visuri-interzise.pdf

8/10/2019 visuri-interzise.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/visuri-interzisepdf 1/156

MARY MORGAN

Visuri interzise

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

LULI FILIPESCU.

ALCRIS



Capitolul 1

Livid` de furie, Laurence opri ma[ina ap`sând brusc pefrân`, lu` bastonul [i ie[i trântind violent portiera.

Tân`ra arunc` o privire ar]`goas` spre re[edin]a \n stil

colonial care se ridica \n fa]a ei, ca [i cum ea [i nu acel cow-boy incon[tient era vinovat de furia ei. Cât de mult regret` canu poate da frâu liber \nver[un`rii sale! Cu pu]in timp \n urm`ar fi urcat treptele din dou` \n dou`, ar fi traversat veranda \ntromb` [i l-ar fi pus imediat la respect pe nebunul care o adu-sese \ntr-o asemenea stare. Din p`cate, aceast` ne\nsemnat`compensa]ie \i era refuzat` din acea zi fatal` din urm` cu patruluni, când \[i fracturase [oldul. Amintindu-[i, furia ei ajunse laparoxism.

– O s` vad` el! bomb`ni ea urcând sc`rile cu dificultate.Un junghi dureros \i travers` [oldul. Laurence strânse din

buze ca s` nu urle, \ncercând s` uite de aceast` infirmitate,care \i amintea \n mod constant c` Laurence Copperthorne,

c`l`rea]a talentat`, mereu \nving`toare, nu mai exista.



Dup` câteva minute, obosit` de efortul pe care-l depusese,f`cu o pauz` la umbra verandei pentru a-[i trage sufletul. |nfa]a ochilor ei, cerul de un albastru intens se \ntindea pân` lainfinit. Câmpia vibra de acea str`lucitoare frumuse]e caremarcheaz` primele ore ale serii. Frunzi[ul arborilor carem`rgineau peluzele fo[nea \nceti[or, ca [i cum se temea s` nuderanjeze lini[tea acestei dup`-amiezi de var`. Colinele pline

de vegeta]ie luxuriant` din Alberta se \ntindeau cu o regulari-tate lini[titoare [i pl`cut` ochiului pân` la orizont. |nv`luit`\ntr-o cea]` alb`struie, silueta formidabil` a Mun]ilor Stânco[ise z`rea \n dep`rtare.

Timp de o frac]iune de secund`, Laurence fu tentat` s` selase cuprins` de pacea care se degaja din acest peisaj splen-did, s` cedeze sentimentului de pl`cut` plenitudine care o

cuprindea \ncetul cu \ncetul. Dar asta doar timp de ofrac]iune de secund`, fiindc` imediat amintirile o asaltar`,umbrindu-i cheful. |[i aducea aminte de lungile zile de var`,cu aerul \mb`ls`mat de mirosul florilor, când se putea plim-ba f`r` nici o restric]ie, [i s` se bucure dup` pofta inimii defrumuse]ile naturii, dedicându-se trup [i suflet unicei salepasiuni: c`l`ria... O epoc` \ncheiat` definitiv pentru ea, dinp`cate...

Laurence \[i \ntoarse capul spre stânga. F`r` obstacole,pista m`rginit` de barierele albe p`rea trist`, abandonat`. {ilâng` ea, cufundate \ntr-o t`cere sinistr`, grajdurile. Nici unsemn de via]`, nici o activitate, nimic care s` indice c` acesteamai ad`posteau \nc` vreun suflet. Mai exista totu[i unul:

Uragan. Probabil c` p`[tea \n padoc, de cealalt` parte a graj-

6 MARY MORGAN



dului, fiindc` altfel l-ar fi auzit forn`ind [i lovindu-se de pere]iiboxei. O atât de mare suferin]` \i cuprinse sufletul, \ncât sesim]i din nou cople[it`. Totu[i Laurence \[i reveni repede. Nutrebuia s` se lase d`râmat` de disperare. I-ar prinde mai bines`-[i cultive aceast` furie providen]ial` care \i furniza antidotulatât de necesar.

Tân`ra \[i \ndrept` privirea \n cealalt` direc]ie, unde ni[te

staule imense ofereau un contrast izbitor cu gr`dinile \ngrijitecare \nconjurau grajdurile [i casa.Cele dou` lumi coexistau \ntr-o singur` proprietate. Pe

de o parte re[edin]a alb` cu coloane, parcul luxuriant,piscina [i grajdurile care evocau o lume elegant` [i rafinat`.La o câteva zeci de metri, staulele reaminteau faptul c` tat`lei poseda o ferm` imens` unde munceau pe brânci

numero[i cowboy \ns`rcina]i cu supravegherea vitelor [ip`[unilor.

Lui Laurence \i pl`cea faptul c` staulele se aflau \napropiere. |i pl`cea munca desf`[urat` \n acest universpr`fuit, unde se auzeau adesea vocile b`rb`te[ti dominândzgomotul f`cut de vite [i cai. |i pl`cea frumuse]ea aspr` amuncii cowboylor, energia lor, veselia lor... când nu dep`[eaulimitele, gândi ea aducându-[i aminte de cel care \i provocasefuria. Gata, visase destul! Trebuia s`-i spun` vreo dou`b`d`ranului `stuia!

F`r` s` mai a[tepte, intr` \n hol. – Timothy! strig` ea.|n ciuda handicapului ei, Laurence travers` \n grab` holul

[i deschise u[a bibliotecii.

VISURI INTERZISE 7



– Timothy! strig` ea din nou. Apoi se a[ez` epuizat` pe canapea. Furioas` c` se simte atât

de obosit` doar dup` câ]iva metri parcur[i mai repede, arunc`bastonul pe parchet. Zgomotul o consol` pu]in... prea pu]in\ns`...

Din prag, Timothy \nregistr` scena, cu un chip impasibil. – Te rog, d` un telefon la staule.

– La staule? – Da, replic` ea pe un ton sec.B`trânul servitor f`cea parte din universul ei de când era

copil`. Laurence ]inea extrem de mult la el [i \l considera unmembru al familiei. Dac` se purta urât cu el, la fel ca [i cu tat`lei, o f`cea ca s` nu mai citeasc` \n privirea lui acea compasi-une de care avea oroare...

Dintr-un col] al bibliotecii, un fo[net de hârtie mototolit` \iatrase aten]ia tinerei femei. |l z`ri atunci pe tat`l ei, ascuns \nspatele unui ziar. Acesta \i arunc` o privire timid`, ca [i cummânia fiicei sale \l speria. Lui Laurence \i veni greu s`-[iascund` surâsul. Prefera s`-l vad` a[a decât cople[it de

ve[nicele lui triste]i. – Exist` vreo problem` la staule, Laurie? – Nu-mi mai spune a[a! – Timothy [i cu mine \]i spunem a[a, de dou`zeci [i doi de

ani! Nu-]i po]i schimba atât de u[or obiceiurile.Laurence \nchise ochii exasperat`. Tonul `sta rug`tor,

vocea lui sl`bit`, ce mult le ura pe amândou`! JamesCopperthorne se \nc`p`]âna s` foloseasc` diminutivul ca [i

cum acesta ar fi putut s-o re\nvie pe Laurence cea de

8 MARY MORGAN



odinioar`. El spera s-o revad` pe acea tân`r` femeie care pose-da \ndemânarea [i gra]ie unui mare atlet, care nutrea visuri deglorie.

Când redeschise ochii, privirea ei c`zu pe fotografia a[ezat`pe [emineu. Tat`l ei refuza s-o ia de acolo, \n ciudarepetatelor ei rug`min]i. F`cut imediat dup` o victorie, cli[eul\nf`]i[a o tân`r` \ncânt`toare. Haina neagr` \i scotea \n evi-

den]` p`rul bogat [i ro[cat, o coam` de foc care c`dea \n buclepe umerii ei. Obligat` s`-[i strâng` p`rul \n timpul con-cursurilor hipice, Laurence obi[nuia ca, dup` fiecare victorie,s`-[i dezlege funda care-l ]inea strâns [i s` scuture din cap cas` elibereze buclele m`t`soase [i grele. Fotografia o prinsesechiar \n acel moment, râzând, cu ochii str`lucind desurescitare. Se vedea c` \[i tr`ie[te cu intensitate via]a...

– Ce s-a \ntâmplat la staule? repet` \ngrijorat tat`l ei.|n acel moment, Timothy \i aduse telefonul.

– Domnul Jones este la aparat.Laurence \n[f`c` receptorul.

– Sloan? Laurence la telefon. Mi s-a p`rut c` l-am v`zut peunul din cowboy venind dinspre p`[unile din vest. A ajuns laferm`?

– Nu, dar probabil c` va sosi curând. – Imediat ce vine, trimite-l aici. – Bine, Laurence.Laurence sim]i o strângere de inim` auzindu-l pe b`trânul

[ef de echip` spunându-i pe nume. De obicei, Sloan \i spuneaPrin]es`... |[i d`duse seama, nu mai \nc`pea \ndoial`, c`, dup`

accident, Laurence ]inuse s` stabileasc` \ntre ea [i ceilal]i o

VISURI INTERZISE 9



barier` care nu l`sa loc nici unei familiarit`]i. Un mijloc caoricare altul de a se proteja \mpotriva acelei compasiuniumilitoare pe care o b`nuia ascuns` \n spatele fiec`rei vorbecare i se adresa. Sloan va face la fel ca to]i ceilal]i. O va uita\n curând pe feti]a care se strecura pe furi[ \n grajduri pen-tru a-i ]ine tov`r`[ie.

Un zâmbet \nduio[at ap`ru pentru o clip` pe buzele tinerei

femei. |[i aminti cum o r`sf`]a Sloan, cum o tr`gea iarna cusania, de pisoiul alb pe care i-l f`cuse cadou când \mpliniseopt ani... {i cum o luase peste picior când \mbr`case primulcostum de c`l`rie! O oroare pentru un b`trân cowboy trecutprin ciur [i dârmon. Când Sloan o vedea \n aceast` ]inut`,comentariile dispre]uitoare asupra „deghiz`rii” ei se ]ineau

lan]. Totu[i, când p`r`sea ]arcurile \nconjurate cu sârm`ghimpat` ca s` vopseasc` barierele pistei de c`l`rie, Laurence[tia c` e doar un pretext ca s-o urm`reasc` lucrând. Niciodat`nu-[i permisese s` fac` vreun comentariu asupra perfor-man]elor ei, cu excep]ia unei singure d`]i când declarase peun ton posomorât c` \ncepuse s` \nve]e s` se ]in` \n [a. |ngura lui Sloan, totdeauna zgârcit cu complimentele, aceste

cuvinte \n aparen]` pu]in \ncurajatoare, constituiau un elogiuc`lduros.

Laurence \[i d`du seama c` r`m`sese cu receptorul \nmân`. |l puse la loc cu un aer trist.

– N-ai de gând s`-mi spui odat` ce se \ntâmpl`? o \ntreb`tat`l ei. Dac` exist` vreo problem` la ferm`, sunt direct

interesat.

10 MARY MORGAN



– Nu e nici o problem` la ferm`, t`ticule. Doar c` un cow-boy va afla \n curând c` el personal are una, foarte serioas`chiar.

– Despre cine e vorba?Luat` pe nea[teptate, Laurence se \ncrunt`. Pe vremuri \i

cuno[tea pe to]i angaja]ii lor pe nume, de la gr`dinari pân` lacowboy, dar de mult timp nimic nu mai conta pentru ea \n

afar` de c`l`rie... – Habar n-am, replic` ea. Era destul de departe. Dar suntsigur` c` nu-l cunosc.

Chiar era atât de sigur`? se \ntreb` ea, rememorându-[iscena.

Se \ntorcea de la o [edin]` de kinetoterapie [i rula foarterepede pe drumul care [erpuia printre p`[unile nesfâr[ite

acoperite de ierburi \nalte unduindu-se \n b`taia vântului. Cucoada ochiului z`rise brusc silueta unui b`rbat care c`l`reanebune[te. Oprise instinctiv ma[ina [i cobor\se pentru a admi-ra spectacolul, fascinat` de armonia perfect` care domnea\ntre cal [i c`l`re]. Calul negru galopa f`r` s` fie strunit dinfrâu. C`l`re]ul \i impunea mi[c`rile cu o incredibil` siguran]`,cu o st`pânire de sine uluitoare. Laurence se crezuse trans-portat` \n timpurile de mult apuse, pe când b`rba]ii cu uncaracter de o]el c`l`reau cai aproape s`lbatici. O epoc` mitic`\n care b`rba]ii se n`[teau c`l`re]i [i \[i manifestau dragosteade via]` sfidând vântul \ntr-o curs` nebun` prin preriile cu ier-buri \nalte [i mi[c`toare. |n ciuda distan]ei, Laurence sim]eabucuria care-l \nsufle]ea pe necunoscut, acea ame]eal` exal-

tat`, apropiat` de be]ie, ce \l cuprinde pe c`l`re] care se simte

VISURI INTERZISE 11



una cu calul lui. O trecuse un fior. Asta a[teptase \n fond. F`r`s`-[i dea seama, nu se oprise decât pentru a tr`i aceast`emo]ie ame]itoare care ei \i era refuzat` de atâtea luni.

B`rbatul se apropiase de o barier` care desp`r]ea dou`p`[uni. {i brusc, cu brutalitate, iluzia se destr`mase. Când vacobor\ s-o deschid`, \[i va pierde aura magic`. C`l`re]ul cura-

jos pe care nici un obstacol nu l-ar putea opri va disp`rea

l`sând locul unui b`rbat banal. Deloc dornic` s` asiste laaceast` penibil` metamorfoz`, Laurence urcase \n ma[in`.|n momentul când voia s` demareze, mai aruncase, f`r`

voia ei, o ultim` privire c`l`re]ului [i se ridicase \ngrozit`.Departe de a avea inten]ia s`-[i \ncetineasc` goana, b`rbatul\[i for]a calul. Nu putea s` sar` peste aceast` barier`, era onebunie! Nu cu viteza asta, nu cu [aua asta de fermier, nu cu

calul `sta de ferm`!Totu[i, incredibil, cal [i c`l`re] zburaser` sus, tot mai sus,

pân` la acea frac]iune de secund` de neuitat, când amândoir`m`seser` suspenda]i parc` \n v`zduh, \nainte de a se \ndrep-ta spre p`mânt \n perfect` armonie. Apoi b`rbatul se\ndep`rtase \n galop, f`r` a arunca nici m`car o privire \napoi,spre bariera pe care o cucerise cu o u[urin]` de necrezut.

O furie surd` pusese st`pânire pe Laurence. |ncredereainsolent` a cowboy-ului o plesnise ca un bici, trezindu-i dinnou durerosul sentiment de neputin]`. Nu \ncetinise nici oclip`, nici \nainte, nici dup` barier`. Pu]ine erau persoanelecapabile s` sfideze for]a gravita]iei cu o asemenea u[urin]`...[i lui pu]in \i p`sa de asta! Laurence recunoscuse instinctiv

mu[c`tura geloziei. El poseda un lucru pe care ea \l pierduse

12 MARY MORGAN



pentru totdeauna. {i mânia ei se tr`gea din faptul c` lui nu-ip`sa nici cât negru sub unghie de acest dar pe care ea \l pier-duse [i nu reu[ise nici pân` acum s`-[i revin` din cauzapierderii lui.

– {i ce crim` a comis bietul cowboy? o \ntreb` tat`l ei. – {i-a permis s` sar` peste o barier` cu unul din caii fermei.

Ar fi putut s` omoare calul [i s` moar` o dat` cu el. Un

adev`rat nebun!De fapt, f`r` s`-[i m`rturiseasc` nici ei \ns`[i, [tia c` singu-ra vin` a acestui om era c` r`sucise cu]itul \n ran`. El zbura cuaripile \ntinse, \n timp ce ea r`m`sese captiv` pe p`mânt, ocaptiv` cu aripile frânte.

– {i ce-o s` faci? – O s`-i spun c` ar merita s` fie concediat, fiindc` folose[te

cu o asemenea dezinvoltur` un cal care nu– i apar]ine. – Ei bine, te las s` te descurci singur` cu el, declar` James

Copperthorne ridicându-se.De fapt, nu avea nici un chef s` asiste la \ntrevedere. Tat`l

ei era un om amabil care detesta ciocnirile. De altfel, \ntregullui mod de a conduce proprietatea dovedea acest lucru. |n locs` fac` uz de puterea lui, James Copperthorne folosescmetode blânde. Formul` care \[i dovedise eficacitatea, fiindc`se g`sea \n fruntea unei afaceri \nfloritoare [i era respectat deto]i angaja]ii lui. |n schimb, toat` lumea se \ntreba cum de seputuse \nsura cu mama lui Laurence. Moart` la pu]in timpdup` na[terea fiicei lor, aceasta avea un temperament vulcaniccare contrasta cu blânde]ea so]ului ei. Totu[i, \n ciuda deose-

birilor dintre ei, James o iubea cu pasiune. La moartea ei

VISURI INTERZISE 13



fusese cople[it de durere [i nu se consolase decât transfe-rându-[i aceast` dragoste nem`surat` asupra unicei sale fiice.

|n momentul când p`r`si \nc`perea \mpreun` cu Timothy, James \i adres` o privire cu sub\n]eles fiicei sale. Laurencedescifr` f`r` greutate mesajul t`cu pe care-l con]inea: s` nucumva s`-i treac` prin minte s`-l concedieze pe cowboy,fiindc` nu era de competen]a ei. Tân`ra \i sus]inu privirea f`r`

s` clipeasc`. Pur` bravad` care \i \nmuie \ns` inima.Spre marea ei enervare, auzi \ns` prin u[a \ntredeschis`

cele câteva cuvinte pe care le schimbar` James [i Timothy \nainte s` se despart`.

– I-ai v`zut ochii, Timothy? spunea tat`l ei. Str`luceau ca\nainte. |[i revine, Timothy, \[i revine.

– Am remarcat, domnule, r`spunse cu glas sc`zut b`trânulservitor.|n sinea ei, Laurence fierbea. Ei \i spionau cele mai mici

gesturi, atitudinile, le interpretau dup` bunul lor plac,pândind cu aviditate semnele care i-ar putea anun]a vinde-carea. Se s`turase pân` peste cap! S-o lase \n pace! Când vor pricepe odat` c` Laurence despre care vorbeau ei nu mai

exista [i c` nu va mai exista niciodat`? gândi ea, cu lacrimi \nochi.

Ce for]` misterioas` o \mpinse totu[i s` se ridice pentru ase privi \n oglind`? Ce speran]` secret`?

{i \[i d`du seama uimit` c` tat`l ei avea dreptate. O scân-teie \i ilumina privirea, o lumini]` care disp`ruse de patru

luni. Obrajii ei nu mai erau atât de palizi, tenul \i c`p`tase

14 MARY MORGAN



pu]in` str`lucire, cearc`nele vine]ii care-i subliniau ochiiaproape c` disp`ruser`. Totul dovedea c` \i mergea mai bine,numai c`...

Prad` unei nelini[ti subite se trase \napoi pentru a-[i exa-mina silueta cu o privire sever`. Antrenamentul intensiv lacare se supunea \nainte de accident \i men]inea trupul suplu[i musculos, dar s`pt`mânile de inactivitate \ncepuser` s` se

remarce; obrajii ei erau mai rotunzi, corpul mai \mplinit. – Oare o s` devin obez`? [opti pentru sine. – Dup` p`rerea mea, nu! replic` o voce b`rb`teasc`.Laurence tres`ri z`rind o alt` siluet` \n oglind`, al`turi de

a ei. Un b`rbat st`tea \n cadrul u[ii. Ochii li se \ntâlnir` \noglind`. De[i umbri]i de p`l`rie, aceia ai necunoscutului fra-pau prin incredibila culoare albastru-indigo.

El o studie cu o lung` ochead` apreciativ`, apoi, examenulo dat` terminat, \i \ntâlni din nou privirea, tot prin interme-diul oglinzii.

– Bun` ziua, domni[oar` Copperthorne, spuse elsco]ându-[i p`l`ria.

Avea o voce blând` [i senzual` care o f`cu s` tresar` ase-meni unui animal speriat [i nervos.

Sim]indu-se \ncurcat` c` a fost surprins` \ntr-o asemeneaipostaz` ridicol`, Laurence se \ntoarse \ncet spre el [i \l privitrufa[`. La jena ei se ad`ug` [i iritarea c` nu-l putuse primi pecowboy stând pe canapea, dup` cum \[i propusese. Ca s` sea[eze trebuia s` mearg` [chiop`tând pân` acolo, iar ea nu voias`-i lase acestui b`rbat posibilitatea s`-[i dea seama de

gravitatea handicapului ei.

VISURI INTERZISE 15



– Cu ce drept intri aici f`r̀ a fi invitat? \l \ntreb` ea cu asprime. – U[a era deschis`. Cum a]i vorbit \n momentul \n care am

b`tut la u[`, am crezut c` \mi cere]i p`rerea. – Ei bine, nu a[a st`teau lucrurile.Dup` r`spunsul lui, dup` felul \n care o privea, Laurence

ghici c` nu avea de-a face cu un timid angajat, gata s`-iprezinte ni[te scuze banale. Era \nalt, solid, cu o alur` de atlet

cu o voin]` de fier. Se studiar` \n t`cere, aproape cu ostilitate,ca doi adversari care se cânt`resc din ochi \naintea unei con-frunt`ri. Laurence sim]i un [oc. Nu se a[tepta s` g`seasc` atâtainteligen]` \n aceast` privire fixat` asupra ei. Derutat`, \[iregret` ro[ea]a care \i ardea obrajii. Nici o [ans` s` impre-sioneze un asemenea individ! Mai degrab` se \ntâmpla

contrariul...Probabil c` se sp`lase pe fa]`, fiindc` p`rul negru \nc`umed se ondula la tâmple. Chipul lui cu tr`s`turi \ndr`zne]e\i reflecta stilul de via]`. Nasul acvilin, gura cu o cut` volun-tar`, cicatricea mic` ce br`zda una dintre sprâncene, totulindica un b`rbat obi[nuit s` duc` o existen]` aspr`. Pielea luibronzat` scotea \n eviden]` culoarea ochilor, un albastru-

\nchis, un albastru triumf`tor.Ceva din persoana lui \i inspir` o imediat` \ncredere. Din

el emanau siguran]a [i calmul. Mânecile suflecate l`sau s` se vad` bra]ele musculoase [i bronzate. Blugii lui p`reau la fel deuza]i ca [i c`ma[a... [i totu[i, b`rbatul acesta poseda oelegan]` neobi[nuit` la cei care tr`iesc \n contact exclusiv cu

natura.

16 MARY MORGAN



La drept vorbind, era teribil de seduc`tor. Tulburat`,Laurence se \ntreb` dac` [i ea \i f`cuse aceea[i impresie.Tân`ra c`ut` \n ochii lui un indiciu care s`-i dezv`luie gân-durile, dar privirea lui r`m`sese impenetrabil`.

|nainte de accident, Laurence s-ar fi folosit de farmecul ei,cu tipul `sta. Con[tient` de puterea ei de seduc]ie, o f`ceauneori, pentru pl`cerea de a se sim]i admirat`. Totu[i de

\ndat` ce cuceririle ei se ar`tau prea posesive sau geloase pepasiunea ei pentru c`l`rie, ea \i punea la punct pe respectiviiamorezi.

Din când \n când avea mustr`ri de con[tiin]` c` se amuz`astfel pe socoteala b`rba]ilor, dar se lini[tea repede spunân-du-[i c` ni[te s`rut`ri nu conteaz` prea mult. Lionel era sin-

gurul care ocupase un loc important \n via]a ei, fiindc` [i eliubea caii. Amândoi urm`reau acela[i scop, acela[i obiectiv intangibil, sus]inu]i de dragostea lor. Cel pu]in a[a credea eapân` s`-[i dea seama de realitate. Acum Lionel apar]inea tre-cutului, la fel ca [i ceilal]i...

Pân` la accident, ca o cuceritoare \nn`scut` ce era,Laurence sim]ea fascina]ia pe care o exercita asupra

b`rba]ilor. {i \i pl`cea! Acum interesul lor pierea de \ndat` ceo vedeau mergând...

Gândindu-se la asta, Laurence decise s` r`mân` \n picioarepân` la sfâr[itul \ntrevederii, chiar dac` statul prelungit \npicioare o f`cea s` sufere. Din p`cate, cowboy-ul \i stric` micaei punere \n scen`. Z`rind bastonul care z`cea pe jos \l ridic`

[i i-l \ntinse.

VISURI INTERZISE 17



– Poate c` ave]i nevoie de el? Vexat`, Laurence i-l smulse din mâini [i b`tu cu el \n par-

chet atât de tare, \ncât cowboy-ul trebui s` se dea \napoi pen-tru a nu-i v`t`ma piciorul. Un fulger de mânie ]â[ni din fundulochilor alba[tri. Reac]ia lui o f`cu s` zâmbeasc` pe Laurence.Tipul `sta nu era poate atât de impasibil precum crezuse,gândi ea a[ezându-se. Acestea fiind zise, el nu p`rea totu[i

prea impresionat de proasta ei dispozi]ie. – M` numesc David Stanton, declar` el cu o voce neutr`.Se p`rea c` ea nu-i trezise \n nici un fel interesul. Nu avea

rost s` caute mult timp cauza indiferen]ei lui... Dac` nu cumvaera c`s`torit. Cu o privire rapid`, Laurence examin` mânastâng` a cowboy-ului. Nu avea verighet`. Obrajii i se \nro[ir`când constat` c` David Stanton \i urm`rise direc]ia privirii.

Totu[i, nimic din expresia lui nu-i tr`d` gândurile, ca [i cumtemându-se c` o va r`ni voise s-o menajeze. Nu [tia c` r`ulfusese f`cut. C`l`rind a[a cum o f`cuse mai devreme, el \ir`scolise suferin]a.

Aducându-[i aminte de asta, mânia ei se reaprinse brusc.Laurence \l privi cu un aer glacial. Cu o iritant` dezinvoltur`,David Stanton a[tepta ca ea s` binevoiasc` s` \nceap` discu]ia.Ba Laurence avu chiar impresia c` \[i b`tea \n t`cere joc de ea,a[a cum râzi de un copil capricios. Luxul bibliotecii, faptul c`fiica patronului \l convocase nu p`rea s`-l tulbure cine [tie cât.Trecându-[i mâna prin p`r, el d`du din cap.

– Patronul mi-a spus c` vre]i s` m` vede]i. – Sloan nu e patronul t`u. Patronul este tat`l meu [i eu

sunt fiica lui, s` nu ui]i asta.

18 MARY MORGAN



David Stanton se crisp` la auzul acestor cuvinte, iar Laurence \[i regret` imediat purtarea penibil`. Se f`cea sin-gur` de râs. O adev`rat` ru[ine. R`nise orgoliul acestui omf`r` vreun motiv valabil, doar pentru c` \i repro[a faptul c`-ir`scolise ni[te amintiri dureroase. Din nefericire, acum nu maiputea da \napoi.

– Felul \n care te-ai purtat cu calul este inadmisibil, declar`

ea pe un ton t`ios. Te-ai purtat ca un iresponsabil! – Nu m` port niciodat` ca un iresponsabil cu caii, replic`el cu o voce vibrând de o mânie abia re]inut`.

Acest r`spuns o l`s` f`r` glas. Felul cum \i r`spunsese tr`dao imens` dragoste pentru cai. S`-l acuze c` \i maltrateaz`p`rea cea mai grea jignire pe care i-ar fi putut-o adresa, dac`nutrea pentru cai o pasiune egal` cu a ei. Nu, ce idee! Ea nu

avea nimic, dar absolut nimic \n comun cu acest b`rbat. – Nu po]i nega faptele, te-am v`zut, relu` ea. Ce s-ar fi

\ntâmplat dac` bietul cal n-ar fi putut s`ri? L-ai fi putut omor\ dac` se lovea de barier`.

– Dac` ar fi atins-o, bariera s-ar fi pr`bu[it. Calul [i cu minenu eram \n primejdie.

– {i de unde [tii, m` rog? – Fiindc` abia se mai ]ine. |n plus, balamaua de sus e

rupt`. – {i nu e treaba ta s-o repari? – Am demontat-o pe jum`tate. – Vrei s` spui c` ai demontat-o special pentru a putea s`ri?

}i se pare chiar atât de greu s` descaleci [i s-o deschizi? |n

fiecare zi apar noi forme de lene. De necrezut!

VISURI INTERZISE 19



– S` [ti]i c` de la vârsta de trei ani n-am mai desc`lecat cas` trec de o barier`. Pe de alt` parte, nimeni nu m-a acuzat vre-odat` c` a[ fi lene[. Lucrez bine [i nu m-am dat niciodat`\napoi de la vreo munc`. Poate c` am f`cut un gest negândit[i v` rog s` m` ierta]i, dar asta nu v` d` nici un drept s`-micritica]i competen]a [i caracterul.

Discursul lui o l`s` cu gura c`scat` pe Laurence. Faptul c`

reu[ise s` r`mân` politicos \n timp ce se ap`ra, o impresio-nase. Mai ales c` spumega de furie. Era suficient s`-i vezi ochiica s`-]i dai seama de asta. Era o lec]ie! {i ei nu-i pl`cea s` i sedea peste nas.

– Punctul t`u de vedere e just, replic` ea. Dar mi se paretotu[i c` s`n`tatea animalelor trebuie s` fie prima preocupare

[i grij`, [i c` pentru a o p`stra, ar fi fost mai prudent s`deschizi bariera. Ai fi putut r`ni vreo vit` care p`[tea prinapropiere.

– Ca [i cum n-a]i [ti c` nu mai exist` nici o vit` pe acolo deo groaz` de timp.

Prins` pe picior gre[it, Laurence se \nro[i pân` la r`d`cinap`rului. Fusese prins` cu mâ]a-n sac [i pozi]ia ei era [i mai

precar`. – Nu e treaba mea s` [tiu unde pasc vitele. – {i nici nu ave]i c`derea s` critica]i munca angaja]ilor

tat`lui dumneavoastr`. – Dac` eu cred c` un animal este maltratat, pun lucrurile

la punct!

– V-am mai spus c` nu maltratam calul.

20 MARY MORGAN



– {i trebuie s` te cred pe cuvânt? – Cuvântul meu este respectat \n regiune, domni[oar`

Copperthorne. |n orice caz, a]i judecat dintr-un punct de vedere gre[it situa]ia. Eram perfect con[tient de capacit`]ilemele [i ale animalului.

– Ah, da? De unde e[ti atât de [tiutor \n privin]a aptitu-dinilor unor cai de ferm` de a s`ri peste ni[te bariere atât de

\nalte? – Poate c` am mai s`rit cu calul `sta, ripost` el pe un ton

ironic. – Exact aici [i voiam s` ajung. Nu e[ti la prima \ncercare de

acest gen. |nchipuie-]i c` este periculos. Nici tu nici calul nusunte]i antrena]i pentru a[a ceva.

B`rbatul o privi o clip` p`trunz`tor, ca [i cum \ncerca s`-iciteasc` gândurile. – Ce v` \nfurie? o \ntreb` el \n cele din urm`. Recunosc c`

l-am f`cut s` sar` peste barier`, dar nu l-am r`nit [i nici eu numi-am rupt gâtul. Atunci, de ce atâta sup`rare?

Laurence ar fi avut chef s`-l strâng` de gât. Stanton ghicisec` \nvinuirile ei nu erau decât un pretext, c` furia ei avea o cu

totul alt` cauz`. Cât de mult regreta c` nu are nici un motiv valabil ca s`-i cear` tat`lui ei s`-l concedieze! Cu toate c` ar lua-o probabil peste picior... {i pe urm`, ceva o intriga la acestom, un detaliu pe care voia s`-l cunoasc`.

– Mi-ar pl`cea s` aflu un lucru, David Stanton. Doar pen-tru a câ[tiga câteva minute la \ntoarcere ai s`rit peste bariera

aceea?

VISURI INTERZISE 21



– Nu. – Atunci de ce?Laurence ardea de curiozitate. B`rbatul acesta era atât de

diferit de ceilal]i cowboy [i voia s` [tie de ce. – Fiindc` \mi place s` fac asta.Timp de o clip` recunoscu pe fa]a lui o pasiune egal` cu a

ei, acea devorant` pasiune pentru cai pe care o ghicise când \l

v`zuse s`rind. {i nici nu spusese tot adev`rul. Nu-i pl`cea s`sar`, era \nnebunit dup` a[a ceva. Presim]ise asta v`zândsuple]ea zborului, felul cum se ]inea \n [a, siguran]a pe care i-otransmitea acelui cal obi[nuit de ferm`. |ntr-o str`fulgerare serev`zuse pe sine f`când asta, când \l privise. {i for]a tr`irii luio cople[ise, chiar de la cinci sute de metri distan]`.

– Po]i s` pleci, \i spuse ea f`r` s`-i mai arunce nici o privire.

|ntrevederea s-a terminat.Mirat c` e astfel expediat, el \i arunc` o privire \ntreb`toare apoi

\i \ntoarse spatele [i p`r`si \nc`perea f`r` s` mai adauge nimic.Soarele care cobora spre apus sc`lda \nc`perea \ntr-o

lumin` aurie când tat`l ei o descoperi \n acela[i loc, cuprivirea goal`.

– Ei, scumpa mea, ]i-ai atins scopul? – Da, [opti ea.Dar abia acum \[i d`dea seama de adev`ratul motiv care o

\mpinsese s`-l cheme aici pe David Stanton. El era mai puternicdecât ea. F`r` s` vrea s`-[i m`rturiseasc` asta, o [tiuse de când\l v`zuse s`rind. Doar el singur putea s` duc` la bun sfâr[itsarcina \n care ea e[uase, sarcina care o distrusese aproape.

– Am g`sit omul capabil s`-l c`l`reasc` pe Uragan, t`ticule!

22 MARY MORGAN



Capitolul 2

David slobozi o \njur`tur`, \n timp ce privea chiorâ[ bari-era... {ipcile erau atât de putrezite \ncât nu se mai puteamonta o balama nou`. Lemnul se a[chia de câte ori \ncerca s`

pun` un [urub. Cuprins de un acces de furie \mpotriva aces-tei bariere la care se c`znea din zorii zilei, se sprijini de stâlp[i se arcui tr`gând din toate puterile ca s-o poat` dobor\.Bariera ced` aproape imediat. Prea u[or dup` gustul lui.Fiindc` ar fi vrut ca prin acest gest s` scape de furia surd` care\l urm`rea de la \ntrevederea avut` cu LaurenceCopperthorne.

– Cât` murd`rie! [opti el printre din]i. – Te gânde[ti la ceva anume?Surprins, David se \ntoarse brusc. La trei metri de el, c`lare

pe calul lui preferat, Sloan \l privea cu un aer ironic. Acesta se ivea \ntotdeauna, f`r` ca nimeni s`-l aud` sosind.

Ai fi putut crede c`-i curgea sânge indian \n vene. |n orice caz,cu perspicacitatea lui obi[nuit`, Sloan ghicise c` \njur`turile

lui David nu se adresau \n exclusivitate barierei.



– Lemnul a putrezit, remarc` David. Trebuie s` punem unanou`. Sloan d`du din cap aprobator, dar f`r` s` manifeste uninteres deosebit.

– Altceva? \l \ntreb` b`trânul cowboy.Ce sens s` dea acestei \ntreb`ri? David \i povestise lui Sloan

despre \ntâlnirea furtunoas` cu „Prin]esa”, sigur c` Laurence\l va concedia imediat prin intermediul vechiului ei prieten. |n

loc de asta, Sloan \i poruncise s` repare bariera. A[a c` Davidajunsese la concluzia c` Laurence Copperthorne trecuse subt`cere am`nuntele conversa]iei lor. Dar dac` discre]ia ei oonora nu \nsemna c` era mai pu]in furios pe ea.

– Am un chef nebun s` dau o rait` prin ora[ ca s` m`r`coresc, spuse David, dar blestemata asta de barier` \mi d` defurc` de azi-diminea]`. Pe urm` m` duc s` m`nânc.

– O scurt` pauz`, David. Domni[oara dore[te s` te vad` iar.David \ncremeni. Oare ce mai voia din nou?

– Glume[ti? – Câtu[i de pu]in. Te a[teapt` pe la unsprezece. Mi-ar

pl`cea s` [tiu de ce. N-ai nici o idee? – Nu.David arborase o expresie \nc`p`]ânat` pe care Sloan i-o

[tia prea bine. Pe chipul b`trânului se \ntip`ri un zâmbet. Eraevident c` aceast` a doua convocare \l \ncânta [i mai pu]indecât prima.

– Poate c` are chef s` bea o cea[c` de ceai \n compania ta,\i spuse Sloan ironic. O perspectiv` destul de agreabil`. Nu

v`d de ce faci mutra asta lugubr`... Cred c` ai fost impresionat

v`zând-o...

24 MARY MORGAN



– Nu este exact sentimentul pe care mi-l inspir`, ripost`David ar]`gos.

– E totu[i foarte frumoas`. – Ar fi, dac` n-ar avea aerul `la \n]epat.Orice urm` de bun`voin]` disp`ru din privirea lui Sloan.

– E greu s`-]i po]i imagina prin ce a trecut. Are de ce s` fieagresiv`, crede-m` pe cuvânt!

– Foarte mul]i oameni au suferit. Dar nu au devenit ni[teacrituri din cauza asta.

– Te credeam mai \n m`sur` decât oricare altul s` pricepic` nu sufer` numai cu trupul. Rana ei a fost \n primul rândmoral`. Chiar dac` nu e foarte amabil` la suprafa]`, are oinim` la fel ca toat` lumea.

David se \ntunec` [i mai mult la fa]`. Dac` cineva [tia ce

\nseamn` suferin]a moral`, acela era el. |n schimb, se \ndoiac` Laurence Copperthorne are o inim`. |[i reaminti chipul eicrispat, r`ceala , arogan]a ei insuportabil` [i... frumuse]eaireal`. |n via]a lui nu mai v`zuse un asemenea p`r. {i ce ochi!C`prui cu puncti[oare de chihlimbar, d`deau impresia c` suntde aur. Ni[te ochi de leoaic`... De ce nu reu[ea s-o dea uit`rii?|l obseda.Vedea \n ea o lupt`toare, o femeie c`reia \i pl`cea s`

fac` cuceriri, o vr`jitoare care-i f`cea pe b`rba]i s` cad` \ngenunchi la picioarele ei. Cum s` r`mân` indiferent \n fa]aunei asemenea femei?

– Toat` lumea credea c` se va m`rita cu antrenorul ei,relu` Sloan. Formau o pereche nedesp`r]it` dar, dup` acci-dent, el n-a prea mai dat semne de via]`.

Dup` tonul indignat al lui Sloan, se vedea imensa afec]iune

pe care o purta Prin]esei lui.

VISURI INTERZISE 25



– O s̀ m` duc s-o v`d, declar` David \ncheind scurt discu]ia.Dup` care \ncepu s` smulg` o alt` scândur` putrezit`.

– Dac` te-ai \ntoarce acum la ferm`, ai putea face un du[\nainte, \i suger` Sloan consultându-[i ceasul.

David \[i v`zu de treab` f`r` s` spun` nimic. Poate c` ]inutalui l`sa de dorit, dar n-o s` se repead` el sub du[ doar fiindcò furie ro[cat` \l chemase la ea. Chiar dac` respectiva furie erafoarte frumoas`. R`mânând \n ]inut` de lucru, \i va da de\n]eles c` nu aprecia din cale-afar` felul \n care \l trata.

Sloan nu se mi[ca din loc. Se vedea c` a[teapt` un r`spuns. – Nu m` duc s-o seduc, mormì David.Dup` ce \i arunc` o privire ciudat`, Sloan se \ndep`rt` f`r`

s` mai adauge nici un cuvânt.

***

Venea.Postat` la fereastr`, Laurence privea silueta \nalt` a lui

David intrând cu un pas hot`rât pe drumul pr`fuit. Avea unmers elastic [i rapid care \i trezea admira]ia. Aerul mândru,spatele drept, umerii tra[i \napoi... p`rea atât de sigur pe el

\ncât un val de team` o str`b`tu. {i dac` tat`l ei avea dreptate? James g`sea ideea ei prosteasc`. {i mai rù \nc`, el credea c`David o va refuza.

Laurence \ncerca s` se lini[teasc`. Nu ob]inea ea \ntot-deauna tot ce voia? O s` vin` ea de hac [i reticen]elor acestuiDavid Stanton.

De ce imaginea lui Lionel \i ap`ru chiar atunci \n fa]a

ochilor? Ca s`-i reaminteasc` faptul c` nu reu[ea \ntotdeauna

26 MARY MORGAN



s`-[i ating` scopurile? A[a era... Lionel o p`r`sise, dar soartanu se putea \nver[una \n continuare \mpotriva ei. Nu avusesedin plin parte de decep]ie [i nefericire? Nu merita acum ocompensa]ie? Se ag`]a de planul ei cu energia celor care ausuferit prea mult [i refuz` s` se lase prad` disper`rii.

Timothy intr` \n salon. – Domnul Stanton e aici, Laurence, o anun]` el pe un ton

ceremonios.

Laurence se a[ez` nervoas` pe canapea. Numai de i-ar accepta propunerea! Din ajun nu se putea \mpiedica s` fac`planuri peste planuri, s` viseze, s` spere... Providen]a i-ltrimisese pe b`rbatul acesta. Ei \i revenea sarcina s`-l conving`cu orice pre].

Când David intr` \n \nc`pere, ea \l privi, fascinat`, cum seapropie de ea. Din el se degaja o vitalitate intens` care o tul-

bura nespus. Ochii ei fixar` bra]ele lui musculoase. O dorin]`brusc`, imperioas`, puse st`pânire pe ea, cu atâta violen]`\ncât i se t`ie aproape r`suflarea.

Aproape imediat \ns`, amar` [i dur`, realitatea \[i reintr` \ndrepturi. Se v`zu fragil`, invalid`, deposedat` de tot ce \nsem-na puterea ei. |n fa]a acestui b`rbat, complexele [i \ndoielileei o cople[ir` cu cruzime.

Hot`rât` s`-[i mascheze \ncurc`tura, ea \i ar`t` un scaunprintr-un gest al mâinii. – Ia loc, domnule Stanton.David \[i privi hainele pr`fuite, apoi scaunul tapi]at cu

m`tase. – V` mul]umesc, dar prefer s` r`mân \n picioare.Derutat` de acest refuz, Laurence avu presim]irea c` va

sc`pa repede controlul situa]iei dac` nu era atent`. Repetase

VISURI INTERZISE 27



aceast` scen` de mii de ori [i, \n scenariul ei, David st`tea jos,nu \n picioare. Nu-i pl`cea s-o domine astfel. {i nici nu segândise c` se va sim]i atât de dezorientat` din cauza privirii luip`trunz`toare.

– N-are importan]`, a[az`-te totu[i, repet` ea.Fiindc` el o fulger` din priviri, Laurence \[i reaminti c` tre-

buie s`-l \mblânzeasc`, nu s`-l irite [i ad`ug` un „te rog” cu o voce destul de nesigur`.

El ezit`, evident mirat de aceast` schimbare de ton, apoisco]ând un oftat o ascult`.

– Ce \]i pot oferi? relu` Laurence. Ceai, cafea sau suc defructe?

De ce zâmbea Stanton? Ce spusese atât de caraghios? – Nimic, v` mul]umesc. Dac` am de ales, desigur.

– Bine\n]eles c` da. Doar n-o s` te oblig s` bei! Presupunc` te \ntrebi de ce am vrut s` te v`d. – Nu putem bea \mpreun` o cafea! exclam` el ridicând

ironic dintr-o sprâncean`.Nu-i u[ura deloc sarcina. Ca [i cum mai avea nevoie [i de

a[a ceva! De o or` sim]ea c` st` ca pe jar \n a[teptarea lui. – Am s`-]i fac o propunere \n privin]a muncii tale.

O expresie b`nuitoare se \ntip`ri pe chipul lui David. – Am nevoie de cineva ca s`-l c`l`reasc` pe Uragan, calulmeu, continu` ea.

– {i v-a]i gândit la mine? Presupun c` e vorba de o glum`! – Domnule Stanton! {tii prea bine c` te-am invitat cu un

scop precis. – |mi vine greu s` v` urm`resc, domni[oar` Copperthorne.

Ieri am avut impresia c` mi-a]i fi sucit cu pl`cere gâtul, dac` ar

28 MARY MORGAN



fi fost posibil. Mi-a]i repro[at c` m` port ca un iresponsabil cuun cal [i acum m` solicita]i s` c`l`resc un animal care valo-reaz` o adev`rat` avere. E de \n]eles c` sunt pu]in surprins deaceast` schimbare, nu?

– De unde [tii c` Uragan valoreaz` o avere? – E de ajuns s`-l vezi. E un cal superb.Lui Laurence \i reveni inima la loc. David fusese \n m`sur`

s` aprecieze mai bine decât mul]i cunosc`tori calit`]ile luiUragan, fiindc` avea ochiul infailibil al unui pasionat. – Te \n[eli, domnule Stanton. Nu e vorba de o schim-

bare. – |n acest caz nu v`d decât o singur` explica]ie: \mi

\ncredin]a]i aceast` sarcin` \n speran]a c` \ntr-o bun` zi voicomite o gre[eal` ca aceea de ieri. Asta v-ar oferi un motiv

valabil ca s` m` concedia]i, asta e, nu-i a[a? – Doamne! Ce minte \ntortocheat`! |]i face pl`cere s`-mi

complici sarcina. – Ei? – Recunosc c` poate m-am \n[elat ieri. – Poate? – Nu te cuno[team, habar nu aveam c` bariera e stricat`,

pe scurt, nu posedam elementele necesare ca s` te judec. Dar te-ai descurcat foarte bine, ]inând cont de calul pe care \l aveai[i de echipamentul rudimentar.

– Mul]umesc de compliment. – Sunt sincer`. Numero[i sunt cei care dup` o zi de antre-

nament nu sunt \n stare s` sar` peste un obstacol. E un dar

\nn`scut, la fel ca desenul.

VISURI INTERZISE 29



– Ei bine, pot s` v` spun c` pu[tiul care-l c`l`re[te \nmomentul de fa]` pe Uragan nu apar]ine acestei categorii. Areun aer \ngrozit imediat ce se apropie de el. Un c`l`re] nervoseste prin defini]ie un c`l`re] prost.

Avem cel pu]in o p`rere comun`, gândi Laurence, c`reia \i veni s` zâmbeasc`.

– Lui Uragan i se potrive[te numele ca o m`nu[`, domnule

Stanton. Este extrem de imprevizibil. Câteva s`pt`mâni de-arândul va fi calm [i docil apoi, f`r` s` [tii de ce, va deveniimposibil de st`pânit. Schimb`rile lui de dispozi]ie survin penea[teptate [i pot disp`rea imediat sau... s` dureze mai multezile.

David zâmbi. Un zâmbet frumos care [terse expresiab`nuitoare de pe chipul lui.

– Are ceva personalitate, Uragan `sta... – Tocmai de aceea am nevoie de un c`l`re] talentat care s`aib` la rândul lui o personalitate puternic`.

– Pariez c` nu v-a fost niciodat` team` de el... sau m` \n[el? – Nu, nu te \n[eli.Laurence se \nro[i. |n felul lui, David Stanton o compli-

mentase.

Tân`ra a[tept` o clip` \nainte de a-i pune \ntrebarea care-iardea buzele. – Accep]i? – Bine\n]eles.Lui Laurence nu-i venea s`-[i cread` urechilor.

– Serios? – Nu numai c` sunt serios, dar sunt \ncântat. Voi fi extrem

de fericit s` c`l`resc [i \n afara orelor de munc`. Dar cred c`

30 MARY MORGAN



v-a]i dat deja seama de asta. Diminea]a, de exemplu. V-ar con- veni a[a pân` când ve]i fi destul de restabilit` pentru a-l antre-na singur`?

Vorbele lui \i f`cur` r`u lui Laurence. – Starea [oldului meu \mi interzice s` mai c`l`resc vreo-

dat`, domnule Stanton.Privirea lui David se \mblânzi brusc. |n loc s`-[i fereasc`

jenat ochii, precum majoritatea celor care aflau asta, el o privigrav.

– Ierta]i-m`. Nu [tiam c`... e definitiv. – Limbile oamenilor sunt ascu]ite [i bârfele se r`spândesc

repede. A[a c` n-o s` m` faci s` cred c` nu e[ti la curent.Mai mult decât vorbele rostite, tonul aspru, ironic, trezise

din nou ne\ncrederea lui David, dar scopul lui Laurence

fusese atins. Nu voia compasiunea pe care o citise pe chipullui, voia s` alunge expresia dureroas` care ap`ruse \n ochiiprea alba[tri, s` alunge mila, insuportabila mil`.

– Doar n-o s` ne petrecem zilele discutând despre urm`rileaccidentului, replic` David.

Cu un gest obosit \[i trecu mâna prin p`r, apoi \i arunc` oprivire ner`bd`toare, p`rând gr`bit s` termine discu]ia.

– Oferta mea r`mâne valabil`, declar` el. Vreau s`-lc`l`resc pe Uragan \n timpul meu liber. – M-ai \n]eles gre[it, rosti Laurence. Nu a[tept s`-mi faci un

serviciu.David pricepu cam la ce se gândea ea.

– Dumneavoastr` m-a]i \n]eles gre[it, domni[oar`Copperthorne, dac` crede]i c` e vorba de mil`. Calul `sta \mi

place extrem de mult [i abia a[tept s`-l c`l`resc.

VISURI INTERZISE 31



– Nu caut pe cineva care s` se ocupe de asta o or -̀dou` pe zi.Se instalase tensiunea, o tensiune sporit` [i de dialogul

purtat ca \ntre surzi.Laurence trase adânc aer \n piept pentru a-[i p`stra calmul.

– Mi-ar pl`cea ca Uragan s` participe la concursuri.Trebuie ca cineva s` se ocupe numai de antrenamentul lui.

– {i acel cineva a[ fi eu?

David Stanton se uita la ea de parc` ar fi fost nebun`. – Nu fi caraghios, [tii bine c` da. E[ti un c`l`re]excelent.

Laurence \i ghicea reticen]ele. Totu[i, nu era pierdut` oricesperan]`, fiindc` el n-o refuzase \n mod direct.

– Ai un talent \nn`scut, plus` tân`ra. Cu pu]in antrena-ment [i un cal bun, ai...

– Eu sunt un cowboy, nu un c`l`re] de concursuri hipice. – Dar nimic nu te \mpiedic` s` devii. – M` simt foarte bine a[a cum sunt, replic` el ofuscat.

Poate c` meseria mea de cowboy vi se pare degradant` dar euo iubesc. {i nu v`d de ce a[ renun]a la ea.

– |mi r`st`lm`ce[ti propunerile. |]i \n]eleg ata[amentul fa]`de meserie. Vreau doar s` zic... c` ai putea fi unul dintre ceimai buni, asta-i tot.

– Sunte]i sigur` c` acord`m acela[i sens cuvântului „bun”?Laurence \[i reprim` o mi[care mânioas`.

– Singura ta ambi]ie se limiteaz` doar la a fi un simpluangajat al fermei?

– Ambi]ia mea, sau lipsa mea de ambi]ie, nu v` prive[te.

– |[i dublez salariul.

32 MARY MORGAN



Laurence se gândi c` n-ar fi putut face o propunere maineinspirat`. Se p`rea c` lui David Stanton pu]in \i p`sa debani. Dar nu mai [tia prin ce mijloc s`-l fac` s` accepte.

Stanton o privi f`r` s` r`spund`. – O s` locuie[ti \n apartamentul situat deasupra graj-

durilor, ad`ug` ea \n disperare de cauz`.David afi[` un dispre] suveran.

– Nu sunt de vânzare. Banii dumneavoastr` nu m` intere-seaz`, nici apartamentul, [i cu atât mai pu]in modul dum-neavoastr` de a practica echita]ia. Ca s` fiu mai explicit, refuz.

– Preferi s` fii concediat, poate? rosti Laurence cu o vocetremurând de mânie [i dezam`gire.

– Din partea dumneavoastr`, nici nu m` a[tept la altceva.Dup` care se ridic` [i ie[i din camer`, f`r` s`-i mai arunce

nici o privire.***

– Dac` ar fi avut bastonul \n mân`, cred c` m-ar fi b`tut, \im`rturisi David lui Sloan.

– Ai noroc c` ai sc`pat teaf`r, b`iete.

O oarecare admira]ie se putea citi pe chipul lui Sloan.Faptul c` \i ]inuse piept Prin]esei releva o for]` de caracter neobi[nuit`. Dup` ace[ti patru ani lungi de nefericire, Davidprindea oare din nou gust de via]`?

– Dup` p`rerea mea, o s`-]i telefoneze \n curând ca s`-]ispun` c` m-a concediat. Asta ca s` nu zici c` n-ai fost prevenit.De altfel, \i vei putea r`spunde c` e prea târziu. Fiindc`

demisionez.

VISURI INTERZISE 33



– |ntotdeauna te pripe[ti! Mai reflecteaz` pu]in \n loc s`ac]ionezi la mânie.

– Dac-ar fi dup` mine, n-a[ pleca. |mi iubesc munca [i \miplace aici la ferm`, dar...

– Nu la asta f`ceam aluzie, David. Trebuie s` reconsideriproblema.

– Cum?!David \l fixa pe Sloan cu ochi ne\ncrez`tori.

– Te-ai \ntrebat despre ce e vorba? |n ce ar consta muncata? Nu, bine\n]eles c` nu! Ca \ntotdeauna, blestematul t`u deorgoliu \]i joac` feste.

– C`l`ria reprezint` cu totul altceva pentru mine. Nu vreaus` m` maimu]`resc \n aren`. Eu vreau s` galopez \n aer liber,f`r` nici o restric]ie. Nu m` intereseaz` s` sar cu...

– Atunci de ce sari peste bariere cu caii fermei?Prins pe picior gre[it, David r`spunse \ncurcat: – Nu... nu [tiu, e ceva mai tare decât mine, nu pot s` rezist,

eu...David se \ntrerupse, con[tient c` Sloan \l f`cuse s` admit`

exact ceea ce nu voia el s` recunoasc`. – Ascult`, Sloan, nu mai sunt la vârsta s` primesc sfaturi.

– Nu mai este la vârsta! exclam` Sloan. Nu e[ti decât untân`r cretin care refuz` [ansa ce i se ofer` de a-[i câ[tiga cevamai bine pâinea, \nv`]ând s` execute corect un lucru care \iplace la nebunie!

– Nu m` mai simt tân`r, Sloan. Asta e diferen]a \ntretân`rul cretin [i mine.

– {tiu c` via]a nu te-a cru]at, David. La treizeci de ani, ]i-ai

\ngropat deja so]ia [i copilul. Ai \ncercat s` te la[i s` mori \nce-

34 MARY MORGAN



Capitolul 3

|nc`p`]ânatul `la de David Stanton \i dispre]uiapropunerea!

Laurence adormi cu acest gând sup`r`tor \n minte, [i setrezi tot cu el \n zori.

Tân`ra turba de furie. Suporta greu o \nfrângere. Mai alesacum!

|n fond, David Stanton n-avea decât s` se duc` dracului!Nu era singurul c`l`re] din lume. O s` g`seasc` ea pe altcine-

va care s` câ[tige medalia de aur a visurilor ei.Totu[i, cât de naiv` fusese s` cread` c` el va accepta! De ce

\[i b`gase ideea asta aiurit` \n cap? Cum de se putea gândi c`el va deveni campionul ei? Ce o convinsese? Magia imaginiinea[teptate pe care i-o oferise s`rind bariera, mai mult decâtposibilit`]ile lui reale? Probabil... Lumina aurie a acelui sfâr[itde dup`-amiaz`, armonia celor dou` siluete puternice

despicând aerul \ntr-un salt perfect, amintirea cowboylor



curajo[i de odinioar` o orbise. F`r` aceast` punere \n scen`datorit` hazardului, Laurence n-ar fi v`zut \n el decât un banalcowboy.

Uragan nechez` \nceti[or. Sunetul r`sun` limpede \n aerulpur al dimine]ii. Calul p`[tea calm, ceea ce era un lucru destulde ciudat, fiindc` de câte ori era \nchis \n boxa lui era mai zgo-motos.

Dând la o parte p`tura, Laurence cobor\ din pat [i seapropie de fereastra \ntredeschis` prin care p`trundea un valde aer proasp`t. Strânse gulerul de dantel` al pijamalei dem`tase, sim]ind c` o trece un fior. Un parfum delicios \i gâdil`n`rile. |nchise ochii ca s` savureze mai bine acest momentcând roua las` s` se r`spândeasc` miresmele florilor, cândp`mântul umed las` s` se ridice efluviile sale \nainte s` se

evapore la soare. |n ciuda aerului r`coros, Laurence d`du gea-mul la perete ca s` poat` gusta mai bine aceast` clip` miracu-loas` când noaptea ezit` s` cedeze locul zorilor.

O cea]` vaporoas` se ridic` din p`mânt \n valuri u[oaredând peisajului contururi vagi. La est, \n spatele colinelor,soarele \[i trimitea primele raze. Nemi[cat`, lini[tit`, câmpia

evoca parc` un tablou al unui maestru olandez.O mi[care nea[teptat` atrase aten]ia lui Laurence. Uragan!Cu capul sus, galopa \n padoc, vesel ca [i cum \[i s`rb`torealibertatea reg`sit` dup` o noapte petrecut` \n \nchisoare. Cinear putea ghici, v`zându-l atât de zburdalnic, c` tocmai\mplinise paisprezece ani?

Fascinat` de alura lui, de frumuse]ea lui, de vioiciunea

mi[c`rilor, Laurence \[i sprijini coatele de pervazul ferestrei

VISURI INTERZISE 37



pentru a-l putea urm`ri. Apoi tres`ri, ca mu[cat` de viespe.Cine \l scosese din boxa lui? Asear`, f`când un tur prin graj-duri, verificase personal z`voarele u[ii joase, singura care se\nchidea, pentru a-i permite s` respire aerul curat.

Fu cuprins` de o spaim` brusc`. Dac` s`rise peste u[` [i ser`nise?

Un u[or nechezat o lini[ti. Nu era cel al unui cal caresufer`. De altfel, Uragan ]op`ia ca la parad`. Din instinctghicea când avea public [i \[i d`dea osteneala s` fie admirat.Bine\n]eles, când nu era prost dispus. Dar pentru ce public sed`dea \n spectacol cu noaptea-n cap? Nu pentru ea, \n oricecaz. Ea era prea departe. Atunci pentru cine?

Laurence z`ri o mi[care \n zona grajdurilor. Sprijinit depoarta boxei lui Uragan, cu mâinile vârâte \n buzunare, David

Stanton nu sc`pa calul din ochi.Ce tupeu avea omul `sta! |ndr`znise s` scoat` pursângeleei afar` f`r` s`-i cear` voie! Laurence se \ndrept` cât putu derepede spre dulap, \[i puse un tricou \n mare grab`, apoi \[itrase blugii, strâmbându-se de durere. Din cauza [oldului bol-nav, \mbr`catul devenise un chin. Dup` ce \[i d`du repede cuperia prin p`r, \n[f`c` bastonul [i p`r`si camera.

Când ajunse la col]ul gardului, v`zu c` David nu se mi[casedin loc. St`tea cu spatele la ea. – Ce faci aici? strig` Laurence.F`r` s`-[i dea m`car osteneala s` se \ntoarc`, David \i

arunc` o privire peste um`r. Impresionat` de calmul luiolimpian, Laurence se sim]i aproape ridicol`. Putea s`-ltrateze de sus la ad`postul casei sale, dar aici sim]ea c` n-are

nici o putere.

38 MARY MORGAN



David \[i atinse p`l`ria cu vârful degetelor ca s-o salute: – Bun` diminea]a, domni[oar`. Vocea lui grav`, u[or ironic`, indica faptul c` pu]in \i p`sa

de furia ei. Laurence ar fi trebuit s` se simt` cuprins` deindignare. Dar, mânia ei se topi pe dat`. Regreta chiar c`

venise, fiindc` acest b`rbat exercita asupra ei o atrac]ie care-ianihila voin]a.

David privi cu un aer amuzat dantela care dep`[ea gulerultricoului, \nainte de a se \ntoarce din nou spre padoc.

– Tu l-ai scos pe Uragan din boxa lui? \l \ntreb` ea. – Da. Nu prea p`rea \ncântat s` stea acolo. – Cu ce drept ai hot`rât asta? Acum te ocupi de soarta ani-

malelor nefericite? Cum ai proceda la o gr`din` zoologic`? Aida drumul tigrilor?

– Probabil, r`spunse el cu o total` indiferen]`. – |n timpul concursurilor, Uragan trebuie s` stea \nchis.Trebuie s` se obi[nuiasc`.

David se decise \n sfâr[it s` se \ntoarc` spre ea. – De cât timp \ncerca]i s`-l obi[nui]i cu asta?De destul de mult timp ca s` [tie s` \nregistreze un e[ec,

gândi Laurence. Dar s` recunoasc` asta... era cu totul altceva.

– Nu mi-ai r`spuns la \ntrebare, spuse ea. Ce faci aici? – Voiam s`-l v`d mai de aproape.Laurence \[i \n`bu[i un strig`t de triumf, de team` s` nu se

bucure prea curând. Mai ales c` David avea un chip impasibil.|ncerc` \n zadar s`-i ghiceasc` gândurile. Renun]ând s`\n]eleag`, \[i \ntoarse ochii de la acest chip care \ncepuse s-ointereseze cam prea mult [i \ncepu s` urm`reasc` evolu]iile

lui Uragan.

VISURI INTERZISE 39



|n acea clip`, calul se opri ca s` adulmece aerul,recunoscând mirosul st`pânei sale, travers` padocul \n galop[i veni s`-[i frece capul de um`rul ei.

Mi[cat` de aceast` dovad` de fidelitate, Laurence r`spunsecu dragoste la mângâierea lui. Când ridic` apoi capul, \[i d`duseama c` David se uita uimit la ea. Nemul]umit` c` [i-adezv`luit astfel sentimentele \n fa]a unui necunoscut,

Laurence \[i regret` imediat sl`biciunea. Grijulie \n a-[i p`strademnitatea, Laurence prefera s` se arate dur`, chiar agresiv`,fiindc` a[a nu risca s` fie comp`timit`. Cu un gest brusc \l\mpinse pe Uragan [i \i arunc` o privire du[m`noas` lui DavidStanton.

El o privea \n t`cere, ca [i cum spera ceva. Dar, dac`Stanton conta pe ea ca s`-[i re\nnoiasc` propunerea, putea s`

a[tepte mult [i bine! Dându-i drumul \n padoc lui Uragan, \[iluase o libertate intolerabil`, pe care nu era dispus` s` i-oierte.

{i totu[i... v`zându-i \mpreun`, atât de aproape unul decel`lalt, Laurence \ncepu s` viseze. David [i Uragan p`reauf`cu]i unul pentru altul. Aceea[i energie ne\mblânzit`, aceea[i

putere interioar`, acela[i caracter \nchis [i mândru... Se\n]elegeau.Laurence alese o cale de mijloc pentru a aborda problema.

– Presupun c` tot nu ]i-ai schimbat p`rerea, rosti ea. – E un animal splendid, replic` David ocolind \ntrebarea. – |n zilele bune este formidabil. |n cele rele... execrabil.David izbucni \n râs auzindu-i remarca. Era o caracterizare

foarte potrivit` pentru Uragan. Surprins`, Laurence \i scrut`

40 MARY MORGAN



tr`s`turile. Cât de tân`r, nep`s`tor [i frumos p`rea acum, f`r`s` aib` \n priviri acea sclipire \ntunecat` [i melancolic`!Fusese de ajuns s` râd` [i aceasta disp`ruse.

Tân`ra se \ntreb` de unde venea acea gravitate dureroas`din ochii lui când nu râdea. Ce durere \i rodea inima, ce ran`secret`? De aceea era atât de deosebit de ceilal]i?

David p`rea s` procedeze \ntotdeauna cu deta[are, ca [icum nimic nu conta cu adev`rat pentru el. O mare suferin]`l`sase urme adânci asupra lui, dar la lupt`tori se transforma\ntr-o bog`]ie, uneori chiar \ntr-o for]`. Via]a \l marcase, dar \l\nv`]ase totodat` s` despart` esen]ialul de lucrurile lipsite deimportan]`. Un am`nunt de o importan]` capital` care \l clasa\ntr-o categorie aparte. {i de data asta, Laurence nu se putu\mpiedica s` stabileasc` o compara]ie cu Uragan. Schimb`rile

lui bru[te de dispozi]e se datorau f`r` \ndoial` unui trauma-tism vechi. {i pe el \l marcase via]a...|l privi pe David, apoi pe Uragan, apoi din nou pe David.

Amândoi posedau un formidabil poten]ial. Formau o echip`f`r` s` fi lucrat vreodat` \mpreun`. Dac` dorin]a ei se realiza,toate speran]ele \i vor fi \mplinite!

Dar de ce t`cea David? Cum s`-l fac` s` vorbeasc`?

Laurence cuno[tea genul `sta de b`rbat. Dac` ar ghici cât demult dorea s`-l vad` schimbându-[i p`rerea, ar renun]a. Anii\n care \nv`]ase ce \nseamn` o disciplin` de fier o ajutar` s`-[ist`pâneasc` ner`bdarea. Dac` cineva [tia s`-[i controlezeimpulsurile pentru a-[i atinge scopul, aceasta era chiar ea! Caatunci când s`rea \n [a pe Uragan, Laurence se \ndemn` lacalm [i a[tepta ca David s` rup` t`cerea ap`s`toare care se

l`sase \ntre ei.

VISURI INTERZISE 41



– Mi-ar pl`cea s` arunc o privire prin apartamentul desprecare mi-a]i vorbit.

– Cum dore[ti.Surescitat` cum era, lui Laurence \i venea extrem de greu

s` vorbeasc` normal. O singur` mi[care gre[it` [i el ar da bir cu fugi]ii. Intrând \n grajd, tân`ra \l privi pe furi[. Dup` expre-sia lui posomorât`, p`rea s-o urmeze contra voin]ei lui. Dar Laurence nu va risca s`-l \ntrebe de ce. Principalul era c`David se afla acolo.

– Uite, e \n susul acestei sc`ri, \i ar`t` ea cu mâna. Cel carese ocupa de Uragan locuia acolo \nainte de a ne p`r`si.

– De ce a plecat?David se g`sea aproape de ea, foarte aproape, prea

aproape chiar... Ochii lui cercet`tori p`reau s`-i citeasc` gân-

durile, s`-i descifreze cele mai intime resorturi ale sufletului.Laurence r`spunse cu nep`sare: – I s-a f`cut o ofert` mai tentant`.Laurence se ab]inu s` precizeze c` acela care le luase

gr`jdarul era chiar fostul ei logodnic.David n-o sc`pa din ochi. Oare ghicea ceea ce ea \ncerca s`

ascund` cu disperare? Dup` un moment care pentru Laurence

p`ru s` dureze o eternitate, b`rbatul se d`du la o parte ca s-olase s` treac`. – |mi vine greu s` urc sc`rile, \i m`rturisi ea cu moartea \n

suflet, fixând podeaua.Reu[ea, dar atât de greu! {i nu putea suferi s` fie privit` \n

acele momente. Se sim]ea umilit`...F`r` ca Laurence s`-i poat` prevedea gestul, David o lu` \n

bra]e atât de repede \ncât bastonul c`zuse jos cu un zgomot

42 MARY MORGAN



crud. Strâns` la pieptul lui, Laurence \i sim]ea b`t`ile inimiiprin ]es`tura c`m`[ii. Când \ndr`zni \n sfâr[it s`-i \ntâlneasc`privirea, descoperi \n ea o uimire amestecat` cu emo]ia care \ireflecta tulburarea. O tulburare pl`cut`...

– Pune-m` jos. Cunosc apartamentul [i...Neluând \n seam` protestul ei, David \ncepu s` urce

sc`rile.

– Pune-m` imediat jos, sau... – Nu, nu m` pute]i concedia. Nu lucrez \nc` pentrudumneavoastr`.

Acest „\nc`” o reduse la t`cere. Ce sens s`-i atribuie?Trebuia s` vad` \n el un semn pozitiv sau negativ?

Cum s` se gândeasc` \n acest moment, când i se \nvârteacapul, când apropierea acestui b`rbat, parfumul after-shave-ului

folosit de el o tulburau peste m`sur`? Laurence \ncepu s`-l scu-ture de um`r, f`r` nici un pic de convingere \ns`.

Imperturbabil, David \[i termin` urcu[ul, \mpinse u[a cupiciorul [i o puse pe o canapea, aflat` \n fa]a unei ferestre\nsorite. Apoi privi cu un zâmbet amuzat obrajii ro[ii deindignare ai lui Laurence.

Furioas` de a fi descoperit c` e atât de vulnerabil`,Laurence explod`:

– Nu pot s` suf`r s` m` ating` cineva! strig` ea. – Doamne! ~sta e co[marul oric`rui b`rbat. S` vad` o

femeie superb` care detest` apropierea unui reprezentant alsexului opus.

– Nu-mi r`st`lm`ci vorbele!

– Aha! Deci v` place s` fi]i luat` \n bra]e?

VISURI INTERZISE 43



– Nu face pe nevinovatul, [tii prea bine ce vreau s` zic. – Deloc! – Abuzezi de situa]ie. Nu te-ai fi purtat niciodat` cu atâta

\ndr`zneal` dac` n-a[ fi fost handicapat`. {i refuz s` fiu tratat`ca o invalid`.

Spre uimirea [i enervarea ei, David \[i d`du capul pe spate[i izbucni \n râs. Laurence nu putea s` sufere s` fie sfidat` a[a,

pe fa]`.Redevenind serios, David o lu` de b`rbie [i-[i cufund`privirea \ntr-a ei.

– Trebuie s` [ti]i, domni[oar` Copperthorne, c` am \ncârc` o reputa]ie teribil`. Trecutul meu e plin de incidente„\ndr`zne]e”. Aventurile mele au \nceput foarte de tân`r, \nziua când am furat o s`rutare unei fete pe care o vedeam

prima oar` \n via]a mea. Dumneavoastr`... – Ajunge!Laurence \ncerc` s` scape de David, dar acesta \i cuprinse

umerii cu bra]ul. O oblig` s` se uite \n ochii lui, \n care dansao fl`c`ruie seduc`toare, [i ei \i fu team` c` el o va s`ruta cas`-[i confirme spusele. Lui David Stanton nu-i p`sa c` se com-port` ca un s`lbatic. |n fond nu era decât un necioplit.

Totu[i, degeaba \ncerca Laurence s` se conving` c` nu sesim]ea atras` de el, fiindc` emo]ia ei \i dovedea contrariul.

– Iar faptul c` v-a[ trata ca pe o invalid`, relu` David, nu-iadev`rat, fiindc` am [i uitat de acea problem`. De altfel, ter-menul v` apar]ine, nu eu am spus asta. Dac` ar fi dup` mine, a[folosi cu totul alte epitete pentru a v` descrie. Crede]i c` m-a[

fi dat la o parte s` v` las s` trece]i dac` v-a[ considera o

44 MARY MORGAN



invalid`? Oricine r`mâne al`turi de dumneavoastr` cinciminute uit` de rana de la [old. Limba de viper` atrage \ns`imediat aten]ia.

Jignit`, Laurence \i \mpinse cu putere mâna [i \[i \ncruci[`bra]ele pe piept.

– Pân` acum am fost politicoas`, domnule Stanton, dar [ir`bdarea mea are limite.

– Sunt la curent cu asta, mul]umesc. De altfel, m` [i \ntre-bam care este motivul acestei polite]i nea[teptate. E[ti dezin-teresat`, sau a[tepta]i ceva de la mine?

Avu parte de o privire uciga[`, fapt ce nu p`ru s`-l afectezedin cale-afar`.

– Sunt o fire politicoas` \n general, replic` ea pe un tonsec.

David izbucni din nou \n râs. Laurence l-ar fi sugrumat cupl`cere. {i când se gândea c` nici m`car nu-l putea concedia,fiindc` nu lucra \nc` pentru ea ci pentru tat`l ei! David se [tiatare pe pozi]ie. Con[tient de valoarea lui, el \[i alegea patro-nii. A[a c` Laurence n-ar fi reu[it s` exercite nici o presiuneasupra lui din acest punct de vedere.

Frustrat` c` n-are nici o putere asupra lui, d`du frâu liber imagina]iei, visând la supliciile la care i-ar pl`cea s`-l supun`...Lista era lung` [i ideile nu-i lipseau deloc. Cât de mult [i-ar fidorit s` i-o spun` verde \n fa]` [i, \n loc de asta, trebuia s` fac`pe amabila, fiindc` avea nevoie de el. Ce pacoste!

|n acest timp, David inspecta micul apartament. Abandonându-[i planurile de r`zbunare, Laurence \l urm`ri

din ochi \n timp ce el trecea dintr-o \nc`pere \n alta. Dac`

VISURI INTERZISE 45



tipul `sta i-ar inspira numai indiferen]`! Dar nu! Trebuia s` sesimt` atras` chiar de acela care-i putea \ndeplini visul, unb`rbat de care va fi al`turi zi de zi dac` \i va acceptapropunerea. Când o luase \n bra]e, o ame]eal` pl`cut` ocuprinsese, ca [i cum trupul ei se trezea dup` un somn lung.C`ldura lui, mirosul pielii lui, o aruncaser` \ntr-un vârtej desenza]ii tulbur`toare. Cum s`-[i controleze sim]urile când sim-plul fapt c` \l vedea trezea \n ea reac]ii de o asemenea

violen]`? Cu atât mai pu]in se putea \mpiedica s`-i admirepicioarele lungi [i musculoase, umerii la]i [i albastrul\ntunecat al privirii. |i inspira ni[te sentimente derutante [icontradictorii, emo]ii pe care nu reu[ea s` le defineasc`fiindc` era complet descump`nit`.

Se angaja pe un teren periculos, dar avea de ales?

Gândurile ei se \ntoarser` spre Lionel, b`rbatul care o tr`dase.Dou` imagini \i revenir` imediat \n minte. Prima, cea a unuiLionel fericit care o luase \n bra]e dup` o victorie, cerându-i s`devin` so]ia lui.

Laurence acceptase. Aveau acela[i scop, acelea[i interese. Via]a lor se \ndrepta \n acela[i sens: selec]ia \n echipaolimpic`. |n]elegea acum c` ceea ce luaser` drept dragoste nu

fusese de fapt decât pasiunea lor comun` pentru echita]ie...Cea de a doua imagine care-i r`m`sese despre Lionel eracea a primei lui vizite la spital dup` accidentul ei, la dou`s`pt`mâni dup` cererea \n c`s`torie. |n ochii lui nu remarcasenici urm` de durere, ci doar consternare. Apoi acea priviredezgustat` când \i m`rturisise adev`rul! Niciodat` n-o va puteauita... Se schimba la fa]` pe m`sur` ce \i explica starea [oldu-

lui ei. Lionel primise lovitura de gra]ie când Laurence \l

46 MARY MORGAN



anun]ase cu o voce pierit` c` nu se va mai putea deplasa decâtcu ajutorul unui baston [i c` nu va mai putea urca niciodat` pe cal.

Revenise totu[i. Chiar de mai multe ori. Din obliga]ie.Crezuse oare c` o va duce de nas? Laurence \ncepuse s`-ldeteste. |[i d`duse seama c` \n ochii lui nu fusese decât unmijloc de a-[i netezi calea spre celebritate. Ca femeie sau cafiin]` omeneasc` nu contase niciodat` pentru el. Din zi \n ziera mai disperat`. Dac` b`rba]ii \i \ntorceau spatele, dac` numai putea c`l`ri, la ce bun s` mai tr`iasc`? Un viitor \ngrozitor se deschidea \n fa]a ei, un neant care o f`cea s` ame]easc`...

David reveni \n salon. Laurence sim]i c` i se strânge inima.N-avea nici un rost s` viseze. Dac` ea se sim]ea atras` de el,reciproca nu era valabil`. Trebuia cu orice pre] s`-[i dominetulburarea \nainte ca ea s` se transforme \ntr-un sentiment

mai profund care ar face-o s` sufere. – Dac` vre]i, sunt gata s` negociez. – Da, rosti Laurence cu un calm care o mira [i pe ea.David se apropie. Laurence ghic c` voia s-o ia din nou \n

bra]e ca s` coboare. {i \l opri cu un gest poruncitor. – V` a[tept afar`, [opti el.Slav` Domnului c` nu era lipsit de tact.

***

– Bine\n]eles c` trebuie s` semnezi un contract.Se g`seau pe teras`, la marginea piscinei. Folosindu-se de

cea[ca de por]elan ca [i cum \[i petrecuse toat` via]a \nsaloane simandicoase, David o surprindea pe Laurence prin

manierele lui.

VISURI INTERZISE 47



|i privi mâinile bronzate. Ni[te mâini puternice, dar de osurprinz`toare delicate]e. Dac` ]inea [i frâiele cu aceea[i deli-cate]e, va face minuni. Dar cum ar mângâia ele un trup defemeie, \n timp ce f`ceau dragoste?

– Nici nu se pune problema s` semnez vreun contract. Aflat` la mii de leghe de contractul respectiv, Laurence

tres`ri. David o fixa cu aten]ie.

– Am nevoie de un contract, spuse ea. Formarea tareprezint` o mare investi]ie. Trebuie s` am garan]ia c` nu ]i sen`zare \ntr-o bun` zi s` pleci pe nepus`-mas`.

– Domni[oar` Copperthorne, replic` David pe un tongrav, când cineva vrea s` plece, e mai bine s` fie l`sat s-o fac`.Nu po]i pune st`pânire pe sufletul cuiva. Un om se implic` debun`voie \ntr-o ac]iune. A folosi pe cineva prin constrângere,

conduce adeseori la catastrofe. {i dac` se ajunge la a[a ceva, emai bine s` renun]i. M` \n]elege]i?

Din nefericire, da, Laurence \n]elegea asta. Ea voia garan]iiacolo unde [tia c` nu i-ar fi de nici un folos. Trecutul ei nuprea \ndep`rtat nu-i dovedise asta cu vârf [i \ndesat?

Totu[i, David nu d`dea impresia c` dore[te s` se implicecu trup [i suflet, mai ales când st`tea atât de rezervat, cu unaer \ntunecat [i ne\ncrez`tor.

– De ce \mi accep]i oferta? \ntreb` ea. S-ar zice c` aparta-mentul te intereseaz` mai mult decât munca \n sine.

– Poate pentru pl`cerea de a fi \n compania dumneavoastr`.

Laurence \[i mu[c` buzele, regretând c` s-a expus f`r` rost

acestui sarcasm.

48 MARY MORGAN



– E atât de important de a [ti de ce? continu` el. Banii, con-cursurile, apartamentul... N-are importan]`! V-am mai spus-o,calul \mi place [i vreau s` r`spund provoc`rii pe care mi-a]ilansat-o. Dar cuvântul meu trebuie s` v` ajung`. |n sfâr[it...cuvântul meu [i o strângere de mân`. |ntre cowboy nucunoa[tem alt angajament. Ceva care s` dezv`luie mai binepersonalitatea cuiva.

Cu un ciudat surâs pe buze, David se ridic` [i-i \ntinsemâna.

Nehot`rât`, Laurence ezit`. Se temea de atingerea mâiniilui. Dac` el descoperea ceea ce se c`znea ea s` ascund`, vul-nerabilitatea ei, nevoia ei de dragoste, tandre]ea pe care [i-o\n`bu[ea?

Ce \i tot trecea prin cap? Era o proast`! |nconjurând masa

care-i desp`r]ea, \i \ntinse mâna, care disp`ru, minuscul`, \npalma mare a lui David. El o strânse u[or pentru a pecetlui\n]elegerea lor [i spusele lui se adeverir`. Ceea ce era el, la cese angaja, ea ghici totul din atingerea acelei mâini puternicecare dezv`luia cinstea \nn`scut` a lui David. El avea dreptate.

Valora mai mult decât câteva cuvinte seci pe un contract.|n loc s`-i dea imediat drumul, David \i p`str` mâna \ntr-a

lui. Povestea vie]ii lui era \nscris` \n aceast` palm` aspr` demunc`, dar c`ldura lui, sângele care-i curgea prin vene trans-miteau un alt mesaj, un mesaj de o sensibilitate extrem detulbur`toare.

Laurence \[i retrase gr`bit` mâna.Cu un chip de nep`truns, David \[i puse p`l`ria pe cap [i

[i-o trase pu]in pe ochi. Sim]ea oare acela[i lucru ca [i ea?

Cum s` afle asta?

VISURI INTERZISE 49



– Deci, domni[oar` Copperthorne? – Deci ce? – Am f`cut târgul?Intui]ia \i sufla lui Laurence c` f`cuse un târg cu diavolul,

dar zarurile erau deja aruncate. – Am f`cut târgul, repet` ea. Po]i \ncepe de luni?El d`du din cap aprobând.

– Te po]i muta \n acest weekend, dac` vrei. – Nu va dura mult. N-am prea multe lucruri. V` mul]umescpentru cafea, domni[oar`.

– Laurence, \l corect` ea instinctiv. – Laurence, spuse el \nainte de a se \ndep`rta.R`mas` pe loc, Laurence \l privi disp`rând printre dou`

tufi[uri. |ntre ei se petrecea un fenomen care o dep`[ea.

Aceea[i dragoste pentru cai \i unea, aceea[i dragoste pentruprovoc`ri... La fel cum se \ntâmplase [i cu Lionel. Dar de dataasta, va avea grij` s` nu ia aceast` leg`tur` drept ceea ce nuera.

Dar pasiunea putea fi st`pânit`? Aceasta scap` de sub con-trol, \[i urmeaz` propriile drumuri, ni[te c`i extrem de miste-rioase. O ghear` \i strânse inima. La ce \i angaja de fapt aceast`strângere de mân`?

Laurence avea emo]ii. Cuno[tea prea bine aceast` team`care \i punea din greu nervii la \ncercare, surescitarea ameste-cat` cu teama [i, mai presus de orice, dorin]a de a câ[tiga. Dinnou privirea ei se \ntoarse spre tufele pe unde disp`ruseDavid. Murea de fric`, dar se bucura s` se simt` din nou

tr`ind.

50 MARY MORGAN



***

– Cred c` o s` \ncerc calul domni[oarei Copperthorne, \ispuse David lui Sloan, luând [aua ag`]at` de perete.

Considerând c` e mai \n]elept s` se ab]in` de la oricecomentariu, Sloan ridic` \n t`cere din umeri. |nainte de a ter-

mina, David avu totu[i timp s` z`reasc` un surâs de satisfac]iepe buzele lui.Ceva mai târziu, stând \n pragul cabanei sale, David reflect`

\ndelung. P`mânturile lui se g`seau la câ]iva kilometri de pro-prietatea familiei Copperthorne. Aici era la el acas`. Dar cabana era plin` de praf [i lipsit` de confort, o adev`rat` etuv`\n timpul verii [i un iglu iarna. Nici ap` curent` nici electrici-

tate. De patru ani locuia aici! De la incendiu... Prin com-para]ie, apartamentul era un adev`rat palat.Sloan avea dreptate. Era timpul s` se \ntoarc` \n lumea

celor vii.Fum` o ]igar`, apoi alta, privind apusul de soare.Se gândea la Laurence. O femeie puternic` [i plin` de

feminitate, o femeie cum rar \]i e dat s` \ntâlne[ti... Ca un ho],

David desen` ni[te arabescuri pe p`mânt. F`r` s` se gân-deasc`, scrise numele lui Laurence [i al lui, unul al`turi decel`lalt, apoi dup` ce le privi \ndelung, le [terse oftând.

VISURI INTERZISE 51



Capitolul 4

Vineri, Laurence observ` de la fereastra camerei sale, c`David \ncepuse s` se mute. |ntr-adev`r nu avea mare lucru,

fiindc` o camionet` veche [i hodorogit` \i fusese de ajunspentru tot.

A doua zi de diminea]`, Laurence ardea de ner`bdare. S`a[tepte pân` luni ca s` se pun` pe treab` era un adev`rat chinpentru ea. Mai ales c` trebuia s`-l echipeze pe David. Dac` seduceau luni la magazinul de specialitate, nu se vor apuca detreab` decât mar]i. |n schimb, dac` se duceau azi...

Tân`ra zâmbi. |i venea greu s`-i explice lui David c` va tre-bui s` se despart` de eternii lui blugi. Mai ales pentru o ]inut`clasic` de echita]ie. Se a[tepta la proteste. Cum s`-l conving`?Prin viclenie?

Arunc` o privire \ngrijorat` spre grajduri. Lini[te. De ce nud`dea David nici un semn de via]`? Dac` se r`zgândise, dac`

plecase?



Incapabil` s` suporte nesiguran]a, Laurence se hot`r\ s` seduc` la apartament, pentru a se lini[ti. Ce pretext s` invoce?O plant` pus` pe comoda din salon \i furniz` solu]ia. Ce puteafi mai firesc decât s`-i ofere un mic cadou de bun-venit?

La piciorul sc`rii care ducea spre apartament, Laurence seg`si confruntat` cu un obstacol la care nu se gândise. Cu atâtmai r`u, acum n-o s` se mai \ntoarc` din drum. Mai \nt`râtat`

ca niciodat`, cu planta sub bra], cu bastonul \n mân`, se ag`]`de balustrad` [i-[i \ncepu penibila ascensiune. Dup` zeceminute \[i atinsese ]inta, cu r`suflarea t`iat`, dar triumf`toare.

B`tu timid la u[`. Nici un r`spuns. Numai de-ar fi aici!Nelini[tit`, mai b`tu de dou` ori, dar mai tare, cu bastonul.

U[a se deschise brusc [i \n pragul ei se ivi David. Cu torsulgol, dar \n blugi, ]inea un prosop \n mân`. Pic`turile de ap`

str`luceau \n p`rul lui, alunecând pe pieptul musculos.Probabil c` ie[ise \n mare grab` de sub du[. Surprins` [i\ncurcat` c` l-a g`sit a[a, Laurence r`mase mut`.

F`r` s` rosteasc` nici un cuvânt, David \[i [tergea p`rul.Chiar dac` nu se a[tepta la vizita ei, \ncurc`tura lui Laurencep`rea s`-l amuze \n cel mai \nalt grad. {i \n orice caz, nu d`deaimpresia c-ar dori s`-i pun` cap`t.

Laurence \i \ntinse planta cu un gest stângaci. – Uite, ]i-am adus asta.Era o violet` african`, o floare delicat` care-i pl`cea foarte

mult lui Laurence. David o lu` mirat. Era evident c` nu [tiacum s` procedeze \n continuare. {i nici ea. Descump`nit` deaceast` primire mai degrab` rece, Laurence se sim]i dintr-o

dat` foarte obosit` [i \[i trecu mâna peste frunte. David

VISURI INTERZISE 53



\n]elese \n acea clip` efortul pe care \l f`cuse ea urcând scara. – Intr`, \i spuse el conducând-o spre canapeaua din salon.

Dac` vrei s` a[tep]i, vin peste un minut.Puse planta pe dulapul din buc`t`rie [i disp`ru \n baie.Laurence examin` \nc`perea sperând s` descopere ni[te

am`nunte revelatoare despre ocupantul ei. Din p`cate, abiadac` se ghicea c` David tocmai se mutase. Canapeaua acope-

rit` cu o ]es`tur` \nflorat` pe care se a[ezase, covoarele,casetofonul [i televizorul se g`seau [i \nainte aici. |n afara uneimese, David nu adusese nimic. Nici o fotografie, nici un obiectpersonal care s`-i dezv`luie ceva despre gusturile sau rela]iilelui. |ntinse gâtul ca s` z`reasc` [i \n cealalt` camer`, dar niciacolo nu-i atrase nimic aten]ia.

Exact \n acel moment David ie[i din baie. Jenat` c` a fost

surprins` \n flagrant delict de inspec]ie, Laurence se \nro[i.Dup` câteva clipe, din ro[ie deveni stacojie la fa]` când \[id`du seama c` el \[i punea c`ma[a \n fa]a ei, ca [i cum asta nuavea nici o importan]`. Foarte \n largul lui, p`rea c` nu segr`be[te deloc. Fascinat` de intimitatea tulbur`toare a scenei,Laurence nu pierdu nimic din spectacol. La sfâr[it, David \iarunc` o privire ironic`. Emo]ia ei nu-i sc`pase. {i i se p`reaprobabil caraghioas`. Ce situa]ie!

– Mul]umesc pentru floare, \i spuse el. Mi-ai amintit debunica mea. Ea avea \ntotdeauna violete.

– O nimica toat`, replic` Laurence pe un ton sec. – }i-a[ oferi un pahar, dar n-am avut \nc` timp s` fac

cump`r`turi. Tocmai m` preg`team s` plec.

Laurence v`zu \n asta o ocazie nesperat`.

54 MARY MORGAN



– Adev`rat? Am putea merge \mpreun`. Trebuie s` trec pela magazinul de articole pentru c`l`rie, s` cump`r câte ceva.

David o privi cu un aer b`nuitor. – Sunt ni[te lucruri prea grele pentru mine. Ai putea s` m`

aju]i.Era pentru prima oar` când Laurence \ncerca s` conving`

pe cineva, f`cându-l s` se \nduio[eze se soarta ei, dar rezulta-

tul merita. Ru[inea alung` imediat ne\ncrederea de pe chipullui David. |[i repro[a f`r` \ndoial` c` nu privise problema dinacest punct de vedere. Numai s` nu descopere c` era vorba deun subterfugiu!

***

David examina [eile cu interes, cânt`rindu-le pe rând \nmân`. Elegan]a magazinului \l l`sa rece. F`r` \ndoial` c` nu-ipl`cea atmosfera acestui loc, luxul discret, pre]urile exorbi-tante ale articolelor. Dup` vreun sfert de or`, Laurence con-sider` c` a sosit momentul s` treac` la atac.

– Fiindc` tot suntem aici, ar trebui s` profit`m ca s` teechipezi, \i suger` ea.

– S` m` echipez? – Uite-l pe Daniel, vânz`torul meu preferat. O s` te ajute s`

alegi câteva costume.Cu ni[te pantaloni de c`l`rie \n mân`, Daniel se apropie de

ei cu zâmbetul pe buze. – Acesta este unul dintre cele mai bune articole ale noastre,

domnule. Strâns pe picior, foarte rezistent, cu \nt`rituri la...

VISURI INTERZISE 55



– Ierta]i-m` un minut, \l \ntrerupse David, cu chipul\ntunecat.

Luând-o pe Laurence de umeri, o \mpinse \ntr-un col]. – Ce \nseamn` toat` povestea asta?! exclam` el. – Hmm... nimic, m` gândeam c` dac` tot sunt suntem

aici... – Ah, nu! Fii sincer`, te rog! M-ai atras \ntr-o curs`, nu-i a[a?

Se apropie atât de mult de ea, \ncât Laurence se lipi cuspatele de perete. David \[i sprijini mâinile de fiecare parte acapului ei. Mai degrab` ea se sim]ea prins` \n curs`, mai alescând el o fixa cu aceast` privire \ntunecat` de mânie.

– Ai face mai bine s` fii sincer` cu mine, fiindc` altfel plec.{tiam eu c` ai ceva \n cap când mi-ai oferit floarea aceea.

– Deloc! Voiam doar s`-]i urez bun-venit. – Nu te cred nici \n ruptul capului! – Insinuezi cumva c` nu sunt capabil` de gesturi dezin-

teresate? – Exact. Te ascult! Spune-mi adev`rul!Laurence \[i plec` ru[inat` capul. |n fond, mânia lui David

era justificat`. {i pe urm`, dac` avea preten]ia s` dea tot ce

avea mai bun \n el, trebuia s` joace cinstit. – |]i cer iertare, David. Mi-a fost atât de team` c` o s` te

r`zgânde[ti... {i voiam totodat` s` câ[tig`m timp, ca s` po]i\ncepe lucrul de luni. |mi \nchipuiam eu c` n-o s` fie u[or s`te conving s` por]i o ]inut`, dar...

– O ce?

– O ]inut`.

56 MARY MORGAN



– Eu sunt un cowboy, Laurence, nu o paia]`.Sub privirea lui acuzatoare, pe Laurence o trecu un fior.

Adunându-[i tot curajul, \ncerc` s` nu se lase descurajat`. – Ascult`, nu-]i cer imposibilul. |]i trebuie pantaloni de

c`l`rie [i o vest` pentru... – Pantaloni! Bine\n]eles! {i o c`ma[` cu jabou, a[a cum

por]i [i tu, cu mânecile din dantel`?

Lâng` ei era un dulap plin cu pantaloni de c`l`rie.Laurence lu` unul.

– Uit`-te, te rog! Nu v`d ce e atât de \ngrozitor s` por]i a[aceva.

David se d`du \napoi, de parc` i-ar fi ar`tat un [arpe. – Haide, David! Doar nu-]i \nchipuiai c` o s` r`mâi \n blugi.

– Am`nuntele astea nu mi-au trecut prin cap. Problemelede acest gen nu m` intereseaz` deloc!Laurence folosi tonul ei cel mai conving`tor ca s`-l

\mblânzeasc`. – Ascult`, David, o s` practici un gen de c`l`rie foarte dife-

rit de cel pe care \l cuno[ti. N-o s` te sim]i bine \n blugi,]es`tura e rigid` [i o s`-]i zgârie genunchii...

– Accept la nevoie s` port o ]inut` caraghioas` \n timpulcompeti]iilor, dar nu [i la antrenament. E grotesc.

„Aha! gândi Laurence. Deci se teme de privirile celorlal]i”. – Nimeni n-o s` te vad`, David. – Ba da, tu.R`mase mut` de uimire. Chiar \i p`sa de ceea ce crede ea?

Ideea nu-i displ`cea deloc, departe de ea gândul `sta...

VISURI INTERZISE 57



– Mul]i b`rba]i poart` aceast` ]inut` f`r` a fi totu[i ridicoli. – Ui]i de tovar`[ii mei de munc`. De pe acum le aud

glumele dac` m` v`d cu aiureala asta.David avea o asemenea mutr` \ncât Laurence pufni \n râs.

Jignit, el o fulger` din priviri, ceea ce nu f`cu decât s`\nr`ut`]easc` lucrurile. O apuc` un râs nebun.

– Nu v`d nimic caraghios \n asta! exclam` David.

Totu[i, cucerit de râsul ei, nu mai era atât de \ncruntat.Dup` câteva clipe \ncepu s` râd` [i el \n hohote.

– Haide, d`-mi-i, spuse el luându-i pantalonii din mân`.Degetele lor se atinser`. Dar lui Laurence \i pieri râsul,

când v`zu privirea grav` [i intens` a lui David, ochii lui atât dealba[tri \n care se reflecta o flac`r` \ntunecat` [i pasionat`.

– E[ti frumoas` când nu mai e[ti atât de crispat`.Era atât de aproape de ea \ncât crezu c` o s-o s`rute \nmijlocul magazinului, \n prezen]a lui Daniel, care se afla la

vreo doi metri de ei. Vru s` se \ndep`rteze de el, dar trupul vorbi singur. F`r` s` vrea se apropie de David, \ntre-deschizând buzele.

David se trase \nd`r`t de parc` v`zuse diavolul. |n privirea

lui, Laurence nu citi dezaprobare, ci pur [i simplu o\ncurc`tur` egal` cu a ei. {i aceea[i sclipire misterioas`...

|ncetul cu \ncetul, Laurence \[i reveni. Fusese la un pas s`s`rute un b`rbat care recunoscuse singur c` e un seduc`tor patentat. Nu ]inea deloc s` se afle pe lista cuceririlor lui.

– M` duc \n cabina de prob`, anun]` David cu o voce

r`gu[it`.

58 MARY MORGAN



– Te a[tept.Cu un semn \l chem` pe Daniel [i disp`ru \n cabina de

prob`, de unde \[i f`cu apari]ia peste vreun sfert de or`, \n]inuta lui obi[nuit`. Laurence regret` c` nu l-a v`zut \mbr`cat\n costumele respective, dar nu putea ob]ine \ntr-o singur` ziluna de pe cer. |n orice caz, David afi[a un aer distant. F`r`\ndoial` c` regreta impulsul nebunesc care \i apropiase pen-

tru o clip`. – M` duc s` m`nânc, declar` el \ndreptându-se spre u[amagazinului. Vin s` te iau de aici peste o or`.

– Pe curând, replic` ea, vexat` de faptul c` nu-i propuseses` ia masa \mpreun`.

Din fericire, \[i reg`sise st`pânirea de sine. Când se gândeac` aproape se aruncase \n bra]ele lui, \n plin magazin! Nu se

mai recuno[tea. {i totu[i, ce mult ar fi dorit s` revad` aceaprivire pasional` a ochilor lui, atunci când o privise.

***

Luni, la ivirea zorilor, Laurence murea de dorin]a de a se

duce imediat la grajduri. A[tept` totu[i s` se fac` o or`decent`, apoi la [apte [i jum`tate, incapabil` s` se maist`pâneasc`, travers` curtea \n direc]ia grajdurilor. David vasosi probabil pe la ora opt, dar ce conta!

Cu inima b`tând nebune[te, Laurence deschise u[a [el`riei[i, reg`sindu-[i vechile obiceiuri, preg`ti cafeaua. Aici sesim]ea ca la ea acas`. |nc`perea mare \n care se aliniau

harna[amentele cailor servea totodat` de salon sau buc`t`rie.

VISURI INTERZISE 59



|ntr-un col], Laurence instalase un frigider [i o chiuvet`. |naltul, o canapea veche ad`postise adeseori gândurile, visurile[i speran]ele ei. Un perete acoperit de o sumedenie depostere multicolore amintea de victoriile ei. Un alt perete eraocupat de trofee.

|nainte de accident, Laurence \[i petrecea o mare parte dinzi \n aceast` \nc`pere unde mirosea pl`cut a piele. Numeroaseamintiri o legau de acest loc... Primul trofeu, primul s`rut allui Lionel, nop]ile când dormea aici ca s` vegheze un cal bol-nav. O epoc` apus`, gândi ea cu triste]e.

– Bun`! spuse David. Iat` de unde venea acest mirosminunat! Ce idee bun` s` faci ni[te cafea! Oricum nu poate fimai proast` decât a mea.

Ce-o fi f`cut? Azi p`rea extrem de bine dispus! Nu ca ea. Cu

nervii \ntin[i ca o coard`, Laurence se enerv` constatând c`David se \nc`p`]âna s`-[i poarte blugii.Morm`ind un r`spuns vag, ea \i \ntinse o cea[c` dar abia \i

l`s` timpul s` soarb` o \nghi]itur`. – Bun, e[ti gata? – Da. Cafeaua ta e [i mai rea decât a mea, replic` David

punând cea[ca jos.

Numul]umit`, Laurence fu gata s` riposteze, apoi se ab]inula timp. Era o butad` [i nimic mai mult. De ce un fleac o f`ceas` devin` atât de agresiv`? Ce se \ntâmpla oare cu ea?

Dac` nu avea grij`, colaborarea lor risca s` ia o \ntors`tur`proast`. A[a c` tân`ra se decise s` fac` un efort de amabilitate.

– Ai putea lua harna[amentul lui Milady? \l \ntreb` ea pe unton \mblânzit. |l g`se[ti sub pl`cu]a ce \i poart` numele.

David cânt`ri \n mân` [aua, cu un aer de cunosc`tor.

60 MARY MORGAN



– Ce u[oar` e! Aproape c` po]i s-o iei drept o [a de biciclet`. – O [a de biciclet`! Nu scapi nici o ocazie s` m` \n]epi! – Haide, majestate! Dac` nu cumva preferi s`-]i spun

Prin]es`, replic` el ironic.Enervat` c` n-o ia \n serios, Laurence ie[i bomb`nind.

– A[ fi f`cut mai bine s` r`mân \n patul meu! morm`i eaprintre din]i.

– |ntotdeauna e[ti a[a diminea]a? – A[a cum?David \i privi p`rul rev`rsat pe umeri ca o coam` de foc,

apoi se \ndrept` spre pist`, [optind \n barb` ni[te cuvinte dene\n]eles. Laurence crezu c` auzise cuvântul superb`, dar n-ar fi putut s` jure. F`r` \ndoial` c` se referea la Milady.

– Ce animal frumos, declar` David.

Punând [aua pe o barier`, \ntinse mâna spre iapa care-iprivea cu un aer lini[tit.

David [tia s` se poarte cu animalele, constat` Laurence f`r`mirare. Cu cât` blânde]e o mângâia pe Milady! |n prezen]aunui cal, p`rea s` uite de toate, chiar de accesele lui deproast` dispozi]ie de acum câteva clipe. Ru[inat`, Laurence \[iregret` atitudinea.

– Te rog s` m` ier]i c` am fost atât de dezagreabil` adinea-uri, spuse ea nu f`r` greutate.

David o privi stupefiat. Jenat` de t`cerea lui, Laurence seapropie de animal [i-i mângâie botul.

– Milady este cam mic` pentru s`riturile peste obstacole,dar e talentat`. |n plus, e foarte blând` [i ascult`toare. Cu ea

e[ti sigur c` nu vei avea surprize nepl`cute.

VISURI INTERZISE 61



– E un pursânge? – Da.U[urat` c` au abordat un subiect neutru, Laurence sim]i c`

tensiunea dintre ei scade [i \ncepu s` se ocupe de Milady. – S`pt`mâna viitoare o s` angajez un gr`jdar ca s` se ocupe

de preg`tirea cailor, spuse ea punând frâul. – |mi place s` m` ocup singur de caii pe care \i c`l`resc,

replic` David periind spatele lui Milady, \nainte de a-i pune[aua. – {i mie, dar cinci cai reprezint` prea mult` munc`, mai

ales \n timpul competi]iilor când bugetul de timp e foarteredus. |ntotdeauna iau doi-trei cu mine, pentru cazul c` unuls-ar r`ni. Un gr`jdar e indispensabil \n acest caz.

|n timp ce \[i vedeau de treab`, David o atinse de mai

multe ori, spre marele necaz al lui Laurence. De ce nu p`stradistan]a? R`spunsul se impuse cu cruzime: fiindc` asta nuavea nici un efect asupra lui...

Ea trebuia s` aib` grij` s` nu se apropie prea mult deDavid.

Imediat ce Milady fu gata, Laurence \i d`du câteva explica]iiteoretice \nainte de a-l l`sa pe David s` se urce \n [a. |ntâirezervat, acesta \i acord` apoi mai mult` aten]ie, captivat deacest nou mod de a aborda echita]ia. Spre marea surprinderea tinerei femei, David nu obiect` \n nici un fel când \l anun]`c` trebuia s` se antreneze pe teren drept \nainte de a atacaobstacolele.

– Hai! \i spuse ea \n cele din urm`. Urc` \n [a [i arat`-mi

ce ai \n]eles.

62 MARY MORGAN



David nu a[tept` s` i se repete [i a doua oar`. De[i nud`duse dovad` de ner`bdare, era evident c` abia a[tepta s`treac` la practic`.

|ntreaga diminea]`, Laurence \l familiariz` cu un stil cutotul nou pentru el. Totul era altfel decât cum procedaseel pân` acum. Gesturile pe care David le f`cea \nainte \nmod firesc erau descompuse, analizate \n cele mai mici

detalii, repetate de un num`r incalculabil de ori pân` laob]inerea preciziei dorite. Nimic nu trebuia l`sat la voia\ntâmpl`rii. |n timpul unui concurs hipic, totul depindeade o mi[care din \ncheietur`, o ap`sare a picioarelor lamomentul potrivit, pozi]ia umerilor [i a bustului, [i câte [imai câte...

Concentra]i asupra muncii lor, nu se mai gândeau la nimicaltceva. Cele câteva probleme tensionate care mai r`m`seser`\ntre ei se risipiser` ca prin minune, David \nv`]a cu o incre-dibil` repeziciune. Câteodat` parc` o lua \naintea sfaturilor luiLaurence. Uluit`, ea descoperea c` elevul ei era [i mai dotatdecât crezuse. Dac` progresau \n acest ritm, \n curând vor trece la proba cu obstacole.

Când Laurence se gândi s`-[i consulte ceasul \[i d`duseama c` lucrau de trei ore [i nici nu-[i d`duser` seama cumtrecuse timpul. Ca pe vremuri... Cu singura diferen]` c` ast`zi[oldul ei dureros o chema la odihn`. Oboseala \ncepuse s`-[ispun` cuvântul. Era timpul s` ia o mic` pauz`.

– Ajunge pe ziua de ast`zi, \i spuse ea lui David.

David se apropie de barier` [i puse piciorul jos.

VISURI INTERZISE 63



– Relu`m dup` prânz? o \ntreb` el.Remarc` abia atunci chipul tras al lui Laurence, paloarea ei.

– Te sim]i bine? – Da, da, foarte bine. – Min]i. |]i tremur` picioarele. Sunt sigur c` medicii n-ar fi

de acord s` stai atâta timp \n picioare. M` \n[el oare? – {oldul e bolnav.

– Nu mi-ai r`spuns la \ntrebare. – Fiindc` nu te prive[te.De ce vorbe[te exact despre lucrul pe care ea voia s`-l uite?

– Dac` starea ta se \nr`ut`]e[te, o s` m` simt vinovat [i nu]in deloc s` se \ntâmple a[a ceva.

– Vezi-]i de treburile tale! Dup` câte [tiu, sunt responsabil`de faptele mele.

– Crezi? Am constatat de multe ori c` ro[catele tempera-mentale se poart` \n general ca ni[te iresponsabile. Mai alescând sunt furioase.

– Nu sunt furioas`! strig` Laurence. – N-are importan]`. Oricum nu mai chef s` c`l`resc \n

aceast` dup`-amiaz`. Sunt mai obosit decât credeam.Chiar c` o lua drept fraier`. Un b`rbat care c`l`rise

dinainte s` [tie s` mearg` pretindea c` e epuizat dup` trei orede c`l`rie. Era probabil mai rezistent decât pielea din careerau lucrate [eile.

Acestea fiind zise, \[i d`du seama c` durerea din [old eraatât de intens` \ncât se \ntreba cum va reu[i s` ajung` sin-gur` acas`. A[a c` nici nu putea fi vorba s` r`mân` \n

picioare \ntreaga dup`-amiaz`... Totu[i, Laurence nu se

64 MARY MORGAN



recunoscu \nvins`. Fiindc` el o provocase, nu avea decât s`suporte consecin]ele. A[a c` se folosi f`r` scrupule de cuvin-tele lui.

– Fiindc` refuzi s` c`l`re[ti, g`sim noi altceva, declar` eape un ton hot`rât. Nu te-am angajat s` lucrezi cu o jum`tatede norm`. Dac` trei ore de c`l`rie te-au dat gata, deduc c`forma ta fizic` las` de dorit, o caren]` inacceptabil` pentru un

atlet de marc`. Ai nevoie de antrenament ca s`-]i reg`se[tisuple]ea de alt`dat`. Masivitatea nu are numai avantaje.Un fulger de mânie trecu prin ochii alba[tri. Provocarea

]inuse.Dar, din p`cate, când David str`b`tu din câ]iva pa[i dis-

tan]a dintre ei, Laurence nu se mai sim]ea atât de sigur` pe ea. Ar fi vrut s` dea \napoi, dar [oldul o tr`d`. Se \mpiedic` [i

sim]i c` o las` picioarele. Ne]inând seama de strig`tele ei dedurere, David o prinse cu o mân` puternic` [i o trase spre el.

– Poate c` m-ai angajat, micu]` vr`jitoare, dar nu m-aicump`rat, bag`-]i bine asta \n cap.

Fiindc` ea refuza s`-l priveasc`, el \i prinse b`rbia \ntredou` degete [i o ridic` pentru a o obliga s`-l \nfrunte.

Erau atât de apropia]i \ncât r`suflarea lui \i mângâiaobrazul. Dac` \ndr`znea s-o s`rute, \l va p`lmui, se va zbatedin r`sputeri, ea...

Numai c`, atunci când David puse st`pânire pe buzele ei,frumoasele ei hot`râri se evaporar`.

Un torent de senza]ii voluptuoase se ab`tu asupra ei.Neputincioas` \mpotriva acestei guri gr`bite care se lipise de

a ei cu atâta insolen]`, Laurence nici nu \ncerc` m`car s` se

VISURI INTERZISE 65



revolte. Ba dimpotriv`... R`spunse la asaltul buzelor fierbin]i,palpitând, plin` de patim`... Avea senza]ia c` zboar` [i c` sepr`bu[e[te \n acela[i timp.

David se \ndep`rt` de ea cu o mi[care brusc`. Cu r`suflareat`iat`, Laurence ridic` spre el o privire voalat` de emo]ie.

– Avantajul maturit`]ii, Prin]es`. Crezi c` un pu[tan ar fi \nstare s`-]i provoace asemenea senza]ii?

Jignit` de moarte, Laurence rosti: – Ce senza]ii? Presupun c` vorbe[ti pentru tine. S` fii lapiscin` la ora unu [i jum`tate, domnule Stanton. Câteva lun-gimi de bazin f`cute zilnic, vor reu[i poate s` vin` de hacgr`simii care \]i amenin]` silueta de b`rbat matur!

Acestea fiind zise, Laurence \i \ntoarse spatele [i se\ndrept` spre cas`. Se a[tepta la o replic` t`ioas`, la o

amenin]are de demisie, la indiferent orice \n afar` de lini[teaasta mormântal`.|ntoarse nelini[tit` capul [i fu gata s` izbucneasc` \n râs

v`zându-l pe David cum \[i prive[te pântecele plat cu onedumerire comic`.

66 MARY MORGAN



Capitolul 5

Epuizat` de diminea]a pe care o petrecuse, Laurencepicotea \n patul ei, când auzi ni[te pa[i r`sunând pe terasa din

apropierea piscinei. |[i privi ma[inal ceasul. Unu [i jum`tatefix! David era de o punctualitate exemplar`, dar ea nu se vaprezenta la \ntâlnire. Amintirea s`rut`rii lor era prea vie,ru[inea prea ustur`toare ca s`-l revad` ast`zi. Probabil c`,

v`zând c` nu apare, David va pleca spre apartamentul lui.Zgomotul unui plonjon o avertiz` c` David optase pentru o

alt` solu]ie. Judecând dup` zgomotul pe care \l f`ceau bra]elelui lovind apa, se p`rea c` absen]a ei \l deranja. Foarte bine!

Dup` o jum`tate de or`, Timothy o anun]` c` Lionel oa[tepta \n salon.

Curios, dar aceast` veste nu trezi nici o emo]ie \n sufletul ei.Dup` o scurt` ezitare, Laurence se decise s`-l revad`, mirat` c`g`se[te destul` energie pentru a-l \nfrunta pe acest b`rbat care

reprezentase totul pentru ea nu cu mult timp \n urm`.



Dornic` s` arate bine tân`ra se aranj` peste un sfert de or`.|nainte s` ias` din camer`, mai arunc` o privire \n oglind` [isurâse satisf`cut`. Pus \n valoare de pulov`rul alb, p`rul \i\nconjura fa]a ca o coam` de foc. |n schimb, str`lucireaneobi[nuit` a ochilor ei o intrig`. Care era cauza? Doar nus`rutarea lui David! Un s`rut, oricât de pasionat ar fi fost el,nu i-ar putea schimba atât de mult privirea. F`r` \ndoial` c`

trebuia s` atribuie aceast` metamorfoz` bucuriei de a fi lucratazi-diminea]` cu caii ei. Oricum, nu avea nici o importan]` dece. Conta doar certitudinea de a se [ti seduc`toare.

O sclipire de dorin]` trecu prin ochii lui Lionel cândLaurence \[i f`cu apari]ia \n pragul salonului. Dar când seapropie de el, privirea deveni distant`, aproape dur`.

Dup` un schimb de amabilit`]i destul de rece, Lionel \i

povesti ultimele bârfe din lumea hipic`. Doamne, ce insipidera! O s` fac` toat` dup`-amiaza conversa]ie politicoas` doar de teama de a aborda subiecte prea personale? Pe de alt`parte, Laurence \l cuno[tea prea bine pe Lionel pentru a credec` venise la ea f`r` un scop precis.

– De ce-ai venit? \l \ntreb` ea. – Vreau s` aflu ce ai de gând s` faci cu Uragan, replic` el.Deci despre asta era vorba! gândi Laurence. Nu se

mul]umea cu faptul c` \i furase personalul, acum voia s`-lcumpere [i pe Uragan. Logic, nu-i a[a? Ce-ar fi s`-l lase s`cread` c` se gândea la aceast` eventualitate? Merita s` se dis-treze pu]in pe socoteala lui.

– M-ai luat pe nea[teptate, declar` ea. Trebuie s` m` mai

gândesc. Treci pe aici s`pt`mâna viitoare, de acord?

68 MARY MORGAN



Punând cap`t acestei \ntrevederi nepl`cute, se ridic` pen-tru a-l \nso]i pe Lionel pân` la verand`. B`rbatul p`rea destulde jenat v`zând-o c` merge cu atâta greutate. Ce diferen]`\ntre el [i David care „uita” de handicapul ei! Dac` n-ar uitadecât de asta, n-ar avea de ce s` se plâng`! Dar el uita s`p`streze [i distan]a, uita de bunele maniere, uita c` lucra pen-tru ea.

Exact \n momentul când ie[ir` pe verand`, David ocoleapiscina.Laurence v`zu \n asta ocazia de a-i da lovitura de gra]ie.F`r` nici o umbr` de ezitare, Laurence se arunc` de gâtul

lui Lionel [i \l s`rut`, \ncercând s`-[i ascund` dezgustul pecare i-l inspira. Dar intr` \n panic` atunci când Lionel \ir`spunse la s`rut cu o pasiune la care nu se a[tepta.

Se \ndep`rt` uluit` de el, recunoscând din nou flac`radorin]ei \n ochii lui Lionel.

– De ce ai f`cut asta? o \ntreb` el. – Oh! Doar un impuls. – O s` vin s` te v`d s`pt`mâna viitoare. Sper c` te vei hot`r\

pân` atunci \n privin]a lui Uragan.Uragan! Laurence se \ndoia c`, dup` aceast` s`rutare, se va

deplasa pân` aici doar pentru cal. |ntr-un cuvânt, trebuia s` fiemai atent` la ce f`cea. Se arunca de gâtul unui b`rbat, doar pentru a \ndep`rta un altul? {i, de altfel, unde era David?|ntorcând capul spre grajduri, \l v`zu \ndep`rtându-se cu unmers calm. Stratagema ei nu avusese nici cel mai mic efectasupra lui. Laurence intr` exasperat` \n cas`, trântind u[a \n

urma ei.

VISURI INTERZISE 69



***

A doua zi de diminea]`, Laurence fu gata s` le[ine deuimire v`zându-l pe David \mbr`cat \n ni[te pantaloni dec`l`rie noi-nou]i.

Subjugat`, \i admir` silueta, elegan]a viril`, farmecul

incon[tient al gesturilor. Elegan]`, farmec... Dou` calit`]i pecare ea nu le mai avea [i care \i reaminteau starea ei [i imposi-bilitatea de a-i pl`cea lui David.

– Fiecare zi \mi rezerv` o nou` surpriz`, remarc` ea pe unton ironic pentru a-[i ascunde durerea din suflet.

– Scute[te-m` de sarcasmele tale, ripost` ar]`gos David.Laurence vru s`-i dea o replic` pe m`sur`, dar David i-o lu`

\nainte. – Dac` mai sco]i vreun cuvânt, te sugrum.Laurence \n]elese c` ar fi lipsit` de tact dac` insista [i trecu

la un subiect care-i st`tea pe limb`. – M` mir c`, dup` alterca]ia pe care am avut-o, n-ai demi-

sionat \nc`. – Când am acceptat s` lucrez pentru tine, mi-am \nchipuit

c` vor exista [i ni[te ciocniri. {i, de altfel, presupun c` nu eultima.

– Nu mai \ncerca \ns` s` le rezolvi printr-o s`rutare. – Fii sigur` c` n-am inten]ia asta. – Perfect! Fiindc` am pus lucrurile la punct, la munc`! |n

diminea]a asta o s`-l c`l`re[ti pe Tom Mix, murgul care ocup`

boxa de lâng` Milady.

70 MARY MORGAN



Cealalt` Laurence, profesionista, intr` atunci \n scen`. Ca[i \n ajun, neobosit`, exigent` [i pasionat`, uit` de tot ceea cenu ]inea de domeniul c`l`riei.

Foarte concentrat, David \i urm` instruc]iunile [i progres`cu pa[i de uria[. |ntr-o asemenea m`sur`, \ncât la sfâr[ituldimine]ii Laurence se gândea c` \l va putea \nscrie s` participefoarte curând la competi]ii, dac` va continua tot a[a. Gândul

la aceast` perspectiv` \i lumin` chipul. David, care tocmaicobora de pe cal, o privi zâmbind. – Dac` port aiureala asta, e fiindc` ieri am ajuns acas` cu

genunchii zdreli]i, \i explic` el. Inutil s` spui: „Te-am prevenit!”, fiindc` [tiu asta.

– Chiar m` vezi \n stare de o asemenea m`g`rie? – Exact.

– Poate c` am meritat-o, admise ea f`r` pl`cere. }i-am datplas` ieri când aveam \ntâlnire la piscin` [i am fost destul denesuferit` \n general, dar cred c` po]i \n]elege. Eram foarte\ncordat`. {i mi-a venit greu s`-mi st`pânesc nervii.

Doamne, ce greu \i fusese s` se umileasc` astfel! Totu[i,miza jocului o merita. Dac` voia s` fie \n rela]ii bune cu David,trebuia s` \nve]e s`-[i recunoasc` gre[elile.

– Am remarcat, replic` el. Dar \n privin]a piscinei, fiilini[tit`. Absen]a ta n-a contat prea mult. |mi place s` \not.

Dezv`luire care n-o surprinse deloc, având \n vedere aluralui. O subit` ro[ea]` color` obrajii lui Laurence.

– Eu... eu nu vorbeam serios când ]i-am spus c` te-ai\ngr`[at, relu` ea. Sper c` nu te-ai sup`rat.

M`car s` fac` mea culpa pân` la cap`t.

VISURI INTERZISE 71



– Nu asta m-a sup`rat. – Atunci ce anume? – Vorbeai despre mine ca despre un b`trân ramolit. La

dou`zeci [i nou` de ani e destul de greu s` accep]i asta. – N-ai decât dou`zeci [i nou` de ani! exclam` ea

ne\ncrez`toare. – Ai r`sucit cu]itul \n ran` spunând asta! zise David cu un

aer de martir. – Nu pari b`trân, David, dar te compor]i cu o maturitate

surprinz`toare pentru cineva de vârsta ta. – Când aveam [aptesprezece ani, tat`l meu a murit

l`sându-m` \n fruntea unei ferme imense. Am fost nevoit s`p`r`sesc liceul [i s` dau piept cu via]a prea devreme. Asta teajut` s` te maturizezi. {i e normal s` se vad`.

Laurence se bucura c` David \[i deschisese pu]in sufletul.Poate va afla [i mai multe alt` dat`? Vor reu[i vreodat` s` seaprecieze reciproc, s` aib` \ncredere unul \n cel`lalt? Pe planprofesional, se \n]elege.

– Multe lucruri contribuie la maturizarea unui b`rbat, con-tinu` David, aproape pentru sine.

O umbr` de durere \i voal` ochii. Cu inima strâns`,

Laurence se \ntreb` din nou ce tragedie \l marcase. O tandre]enea[teptat` o cuprinse. Avea chef s`-l ia pe David \n bra]e pen-tru a-i alunga nelini[tile, pentru a-i alina chinurile, pentru cas` se simt` din nou tân`r [i nep`s`tor.

Speriat` de intensitatea emo]iei care o cople[ise, Laurence\i \ntoarse spatele, sim]indu-[i ochii plini de lacrimi.

– Folose[te piscina de câte ori ai chef, spuse ea \ndreptân-

du-se spre cas`.

72 MARY MORGAN



***

David \ncepuse s` cread` c` nimeni nu locuia \n aceast`locuin]` imens`. |nota \n piscin` \n fiecare zi [i niciodat` nuz`rise pe nimeni. Se putea crede c` e populat` doar de fantome.

Totu[i, la sfâr[itul s`pt`mânii, ie[ind din ap`, \l v`zu pe

James Copperthorne care p`rea s`-l a[tepte pe teras`.Conversa]ia care urm` le permise celor doi b`rba]i s` secunoasc` [i s` se aprecieze reciproc. |nainte s` plece, JamesCopperthorne \i d`du lui David o caset` video. Dup` p`rerealui, aceasta \l va ajuta s` \n]eleag` mai bine pe ce drum o apu-case. David nu putu s` ghiceasc` dac` aluzia lui se referea lac`l`rie sau la Laurence. Sau poate c` la amândou`...

Spera din tot sufletul c` aceast` caset` \i va permite s`descifreze mai bine misterioasa personalitate lui Laurence. Cucât treceau zilele, cu atât mai mult \l intriga. Ba era o adev`rat`

vr`jitoare cu caracterul ei dificil, schimb`rile bru[te de dis-pozi]ie [i preten]iile ei, ba era o zân` cu p`rul ro[cat [i ochiistr`lucitori. |n orice caz, vr`jitoare sau zân`, Laurence \l fer-mecase, fiindc` nu reu[ea deloc s` uite gustul buzelor ei.

{i nu se mul]umea doar s` fie frumoas`. Competen]a ei,darurile ei pedagogice \l impresionau. Avea stofa unui mareantrenor.

Rar, extrem de rar, o scânteie de veselie lumina ochii cusclipiri de aur. |n aceste clipe scurte, uita de vr`jitoare sauzân` ca s` nu se mai gândeasc` decât la femeia cu acea privire

luminoas`.

VISURI INTERZISE 73



David scoase o sticl` cu Coca-Cola din frigider, o desf`cu [ise instal` \n fa]a televizorului pentru a urm`ri continuareacasetei. La fix, fiindc` secven]a abia \ncepea. Pân` aici asistasela cinci victorii ale lui Laurence cu Uragan. Ni[te adev`rate tri-umfuri. Nu se mai s`tura privind-o \n acea clip` când, cuchipul fericit, \[i scotea casca pentru a elibera cascada de p`r ro[cat care-i c`dea pe umeri. |n acele momente nu era doar frumoas`, era sublim`.

Uragan [i Laurence formau un cuplu aparte. O poezieintens` emana din cele dou` fiin]e. Cum s` descrie gra]iafluid`, suple]ea miraculoas`, incomparabila armonie afiec`reia dintre mi[c`rile lor? Dansau, pluteau, zburau \ntr-unacord perfect. Abia \]i d`deai seama c` Laurence \l conduceape Uragan. Imperceptibile, gesturile ei ascultau de o miste-

rioas` coregrafie. Nimic nu te l`sa s` ghice[ti c` transmiteani[te ordine precise. O asemenea u[urin]`, o asemeneast`pânire de sine nu se dobândesc decât cu pre]ul unei munci\nver[unate. Ele presupuneau o voin]` de fier, o pasiunenedomolit`.

De dou` ori, David o v`zu pe Laurence s`rutându-l peb`rbatul de pe verand`. Nu f`r` iritare, se gândi c` b`rbatul

`sta \i displ`cea profund. O privea pe Laurence cu o con-descenden]` abia suportabil`. F`r` \ndoial` c` era fostul eilogodnic, cel care \i \ntorsese spatele dup` accident, gândiDavid cu un aer \ntunecat.

{i \[i promise c` secven]a urm`toare va fi ultima. Se f`cusetârziu [i ar fi fost mai bine s` se culce dac` voia s` fie \n form`mâine diminea]`. Un surâs amuzat \i ap`ru pe buze. Era a treia

oar` când \[i repeta acela[i lucru [i se afla tot \n fa]a televi-

74 MARY MORGAN



zorului. Era prea surescitat ca s` adoarm`. Ideea c` se des-curcase atât de bine ast`zi, \l f`cea s` fie atât de agitat? Sauperspectiva de a cuceri laurii cu un cal excep]ional ca Uragan?

Pe ecran, Laurence avea o fa]` \ncordat`. David o v`zu \nce-tinind aproape imperceptibil \nainte de saltul final. Perfect.Nimic de repro[at.

Uragan se \n`l]` \ntr-un zbor splendid. U[or aplecat`\nainte, Laurence se ridic` \n [a pentru a-i \nso]i mi[carea [iurm` dezastrul. F`r` ca nimic s` lase s` i se ghiceasc` inten]ia,Uragan se roti brusc la dreapta \nainte de a se avânta pesteobstacol. Dezechilibrat`, Laurence alunec` pe o parte \nainteca Uragan s-o striveasc` cu toat` greutatea corpului lui când sepr`bu[i la p`mânt.

– Laurence!

Imaginea se fix` apoi asupra lui James Copperthorne carefugea spre fiica lui. Laurence z`cea nemi[cat` la p`mânt.Picioarele ei formau un unghi ciudat \n raport cu restul cor-pului. Urm` o panic` total`. Urletul \ndep`rtat al sirenelor ambulan]ei, strig`tele oamenilor care \ncercau s`-l prind` peUragan care aproape c` \nnebunise, apoi nimic. Nimic decâtun ecran gol [i o lini[te \nsp`imânt`toare.

|ngrozit, David \[i prinse capul \ntre mâini [i r`mase câte- va clipe \ntr-o stare de prostra]ie. Apoi se dezmetici [i derul`caseta. O dat`, de dou` ori, de zece ori. Vizion` din nou scenaaproape de obstacol, zborul, apoi accidentul. Cuno[tea pedinafar` fiecare secund`. La sfâr[it, epuizat, oprise video-ul [itelevizorul [i se duse la culcare. Stând \ntins \n \ntuneric,

vedea \nc` defilând prin fa]a ochilor lui oribila scen`.

Atitudinea lui Uragan r`mânea de ne\n]eles. De ce aceast`

VISURI INTERZISE 75



nebunie nea[teptat` care o distrusese pe Laurence? Va mairedeveni ea vreodat` tân`ra str`lucitoare [i plin` de via]` pecare o v`zuse \n aceast` sear`? |[i va mai reg`si \ntr-o bun` zirâsul [i veselia?

***

David executa la perfec]ie ordinele, dar mintea lui nu eraacolo. De ce oare era atât de rezervat? Laurence se tot \ntrebaf`r` s` g`seasc` r`spunsul. De la \nceputul s`pt`mânii p`reapreocupat, \ngrijorat. Adeseori, \i surprindea privirea asupraei. Exprima un sentiment dificil de definit, care o f`cea s` nuse simt` \n largul ei. Mai v`zuse ea aceast` privire cândva, dar la cine?

David \l c`l`rea pe Uragan de luni. Trebuise s` se hot`rasc`la asta, dar o nelini[te surd` nu-i d`dea pace lui Laurence, oteam` cu atât mai chinuitoare cu cât era destul de vag`.Laurence uitase clipele de dinaintea [i de dup` accidentul ei,o reac]ie normal`, dup` p`rerea medicului. Acesta o prevenisec` unele imagini \i vor putea reveni pe nea[teptate, \n frânturi.Mai vorbise [i de ni[te eventuale crize de anxietate. Or, exactasta i se \ntâmpla ast`zi. Sim]ea c` se sufoc`.

Totu[i, David [i Uragan se potriveau de minune. |[i aliauputerea [i energia cu o rar` elegan]`. Docilitatea lui Uraganfa]` de noul lui st`pân ar fi trebuit s-o lini[teasc` pe Laurence,dar uite c` nu se \ntâmpla a[a. |ndoiala \i cuprindea inima, ca[i cum un accident trebuia s` se produc` negre[it. Când

Uragan p`rea mai reticent, Laurence tres`rea, era cu ochii \n

76 MARY MORGAN



patru, apoi desc`rca teama cople[itoare pe David, curepro[uri. Tracasat \n permanen]` de asemenea fleacuri,David \i arunca ni[te priviri chiorâ[e pe care Laurence nu le\n]elegea.

Tân`ra privi \nfiorat` cerul. Un vânt puternic \mpingeaspre est nori negri. Aerul umed era \nc`rcat de electricitate. |nmod sigur va izbucni furtuna.

– Treci la trap, David! strig` Laurence concentrându-se dinnou asupra elevului s`u.O durea [oldul. {i lipsa de entuziasm al lui David o

demoraliza \n cel mai \nalt grad. – M-ai auzit? exclam` ea. Ia-o mai \ncet!|n loc s-o asculte, David d`du pinteni calului. Crezând c`

n-a fost auzit`, Laurence \i repet` pentru a treia oar` ordinul.

Ignorând-o complet, David \l lans` \n galop pe Uragan.Scoas` din fire, Laurence \i strig` lui David s` se opreasc`

imediat. F`r` nici un efect \ns`. – Ce \nseamn` asta? E o... – Rebeliune, nici mai mult nici mai pu]in, continu` David

\n locul ei, extrem de calm.Gata s` fac` o criz` de nervi, Laurence \[i re]inea cu greu

lacrimile. Dac` ar fi fost pe deplin st`pân` pe corpul ei, s-ar firepezit pe pist` [i l-ar fi luat pe Uragan de frâu, dar a[a... Davido umilea, profita de sl`biciunea ei, \[i b`tea joc de ea. Faptulc` trecu obstacolul \n galop fu pentru Laurence pic`tura care

v`rs` paharul. – }i-ai pierdut capul! Nu e[ti \nc` preg`tit pentru s`riturile

\n galop.

VISURI INTERZISE 77



Totu[i, Laurence trebui s`-[i m`rturiseasc` faptul c` s`risesplendid. Dar, departe de a o calma, aceast` constatare \i spori furia.

– Dac` nu te opre[ti acum, \]i tai o s`pt`mân` din salariu.David \i arunc` o privire dispre]uitoare, apoi se \ndrept` \n

galop spre barier`. Nu, probabil c` visa. Doar n-o s` sar` pestebarier`, ajungeau prea repede [i prea aproape de ea...

Uragan s`ri, lovi cu putere bariera, dar ajunse de cealalt`

parte. Dezechilibrat, David se ag`]` cum putu de coama calu-lui. Apoi, cal [i c`l`re] disp`rur` dup` grajduri.Spumegând de furie, Laurence regreta amarnic c` \l l`sase

pe David s`-l c`l`reasc` pe Uragan. Ar face mai bine s` renun]ela visul ei. Amândoi erau prea nedisciplina]i pentru ea.

David ap`ru de dup` col]ul grajdului, ducându-l pe Uragande frâu.

– Sper c` ai c`zut [i te-ai lovit zdrav`n. – Am c`zut [i m-am lovit zdrav`n. Mul]umit`? – {tii cât valoreaz` calul `sta? – |n mod sigur mai mult decât câ[tig eu \ntr-un an. – E[ti complet nebun! {i s` [tii c` nu glumeam \n privin]a

salariului t`u. – Perfect. O s` scazi suma din cecul meu final.Uitând c` doar acum un minut se gândise s` renun]e la

toate Laurence repet` ne\ncrez`toare: – Cecul final? – Ai auzit foarte bine. – Ca un pu[ti! Te-ai sup`rat [i demisionezi. – Un pu[ti? Eu? Pu[tiul \n toat` povestea asta e[ti tu,

Laurence! Nu e[ti decât o feti]` bogat` care se distreaz` cu

78 MARY MORGAN



ultima ei juc`rie. Ei bine, eu refuz s` fiu acea juc`rie, refuz s`fiu tratat ca un c`]el. Nu [tiu ce te sup`r` de la \nceputuls`pt`mânii, dar m-am s`turat pân` peste cap de despotismult`u. Nu sunt un robot destinat s`-]i aduc trofee care s`-]i\mpodobeasc` [el`ria.

Prea cinstit` ca s` nu recunoasc` juste]ea acestor vorbe,Laurence l`s` capul jos. Merita din plin aceste repro[uri, se

mira chiar c` n`b`d`iosul David se ab]inuse o s`pt`mân` s` ile fac`. |n schimb, el se \n[ela asupra cauzei agresivit`]ii ei. Acesta era mijlocul ei de a lupta \mpotriva fricii pe care osim]ea când David \l c`l`rea pe Uragan. Era de altfel [i singu-rul mijloc pe care \l g`sise pentru a-i ascunde locul pe care\ncepuse deja s`-l ocupe \n via]a ei. Nu numai c` \[i petreceazilele cu el, dar noaptea o obseda pân` [i \n timpul somnului

populat cu vise erotice. Care o chinuiau fiindc` nu se vor \mplini niciodat`...

A[a c` trebuia s` p`streze distan]a. Dac` David ghicea câtde mult se sim]ea atras` de el, ea ar muri de ru[ine, fiindc` elar dispre]ui-o pentru gândurile ei nebune[ti. Oh! Nu \n fa]a ei,bine\n]eles. |n fa]a ei [i-ar p`stra acela[i chip impasibil, doar cu o urm` de mil` \n privire ca s-o fac` s` sufere.

– Iart`-m`, \i spuse ea cu o voce crispat`. Recunosc c` amfost pu]in cam repezit`.

– Pu]in cam repezit`! |]i plac eufemismele! Instructorii depara[utism care \[i \mping elevii recalcitran]i din avion laprimul lor salt au mai mult tact decât tine! Tâlharii care teamenin]` cu pu[ca la drumul mare sunt mai amabili decât

tine...

VISURI INTERZISE 79



– Mul]umesc, am priceput, \l \ntrerupse Laurence pe unton sec.

Dar David nu-[i terminase rechizitoriul. – Niciodat` nu-mi aud numele, niciodat` un „te rog”,

niciodat` un „mul]umesc”, niciodat` o apreciere. |]i m`rturi-sesc c` n-am voca]ie de martir! G`se[te un alt idiot s`-]i aduc`trofeele pe care le râvne[ti!

– David, nu-mi \nchipuiam c`... Eu...Laurence se \ntrerupse. La ce bun s` \ncerce s` justifice ocomportare incalificabil`? Ca s` nu se \nduio[eze de propria eisoart`, devenise egoist` [i dur`. Decât s` se explice mai bines` se scuze pur [i simplu. Era singurul lucru care \i mair`m`sese de f`cut. Dar David nu-i d`du ocazia. |i \ntoarsespatele [i se \ndrept` \n direc]ia grajdurilor.

Laurence se \nfurie din nou. Putea m`car s`-i lase [ansaasta! Lacrimi de furie [i frustrare \ncepur` s` i se rostogoleasc`pe obraji.

– Du-te dracului! strig` ea. Cum de po]i fi atât de m`rginitca s` crezi c` doar trofeele m` intereseaz`? La vise, la marile

vise nu te-ai gândit?David se \ntoarse cu fa]a spre ea.

– La ce visezi? – La aur, m`rturisi ea cu o voce pierdut`. La o medalie de

aur. – O medalie olimpic`?David o privi \ndelung f`r` s` spun` nimic. Ochii alba[tri

a]inti]i asupra ei nu mai reflectau furie, ci doar o infinit`

triste]e. Laurence tres`ri recunoscând privirea care o f`cea s`

80 MARY MORGAN



nu se simt` \n largul ei de la \nceputul s`pt`mânii. Tat`l ei oprivise de atâtea ori cu acea dezn`dejde, cu aceea[i compa-siune, cu aceea[i neputin]`.

David se apropie \ncet de ea. O fl`c`ruie nelini[titoarestr`lucea acum \n ochii lui, o lumin` asupra c`reia nu se putea\n[ela. Doar n-o va s`ruta! Promisese...

Totu[i, avea certa impresie c` el n-o s` se ]in` de promi-

siune. Speriat`, Laurence trecu la ofensiv`, spunând primullucru care \i trecu prin cap. – |mi repro[ezi atâtea, dar nu po]i pretinde c` te concen-

trezi asupra muncii tale.David se opri brusc.

– }i-am zis s`-]i g`se[ti o alt` juc`rie, spuse el \ntorcându-idin nou spatele.

– David! \l strig` Laurence cu o voce rug`toare pe care nu[i-o recunoscu nici ea \ns`[i. Nu pleca, te rog, nu-mi fura [iultimul vis care mi-a mai r`mas!

Vorbise \n [oapt`, dar David o auzise totu[i. – Ce-ai zis? o \ntreb` el. – Nimic! min]i ea.|[i regreta deja sl`biciunea, \[i repro[a c`-i cer[ise

\n]elegerea, ea... c`reia nimeni [i nimic nu-i putea rezista. |nafar` de acest b`rbat.

David se \ntoarse din nou. Dac` ar putea s` fug`, s` seascund`! Dar nu. Ea trebuia s` bea cupa umilin]ei pân` lafund, s` ofere imaginea jalnic` a dezam`girii, a sl`biciunii ei.Fix` p`mântul, ru[inat`, ca s` scape de privirea ochilor

alba[tri fixa]i asupra ei.

VISURI INTERZISE 81



David era atât de aproape de ea acum \ncât o atingea. Timpde o clip` care i se p`ru aproape o ve[nicie lui Laurence,r`mase nemi[cat` f`r` s` \ndr`zneasc` s`-l priveasc`, apoi \[iridic` \ncet capul.

– Ce vrei, David? – Asta.Cuprinzându-i ceafa cu mâna, David o trase spre el cu o

blânde]e surprinz`toare. Cu un deget urm`ri dâra l`sat` de olacrim` pe obrazul ei, \nainte de a-i cuprinde fa]a \ntrepalmele lui puternice. Apoi \[i lipi buzele de ale ei, cu tan-dre]e, ca [i cum voia s` le guste, ca [i cum se temea s` n-or`neasc`. Aceast` mângâiere u[oar`, trezi \n ea o asemeneadorin]` \ncât Laurence, speriat`, se trase \napoi repede. Un

junghi violent \i str`b`tu [oldul, amintindu-i c` era pe punctul

s` cedeze unui vis imposibil.Sim]ea c` i se \nvârte[te capul. Trebuia s` scape de

ame]eala pl`cut` care o cuprindea cu viclenie, \nainte de a fiprea târziu. Vru s` se degajeze, dar David \[i pierdu r`bdarea.Cu o sclipire s`lbatic` \n ochi, \i d`du capul pe spate,\n`bu[ind strig`tul ei de protest cu un s`rut plin de o furiedisperat`.

|ncetând s` mai lupte \mpotriva ei \ns`[i, Laurence se aban-don` vârtejului de voluptate. Se sim]ea atât de bine, atât de viela ad`postul acestui corp viguros. Avea atâta nevoie s` fiemângâiat`, strâns` \n ni[te bra]e puternice, atâta nevoie s`-[iuite suferin]ele...

Pân` la accident, c`l`ria ocupase \ntotdeauna primul loc \n

via]a ei; de patru luni se considera o povar` inutil`, o cochilie

82 MARY MORGAN



goal`. {i acum, gra]ie lui David, gra]ie acestei prime s`rut`ri,\ncepea s` \ntrevad` o parte necunoscut` a fiin]ei sale, o partepe care n-o mai putea ignora.

O bucurie nou` f`cea s`-i vibreze trupul, o certitudine careo orbea. Via]a, via]a ei nu apar]inea cailor a[a cum crezuse\ntotdeauna. Via]a ei era aici, \n bra]ele lui David, \n aceast`\mbr`]i[are, \n aceste buze calde [i senzuale care [tiau s-o tul-

bure atât de mult. Be]ia acestei pasiuni \ntrecea \n frumuse]e[i \n intensitate tot ceea ce tr`ise ea pân` acum. Aceea[ipatim` curgea \n venele lor, buzele li se amestecau \ntr-o sin-gur` r`suflare, trupurile lor erau \mpinse unul spre cel`lalt deaceea[i dorin]`.

Uluit` de aceast` descoperire, Laurence se \ndep`rt` o clip`de David pentru a-l privi cu gravitate. Apoi, \ncol̀ cindu-[i bra]ele

\n jurul gâtului lui, se lipi de el. Acest gest d`du frâu liber patimiilui David care o s`rut` cu o \nfl`c`rare egal` cu a ei, ca [i cum \[iaruncau unul altuia o provocare s`lbatic` [i pasionat`.

Mâinile lui David alunecau pe corpul ei, mângâindu-ipielea catifelat`. Laurence era prad` unei exalt`ri p`tima[e.

Voia s` seduc` [i s` fie sedus`, s` d`ruiasc` [i s` primeasc`, s`iubeasc` [i s` fie iubit`.

La rândul ei, \l mângâia cu nesa] pe David. Degetele eialunecau pe trupul lui suplu [i musculos, de-a lungul pieptu-lui, al spatelui, al pântecului.

Ca [i cum a[tepta o manifestare a pasiunii lor, furtuna careamenin]a de diminea]` izbucni \n acea clip`. Ploaia se rev`rs`\n torente peste ei, dar lor pu]in le p`sa. Violen]a lumii exte-

rioare vibra la unison cu inimile lor.

VISURI INTERZISE 83



David \[i \ndep`rt` \ncet buzele de ale ei, dar Laurence sestrânse la pieptul lui. Atunci el o \mbr`]i[` cu putere ca [i cumnu mai voia s`-i dea drumul, apoi o privi cu ni[te ochi atât detri[ti, \ncât Laurence sim]i c` i se taie resuflarea [i c` o s`le[ine.

Cum de putuse uita c` nu sim]ea pentru ea decât mil`? Nu-iintrase \n cap pân` acum c` toate visele \i erau interzise?

R`nit` pân` \n adâncul sufletului, se smulse din bra]ele lui [i\l p`lmui cu putere. Ploua atât de tare \ncât lacrimile nu puteaufi deosebite de pic`turile care i se rostogoleau pe obraji.

– N-am nevoie de mila ta! strig` ea. N-am nevoie nici debun`tate nici de devotament. Pleac` dac` asta dore[ti. Oricumai dreptate: nu sunt decât o feti]` bogat` c`reia \i place s`schimbe juc`riile [i, de fapt, m-am s`turat deja de tine.

– Nim`nui nu-i este mil` de o tigroaic`, replic` David cu o voce tremurând de furie.

Apoi, luându-l pe Uragan de frâie se \ndep`rt` \n direc]iagrajdurilor.

|nainte de a intra pe poart`, David se \ntoarse. Laurence\nainta cu greu spre cas`. Fiecare pas pretindea din partea eiun teribil efort de voin]`, dar ea mergea cu capul sus, orgo-lioas` [i mândr`, negându-[i durerea trupului a[a cum nega [idurerea sufletului.

David \[i atinse obrazul \n locul unde-l p`lmuise Laurence.Furia i se trezi imediat. De ce trebuise s-o s`rute?

F`cu o mutr` resemnat`. La urma urmei, la ce bun s` maiascund` adev`rul? De când v`zuse caseta video, nu se gândea

decât s-o s`rute, o dat` [i \nc` o dat` [i \nc` o dat`. {i nu regre-

84 MARY MORGAN



ta c`-[i urmase impulsul, pentru c` descoperise o femeiepasionat`, de o senzualitate arz`toare. Nu c` ar fi avut inten]ias` se ard`, dar dorea s`-i permit` s`-[i realizeze visul pentru carese sacrificase. Cine [tie dac` \ndeplinirea speran]elor ei nu vatrezi la via]` tân`ra splendid` care triumfa \mpreun` cu Uragan?{i pe urm`, chiar dac` aceast` metamorfoz` n-ar dura, chiar dac` fericirea ei n-ar dura mai mult de o frac]iune de secund`,

ce n-ar da el ca s`-i vad` din nou chipul str`lucind de bucurie!Uragan se agita \n grajd. David \ncepu s`-l [tearg`.

– Tu ce p`rere ai? \ntreb` el adresându-se atât calului cât [ilui \nsu[i. |i datorezi o medalie, tâlharule!

Dar el, el ce \i datora lui Laurence? Nimic. Absolut nimic.Totu[i \n felul lui, [i el urm`rea un vis \n care aurul era pe

primul loc. Un aur care valora la fel de mult ca [i cel`lalt,fiindc` era vorba de paietele de aur care ap`reau \n ochii luiLaurence când râdea.

Se gândi la acel b`rbat pe care ea \l s`rutase pe verand`. Cereprezenta el pentru Laurence? Degeaba \[i repeta David c` luipu]in \i p`sa de individul respectiv, se gândea prea des la acels`rut, la ei doi...

Un suspin \i sc`p` din piept. Oricum trebuia s`-[i \ndepli-neasc` misiunea pân` la cap`t. Pentru Sloan. |i datora preamult b`trânului s`u prieten pentru a-i refuza aceast` bucurie.O f`cea pentru Sloan, numai pentru Sloan...

De acum \nainte, mai bine o s`-[i vând` sufletul diavoluluidecât s` mai cedeze \nc` o dat` tenta]iei de a gusta din buzele

vr`jitoarei cu p`rul ro[cat, pe care n-o putea uita cu nici un chip.

VISURI INTERZISE 85



Capitolul 6

– Ia te uit`! Deci n-ai plecat pân` la urm`! exclam`Laurence g`sindu-l pe David pe pist` \n lunea urm`toare.

F`r` s`-i r`spund`, el \i arunc` o privire amuzat`.

Laurence se \ntreb` dac` David b`nuia c` ea \[i petrecuse weekendul privind grajdurile prin binoclu. Nelini[tit` la ideeac` David ar fi putut pleca, Laurence nu g`sise alt mijloc de ase informa asupra mi[c`rilor lui. {i descoperise uluit` c`David se antrena cu Milady. Era \ntr-adev`r o surpriz`.|ncepând din acel moment, nu se mai putuse lipsi de binoclu.

Duminic` diminea]a, David scosese vechile obstacole [i,consultând o carte, preg`tise cu cea mai mare grij` traseul.Când \l \n[eu` pe Uragan dup`-amiaz`, Laurence se temu oclip` c` el va comite o impruden]` f`când singur tot traseul,dar se lini[ti repede, v`zându-l c` o ia spre câmp. Atunci se\ntreb` intrigat` care era scopul acelei plimb`ri. |[i d`duseseama c` ea \l ]inea sub observa]ie? C`uta s` scape de ea, sau

s` se familiarizeze cu Uragan?



|mpins de un vânt violent, un nor de fum \i \nv`lui.Laurence privi cerul. |ntreaga regiune era \n fierbere, fiindcùn incendiu cumplit f`cea ravagii \n p`dure, la vreo treizeci dekilometri de ferm`. |n ciuda distan]ei, particule fine de cenu[ùmpleau atmosfera [i voalau soarele.

Uragan era foarte nervos [i se agita, dar comportamentullui nu p`rea s`-l impresioneze deloc pe David.

– Cred c` Uragan [i cu mine vom forma o echip` bun`,declar` el mângâindu-l pe coam` pentru a-l calma. – Te-am v`zut ieri, replic` Laurence. Ai fi putut s`-mi ceri

permisiunea \nainte de a-l c`l`ri.Ignorându-i tonul tìos, David \i surâse fermec`tor.

– S-ar zice c` e[ti prost dispus` ast`zi. – Deloc!

– Atunci de ce nu-mi mul]ume[ti c` m-am antrenat \n tim-pul meu liber?

– Am fost impresionat`, dar m-ai fi putut consulta mai\ntâi.

– {i `sta e felul tù de a-mi mul]umi?{i lui Laurence \i fu din nou ru[ine. |[i repro[` c` nu a dat

dovad` de mai mult entuziasm \n fa]a bun`voin]ei lui. La urmaurmei el nu-i datora nimic.

– Mul]umesc, rosti ea pe un ton sec. Uite c` am spus-o. E[timul]umit?

– Perfect, spuse el urcând \n [a. Dar tu? – M-ai fi putut \ntreba, asta-i tot. – De fapt \mi repro[ezi c` am avut o ini]iativ`.

– Insinuezi c` am tendin]a de a domina?

VISURI INTERZISE 87



– Oh, nu! E[ti doar pu]in cam autoritar`, la fel ca toatero[catele care se respect`.

– Când e vorba de ro[cate, e[ti o adev`rat` enciclopedieambulant`.

– {i gra]ie ]ie, \mi \mbog`]esc cuno[tin]ele pe zi ce trece.Hei! |ncet, Uragan!

Calul se smucise. Foarte calm, David \l mângâie.

Iar Laurence nu era deloc dispus` azi la concesii. – Poate c` ai face mai bine s` renun]i la Uragan pe ziua de

azi? E prea agitat ca s` te antrenezi cu el. – Laurence! exclam` David. De cincisprezece zile, citesc [i

recitesc manuale plictisitoare despre o mie [i unul de feluri dea aborda un traseu. Sunt preg`tit s-o fac, [i tu [tii asta.

Laurence fu obligat` s` recunoasc` faptul c` David spuneaadev`rul. Nu putea s` tot amâne la nesfâr[it. Dar ar fi preferatca Uragan s` se arate mai docil. |ncerc` s`-[i reaminteasc`dac` manifesta aceea[i nervozitate \n ziua accidentului ei. Dar \n zadar.

David \i arunc` o privire n`b`d`ioas`. – Ei, vii?

Ridicate de vânt, câteva frunze zburar` printre picioarelelui Uragan care se smuci din nou. Laurence se trase \napoi,\nsp`imântat`.

– Nu, azi nu, r`spunse ea cu o voce nesigur`. Nu m` simtprea bine. Dac` vrei s` te plimbi ca ieri, n-ai decât s-o faci!

Mai bine decât s`-l vad` atacând singur traseul! O sclipire

de \n]elegere lumin` privirea lui David.

88 MARY MORGAN



– }i-e fric` de Uragan, asta e, nu-i a[a?Incapabil` s` articuleze vreun cuvânt, Laurence d`du \n

t`cere din cap. O lumini]` plin` de compasiune sclipi \n ochiilui David. Oh! Acea privire care \i cerea s` fie ceea ce ea numai putea! Ce chin! Dar, \n fond, de ce o privea David astfel?El n-o v`zuse niciodat` c`l`rind.

Laurence descifr` \nc` ceva \n ochii a]inti]i asupra ei. Oexpresie arz`toare, trezind \n ea senza]ii pe care prefera s` lep`streze ascunse \n adâncurile fiin]ei sale. Dar ast`zi nu eracurajoas` nici pasionat`...

Telefonul se f`cu auzit din [el`rie. – Eu... hmm... scuz`-m`, dar trebuie s` plec, \ng`im` ea.

A[tept un telefon... de la Lionel.Lionel! Acest nume \i spunea ceva lui David?

Printr-o coinciden]` de necrezut, era \ntr-adev`r Lionel. Acesta \i spuse pe [leau c` vrea s`-l cumpere pe Uragan. Pe unpre] ridicol, bine\n]eles. Fiindc` era prea sigur de el.

Mânia pe care o stârni \n Laurence aceast` propunereneru[inat` avu darul de a-i risipi imediat teama. Furioas` foc,ie[i din [el`rie f`r` s`-[i \nchipuie c` sclipirea neobi[nuit` aochilor ei putea trece u[or drept dragoste.

– Pari s` te sim]i mai bine, remarc` David cu o privire\ntunecat`. Frica te va distruge \ncetul cu \ncetul dac` n-ocomba]i. De altfel, m` \ntreb dac` Uragan e \ntr-adev`r cauza.Poate c` ar trebui s` cau]i o alt` explica]ie.

Laurence avu nepl`cuta impresie c` David i-a citit drept \nsuflet. P`rea s`-i ghiceasc` cele mai ascunse gânduri, senti-mentele, tot ceea ce ]inea ea s` p`streze secret. Se ap`r`,

enervat`.

VISURI INTERZISE 89



– Dac` am nevoie de o terapie, nu la tine o s` m` adresez,replic` ea pe un ton sec. Nu-mi place s`-l v`d nervos peUragan. Asta \mi aminte[te de ziua accidentului meu.

– Era foarte calm \n acea zi, replic` David desc`lecând.Laurence \ncremeni.

– De unde [tii tu c` era calm? [opti ea. – A f`cut un traseu splendid pân` la obstacolul final.

– De unde [tii? repet` ea, pe un ton acuzator de data asta. – Chiar nu-]i aminte[ti nimic?David ocolea \ntrebarea ei, dar vocea lui blând`, insinu-

ant`, ac]ion` asupra lui Laurence ca un detonator. Ca printr-ostr`fulgerare se rev`zu punând [aua pe Uragan exact \naintede concurs. Invers decât ast`zi, pursângele era extrem de

calm. – |mi amintesc, declar` ea pe un ton sc`zut. Nimic nu l`sas` se prevad` urmarea. Cred c` era \ntr-o form`nemaipomenit`. Dar, dup` accident, eu... eu... m` simt spe-riat` când \l v`d nervos.

– Fii lini[tit`, asta nu va ]ine mult. Erai o c`l`rea]`minunat` [i o s`-]i reg`se[ti \ntr-o bun` zi \ncrederea \n tine.

– Cum po]i spune asta? Nu m-ai v`zut niciodat`c`l`rind.

– Ba da. Te vedeam când te plimbai pe proprietate.Explica]ia lui David p`rea plauzibil`. Totu[i, Laurence avu

sentimentul c` el \i ascunde ceva. Dar ce? {i de ce? Enervat` c`nu pricepe, declar` cu o voce din care r`zb`tea o furie abia

re]inut`:

90 MARY MORGAN



– Nu-mi place s` mi se reaminteasc` ce eram. – Ai dreptul s` te enervezi, Prin]es`. Via]a nu ]i-a f`cut un

dar [i asta e o reac]ie s`n`toas`, dovede[te c` ai chef de via]`.|n schimb, am`r`ciunea o s` te omoare \ncetul cu \ncetul dac`nu te for]ezi s`-]i vii \n fire.

– Cu ce drept \mi spui Prin]es`? Controleaz`-]i pu]inmanierele sau...

– Acum, o \ntrerupse David s`rind din nou \n [a, e momen-tul s` ne punem pe treab`. {i nu uita, Laurence: furia estepozitiv` când o folose[ti cu bun`-[tiin]`.

Dup` aceast` remarc`, David \i adres` un zâmbet ironiccare o scoase din s`rite pe Laurence.

– Vii? o \ntreb` el. – Oh, da! Având \n vedere buna dispozi]ie de care d`

dovad` Uragan, nu vreau pentru nimic \n lume s` pierdmomentul când o s`-]i rupi gâtul.

{edin]a nu se desf`[ur` prea bine. |nc`p`]ânat, Uragan seferea \n fa]a fiec`rui obstacol. David fu extrem de r`bd`tor pentru a-i veni de hac \nc`p`]ân`rii. Admirând st`pânirea desine [i perseveren]a elevului s`u, Laurence urm`rea cu aten]ielupta \nver[unat` care se d`dea \ntre om [i cal. {tia din pro-prie experien]` c` a-l c`l`ri pe Uragan \n asemenea clipe nuera deloc pl`cut.

|n acea sear`, lungit` pe patul ei, tân`ra reflect` \ndelungla vorbele lui David. Ce \n]elegea el prin „a folosi furia cubun`-[tiin]`”?

Degeaba \ntoarse Laurence \ntrebarea pe toate p`r]ile

nu g`si nici un r`spuns [i sfâr[i prin a c`dea \ntr-un somn

VISURI INTERZISE 91



agitat. Dup` o or`, se trezi tres`rind. Tocmai visase c`Lionel o s`ruta [i, lucru ciudat, Lionel purta p`l`ria luiDavid...

De ce \i bântuia Lionel visurile? Nu mai nutrea nici o iluzie\n privin]a lui.Tulburat`, contrariat` mai ales, Laurence sea[ez` turce[te \n pat. Ce semnifica]ie s` acorde acestui vis?Dup` câteva clipe de gândire, chipul i se lumin`. Subcon[tien-

tul ei nu-i d`duse astfel r`spunsul la \ntrebarea care o chinuise\nainte s` adoarm`? Cauza mâniei ei era Lionel, infernalulLionel. {i, de patru luni, se purta \ngrozitor cu toat` lumea\n afar` de el. }inea s` se conving` singur` c` el avea drep-tul s-o p`r`seasc`, se c`znea s`-l \n]eleag` f`r` s`-[i dea seamac`, procedând astfel, \[i transforma curajul \n ]ap isp`[itor.Cât` orbire! Cum de putuse iubi o persoan` atât de abject`?

Faptul c` dorise ca el s` revin` \n via]a ei, când se comportasemereu atât de josnic, dovedea cât de mult gre[ise.O adierer`coroas` p`trunse \n camer` prin fereastra \ntredeschis`. Cuobrajii \n fl`c`ri, Laurence se d`du jos din pat [i se duse s` sesprijine de geam. Era noapte, cea]a provocat` de incendiudisp`ruse. Luna \nv`luia peisajul \ntr-o lumin` alb`struie, atât

de frumoas` \ncât Laurence nu putu s` reziste chem`rii t`cutea nop]ii.Tr`gându-[i blugii [i tricoul peste c`ma[a de noapte,

cobor\ scara cufundat` \n \ntuneric, travers` holul la fel de\ntunecos [i se strecur` afar`, irezistibil atras` spre grajduri.Dar \n col]ul cl`dirii se trase repede \napoi.

Luminate de o raz` argintie de lun`, siluetele lui David [i

Uragan se profilar` pe nea[teptate \n fa]a ochilor ei ului]i.

92 MARY MORGAN



David \[i sprijinise fruntea de botul lui Uragan. Amândoi\ncremeniser` \ntr-o ciudat` nemi[care, p`rând s`\mp`rt`[easc` aceea[i incredibil` comuniune de gânduri.

David vorbea \ncet, cu o voce grav`, joas` [i catifelat` canoaptea.

– Ce bandit e[ti, b`trâne! {i tu ai suferit, nu-i a[a? Am sim]itasta abia ast`zi. S-a \ntâmplat f`r` s`-]i dai seama. Dac` aiputea s`-mi poveste[ti...

David se \ntoarse s` se sprijine de coasta lui Uragan.Laurence nu-i mai distingea decât capul ridicat spre stele.

– {i eu am necazurile mele, continu` el. De aceea te [iiubesc. Suntem foarte asem`n`tori amândoi. Cu un mare gol\n piept \n loc de inim`.

Tulburat`, mai nemi[cat` decât o statuie, Laurence \[i ]inu

respira]ia. Vru s-o [tearg` discret, s` se piard` \n noapte, dar o for]` independent` de voin]a ei o \mpinse s` ias` din\ntuneric pentru a ajunge \n cercul luminos pe care \l trasaluna \n jurul lor.

Uragan o salut` cu un nechezat u[or. Imediat, David secrisp`.

– Eu sunt, [opti Laurence cuprinzând cu bra]ele gâtul lui

Uragan. Nu puteam s` dorm. – Nici eu. Dar n-ar trebui s` te plimbi noaptea \ntr-oasemenea ]inut`.

Intinzând bra]ul, David atinse dantela care trecea degulerul tricoului, dar Laurence nu se l`s` \n[elat` de manevralui. David \ncerca s-o pun` \n \ncurc`tur` fiindc` \l surprin-sese \ntr-un moment când se sim]ea vulnerabil.

Tân`ra \ncepu s` râd`.

VISURI INTERZISE 93



– Nu suntem la New York \n plin` noapte, dup` câte [tiu.{i de altfel, nu m` a[teptam s` dau de cineva. |ns` presupunc` ai mai v`zut femei \n c`ma[` de noapte.

F`r` s` se gr`beasc` vreun pic, Laurence trase pân` susfermoarul tricoului [i \[i \ncruci[` bra]ele pe piept.

– De multe ori m` port ca [i cum a[ fi singura care sufer`,dar nu astfel stau lucrurile, nu-i a[a?

David \[i p`stra masca impasibil` [i dur`. |n lumina ireal` alunii, profilul lui p`rea t`iat \n granit. – Nu, nu e[ti singura.|n ciuda tonului lui nu prea amabil, Laurence trecu la atac.

– Dac` vrei s` vorbe[ti, sunt gata s` te ascult. – Mul]umesc, Laurence. Nu \n seara asta.O respingea, bine\n]eles! Dar ar fi trebuit s` se a[tepte la

altceva? Ce f`cuse ea ca s`-i merite respectul sau \ncrederea?Laurence se preg`tea s` plece, dar David o prinse de bra].

– Nu pleca. Vorbea cu o voce tulburat`, aproape implorând-o, ca [i

cum se lupta cu o \ngrozitoare singur`tate. – Aveam nevoie s` fim al`turi unul de cel`lalt \ntr-un

moment ca acesta, Laurence... Pu]in` pace, având singuriimartori cerul [i stelele.

– Pacea \ntre dou` certuri? rosti Laurence cu am`r`ciune.|[i regret` imediat cuvintele neinspirate. |n fundul sufletu-

lui ei se bucura c` el \i ceruse s` r`mân`. Dac` nu voia s`-idezv`luie trecutul lui, poate c` faptul de a dori s` petreac`al`turi de ea pu]in din prezent \nsemna totu[i ceva.

Tr`s`turile lui David se destinser`. |i zâmbi.

94 MARY MORGAN



– |ntre dou` certuri... Cam a[a stau lucrurile, da. – Crezi c` o ro[cat` poate r`mâne mult timp calm`? \l

\ntreb` Laurence pe un ton glume].David zâmbi din nou f`r` s` r`spund` [i t`cerea \i \nv`lui.

Pentru prima oar` i se \ntâmpla lui Laurence s` se afle al`turide el [i s` se simt` cuprins` de atâta pace. Acum exista ocomuniune \ntre ea [i acest b`rbat atât de distant [i atât de

apropiat totodat`.R`maser` astfel câteva momente, uni]i de acest calm abso-

lut, apoi pe Laurence o trecu un fior. – Mi-e frig, vreau s` m` \ntorc \n cas`, [opti ea.P`rând c` nici n-o auzise, David [opti:

– S` [tii c`, de fapt, ne asem`n`m. Avem acelea[i tr`s`turi

de caracter, dar sunt aranjate \ntr-un mod diferit.Fu rândul lui Laurence s` se simt` vulnerabil`. Fiindc`David o m`sura cu o privire prea p`trunz`toare, prea intens`,pentru c` ochii lui exprimau o adânc` dezn`dejde.

– Nu m` mai privi a[a, \i ordon` ea. – Cum? – La fel ca tat`l meu. Am impresia c` el ar dori s` redevin

cea care am fost.Dup` o scurt` t`cere, David m`rturisi:

– {i mie mi-ar pl`cea asta. – Nu [tii cum eram. – Ceva [tiu totu[i. Tat`l t`u mi-a \mprumutat caseta cu con-

cursurile hipice la care ai participat.

Laurence sim]i c` \i \nghe]` sângele \n vene.

VISURI INTERZISE 95



– Cu ce drept te-ai uitat la acea caset`? – Nu v`d nimic rù \n asta. De altfel, credeam c` ai fi de

acord. – Glume[ti! – Mi-a pl`cut caseta fiindc` e[ti frumoas` când c`l`re[ti,

dar n-am avut nici o secund` impresia c` fac ceva interzis.Laurence deveni b`nuitoare.

– |]i \nchipui cumva c` accidentul ]i-a distrus [ifrumuse]ea?

– Nu mai sunt cea pe care ai v`zut-o pe caset`, asta-isitua]ia! Dar nimeni nu m` poate aprecia pentru ce suntacum?

David o privi stupefiat.

– |mi r`st`lm`ce[ti vorbele, Laurence. |ncercam pur [i sim-plu s`-]i spun c` accidentul tù n-are nici o importan]` \nochii mei. Tu vorbe[ti despre el ca [i cum o parte din tine amurit.

– Fiindc` a[a stau lucrurile. Laurence, cea pe care o vre]icu to]ii, cea care urca pe cal, care mergea ore \ntregi pedealuri [i dansa pân` \n zori de zi a murit.

– Nu acea Laurence ne lipse[te. Nu are nici o importan]`mobilitatea ta, str`lucirea ochilor tì a[ vrea s-o rev`d...

– }i-am mai spus c` n-am nevoie de mila ta! strig` ea cu o voce care friza isteria. Te sim]i mai bine jucând rolul bunuluisamaritean, \ncerci s` redai \ncrederea unei infirme dis-tribuind s`rut`ri când [i când. Nici nu sunt mirat` c` tat`l meu

]i-a cerut s`...

96 MARY MORGAN



– Ajunge! |]i repet c` o tigroaic` nu-]i treze[te mila. {i tat`lt`u ar putea s`-mi ofere toat` averea lui [i tot nu te-a[ s`rutadac` n-a[ avea chef.

Cu o mi[care brusc`, David \l ocoli pe Uragan [i o imobi-liz` de \ncheieturile mâinii pentru a pune st`pânire pe buzeleei cu brutalitate, \ntr-un s`rut posesiv [i devastator.

Laurence f`cu apel la toat` voin]a ei pentru a nu ceda

dorin]ei care o cuprindea cu viclenie; din p`cate se sim]ea dince \n ce mai lipsit` de puteri. |n momentul când era gata s` seabandoneze, David \i d`du drumul, cu ni[te ochi str`lucind demânie.

Se fixar` astfel, t`cu]i, ca doi du[mani de ne\mp`cat. Davidrespira cu greutate, Laurence tremura din tot corpul.

Pu]in câte pu]in, orice urm` de mânie disp`ru de pe chipul

lui David. |ntinse mâna, apoi o l`s` s` cad`. Laurence sim]i c`se pierde \n adâncul albastru al ochilor lui, ace[ti ochi plini dedurere [i compasiune.

– Laurence... – |ndr`zne[ti s` afirmi c` nu mil` citesc acum \n ochii t`i?David nu r`spunse nimic.Laurence \i \ntoarse spatele [i se \ndep`rt`, singur` \n

noapte. Ghici c` privirea lui David r`m`sese fixat` asupra ei, oprivire care \i str`pungea inima.

VISURI INTERZISE 97



Capitolul 7

– E un concurs hipic peste trei s`pt`mâni, \l anun]`Laurence. Dac` muncim pe rupte...

– {i dac` am vorbi mai degrab` de ceea s-a \ntâmplat azi-

noapte? o \ntrerupse David. – Nici vorb`.|ncurcat` la ideea c` ar putea aborda ni[te amintiri atât de

arz`toare, Laurence se ad`posti \n spatele tonului t`ios. |[irepro[a [i a[a destul c` \i pl`cuse s`rutarea lui... {i nici nu-[iierta c` \i dezv`luise lipsa de \ncredere \n sine, \ndoilelile ei.Complexele ei. Dar dac` David spera s` afle mai multe, se\n[ela amarnic.

Din fericire, acest concurs providen]ial furniza diversiuneanecesar` pentru a evita ne\n]elegerile [i subiectele spinoase.Dac` voiau s` fac` onorabil fa]`, trebuiau s` consacreurm`toarele trei s`pt`mâni muncii [i numai muncii.

– {tii s` faci nodul la cravat`? \l \ntreb` pe nea[teptate

Laurence.



– La cravat`? repet` uluit David. – M` \ntrebam dac` va trebui s` angaj`m pe cineva care s`

te oblige s` ar`]i ca lumea \n ziua concursului.David \[i duse mâna la gât, strâmbându-se.

– Eu nu port niciodat` cravat`.U[urat` c` el renun]ase s` l`mureasc` ceea ce se petrecuse

\ntre ei, Laurence sim]i c` se destinge.

Restul dimine]ii se scurse \ntr-o atmosfer` de lucru,pres`rat` cu glumele privind cravatele [i cei care ar fi trebuits`-l ajute pe David ca s` arate „ca lumea”.

***

Cu cât` bucurie reg`sise Laurence universul exaltant al

concursurilor hipice! Tân`ra adulmeca fericit` mirosulspecific care impregna aerul, acel pl`cut amestec de fân, cai [iturb` proasp`t`... {i ambian]a! Electrizant`, fierbinte...

Ora[ul unde se desf`[ura concursul nu se g`sea decât lacâteva ore de mers cu ma[ina de ferm`, dar având \n vederec` starea [oldului ei \i interzicea s` fac` drumuri lungi cuma[ina, Laurence venise cu avionul particular al tat`lui ei.Când \i propusese lui David s-o \nso]easc`, el scosese strig`teascu]ite \nainte de a se lansa \ntr-un discurs asupra obliga]iilor [i datoriilor unui cowboy demn de acest nume. Un cowboy nuse desp`r]ea niciodat` de caii lui, se ocupa personal de ei,

veghea s` le fie asigurat` o hran` echilibrat`.Un zâmbet amuzat ap`ru pe buzele lui Laurence. David era

\nc`p`]ânat ca un catâr [i ea nu mai avusese nimic de zis... Mai

VISURI INTERZISE 99



r`m`sese s` se \ntrebe cine d`dea ordinele! De altfel,Laurence nu-[i mai f`cea nici o iluzie \n aceast` privin]`.Nimeni nu-l putea manipula pe acest tip imposibil.

Exact \n acea clip`, David \[i f`cu apari]ia \n mijloculmul]imii. Reperând-o imediat pe Laurence, se \ndrept` spreea f`r` s-o scape din ochi [i Laurence fu obligat` s` recunoasc`faptul c` se topea de câte ori ap`rea el.

– Slav` Domnului c` e[ti aici! exclam` David tr`gând-o \nspatele unui cort. Unde-ai fost?Ce primire! Speriat` de expresia disperat` a lui David,

Laurence presupuse ce-i mai r`u. – Ce s-a \ntâmplat? Uragan? – Uragan e un scump, r`spunse David morm`ind. |n

schimb, eu sunt gata s` fac o criz` de nervi.

Ar`t` cu degetul spre nodul cravatei, legat aiurea. Nodulf`cut cu mâna lui! Iat` ce \l scosese pe David din fire! Laurencepufni \n râs.

– Nu g`sesc nimic de râs, rosti David furios. – Nu... bine\n]eles c` nu. – M` c`znesc cu blestemata asta de cravat` de o jum`tate

de or` [i tot ce ai g`sit de f`cut e s`-]i ba]i joc de mine! Dac`nu te potole[ti imediat, eu...

– Eu... eu... te ascult, spuse Laurence printre dou` hohotede râs.

– {i, \n plus, ai \ntârziat. – Nu-i adev`rat! – {i n-am nevoie de cravat`. Am o mie de alte lucruri pe

cap.

100 MARY MORGAN



David trase \n a[a fel de cravat` \ncât o strânse \n loc s-oscoat`. Laurence interveni \nainte ca David s` se sugrume.

– Doamne, David, calmeaz`-te [i las`-m` pe mine!|n timp ce \i ref`cea nodul, Laurence sim]i c` David se des-

tinde. Intimitatea acestui gest, apropierea lui, o tulburau cuatât mai mult cu cât el o privea \nduio[at, exprimându-[i astfelbucuria de a o [ti aici, mai bine decât ar fi f`cut-o prin cuvinte.

Prad` unei emo]ii pe care o cuno[tea prea bine. Laurencese \ndep`rt` de el cu inima b`tându-i nebune[te.

– Caii au suportat bine c`l`toria? se interes` ea pentru a-[ialunga tulburarea.

– Minunat.Fiindc` el o privea astfel, Laurence avu impresia c` nu

despre cai \i vorbea el.

– S-au tras deja numerele!David \[i consult` ceasul. Diversiunea func]ionase de data asta. – Milady e \n a treia curs`, Uragan are num`rul trei-

sprezece. Sper c` asta nu ne va purta ghinion. – Nu-mi spune c` tu crezi \n asemenea baliverne! }i-e fric`?David se aplec`, atât de aproape \ncât mângâie cu

r`suflarea lui obrazul lui Laurence.

– |n ciuda nervilor mei de o]el, \n via]a mea nu mi-a fostatât de fric`.Totu[i, o lumini]` mali]ioas` sclipea \n privirea lui [i o

spaim` f`r` nume o cuprinse pe Laurence. Dar spaima ei nuputu s` reziste farmecului irezistibil al acestui b`rbat.

– Trebuie s` plec, o anun]` David. – Aminte[te-]i c` nu trebuie s`-l for]ezi prea mult pe

Uragan \naintea obstacolelor [i s`...

VISURI INTERZISE 101



– Nu are rost s`-mi mai spui asta \n ultimul moment, e preatârziu ca s` mai \nv`] ceva.

– |ncercam s` fiu serviabil`. – Ai ratat!David \[i \nso]i replicacu un zâmbet ironic.

– Nu prea am \ncredere \n tine când devii „serviabil`”. Nu[tiu dac` faci diferen]a \ntre serviabil` [i tiranic`.

– Nu prea e[ti cooperant. Ar trebui s` ciment`m rela]ia

noastr`, [i tu... – S-o ciment`m! Acum chiar c` m-ai speriat. Cu \nclina]iile

tale despotice, dac` „cimentezi” ceva \ntre noi, o s` m` trezesccu mâinile [i picioarele legate \nainte s`-mi fi putut da seamace se \ntâmpl` cu mine. F`r` ciment, te rog!

– Ce \ncerci s` faci, David? S` m` \nnebune[ti? – Doamne Sfinte, nu! |ncerc s` nu m` las cuprins de ner-

vozitatea ta. – Dar eu nu sunt nervoas`! |n sfâr[it... doar un pic. De fapt,

eu... eu c`utam un mijloc s` m` simt direct implicat`.David o prinse de umeri [i o oblig` s`-l priveasc` \n ochi.

– Dar e[ti implicat`, Laurence, mai mult ca oricine. Crezic` ai fi un profesor atât de bun dac` aceasta n-ar fi lumea ta,dac` nu te-ai sim]i aici ca pe[tele \n ap`?

Apoi \i d`du drumul. – |]i mul]umesc, David, [opti ea cu o voce tremur`toare. – Cuno[ti lumea hipic` pe degete [i contez pe cuvintele

tale pentru a ne permite s` ne amelior`m performan]ele,Uragan [i cu mine. Nu uita c` form`m o echip`. F`r` ciment,bine\n]eles, dar totu[i o echip`.

Laurence izbucni \n râs. Când voia, David [tia s` fie [i

glume].

102 MARY MORGAN



– Hai! La treab`, David! – {i tu la fel!Laurence \l urm`ri din ochi, \n timp ce el recuno[tea

traseul. |ncepu cu râul, unde \ntârzie destul de mult, \naintede a parcurge traseul de trei ori pentru a-l re]ine bine.

Vesta \i reliefa umerii voinici, pantalonii \i scoteau \n evi-den]` picioarele lungi [i musculoase... \ntr-un cuvânt, ar`ta

superb. Era cu capul gol, a[teptând ultima clip` ca s`-[i pun`pe cap cascheta, pe care n-o putea suferi. Spre marea ei\ncurc`tur`, Laurence \[i d`du seama c` \l privea cu o mândrieposesiv`. De team` c` cineva i-ar putea surprinde pe chip oexpresie care i-ar tr`da sentimenele, tân`ra \[i \ndrept` aten]iaspre mul]ime [i sim]i imediat c` se crispeaz`. De la cel`laltcap`t al pistei, Lionel venea drept spre ea.

Laurence \l privi \naintând, f`r` pic de emo]ie. Cu multtimp \n urm`, inima i-ar fi b`tut nebune[te la vederea acestuib`rbat, iar acum \i inspira o aversiune foarte apropiat` de dez-gust. De ce nu remarcase pân` acum c` fa]a lui era dur` [itrufa[`, c` avea ni[te tr`s`turi care exprimau dispre]? Tr`s`turicare dezv`luiau un b`rbat greu de mul]umit, gândi eaamintindu-[i de preten]iile lui. Chiar când ea c`l`rea perfect,Lionel p`rea c` g`se[te o pl`cere r`ut`cioas` demolându-imunca \n loc s`-i adreseze ni[te critici constructive.

Cât` diferen]` \ntre el [i David! David era atât de puternic,\i insufla atâta curaj, [tia s` dea dovad` de blânde]e [i amabi-litate când avea nevoie de ele.

Lionel o z`ri. O clip` ezit`, gândindu-se probabil s` se prefac`,

doar \i st`tea \n fire, c` n-a v`zut-o, apoi se apropie de ea.




– Ce surpriz`! declar` el pe un ton fals. Abia te-amrecunoscut. Nu m` a[teptam s` te v`d aici.

– Nici eu! replic` Laurence nep`s`toare. – Am v`zut eu bine, \n box` se afl` chiar Uragan? relu`

Lionel. – Da? – Ai g`sit un cump`r`tor? S` [tii c` m-am mai gândit la

propunerea mea [i... – Pre]ul t`u e ridicol, \l \ntrerupse Laurence. {i, \n plus,Uragan nu e de vânzare.

– I-ai g`sit un c`l`re]?Laurence d`du din cap. Lionel \i urm`ri direc]ia privirii.

Când \l v`zu pe David, zâmbi cu sub\n]eles. Spre marele necazal lui Laurence care regreta c` nu [i-a putut ascunde senti-

mentele. – Uragan a fost \ntotdeauna prea puternic pentru tine,

remarc` Lionel pe un ton mieros.De fapt, Lionel o acuza \nc` o dat` c` e vinovat` pentru

soarta ei, fiindc` se angajase \n ceva care-i dep`[ea posi-bilit`]ile. Gânditoare, Laurence reflect` câteva clipe. Pân` decurând, adoptase [i ea acest punct de vedere, dar acum auzea

vocea lui David asigurând-o c` se descurcase foarte bine \nacea zi tragic` a accidentului.... {i ea avea \ncredere \n David,nu \n Lionel. Spre deosebire de Lionel, David era onest. {i nuera invidios.

De altfel, Lionel nu-l c`l`rise decât o singur` dat` peUragan [i nu mai \ncercase s-o fac` [i a doua oar`. Dovad` c`

nu se sim]ea \n stare s`-l \nfrunte.

104 MARY MORGAN



– Uragan [i cu mine ne \n]elegeam de minune, Lionel. Dece nu vrei s` recuno[ti asta? Tu nu erai destul de puternic pen-tru el, nu eu.

Lionel p`li. – Niciodat` n-am negat c` ai talent. N-a[ fi devenit

antrenorul tù dac` n-a[ fi crezut \n tine. Progresele tale miemi le datorezi.

– Pe cine \ncerci s` p`c`le[ti? Pe mine sau pe tine? Mi-amameliorat performan]ele f`r` ajutorul tù.

– Cum po]i s` spui o asemenea absurditate? Ne iubeam [i...Laurence \l \ntrerupse cu un râs dispre]uitor.

– Hai atunci s` vorbim despre dragostea noastr`! Dac` m-aifi iubit, nu m-ai fi p`r`sit, Lionel. E[ti lipsit de vlag` [i de ca-racter. S` trìesc cu handicapul meu este o binecuvântare fa]`

de co[marul care m` a[tepta s`-mi petrec via]a al`turi de tine. – Sunt \ncântat s` v`d c` \]i prive[ti viitorul dintr-un unghiatât de pozitiv. Exist` atâtea lucruri pe care nu le vei puteaavea niciodat`.

Dac` Lionel \ncercase s-o r`neasc`, ei bine, reu[ise! Cu cât`cruzime \i reamintise c` nu va putea duce niciodat` o via]`normal`!

Totu[i, Laurence suport` bine lovitura. Doar n-o s`-i facìndividului `stuia pl`cerea s` vad` cât de mult o umilise. – Ce lucruri? se interes` ea cu r`ceal`. Ai putea s`-]i pre-

cizezi gândul? – Hmm... ei bine, medalia olimpic`, de exemplu.Laurence [tia prea bine c` nu la medalia olimpic` se

gândise Lionel acum câteva clipe, dar se pref`cu totu[i c` o ia

de bun`.




– Grajdurile mele au o [ans`, Lionel. Poate c` vom câ[tigachiar mai multe. Cine [tie?

– Nu uita c` [i eu concurez. – Ai cel mai bun personal din regiune, dar nu [tii s`-]i alegi

caii [i n-ai un c`l`re] bun. Talentul nu se \nva]`: \l ai sau nu-l ai.P`lind de furie, Lionel o fulger` din priviri \nainte de a

pleca f`r` s` mai scoat` nici un cuvânt. Pe Laurence o trecu un

fior. Tocmai reu[ise s`-[i fac` un du[man de moarte.Concursul \ncepu nu dup` mult timp. Laurence se sim]imai pu]in \ngrijorat` v`zând performan]a mediocr` a primilor doi concuren]i.

Difuzorul \i anun]` pe David [i Milady, \n momentul cândintrau pe pist`. Cu urechile ciulite, iapa ]op`ia extrem desurescitat`. Nici o urm` de \ngrijorare pe chipul impasibil al

lui David. Fiindc` trecuse de multe ori prin asta, Laurence [tiac` era prad` unei emo]ii nebune.

Se auzi fluierul [i David o lans` pe Milady \n galop.Nervozitatea lor se tr`d` la primele dou` obstacole pe care leabordar` prea repede, apoi \ncetinir` ritmul, reu[ind s` se\ncadreze \n viteza normal`. La una din s`rituri, Milady lovibara de sus, f`r` a o d`râma \ns`. |n schimb, dezechilibrat`,abord` obstacolul urm`tor cu mai pu]in` siguran]` [i nu putuevita gre[eala. Restul cursei se desf`[ur` f`r` alte incidente.

Laurence str`lucea de bucurie. David se descurcase extremde onorabil pentru botezul focului. Cele câteva gre[eli f`cutenu erau de natur` s`-l descurajeze.

Cei [ase concuren]i urm`tori comiser` numeroase gre[eli,

\n afar` de Lionel care fu perfect.

106 MARY MORGAN



Scorul fostului ei logodnic trezi \n Laurence instinctul delupt`toare. Trebuia ca David s` câ[tige! Victoria lui va fi [i maitriumfal` dac` \l va zdrobi pe Lionel.

Când David reveni pe pist` cu Uragan, inima lui Laurencese umplu de speran]`.

David ar`ta bine [i pe Milady, dar cu pursângele formau opereche fascinant`. Subjugat`, mul]imea \[i re]inu r`suflarea pen-tru a urm`ri fiecare secund` a splendidei performan]e pe care oofereau David [i Uragan. Rarele ezit`ri fur` din plin recompensatede vigoarea [i elegan]a lui Uragan, de hot`rârea inflexibil`\ntip`rit` pe chipul lui David, de acordul magic dintre cal [i om.

P`r`sir` pista \ntr-o t`cere uluit`, f`r` s` fi f`cut nici ogre[eal`. Spectatorii ca [i juriul p`reau \nm`rmuri]i de perfor-man]a acestui c`l`re] necunoscut. |n sfâr[it, dup` un inter-

minabil minut de a[teptare, mul]imea \[i l`s` admira]ia s`izbucneasc` \ntr-un tunet de aplauze asurzitoare.Lui Laurence i se umplur` ochii de lacrimi de bucurie. Nu

se \n[elase. David [i Uragan aveau acea scânteie magic` pecare numai talentul le-o putea da competitorilor \nn`scu]i.|mpreun` vor ajunge pe culmile gloriei.

Mai urm` o prob` pe care David [i Uragan o trecur` f`r`

nici o gre[eal`. Când se d`dur` rezultatele dimine]ii, Laurencecrezu c` le[in`. David era al doilea \n clasamentul general, [iLionel ocupa pozi]ia a patra. Ce triumf!

La prânz, Laurence se retrase \ntr-un col] cu David pentrua trece \n revist` punctele pozitive [i negative ale dimine]ii.Surescitat`, vorbea f`r` \ncetare, uitând aproape s` m`nânce.{i deodat`, se \ntrerupse \n mijlocul unei fraze f`r` s` [tie

unde r`m`sese.




– Oh, David! Sunt atât de mul]umit`, declar` ea. Cred c` os` m` apuce plânsul.

– E[ti mai ales obosit`. A[az`-te, ce naiba! Stai \n picioarede ore \ntregi. {oldul t`u...

– La naiba cu [oldul meu! Sunt \ntr-al nou`lea cer [i tu m`exasperezi cu discursurile tale rezonabile! Nici nu-]i dai seamace mult \nseamn` pentru mine c` m` aflu aici.

– Ba da, dar \]i neglijezi s`n`tatea. De altfel, am impresia c`starea s`n`t`]ii tale s-a agravat \n ultimul timp.

David nu se \n[ela. Abordase subiectul pe care Laurence]inea cel mai mult s`-l evite.

– Am v`zut câ]iva amici mai \ncolo. M` duc s`-i salut. – De ce nu te duci mai bine s` faci un mic jogging? – Cum?

– Oh, nimic. Ca de obicei faci invers decât \]i spun, a[a c` amf`cut [i eu o mic` tentativ`... Laurence, am nevoie de tine. Amnevoie s` fii \n form` mâine [i nu va fi a[a dac` ast`zi te surmenezi.

David \i indica drumul \n]elepciunii. Laurence se decise s`-iurmeze sfatul... f`r` a-i spune asta, bine\n]eles. Era s`tul` s-otrateze ca pe o b`trân` m`tu[` recalcitrant`.

F`când o mutr` \n]epat`, se \ndep`rt` cu nasul pe sus,

f`cându-se c` n-a auzit oftatul descurajat scos de David.

***

David intr` \n boxe cu un radio portativ. Spera s`-l calmezepe Uragan cu pu]in` muzic` clasic`. Dac` voiau s` câ[tigemedalia, trebuia s` g`seasc` un mijloc de a-l \mpiedica pe

Uragan s`-[i cheltuiasc` energia agitându-se astfel.

108 MARY MORGAN



– E la fel de nervos, dup` câte v`d.David ridic` imediat capul. La intrarea \n box`, fostul

logodnic al lui Laurence \l privea cu un aer zeflemitor. – Da, a[a e, r`spunse David. – Am impresia c` [tii cum s`-l iei.David nu r`spunse nimic.

– {tii cum s`-l iei, repet` Lionel.

– Ce dore[ti? \l \ntreb` David f`r` menajamente. – A[ vrea s` te angajez. E[ti o fire pu]in cam... aspr`, dar aitalent.

– Sunt foarte mul]umit acolo unde sunt, replic` David lup-tându-se cu furia care \l cuprindea \ncetul cu \ncetul.

– Mul]umit este un lucru foarte relativ. Cu cât te pl`te[teLaurence?

– Am zis nu! – Am un cal care valoreaz` cât Uragan [i... – Nu i-ai f`cut destul r`u [i a[a? \l \ntrerupse David cu o

voce cam amenin]`toare.Lionel \l privi stupefiat.

– Deci Laurence e cea care te re]ine acolo... – Nu-]i vine \n minte [i ideea c` refuz s` lucrez pentru tine? – Pentru mine? Dar nici nu m` cuno[ti m`car!David se apropie cu un pas amenin]`tor de Lionel. Cu pre]ul

unui imens efort, rezist` dorin]ei de a-l lua pe tip de reverelehainei [i de a da cu el de perete. Probabil c` Lionel \[i d`duseseama ce-i trece prin minte, fiindc` se trase speriat \napoi.

– {tiu foarte bine cine e[ti, spuse David cu o voce vibrând

de furie.




– De ce e[ti atât de susceptibil? Nu v`d de ce faptul c` amfost antrenorul lui Laurence te...

– Am spus c` [tiu cine e[ti.David abia se ab]inu s` nu-i plaseze un pumn \n mutr`.

Cum de putuse fi atât de la[ \ncât s` p`r`seasc` pe cineva \nsuferin]`? Cum de putuse s` fac` o femeie s` nu mai cread` \nnimic fiindc` [chiop`ta, s` se \ndoiasc` atât de mult de ea

\ns`[i \ncât s` ajung` la disperare? Asta ]inea de tortura men-tal`. Omul `sta nu avea dreptul la indulgen]`. {i brusc, Davidghici adev`rul. Lionel [tia dinaintea accidentului c` el nu erade nivelul lui Laurence, c` \ntr-o bun` zi \[i va da seama deasta [i \i va \ntoarce spatele. Accidentul fusese ocazia de a oface el s` sufere, s`-[i ia dinainte revan[a. Un val de dezgust \lcuprinse \n fa]a unei asemenea josnicii.

– Laurence te dep`[ea de departe [i tu [tiai asta. Te sim]eaiamenin]at, fiindc` ea e prea frumoas`, prea inteligent` [i preasensibil` pentru tine. |]i \nchipuiai c` odat` [i odat` \[i va daseama de mediocritatea ta. Iat` de ce ai procedat a[a cu ea.

– Dac` a[ vrea, Laurence s-ar \ntoarce imediat la mine.De data asta, dep`[ise m`sura. David se arcui, gata s`-l ia

de gât, dar Lionel ie[i pe alee. – Uragan o s` te omoare. E nebun. – Atunci de ce am impresia c`, dac` ar fi de vânzare, ai fi

primul care ar dori s`-l cumpere?David spumega de furie. Era posibil ca Laurence s` mai fie

\nc` atras` de... mizerabilul `sta? La acest gând, sim]i c` ar fisugrumat-o [i pe ea. Din fericire, Laurence nu se g`sea prin

apropiere.

110 MARY MORGAN



De ce \[i d`dea el oare atâta osteneal` pentru a-i redasperan]a? Un zâmbet descurajat dar [i \nduio[at \i lumin` fa]a.

A[a fusese el \ntotdeauna, sim]ise nevoia s`-i consoleze pe ceice sufereau, câinii pierdu]i sau pe cei r`ni]i de via]` care abia\[i duceau zilele. {i pe urm`, Laurence era un mister, [i lui \ipl`cea s` dezlege misterele.

Apoi f`cu o mutr` sceptic`. Va reu[i s` dezlege enigma

pe care o reprezenta Laurence Copperthorne? I-ar trebui o via]` \ntreag` pentru as` reu[i... Nu... Nu se va mai ocupaniciodat` de fericirea unei femei. Un e[ec \i fusese deajuns...

Atunci, ce voia el? Ce c`uta aici? {i de ce vedea ro[u \n fa]aochilor de gelozie când \l z`rea pe Lionel?

– Fiindc` \mi plac \nfrunt`rile, nu-i a[a, tâlharule?Uragan nechez` \nceti[or, ca [i cum \[i b`tea joc de el.David [tia c` nu mai putea invoca doar datoria lui fa]` de

Sloan. Când un b`rbat \ncepea s` se gândeasc` s` r`peasc` ofemeie pentru ca ea s` nu apar]in` altuia, \nsemna c` lucruriledeveniser` serioase, mult prea serioase...

Silueta unui b`rbat \ntre dou` vârste ap`ru \n pragul

u[ii. – V` pot ajuta cu ceva? se interes` David. – L-am recunoscut pe Uragan, [i mi-am spus c` e [i

Laurence prin preajm`. Sunt doctorul Masterson, medicul ei. – Nu [tiu unde se afl` \n acest moment. – Ce ghinion! Speram s-o v`d. Refuz` s` vorbeasc` la tele-

fon cu mine [i eu trebuie s` plec acum.




– Vre]i s`-i transmit vreun mesaj? – Bine\n]eles. Voiam s` [tiu de ce nu mai vine la pro-

gram`ri. Nici eu nici kinetoterapeutul n-am v`zut-o de o ve[nicie. Trebuie neap`rat s`-[i continue [edin]ele de recu-perare; dac` nu, starea ei se va \nr`ut`]i.

Pentru a doua oar` \n câteva minute, David avu chef s`-isuceasc` gâtul lui Laurence.

***

De ce o fi fost David atât de furios? De când Laurencereveniselâng` el, abia \i adresa cuvântul. {i când n-o ignora, se uitachiorâ[ la ea. Ce spusese sau f`cuse ea de \l \nfuriase \ntr-un

asemenea hal? Contrastul cu amabilitatea de care d`dusedovad` azi-diminea]` era izbitor.|ntâi derutat`, Laurence sfâr[i prin a se \nfuria la rândul ei.

Duc`-se naibii cu caracterul lui nesuferit cu tot. Doar n-o s`-[ifac` ea probleme numai din atât!

Totu[i... i-ar pl`cea s` \n]eleag`... – David! |n fond, ce \mi repro[ezi? \ntreb` ea.

David o privi o clip`, apoi, inexplicabil, \i zâmbi. – Singurul lucru pe care ]i-l pot repro[a este c` e[ti prea

frumoas`, Laurence.O lu` de umeri [i o s`rut` pe nea[teptate. Dup` care, o

privi o clip` cl`tinând din cap [i se \ntoarse la Uragan.Uluit` de aceast` atitudine de ne\n]eles, Laurence se sim]i

[i mai dezorientat` ca \nainte.

112 MARY MORGAN



– Ce \nseamn` asta? – Este un substitut blând a ceea ce am cu adev`rat chef

s`-]i fac, bomb`ni el, a[a c` nu te plânge.Laurence \[i atinse buzele cu un deget, ca [i cum se \ndoia

de realitatea acestui s`rut. Iat` un b`rbat care o ignora de oor`, o s`ruta \ntre dou` priviri furioase, apoi se ocupa din noude calul lui ca [i cum nu se \ntâmplase nimic. Cine se credea?

{i pe ea drept ce o lua? Ea merita mai mult decât un s`rut pefurate, ni[te priviri severe, sau ni[te vorbe nepl`cute. |n ritmul`sta o s` \nceap` s` fie geloas` pe Uragan.

Laurence p`r`si furioas` boxa.David \ncet` imediat s` se ocupe de Uragan ca s-o priveasc`

\ndep`rtându-se.

Chiar privit` din spate, frumuse]ea ei \i t`ia r`suflarea.Fusese nevoie de convorbirea aceasta cu medicul ei ca s`-[ireaminteasc` de handicapul lui Laurence. Gândindu-se la asta,David se \nfurie din nou. Intui]ia nu-l \n[elase. I se p`ruse luic` Laurence mergea mai greu decât \nainte, c` suferea maimult \n ultimul timp. Cum s-o conving` s`-[i continue

[edin]ele de recuperare? Dar poate c` se b`ga unde nu-ifierbea oala.

– Cine [tie? [opti el cu jum`tate de glas.Cine [tie dac`, cu mult` blânde]e [i r`bdare, nu va reu[i s-o

conving` pe Laurence s` se \ngrijeasc`? Probabil c` era com-plet nebun, dar nu putea rezista provoc`rii permanente pe

care i-o lansa cu coama ei ro[cat`.




Capitolul 8

O b`taie u[oar` \n u[` o smulse pe Laurence dintr-un somnprofund. Se uit` ma[inal de de[tept`torul de pe noptier`. Era[apte diminea]a!

– Cine e? \ntreb` ea cu o voce somnoroas`. – Eu sunt, Timothy... Hmm... ai o vizit`, Laurence.Laurence se b`g` sub p`tur` morm`ind. Uita c` visele se

transformau \n realitate. Nimeni nu venea \n vizit` la ora astadecât \n visele ei.

– Las`-m`. O s` m` descurc singur.La auzul acestei voci grave [i familiare, Laurence f`cu ochii

mari, uluit`. Timothy protesta. – Dar... – Du-te la culcare. R`spund singur de faptele mele. – Hmm... bine... dac` a[a vrei...Trezit` acum de-a binelea, Laurence abia se ab]inu s` nu

izbucneasc` \ntr-un râs nebun. Timothy, irepro[abilul [ineclintitul Timothy care \[i p`stra calmul \n orice \mprejurare,

fusese pus \ntr-o situa]ie f`r` ie[ire.



F`r` s`-[i mai dea osteneala s` bat` la u[`, David intr` \ncamer` [i se post` la picioarele patului de unde o privi peLaurence, cu bra]ele \ncruci[ate pe piept [i cu zâmbetul pe buze.

– Bun` diminea]a, Prin]es`!Timp de o secund`, Laurence crezu din nou c` viseaz`. De

mult timp nu-l mai v`zuse \ntr-o asemenea ]inut`. |mbr`cat\ntr-o c`ma[` \n carouri asortat` cu culoarea ochilor lui, cu

ni[te blugi strân[i pe talie cu o curea lat` de cowboy, cuinevitabila p`l`rie cu boruri largi tras` pe ochi, \ntruchipab`rbatul puternic [i seduc`tor, pe care \l doreau toate femeile.

Aceasta fiind realitatea, de aici pân` la a l`sa s` i se vad`admira]ia era un pas pe care Laurence nu \l va face nici \n rup-tul capului.

– Ce te-a apucat? Ce idee s` dai buzna \n camera mea la o

asemenea or`!Cu o non[alan]` studiat`, David \[i arunc` p`l`ria pe un

fotoliu, apoi se a[ez` pe marginea patului. Cu inimazb`tându-i-se speriat̀ \n piept, Laurence se refugiase \ncealalt` parte, cu cuvertura tras` pân` sub b`rbie. Era cevaextrem de necuviincios, de pl`cut [i de excitant \n prezen]a luiDavid \n camera ei la ora [apte diminea]a, dar se temea de eala fel de mult ca [i de el.

– Ce-ai zice de o mic` excursie? \i suger` el. – O excursie? – O plimbare, dac` preferi.David \i [opti ultimele cuvinte la ureche, ca [i cum

propunerea lui con]inea o mul]ime de promisiuni, unele mai

pu]in cumin]i decât altele.




– Du-te pe fotoliu! {i ce-]i trece prin minte?David nu se mi[c` nici un milimetru. Surâsul lui deveni mai

larg, devastator, ame]itor... Laurence apuc` zdrav`n cumâinile marginile p`turii. Cum s` scape de un b`rbat pe care\l dorea nebune[te?

– Ei? Te \mbraci singur`, sau vrei s-o fac eu? – Dac` nu ie[i imediat de aici, \l chem pe Timothy s` te dea

afar`. – A plecat s` se culce. {i el m` place. N-ar \ndr`zni nicio-dat` s` m` dea pe u[` afar`.

– |nc` unul pe care l-ai fermecat cu zâmbetele tale! Dar cumine nu ]ine! Zâmbe[te pân` te dor f`lcile, c` tot nu vin.

– S` [tii c` Timothy a p`rut \ncântat c` m` vede. – Glume[ti!

– E un mare romantic. Când a v`zut tr`surica [i calul, a pri-ceput imediat.

– Ai venit cu un atelaj? – {i un mic dejun pentru doi. Dar, dac` ideea mea nu te

tenteaz`...David se scul` [i \[i lu` p`l`ria.

– A[teapt`, vin!Laurence aproape c` strig`, de team` c` el va pleca singur.

Cum putuse crede o singur` clip` c` nu voia s` se duc`,oriunde ar fi invitat-o?

– Nu dureaz` mult s` m` \mbrac. – E[ti sigur` c` n-ai nevoie de ajutor? o \ntreb` David cu un

zâmbet ironic.

Laurence ar`t` poruncitor cu degetul spre u[`.

116 MARY MORGAN



– Afar`, domnule Stanton. – |mbrac`-te cu ceva c`lduros. Vântul e cam rece. – Bine, domnule. Da, domnule. La ordinele dumneavoas-

tr`, domnule. – |n sfâr[it! M` \ntreb dac` \mi vei vorbi vreodat` cu

respectul cuvenit. – Afar`! repet` Laurence.

– |mi mai spuneam c` asta oricum n-ar dura, se lament`David disp`rând.Dup` o scurt` ezitare, Laurence alese o rochie ecosez

galben cu negru, cu un guler mare de dantel` [i un pulov`r galben asortat cu rochia. Trebuia s` fie mai feminin`, o plim-bare cu calea[ca obliga. O fund` de catifea neagr` \i strânsep`rul, terminând astfel preg`tirile. }inuta ei era desuet` dar

romantic` [i \ncânt`toare, iar obrajii ei ro[ii din cauza emo]iei\i d`deau aerul unei pu[toaice.

Cu fa]a \ntoars` \n b`taia primelor raze de soare, David oa[tepta pe verand`. Laurence se apropie de el folosindu-se debaston [i, pentru prima oar`, nu se sim]i deloc jenat`.Nev`zând decât ceea ce voia el s` vad`, David o examin` cu olung` privire admirativ` care o recompens` pentru eforturile

ei. – E[ti [i mai frumoas` ca de obicei, Laurence. Ar trebui s`

te \mbraci mai des \n fust`, \]i vine de minune.Ro[ie la fa]`, Laurence ar`t` spre buggy *.

– Pe unde ai g`sit [i un buggy?

——————————

* Tr`suric` pentru dou` persoane. (N.T.)




– Sloan colec]ioneaz` atelaje de toate felurile. {i a restau-rat multe dintre ele.

– {i a acceptat s`-]i \mprumute unul? – Din când \n când, mai are câte cineva \ncredere \n mine.David o ajut` s` se instaleze pe bancheta \ngust` de piele,

apoi urc` la rândul lui [i lu` frâiele. Cu o plesnitur` din limb`,porunci calului s-o porneasc` la drum. Animalul blând \i d`du

ascultare [i se urni din loc. Ceva mai \ncolo, pe aleea marecare ducea spre [osea, David \l mân` la trap.

– E minunat, [opti Laurence, sim]indu-se \n al nou`leacer.

Leg`nat` de zgomotul caden]at f`cut de copite pe [osea, demi[carea buggy-ului [i de prezen]a reconfortant` a lui David,

se l`s` cuprins` de o pl`cut` visare.Din vreme \n vreme se \ntâlneau cu câte o ma[in` ai c`reiocupan]i \i salutau cu gesturi largi c`rora Laurence le r`spun-dea cu entuziasm.

Dup` ce merser` destul timp, se angajar` pe o pist` barat`de o porti]`. David cobor\ s-o deschid`, apoi o luar` pe o aleecare ducea spre o p`dure de plopi albi, vizibil` \n dep`rtare.

– Mai suntem \nc` pe p`mânturile tat`lui meu? \l \ntreb`Laurence.

– Nu, aici suntem pe p`mânturile Stanton.Laurence \mbr`]i[` priveli[tea din priviri. P`mânturile se

\ntindeau cât vedeai cu ochii. – Dar sunt mii de hectare! exclam` ea. Toate aceste p`mân-

turi \]i apar]in?

118 MARY MORGAN



– Da. – {i de ce nu mi-ai spus niciodat`? – Pentru ce motiv a[ fi f`cut-o? Crezi c` un om poate fi

judecat prin prisma propriet`]ilor sale? – De ce m-ai l`sat s` cred c` e[ti un biet cowboy, dac` de

fapt e[ti un proprietar bogat? – Cât timp ai crezut c` sunt un „biet” cowboy, dup` cum

zici? – Vreo treizeci de secunde, \i m`rturisi Laurence cu un

surâs viclean.Dup` pu]in timp, David opri buggy-ul [i \i \ncredin]` frâiele

lui Laurence. – Hai, porne[te!

Foarte emo]ionat`, Laurence strânse frâiele. Senza]ia aceas-ta pe care i-o d`du, cât de mult \i lipsise, cât de mult \i pl`cea!Plesni din limb` [i calul porni la pas.

– Mai repede, \i pretinse David.F`r` s` se lase rugat`, Laurence porni calul la trap.

– Haide, Laurence! {i mai repede!Privind-o cu coada ochiului, Laurence g`si pe fa]a lui David

\ncurajarea pe care o dorea [i de care avea nevoie [i mân`calul la galop. Ame]it` de pl`cere, reg`si mângâierea vântuluipe obraji, zgomotul \nfundat f`cut de potcoave pe p`mânt,mireasma florilor pe lâng` care treceau \ntr-o caden]` rapid`.Buggy-ul mergea \n vitez`, s`rea peste hopuri, gata s` ser`stoarne uneori, spre marea bucurie a lui Laurence. Râsul ei

limpede [i fericit r`suna pe sub coroanele arborilor apoi se




frânse brusc. Lacrimi de bucurie [i de emo]ie \ncepur` s` i serostogoleasc` pe obraji. |ncetini [i \i trecu frâiele lui David.

– |]i mul]umesc, David. N-a fost acela[i lucru, dar a fostoricum foarte bine.

– {tiu c` nu e acela[i lucru, dar acum ai ceva, fiindc` Sloan\]i pune buggy-ul la dispozi]ie.

Laurence regret` c` nu-i poate mul]umi pe loc b`trânului

cowboy. Gra]ie lui putea s` evadeze pe câmpiile din \mpre- jurimi la orice or` avea chef. Bine\n]eles c` nu va reg`si be]iacurselor c`lare f`cute peste dealuri, dar se va bucura de sin-gur`tate, de bucuria de a merge oriunde dup` bunul ei plac.Era [i asta ceva!

– Nu plânge, Laurence.Tân`ra \[i [terse pe furi[ o lacrim`.

– Nu plâng. – V`d, [opti David zâmbind.Dup` pu]in timp se oprir` la marginea p`durii de plopi

albi. Dup` ce o ajut` pe Laurence s` coboare, David \ntinse op`tur` pe iarb` [i scoase co[ul cu mâncare.

– Pu]in` [ampanie, Prin]es`?Laurence izbucni \n râs.

– La micul dejun? – Avem [i suc de portocale. – De ce nu [ampanie, \n fond?David o servi pe Laurence, apoi lu` un termos [i \[i puse

cafea. – Oh, oh! Nu bei! Ai pl`nuit s` m` \mbe]i ca s` m` seduci,

domnule Stanton?

120 MARY MORGAN



– Ghice[te! – Nu bei alcool?David p`ru s` ezite \nainte s` r`spund`.

– Nu, nu mai beau.Chipul lui se \ntunec` [i o suferin]` adânc` r`zb`tu din

vocea lui. Ce fantom` re\nviase Laurence f`r` s` [tie?David relu` cu o voce stins`:

– So]ia [i fiica mea, Jasmine, au murit \ntr-un incendiuacum patru ani. Jasmine nu avea decât cinci ani.Deci acesta era teribilul secret pe care-l ascundea David. O

\ngrozitoare dram`, o tragedie mult mai mare decât a ei. Dar ce leg`tur` avea cu alcoolul?

– E... e \ngrozitor, David. – Durerea se estompeaz` cu timpul, s` [tii. E mai r`u s`-]i

dai seama c` n-ai [tiut cum s`-i faci ferici]i pe cei din jurul t`u.David rupse [i arunc` o crengu]`, apoi continu` f`r` s-o

priveasc`: – Când am devenit st`pânul fermei Stanton, a trebuit s` m`

confrunt cu problemele unui b`rbat, când eu abia ie[isem dinadolescen]`. Janey locuia la ferma vecin`. Venea mereu pe lamine [i \ncerca s` m` seduc` prin toate mijloacele. Am sfâr[itprin a ceda... Ghice[ti urmarea: o c`s`torie for]at` lanou`sprezece ani, fiindc` ea era gravid`. La \nceput, aceast`c`s`torie m-a f`cut s` m` simt mândru. |mi gâdila [i \mi con-solida vanitatea b`rb`teasc`. Am uitat c` n-o iubeam pe Janey,am grezut chiar c` lucrurile vor merge bine. Apoi, foartecurând, Janey a \nceput s` se plâng` de lipsa mea de disponi-

bilitate, f`r` s` \n]eleag` cât de greu \mi venea s` fac fa]`




responsabilit`]ilor pe care le aveam. Nu numai c` nu m` ajuta,dar, din zi \n zi, devenea o povar` pe umerii mei. Ca s` scap,am \nceput s` muncesc ca un nebun, s-o las din ce \n ce maimult singur` cu Jasmine. Pe scurt, m` c`zneam s` scap dincursa \n care c`zusem f`r` s`-mi dau seama. Dup` ce au muritamândou` \n incendiu, m-am sim]it \ngrozitor de vinovat c`n-am \ncercat s` le fac fericite. Nu avusesem curajul s`-mi

asum ni[te responsabilit`]i care \mi reveneau \n calitatea meade cap al familiei. – Pu]ine c`s`torii f`cute \n grab` reu[esc, David, mai ales

când n-ai de ales. – {tiu. – Nu e[ti singurul vinovat. Dac` so]ia ta ]i-ar fi \mp`rt`[it

grijile, a]i fi v`zut altfel lucrurile.

David o fix` cu o privire intens`. – Dup` moartea lui Janey [i Jasmine, am \nceput s` beau.

Sloan m-a salvat \nainte s` m` omor, dar avusesem deja vremes`-mi pierd toate vitele. Ni[te turme splendide, pe care le for-masem \n ani de zile.

– Sloan? – Era cel mai bun prieten al tat`lui meu. Dup` moartea lui,

m-a ajutat foarte mult la ferm`. Când m-am lansat \n cre[terea vitelor, m-a acuzat c` \mi sacrific familia din cauza ambi]iilor mele. Era purul adev`r, dar am refuzat s` recunosc faptul c`era doar un pretext ca s` fug de o femeie pe care n-o maisuportam. Dup` incendiu, l-am urât, fiindc` avusese dreptate.M` feream de el ca de cium`. {i pe urm` m-am pus pe b`ut.

Nu mai munceam, r`t`ceam din bar \n bar, sau beam singur la

122 MARY MORGAN



mine acas`. Pentru a face rost de bani, mi-am vândut \ncetulcu \ncetul toate vitele. Pe scurt, dec`deam. Pân` \n ziua cândSloan a dat buzna peste mine, când eram beat. S-a \nfuriat\ngrozitor [i m-a trântit la p`mânt cu o lovitur` magistral` depumn. A doua zi de diminea]` m-am trezit la el acas`, cammurdar, dar lucid. Sloan m-a anun]at c` angajeaz` mân` delucru pentru tat`l tù la marcarea vitelor. Dac` m` hot`ram s`

m` las de bùtur`, m` angaja. Am acceptat. Pe urm`, mi-a sta-bilit o linie de conduit`, la care de bine-de rù m-am adaptat. A[a stau lucrurile... Sloan este \ntr-un anumit fel con[tiin]amea. F`r` el, a[ fi ast`zi un om mort.

– Ai avut noroc c` nu ]i-ai pierdut p`mânturile.David privea imensele \ntinderi cu ochi plini de dragoste.

Se vedea c` r`m`sese ata[at de aceste locuri.

– Va veni o zi când voi reface turmele. Aici am crescut,r`d`cinile mele sunt aici, familia mea a trìt aici de mai multegenera]ii.

– |]i dai seama c` doar câ]iva kilometri ne desp`r]eau? E denecrezut c` nu ne-am cunoscut pân` acum.

– Nu frecventam acelea[i cercuri. – {i e[ti mult mai mare decât mine! – Laurence, m` \ntreb uneori dac` ai vreo urm` de bun-sim].

E[ti \ntr-un loc necunoscut, la discre]ia mea, [i totu[i m` insul]i. – Spune-mi, cum a[ putea s`-]i reintru \n gra]ii? – Povestindu-mi despre tine.Oare vorbise serios? O privire \i fu suficient` lui Laurence

ca s` se conving`. David o privea serios [i atent, gata s-o

asculte.




– S` [tii c` nu sunt prea multe lucruri de spus. De ani dezile nu m` gândesc decât la medalia olimpic`, singurul vis pecare l-am avut vreodat`... Tat`l meu mi-a oferit \ntotdeaunaimediat tot ce-mi doream. Nu \[i d`dea seama c` \ndeplinin-du-mi necondi]ionat toate dorin]ele, m` lipsea de aceaminunat` bucurie care este n`zuin]a. Poate c` \ncerca s` com-penseze absen]a mamei mele prin cadourile lui, dar cu cât m`

r`sf`]a mai mult, cu atât doream s` câ[tig ceva prin propriulmeu merit, f`r` a mi se oferi pe un platou de argint. La doi-sprezece ani am câ[tigat primul meu concurs hipic, la pu]intimp dup` ce am asistat la Jocurile Olimpice Ecvestre. Ame]it`de aceast` prim` victorie, mi-am ales drumul. Urmarea ocuno[ti: munca \nainte de toate, o munc` zilnic`, \ndârjit`,

logodna cu Lionel, accidentul, ruptura... Când te-am \ntâlnitnu mai aveam visuri, nu mai aveam iluzii... – |l iubeai pe Lionel? – |ntr-un anumit fel, da. |n sfâr[it... credeam c`-l iubesc. – Te-am v`zut când \l s`rutai. {i acel s`rut p`rea c` re\nvia

anumite visuri. Aceast` supozi]ie p`rea s` fie mai degrab` o \ntrebare. Dar

David a[tept` \n zadar un r`spuns. – Trebuie s` [tiu. Care e rela]ia ta cu Lionel?Cum s`-i m`rturiseasc` faptul c` se servise de Lionel pen-

tru a-l ]ine pe el la distan]`? Laurence prefer` s` tac`.David \i interpret` \ns` gre[it t`cerea.

– |l iube[ti \nc`, nu-i a[a?

Laurence \[i ridic` brusc capul.

124 MARY MORGAN



– Nu l-am s`rutat pe Lionel decât pentru a-l pune la punctpe un anumit cowboy cam prea sigur de el, recunoscu ea. {in-am prea reu[it.

– Eu te \ntreb dac` mai sim]i ceva pentru el, insist` David.Tânje[ti dup` s`rut`rile lui? Te-ai \ntoarce la el dac` ]i-ar cereasta?

David vorbea cu o voce [ov`itoare, aproape nelini[tit`.

Laurence \l privi uluit` [i descoperi cu stupefac]ie c` Davidp`rea c` st` pe c`rbuni \ncin[i.

– Ce importan]` are asta pentru tine, David? – Nu-mi cere s`-mi vezi c`r]ile, dac` tu refuzi s` mi le ar`]i

pe ale tale.Laurence nu mai ezit` atunci. La ce bun s` joace un joc pe

care-l detesta? – Lionel [i cu mine \mp`rt`[eam acela[i vis. Când s-a spul-berat, nu ne-a mai r`mas nimic \n comun.

Imperceptibil, tr`s`turile lui David se destinser`. – Nu faptul c` ne realiz`m visurile conteaz`, Laurence. Ci

felul cum suport`m, faptul c` ele se spulber`. Lionel nu eradestul de puternic pentru tine.

– {tiu. |mi trebuie cineva mai puternic... Pentru a câ[tigamedalia de aur, bine\n]eles.

– Iar blestemata aia de medalie! Când o s` \n]elegi c` via]ata e mai important` decât ea? L-am \ntâlnit pe doctorulMasterson la concurs. M-a rugat s`-]i transmit c` sper` s`-]ireiei \n curând [edin]ele de recuperare.

– Mul]umesc. Ia uite, cum se nume[te pas`rea aceea?




– Botgros, r`spunse David pe un ton sec. – Ador botgro[ii. |ntotdeauna am... – Stratagema e nereu[it`, Laurence. Dac` te neglijezi acum,

\]i distrugi [ansele de vindecare. Vreau s`-mi promi]i c` te veiduce regulat la recuperare.

– Vezi-]i de treburile tale!Dac` o adusese pân` aici ca s`-i ]in` o lec]ie, prefera s`

plece imediat. – O s` te duci de s`pt`mâna viitoare, dac` nu... – Dac` nu? rosti ea sfidându-l din priviri. – Dac` nu, nu mai c`l`resc pentru tine. – E[ti lamentabil! Cum \ndr`zne[ti s` m` amenin]i astfel? – {i tu? Tu cum \ndr`zne[ti s`-]i neglijezi \ntr-un asemenea

hal viitorul? Sunt gata s` muncesc din greu pentru tine, cucondi]ia s` te \ngrije[ti de s`n`tatea ta.Laurence se ridic`.

– Du-m` acas`! – Nu. – {i când m` gândesc c` \ntr-o zi mi-ai repro[at c` te

manipulez! Ce ipocrit!

– Iar alt` dat` ]i-am spus c` suntem asem`n`tori. Acelea[iingrediente, altfel aranjate. Dar, sincer vorbind, nu \n]eleg dece refuzi s` te \ngrije[ti. Sau te complaci \n aceast` situa]ie...

– Iar tu de ce insi[ti atât de mult s` m` duc la doctor? Cas` redevin acea Laurence pe care o dori]i cu to]ii?

– Pentru c` suferi \n majoritatea timpului. |]i ajunge acest

r`spuns?

126 MARY MORGAN



– Nu, tot nu \n]eleg de ce...Laurence nu avu timp s`-[i termine fraza. David o r`sturn`

pe iarb` atât de repede \ncât nu mai avu timp s` protesteze.Când vru s` se ridice, el o \mpiedic` ]inând-o de umeri.

– M` intereseaz` soarta ta, Laurence. M` crezi, sau ]i-e greus` admi]i asta?

Pe Laurence o trecu un fior. Ce semnifica]ie s` acorde aces-

tor cuvinte? Categoric nu cea pe care [i-ar fi dorit-o... – Da, e greu de crezut. De fapt, eu... – De când te cunosc, n-am g`sit niciodat` decât un singur

mijloc de a te face s` taci, [opti el cu o voce vibrând de furie. – N-o s` tac! Nu pot s`...Ba da, putea. Laurence fu obligat` s` recunoasc` asta când

el \i \n`bu[i protestele cu o s`rutare care \i t`ie r`suflarea.Cu o patim` a]â]at` de furie, David o strânse \n bra]e ca\ntr-o menghin`. Iar Laurence n-avea nici un chef s`-i reziste.Se abandon` cu docilitate gurii [i bra]elor lui David,\ncol`cindu-i la rândul ei gâtul cu bra]ele. Reac]ia lui David fuimediat`: s`rutul se f`cu mai pu]in brutal, mai dulce, mai sen-zual... Cu un gest \i scoase funda neagr`, \nainte de a-[i stre-

cura degetele \n m`tasea str`lucitoare a p`rului ei. – E[ti atât de frumoas`, [opti el.|n ochii lui alba[tri str`lucea o asemenea sinceritate \ncât

Laurence, tulburat`, trase \ncet capul lui David spre ea pentrua-i spune cu buzele cât de pre]ios era el pentru ea, cât demult` nevoie avea de el, nu pentru a câ[tiga medalia, ci pen-

tru a tr`i pur [i simplu.




Recunoscu f`r` greutate fiorul fierbinte care \i str`b`teatrupul. Era o dorin]` puternic`, suveran`, o patim` care anula\n \ntregime via]a ei anterioar`. Poate c` a[a \i fusese scris: s`aib` accidentul ca s` descopere c` a fi femeie e singurul lucrucu adev`rat important pentru ea.

|ndr`zne]e [i tandre, mâinile lui David se strecurar` subbluza ei. Cu fa]a ascuns` la gâtul ei, \i mu[ca urechea, \i aco-

perea ceafa cu s`rut`ri, \i atingea sfârcurile sânilor cu vârfuriledegetelor, smulgându-i gemete de pl`cere. – Laurence... [opti el cu o voce r`gu[it`. Spune nu cât mai

este timp.|[i cufund` privirea \n fundul ochilor lui. Profund

emo]ionat` de ceea ce descoperi \n ei, Laurence [opti: – Nu vreau s` spun nu.

David râse [i o strânse [i mai tare \n bra]e. – Speram s` spui asta.O team` ira]ional` o cuprinse pe Laurence.

– Mi-e fric`, David. – {i mie, Prin]es`, dar nu trebuie.

128 MARY MORGAN



Capitolul 9

Unul \n bra]ele celuilalt, Laurence [i David se compl`ceau\ntr-o pl`cut` mole[eal`. Intensitatea senza]iilor lor sc`dea

\ncetul cu \ncetul l`sându-i ferici]i, epuiza]i. Laurence privicerul uluit` [i \ncântat` de a-l descoperi atât de albastru, atâtde imens [i atât de frumos.

Cu un bra] petrecut \n jurul taliei lui Laurence, Davidmo]`ia, cu capul sprijinit de um`rul ei. La fiecare respira]ieLaurence \i sim]ea suflul pe piele.

– Plângi? o \ntreb` David f`r` s` se mi[te. – Da.Se ridic` \ntr-un cot [i o privi cu \ngrijorare.

– De ce n-ai spus c` e prima oar`, Laurence? – Nu v`d ce importan]` ar fi avut. – Pentru mine da.David \[i \nf`[ur` pe deget o [uvi]` ro[cat` de p`r [i-[i

apropie fa]a de a ei.



– Nu plânge, Laurence. – Sunt lacrimi de fericire, David. Fiindc` m` simt vie [i

\mplinit`.Punându-[i capul pe iarba m`t`soas`, Laurence se pierdu

din nou \n admira]ia cerului. Mole[eala \i cuprinsese din noutrupul [i mintea. Se sim]ea atât de bine...

– Nu e o aventur` trec`toare, Laurence, declar` David pe

un ton grav. – Nici n-am crezut asta. – {i nu trebuie s` prive[ti lucrurile cu u[urin]`. – Dac` zici tu! – Fii serioas`, Laurence. Lucrurile se vor schimba \ntre

noi!

– Regre]i asta? – Nu, am impresia c` sunt \n paradis.Cu un deget u[or, Laurence urm` conturul um`rului lui

David, \i tras` linia bra]ului, fascinat` de puterea acestui trupmusculos, de mâinile lui viguroase care [tiau s` se arate atâtde blânde [i delicate \n timp ce f`ceau dragoste. Cine ar fiputut b`nui c` un om atât de puternic avea \n el adev`rate

comori de tandre]e? La amintirea \mbr`]i[`rilor lor, flac`radorin]ei o cuprinse din nou.

– {i nu-]i place paradisul? \ntreb` ea zâmbind. – Ba da, [opti el plecându-se spre ea. Nu... Ascult`... |mi

vine greu s` gândesc acum. Nu e vorba numai de rela]iilefizice, ci de tot restul.

– Care rest?

130 MARY MORGAN



– Ai ]inut vreodat` vreo cas`? Ai preg`tit un prânz? – Credeam c` feminismul a pus cap t̀ acestui gen de discu]ii.Nelini[tile lui David o amuzau pe Laurence. Ca [i cum aces-

te detalii aveau vreo importan]`! – Nu mie trebuie s`-mi dai lec]ii de feminism, Laurence. Eu

n-am nici camerist` nici valet. Eu m` descurc singur. – Ce b`rbat!

– }i-ai dorit vreodat` o bijuterie sau o ma[in` f`r` s-o ob]iiimediat?

– Nu v`d leg`tura cu ce s-a petrecut. – Aha, nu? Nu vezi c` avem ni[te moduri de via]` diametral

opuse? – Oh, David! Asta nu are nici o importan]`. Ceea ce s-a

petrecut \ntre noi conteaz` mult mai mult. Avem [ansa s`trìm \ntr-o epoc` \n care te po]i iubi f`r` s` te angajezi \npromisiuni pe via]`.

– Te-a[ fi crezut dac` n-a[ fi primul tù amant. – De ce acorzi atâta importan]` unui am`nunt? – Pentru c` ochii tì vorbesc cu totul alt limbaj decât cuvin-

tele tale. {i eu nu vreau s` am cu tine o leg`tur` banal` fiindc`

nu reprezint` destul pentru mine [i nu m` pot c`s`tori cu tinefiindc` nu \]i voi putea oferi modul de via]` cu care e[tiobi[nuit`. {i pe urm`, prima mea c`s`torie nu m` \ncurajeaz`deloc s` repet experien]a.

Laurence se uit` urât la el. Unde voia s` ajung`? De ce s`strice aceast` zi, f`cându-[i sânge rù cu ni[te chestii de care

vor avea tot timpul s` se loveasc` mai târziu?




– V`d c` problema e foarte important` pentru tine. Aproape de necrezut! \l ironiz` ea.

David o strânse \n bra]e, aproape s-o \n`bu[e. – Laurence, nici nu mai [tiu ce e cu mine. A[ vrea s` judec

lucrurile cu mintea limpede, dar tu m` faci s`-mi pierd capul.Singurul lucru de care sunt sigur este c` nu m` pot \mpiedicas` te iau \n bra]e. E[ti atât de frumoas` [i te doresc atât de

mult.David vorbea cu o sinceritate atât de pasionat`, \ncât

Laurence sim]i c` se tope[te de dragul lui. – S` [tii c` diamantele m` las` rece. Iar \n privin]a

problemelor de ordin casnic, exist` \ntotdeauna o solu]ie, maiales dac` tu e[ti gata s` m` aju]i.

– O experien]` \mi ajunge \n acest sens. Iar s` lucrez laordinele tale? E[ti prea autoritar`! – Crezi? spuse ea mângâindu-l. – {i prea frumoas` totodat`... E[ti o vr`jitoare, am [tiut asta

din primul moment când te-am v`zut. M` \ntreb, ce-o s` m`fac cu tine?

– Hmm... Eu am o mic` idee.

– {i nes`]ioas` pe deasupra? exclam` David zâmbind. Pic`bine.

Laurence \i cuprinse capul \ntre mâinile ei. – David, viitorul nu m` intereseaz`. Vreau doar s` \mpart

prezentul cu tine, restul va veni de la sine dup`. – {i cum vrei s` te cred? Nu degeaba e[ti o vr`jitoare.

Nu-mi vrei numai trupul, ci [i sufletul.

132 MARY MORGAN



Laurence \l f`cu s` tac`, cu o s`rutare p`tima[`. Maitârziu vor veni \ntreb`rile, \ndoielile, suferin]a... Acum

voia s`-i dovedeasc` acestui b`rbat c` \l iube[te. El vorbeadespre c`s`torie f`r` s` pomeneasc` m`car o singur` dat`despre dragoste! Ea voia s`-i dovedeasc` pasiuneaadev`rat` care o mistuia de atâta timp, cu ajutorul ges-turilor, a trupului ei.

– Nu uita c` mâine m` prezint la un concurs, \i reamintiDavid.

– Eu cred c` pân` mâine vom sfâr[i ceea ce am \nceput,[opti ea, apropiindu-[i buzele de ale lui.

David o acoperi cu trupul lui [i o privi cu intensitate. – N-a[ vrea ca cineva s`-]i mai fac` r`u, Laurence. Nu vreau

s` mai suferi.Lacrimi de emo]ie umezir` ochii ei. Dragostea pe care osim]ea fa]` de acest b`rbat era \mplinirea a tot ceea ce sim]isecând \l v`zuse pentru prima oar`. Nu era numai o s`rb`toarea trupurilor ci [i a sufletelor care se uneau, a inimilor careren`[teau la via]`.

Nu avea nici o importan]` c` nu [tiau pân` unde \i va duce

nebunia lor! Via]a nu ofer` garan]ii. Doar neprev`zutul per-mitea s`-i descoperi cele mai pre]ioase comori.

– S`rut`-m`, [opti David cu o voce r`gu[it`.Ordin pe care Laurence \l execut` cu pl`cere...

***




A doua zi, la concurs, Laurence \l admir` pe David cu onou` privire, aceea a unei femei pentru b`rbatul care oini]iase \n ritualurile str`vechi ale dragostei. Cu atâta candoarese minuna de vântul care \i r`v`[ea p`rul, de gra]ia [i deputerea lui. Amintirile o asaltar`, vibrante, minunate. Doar ea\i cuno[tea gustul buzelor, blânda mângâiere a mâinilor, doar ea singur` [tia cum se luminau ochii lui dup` ce f`cea

dragoste.David \l c`l`rea pe Uragan ca un c`l`re] din alte vremuri.

Subjugat`, Laurence uit` de mul]ime [i de zgomot pentru a-lurm`ri cu o privire geloas`, gândindu-se la noaptea careurma... Disear`, când se vor \ntoarce acas`, el o va lua \n bra]e[i...

Dintr-o dat` privirea i se \ntunec`. {i de data asta visuldep`[ise realitatea. David n-o avertizase prin cuvinte voalatec` ei doi nu aveau un viitor? Ra]iunea, \ngrozitoarea [idetestabila ra]iune \i poruncea s` pun` cap`t leg`turii lor \nainte de a suferi prea mult. Dar inima \i spunea s` se laseantrenat` \n vârtejul vie]ii, s` accepte cadourile existen]ei, a[acum ap`reau ele, f`r` speran]` [i f`r` regrete, f`r` s` arunce

vreo privire spre trecut sau spre viitor.|n acea clip`, David \ntoarse capul spre ea. Privirile lor se

\ncruci[ar`. Dup` scânteia de tandre]e care trecu prin ochii luialba[trii, Laurence [tiu c`, pentru moment, inima ei era \nsiguran]` cu el.

La difuzor fu anun]at num`rul lui David. Dup` ce \[i puse

cascheta, o salut` printr-un semn din cap [i intr` pe pist`.

134 MARY MORGAN



Uragan p`rea \n plin` form`. Calm, puternic [i plin de via]`. Laurence se bucur`, fiindc` \n acele zile s`rea splen-did.

La auzul fluierului, David \l lans` pe Uragan \n galop.Traseul era deosebit de greu, dar David nu manifesta nici

cea mai mic` nervozitate. Foarte concentrat, era completabsorbit de curs`, uitând de Laurence, de spectatori [i de juriu

pentru a nu se gândi decât la obstacole.O admira]ie f`r` margini o cuprinse pe tân`ra femeie. Cei

doi, David [i Uragan, \ntruchipau \ns`[i esen]a artei ecvestre.Nimic nu le lipsea: nici \ndr`zneala, nici disciplina de fier.Ofereau o osmoz` perfect` \n timp ce s`reau f`r` un efortaparent, obstacol dup` obstacol.

Timp de o clip`, Laurence regret` c` nu este ea \n locul luiDavid, apoi acest sentiment disp`ru repede. Disear` va\mp`r]i cu ea acest moment de excep]ie. Pentru ea, numaipentru ea, va retr`i, fiecare am`nunt, fiecare senza]ie, la felcum f`cuse dup` fiecare concurs.

Tân`ra sim]i o brusc` tensiune la spectatori, ca [i cum \[i]ineau r`suflarea. O t`cere de plumb se ab`tu asupra tri-

bunelor. Remarcau \n sfâr[it extraordinara performan]` careavea loc sub ochii lor. |n]elegeau \n sfâr[it c` asist` la o extra-ordinar` comuniune \ntre om [i animal.

David [i Uragan o puteau realiza. Nimic nu-i putea opri.Nimic... Dac` nu cumva destinul \i va refuza aceast` bucurie,dup` ce \i d`ruise \n ajun mai mult decât \ndr`znise ea s`

spere vreodat`. Soarta \i va mai d`rui oare ceva?




Brusc, f`r` ca nimic s` lase s` se prevad` incidentul,Uragan se cabr`. Se smuci brusc \n momentul când trebuia s`sar` peste râu [i \ncepu s` galopeze dezordonat printre obsta-cole.

Nici un mu[chi nu tres`ri pe chipul lui David. Doar liniadur` a gurii \i tr`da hot`rârea de a nu ceda. Cu un talent extra-ordinar, \nfrunt` calul dezl`n]uit. F`r` \ndoial` c` \nc`lecase

[i cai s`lbatici, fiindc` altfel n-ar fi reu[it s` se ]in` \n [a, atuncicând orice alt c`l`re] ar fi fost aruncat cât colo. De data asta,totu[i, se m`sura cu un adversar redutabil. Prad` unei panicitotale, Uragan p`rea nici s` nu bage de seam` \ncerc`rile luiDavid de a-l potoli.

Ca printr-un fel de cea]`, Laurence \l auzi pe prezentator c`

vorbe[te despre una dintre cele mai magistrale demonstra]iide echita]ie pe care le v`zuse vreodat`. {i era adev`rat, gândiLaurence cu mândrie. David \[i folosea toate cuno[tin]eledobândite \n privin]a cailor, pentru a-l domoli pe Uragan.Când \n]elese c` se c`znea \n zadar, renun]` la a-l maiconvinge s` continue probele [i se mul]umi s`-l conduc`, cu-chiu-cu-vai, \n afara traseului, obligându-l s` fac` \nconjurul

pistei.Cu ochii sco[i din orbite, cu spume la gur`, Uragan galopa

ca un nebun, ca [i cum murea de fric`. Brusc se \ntoarse [i selovi de o barier`. Aceasta se f`cu praf [i David c`zu, \n timp ceUragan o lu` la goan`.

Cu fa]a plin` de sânge, David z`cea nemi[cat \n mijlocul

r`m`[i]elor barierei.

136 MARY MORGAN



|ngrozit`, Laurence \[i croi drum prin mul]imea compact`care se \nghesuia \n jurul lui. F`r` el, via]a i-ar fi pentru a douaoar` zdrobit`. Reu[i s`-i dea la o parte pe ultimii spectatori, \nmomentul când David mi[c` un bra]. Slav` Domnului c` tr`ia.C`ldura [i puterea mâinii care o cuprinse o lini[ti. David eraca de stânc`, de ce uita asta? V`zând-o b`rbatul schi]` un zâm-bet slab \nlocuit repede de o strâmb`tur` de durere.

– Niciodat` n-a primit un cal un nume atât de potrivit![opti el.

Apoi, bine\n]eles, David refuz` s` se \ntind` pe brancard`.|n picioare, \n ropotul aplauzelor frenetice, el p`r`si pista.

– Unde este Uragan? Vrei s`-mi dai odat` drumul? \ntreb`\ncercând s` se degajeze din mâinile puternice ale unui infir-

mier. – Nu, domnule. Dup` un asemenea [oc, exist` riscul s`le[ina]i dac` nu v` sus]in. {i pe urm`, trebuie s` v` examinez,fiindc` am impresia c` vi s-au \nfipt ni[te a[chii \n cap.

– M` [i mir, morm`i Laurence, enervat` de atitudinea luiDavid. Cu un asemenea cap tare!

Reflec]ia ei \i aduse o privire urât` din partea lui David, la

care Laurence r`spunse mângâindu-i obrazul, ca s`-i arate peurm` mâna ei plin` de sânge.

– Oh, asta \mi mai lipsea! bomb`ni el.Lâng` ambulan]`, David accept` s` se \ntind` o clip` pe

iarb`. Dovad` c` era mai sl`bit decât voia s` recunoasc`. Cândse sim]i ceva mai \n putere, infirmierul \l ridic` \n [ezut pentru

a cur`]a plaga.




– E mai grav decât p`rea, declar` infirmierul. Sper c` nuave]i un traumatism cranian.

– Dac` v-a]i gr`bi pu]in \n loc s` p`l`vr`gi]i! \i spuse Davidner`bd`tor.

F`r` s` dea vreo importan]` vorbelor lui, infirmierul \[i v`zu calm de treab`, bandajând cu grij` capul lui David.

– De ce e[ti atât de gr`bit? \ntreb` Laurence.

– |mi fac griji pentru Uragan. L-au prins? – N-are importan]`, replic` ea. Tata avea dreptate: trebuieomorât.

David se \ncrunt`. – Nu. |n secunda când s-a cabrat, am \n]eles ce \l speria,

dar acum am uitat. Trebuie s`-mi amintesc. – N-are nici o importan]`, repet` Laurence furioas` foc.

Niciodat` nu-i va mai permite b`rbatului iubit s`-[i ri[te via]a pe un cal atât de periculos.

– Am terminat! exclam` infirmierul privindu-[i opera. Acum o s` v` odihni]i \n spatele ambulan]ei.

F`r` s`-l asculte, David se ridic` cl`tinându-se. – David! strig` Laurence. |ntinde-te pu]in, ce naiba!|n acea clip`, Uragan trecu \n tromb` pe lâng` ei, cu botul

\n spume, \nsp`imântat, la fel ca organizatorii extenua]i care \lurm`reau.

– La naiba! exclam` David \ncercând s` se ia dup` ei.Punându-[i mâna pe bra]ul lui, Laurence \l opri.

– O se se descurce [i f`r` tine, David. – |]i face impresia c` se descurc`?. M` duc s` caut o

frânghie ca s`-l prind cu lasoul.

138 MARY MORGAN



Imagini de co[mar, cu David târât pe zeci de metri de Uragan,defilar` prin fa]a ochilor lui Laurence. Sim]i c` nu mai poate...

– Am nevoie de tine, David. Acum. {i nu mai vreau s` aud vorbindu-se de acest cal.

– Laurence, \l cuno[ti pe Uragan la fel de bine ca [i mine.Nimeni nu se va apropia de el \n afar` de tine... sau de mine.

Autostrada nu e departe, nu uita asta. Dac` se apropie de ea,

nu vor ezita s`-l omoare. – Cu atât mai bine! – Nu vorbi a[a! Trebuie s` i se dea o [ans`. Am [tiut timp

de trei secunde de ce s-a cabrat. Trebuie s` m` duc, e cevapeste puterile mele. Un cowboy se ocup` de calul lui pân` lacap`t. A[a sunt eu [i nu m` vei putea schimba.

– Caii \naintea vie]ii sentimentale! {i pe mine unde m`plasezi \n codul `sta stupid al onoarei? – N-ai nevoie de mine, a[a cum are el \n acest moment. Tu

nu e[ti moart` de fric`, tu nu suferi. – Aici te \n[eli! Nu vreau s` alergi dup` un cal dement, cu

o fractur` de craniu. – E vorba de o t`ietur`, nu de o fractur`. Nu va merge cu

metodele astea, Laurence. – Ce s` mearg`? – Rela]ia noastr`. Nu ai drepturi asupra cuiva, fiindc` ai

f`cut dragoste cu acea persoan`. {i nici n-ai drepturi fiindc`iube[ti acea persoan`. Ce \nseamn` asta? C` trebuie s` aleg\ntre tine [i cal? Asta e concep]ia ta despre dragoste? Arbitrarul

[i tirania?




Laurence tremura de furie. Deci el prefera s` se ocupe deun cal care fusese cât pe-aci s`-l omoare, decât s-o urmeze.

– O s` pun s` fie omorât, David. – Motiv \n plus ca s`-l salvez din ghearele tale replic` el. Nu

mai am mult timp. N-ai decât s` m` a[tep]i la cafenea. – Inutil, ripost` Laurence. Plec.El \i sus]inu furia cu chipul \ntunecat, apoi ridic` din

umeri. – Cum vrei. Am ceva mai bun de f`cut decât s`-mi pierd

timpul cu o feti]` capricioas` [i despotic`.Laurence ridic` mâna pentru a-l p`lmui, dar el o opri cu o

strânsoare de fier. – Data viitoare când mai ridici mâna sau bastonul asupra

mea, \]i promit o pedeaps` de care \]i vei aminti.Dup` care David \i d`du drumul, apoi \i \ntoarse spatele [ise \ndep`rt` cu pa[i mari. O irezistibil` dorin]` de a aruncadup` el cu bastonul o cuprinse pe Laurence. Doar pentrupl`cerea de a-l provoca. Dar, ca [i cum \i ghicise gândurile,David se \ntoarse brusc [i-i arunc` o privire p`trunz`toare.Laurence \[i d`du capul pe spate cu un aer \nc`p`]ânat sfidân-

du-l din priviri. Nu se sim]ea prea st`pân` pe ea, dar asta n-oputea [ti David.

***

Lui David nu-i trebui mult timp ca s`-l g`seasc` pe Uragan.

Un cerc impresionant de persoane \l \ncol]ise lâng` o cl`dire.

140 MARY MORGAN



Calul p`rea epuizat. O plag` deschis` de pe pieptul luisângera din abunden]`.

– Veterinarul va \ncerca s`-i administreze o injec]ie cal-mant`, declar` unul dintre b`rba]i. L-am \ncol]it de dou` ori,dar ne-a sc`pat.

David se apropie vorbind cu blânde]e. Vizibil u[urat c`aude o voce familiar`, Uragan l`s` capul jos. David \ntinse

mâna [i \l mângâie. Calul \i r`spunse, frecându-[i botul demâneca hainei lui. David prinse atunci frâiele \ncurcate \ntrepicioarele lui Uragan.

– Ai avut un noroc nebun c` nu ]i-ai rupt piciorul, tâlhar b`trân ce e[ti.

Dup` alte mângâieri, Uragan accept` s` se lase examinat de

un veterinar, apoi condus la cabinetul acestuia. David \[i z`richipul \ntr-o oglind`. Sângele trecuse prin bandaj, haineleerau rupte [i murdare. Un zâmbet dezam`git \i ap`ru o clip`pe buze. Era o ]inut` potrivit` pentru cineva care o \nfruntasepe irascibila Laurence Copperthorne.

David duse pursângele pe p`mânturile sale, la ad`post deprivirile indiscrete. Inutil s`-l sperie [i mai mult pe Uragan

\nchizându-l \ntr-o box`. {i tot inutil era s`-l duc` \napoi la fermafamiliei Copperthorne. Cine [tie de ce ar fi \n stare Laurence...

Revenind \n apartamentul lui seara târziu, David fu cuprinsde o speran]` nebun`. Poate c` Laurence \[i regreta ati-tudinea? Poate c` \l a[tepta \n apartament, atr`g`toare [ifrem`tând de ner`bdare? Din p`cate, nici o lumin` nu se

vedea la ferestrele apartamentului. {i nici \n camera ei.




Un lung oftat \i sc`p` de pe buze. La ce bun s` viseze?Probabil c` lui Laurence \i vor trebui mai multe zile s` secalmeze.

Examin` gânditor cl`direa \ntunecat`. Laurence apar]ineaunei lumi diferite de a lui. El poseda p`mânturi, pusese mul]ibani deoparte ca s`-[i refac` turmele [i, \ntr-o bun` zi, va fi unfermier bogat. Totu[i nu va putea niciodat` s-o \ntre]in` pe

Laurence \n acela[i lux ca tat`l ei. – Poate c` e mai bine s` r`mâi \n turnul t`u de filde[,

vr`jitoare mic`, [opti el cu o voce trist`. Abia intrat \n salon, David aprinse televizorul [i puse case-

ta \n video. O vizionase de zeci de ori, f`r` s` \n]eleag`nebunia brusc` de care fusese cuprins Uragan dar, \n aceast`

sear`, adev`rul \i s`ri \n ochi. |[i reaminti de impresia lui ful-ger`toare când Uragan o luase razna \n aceast` dup`-amiaz`.O siren` r`sunase undeva. {i, pe caset`, pierdut \n mijloculzgomotului, se auzea distinct urletul strident al unei sirene,chiar \n momentul \n care Laurence [i Uragan treceau obsta-colul.

Sirenele \l \nnebuneau pe Uragan, f`cându-l s` devin`

aproape dement. Dar de ce? Asta nu-i explica \ns` agita]ia din box` [i nici nervozitatea

manifestat` la unele [edin]e de antrenament.David reflect` \ndelung, apoi chipul i se lumin`. Poseda

poate cheia misterului dar, dac` voia s-o conving` peLaurence s`-l p`streze pe Uragan, trebuia s`-[i verifice exacti-

tatea intui]iei. Asta \i va lua cel pu]in câteva zile. Câteva zile \n

142 MARY MORGAN



care va trebui s` protejeze pursângele \mpotriva furieist`pânei sale. De altfel, Laurence avea nevoie de un r`gaz cas`-l vad` exact a[a cum era: un cowboy care nu avea marelucru de oferit unei Prin]ese \n afara p`mânturilor sale [i aunui crâmpei albastru de cer.

A doua zi, David \i f`cu cunoscut` hot`rârea sa lui Sloan [i\l rug` s`-i dea o scrisoare lui Laurence. Dup` cum se a[tepta,

b`trânul cowboy \i dezaprob` hot`rârea. – Pe vremuri, ho]ii de cai erau spânzura]i. – |l p`strez doar câteva zile. Laurence e \n stare de orice

când e furioas`. – |nchipuie-]i c` n-am nici un chef s-o \nfrunt \n locul t`u. – Mul]ume[te-te s`-i dai scrisoarea. Nu-]i cer nimic altce-

va. – Bun, bun, de acord, morm`i Sloan pe un tonnemul]umit.

Din nefericire, când Sloan ajunse la ferm`, nu mai reu[i s`g`seasc` scrisoarea. Probabil c` \i c`zuse din buzunar. |n fond,hazardul aranjeaz` uneori bine lucrurile, gândi Sloan cu ou[urare ascuns`. B`trânul se temea de reac]ia lui Laurence la

citirea mesajului. Fiindc` se pierduse, nu va avea de ce s`-isuporte furia \n locul [i din cauza lui David.

Dup` pu]in timp, Laurence veni la grajduri. Tr`s`turile eicrispate [i ochii str`lucind de furie nu anun]au nimic bun.David avea dreptate: p`rea pus` pe m`suri radicale. Aceast`constatare \l ajut` pe Sloan s` se hot`rasc`, chit c` era obligat

s` mint`.




– Unde mi-a dus calul? \ntreb` tân`ra f`r` nici o introducere. – Cred c` la un veterinar, Uragan era r`nit. – {i peste pu]in timp, o va p`]i [i mai rù. – S` [tii c` lui David nu-i va pl`cea. – Ce anume? – Ei bine, unui b`rbat nu-i place s` fie protejat de o femeie.

Mai ales când nu are decât o zgârietur`.

– N-are importan]`. Uragan e oricum periculos. – |n acest caz, de ce n-ai pus s` fie omorât dup` accidentul

tù? Crezi c` lui David \i va pl`cea ca tu s` ai un [oc, cùtânds`-l aperi pe el de alte necazuri?

– Unde este Uragan, Sloan? {i unde este David?Sloan \[i f`cu curaj.

– Haban n-am. David mi-a l`sat un mesaj pentru tine, dar am r`t`cit plicul. Mi-a fost imposibil s`-l g`sesc.Laurence p`li.

– A plecat? – Presupun c` r`spunsul la aceast` \ntrebare se g`sea \n

acea scrisoare.O asemenea dezn`dejde se \ntip`ri pe chipul lui Laurence,

\ncât b`trânul cowboy fu emo]ionat. Importan]a acelei scrisori\i sc`pase... |[i promise s` fac` totul ca s-o g`seasc` dup` ple-carea lui Laurence.

– |n scrisoare, bine\n]eles, [opti Laurence cu o voce preacalm`. Apoi, f`r` s`-[i ia r`mas bun, se \ndep`rt` \ncercânds`-[i st`pâneasc` tremurul nervos care pusese st`pânire pe

ea.

144 MARY MORGAN



David plecase! Fugise fiindc` ghicise cât de mult \l iubea. Ise f`cuse team`. Cum s`-l blameze? Nu se purtase fa]` de el cao scorpie?

Cele câteva clipe de fericire pe care le petrecuser` \mpre-un` fuseser` prea frumoase ca s` dureze.

Cu lacrimile \n ochi, \[i repro[` comportamentul urât [iposesiv. Apoi se \ntreb` de ce, obligându-l s` fac` o alegere,

nu \ncercase f`r` s`-[i dea seama s`-l testeze, s`-i spun`: „Uitecum sunt eu: bun` [i rea, tandr` [i violent`, m` vrei sau nu m` vrei? ”.

R`spunsul nu se l`sase a[teptat...Din fericire, pierzând scrisoarea, Sloan o scutise de o expli-

ca]ie care [chiop`ta. David probabil c` alesese ni[te cuvintecare s` n-o r`neasc` fiindc` \n fundul sufletului lui, \i era

totu[i mil` de ea.„Nim`nui nu-i este mil` de o tigroaic`!” De ce o obsedau

aceste cuvinte? Deci o tigroaic` nu poate fi nici iubit` nicicomp`timit`... {i brusc avu dorin]a s` fac` pe docila, pe blân-da, pe fermec`toarea...

Nu! Nu era adev`rat! Sentimentele pe care i le inspira

David erau r`scolitoare, pasionate, violente... Nu exista niciun pic de blânde]e \n ceea ce sim]ea ea pentru David. Iar David nu \i promisese nimic. Via]a n-o \nv`]ase s` conjuge

viitorul dup` prezent... Iar eternitatea...




Capitolul 10

David cobor\ din ma[in` \n curte [i \[i consult` ceasul. Eraora unsprezece noaptea. Cu inima b`tând, \[i \ntoarse capul

spre casa mare, a]intindu-[i privirea spre ferestrele luiLaurence. Ardea lumina.

Doamne, cât de mult \i lipsise! Niciodat` nu-[i \nchipuisec` absen]a unei femei ar putea s`-l coste atât. Fusese necesar`aceast` desp`r]ire for]at`, aceste zile lungi de singur`tate,mul]i kilometri str`b`tu]i cu ma[ina, pentru a descoperiadev`rul. Un adev`r care \l exalta dar \l [i speria fiindc` picase\ntr-o curs` pecare \[i promisese mereu s-o evite. Iubea ca unnebun o vr`jitoare cu p`rul ro[cat [i cu ochi ademenitori.

|[i d`duse seama de asta când \n]elesese cât de mult \lf`cuse s` sufere desp`r]irea.

David mai arunc` o privire spre dreptunghiul de lumin`galben` care str`lucea \n \ntuneric ca o invita]ie. Se gândi la

telefoanele pe care le d`duse pentru a \ncerca s` vorbeasc` cu



Laurence. De fiecare dat`, Timothy \i r`spunsese c` nu eraacas`. La a treia tentativ`, trântise telefonul, prad` unei furii\ngrozitoare.

Unde era? Cu cine? Cu Lionel? Un Lionel care era sigur c`o va recuceri doar pocnind din degete... Poate c` Laurence se\ntorsese la vechea ei dragoste pentru a se r`zbuna pe el? Saufiindc` Lionel era mai slab, mai maleabil? C`p`tase ea destul`

\ncredere \n sine ca s` decid` c` nu mai avea nimic de a[tep-tat de la el?O team` insuportabil` \l cuprinse la gândul c` fusese

exclus din via]a ei.O nou` privire spre fereastra ei. De ce s` delibereze singur

problema când putea s` se explice prin viu-grai? Se \ndrept`spre u[`, apoi se r`zgândi. Nu ]inea s` trezeasc` toat` casa.

F`r` s` mai ezite, David \ncepu s` escaladeze spalierul cuieder` de sub fereastra lui Laurence. Un vis vechi...

***

De o s`pt`mân`, Laurence st`tea [i z`cea \n camera ei. |id`duse lui Timothy instruc]iuni precise s` nu fie deranjat` subnici un pretext. De opt zile se l`sa prad`, rând pe rând, dureriisau furiei. Plângea ore \ntregi, apoi, brusc se trezea cuprins`de furie. Reviste mototolite z`ceau pe jos, perne, haine arun-cate pe fotolii [i scaune... totul st`tea drept m`rturie acceselor ei de furie.

|ntre dou` crize de disperare sau furie, retr`ia fiecare

moment petrecut cu David, \ncercând s` \n]eleag` de ce ple-




case. Dar nu reu[ea. Fuga nu-i statea lui David \n caracter. |[ireaminti vorbele lui: „Când un b`rbat are chef s` plece, e maibine s`-l la[i s-o fac`. Nu po]i pune st`pânire pe sufletul cuivade bun`voie...“

|[i mai reaminti [i cuvintele amare rostite despre felurilelor diferit de via]`. David chiar credea c` ei \i displ`cea munca?|nver[unarea de care d`duse dovad` Laurence pentru a urca

treptele spre medalia olimpic` nu dovedeau c` e \n stare s` se\nhame la o munc`, oricât de grea ar fi fost ea? Cât de multregreta c` nu-i spusese clar c` nu-i era team` s`-[i schimbemodul de via]`, sau s`-[i murd`reasc` mâinile!

El plecase f`r` s`-i ofere [ansa s` se explice. Totu[i, nu-ipurta pic`. O dat` sau de dou` ori se surprinsese zâmbindcând se gândea la el. David o schimbase. Gra]ie lui, \nv`]ase

s` fie mai pu]in egoist`, mai pu]in preocupat` de propria eipersoan`. El \i deschisese ochii asupra unei lumi mai bogate,o \nv`]ase s` iubeasc`...

Brusc, Laurence \ncremeni. Auzea un zgomot afar`, subfereastra ei, un fo[net de frunze. Dând la o parte cuvertura, sepost` \n apropierea ferestrei. Ceva se mi[ca \n ieder`. Moart`de fric`, a[tepta cu inima b`tând nebune[te.

Precis c` era o pisic`, \[i spuse ea ca s` se lini[teasc`. O pisic`s`lbatic` sau un cangur, dac` se lua dup` trosnetul crengilor.

|n ciuda panicii, Laurence se ascunse \n spatele perdelei,cu bastonul \n mân`, gata de atac. Cangur, pisic` sau ho],intrusul nu va \ntârzia s` afle cu cine avea de-a face.

Cu ochii m`ri]i de spaim`, Laurence v`zu strecurându-se o

carte de credit pentru a debloca cârligul ferestrei. {i cum pisi-

148 MARY MORGAN



cile s`lbatice [i cangurii nu posed` c`r]i de credit, trebui s`recunoasc` eviden]a: un om \ncerca s` se strecoare \n cameraei... Fereastra se \ntredeschise, trecu un picior, apoi o mân`...Laurence nu a[tept` s` vad` mai mult; lovi cu toat` putereatibia individului.

O \njur`tur` \n`bu[it` se f`cu auzit`, apoi David s`ri \ncamer`, ]op`ind \ntr-un picior. Se vedea c` se ab]inea cu greu

ca s` nu urle de durere.Laurence izbucni \n râs, dar \ntâlnind privirea lui David t`cu. – Te-am prevenit ce o s` fac, dac` o s` te folose[ti de bas-

tonul `sta ca s` m` love[ti, rosti David cu o voceamenin]`toare.

Punând piciorul jos se apropie de ea [chiop`tând, cu oexpresie nelini[titoare \n fundul ochilor.

– Te-am luat drept un ho]! strig` Laurence agitând bas-tonul. De altfel, asta [i e[ti, un ho] de cai!

– Pune jos bastonul!Blând`, prea blând` chiar, vocea lui David r`suna ca un

pericol pentru Laurence. – Nu! – Vorbe[te mai \ncet.Nu numai c` d`duse buzna \n camera ei \n plin` noapte,

dar acum \i cerea s` [i tac`! {i \nc` pe ce ton! Era culmea!Laurence trase aer \n piept ca s` ]ipe.

Dar \nainte s` poat` scoate vreun sunet, David se repezi laea. Cu o mân` \i arunc` bastonul cât-colo [i cu cealalt` o\nl`n]ui \ntr-o \mbr`]i[are care-i t`ie r`suflarea, punând

st`pânire pe gura ei cu o s`rutare furioas`.




Strig`tul lui Laurence muri pe buzele ei. Toat` tensiuneas`pt`mânii disp`ru \ntr-o \nfiorare voluptuoas`. Cu mult`blânde]e, David o lu` \n bra]e ca s-o a[eze pe pat unde os`rut` din nou, cu un s`rut tandru, lini[titor care \i oferea\ntreaga siguran]` de care avea nevoie.

– David... [opti Laurence. Unde ai fost? – Mai degrab` eu ar trebui s`-]i pun aceast` \ntrebare. De

fiecare dat` când am \ncercat s` dau de tine, nu erai aici. – Sloan a pierdut scrisoarea [i... eu am crezut c` tu m`anun]ai c` pleci... de tot.

O umbr` de suferin]` trecu prin ochii lui David. – Cum ai crezut c` a[ putea fi atât de crud?Putea ea s`-i m`rturiseasc` faptul c` lipsa de \ncredere \n

sine era vinovat` de toate \ndoielile ei? Nu... cu un gest tandru

care tr`da acea dragoste pe care nu reu[ea s-o m`rturiseasc`cu voce tare, Laurence mângâie obrazul pe care \ncepuse s`creasc` barba.

– Atunci de ce ai plecat? – Visam s` rezolv misterul lui Uragan. Dar o s` vorbim mai

târziu despre asta. Acum vreau s` [tiu unde ai fost. {i mai alescu cine.

– Cu nimeni. Am stat \nchis` \n camera mea ca s` suf`r, f`r`s` m` deranjeze nimeni. Credeam c` furia mea \n privin]a luiUragan ]i-a deschis ochii asupra caracterului meu imposibil.

– Caracterul t`u imposibil?! exclam` David râzând. |mioferi \n fiecare zi noi dovezi. Când ne-am \ntâlnit, nu mi-autrebuit decât treizeci de secunde ca s`-]i descop`r tempera-

mentul vulcanic.

150 MARY MORGAN



– {tiu, sunt o persoan` imposibil`, [opti Laurenre. – Chiar \ngrozitoare! {i \n acela[i timp irezistibil`, adora-

bil`, fermec`toare. N-am reu[it \nc` s` aflu dac` e[ti o vr`jitoare sau o zân`. |ntre cele dou`, probabil... E[ti unfascinant concentrat de contradic]ii, Laurence, o femeie \ntoat` splendoarea ei. Am plecat ca s` pun pu]in` distan]`\ntre noi, oferindu-]i astfel posibilitatea s` afli ce vrei. Eu

[tiu. Te iubesc [i vreau s` te iubesc mult, mult timp. Veimodela existen]a noastr` a[a cum vrei tu. Detest rutina,plictiseala, lucrurile previzibile. Cu tine sunt sigur c` voiavea o via]` plin` de neprev`zut. Am nevoie de patima ta [ide vitalitatea ta, vreau s` te am numai [i numai pentrumine...

Sim]ind un nod \n gât de emo]ie, Laurence \[i ridic` spre

David o privire \n care str`lucea o speran]` nebun`. – Vrei s` te \nsori cu mine? [opti ea ne\ncrez`toare. – Crezi c` m-ar fi tentat s` m` ca]`r pe spalierul `sta dac`

n-ar fi fost vorba de o cerere \n c`s`torie?Laurence zâmbi mali]ioas`.

– Eu v`d un alt motiv. – Da... bine... mi-a trecut [i asta prin cap, morm`i el. – Ce ipocrit! Dar eu m` gândesc la asta! Fiindc` m`

ceri \n c`s`torie, trebuie s` deduc c` m` crezi bun` deceva?

– N-are nici o importan]`. M-am gândit mult \n acesteultime zile [i mi-am dat seama c` o dat` rezolvat` o problem`,

vor ap`rea altele. S` tr`ie[ti \mpreun` cu cineva \nseamn` s`

\nfrun]i cot la cot dificult`]ile. Restul nu are importan]`. |n




sfâr[it, fiindc` tot punem lucrurile la punct, sper c` aceast`s`pt`mân` de stat la „\nchisoare” nu te-a \mpiedicat s` te ducila kinetoterapeut?

Laurence se \ntunec` la fa]`. – }i-am mai spus c` asta nu te prive[te. – Da. – M-am dus, dac` ]ii atât de mult s` [tii. {i nu-i nevoie s`

faci mutra asta satisf`cut`, c` n-ai de ce. Mi-am spus c` e tim-pul s` m` ocup [i de mine. – {i de ce aceast` \ncânt`toare ro[ea]` \n obrajii

domni[oarei Copperthorne? – Fiindc` am aflat o veste bun`. Dup` accident, m-am

\nchis \n mine, f`r` s` mai iau seama la ce spuneau medicii. Am crezut c` voi fi toat` via]a o handicapat`, dar, dup` p`rerea

kinetoterapeutului, cu multe eforturi [i r`bdare voi puteareveni la o existen]` normal`.

– E minunat, Laurence!O lumini]` mali]ioas` dansa \n fundul ochilor alba[tri.

Dezorientat`, Laurence continu` repede. – Doctorul Masterson pretinde chiar c` voi putea c`l`ri. Nu

la competi]ii, bine\n]eles, dar...Tân`ra se \ntrerupse brusc. Lumini]a din ochii lui devenise

acum dr`g`stoas`. – De ce m` prive[ti astfel? – Fiindc` te reg`sesc. – Cum?! – O reg`sesc pe Laurence, cea de pe caset`. Mai mult

chiar... Privirea ta [i-a reg`sit fericirea, dar a c`p`tat o profun-

152 MARY MORGAN



zime care nu exista \nainte. A ap`rut de când ai aflat c` veireg`si ce ]i-a lipsit atât de mult.

Dar Laurence [tia c` ochii ei \[i reg`siser` str`lucirea dinminutul când David s`rise pe fereastra ei, dar nu era preg`tit`s`-i m`rturiseasc` \nc` asta...

– |ntr-adev`r, \mi lipsea un lucru [i \mi lipse[te [i acum.Unde este Uragan?

– Undeva, departe de raza de ac]iune a caracterului tùimposibil. – S` [tii c` nu l-a[ fi omorât! – Nu, dar poate c` l-ai fi vândut. – Anun]ul a ap`rut \n ziar, replic` ea râzând. Dar,

bine\n]eles, nu r`spund la telefon. – Oh, Laurence! |mi pare rù c` ai suferit din cauza mea,

dar o s` te mai dezam`gesc o dat`. Am ve[ti proaspete \nprivin]a lui Uragan.

David p`rea atât de nefericit \ncât Laurence uit` repede decal. Cuprinzându-i capul \ntre mâinile ei, \l privi p`tima[.

– Nu te sim]i vinovat, David. F`r` aceast` desp`r]ire, credc` n-a[ [ti nici acum cât de mult te iubesc. Acum m` simt maiputernic` \n fa]a [ocurilor. O s` rezist. Chiar crezi c` m-ar maiputea r`ni cineva când b`rbatul pe care-l iubesc din tot sufle-tul \mi d`ruie[te dragostea lui?

– E[ti frumoas`, Laurence, [opti David cu o voce r`gu[it`de emo]ie, dar sufletul tù e [i mai frumos decât trupul. E[ti ofat` curajoas`. Atât de frumoas` [i de curajoas` \ncât vreau s`m` pierd \n tine, s` m` las vr`jit, s` uit de realitate... Dar

lumea va pune, din p`care, repede st`pânire pe noi.




Laurence [tiu atunci c` nu mai aveau nevoie de cuvinte.Ceea ce aveau s`-[i spun` apar]inea de domeniul lucrurilor pentru care nu existau cuvinte. Sub mâinile ei sim]ea b`t`ilerepezi ale inimii lui David, c`ldura corpului lui. {i era de ajuns.

David puse st`pânire cu buzele ei cu delicate]e, apoi \nce-tul cu \ncetul pasiunea lu` locul blânde]ii [i mâinile luip`tima[e alunecar` pe trupul ei. Arzând de dorin]`,

frem`tând, \ndr`gostit`, Laurence i se abandon`.El \[i \ntrerupse mângâierile doar pentru a se dezbr`caapoi reveni lâng` ea [i trupurile lor goale se c`utar` unul pecel`lalt cu ner`bdare. Val dup` val, se l`sar` condu[i de vârte-

jul ame]itor [i voluptuos al pasiunii, \ntr-un suprem abandon. Apoi urm` lenta coborâre spre malurile lini[tite. Cuib`rit` \nbra]ele lui David, Laurence se sim]ea \n sfâr[it iubit` numai

pentru ea \ns`[i...

***

O b`taie u[oar` \n u[` o trezi pe tân`ra femeie. O team`\ngrozitoare o cuprinse când v`zu locul de lâng` ea gol.Fusese oare un vis, o iluzie am`gitoare?

– Laurence, spuse Timothy. El... b`rbatul acela... e acolo...Timothy p`rea profund [ocat, dar Laurence nu-i d`dea

aten]ie. David se \ntorsese. Dar de ce plecase [i apoi \ltrimisese pe Timothy s-o trezeasc`?

– Ce este, Timothy? – I se \ntâmpl` vreodat` s` vin` [i la o or` normal`?!

exclam` b`trânul servitor pe un ton moroc`nos.

154 MARY MORGAN



– Ce vrea? – A zis c` te a[teapt` afar`.|n buggy, bine\n]eles... Laurence f`cu un du[ [i se preg`ti

cu mult` grij`. Dup` ce \mbr`c` o rochie alb` de bumbac, \[istrânse p`rul \ntr-un coc, apoi \[i arunc` pe umeri un [al mare\n culori vii.

Afar` o a[tepta o \ngrozitoare decep]ie. David \l c`l`rea pe

Uragan. Nu se gândise s-o ia cu el... Dezam`girea ei fu \ns` descurt` durat` fiindc` David o prinse cu putere de \ncheieturi[i ridicând-o ca pe o pan` o puse pe [a \n fa]a lui.

– Stai bine? o \ntreb` el.Laurence d`du doar din cap, prea fericit` ca s` mai poat`

vorbi.Când ajunser` pe p`[une, David \l mân` pe Uragan la

trap. – E totul \n regul`? se interes` el.Fiindc` Laurence d`du din cap, David o lu` la galop.Lipit` de pieptul lui David, Laurence v`rsa lacrimi t`cute.

Niciodat` n-ar fi crezut c` poate sim]i o asemenea emo]ie.Reg`sirea acestor senza]ii iubite o umplea de bucurie. Vântuli se juca prin p`r, \i mângâia fa]a, ca [i cum voia s`-i salute\ntoarcerea. La fiecare mi[care a lui Uragan, avea impresia c`rena[te \ncetul cu \ncetul, c` se deschide ca o floare. |ntr-o zi

va putea s` galopeze din nou, dar singur`, cu David al̀ turi. |nspatele lor, o droaie de copii, coco]a]i pe ponei, \i vor urm`ri]ipând de bucurie... Sprijinindu-[i capul de pieptul lui David,continu` s` plâng` \n t`cere.

Pe creasta unei coline, David se opri.




– De aici se vede r`s`ritul soarelui, spuse el.|ntr-adev`r, primele raze aurii luminau orizontul.Cu un gest tandru, David \[i \nf`[ur` pe deget o suvi]` din

p`rul ei. – Trebuie s`-]i vorbesc despre Uragan, o anun]` el cu un

aer \ntunecat. Am g`sit cresc`toria de cai \n care s-a n`scut [iam descoperit de ce intr` \n panic`... a sc`pat ca prin urechile

acului dintr-un teribil incendiu când avea aproape doi ani.Fiindc` [i-a schimbat deseori proprietarii, informa]ia s-a pier-dut pe drum [i a sfâr[it prin a fi clasat \n categoria cailor cuprobleme.

O imens` triste]e invada ochii lui David. – Unde vrei s` ajungi? \l \ntreb` Laurence.

– Groaza acestui incendiu \l urm`re[te. Nu suport` nicisirenele, nici mirosul fumului, nici boxele. Are paisprezece ani[i n-o s` se mai schimbe de acum \nainte.

– Nu \n]eleg ce \ncerci s`-mi spui, David. – |ntr-un concurs apar fenomene pe care nu le po]i con-

trola. Trebuie retras din competi]ie. – David!

Fusese un adev`rat strig`t de disperare. David \i cerea nunumai s` renun]e la medalie, dar s` renun]e [i la antrenareacelui mai bun cal pe care-l avusese vreodat`. Cum s` umpleacest gol? David nu putea constitui singurul ei centru deinteres. El avea nevoie de libertate, a[a c` risca s`-l \n`bu[e cudragostea ei. Spre ce s`-[i canalizeze energia, dac` nu mai avea

nici un obiectiv, nici un scop?

156 MARY MORGAN



– Am putea s`-l c`l`rim noi, dar nu \n public, relu` David. – Dar ce-o s` fac? gemu ea.Uragan era unic. Niciodat` nu va mai reu[i s` g`seasc` un

cal de talia lui. – Mi se pare normal, Laurence. Trebuie s` faci ceva la care

te pricepi [i pentru care e[ti n`scut`. – Eram n`scut` s` ob]in medalia de aur. – Poate, dar nu mai po]i. |n schimb posezi acel dar de

necrezut de a transmite pasiunea ta [i cuno[tin]ele tale desprecai. Ea ca un foc care arde \n tine. Trebuie s`-]i folose[ti aceltalent, trebuie s`-i \nve]i pe al]ii s` viseze la medalii, s` dea cee mai bun din ei. {i pe urm`, nimeni nu e de ne\nlocuit. O s`g`se[ti al]i cai de talia lui Uragan. Ai un ochi infailibil \nalegerea cailor... [i elevilor, ad`ug` el cu un zâmbet. Oricum,

asupra acestui punct \mi rezerv de acum \nainte un drept de veto. Primul t̀ u elev a c`zut prad` farmecului t̀ u, dar fere[te-tes-o mai faci.

David avea [i de data asta dreptate. Viitorul ei profesionalnu ]inea de un cal. Gra]ie acestui b`rbat, pe care soarta i-lscosese \n drum, \[i va g`si alte preocup`ri. Fiindc` ea nu maiputea c`l`ri \n competi]ii, se va consacra form`rii campionilor.

– Vei fi \ntotdeauna elevul meu preferat, David.El o privi cu gravitate. – Nu, Laurence. Nu mai vreau s` particip la concursuri.

Simt nevoia ca vântul s`-mi biciuiasc` fa]a, iubesc lini[tea,libertatea de a merge unde \mi place.

Laurence \l aprob` \n t`cere. David putea reu[i oriunde, dar nu se putea sim]i bine decât la ferm`. |[i d`du seama c` [tiuse

\ntotdeauna asta, f`r` a vrea \ns` s-o recunoasc` deschis.




– Uragan va fi \ncântat de alegerea ta. De altfel, e al tù.Sunte]i f`cu]i unul pentru cel`lalt.

– Nu, noi suntem f`cu]i unul pentru cel`lalt. Acestea fiindzise, \l accept pe Uragan, cu condi]ia s` fie singurul cadouextravagant pe care mi-l faci.

– Cine [tie? Poate c` \ntr-o zi, vei avea o medalie de aur. – Am deja aurul pe care-l cùtam.

– Cum? – Voiam aurul din ochii tì, micu]ele paiete de aur caresclipesc \n ei când zâmbe[ti. Vreau s` te reg`sesc, a[a cum e[ti:

vesel` [i p`tima[`. Restul nu are nici o importan]`. Am chiar mai mult decât \mi doream, fiindc` \n privirea ta exist` acumo profunzime care te face s` fii mai frumoas` ca oricând.

Tulburat` de dragostea pe care o citea \n ochii lui David,

Laurence \[i [terse din nou o lacrim`. – Iar eu, continu` el, am pus destui bani deoparte ca s`-mi

cump`r o turm` [i s` construiesc o cas` pe p`mânturile mele.Trecutul mi-a dat o lec]ie dur` [i niciodat` nu voi mai s`vâr[igre[elile de alt`dat`. Vreau s` te iubesc, Laurence. S` te iubesc[i s` te r`sf`] pân` la sfâr[itul zilelor mele.

R`maser` mult timp t`cu]i, unul \n bra]ele celuilalt. ApoiDavid ridic` mâna.

– Prive[te!R`s`ritul lumina colinele. Peisajul era sc`ldat \ntr-o lumin`

ireal`, cald` [i vibrant` ca speran]a. – Vezi, r`s`ritul e f`cut tot din aur, dar un b`rbat trebuie s`

treac` prin multe suferin]e ca s` \n]eleag` valoarea acestui aur.

Laurence d`du din cap, f`r` s` spun` nimic.

158 MARY MORGAN



– {i pe urm`, mai e asta, [opti David, d`ruindu-i unpache]el \nvelit \ntr-o hârtie m`t`soas`.

Laurence \l deschise cu precau]ie [i descoperi o verighet`foarte simpl` [i foarte frumoas`.

– Era a mamei mele, \i explic` el. – Oh, David, e superb`! – |]i promit s` te iubesc \ntreaga mea via]`, Laurence. {i s`

ducem o existen]` lini[tit` \n aceast` regiune atât de fru-moas`.Laurence [tiu atunci c` visul ei de a cuceri medalia nu era

decât himera unei feti]e \n compara]ie cu ceea ce \i ofereaDavid. Singura ei ambi]ie era de a iubi [i de a fi iubit`, de a sesim]i \mplinit` ca femeie. Singura ei bog`]ie, singura eicomoar` era b`rbatul acesta, puternic [i iubitor.


visuri-interzise.pdf

Documents

Transcript of visuri-interzise.pdf