulare, indrumare, formare a

obiectului educatiei (educat);

-proces de formare a omului pentru integrarea activa in societate, proces de formare

intelectuala, morala, profesionala, fizica, estetica;

-rezultat prin preluarea selectiva a actiunilor informationale si includerea in structuri

comportamentele proprii de cunoastere si actiune.

Pentru Platon,educatia ar fi “arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta atitudinile

native pentru virtute ale acelora care dispun de ele”. Aristotel, in lucrarea sa “Politica”, considera ca

educatia “trebuie sa fie un obiect al supravegherii publice,iar nu particulare”. In consecinta,ea trebuie

sa pregateasca viitori cetateni. Aceasta pregatire trebuia sa se fac diferentiat dupa modelul in care cele

trei aspecte ale sufletului (vegetativ,animal, rational) se distribuie in randul oamenilor.

Scopul proiectului: Educaţia face parte din viaţa de zi cu zi a fiecărui om, de aceea ca şi cadre didactice trebuie

să insuflăm celor mici dragostea pentru cunoaştere, educaţie, autoeducaţie, cultivarea respectului

pentru cei care oferă educaţia, adică dascălii, fie ei educatori, învăţători sau profesori.

Obiectivele proiectului:

Să cunoască semnificației zilei de 5 octombrie – Ziua Educației;

Să discute despre dreptul la educaţie

Să audieze cântece şi poezii cu tema Învăţătorul

Să realizeze o lucrare cu tema propusă în tehnica dorită.

GRUPUL ŢINTĂ CĂRUIA I SE ADRESEAZĂ PROIECTUL

➢ beneficiari direcţi: elevii din învăţământul primar;

➢ beneficiari indirecţi: ceilalţi elevi ai şcolii, cadrele didactice implicate, invitaţi, profesorii care

îndrumă elevii implicaţi în derularea activităţilor din proiect;

➢ comunitatea locală

DURATA PROIECTULUI: 1 zi

DESCRIEREA ACTIVITĂŢILOR

Proiectul propus invită prin activităţile sale toţi profesorii şi elevii care conştientizează

necesitatea unei cunoaşteri autentice a lumii şi a sinelui să se prindă în acest miraj al perceperii lumii si

a perceperii valorilor.

În desfăşurarea acestui proiect se vor implica atât elevii claselor primare, cât şi profesorii care

vor participa direct sau indirect la activităţile propuse. Activităţile vizează schimbul de experienţe, bune

practici precum şi manifestarea talentului creativ, cunoaştere, peregrinare şi transcendere în timp şi

- 155 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

spaţiu. Activităţile sunt destinate elevilor implicaţi, cât şi profesorilor (fie în calitate de îndrumători, fie

în calitate invitaţi).

MODALITĂŢILE DE MONITORIZARE ŞI DE EVALUARE ALE PROIECTULUI ( FORME

DE EVALUARE):

MONITORIZAREA

Echipa de lucru va realiza fotografii şi un jurnal cu descrierea activităţilor desfăşurate. Se va urmări

ca elevii implicaţi să-şi împărtăsească liber părerile şi impresiile personale asupra temelor propuse

la fiecare etapă a derulării proiectului.

FORME DE EVALUARE:

• jurnale individuale sau colective;

• prezentarea rezultatelor, a produselor obţinute

• expunerea lucrărilor realizate;

• album foto;

• realizarea unor procese-verbale pentru fiecare activitate.

• prezentarea produselor muncii în echipă în cadrul festiv organizat;

DISEMINAREA:

• prezentarea proiectului în cadrul sesiunilor sau a activităţilor;

• mediatizare mass-media;

• evidenţierea elevilor participanţi la proiect

• REZULTATUL (TIPURI DE PRODUSE):

• jurnal de proiect;

• album foto;

• diverse lucrări realizate de elevi;

• afişe;

• recitări, cântece.

IMPACTUL:

• întărirea colaborării elevi – cadre didactice implicate - pentru descoperirea şi stimularea talentelor

şi a elevilor cu aptitudini artistice;

• dorinţa elevilor de a desfăşura mai multe activităţi literare si cultural-artistice;

• implicarea responsabilă şi afectivă a elevilor în viaţa şcolii, a comunităţii;

• atragerea părinţilor, a altor membri ai comunităţii în strategiile educaţionale ale şcolii.

- 156 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

ACTIVITĂŢILE DE PROMOVARE / MEDIATIZARE ŞI DE DISEMINARE PE CARE

INTENŢIONĂM SĂ LE FACEM ÎN TIMPUL IMPLEMENTĂRII PROIECTULUI ŞI DUPĂ

ÎNCHEIEREA ACESTUIA

❖ Promovarea proiectului;

❖ Postarea de către elevi a unor materiale multimedia, video, etc, pe diferite site-uri

educaţionale sau reţele de socializare (www.facebook.com)

❖ Mediatizarea în revistele şcolare;

❖ Premierea elevilor cu aptitudini deosebite;

❖ Acordarea diplomelor de participare pentru toţi elevii si profesorii implicaţi în proiect;

❖ Raportul de autoevaluare întocmit la finele proiectului;

❖ Analiza activităţilor desfăşurate în cadrul proiectului prin materiale de sinteză;

❖ Mediatizarea proiectului în mass-media.

❖ Prezentarea proiectului în cadrul Cercului Pedagogic al Învățătorilor

RESURSELE PROIECTULUI

Resurse umane:

❖ elevii claselor implicate;

❖ cadrele didactice implicate;

❖ invitaţi;

❖ colaboratori;

❖ părinţi.

Resurse materiale:

-cărţi; mape; imagini; hârtie; invitaţii; texte literare; dosare; fotografii; laptop; un videoproiector; o

imprimantă; un copiator; recuzite diverse pentru jocurile de rol, un aparat foto; un calculator,culori

-imagini

-diplome

Resurse informaţionale:

• Internet;

• Bibliotecile şcolare;

DISCIPLINE IMPLICATE IN PROIECT:

• Limbă si comunicare

• Muzică și mișcare

• Arte vizuale și abilități practice

• Educație civică

- 157 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

FORMA DE ORGANIZARE A ACTIVITĂŢILOR DIN CADRUL PROIECTULUI: frontal,

individual, pe grupe.

Resurse procedurale:

-brainstorming-ul

-conversaţia

-concursul

-exercițiul

Activităţi programate:

NR.

CRT.

ACTIVITATEA

LOC

DESFĂŞURARE

PERIOADA

1.

,,5 octombrie – Ziua Educației”

- însemnătatea zilei

Poster cu motto-uri și cugetări despre

educație

Sala de clasă

clasa pregătitoare

clasa a IV-a

5 .10.2017

2. ,,Roadele educației ”

– discuţie despre importanța educației

Realizarea unui colaj

Sala de clasă

clasa a IV-a

5 .10.2017

3.

,,Dascălul în literatura română”

-lecturarea unor opere literare

Audierea unor cântece şi poezii

https://www.youtube.com/watch?v=mqiM2Q3uU

xY Invatatoarea mea

https://www.youtube.com/watch?v=87sV_QyPB3

4&feature=share Invatatorii mei

https://www.youtube.com/watch?v=NIwgPrBtk_o

Invatatorul meu

Sala de clasă

clasa pregătitoare

clasa a IV-a

5 .10.2017

4. ,,Școala ideală” –colaj

Scrierea unor mesaje educative pe baloane

Sala de clasă

clasa a IV-a

5 .10.2017

- 158 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

TOTUL DESPRE EDUCAȚIE...............

- 159 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

- 160 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

IMAGINEA DASCĂLULUI ÎN LITERATURĂ

- 161 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

- 162 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

IMPLICAȚI ÎN ACTIVITATE

- 163 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

ȘCOALA MEA-colaj

- 164 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

- 165 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

ÎNDEMNURI CU MESAJE EDUCATIVE

- 166 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

PUȚINĂ DISTRACȚIE NU STRICĂ!

- 167 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

DUPĂ MUNCĂ .......RĂSPLATA!

- 168 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

LA MULȚI ANI ,STIMAȚI COLEGI!

PROIECT EDUCAȚIONAL

Local

INIŢIATORI ŞI COORDONATOR DE PROIECT

Prof.înv.primar PANĂ GABRIEL

Titlul proiectului :

ROMÂNIA ÎN ZI DE

SĂRBĂTOARE

- 169 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

AN ŞCOLAR 2017-2018 INIŢIATORI ŞI COORDONATOR DE PROIECT

Prof.înv.primar PANĂ GABRIEL

A.INFORMATII DESPRE APLICANT

Numele instituţiei/unităţii de învăţământ aplicante:

Şcoala Gimnazială ,,Constantin Brâncoveanu”

Com.Slobozia ,Jud.Argeș

B. INFORMATII DESPRE PROIECT

B.1. Titlul proiectului: ,, ROMÂNIA ÎN ZI DE SĂRBĂTOARE”

B.2. Categoria în care se încadrează proiectul: cultural – artistic,

B.3.Participanţi: elevi învăţământ primar,părinți.

C. REZUMATUL PROIECTULUI

Proiectul a fost conceput în vederea găsirii celor mai eficiente modalităţi de stimulare a interesului

elevilor pentru lectură şi carte, să-i determinam pe copii să înţeleagă semnificaţia acestei zile importante,

prin povestiri istorice şi activităţi interesante, să trezim copiilor sentimente de mândrie şi preţuire a

istoriei neamului românesc, să descopere valori morale ale poporului: dragoste de ţară, eroism, vitejie,

bunătate. Activităţile orientative propuse, care se vor a fi stimulative, au ca obiectiv dezvoltarea

capacităţii creatoare a elevilor.

- 170 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

D.PREZENTAREA PROIECTULUI

ARGUMENT:

În fiecare an şcolar apropierea zilei de 1 decembrie prilejuieşte deschiderea unei palete largi de

evenimente culturale desfăşurate în şcoala noastră. Ziua de 1 Decembrie 1918 marchează bilanţul luptei

românilor pentru întregire statală, care vine să încununeze precedentele acţiuni ale fraţilor din Basarabia

(9 aprilie 1918) şi Bucovina (15 / 28 noiembrie 1918). Poporul român a valorificat conjunctura

internaţională creată în urma primului război mondial şi a ştiut să se afirme în contextul mişcării de

eliberare a popoarelor şi al victoriei principiului naţionalităţilor în Europa. 1 Decembrie este Ziua

Naţională a României. Şi noi, românii trebuie să simţim româneşte şi să cunoaştem semnificaţia acestui

eveniment.Micii şcolari trebuie învăţaţi că istoria neamului românesc este ea însăşi o lecţie de viaţă,

voinţă şi iubire! Călăuziţi de aceste fapte am propus următorul proiect şi credem în puterea acestuia de

a uni şi a călăuzi spirite. Cel mai mare si mai fericit moment din istoria noastră s-a desfăşurat la 1

Decembrie 1918. Unirea tuturor românilor într-un singur stat a fost rezultatul firesc al luptei de secole,

dusă de poporul român.

Pregătită de fapta lui Mihai Viteazul de la 1600, de ,,Unirea cea mică” din 1859 şi de lupta eroică

din anii 1916-1918 ,,Unirea cea mare” s-a înfăptuit la 1 Decembrie 1918. S-a împlinit visarea cea mare

şi de totdeauna a românilor: Unirea României într-o singură ţară mare cu hotare minunat de rotunde si

întinse până acolo unde oamenii vorbesc aceeaşi limbă, limba română.

“Te-am dărâmat, hotar de odinioară

Brâu împletit de lacrimi şi de sânge

Veriga ta de foc nu mă mai strânge

Şi lanţul tău a încetat să doară”

Unirea a fost salutată de naţionalităţile: saşi, maghiari, secui, pentru ei, ca şi pentru români, viitorul

însemna ”a trăi unul lângă altul în pace.”

Desăvârşirea unirii naţionale a contribuit la făurirea unei Românii mai puternice şi mai bogate.

România, ţara noastră, s-a făurit cu mari jertfe, cu viaţa a zeci si sute de mii de viteji, să nu-i uităm

şi să-i slăvim din toata inima noastră.

Dorim ca, prin modul în care abordăm tema ”1 Decembrie ”, ziua naţională a României, să-i

determinam pe copii să înţeleagă semnificaţia acestei zile importante, prin povestiri istorice şi activităţi

interesante, să trezim copiilor sentimente de mândrie şi preţuire a istoriei neamului românesc, să

descopere valori morale ale poporului: dragoste de ţară, eroism, vitejie, bunătate.

SCOPUL PROIECTULUI:

- cunoaşterea însemnătăţii zilei de 1 Decembrie 1918 şi ale consecinţelor actelor istorice înfăptuite atunci

asupra poporului român;

Obiective urmărite:

- 171 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

▪ exersarea deprinderile artistice ;

▪ dezvoltarea componentei afective şi volitiv-acţionare a personalităţii elevilor, prin acţiuni

morale, desfăşurate în şcoală şi în afara acesteia.

▪ cultivarea la elevi a sensibilităţii faţă de valorile morale

▪ antrenarea cadrelor didactice în organizarea activităţilor extracurriculare desfăşurate cu

participarea elevilor

▪ încurajarea şi stimularea interesului elevilor pentru lumea miraculoasă a istoriei

▪ îmbogăţirea orizontului cultural şi spiritual al elevilor

▪ stimularea creativităţii artistice a elevilor şi a cadrelor didactice

▪ sensibilizarea elevilor faţă de evenimentele naţionale.

GRUPUL ŢINTĂ CĂREIA I SE ADRESEAZĂ PROIECTUL

• beneficiari direcţi: elevii din învăţământul primae;

• beneficiari indirecţi: ceilalţi elevi ai şcolii, cadrele didactice implicate, invitaţi, profesorii care

îndrumă elevii implicaţi în derularea activităţilor din proiect;

• comunitatea locală.

DURATA PROIECTULUI: 1 săptămână

DESCRIEREA ACTIVITĂŢILOR

Proiectul propus invită prin activităţile sale toţi profesorii şi elevii care conştientizează

necesitatea unei cunoaşteri autentice a lumii şi a sinelui să se prindă în acest miraj al perceperii lumii si

a perceperii valorilor.

În desfăşurarea acestui proiect se vor implica atât elevii claselor primare, cât şi profesorii care

vor participa direct sau indirect la activităţile propuse. Activităţile vizează schimbul de experienţe, bune

practici precum şi manifestarea talentului creativ, cunoaştere, peregrinare şi transcendere în timp şi

spaţiu. Activităţile sunt destinate elevilor implicaţi, cât şi profesorilor (fie în calitate de îndrumători, fie

în calitate invitaţi). Activitatea va îmbrăca forme diverse care să provoace la lectură.

MODALITĂŢILE DE MONITORIZARE ŞI DE EVALUARE ALE PROIECTULUI ( FORME

DE EVALUARE):

MONITORIZAREA

Echipa de lucru va realiza fotografii şi un jurnal cu descrierea activităţilor desfăşurate. Se va urmări

ca elevii implicaţi să-şi împărtăsească liber părerile şi impresiile personale asupra temelor propuse

la fiecare etapă a derulării proiectului.

- 172 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

FORME DE EVALUARE:

• jurnale individuale sau colective;

• prezentarea rezultatelor, a produselor obţinute

• expunerea lucrărilor realizate;

• album foto;

• realizarea unor procese-verbale pentru fiecare activitate.

• prezentarea produselor muncii în echipă în cadrul festiv organizat;

• realizarea minispectacolului pe tema 1 DECEMBRIE.

DISEMINAREA:

• prezentarea proiectului în cadrul sesiunilor sau a activităţilor;

• mediatizare mass-media;

• evidenţierea elevilor participanţi la proiect

• REZULTATUL (TIPURI DE PRODUSE):

• jurnal de proiect;

• album foto;

• diverse lucrări realizate de elevi;

• afişe;

• scenete, recitări, cântece.

IMPACTUL:

• întărirea colaborării elevi – cadre didactice implicate - pentru descoperirea şi stimularea talentelor

şi a elevilor cu aptitudini artistice;

• dorinţa elevilor de a desfăşura mai multe activităţi literare si cultural-artistice;

• implicarea responsabilă şi afectivă a elevilor în viaţa şcolii, a comunităţii;

• atragerea părinţilor, a altor membri ai comunităţii în strategiile educaţionale ale şcolii.

ACTIVITĂŢILE DE PROMOVARE / MEDIATIZARE ŞI DE DISEMINARE PE CARE

INTENŢIONĂM SĂ LE FACEM ÎN TIMPUL IMPLEMENTĂRII PROIECTULUI ŞI DUPĂ

ÎNCHEIEREA ACESTUIA

❖ Promovarea proiectului;

❖ Postarea de către elevi a unor materiale multimedia, video, etc, pe diferite site-uri

educaţionale sau reţele de socializare (www.facebook.com)

❖ Mediatizarea în revistele şcolare;

❖ Premierea elevilor cu aptitudini deosebite;

❖ Acordarea diplomelor de participare pentru toţi elevii si profesorii implicaţi în proiect;

❖ Raportul de autoevaluare întocmit la finele proiectului;

❖ Analiza activităţilor desfăşurate în cadrul proiectului prin materiale de sinteză;

❖ Mediatizarea proiectului în mass-media.

❖ Prezentarea proiectului în cadrul Cercului Pedagogic al Învățătorilor

- 173 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

RESURSELE PROIECTULUI

Resurse umane:

❖ elevii claselor implicate;

❖ cadrele didactice implicate;

❖ invitaţi;

❖ colaboratori;

❖ părinţi.

Resurse materiale:

-cărţi; mape; imagini; hârtie; invitaţii; texte literare; stilouri; dosare; fotografii; laptop; un videoproiector;

o imprimantă; un copiator; recuzite diverse pentru jocurile de rol, un aparat foto; un calculator,

instrumente muzicale.

-cărţi de istorie şi literatură

-imagini

-steguleţe

-diplome

Resurse informaţionale:

• Internet;

• Bibliotecile şcolare;

DISCIPLINE IMPLICATE IN PROIECT:

• Limbă si comunicare

• Muzică și mișcare

• Arte vizuale și abilități practice

• Istorie

• Geografie

• Educație civică

FORMA DE ORGANIZARE A ACTIVITĂŢILOR DIN CADRUL PROIECTULUI: frontal,

individual, pe grupe.

Resurse procedurale:

-brainstorming-ul

- 174 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

-conversaţia

-concursul

-povestirea

-reprezentarea scenică

Activităţi programate:

NR.

CRT.

ACTIVITATEA

LOC

DESFĂŞURARE

PERIOADA

1.

Prezentarea activităților

Împărțirea sarcinilor

Sala de clasă

clasa pregătitoare

clasa a IV-a

21.11 .2017

2. Realizarea unor proiecte pe grupe:

• Simbolurile României

• Români faimoși în lume

• Tradiții și obiceiuri românești

• Frumusețile patriei mele

• Date istorice importante

Sala de clasă

clasa a IV-a

22 .11.2017

3.

Confecționăm stegulețe și ecusoane!

Sala de clasă

clasa pregătitoare

23 .11.2017

4. Realizarea unor compuneri cu tema,,Patria

mea”

Sala de clasă

clasa a IV-a

24.11.2017

5. Realizarea tricourilor cu tricolorul

Repetiție poezii și cântece

Sala de clasă

clasa pregătitoare

clasa a IV-a

25.11.2017

6. Confecționăm pălării

Repetiție poezii și cântece

Sala de clasă

clasa pregătitoare

clasa a IV-a

28.11.2017

7. Evaluarea proiectului :

• Sărbătorirea festivă a Zilei Naţionale a României

Sala de clasă

clasa pregătitoare

29.11.2017

- 175 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Discurs

Prezentarea miniproiectelor

Interpretarea cântecelor patriotice

Recitarea poeziilor

clasa a IV-a

- 176 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Lucrul în echipă,, dă roade”

- 177 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Rezultatele ..............la nivelul așteptat!

- 178 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

- 179 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

- 180 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

EXPOZIȚIA PROIECTELOR

- 181 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Ne pregătim ,,costumația”

- 182 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

- 183 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

- 184 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

CONFECȚIONĂM ECUSOANE

- 185 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

ȘI PĂLĂRII

- 186 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

PREZENTAREA PROIECTELOR

- 187 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

- 188 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Mulțumim pentru participare părinților!

LA MULȚI ANI, ROMÂNI!

LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!

- 189 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

PROIECT EDUCATIV

DE PROTEJARE A MEDIULUI INCONJURATOR

EXCURSIE DE STUDIU

profesor Cioflan Mihail –

Scoala Gimnazială Nr 1,

Adunatii Copaceni, judetul Giurgiu

“COLECTAREA SELECTIVã A DEŞEURILOR MENAJERE”

An scolar

2017-2018

ARGUMENT

Pentru majoritatea dintre noi, deşeurile reprezintă gunoiul menajer pe care fiecare îl ducem la

pubele în fiecare zi. Este adevărat că deşeurile menajere municipale şi asimilabile sunt doar o mică parte

din muntele de deşeuri produs în fiecare an dar problema este că această “mică parte” creşte din ce în ce

mai mult, deoarece noi consumăm din ce în ce mai mult, ceea ce conduce la producerea de tot mai multe

deşeuri. Din păcate deşeurile încă nu sunt tratate corespunzator. Deşeurile pot ajunge într-o centrala de

incinerare, unde sunt arse la temperaturi foarte înalte, sau într-un centru de reciclare, unde sunt împărţite

în categorii de produse care pot fi reutilizate. Deşeurile biodegradabile, precum resturile de mâncare,

sunt aruncate la gropi de gunoi, în loc sa fie selectate si utilizate pe post de îngrăşământ care poate

fertiliza solul. Trebuie să reciclăm o parte mai mare din deşeuri iar pentru cele care rămân să realizăm

depozitarea lor în condiţii cât mai sigure pentru mediul înconjurător.

Pentru o eficienţă crescută a protecţiei mediului este necesar un complex de activităţi şi acţiuni

în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de mediu şi sănătate a populaţiei şi implică dezvoltarea unei

mentalităţi adecvate a populatiei.Protecţia mediului trebuie sa constituie o prioritate a dezvoltării

economico-sociale cu scopul obţinerii unui mediu curat şi sănătos care să nu afecteze posibilităţile de

dezvoltare pentru generaţiile viitoare. Ea trebuie introdusă sub o formă sau alta la toate nivelurile de

educaţie si accentuată acolo unde deja exista.

Titlul proiectului:

- 190 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Este important să sortăm şi să reciclăm deoarece considerăm colectarea selectivă şi reciclarea ca

soluţii la îndemâna tuturor, cu efecte imediate.

Elevii vor afla informaţii despre tipurile de deşeuri care sunt produse în gospodării, despre modul

în care trebuie separate acestea şi despre cum pot fi reciclate şi revalorificate.

Activitati in cadrul proiectului

Actiunile derulate în proiect reprezinta o continuare a preocupărilor privind informarea,

conştientizarea si participarea elevilor la colectarea selectivă a deşeurilor reciclabile, ca formă directă de

educatie si protejare a mediului inconjurator.

1.In cadrul activitatilor educaţionale, elevii vor primi materiale informative si vor viziona

prezentări tematice (septembrie- decembrie 2017)

2.Colectarea si predarea, de catre fiecare elev, a cantitaţilor de hirtie, PET-uri, metale etc.,

colectate si contorizarea cantitatilor ( septembrie- decembrie 2017)

3.Predarea deseurilor către firmele specializate, iar şcolile vor primi contravaloarea in bani şi vor

achiziţiona materiale necesare continuării campaniei. (Decembrie 2017- Mai 2018)

Durata: Excursia se va desfăsura in intervalul Decembrie 2017- Mai 2018 in functie de

cantitatile de deseuri colectate.

Scop - Creşterea gradului de colectare selectivă de la populaţia şcolara pentru realizarea ţintelor

de reciclare si valorificare prin sensibilizarea comunitatii şcolare privind colectarea selectivă si reciclarea

deşeurilor,

Obiectivul general al proiectului:

Educarea tinerilor asupra importanţei activităţii de colectare selectivă si valorificare si implicarea

lor in activităţi practice de colectare selectivă la nivelul şcolilor

Obiectivele specifice sunt:

- conservarea si protejarea mediului înconjurator

- constientizarea si asumarea responsabilitatii protejarii mediului de catre elevi

- formarea unor abilitati de protejare a mediului, a propriei sanatati si a celor din jur

- adoptarea initiativei individuale si de grup, precum si dezvoltarea creativitatii

- încurajarea elevilor în gasirea de solutii în rezolvarea problemelor legate de mediu la nivel local

si national

- reducerea dezechilibrelor produse de om naturii

- ameliorarea daunelor facute mediului

REZULTATE asteptate

-Dezvoltarea abilităţilor elevilor de a desfăşura acţiuni de colectare, depozitare şi gestionare

selectivă eficientă a deşeurilor reciclabile;

- 191 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

-Stimularea creativităţii elevilor în crearea materialelor de informare a comunităţii cu privire la

tema proiectului;

REZULTATE CANTITATIVE

Cantitatile de deseuri colectate 200 kg,

Banii obtinuti din vanzarea deseurilor

Poze, filmari.

Grup tinta: elevii claselor a V-a ; a VII-a B ; a VIII-a B

Beneficiari - directi:

▪ 50 elevii

▪ 4 profesorii coordonatori

▪ parintii participanti

- indirecti:

▪ parintii

▪ membrii ai comunitatii locale

Resurse

▪ Umane: profesorii, elevii, parintii acestora care trebuie sa participa la acest efort comun

de colectare a deseurilor.

▪ Tehnice: parintii care sa asigure transportul unei parti din deseurile colectate , microbuzul

scolar, autovehicule personale ale cadrelor didactice.

▪ containerele puse la dispoziţie de autorităţile publice locale, maşina colectoare a firmei

de salubrizare, spaţiul special amenajat pentru depozitare

▪ Financiare: în functie de suma obtinuta de fiecare scoala in urma campaniei de colectare

sau din sponsorizări.

Afirmăm că dreptul la un mediu ambiant sănătos este un drept elementar al fiecăruia dintre noi.

Legislaţia garantează respectarea acestui drept. Scoala oferă, desi incă prea modest, o educaţie în sensul

respectului faţă de mediu si societate. Imbinarea măsurilor educative cu cele punitive, existente în

legislaţie, in direcţia formării unei conştiinţe ecologice este una dintre marile necesităti in societatea

actuală. Dreptul la un mediu sănătos nu trebuie doar afirmat, ci întărit cu măsuri, metode şi procedee

practice care să ofere cetăţeanului siguranţă şi incredere.

- 192 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

PROIECT EDUCAȚIONAL PE LESPEDEA EROIILOR

Prof. Țintea Aurelia

Şcoala Gimnazială nr.1 Adunaţii Copăceni , județul Giurgiu

Moto ,,Dacă fără teamă

A ştiut să moară,

Plânge-l bună mamă,

Plânge-l tristă ţară,,

Adrian Păunescu , ,,Eroul Necunoscut ,,

,, Pe lespedea eroilor ,, este un proiect educativ care s-a născut din dorinţa de a căuta soluţii la

diversitatea de provocări cu care se confruntă tinerii ,cât și de a oferi elevilor modelele unor mari

personalităţi ale poporului român, îi învăţăm să muncească, să aibă încredere în forţele proprii, să

respecte istoria si pe strămoşii lor, dar să respecte şi pe cei din jurul lor şi să nu uite nicio clipă că sunt

români, fiii unui popor demn.

An de an am organizat cu emoţie activităţii comemorative pentru cei ce au căzut pe câmpurile

de luptă pentru apărarea patriei. Din dorinţa de a transmite respectul cuvenit pentru cei ce s-au jertfit am

decis să ne înclinăm şi noi toţi –copiii străbunilor noştri martiri şi să presărăm la monumentele eroilor ,

florile recunoştinţei , să-i pomenim din generaţie în generaţie , pe cei care au căzut cu nume şi pe cei

fără nume .

Cultul eroiilor la Şcoala Gimnazială Adunaţii Copăceni are o tradiţie ,căreia îi conferim noi

valenţe în fiecare an . Porneam aşadar, pe un drum care nu este iniţiatic în toamna anului 2016 pentru

comemora centenarul primului război mondial , dar și pe eroii care în toamna anului 1918 au luptat un

ideal , făurirea statului național unitar român .Nu puteam să nu valorificăm eroica faptă a soldațiilor

români ,cu atât mai mult cu cât în zonă a avut loc bătălia de la Neajlov –Argeș .Astfel s-a nascut

simpozionul judetean ,, Pe lespedea eroilor ,, care are două secțiunii : una de istorie și alta de creație

literară și artistică . Agenda simpozionului a avut un program variat de la alocuținile de bun venit din

partea organizatorilor , a invitaților , la progamul artistic, slujba de Tedeum și materiale istorice dedicate

bătăliei anterior menționate, și o expoziție de carte istorică și literară .Până în prezent am organizat

două ediții ale Proiectului educativ , prima în 2016, cea de a doua în 2017 . Scopul: să contribuim la

dezvoltarea personalităţii cu o înaltă conştiinţă naţională, iniţiată în valorile general – umane, naţionale

si responsabilă de trecut, prezent şi viitor, să îi ajutăm pentru a putea recepta şi înţelege, valorile autentice

ale culturii si ale trecutului istoric; şi de a forma respectul generaţiilor ce vor veni, faţă de idealurile

morale şi patriotice ale fiecărei societăţi.

Obiectivele urmărite:

• cultivarea sensibilitaţii faţă de trecutul istoric al patriei şi faţă de actele de curaj înfăptuite

• dezvoltarea emoţiilor artistico-patriotice

• inlesnirea cunoasterii si a înţelegerii trecutului si a tradiţiilor patriei

formarea comportamentului moral-patriotic

- 193 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Am considerat că aceast proiect educativ poate fi un nou şi bun prilej pentru elevii noştri de a

aduce un omagiu eroilor . Să ne înclinăm , cu adâncă emoţie şi respect ,în faţa jertfei celor care au făurit

poporul român şi au apărat cu preţul vieţii lor graniţele Patriei şi să presărăm pe mormintele şi la

monumentele eroilor, lacrimile recunoştinţei, aprinzând , totodată, o lumânare care să le lumineze calea

în veşnicie .

Eroii care au căzut pe front, fii ai satului, care şi-au dat viaţa pentru păstrarea integrităţii şi

suveranităţii, nu au fost uitaţi de comunitatea locală. Omagiul profund aduc cele trei instituţii locale :

Şcoala , Biserica , reprezentaţi comunităţi locale, care în fiecare an cinstesc trecutul ţării şi aduc un pios

gând de recunoştinţă Eroului, care a luptat fie în războiul balcanic, fie în cel de întregire naţional , ori în

al doilea război mondial. Este o faptă înţeleaptă să ne aducem aminte de toţi cei ce s-au jertifit pentru

ţară şi neamul românesc. Noi nu cinstim doar ‘’ţărâna eroilor’’, ci opera lor care este

nemuritoare.Credem că sărbătoarea aceasta ce se face în toată ţara are răsunet şi în cer , acolo unde eroii

se bucură de recunoştinţa noastră pe care le-o oferim , pentru că prin jertfa lor avem numele de român ,

integritate, ne-am păstrat tradiţiile , limba , credinţa nealterate.Luminaţi de această credinţă vie, mergem

la Monumentul eroilor , şi cu adâncă recunoştinţă să trimitem cerului recunoştinţa noastră, celor care au

luptat pentru a-şi apăra familia, credinţa , cultura, legea, neamul.La monumentul eroilor am pregătit un

moment artistic , un moment de reculegere , am depus o floare .

Prin această activitate am încercat să conturăm un profil al Eroului , al celui care a plecat de acasă

, de la coasă , de la plug , de lângă familie pentru a apăra pământul românesc. Practic am conturat un

erou , care provenea din mediul rural, un ţăran român , autentic , care se gândea la familia sa , iar în

momentele cele mai grele, de deznădejde şi de suferinţă la preotul din sat şi ,,puterea ,, unui slujbe.

Cinstirea eroilor, calda lor pomenire are menirea de a sădi în inimile şi mintea elevului (viitorul

cetăţean) respectul, recunoştinţa pentru valorile perene.

- 194 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Şcoala Gimnaziala ,,D.D.Pătrășcanu,,

Loc. Tomești, Județul Iași

Tel./Fax: 0232/290350

Nr.___________ din ___________

PROIECT EDUCAŢIONAL

CERC DE LECTURĂ

,,Îmbrăţişarea lecturii”

MOTTO:

,,Deschide cartea ca

să înveți ce au gândit alții;

închide cartea ca să gândești tu

însuți.”

(Heyde)

DIRECTOR, COORDONATOR,

MIRON MIHAELA PROF. RAȚĂ LUCICA

An şcolar:

2017-2018

- 195 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

A. INFORMAȚII DESPRE APLICANT Numele instituţiei/unităţii de învăţământ aplicante: Şcoala Gimnazială ,, D.D.Pătrășcanu,,

Adresa completă: Comuna Tomești, Judeţul Iași

Nr. de telefon/fax: 0232290350

Director: Miron Mihaela

Coordonator proiect: prof. Rață Lucica

bibliotecar > Petrilă Olga

A. INFORMAȚII DESPRE PROIECT

B.1. Titlul proiectului: Îmbrăţişarea lecturii

B.2. Categoria în care se încadrează proiectul: cultural – artistic

B. REZUMATUL PROIECTULUI

Proiectul a fost conceput în vederea găsirii celor mai eficiente modalităţi de stimulare a interesului

elevilor pentru lectură şi carte. Activităţile orientative propuse, care se vor a fi stimulative, au ca

obiectiv dezvoltarea capacităţii creatoare a elevilor.

C. PREZENTAREA PROIECTULUI

D.1. Argument, justificare

ARGUMENTARE

- 196 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Paradoxal, în aceste vremuri agitate, în care „timpul nu mai are răbdare

cu noi”, elevii găsesc încă, în interiorul lor, dorinţa de a citi. De aceea,

profesorul de limba şi literatura română are un rol important, şi anume, acela

de a-i stimula pe copii, de a găsi în permanenţă noi metode care să îi incite la

lectură. Desigur, totul trebuie să pară un joc, destindere şi relaxare. A citi de

dragul de a citi. Nimic impus. Totul se reduce la curiozitatea copiilor, la

interesul pe care îl au pentru un anumit gen de carte.

Mi-am spus de foarte multe ori că nici măcar nu mai contează ce citesc,

ci că o fac. În fond, le este atât de uşor să dea o carte la o parte în favoare unui

alt prieten, precum, calculatorul sau televizorul. Cu un singur click poţi avea

acces la informaţie. Absenţa unei lecturi susţinute e evidentă în vocabularul

lor sărac, în comportament, în gîndire, în violența limbajului.

Tocmai, de aceea e nevoie mai mult ca oricând să ridicam bariera

dintre copil și carte. Îndepărtarea lor de lectură trebuie sa fie un semnal de alarmă pentru toți dascălii.

Cred cu tărie că fiecare copil are disponibilitatea sufletească necesară apropierii de lectură.

Imaginația lor atât de bogată trebuie valorificată, iar copiii răspund chemării întotdeauna. Reușesc să te

surprindă, se gândesc de multe ori la unele lucruri care, ție, profesorului de română, nici nu îți treceau

prin cap. Aceste impulsuri sau sclipiri aș putea spune, trebuie încurajate.

Elevii au nevoie, mereu, de alternative. În loc de idei, rezumate, pot alcătui jurnale de lectură

care să le permită evidențierea sinelui. Discuțiile nerestricționate pot da senzația de libertate totală.

Metodele de lucru vor fi cele activ–participative. Toate activitățile desfășurate în cadrul cercului de

lectură vor veni în întâmpinarea orizontului lor de așteptare.

Găsesc că ar fi interesant pentru copii să afle că există drepturile cititorului pe care și le pot asuma

fară comentarii, observații sau reproșuri. Plină de entuziasm și de speranță aștept cu nerăbdare reacțiile

„micilor cititori”, bucuria pe care o vom trăi cu toții descoperind sau re-descoperind lectura/cartea.

D.2. Obiectivul general /scopul

Cultivarea interesului pentru lectură şi a plăcerii de a citi, formarea unui tânăr cu o cultură

comunicaţională şi literară de bază, capabil să-şi utilizeze în mod eficient şi creativ capacităţile proprii.

D.3. Obiectivele specifice ale proiectului:

cultivarea lecturii de plăcere

stimularea interesului pentru lectură şi formarea la elevi a unei gândiri autonome, reflexive,

critice

evidenţierea importanţei lecturii în dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi formare a

personalităţii

promovarea şi stimularea elevilor cu aptitudini literare şi plastice

formarea unor criterii proprii prin care elevul să distingă singur ce şi când să citească

dezvolatrea atitudinii de relaţionare a elevilor cu ei înşişi şi cu ceilalţi

- 197 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

însuşirea unor instrumente de analiză şi valorizarea a operelor literare

încurajarea aptitudinilor de creaţie literară ale elevilor talentaţi

familiarizarea cu personalităţi marcante ale culturii şi literaturii române

stabilirea relaţiilor de prietenie între elevi

D.4. Modalitati de realizare a obiectivelor:

organizarea de întâlniri între cadrul didactic şi elevii implicați în derularea proiectului

stabilirea unui calendar de activităţi la nivelul unităţii scolare implicate, în vederea realizării

obiectivelor propuse

D.5. Grupul ţintă căruia i se adresează proiectul

Elevii clasei a VII a A

D.6. Durata proiectului (când începe şi când se termină)

Noiembrie, 2017 – Mai, 2018

D.7. Descrierea activităţilor

Cum s-a născut cercul de lectură? Etapă anterioară începerii activităților propriu-zise

Un prim pas în realizarea demersului propus a fost familiarizarea elevilor cu realitatea obiectuală,

concretă a lecturii. În acest sens cadrul didactic coordonator al proiectului amenajează în clasă „Colțul

lecturii de plăcere!,, în colaborare cu Clubul de lectură ART. Acest colț este investit cu funcții simbolice,

de contact nemijlocit cu obiectul concret, menite să sensibilizeze elevii față de cultura scrisă.

În plicuri colorate (oranj de exemplu), am introdus texte de poezie românească contemporană.

Am început cu cinci plicuri. Elevilor nu le-am comunicat nimic, au fost lăsați să descopere singuri. Și

au făcut-o. Pe plicuri am scris: „Poezie de luat acasă”. Nu am impus nici un fel de restricții; singura

condiție a fost că dacă nu doresc să ia acasă poezia ar fi de preferat să o lase în plic și să nu o arunce. O

pot citi și apoi pot să o pună la loc, în acest caz. Apoi am cerut elevilor să aleagă o poezie care le place

și să o multiplice în formate care să încapă în plicuri. Și această activitate este benevolă. Satisfacția

elevilor este garantată.

1. PRIMA ÎNTÂLNIRE CU CERCHIȘTII

Data (perioada de desfăşurare): noiembrie 2017

Locul de desfăşurare: Sala de clasă

Participanţi: elevii claselor V-VIII

- 198 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

DESCRIEREA ACTIVITĂŢII: Ca surpriză, profesorul, în calitate de prieten pregăteşte foi colorate

cu citate din D. Pennac de genul „Cititul , maladie transmisibila pe cale textuală”. La prima întâlnire

vom discuta despre cum se vor desfășura activitățile noastre, și anume: vom citi fragmente din diferite

cărți, o altă variantă ar fi citirea începuturilor unor cărți (cerându-li-se elevilor să aprecieze care este cel

mai interesant și eventual îi motivează să citească cartea), vom desena (ilustrații pentru cartea preferată),

vom face semne de carte, vom realiza afișe pentru promovarea cercului de lectură, vom stabili care sunt

drepturile cititorului, vom avea un portofoliu în care vom pune diferite compuneri, un orar cu timpul

dedicat lecturii, jurnalul întâlnirilor, ne vom face câte un ecuson „ecusonul cercului”, vom sărbători ziua

lui Eminescu, a lui Caragiale, Ziua Mondială a Poeziei şi a Cărții pe 23 aprilie, vom avea diferite

concursuri („Cel mai bun afiș de promovare a lecturii”, „Recunoașteți autorul”, „Recunoașteți

personajul”, „Cel mai reușit portret”, „Cine știe câștigă”). Unul dintre concursuri va fi următorul:

participanții la cerc își vor realiza pentru cea mai interesantă carte citită un portofoliu individual cu harta

personajelor, harta timpului și a spațiului, un ciorchine cu cuvinte cheie, un acrostih de prezentare a

cărții, un blazon al unui personaj și o scrisoare către autor sau personaj. În urma acestui concurs elevii

vor primi diploma „Șoricel de bibliotecă“. La sfârșitul fiecărei întâlniri își vor nota impresiile despre

activitatea la care au participat și vom face „Cercul Prieteniei“ (ne așezăm în cerc și îi adresăm colegului

din fața noastră și pe al cărui umăr ne ținem mâna o urare potrivită pentru zilele următoare).

Responsabil: coordonator proiect

Beneficiari: elevi şi cadre didactice,

Modalităţi de evaluare: finalizarea portofoliului, acordarea de diplome

2. „A VENIT, A VENIT TOAMNA…”

Data (perioada de desfăşurare): noiembrie 2017

Locul de desfăşurare: Sala de clasă

Participanţi: elevii claselor V-VIII

DESCRIEREA ACTIVITĂŢII: activitatea se desfășoară pe baza unor lecturi suport, relevante pentru

tema propusă, cum ar fi: Emoție de toamnă, de Nichita Stănescu, Rapsodii de toamnă, de George

Topârceanu, Toamna, de Octavian Goga, Toamna, de George Coşbuc, Poezii, de George Bacovia

(Amurg de toamnă, Note de toamnă, Nervi de toamnă, Toamnă, Plumb de toamnă, Vals de toamnă).

Discuțiile au loc pe un fundal sonor, poezia lui Nichita Stănescu fiind cântată de Nicu Alifantis. Acţiunea

se finalizează prin realizare unui portofoliu al elevilor care să cuprindă compuneri, desene.

Responsabil: coordonator proiect

Beneficiari: elevi şi cadre didactice,

Modalităţi de evaluare: finalizarea portofoliului, acordarea de diplome

3. „TE UITĂ CUM NINGE DECEMBRE”

Data (perioada de desfăşurare): decembrie 2017Locul de desfăşurare: Sala de clasă

Participanţi: elevii claselor V-VIII

- 199 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

DESCRIEREA ACTIVITĂŢII: activitatea se desfășoară pe baza unor lecturi suport, relevante pentru

tema propusă, cum ar fi: Moş Crăciun, de Octavian Goga, În Ajunul Anului Nou, de Fănuş Neagu, La

săniuş, de Ion Agârbiceanu, Poezii, de George Bacovia (Decembrie, Decor, Amurg de iarnă, Tablou de

iarnă, Ninge), Iarna, de Vasile Alecsandri. Acţiunea se finalizează prin realizare unui portofoliu al

elevilor care să cuprindă compuneri, desene.

Responsabil: coordonator proiect

Beneficiari: elevi şi cadre didactice

Modalităţi de evaluare: finalizarea portofoliului, acordarea de diplome

4. „NEMURITORUL EMINESCU”

Data (perioada de desfăşurare): ianuarie 2018

Locul de desfăşurare: Sala de clasă

Participanţi: elevii claselor V-VIII

DESCRIEREA ACTIVITĂŢII: activitatea va începe cu vizionarea unei prezentări power-point:

„Viața și opera lui Eminescu”; recitarea unor poezii, interviu imaginar cu scriitorul,; în finalul activității

se desfășoară concursul litarar „O stea care nu va muri niciodată - Eminescu”. Concursul cuprinde 4

probe si 2 echipe concurente.

Probele:

1.„Să-l cunoaștem pe Eminescu!” Această probă conține câte 5 întrebări pentru fiecare echipă,

despre viața și opera poetului

2. „Recunoașteți poezia!” Fiecare echipă va primi câte un scurt fragment dintr-o poezie scrisă

de Eminescu și trebuie să recunoască titlul acesteia

3. „Cine este in imagine?” La această probă va trebui ca fiecare echipă să recunoască câte 3

portrete ale unor scriitori români cunoscuți.

4. „Cel mai reușit portret” (desen, grafică) La primele 3 probe se vor acorda câte 5 puncte pentru

fiecare răspuns corect, iar la ultima probă își vor acorda punctaj echipele, una alteia.

Activitatea se poate încheia cu un cuvânt al profesorului. Acesta va oferi câteva concluzii și îi va felicita

pe elevi pentru activitate.

Responsabil: coordonator proiect

Beneficiari: elevi şi cadre didactice

Modalităţi de evaluare: finalizarea portofoliului, acordarea de diplome

5. „SĂ NE JUCĂM DE-A TEATRUL”

Data (perioada de desfăşurare): februarie 2018

Locul de desfăşurare: Sala de clasă

- 200 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Participanţi: elevii claselor V-VIII

DESCRIEREA ACTIVITĂŢII: activitate începe cu prezentarea unui eseu, de către un elev, cu titlul

„Pe urmele lui Caragiale”; apoi vom urmări o prezentarea power-point: „Viața și opera lui Caragiale”;

următorul moment cuprinde realizarea unei compuneri „O zi cu Goe”, un interviu imaginar cu scriitorul,

realizarea unui desen inspirat din Schițele autorului; în finalul activității se desfășoară concursul litarar

„Pe urmele lui Caragiale”. Concursul cuprinde 4 probe si 2 echipe concurente.

Probele:

1.„Să-l cunoaștem pe Caragiale!” Această probă conține câte 3 întrebări pentru fiecare echipă,

despre viața și opera scriitorului

2. „Recunoașteți opera!” Fiecare echipă va primi câte un scurt fragment din opera lui Caragiale

și trebuie să recunoască din ce operă face parte.

3. „Cine este in imagine?” La această probă va trebui ca fiecare echipă să recunoască câte 3

portrete ale unor scriitori români cunoscuți.

4. „5 minute actori” Fiecare echipă va interpreta scurte fragmente din 2 schițe ale scriitorului.

La primele 3 probe se vor acorda câte 5 puncte pentru fiecare răspuns corect, iar la ultima probă

își vor acorda punctaj echipele, una alteia.

Activitatea se poate încheia cu un cuvânt al profesorului. Acesta va oferi câteva concluzii și îi va felicita

pe elevi pentru activitate.

Responsabil: coordonator proiect

Beneficiari: elevi şi cadre didactice

Modalităţi de evaluare: finalizarea portofoliului, acordarea de diplome.

6. „ZIUA INTERNAȚIONALĂ A POEZIEI” – MUZICA CUVINTELOR (de la

literatură la muzică)

Data (perioada de desfăşurare): martie 2018

Locul de desfăşurare: Sala de clasă

Participanţi: elevii claselor V-VIII

DESCRIEREA ACTIVITĂŢII: activitatea își propune descoperirea unor melodii pe versurile autorilor

studiați, familiarizarea elevilor cu conceptul de „ars poetica” și definirea poeziei în concepția celor mai

reprezentativi poeți români, urmărirerea unei prezentări power-point, recital de poezie.

Responsabil:coordonatori proiect

Beneficiari:elevi şi cadre didactice

Modalităţi de evaluare: finalizarea portofoliului, acordarea de diplome

- 201 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

7. „ZIUA INTERNAȚIONALĂ A CĂRȚII”

Data (perioada de desfăşurare): aprilie 2018

Locul de desfăşurare: Sala de clasă

Participanţi: elevii claselor V-VIII

DESCRIEREA ACTIVITĂŢII: fiecare dintre membrii cercului vor pregăti fluturași cu “ziceri”

despre carte și lectură, pe care îi vor împărți colegilor din școală, și afișe cu Ziua Mondială a Cărții, pe

care vor putea scrie: „Cercul de lectură vă urează note bune, multe cărți și mult timp pentru citit! La

mulți ani, carte!“ sau alte texte propuse de ei; vor urmări o prezentare power-point: „Îmbrățișarea

lecturii”, cu ocazia acestei zile putem organiza și „Parada cărților”, unde fiecare participant își prezintă

cartea preferată printr-un afiș, de exemplu. Elevului îi aparţine alegerea modalităţilor de prezentare a

cărţii. Putem organiza și „un tur al impresiilor”, astfel, fiecare elev propune colegilor un tur al cărţii ce

l-a impresionat sau, dimpotrivă, l-a intrigat. Acesta trebuie să le prezinte cartea: câteva citate

semnificative, idei, impresii, o prezentare succintă a subiectului sau a personajelor etc. Turul cărţii va fi

urmat de o conferinţă de presă, unde colegii vor adresa întrebări celui care a realizat prezentarea.

Răspunsurile acestuia se dovedesc a fi foarte importante deoarece de acestea depinde succesul prezentării

ce are ca scop motivarea colegilor de a citi cartea prezentată.

Acestă metodă are un mare impact deoarece informaţiile, sugestiile vin din partea colegilor, iar rolul

profesorului este acela de moderator al discuţiilor. Elevii sunt purtaţi în lumea ficţiunii nu de o instanţă

autorizată (profesorul de Limba şi Literatura Română), ci de proprii lor colegi.

La sfârșitul activității putem propune urrmătorul concurs: participanții la cerc își vor realiza pentru cea

mai interesantă carte citită un portofoliu individual cu harta personajelor, harta timpului și a spațiului,

un ciorchine cu cuvinte cheie, un acrostih de prezentare a cărții, un blazon al unui personaj și o scrisoare

către autor sau personaj. În urma acestui concurs elevii vor primi diploma „Șoricel de bibliotecă“

Responsabil: coordonator proiect

Beneficiari: elevi şi cadre didactice

Modalităţi de evaluare: finalizarea portofoliului, acordarea de diplome

8. „LITERATURA ȘI CINEMATOGRAFIA” – de la carte la scenariu literar

Data (perioada de desfăşurare): mai 2018

Locul de desfăşurare: Sala de clasă

Participanţi: elevii claselor V-VIII

DESCRIEREA ACTIVITĂŢII: activitatea presupune vizionarea unor ecranizări după cărți ale unor

autori studiați, de exemplu: Amintiri din copilărie, de Ion Creangă, Baltagul, de Mihail Sadoveanu etc.

Responsabil:coordonatori proiect

Beneficiari:elevi şi cadre didactice,

- 202 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Modalităţi de evaluare: finalizarea portofoliului, acordarea de diplome

D.8. Rezultate aşteptate:

Implicarea continuă a cadrelor didactice în atragerea efectivă a elevilor în organizarea unor activităţi cu

caracter extracurricular, activităţi ce vor conduce la creşterea calitativă şi cantitativă a acestora.

D.9. Evaluare

Analiza lunară a activităţilor desfăşurate şi a rezultatelor obţinute

Observarea impactului asupra copiilor implicaţi în aceste activităţi

Realizarea de mape/portofolii de documentare ce conţin materialele culese

Continuitatea/sustenabilitatea proiectului.

Prin realizarea acestui proiect am realizat situaţii concrete de învăţare, copii îmbogăţindu-şi orizontul

cultural şi experienţa personal

- 203 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

PROIECT DE EXCURSIE

FRUMUSETILE PATRIEI

EXCURSIE TEMATICA

APLICANTUL : SCOALA PROFESIONALA SPECIALA NR. 2

AVIZ DIRECTOR:

AVIZUL CONSILIERULUI EDUCATIV:

Data si durata excursiei: 17-19 Noiembrie 2017

Itinerariul excursiei : Bucuresti- Ploiesti- Valenii de Munte- Cheia- Brasov-

Rasnov- Bran.

COORDONATOR: Prof. SERBAN GEORGETA

- 204 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

ARGUMENT

Ne-am propus organizarea unei asemenea activitati din dorinta de a oferi

elevilor nostri posibilitatea cunoasterii frumusetilor patriei noastre, precum si

cunoasterea trecutului istoric al neamului nostru.

Calitatea mediului , reflectatta in peisaje bine conservate si in absenta poluarii

factorilor de mediu( aer, apa, sol, vegetatie, fauna) la care se adauga obiectivele

turistice istorice, traditiile si elementele de folclor romanesc, constituie elemente a

caror atractivitate turistica a sporit considerabil in ultimele decenii.

MOTIVELE- care au determinat alegerea acestui proiect sunt:

- nevoia informarii corecte a elevilor cu privire la dezvoltarea si promovarea

durabila a turismului;

- responsabilizarea elevilor privind conservarea destinatiilor turistice ;

- constientizarea necesitatii protejarii mediului ambiant;

- formarea unor capacitati cognitive interdisciplinare prin imbinarea notiunilor de

geografie, istorie, religie, biologie cu specificul natural si cu regiunile strabatute ;

- stabilirea unor relatii de prietenie intre elevii scolii.

GRUPUL TINTA

Proiectul se adreseaza in primul rand celor 46 elevi participanti la aceasta

excursie, elevi din clasele IX- XII.

SCOPUL SI OBIECTIVELE EXCURSIEI

SCOPUL PROIECTULUI :

Cunoasterea obiectivelor naturale si istorice, promovarea dialogului si a

prieteniei ;

Conservarea resurselor turistice naturale ;

Observarea atenta a comportamentelor elevilor ;

Evaluarea capacitatii de adaptare a elevilor la diverse situatii de invatare ;

Realizarea unor fotografii/ albume.

- 205 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Valorificarea cunostintelor dobandite in cadrul orelor de geografie.

OBIECTIVE GENERALE :

A. Informativ : - dezvoltarea orizontului de cunoastere prin imbinarea

notiunilor de geografie, istorie, religie , biologie cu specificul cadrului natural si cu

regiunile strabatute.

B. Educative : - cultivarea sentimentului de mandrie patriotica prin declansarea

de emotii aprecieri asupra frumusetilor fizice, economice, religioase ale teritoriului

patriei

- impletirea cu elemente de istorie ale trecutului si prezentului poporului roman ;

- formarea deprinderilor de observare, de sesizare a aspectelor ecologice, de

poluare a mediului si cultivare a unei educatii ecologice.

OBIECTIVE SPECIFICE :

a) Cognitive :

- sa se informeze asupra itinerariului si a obiectivelor propuse pentru vizitare ;

- sa analizeze aspectele geografice, biologice, si etnografice de pe parcursul

excursiei.

b) Afectiv- atitudinale :

- sa aprecieze frumusetile florei si faunei zonei vizitate ;

- sa sesizeze frumusetile patriei si sa le surprinda in fotografii ;

- sa isi gaseasca interesele comune cu elevii de aceeasi varsta cu ei ;

- sa impartaseasca date din experieta personala.

c) Psihomotorii :

- sa selecteze si sa realizeze un CD cu obiectivele turistice vizitate.

PREGATIREA EXCURSIEI

Anutarea excursiei :

Cu cel putin o luna inainte de data efectuarii, este anuntata excursia pe care o vor

face elevii in zona : Bucuresti- Rasnov- Bran.

- 206 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Pregatirea elevilor : Se face in cadrul unei lectii sau intr-o sedinta speciala de

instructaj, cu care ocazie profesorii responsabili arata scopul excursiei, traseul cu

punctele cele mai importante.

Se precizeaza materialele necesare fiecarui elev pentru activitatae desfasurata.

Se stabileste mijlocul de transport , autocarul, pretul biletelor , banii necesari

pentru cazare, pentru vizitarea monumentelor de cultura, a muzeelor.

Profesorii si elevii, pe baza hartii fizice a Romaniei , descriu traseul turistic ce

urmeaza a fi parcurs, precizeaza formele de relief, orasele de rezonanta istoricadar

si economico- administrative .

EVALUAREA INITIALA

S-a observat interesul elevilor cat si a parintilor in realizarae acestui proiect.

Elevii au luat informatii folosind internetul, reviste, carti de specialitate cu privire

la obiectivele propuse in desfasurarea excursiei.

EVALUAREA FINALA

La finalul excursiei, ne propunem :

- realizarea unor albume foto, CD-uri cu obiectivele vizitate si importanta

acestora ;

- organizarae unui concurs de fotografii pe diferite teme : geografie, istorie, religie

si biologie.

OBIECTIVE NATURALE :

Muntele Rosu( Cheia) ;

Pestera Valea Cetatii( Rasnov)

Culoarul Rucar Bran.

OBIECTIVE ISTORICE SI LITERARE :

Muzeul Ceasului( Ploiesti)

Muzeul Petrolului( Ploiesti)

Muzeul I.L.Caragiale( Ploiesti)

Muzeul Memorial N. Iorga( Valenii de Munte)

- 207 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Cetatea Rasnov( Brasov)

OBIECTIVE RELIGIOASE :

Manastirea Cheia

NOTA DE PREZENTARE

In cadrul procesului instructiv- educativ , excursia scolara este folosita tot mai

mult ca metoda de invatamant.

Aceasta formeaza la elevi deprinderea de a observa direct anumite fenomene,

legaturile stranse dintre ele, interdependenta lor.

Excursia poate deveni o abordare cu caracter interdisciplinar a unei tematici

stabilite anterior.

Are un rol important in educarea elevilor in spiritul moralei civice, dezvoltandu-

le anumite deprinderi de manifestare colectiva si dezvoltandu-le interesul pentru

cunoastere.

AVANTAJELE EXCURSIEI : - contactul cu lumea reala ;

- observarea si studierea fenomenelor in conditii naturale si sociale, dezvoltarea

deprinderii de a se descurca intr-un mediu diferit, dezvoltarea atentiei.

AGENDA EXCURSIEI

Nr.

crt.

OBIECTIVUL TURISTIC

VIZITAT

DOMENIUL DE

ACTIVITATE

RELEVANT

RESPONSABIL

CU

PREZENTAREA

INFORMATIILOR

PARTENERI

1. Muzeul Ceasului

Muzeul Petrolului

Istorie Prof. Serban

Georgeta

Personalul

muzeului

2. Manastirea Cheia Educatie

religioasa

Prof. religie Personalul

manastirii

3. Muntele Rosu Geografie si

stiinte ale naturii

Prof. Serban

Georgeta

Ghidul turistic

4.

Cetatea Rasnov Geografie si

istorie

Prof. Serban

Georgeta

Persolul cetatii

Ghidul turistic

5. Pestera Valea Cetatii Geografie si

stiintele naturii

Prof. Serban

Georgeta

Personalul

pesterii

Ghdul turistic

- 208 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

ADEVĂRUL TEORETIC VS CRUNTUL ADEVĂR

Prof. EMANOIL GINA VIORICA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ „G-RAL EREMIA GRIGORESCU“

Când am îmbrățișat cariera didactică, nu am fost convinsă decât de faptul că-mi place să lucrez

cu copiii, că e frumos să formezi oameni, să îi ,,crești”; știam de la învățătoarea mea că este o meserie

curată, care presupune mult efort și dăruire(asta am învățat cu timpul).

De-a lungul timpului am înțeles că profesorul de religie are o responsabilitate mult mai mare,

uriașă, întrucât dăruiește copiilor, dar și mai mult, dăruiește suflete Cerului!

Dumnezeu a lucrat ca eu să-mi dobândesc experiența în mai multe școli, unele dificile, altele mai

putin și am aprofundat noțiunea de dăruire din perspectiva profesorului, a creștinului, a lui Nicolae

Steinhardt care m-a cucerit cu expresia ,,Dăruind vei dobândi”. La Pr. Steinhardt da ice dai ce nu ai,

tocmai aici este farmecul!Dai fără să aștepți o recompensă imediată, estimată, calculată la un anumit

nivel.Dai mult pentru un zâmbet care schimbă starea sufletească a unui copil necăjit, pentru îmbrățișarea

copiluilui abandonat sau neglijat de părinți.Iar în școala în care sunt titulară de 12 ani tocmai asta facem,

eu și colegii mei: dăm mai ales ce nu avem, căci suntem nevoiți să dăm ce le lipsește elevilor noștri –

atenție, iubire părintească, mulți dintre ei neavând părinți sau avându-i doar în acte! Numai așa le captăm

atenția să asculte și ce vrem să-i învățăm, numai arătându-le că și ei sunt iubiți, sunt importanți, sunt

ființe umane cu dreptul la atenție, la apreciere și zâmbet!

Astfel, m-am trezit dintr-o dată că trebuia să fiu ,,mamă” de adolescent în același timp în care

eram mama copiilor personali, mult mai mici, să fiu prieten pentru copii rătăciți și dezorientați într-o

societate prea materialistă și ocupată de zbuciumul cotidian ca să mai aibă răgaz pentru ei…să le arăt

,,frumosul” tocmai acolo unde nu-l puteau nicidecum întrezări neghidați- în egoismul sau ironiile

colegilor răutăcioși,în mizeriile mass-mediei,în dificultatea temelor prea lungi sau în absurditatea

restrictiilor impuse de părinți și profesori, în vacarmul stresant al străzii, în sărăcia materială și

intelectuală etc.

La început mi-a fost foarte greu să nu ,,iau cu mine acasă” problemele și neajunsurile elevilor

mei.Imposibil să nu mă gândesc continuu la durerile lor prea mari pentru vârsta lor.Veneam acasă abătută

și-mi revenea zâmbetul numai când dădeam cu ochii de copiii mei.După o îmbrățișare se mai îndepărtau

de mine cele ale ,,altora”, trebuia să-mi canalizez toată atenția pentru copiii mei.Îi mulțumeam atunci lui

Dumnezeu că mi i-a dăruit, că le sunt alături, că sunt sănătoși și buni.

Mă mai încearcă și acum un sentiment de vinovăție față de elevii mei orfani sau neglijați de

proprii lor părinți, când le vorbesc despre familia mea, când trebuie să le spun câte ceva despre copiii

mei…sau când abordez temele despre familie, în general și atunci reușesc să-i conving că există și o

Mamă a tuturor, care nu abandonează niciodată pe nimeni – Maica Domnului și că au pe Tatăl Ceresc

alături în toate momentele vieții lor receptiv la nevoile lor. Așa i-am câștigat pe ei, necăjiții care-și duc

- 209 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

singuri ghiozdanul, iar pe cei din familii normale,de cele mai multe ori răsfățați doar prin simpla existență

a părinților lângă ei, a trebuit să-i învăț să dăruiască și să dobândească mai mult decât cele materiale.

Pentru că nu se poate preda religie fără a avea în vedere Sfânta Evanghelie, ,,dăruirea

darurilor”o consider o obligație a profesorilor de orice fel.Părintele profesor Constantin Necula spunea

în această privință într-un interviu:,,Orice dar pe care-l primiți fără să-l dați înapoi e un dar pierdut; și

pentru voi și pentru cei care vi l-au dat.”

DASCĂLUL DĂRUIEȘTE ȘI SE DĂRUIEȘTE

Menirea de dascăl este o șansă. Ești cu totul pregătit pentru a te dărui pe tine și prin tine,

cunoașterea ta. Se dezvoltă în sufletul tău dorința de iubire și de cunoaștere. Este legământul sacru făcut

Divinității , ție însuți, precum și copiilor și părinților acestora de a dărui din tot ceea ce ești.

Le aparții conștient.O legătura indestructibilă peste ani și vremuri. Dascălul se dăruiește total fără a

avea așteptări de la nimeni și nimic și își urmează destinul și și-l împlinește. Tot ceea ce face se

raportează la a crește el. Mereu să caute armonia, încrederea, echilibrul. Ca o joacă. Totul să fie de dragul

copiilor, a pedagogiei , a sistemului. Tot ce face și transmite ca informașie este ceea ce are nevoie copilul

din fața lui, respectând programa impusă. Elevului să-i fie drag să vină la școală, are ore cu Doamna sau

Domnul, abia așteaptă să învețe și capitolele următoare cu mine-dascălul. Și mai ales așteaptă să-l

surprind cu felul meu de a fi sau de a gestiona o problemă. Modul în care dascălul privește , gestionează

și rezolvă o problemă sau o stare creată își va pune amprenta ulterior în dezvoltarea lui.La fel de

important pentru elev este și cum arată și felul în care se îmbracă dascălul.Care este relația pe care o are

acesta cu colegii, familia lui și părinții elevului. La fel de importantă este și credința dascălului, care

sunt valorile reale după care se ghidează. Absolut tot ceea ce dăruiește dascălul își va pune amprenta

pe sufletul lui. Tot ceea ce este, spune, gândește și face. Pentru el dascălul este mentorul. El este modelul

lui în viață. Ce poate fi mai înălțător pe pământ decât să știi că unul lângă altul , dascăl-

elev, elev-elev sau dascăl-părinte ,adică împreună aducem Raiul pe pământ. Dascălul și-a îndeplinit

misiunea în momentul în care atunci când părăsește planul fizic rămâne în conștiința elevilor ca fiind

Om. Îmi amintesc cu mare drag de mulți dintre dascălii care mi-au marcat anii de școală prin dăruirea

lor necondiționată.Îmi sunt modele pentru întreaga viață, modele de Oameni și modele de dascăli.La fel,

nu am uitat nici pe cei care erau mai aspri, mai neîngăduitori cu copilăriile noastre, mai dificili uneori,

chiar de temut.Încerc astfel, când sunt la catedră, să-i determin pe elevii mei să nu mă perceapă altfel

decât ca pe o soră mai mare, ca pe o prietenă devotată, căci numai așa îi pot determina să spună ce au pe

suflet, să fie sinceri și cooperanți.Am citit cândva un proverb chinez, care spune: ,, Spune-mi și voi uita,

arată-mi și s-ar putea să țin minte, implică-mă și voi înțelege.“O amintire mai putin plăcută este cu a

unui băiețel care în clasa I, acum 3 ani, era exagerat de ,,lipicios”, căuta chiar și în timpul orei pretexte

pentru a veni să mă îmbrățișeze.Cercetând situația lui, am aflat că mama lucra undeva mai departe de

oraș, iar copilul o vedea doar în week-end.M-am bucurat și m-a durut în același timp faptul că-i țineam

puțin loc de mamă. Din păcate, același sentiment îl retrăiesc cu copiii proveniți din centre de plasament,

care se agață de orice persoană blândă, dispusă a le acorda câteva momente de atenție. Dacă noi, adulți

fiind, reușim de cele mai multe ori să lăsăm la intrarea în școală problemele personale, elevii reușesc

mai greu.Adesea simțim că îi frământă foarte mult sufleteşte neînţelegerile din familie, lipsurile, sau li

se citește bucuria unor evenimente pe chip și atunci nu poți trece rigid, nepăsător peste aceste stări. Rupi

câteva momente din timpul orei pentru a-l cerceta pe copil, intervii dacă este cazul să fie scos din starea

lui, fie că este visare, fie că este indispoziție. Am spus odată elevilor mei că eu consider activitatea mea

un schimb de experiență cu copiii, de la care am învățat foarte multe. Au fost extrem de surprinși:

,,Dumneavoastră ați învățat de la noi !? Cum adică, doamna, ce ați putut învăța de la noi!“ Le-am explicat

apoi cum fiecare dintre ei reprezintă pentru mine un mic univers de explorat, o carte cu exemple de trăiri,

- 210 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

de variante de poveste, de lecții de viață;am învățat de la elevii mei că poți reuși în viață dacă își doresc,

cu sau fără ajutorul părinților când din motive mai mult sau mai puțin binecuvântate aceștia nu le pot fi

alături. Am avut elevi loviți crunt de probleme cu care personal n-aș reuși să mă confrunt cu succes cum

au făcut-o ei.Am întâlnit, de asemenea, copii care-și doreau să postească, în ciuda faptului că familia nu

obișnuia, nici măcar mama.Aceștia sunt, desigur, un imbold pentru mine, dacă vreodată aș șovăi în

privința postului.Nicolae Iorga spunea că ,,Școala cea bună este aceea în care și școlarul îl învață pe

profesor". Personal,i-am învățat să dăruiască la propriu și la figurat din puținul lor și iar îmi

vine în minte o lectie primită de la elevii mei.Anul acesta am fost invitată la banchetul clasei pe care o

cunosc de când era clasa I, iar din clasa a V-a le-am fost dirigintă.Colectivul, foarte unit datorită doamnei

învățătoare, a considerat firesc să contribuie material pentru cei patru colegi care erau în centrul de

plasament din apropierea școlii, pentru că in cei opt ani de școală au împărțit bune și rele, erau ,,ai lor”.Nu

a trebuit să le sugerez eu acest lucru și , oricum, nu era pentru prima dată când o făceau.O fată, de altfel

singura dintre cei patru, a plâns foarte mult și mi-a fost greu să o determin să se bucure de acea ultimă

întrunire a lor ,cu bucurie , nu plângând. Erau lacrimile de recunoștință ale copilului ce primise încă o

dovadă de iubire de la colegi, căci din altă parte nu avea cum.

Din experiența personală și nu numai, am observat

că există colective în fața cărora e o plăcere să te afli și altele care te bucură mai puțin( sunt gălăgioși,

mai greu de stăpânit, obositori).Acolo unde intri cu plăcere este astfel pentru că există disponibilitatea

lor de a te asculta, de a te primi în viața lor, de a-ți da ocazia să fii ceea ce vrei – profesorul lor.Sunt

multe clase mai gălăgioase care la religie stau smirnă.De ce? Pentru că aici pot discuta despre probleme

de suflet, pot găsi soluții sau lămuriri ...pentru că acolo este nevoie de ,,doctor”, acolo doare și le mai

trece dacă văd că profesorului îi pasă. Cred că eşecul profesorilor constă în faptul că nu-i înţeleg pe copii,

nu-i întreabă nimic şi nu se implică în problemele lor. Nu

folosește nimănui un profesor care vine în fața elevilor ca un robot, insensibil, distant, obligat parcă să-

și țină discursul, care iese din clasă cum a intrat.Elevul ideal, în această situație, va fi poate politicos, dar

nu este suficient nici pentru unul, nici pentru celălalt.

PĂRINTELE DĂRUIEȘTE

Orice copil are nevoie pentru a se dezvolta normal de familie iubitoare ( ambii părinți, frați și

surori, bunici ), de hrana, haine, jucării, educație ,înțelegere, ajutor, toleranță,libertate, rugăciune, joc-

jucării, modele bune.Îmi amintesc că am avut toate acestea și am avut o copilărie fericită, care a pus baze

solide omului ce sunt astăzi. Copilul are nevoie

de multă dragoste şi afecţiune, precum şi de multă povăţuire. Vrea să stai lângă el, să-ţi spună

problemele lui, să-l mângâi, să-l săruţi. Atunci când copilul cel mic este câteodată neliniştit şi face

zburdălnicii, dacă mama lui îl ia în braţe, îl mângâie şi-l sărută, se linişteşte. Dacă de mic copil se satură

de dragoste şi afecţiune, mai târziu va avea putere să înfrunte toate problemele vieţii.

Din păcate sunt mulți părinți care nu

conștientizează faptul că sunt indispensabili dacă vor să-si educe copii sănătosi din punct de vedere

spiritual.Nu există scuze pentru părinții care nu-și cresc cu dăruire copiii cu care au fost binecuvântați

de Dumnezeu.Oricât de greu ar fi, de istovitoare lupta pentru ei, a fi părinte este o onoare pe care ne-o

face Creatorul. Ținând cont de asta, te străduiești să fii un părinte bun din toate puterile tale, cauți, afli

cum și cu ce măsură,și nu simți nici o apăsare, căci iți iubești copiiii.

Există statistici care ne prezintă o situaţie alarmantă în ceea ce priveşte

grija asupra copiilor noştri, care pare să se diminueze tot mai mult. Neglijarea copilului de către părinţi

reprezintă forma de încălcare a drepturilor copilului cel mai des raportată către Autoritatea Naţională

pentru Protecţia Drepturilor Copilului.

Un copil are nevoie de părinți fericiti și echilibrati pentru a putea fi ei înșiși fericiți și a crește

- 211 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

armonios.Fiecare copil are un fel special de a percepe iubirea. De aceea, pentru a-l face să se simtă iubit,

părintele trebuie să învețe să vorbească în limbajul unic de iubire al copilului.Ar fi minunat dacă părinții

ar putea oferi copilului, în fiecare zi, momente în care să se simtă apreciat și iubit.Copilul are și el nevoie

să se simtă util și valoros în familie.Nu cantitatea de timp este importantă, ci calitatea timpului petrecut

împreună.

CÂND PĂRINȚII NU POT SAU NU VOR…

Există o sumedenie de cazuri nefericite, triste până la drame, care deși par rupte din telenovele

sunt cât se poate de reale și prea multe ca număr.Unele dintre acestea sunt rezultatul stării economice a

sociatății în care trăim și în care unii au eșuat ca părinți.Dureros este că tot mai mulți copii au parte de o

astfel de situație nedoritățCăci până ajung autoritățile să-l ajute, presupunând că îi oferă exact ce-i

trebuie, copilul primește lecții dure, mult prea dure poate uneori, care-l maturizează forțat, brusc și-i

înnăspresc caracterul deja.

În activitatea de profesor am constatat că nu te poți plictisi.Fiecare colectiv are ceva aparte,

fiecare elev este deosebit, un mic univers care receptează și reacționează diferit, surprinzător de multe

ori, mai mult sau mai puțin interesat.De multe ori suntem nevoiți să rupem tiparele pedagogice, metodice

etc, pentru a ne adapta specificului clasei. În cazul meu, aș putea spune chiar specificului școlii pentru

că în toate colectivele de elevi există copii aflați în situații familiale delicate, dacă au cât de cât o

familie.A trebuit deci, să transform lecțiile în care este vorba despre cinstirea părinților în lecții un pic

mai altfel, pentru a nu-i face pe unii să plângă sau chiar mai rău decât atât.

Ce poți spune unui copil care se trezește vorbind neîntrebat:,,Eu vreau să moară tata !”M-a șocat

atitudinea elevului care era în clasa a VIII-a, cu atât mai mult cu cât a făcut această afirmație în fața

colegilor, fără nici o reținere.Am încercat să-i arăt imediat cât de mult greșește, i-am propus să-și

imagineze viața fără prezența tatălui, fără munca și banii pe care-i aduce în casă, pornind de la telefonul

mobil de ultimă generație pe care îl avea...zadarnic! Tot ceea ce avea el personal, erau datorită mamei,

care contrar părerilor tatălui i le cumpăra.,,Toate sunt luate cu scandal !- îmi spunea copilul.Niciodată

tata nu a fost de acord să am telefon, să merg într-o excursie sau să ies cu colegii...Dezbaterea am

continut-o pe parcursul mai multor ore, căci mă durea foarte mult convingerea lui că i-ar fi mai bine fără

tată.Îi plăcea să pară ,,dur” și se considera stăpân pe propria viață, vedea destul de puțin că este totalmente

dependent de părintele pe care îl urăște. Poate l-am sensibilizat puțin, dar foarte puțin, când i-am spus că

nu întâmplător i-a dat Dumnezeu un asemenea părinte, că totuși îl iubește așa în felul lui, doar un singur

copil are...că trebuie să aibă și părți bune ca părinte, dar vai, cât de mult a mai greșit tatăl față de acest

copil.Este un copil care la școală încă de mic era mai neastâmpărat, chiar îi plăcea să necăjescă

intenționat pe colegi și profesori.Era manifestarea lui pentru că acasă nu se simțea iubit, tatăl era foarte

aspru, poruncitor adesea, mai folosea și violența când ceva nu-i convenea, așa că mama, depășită de

această situație, îi ascundea multe lucruri despre copil, chiar și de la școală.Când tatăl a ajuns pe la școală

a fost luat prin surprindere de o situație școlară care acasă îi era prezentată mult mai roz și iarăși s-a

dezlănțuit urgia! Copilul a crescut și a văzut un refugiu în mama lui, dar a speculat foarte mult acest

lucru, mama fiind adesea prinsă ,,între ciocan și nicovală”. Toţi am fost părinţi sau vom fi părinţi, după

cum toţi avem în minte perioada copilăriei şi a adolescenţei şi e util să ştim că nu putem interzice copiilor,

că nu putem să-i pedepsim sever, grav, dacă vrem să avem o relaţie normală cu ei.

- 212 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Partea bună a lucrurilor este că obișnuiesc să meargă pe la mănăstiri, chiar îmi povestea de fiecare

dată cu bucurie ce locaș sfânt a mai vizitat sau unde urmează să mai meargă.Atitudinea sa de adolescent

revoltat era de multe ori explozivă față de alți colegi la fel de orgolioși pentru câte o vorbă aruncată la

întâmplare. Nu era un copil cu un fond sufletesc rău, ba chiar îl percepeam sensibil uneori, însă este unul

dintre cei tratați numai cu asprime pentru greșelile copilăriei, privat de înțelegerea deplină a familiei și

astfel, dezorientat.Aici teama de a nu fi iubit era parțial justificată.Și odată instalată, copilul nu făcea

decât să atragă atenția celor maturi, deși aceștia pot avea impresia că nu fac altceva decât să se ocupe de

copil cum trebuie.Dar atenția pe care i-o acordau părinții și în special tatăl, era de natură negativă, pe

când copilul are nevoie de emoții pozitive pentru a-și schimba compotamentul.Funcționa aici și o

autentică încăpătânare, specifică în general băieților.La aceasta trebuia intervenit cu delicatețe, pentru

înnobilarea și elevarea lui, căci încă se poate face ceva cu el. 1

Acum s-a angajat și lucrează cot la cot cu mama, ceea ce-l va face să aprecieze mai mult banii,

care nu-i lipseau niciodată din buzunar pe timpul școlii.Am convingerea că va găsi cu ajutorul lui

Dumnezeu echilibrul, în așa fel încât să-și aprecieze tatăl care-l hrănește și-l ține în scoală, spre deosebire

de alți părinți, care au ales să iasă definitiv din viața copilului după ce s-a născut, cu toată blândețea sau

asprimea lui. Adulţilor, părinţi și profesori, le e greu să

înţeleagă faptul că un copil este o persoană, care are universul lui, nevoile lui şi trebuie să fie înţeles şi

respectat.Tocmai de aceea și sunt foarte multe problemele și dificultățile în educarea copiilor cărora

mulți părinți nu sunt pregătiți să le facă față.Ar trebui înainte de toate să încerce să se pună în locul lor,

pentru a înțelege de ce se revoltă și de ce refuză să îndeplinească cerințele adulților.

După ani de experiență am început să cunosc copiii din familii monoparentale după privirea

acestora.Cu mare tristețe văd cât caută acești copii nevinovați o compensație, o explicație, o alinare, un

ajutor pentru a-i sprijini să meargă mai departe fară efecte secundare,să fie ,,ca ceilalți”.Se văd toate

acestea și la serbările școlare sau alte activități care implică prezența părinților.Nici părinților nu le-o fi

ușor, dar parcă prea mulți renunță la lupta pentru binele familiei, ținând cont de orgolii personale și

uitând de ce au mai de preț ca șă cuplu – copiii.

În astfel de situații se întămplă frecvent ca omul de la catedră să fie luat ori drept părintele care

dintr-un motiv, pe care nu-l comentez, a plecat din familie, ori drept ,,prietenul” căruia îi poți spune toate

supărările tale, că le poate rezolva. E absurd, dar e real!Copiii se agață de cine este dispus să-i

asculte.Doamne ferește să nu aibă la îndemână o persoană rațională, căci poate fi astfel și mai mult rănit,

debusolat, pradă ușoară pentru oameni de tot felul.

Un plus de suferință pentru copil este când este obligat să accepte înlocuitorul părintelui plecat,

părintele vitreg.Și poate veni și acesta cu un copil al său, sau poate apare un frățior mai mic destul de

repede.În astfel de cazuri, copiii sunt puși în fața unor probleme ,,de oameni mari”cărora să le facă

față.Mai mult pot apare gelozii, părerea că este nedreptățit sau defavorizat în avantajul celuilaltetc, și

atunci școala nu prea mai este o prioritate.

Este imposibil să fie bine primită în aceste condiții o lecție despre familie, fără discuții cu

exemple din casa lor, căci simt nevoia să înțeleagă și să știe de ce la ei este altfel.Am cunoscut o astfel

de familie, care-și iubea băiatul foarte mult, dar după câțiva ani părinții nu s-au mai putut suporta.Așa

1 T. ȘIȘOVA, ,,Probleme și dificultăți în educarea copiilor” , pag.51.

- 213 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

de tare i-a ros orgoliul sufletul mamei, încât de fiecare dată când copilul trebuia să fie luat de tată, în

week-end sau vacanțe, nu-i permitea asta fără hotărâre judecătorească - un demers pe care tatăl îl făcea,

de dragul copilului, chiar dacă presupunea o cheltuială în plus...și rezultatul a fost că, la vârsta

majoratului, băiatul s-a mutat în apartamentul tatălui, care locuia cu noua soție – o femeie foarte rațională

– cu părinții ( bătrâni și bolnavi), renunțând la camera individuală pe care o avea în casa bunicilor

parentali, în ciuda faptului că mama nu se recăsătorise. Acum mi se pare că mama a plătit destul de dur

atitudinea cu care l-a tratat pe tatăl copilului său după divorț, iar copilul s-a dovedit a fi mult mai rațional,

alegând sa-ți ajute părintele care îl înțelege cu adevărat și a cărui iubire a simțit-o permanent.

Iată cum tatăl, care a dăruit copilului său momente de viață speciale, vacanțe frumoase, si-a

dobândit alături pentru totdeauna băiatul pe care instanța l-a dat în grija mamei automat – conform legii,

s-a dăruit ca tată și răsplata a venit de la copilul său matur, bine crescut, capabil să ia o decizie corectă.

Sărăcia este o altă

cauză care poate să împiedice accesul sau succesul la şcoală, pentru că nu ai cu ce să te îmbraci, să te

încalţi, sărăcia poate să te facă să nu te dezvolţi şi să funcţionezi cum trebuie pentru că mănânci puţin şi

prost. Sigur contează, pentru că te simţi sub standardul celorlalţi copii, dar cred că cel mai mult nu

sărăcia, nu lipsa banilor contează, ci cel mai mult pentru un copil este să se simtă iubit şi să fie lângă

familia lui şi să simtă lucrul ăsta. Că e sărăcie, că nu e sărăcie, asta e cea mai mare bogăţie pentru un

copil şi asta îl dezvoltă pe el, să ştie că e iubit şi se duce acasă şi totul e bine şi-l aşteaptă cineva cum

trebuie.

Ce ne facem când nu-l așteaptă nimeni? În anii trecuți aveam o clasă a IV-a cu ora de religie la

sfârșitul programului lor.Imediat cum spuneau rugăciunea la finalul orei, țâșneau pe ușă ca din pușcă cei

mai mulți dintre ei.Numai unul rămânea mereu ultimul, iar fetița care încuia ușa îl zorea.Văzând că se

tot repetă acest obicei, l-am luat la întrebări cu o anume rezervă, căci presimțeam că suferă.Mi-a spus că

el nu se grăbește, că oricum nu-l așteaptă nimeni acasă, n-are cine se îngrijora de întârzierea lui.Era

abandonat de mama care plecase în străinătate de mult, când încă nu era școlar.Îl creștea tatăl și bunica

paternă, ambii la lucru în timpul zilei, iar el – o minune de băiat, premiantul clasei, deși greșit constrâns

de tată să fie mereu cu el , chiar și când acesta mergea la cârciumă!Niciodată nu-l lăsa în excursii, o

singură dată învățătoarea și-a călcat pe inimă și l-a luat fără stirea tatălui la grădina zoologică, pe vremea

când se făceau mai puține hârtii pentru activitățile extrașcolare.A riscat mult, dar a dăruit acestui copil o

bucurie pe care n-o va uita toată viața lui, iar mulțumirea aceasta e mai mare decât toate buchetele de

flori pe care i le-ar fi adus Andrei doamnei învățătoare, dar nu avea niciodată posibilitatea. E un copil

model, cu atâta dorință de a învăța și de a-și depăși condiția, care impresionează.Privirea lui în schimb,

este de cele mai multe ori îndreptată spre pământ, e a unui om resemnat, în pragul deznădejdii din păcate.

Fiecare profesor adună o mulțime de experiențe, plăcute și neplăcute, de-a lungul anilor. Acestea

au darul de a ne ajuta să reacționăm mai bine în viitor, căci adevărata meserie, să recunoaștem, nu în

facultate o învățăm, ci la catedră.Acolo este câmpul nostru de luptă, acolo trebuie să reacționăm

impecabil în orice împrejurare, să fim corecți, sufletiști, suficient de departe dar și de aproape de elevi

cât să fim respectați și ascultați.O sumedenie de experiențe ne marchează activitatea,poate chiar viața un

timp sau pentru totdeauna, ni le amintim și le judecăm din nou cu mintea de acum, vedem dacă am greșit

și împărtășim din experiența noastră și altora.

- 214 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Cert este că darul primit trebuie dat mai departe, iar Părintele Steihardt spunea: "Dumnezeu,

printre altele, ne poruncește să fim inteligenți. Pentru cine este înzestrat cu darul înțelegerii, prostia –

măcar de la un anume punct încolo – e păcat: păcat de slăbiciune și de lene, de nefolosire a talentului."

2

Educaţia, în sensul ei cel mai larg, este o chestiune de reţea umană şi de armonizare a energiilor.

Un copil nu creşte bine nici măcar când mama şi tata, deşi alături, au păreri contradictorii şi mesaje opuse

despre devenirea lui. Acesta învaţă să le speculeze şi, pentru că nu găseşte sub el o plasă de siguranţă –

cea a mâinilor lor prinse şi unite în decizii congruente – ajunge să se strecoare, să alunece în gol, să nu

îşi modeleze comportamente durabile şi control emoţional pozitiv. Dacă în şcoala românească, aşa cum

este ea deocamdată, actorii responsabili nu constituie o plasă coerentă de intenţii şi acţiune, copiii ajung

eşecuri, în cădere liberă, inadecvaţi emoţional, nesiguri şi mediocri. În multe momente ale

acestor vremuri situaţia arăta aşa: părinţi supăraţi pe alţi părinţi, profesori supăraţi pe alţi profesori,

părinţi supărați pe profesori şi profesori supărați pe părinţi. Toate taberele aveau dreptate într-un fel.Doar

că nu se ținea cont că în mijloc sunt cei fără apărare – copiii.

Principala datorie a cadrelor didactice este să dăruiască, a părinților, de asemenea, a preoților, a

bunicilor, a creștinilor din preajma copiilor, asftel încât copilul îmbogățit să simtă impulsul lăuntric de a

dărui la răndul său.Un om care intervine pentru a alina suferințele semenilor săi este un om sensibil și

cu tărie de caracter, care se simte împlinit și util pe fața pământului, încrezător în puterea și ajutorul date

lui de către Dumnezeu. Consider,de asemenea, că nu am epuizat nici pe departe subiectul darului

primit și oferit, căci așa cum Darurile divine sunt nenumărate, nenumărate sunt și modurile în care ele

se răsfrâng asupra noastră și ne îmbogățesc viețile.Este nevoie de multă muncă din partea tuturor

colegilor mei, a preoților, a părinților, căci numai uniți putem ajuta copiii să învingă răul ce-i pândește

la orice pas.Aș spune, de asemenea, că trebuie să avem în vedere când este vorba despre copii, că deviza

dascălului de religie trebuie să fie cam așa: nu abuzurilor emoţionale, nu agresivităţii, nu ierarhizării

copiilor, nu traficului de note şi influenţă, da sprijinului, da respectului, da recunoaşterii naturii unice a

fiecărui individ, da încurajării şi creşterii încrederii în sine, indiferent de potenţialul academic al

fiecăruia, căci toți suntem fii lui Dumnezeu iar în fața Lui suntem egali!

În școala în care îmi desfășor activitatea, ca de altfel, și în cele de dinainte, am dobândit foarte

mult, și am combinat aceste lecții cu cele din anii studenției fără de care nu m-aș fi putut descurca.În ce

măsură reușesc să-mi îndeplinesc îndatoririle de profesor n-aș putea spune, dar un lucru știu sigur - fac

ceea ce-mi place și mă străduiesc să fac bine, a fost alegerea mea și nu mă văd făcând altceva!

2 Nicolae STEINHARDT, ,,Jurnalul fericirii”, Editura Rohia, 2005, pag.63.

- 215 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

BIBLIOGRAFIE:

1. ,,Biblia” sau ,,Sfânta Scriptură”, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii

Ortodoxe Române, București 2005;

2. Aghioritul, Cuviosul Paisie, ,,Viața de familie”,Editura Evanghelismos, București, 2003;

3. Autor colectiv, ,,Când și cum începem să-i vorbim copilului despre Dumnezeu”,tradusă de

Gheorghiță Ciocioi, Editura De Suflet, București, 2011.

4. Avdeev, Dmitri “Femeia și problemele ei. Perspectiva psihiatrului ortodox”, Editura

Sophia, 2010;

5. Breck,John, ,,Darul sacru al vieții”-ediția a II-a, Editura Patmos, Cluj-Napoca, 2003;

6. Breck,John, ,,Unde este Dumnezeu când avem nevoie de El?”, Editura Patmos, Cluj-Napoca,

2007;

7. David, Teodora, Predescu, Adriana, ,,Empatia şi relaţia profesor-elev”, Editura Academiei,

Bucureşti, 1987;

8. Eggerichs,Dr. Emerson, ,,Dragoste și respect în familie”, Editura Kerigma, Oradea, 2015;

9. Gură de Aur,Sfântul Ioan, ,,Despre slava deşartă şi despre creşterea copiilor”,

E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2001;

10. Hendrix, Harville & Hunt, Helen L., ,, Dăruiește iubirea care vindecă: ghid pentru

părinți”, Editura Herald, București, 2015;

11. Kuzma,Kay, ,,Înțelege-ți copilul”,Editura ,, Viață și sănătate”, Bucuresti, 2003;

12. Maica Magdalena, ,,Sfaturi pentru o educatie ortodoxă a copiilor de azi” cu traducere

românească a Sfântului Ioan Gură de Aur despre educația copiilor, ediția a II-a, Editura Deisis, Sibiu,

2006;

13. Moisin, Anton, ,,Călăuza părinților in educarea copiilor”, Editura Aramis, București, 2010;

14. Necula, Pr. Conf. Univ. Dr.,,,Provocările străzii”, Editura Agnos, Sibiu, 2011;

15. Pârvu, Părintele Iustin “Daruri duhovnicești”, Editura Eikon, Bucuresti, 2010;

16. Steinhardt,Nicolae,,, Dăruind vei dobândi”, Cluj-Napoca, Dacia, 2002;

17. Steinhardt,Nicolae ,,Jurnalul fericirii”, Editura Rohia, 2005;

18. Șișova, Tatiana L.,,,Probleme și dificultăți în educarea copiilor”, Editura Sofia, București,

2012;

- 216 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

DIFERIȚI, DAR EGALI

Diculescu Anca Loredana

Colegiul Tehnic de Alimentație și Turism “Dumitru Moțoc” Galați

Diferenţierea şi individualizarea instruirii constituie o problemă pedagogică veche, dar mereu

actuală, deoarece oamenii se deosebesc unii de alţii nu doar în ceea ce priveşte felul lor de a gândi şi de

a fi, cât şi prin capacitatea şi ritmul de învăţare, prin atitudinea faţă de acesta. Diversitatea umană a pus

în faţa pedagogiei şi a psihologiei educaţiei problema complexă a diferenţierii şi individualizării

instruirii, ca premisă indispensabilă pentru asigurarea reuşitei fiecărui elev şi realizarea unor performanţe

cât mai apropiate de potenţialul său intelectual maxim. Realizând impactul pe care învăţarea diferenţiată

îl are asupra elevilor, renumiţi pedagogi, cum ar fi R. Cuisinet, C. Freinet, O. Decroly, J. Piaget, H.

Wallon, au pus baza pedagogiei diferenţiate.

Halina Przesmychi defineşte pedagogia diferenţiată ca o “pedagogie individualizată care

recunoaşte elevul ca o persoană având reprezentările sale proprii asupra situaţiei de formare; o pedagogie

variată care propune un evantai de demersuri, opunânzdu-se astfel “mitului identitar” al uniformităţii, al

falsei democraţii conform căreia toţi trebuie să muncească în acelaşi ritm, în aceeaşi durată şi urmând

aceleaşi itinerarii. O asemenea pedagogie se constituie ca fundament teoretic şi practice cu eşecul şcolar,

cu orice formă de excludere”.

Sistemul Manheim, Sistemul Oakland, Modelul J.B.Carroll, Planul Jena sau Planul Trinidad sunt

modele de diferenţiere a instruirii care au ca scop reducerea eşecului şcolar în rândul elevilor proveniţi

din medii defavorizate. Skinner consideră că orice material de învăţare conţine elemente simple care pot

fi asimilate de elevi “pas cu pas”.

Modelul J.B.Carroll aduce în prim plan timpul de învăţare: timpul permis învăţării (posibilitatea

de a învăţa), timpul pe care un elev îl alocă învăţării (perseverenţa) şi timpul necesar asimilării

cunoştinţelor noi (aptitudinea de a învăţa).

Avantajele unei abordări diferenţiate a învăţării sunt: crearea unui mediu de învăţare inclusive,

îmbunătăţirea învăţării elevilor, îmbunătăţirea nivelului de performanţă a elevilor, creşterea nivelului de

învăţare a abilităţilor cheie, mai ales a celor legate de citire şi înţelegere, folosirea eficientă a resurselor,

procesul de învăţare devine mai atrăgător pentru elevi, reducerea eşecul şcolar şi abandonul şcolar,

creşterea compatibilităţii cu cercetarea modernă a procesului de învăţare.

- 217 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Pentru ca toţi elevii să fie implicaţi în procesul de învăţare profesorul trebuie să ţină seama de

stilurile de învăţare ale elevilor. Din acest motiv profesorul trebuie să aplice un chestionar elevilor pentru

identificarea stilurilor de învăţare ale acestora: vizual, auditiv, practic sau o combinaţie a acestora. Ar

trebui să fie planificată o activitate diferenţiată ce să permită implicarea maximă a majorităţii elevilor,

astfel încât să poată toţi beneficia de pe urma discuţiilor şi interacţiunii cu profesorul şi colegii lor. Prin

diversificarea stilurilor de învăţare de la o oră la alta, le permitem unui număr cât se poate de mare de

elevi să aibă acces la învăţăre.

Ora de curs reprezintă o provocare pentru dascăl deoarece fiecare elev este diferit şi trebuie

abordat în consecinţă. Este greu să obţii rezultate într-o clasă în care elevi conştiincioşi se amestecă cu

elevii care percep şcoala ca o constrângere. Acest lucru este posibil doar dacă dascălul înţelege să trateze

fiecare elev în funcţie de nevoile acestuia.

Mai jos sunt prezentate exemple de itemi corespunzători fiecărui stil de învăţare al elevilor pentru

modulul Marketingul afacerii, clasa a XI-a, profil Servicii.

Dominantă vizuală

Completează schema de mai jos cu elementele comunicării nonverbale:

C

O

M

U

N

C

A

R

E

N

O

N

V

E

R

B

A

L

Ă

- 218 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Dominantă auditivă

Enumeră elementele comunicării nonverbale.

………………………………………………………………………………………………..…………

……………………………………………………………………………………………………………

…………………..

Dominantă practică

Asociază fiecare element al comunicării nonverbale prezentat mai jos cu steluţa corespunzătoare

modului de concretizare a acestuia.

Bibliografie

Cristea, Sorin, 1998, Dicţionar de termeni pedagogici, Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

Cucoş, Constantin, 2006, Pedagogie, Polirom, Iaşi

Ionescu, Miron Radu, 1995, Didactica modernă, Dacia, Cluj-Napoca

Jinga, Ioan, 2005, Educaţia şi viaţa cotidiană, Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

Joiţa, Elena, 2007, Formarea pedagogică a profesorului. Instrumente de învăţare cognitiv-

constructivistă, Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

Przesmycki, Halina, 1991, Pédagogie diférenciée, Hachette, Paris

Radu, Ion, 2000, Evaluarea în procesul didactic, Didactică şi Pedagogică Bucureşti

Limbajul

culorilor

Limbajul

spaţiului

Limbajul

trupului

Limbajul

timpului

- 219 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

ÎNVĂȚAREA DIFERENȚIATĂ

Prof. Fănică Daniel

Școala Gimnazială Cândești

Loc. Cândești, jud. Buzău

Învățarea diferențiată presupune adaptarea procesului instructiv-educativ la

potențialitățile individuale, la ritmul și stilul de învățare al elevului, la interesele

și abilitățile fiecăruia.

Educația diferențiată a învățării are la bază un sistem centrat pe elev.

Abordarea diferențiată se poate realiza la diferite nivele și componente:

a. obiective educaționale: obiectivul central al educației este dezvoltarea personală

și pregătirea individului pentru viața socială într-o societate în continuă

schimbare;

b. curriculum-ul, curriculum-ul nucleu și curriculum-ul la decizia școlii;

c. eeechipe, individual;

d. metode și strategii didactice, metode activ-participative, de învățare prin

cooperare alternate cu lucru independent;

e. metode și tehnici de evaluare;

Organizarea diferențiată a predării-învățării-evaluării la clasă

Diferențierea ar trebui să fie o practică incluzivă normală în fiecare sală de clasă

pentru că:

• copiii/elevii învață în ritmuri diferite;

• copiii/elevii au stiluri de învățare diferite;

• cadrele didactice trebuie să asigure valorizarea potențialului fiecărui copil/elev.

Relația profesor-elev se schimbă astfel:

✓ profesorul sprijină elevul în învățare;

✓ profesorul schimbă conținuturile și materialele necesare;

✓ el îndrumă și sintetizează rezultatele;

✓ profesorul nu conduce activitatea.

- 220 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Organizarea diferențiată a activității instructiv-educative se poate

realiza prin următoarele aspecte:

❖ adaptarea conținuturilor;

❖ adaptarea proceselor didactice;

❖ adaptarea mediului de învățare – fizic, psihologic, social (climatul de la clasă);

❖ adaptarea procesului de evaluare: standarde de performanță și evaluare

(descriptori/criteriile de evaluare).

Adaptarea conținuturilor

Adaptarea conținuturilor trebuie să aibă în vedere atât aspectul cantitativ

(volumul de cunoștințe), cât și aspectul calitativ (procesele cognitive implicate,

dar și viteza și stilul de învățare al elevilor și conexiunile interdisciplinare):

- adaptarea planurilor și programelor școlare la potențialul de învățare al elevului,

de exemplu:

a. plan de învățământ adaptat prin alocarea unui număr mai mic de ore la anumite

discipline;

b. adaptarea conținuturilor din programa școlară prin aprofundare, extindere.

Adaptarea proceselor didactice

Procesele didactice trebuie să țină cont de faptul că elevii diferă între ei din

punctul de vedere al aptitudinilor, al ritmului de învățare, al gradului de

înțelegere al fenomenelor, al capacității de învățare, al motivației. În procesul de

predare putem adapta mărimea sarcinii și gradul de dificultate al sarcinii

(numărul de sarcini de învățare pe care să le realizeze elevii, tipul de probleme

de rezolvat, reguli de rezolvare a sarcinii, modul de realizare al sarcinii, de

exemplu, acceptarea răspunsului oral dacă elevul nu reușește în scris, etc.).

Metodele de predare trebuie să fie diferențiate: metode de învățare prin

cooperare, metode activ-participative, jocul didactic, etc. Elevii cu capacități de

învățare trebuie să fie instruiți pe grupe, dar cu teme diferențiate;

individualizarea prin muncă independentă diferențiată; în activitățile frontale

elevii cu dificultăți să fie tratați individual. Timpul de lucru alocat poate să

crească sau să scadă în funcție de sarcinile pe care elevii le au de rezolvat. Elevii

- 221 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

cu nevoi speciale trebuie să beneficieze de sprijin suplimentar din partea cadrelor

didactice de la clasă sau prin cadre didactice de sprijin.

Adaptarea procesului de evaluare

Evaluarea elevilor la clasă se poate realiza prin proiecte, produse diferite (scrise,

orale, vizuale, kinestezice-proiecte, portofolii, etc.). Evaluarea prin probe scrise

poate fi înlocuită prin probe orale, demonstrarea cunoștințelor acumulate prin

mijloace/activități practice. Evaluarea trebuie să vizeze identificarea progresului

realizat de elev, luând ca punct de plecare rezultatele evaluării inițiale (evaluarea

individualizată).

Beneficiile desfășurării unor activități diferențiate sunt:

a. toți elevii vor participa la activățile propuse la clasă și vor fi implicați în

rezolvarea tuturor sarcinilor;

b. fiecare elev va fi implicat în activitate și va avea ceva de realizat;

c. fiecare elev va reuși să rezolve sarcina propusă și cadrul didactic va ști cum/când

să-i sprijine pe cei care au nevoie de ajutor suplimentar;

d. toți elevii vor primi sprijinul necesar, atunci când vor avea nevoie;

e. colectivul clasei va fi un colectiv închegat, iar elevii vor lucra împreună și se vor

sprijini unii pe alții în învățare prin cooperare;

f. lacunele nu se vor constitui în bariere în învățarea elevilor și nu vor produce

probleme majore mai târziu;

g. toți elevii de la clasă vor trăi succesul și se vor fi motivați pentru învățare;

h. activitatea cadrului didactic va deveni mai eficientă și va economisi timp în

predare pentru că nu va fi nevoie să revină frecvent asupra conținuturilor sau să

realizeze programe de pregătire suplimentară pentru elevii care au lacune în

învățare.

- 222 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

PREDAREA INTERACTIVĂ PRIN METODE ACTIV-PARTICIPATIVE

Prof. Popa-Alexandru Anca

Colegiul Tehnic " Mircea Cristea ", Brasov

Când predarea este tradiţională, învăţarea este pasivă iar elevul nu reţine din informatiile

prezentate foarte mult, mai ales că atenţia lui este cam 40% pe parcursul unei prelegeri. Creierul

procesează informaţia asemenea unui calculator si nu salvează nimic atunci când învăţarea este pasivă,

ci doar atunci când leagă informaţia nouă de cunoştinţele anterioare, într-un proces care presupune

înţelegere, adică mai mult decât cunoaşterea faptelor. Astfel ca elevii “construiesc” cunoaşterea pe baza

a ceea ce ştiu deja, rafinează conceptele, adaugă altele noi. Mediul social în care elevii învaţă facilitează

înteracţiunile dintre ei, iar învăţarea eficientă se produce atunci când elevii preiau controlul asupra

învăţării şi pot aplica /transfera cunoştinţele dobândite în situaţii noi. Învăţarea este nu doar activă la

nivel individual sau de grup, ci devine interactivă implicând elevii în activităţi în care învaţă de la alţi

elevi sau la rândul lor explica altora ce au învăţat.

Pentru a lucra pe grupe, avem metode variate de imparţire a elevilor: aniversarea (grupe cu elevii

nascuti in aceeasi luna), cartonase cu numere, simboluri, cărţi de joc, puzzle, serii specifice, materiale

de lucru, precum şi scheme pentru aşezarea elevilor în banci potrivite pentru lucrul în grup(circular, în

U, grupaţi la mese dispuse semicircular, în brăduţ etc).

Dacă în învăţarea tradiţională profesorul are controlul asupra cunoştinţelor, în şcoala moderne,

el trece aparent în planul al doilea, elevul fiind aici în centrul activităţilor. Profesorul poate juca în aceste

situaţii diferite roluri: dascal model (ofera repere pentru atingerea scopurilor); dascal prieten (la care

elevul apeleaza la nevoie), calăuză, magician, consilier, maestru, susţinător, facilitator.

Comportamenle cadrului didactic în procesul instructiv-educativ se axează pe: planifică,

organizează, comunică, conduce, coordonează, îndrumă, motivează, consiliază, controlează şi

evaluează elevii. Curriculum-ul şcolar centrat pe competenţele elevului, lasă la latitudinea profesorului,

spre desoebire de programele analitice, ordinea şi ritmul parcurgerii materiei în funcţie de nivelul clasei

şi nevoile elevilor. Proiectarea se face pe bază de unitaţi de învăţare, o structurå didacticå deschiså şi

flexibilå, unitara ca tematică, subordonând lecţia si finalizîndu-se cu evaluare. Orice demers didactic

începe cu lectura personalizată a programei, pe orizontală: competenţe generale ->competente

specifice-> continuturi ->activitati de invatare. Este urmat de planificare, in care se asociază

competenţele cu conţinuturile si activitatile de învăţare, apoi de împărţire în unităţi de învăţare, stabilirea

succesiunii acestora şi alocarea timpului necesar parcurgerii lor: unitate de invăţare->competenţe

- 223 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

specifice->conţinuturi->nr ore-> saptamana-> observaţii. Proiectarea unei unităţi de învăţare se face

astfel: conţinuturi->

->competente specifice->activitati de invatare->resurse->evaluare.

Metodologie interactivă

Brainstorming-metoda care stimulează cretivitatea şi exprimarea deschisa, dar mai ales

implicare a participantilor, într-un joc al „asaltului” de idei, fară prejudecăţi, într-o ambianţă placută.

Ideile, este recomandat sa fie scrise pe tabla/inregsitrate, apoi se face o analiză critică şi o selectie a

celor mai originale si fezabile idei, puse de asemenea, într-o formă originală.

Ştiu/vreau să ştiu/am învăţat-metodă ideală pentru începutul unei ore, in care elevii aşezaţi pe

grupe, inventariaza tot ce ştiu despre o tema, ce ar mai dori sa stie si ceea ce au invatat dupa lecturarea

textului-(într-un tabel cu 3 coloane S-V-I). Se reiau intrebarile pana când vor avea majoritatea

răspunsurilor.

Jurnalul cu dublă intrare-metodă utilă în faza de reflecţie, prin care pagina impartită în două

în caiet va avea pe prima coloana un paragraf, o imagine care i-a placut/nu i-a placut elevului sau a

considerat că reprezintă autorul, iar în a doua coloană va conţine argumentaţia lui despre alegerea făcută.

Sistemul interactiv de notare pentru eficientizarea lecturii şi gândirii(SINELG) este o

modalitate de codificare a textului care permite celui care învaţă să citească şi så înţeleagă în mod activ

şi pragmatic un anumit conţinut. Ca metodă, este tipică pentru etapa de realizare a sensului (învăţare,

comprehensiune). Metoda presupune urmåtoarele etape:

-elevii marchează în text (sau notează pe hârtie în timpul prelegerii, într-un tabel cu semnele v, -, +, ?):

-cunoştinţele confirmate de text/ v

-cunoştinţele infirmate / contrazise de text/ -

-cunoştinţele noi, neîntâlnite până acum/ +

-cunoştinţle incerte, confuze, care merită så fie cercetate/ ?

Eseul de cinci minute-metodă pentru a încheia profesorul ora si a-şi putea planifica următoarea

lecţie, după ce işi dă seama ce s-a petrecut în plan intelectual în acea ora(elevii raspund în eseu ce le-a

placut mai mult la ora şi ce intrebări mai au înlegătura cu ea).

Ciorchinele-metodă neliniară de brainstorming carestimulează gasirea conexiunilor între idei:

se scrie un cuvânt central(noţiune) şi apoi in jur toate cuvintele, sitagmele care au legătură cu acesta.

Apoi se leagă cu linii cele care par a fi conectate. Ciorchinele poate fi reorganizat în etapa finală a lecţiei

cu concepte supraordonate.

- 224 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Turul galeriei-metodă de evaluare interactivă care presupune analizarea vizuală a produselor

elevilor care au lucrat în grup, comentarii asupra lor, compararea produselor.

Cubul-metoda presupune explorarea unui subiect, a unei situaţii din mai multe perspective,

permiţând abordarea complexă şi integratoare a unei teme, având pe fiecare dintre feţe cuvintele: descrie,

compară, analizează, asociază, aplică, argumentează. Acestea vor corespunde cu 6 grupe de elevi care

au ca sarcină cerinţele de pe feţele cubului.

Bulgărele de zăpadă-metoda presupune lucrul pe grupe cu 7-8 elevi, pentru reducerea numărului

de aspecte/faţete ale unei probleme ( fiecare notează pe post-it ideile şi le aşează în centrul mesei, iar

după ierahizarea efectuată de fiecare mebru, se iau primele două idei de la fiecare si se continuă

procesul).

Mozaicul-metodă bazată pe învăţarea prin cooperare la nivelul unui grup şi predarea

achiziţiilor dobândite de către fiecare membru al grupului unui alt grup.

Mozaicul presupune urmåtoarele etape:

- Impărţirea clasei în grupuri eterogene de 4 elevi, fiecare dintre aceştia primind câte o fişă de învăţare

numerotată de la 1 la 4 , cuprinzând părţi ale lecţiei.

- Prezentarea succintă a subiectului tratat

- Explicarea sarcinii care constă în înţelegerea întregii unităţi de cunoaştere

- Regruparea elevilor, în funcţie de numărul fişei primite, în grupuri de experţi:

- Invăţarea prin cooperare a secţiunii care a revenit grupului: elevii citesc, discută, încearcă să înţeleagå

cât mai bine, hotărăsc modul în care pot preda cea ce au înţeles colegilor lor din grupul iniţial/casă

Strategiile de predare şi materialele folosite rămân la latitudinea grupului de experţi

- Revenirea în grupul iniţial şi predarea secţiunii pregåtite celorlalţi membri. Dacă sunt neclarităţi, se

adresează întrebări expertului.

- Trecerea în revistă a secvenţei de cunoaştere prin prezentare orală cu toată clasa.

Învăţarea bazată pe probleme- axată pe învăţarea centrată pe probleme este o direcţie relativ

nouă în educaţie, care vizează o contextualizare a învăţării, incitând elevii la considerarea şi rezolvarea

de probleme ale lumii reale. Direcţiile de rezolvare pot fi diferite şi pot chiar conduce la mai multe clase

de soluţii.

O problemă este datå de/ definitå prin intermediul scopurilor. O situaţie este doar o circumstanţă. O

situaţie nu este nici bună, nici rea şi este neutră din punct de vedere al scopurilor. De regulă, situaţiile

nu constituie probleme. Problema se referå la anumite segmente ale situaţiei, care nu pot realiza anumite

- 225 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

scopuri. Dacă scopul este diferit, o situaţie identică poate conduce la o problemă sau nu. Soluţia este o

acţiune specificå pentru rezolvarea problemei, respectiv o acţiune specifică pentru obţinerea unui

rezultat. Soluţia nu este un rezultat. Rezultatul este atins prin acţiuni specifice.

Investigaţia-metodă adecvată didacticii disciplinelor ştiinţifice, prin aceea că propune un

demers care conduce la formarea de concepte, deprinderi şi atitudini specifice ştiinţelor.

Unitatea de învăţare bazată pe investigaţie este o succesiune de lecţii focalizate pe o întrebare.

Stabilirea råspunsului la întrebare eşaloneazå lecţiile pe etapele investigaţiei:

(i) formularea întrebårii şi avansarea ipotezelor – evocare/ anticipare;

(ii) testarea ipotezelor alternative – explorare/ experimentare;

(iii) propunerea unei explicaţii – reflecţie/ explicare;

(iv) testarea explicaţiei prin includerea altor cazuri particulare; raportarea rezultatelor – aplicare;

(v) impactul noilor cunoçtinţe în diferite domenii – transfer.

Scenariul investigaţiei cuprinde etapele:

1.evocare/anticipare

2.explorare/exprimentare

3.reflecţie/explicare

4.aplicare

5. transfer

Proiectul- este un produs finit, care presupune o activitate crosscurriculară şi porneşte

întotdeauna de la o temă studiată în clasă. Având o structură foarte flexibilă, activitatea de proiect poate

fi adaptată oricărui nivel de vârstă dar şi de studiu. Etapele proiectului: stimularea, stabilirea obiectivelor,

împărţirea sarcinilor, cercetare/creaţie/investigaţie, procesarea materialului, realizarea formei finale,

prezentarea proiectului, feed-back-ul

Portofoliul- prin intermediul lui, elevul îşi conştientizeazå propriul progres, îşi descoperă şi

foloseşte punctele tari, îşi descoperă şi ameliorează punctele slabe; portofoliul facilitează un

dialog normal şi eficient între profesor, elev şi părinte despre activitatea la clasă şi mai ales despre

posibile soluţii de ameliorare a acesteia; face posibilå o evaluare lipsitå de stres, a cărei funcţie de feed

back devine cu adevărat operantă şi în care procesul învåţårii devine vizibil şi evaluabil.

Bibliografie:

Modul- predare interactiva centrata pe elev,curs mentorat

- 226 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

O METODĂ DE PREDARE A ENGLEZEI CARE VIZEAZĂ PERFORMANȚA

STAMATE IULIANA

ȘCOALA PROFESIONALĂ SPECIALĂ NR. 3, BUCUREȘTI

"Inteligența este abilitatea de a rezolva probleme sau de a crea produse, valorizate de către

una sau mai multe culturi" - Howard Gardner

Shakespeare School și-a creat o metodă de predare a limbii engleze inovativă, care reprezintă o

aplicare originală a Teoriei Inteligențelor Multiple. Ce înseamnă, concret această metodă? Profesorii

identifică și adaptează atmosfera din clasă și activitățile, astfel încât ele să raspundă intereselor și

aptitudinilor fiecărui cursant în parte. Folosim o mare varietate de resurse pentru a îi oferi calea cea mai

rapidă și ușoară spre învățare luând în considerare darul fiecărui cursant în parte.

Albert Einstein spunea că “Fiecare dintre noi este un geniu, în felul lui. Dar dacă vom judeca un

pește în funcție de cum reușește să se cațere într-un copac, toata viața se va crede prost.” E un citat

celebru, pe care poate îl știați, și care place enorm, celor de la Shakespeare School, tocmai pentu că și

noi căutăm să descoperim talentele celor mici, să îi încurajăm, să îi lăudam și mai ales să îi învățăm

engleză cu mult drag.

La Shakespeare School, se continuă educația pe care copiii o primesc acasă, de la părinți.

Cursanții își îmbunătățesc modul de exprimare, abilitățile de lucru în echipă, încrederea în sine,

sociabilitatea și creativitatea.

Fiecare copil este înzestrat cu un dar

V-ați gândit vreodată că geniile muzicale sau scriitorii străluciți nu erau la maturitate niște oameni

complet diferiți de copiii/adolescenții din ei? Conform teoriei inteligențelor multiple prezentată în

premieră de profesorul Howard Gardner, de la universitatea Harvard, oamenii sunt înzestrați cu

aptitudini diferite sau cu combinații ale acestora, care le influentează modul de a învața. Tot ceea ce

trebuie să facem e să le recunoaștem pentru a îmbunătăți procesul de învățare.

Unii oameni au darul cuvintelor

Aceștia înțeleg mai bine lumea prin intermediul cuvintelor vorbite și scrise. Le face plăcere să

scrie și să citească, au un limbaj expresiv, le plac ghicitorile și jocurile de cuvinte, sunt interesați de

limbile străine, memorează ușor și iau notițe la cursursuri. Exemple concrete ar fi Eminescu,

Shakespeare, și Maya Angelou.

Darul imaginilor îl au cei care înțeleg lumea cel mai bine prin intermediul vizualizării și

orientării spațiale. Le face plăcere să demonteze obiectele și apoi să le monteze la loc, să se joace cu

puzzle-uri tridimensionale. Exemple de persoane, sunt de găsit printre arhitecți, fotografi, artiști, piloți,

ingineri mecanici.

Oamenii care au darul muzicii observă rapid șabloanele, și urmează ușor un ritm. Ei fredonează

și interpretează melodii, cântă cu voce sau la un instrument și le este greu să se concentreze dacă se aude

muzica. Îi găsiți printre compozitori, poeți, pianiști, staruri ale muzicii, cum ar fi Mozart, Elton John,

Billie Holliday.

Darul trupului - înțeleg cel mai bine lumea prin intermediul fizicalității. Le place să studieze

biologia și problemele ecologice. O să îi recunoașteți ușor pentru că își pot controla foarte ușor mișcările

trupului și sunt foarte îndemânatici. Sunt bucătari pricepuți, tâmplari buni și buni creatori de modele.

Sunt oameni activi care au o bună sensibilitate tactilă și îi regăsiți printre atleți, meșteșugari, mecanici,

chirurgi: Nadia Comăneci, Michael Jordan, Michele Kwan.

- 227 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Darul numerelor și al logicii - înțeleg cel mai bine lumea prin cauze și efecte. Acestora le place

ca obiectele să fie curate și în ordine și sunt frustrați de oamenii dezorganizați. Ei urmează instrucțiunile

pas cu pas, colectează informații și le folosesc pentru rezolvarea problemelor. Adesea, pot face rapid

calcule mintal. Ca exemple îi putem menționa pe Albert Einstein, Marie Curie, Isaac Newton.

Darul oamenilor - înțeleg cel mai bine lumea dacă o privesc prin ochii altora. Învață prin

intermediul interacțiunii cu ceilalți ajung la înțelegeri, negociază și sunt empatici cu alții. Sunt implicați

în activități extracurriculare și le place să facă parte din echipe. Sunt receptivi și reacționează la toanele,

dispozițiile, intențiile și nevoile celorlalți. Printre cele mai întâlnite meserii sunt profesori, directori

sociali, administratori, lideri foarte eficienți, cum ar fi Mahatma Gandhi, Cesar Chavez.

Darul sinelui - înțeleg cel mai bine lumea din propriul lor punct de vedere. Sunt extremi de

conștienți de propriile convingeri, sentimente și motivații. Le place să lucreze singuri și știu foarte bine

să se auto-motiveze, își evaluează foarte corect aptitudinile și punctele slabe și le plac provocările. Își

cunosc bine sentimentele și le pot deosebi între multele tipuri de stări emoționale interioare. Sunt auto-

comprehensivi, introspectivi, contemplativi, independenți, plini de voință și foarte disciplinați. Ca

meserii aceștia sunt avocați, teologi, intreprinzători, iar printre exemplele concrete îi regăsim pe Sigmund

Freud, Jesse Jackson, Bill Gates.

Darul naturii - înțeleg cel mai bine lumea prin intermediul mediului lor. Acestora le place să

lucreze și să-și petreacă timpul în aer liber, să grupeze obiectele ierarhic. Cred că natura, problemele

ecologice și animalele sunt importante. Învață și recunosc ușor diferite specii din mediul lor. Naturaliști,

fermieri, ecologi celebri înzestrați cu acest dar ar fi Charles Darwin și Jane Goodall.

Cursurile Shakespeare School se desfășoară în grupuri mici. Astfel, fiecare cursant poate vorbi

și primi suficientă atenție din partea profesorului nostru. Folosind metoda Shakespeare pentru elevi de

gimnaziu, fiecare grup devine cu adevărat unul „de studiu”. De fiecare dată, încurajăm competiția

constructivă dintre adolescenți și îi încurajăm să se exprime și să facă schimb de idei.

La Shakespeare School atmosfera plăcută și relaxată se îmbină cu monitorizarea permanentă a

performanței. Toți cursanții noștri au astfel de ținte. Ei pot să susțină un test la sfârșit de an, sau să obțină,

în urma unui examen, o diplomă recunoscută internațional.

Cât despre rezultatele metodei de predare, ele se reflectă perfect în rata de succes a cursanților

noștri: 98% dintre ei obțin rezultatele dorite la examenele de certificare Cambridge și IELTS.

Rețeta nu e un secret. Când învățarea are o miză, cursanții sunt mai motivați – asta pe de o parte,

iar pe de alta și noi creștem nivelul de dificultate al exercițiilor de la curs. Îmbinăm elementele de

gramatică cu cele de vocabular, cu scriitura coerentă și cu abilitățile de conversație. Așa ne asigurăm că

adolescenții pleacă de la cursuri cu multe dintre informațiile noi bine fixate.

În plus, ne pregătim foarte bine și înainte de examen. Exercițiile și activitățile pe care le facem

sunt modelate pe formatul examenului dorit și le oferă adolescenților o dublă pregatire: o dată din punct

de vedere academic, apoi din punct de vedere psihologic.

Pe scurt, la Shakespeare School cursanții sunt pregătiți nu doar pentru examenele pe care trebuie

să le susțina, ci și pentru ceea ce urmează apoi – pentru viață. Facem tot ce ne stă în putință ca fiecare

dintre absolvenți să termine cursul ales mai încrezător în sine și în forțele sale, mai comunicativ și mai

motivat.

- 228 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Metoda de predare a englezei pentru tineri diferă de cele dezvoltate pentru copii (4 – 14 ani)

pentru că obiectivele tinerilor sunt adesea mult mai ambițioase.

Cursanții vor îmbunătățirea cunoștintelor de engleză fie pentru a păși cu dreptul în mediul

profesional, fie pentru obținerea de certificări internaționale care îi vor ajuta la admiterea la universități

din străinătate.

De aceea, Metoda Shakespeare pentru tineri se bazează pe competența și profesionalismul

cadrelor didactice și pe accesul la resurse.

Metoda Shakespeare pentru tineri include o varietate de cursuri și activități care se combină în

funcție de nevoile lor personale, de nivelul lor de cunoștințe și de obiectivele pe care și le-au stabilit.

Astfel, Shakespeare School oferă tinerilor:

• Cursuri pentru obținerea de certificări internaționale, care se desfășoară pe modelul

examinărilor Cambridge sau IELTS. Tinerii se pregătesc atât din punct de vedere al

cunoștințelor, cât și psihologic pentru susținerea cu succes a acestor examene. Shakespreare

School – Centru de Platină în pregătirea examenelor Cambridge – se mândrește cu o rată de

reușită a cursanților săi la aceste examene de 98%.

• Cursuri de îmbunătățire a nivelului de limba engleză, care folosesc metode moderne de predare

pentru tineri și îi ajută pe aceștia să își depășească limitele și să învețe limba engleză temeinic

și cu plăcere.

• Cursuri intensive de vară, pentru cei care doresc să își îmbunătățească rapid nivelul de limbă

engleză. Cluburi de conversație, pentru cei care vor să comunice în engleză mai bine, mai eficient

și mai relaxat.

Dar indiferent de obiectivul pe care tinerii și l-au stabilit înainte de a veni la Shakespeare School,

noi știm că învățatul trebuie să rămâna o plăcere, pentru că doar atunci cursanții sunt cu adevărat stimulați

și motivați. Acest lucru este garantat de pregătirea profesorilor. Ei sunt nu doar foarte buni cunoscători

ai limbii și profesioniști riguroși, ci și pedagogi cu vocație, pasionați de profesorat și buni psihologi.

Metoda de predare pentru tineri promovată de aceștia înseamnă, pe lângă un efort intelectual susținut, și

crearea unei atmosfere plăcute, relaxate și pozitive, adică a unui mediu propice învățării.

Cursanții se simt încurajați pentru că le insuflăm încredere în puterile lor și le stimulăm dorința

de reușită. Învățarea eficientă are loc atunci când studiul nu este o corvoadă și atunci când presiunea

succesului nu depășește satisfacția pe care acesta ți-o aduce.

La crearea acestui mediu propice învățării contribuie și colegii de la curs. Grupurile restrânse de

studiu devin un mediu concurențial, care menține ștacheta ridicată. Tinerii se pot raporta la colegii lor,

atât din punct de vedere al nivelului de cunoștinte, cât și din perspectiva modului de învățare.

Bibliografie

dppd.ulbsibiu.ro/ro/ccocd/.../teoria_inteligentelor_multiple.pdf

www.didactic.ro › Documente › Alte documente utile

www.desprecopii.com › Scolarul › Inteligenta

andreirosca.ro/teoria-inteligentelor-multiple/

www.shakespeare-school.ro/

https://www.facebook.com/AsociatiaShakespeareSchoolPentruEduc...

- 229 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

CUPRINS

Nr.

crt.

Denumire lucrare/ Autor Pa

g.

1. PROIECTAREA MODERNĂ A LECŢIEI ÎN SECOLUL TEHNOLOGIEI-Prof.

Dr. Liliana Violeta ConstantinLiceul Tehnologic „Dimitie Gusti”, Bucureşti,Şcoala

Gimnazială „Sfântul Andrei”, Bucureşti

1

2. CULTIVAREA CREATIVITĂȚII ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV,

Prof. dr. Arsenie Adela Mădălina, Colegiul Economic “Virgil Madgearu” ,

Localitatea Tg-Jiu, Județul Gorj

3

3. EDUCAȚIA NONFORMALĂ-O ALTFEL DE EDUCAȚIE-Prof. Militaru

Alexandru Lucian - Liceul Tehnologic Henri Coandă-Buzău

5

4. ÎNVĂŢAREA BAZATĂ PE JOCURI DIDACTICE-prof. Nae Florentina Laura-

Liceul Voievodul Mircea-Târgoviște, județul Dâmbovița

8

5. INFLUENȚA MUZICII ASUPRA ADOLESCENȚILOR -O ABORDARE

PSIHOLOGICĂ – Prof. Petcu Viviana Florentina, Liceul Teoretic Alexandru

Rosetti, Vidra, Ilfov

11

PUTEREA EMOȚIILOR – pentru o invatare eficienta a elevilor, Prof. Cristea

Claudia, Şcoala Gimnazială Eremia Grigorescu, Bucuresti

13

6. ASPECTE METODOLOGICE PRIVIND ÎMBUNĂTĂȚIREA CITIT–

SCRISULUI ÎN CLASA I, prof. înv. primar Grosu Lăcrămioara, Școala Gimnazială

Todirești

17

7. MODALITĂȚI DE STIMULARE A LECTURII ÎN CICLUL PRIMAR -

prof. Înv. Primar Tulumis Violeta-Școala Gimnazială ,,Mihu Dragomir” Brăila

18

8. BUNE PRACTICI ÎN PROCESUL INSTRUCTIV EDUCATIV

Profesor învățământ primar Robitu Anamaria Mădălina, Școala Gimnazială ,,

Mihu Dragomir,, Brăila

21

9. DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII ELEVULUI PRIN INTERMEDIUL

ACTIVITĂŢILOR EXTRAŞCOLARE , Prof. înv. primar Sighişorean Mioara

Elena, Şc Gimn.Nr. 1, Sãcele , jud. Braşov

24

10. INTEGRAREA ÎN ACTIVITATE A ELEVULUI DE CLASĂ PREGĂTITOARE

ÎN PRIMELE SĂPTĂMÂNI DE ȘCOALĂ, prof. înv. primar, Balan Ramona,

Școala Gimnazială Părhăuți, com. Todirești, Jud. Suceava

26

11. METODE MODERNE IN PREDAREA –ÎNVĂŢAREA GEOGRAFIEI, Prof.

Cristofor Andreea-Irina, Scoala Gimnaziala „Elina Basarab”, Herasti, Giurgiu

28

12. ABORDAREA MULTIDISCIPLINARĂ A UNEI LECȚII DE GEOGRAFIE-

STUDIU DE CAZ: Tema «Vremea», Clasa A V-A, Profesor Constantin Dorina,

Școala Gimnazială ”George Bacovia”, București

33

13. JOCUL DIDACTIC ÎN ORELE DE ISTORIE, prof. Maria Gheorghe, Școala

Gimnaziala ,,G-ral Eremia Grigorescu, Bucuresti, Sector 4

36

- 230 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

14. ROLUL ACTIVITĂŢILOR EXTRAŞCOLARE ÎN FORMAREA NOŢIUNILOR

ŞI REPREZENTĂRILOR DE ISTORIE, Prof. Beliciu Florentina Iuliana, Școala

Gen. Eremia Grigorescu

39

15. IMPORTANȚA ABORDĂRII COMUNICATIVE ÎN PREDAREA LIMBII

ENGLEZE, Prof.Limba engleza Ciocanel Monica, Școala Gimnaziala ’’General

Eremia Grigorescu’’ Bucuresti.

42

16. INTERDISCIPLINARITATEA - PREMISĂ A UNUI ÎNVĂŢĂMÂNT MODERN,

prof. Călin Nicoleta, Școala Gimnazială : “George Bacovia”,

Bucureşti

44

17. METODE INTERACTIVE DE PREDARE-ÎNVĂŢARE, Profesor: Sandu

Mihaela, Școala Gimnazială "G-ral Eremia Grigorescu"

46

18. CREATIVITATEA ŞI INOVAŢIA - PREMISE ALE PERFORMANŢEI ÎN

PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV, Profesor: Ristea Maria-Adelina, Școala

Gimnazială Sat Bodești, Comuna Bărbătești, Jud. Vâlcea

50

19. ÎNTREBĂRI, RĂSPUNSURI, EMOȚII ȘI CURIOZITATEA COPIILOR, Prof.

Paraschiv Cristiana, Școala Gimnazială ”Maica Domnului” București

52

20. TEHNICA PREDĂRII: ARTĂ ŞI ŞTIINŢĂ, Prof. Sandu Doina, Liceul Teologic

,,Fericitul Ieremia”, Onești, Bacău

54

21. „ȊNVĂŢÂND SĂ TRĂIM ȊMPREUNĂ”, UN PROIECT INOVATOR

ACCESIBIL ŞI ELEVILOR CU DEFICIENŢĂ DE AUZ, Dinu Ştefania-Alina,

Liceul Tehnologic Special Nr. 3, București

56

22. METODE DIDACTICE ADECVATE ELEVILOR CU CES, prof. Szabo Rodica

Domnica, Şcoala Profesională Specială nr.2 şi Şcoala Profesională Specială nr.3

Sector 2, Bucureşti

58

23. BUNE PRACTICI IN PREDAREA MATEMATICII, Prof.Militaru Gratiela,

Școala Profesională Specială nr.2, Bucuresti

60

24. CAUZELE ȘI CLASIFICAREA DIFICULTĂŢILOR DE ÎNVĂŢARE, Prof.

logoped, Boriceanu Izabella, Scoala Gimnaziala Nr.13-Brasov

62

25. INTEGRAREA COPIILOR CU NEVOI SPECIALE ȘI PROCESUL

INSTRUCTIV-EDUCATIV, Profesor Fometescu Olivia, Liceul Energetic Tg-Jiu

64

26. CARACTERISTICI ALE METODELOR MODERNE DE PREDARE, Profesor

Barboni Rodica, Școala Profesională Specială Nr.3

66

27. ETIOLOGIA TULBURĂRII HIPERCHINETICE CU DEFICIT DE ATENȚIE

(ADHD), Prof. Popa Dana Maria, Școala Profesională Specială nr. 3

68

28. LECȚIA CENTRATĂ PE ELEV UTILIZÂND INSTRUMENTE IT, Profesor

Vasile Liliana, Liceul Tehnologic Special nr. 3, București

71

29. METODE INTERACTIVE UTILIZATE ÎN PREDAREA MATEMATICII, prof.

Cătălina Pîntea, Colegiul Tehnic ”Dimitrie Leonida”, Iași

74

30. BUNE PRACTICI ÎN FORMAREA CADRELOR DIDACTICE DIN DOMENIUL

MATEMATICII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR – ALTERNATIVE

ÎN PREDAREA MATEMATICII, Prof. Dragnea Olga, Școala Profesională

Specială nr.2, Sector 2, Bucureşti

77

31. UTILIZAREA TEHNOLOGIILOR EDUCAŢIONALE MODERNE –

APLICAȚII, Prof. Soare Carmen Violeta, Școala Gimnazială General Eremia

Grigorescu

Prof. Nartea Monica Maria, Liceul Tehnologic Dimitrie Filipescu-Buzău

82

- 231 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

32. Metode de învăţare prin cooperare utilizate la orele de matematică, prof. Otilia

PÎNTEA, Școala Profesională, Holboca, jud. Iaşi

85

33. LECȚIA CENTRATĂ PE ELEV UTILIZÂND INSTRUMENTE IT, Profesor

Vasile Liliana, Liceul Tehnologic Special nr. 3, București 88

34. PROMOVAREA ȘI UTILIZAREA PRODUSELOR DE SOFTWARE

EDUCAȚIONAL ÎN LECȚII, Profesor Popescu Anca-Manuela, Liceul Energetic,

Tg-Jiu

91

35. CALITATEA MOTRICĂ- VITEZA, Prof. Sandu Adrian Cornel, Școala

Gimnazială ,,George Călinescu” Onești

93

36. BUNE PRACTICI ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV, Profesor Olea

Ioana- Școala Gimnazială ,,General Eremia Grigorescu’’, București

96

37. DISCIPLINA – FACTOR DETERMINANT ÎN MEDIUL ȘCOLAR, Prof. Marin

Elena-Iuliana, Liceul Teoretic Alexandru Rosetti, Vidra, Ilfov

99

38. STUDIU ASUPRA PROIECTĂRII CURRICULARE INTERDISCIPLINARE,

Prof. Ion Ligia, Colegiul Național ,, Constantin Carabella”, Târgoviște, Dâmbovița

104

39. PREDAREA PRIN PROIECTE – TEHNICĂ MODERNĂ DE PREDARE ŞI

TRANSMITERE A CUNOŞTINŢELOR, Prof. Olaru Carmen-Alina, Liceul Teoretic „Alexandru Rosetti”, Vidra, Ilfov

114

40.

ÎNVĂŢAREA BAZATĂ PE PROIECTE, prof. Pîntea Violeta, Colegiul Tehnic

„Ion Holban” , Iaşi

117

41. PROIECT DIDACTIC, Grădinița ,,Panseluța'', Cadru Didactic Dobre Nicoleta,

Nivel I / Grupa mijlocie ,,Albinuțele'', TEMA PROIECTULUI TEMATIC:

,,Povești cu care crești!’’

120

42. METODE MODERNE UTILIZATE IN ACTIVITATILE DIN GRADINITA

Prof.inv.presc.Melinaş Cristina , Gradinita „Panseluţa”

129

43. PROIECT DE ACTIVITATE, Grădiniţa “Panseluţa”,Bucureşti, Prof. Zapan Ana-

Mihaela, GRUPA MIJLOCIE , TEMA : Cum este , a fost şi va fi pe acest pământ ?

TEMA ACTIVITĂŢII : “ Copiii ocrotesc natura” ( educaţie ecologică )

132

44. METODE MODERNE DE ÎNVĂŢARE ÎN ÎNVĂŢĂMANTUL PREŞCOLAR,

Educatoare: Duca Mariana, Ṣpaiuc Monica, Grădiniţa ,,Panseluṭa”, Bucureşti

135

45. PROIECT DIDACTIC, Grădinița ,,Panseluța'', CADRU DIDACTIC: Oprea

Marina, Nivel II / Grupa mare ,,Fluturașii'', TEMA ANUALĂ DE STUDIU: ”Cu

ce și cum exprimăm ceea ce simțim?”, TEMA PROIECTULUI TEMATIC: ”E

primăvară în sufletul meu”

138

46. APLICAREA METODELOR MODERNE, ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR,

Prof. SLAV ARISTICA, GRĂDINIȚA ,,PANSELUȚA”

144

47. ROLUL ACTIVITATILOR INTEGRATE IN INVATAMANTUL PRIMAR,

PROF. ANDREI MIRELA, LIC.T.”ALEXANDRU VLAHUTA”

148

48. PROIECT EDUCAȚIONAL, INIŢIATOR ŞI COORDONATOR DE PROIECT ,

Prof.înv.primar PANĂ IONELA COSMINA, TITLUL PROIECTULUI:

5 OCTOMBRIE, ZIUA MONDIALĂ A EDUCAŢIEI

152

49. PROIECT EDUCATIONAL local, Prof. inv. primar Pana Gabriel, ROMANIA IN ZI DE

SARBATOARE

168

- 232 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

50. PROIECT EDUCATIV DE PROTEJARE A MEDIULUI INCONJURATOR

EXCURSIE DE STUDIU , profesor Cioflan Mihail – Scoala Gimnazială Nr 1,

Adunatii Copaceni, judetul Giurgiu, “COLECTAREA SELECTIVA A

DEŞEURILOR MENAJERE”

189

51. PROIECT EDUCAȚIONAL PE LESPEDEA EROIILOR , Prof. Țintea Aurelia

Şcoala Gimnazială nr.1 Adunaţii Copăceni , județul Giurgiu

192

52. PROIECT EDUCAŢIONAL CERC DE LECTURĂ, ,,Îmbrăţişarea lecturii”

DIRECTOR, COORDONATOR,

MIRON MIHAELA PROF. RAȚĂ LUCICA

194

53. PROIECT DE EXCURSIE_FRUMUSETILE PATRIEI- Prof. Serban Georgeta 203 54. ADEVĂRUL TEORETIC VS CRUNTUL ADEVĂR, Prof. EMANOIL GINA

VIORICA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ „G-RAL EREMIA GRIGORESCU“ 208

55. DIFERIȚI, DAR EGALI, Diculescu Anca Loredana, Colegiul Tehnic de

Alimentație și Turism “Dumitru Moțoc” Galați

216

56. ÎNVĂȚAREA DIFERENȚIATĂ, Prof. Fănică Daniel, Școala

Gimnazială Cândești, Loc. Cândești, jud. Buzău

219

57. PREDAREA INTERACTIVĂ PRIN METODE ACTIV-PARTICIPATIVE, Prof.

Popa-Alexandru Anca, Colegiul Tehnic " Mircea Cristea ", Brasov

222

58. O METODĂ DE PREDARE A ENGLEZEI CARE VIZEAZĂ PERFORMANȚA,

STAMATE IULIANA, ȘCOALA PROFESIONALĂ SPECIALĂ NR. 3,

BUCUREȘTI

226

Notă: Autorii lucrărilor prezentate la simpozion și publicate în prezentul volum își asumă în

nume personal conținutul și originalitatea lucrărilor, proiectelor educaționale prezentate, sursele de

informare bibliografice, web,altele .

- 233 - ISSN 2601-663X, ISSN-L 2601-663X

Colectivul de coordonare și redacție:

Director: prof. Romulus Rizon

Redactor șef.: prof. Maria Gheorghe

Redactor șef. adjunct: prof. Carmen Violeta Soare

Informatician: prof. Claudia Cristea

Tipărit la ȘCOALA GIMNAZIALĂ

,, GENERAL EREMIA GRIGORESCU ”

Str. Căpitan Popescu Eremia, NR. 27

Loc. București, sect. 4

Tel. 021/3349243

Email: scoala102@yahoo.com