Viorel Surdoiu

Contextul desprinderii de haos

copertă şi desen - Viorel Surdoiu lector – Rodica Marintehnoredactare – Luminiţa Tudorescu

© Viorel Surdoiu

ISBN 978 - 973 - 7847 - 35 - 5

Viorel Surdoiu

CONTEXTUL DESPRINDERII

DE HAOS

EDITURA CENTRULUI JUDEºEAN PENTRU CONSERVAREA ªIPROMOVAREA CULTURII TRADIºIONALE GORJ

Târgu Jiu, 2011

fiului meu

Cuvântul nu reprezintă un semn convenţional, ci o materie în care se cade a învăţa să ne găsim sălaşul.

Gaston Bachelard

CONTEXT

Contextul desprinderii de haosRegăsirea paşilorTrecători prin naosCântecul coborât din ogivăEcou în derivăLovind buzele sfinţilorÎntristaţi de trădarePâlpâind lumânarea negociatăAfacere pentru care DumnezeuNu primeşte nici unu la sutăCe soartă ?Cerşetorii din poartăÎşi numără din privire arginţiiZornăind într-o oalăÎn haine de galăEnoriaşi copleşiţi de speranţăVisând o balanţă mai blândăCopaci contemplându-seUnii spre alţiiAdieriÎntr-o mare arzândă

ŞI ÎNTREB …

ÎntrecuvinteleSunt semnele clareÎn care poetul îşi reazimă gândulÎn căutarea litereiRătăcite vertical pe tristeţeDau părul înflorit într-o parteA ochiului de luminăCa să-i zăresc întunericuluiVreo vinăHulpavăScăpată aidoma calului în otava proaspătă de-nţelesuriŞi întrebDe ce herghelia nu mai aleargăÎn ţarcul poemului românescPrecum în tãrâmul stănesc?

DEPARTE

Un singur versVoi mai ardeÎn seara aceastaCa să-mi ţină de caldPână mâineSufletuluiÎngheţareaS-o ţină departeUn singur versŞi o carteDeschisă pe jumătateŞi o pleoapă închisăPe de-a întregulVisândORimăPerfectă

CÂND PLOUĂ

Îmi târăsc paşii Pe urmele voastre Vânători de iluzii Vânzători de confuzii Făcători ai zilei de mâine În care numai vouă vă e bine Vă urmez Ca pe un crez Fortuit Gratuit Predispus să accept Chiar şi-al vostru concept Despre lume şi viaţă În care pre cinstea mea Am rol de paiaţă Ce greaţă Ce scârbă Când plouă Se-adună mizeria Din sublima De voi construită Societate hârbă

NICIODATĂ

Este adevărat că lumeade nenumărate oriţi-a furat visul?Da, Doamne! Însă niciodată n-a reuşitsă-mi ia puterea de-a visa.

ICOANĂ

Secunde pătrate Pulsaţii În spaţii Rănite Mirate Sprâncene Spre scene cuprinse de haos Şi lacrimi Curate Zăpezi călduroase Retuşuri În tuşuri Ascunse Sfioase Atingeri De îngeri Din piele şi oase Cu aripi Roase

DE POVESTE

Câinii în noapte Îşi aud mai bine lătratul Norii nu mai par Atât de fioroşi în intuneric Trupul îşi cere odihna Prelungă Dar gândul O alungă Cine suntem noi Oamenii Pe care lupii-i mănâncă Şi cântecul povesteşte Despre asta?

CĂUTÂND

Prieteni Azi Mi-am tăiat sufletul În cioburile urmelor voastre Căutându-vă Voi întorceaţi privirea Şi nu vedeaţi Eu mergeam spre începuturi Acoperindu-vă paşii Cu lacrimi

MUZEUL MUZELOR

Uşa scârţâie Grea aşteptarea Câte o pală de vănt Forţează intrarea Una lângă alta Clipele de inspiraţie Cele nedescoperite încă Şi cele deja consacrate Muze cu buze cărnoase Ispite Muze confuze Care se pierd Cu şoapte Muze tăcute Încordate s-audă chemarea Când zeul le dă dezlegarea La intrare, pe frontispiciu Să nu vă amuze Cu litere în chenar Scrie clar: Muzeul de Muze vizitatorii vor primi pe loc Pentru interes Muze la breloc Doar pentru un vers

NEW MAN

Se ivea dintr-o dată Ca o lumină În peşteră Greu Obosit Aerul Desfigurat de atâta întoarcere Chinuia alveole flămânde Privirea lipsea Doar amintirea sub Pleoape închise Şi totul era bine Nicicum altfel Şi punct Punctul de plecare Ca definiţie a sensului Pierdut Aşteptări şi speranţe Nici măcar vise Ucise urmele Prin asfixiere Depuneri decăzute Din gânduri Prea înalte

Erori Peisajul social al cavernei Contestat continuu De epoci prost scrise De arderi pe rug Sacrificii intens mediatizate Pentru oile nesupuse Deci Paşii lui se auzeau La intrare Dinainte de-a fi Pipăind mâini rănite De propriile oase Decriptau centimetru cu centimetru Cărarea Acceptând toate ofertele Reclamele propriilor deziluzii Devenite fiinţe-contur Desfrunzite Noul om Rămăsese desculţ La intrarea

În sine Refuzând Restitutio in integrum

Închinarea la umbre Se sfârşise de întuneric

MEMORIA FIRULUI DE IARBĂ

Împart în fel şi chip redutele rămase Din aşteptarea de regal sfârşit În căutarea celei care Inexpugnabilă rămâne şi mă cheamă Iar eu împrăştii În colbul timpului Secunde Obosit Nu văd în spate-mi cum nechează calul Şi coama răvăşită-i se desfiră Şi nici deasupra vulturul Cum cade în ţeasta inamicului zdrobit Sub cremene mi-ascund privirea deşeuată Din ţintele prea multe şi prea seci Gemând când sabia le desparte În sângele prea cald şi-armurile prea reci Ce vuiet, ce asalt, ce noapte Ce şoapte înfundate De ultimele clipe amânate În ochiul descântat de moarte Ploua

Şi tunetele despicau genunea Şi norii se-mpingeau pe cer Şi se-ndesau şuvoaiele pe geană Învăluindu-mă-n mister Din iarbă se năştea tăcerea Când icnetele mai puţine se stingeau Duşmani şi camarazi În fine Aveau acelaşi vis acum sub scut Creşteau În firele de iarbă şi plângeau

VIS FLUID

Străzile care duceau spre gară Gările care tresăltau la ţipătul locomotivei Picăturile de ploaie Şuvoiul burlanului Care se topea continuu Oraşul visa fluid Răsăritul de mâine Altfel va curge Şi oamenii Îşi vor începe simfonia paşilor Răsfoind străzile Timpului nesfârşit Ce se va termina Undeva sub pleoapă Şi cuvintele se vor amesteca Istoriceşte Aşteptând un alt căutător de sensuri Să coboare din trenul fără orar stabilit Vreodată

DE ATUNCI ...

Desigur Când Dumnezeu a făcut lumea A fost atât de saturat De iubire Încât prea plinul S-a făcut om Rupându-şi în cădere inima De atunci a rămas Că el înoată mereu prin propriile lacrimi Prin propria suferinţă Căutând partea Spre putinţa înălţării În sine

EXITIUM (I)

Mâine va fi sărbătoare La palat Regele mort Re-înscăunat Va ţine un moment de reculegere Veşnic Un sfetnic Urcat la ceruri între timp Va presăra petale de crin Din senin Ura, ura… Vor răsuna pereţii Şi coloanele Şi vitraliile Roşii-purpurii Vor alunga ura regenţilor Peste sânii dansatoarelor În armură Fără ochi, fără nas, fără gură Iar mama natură

Va orna cu ghirlande Şoaptele vântului Aşezat de-a dreapta tronului Când majordomului Îi va suna ceasul Şi clopotul spart Va începe să bată Câmpii De atâta linişte În istoria ruinei Cotropite de umbre

EXITIUM (II)

Cu paşi repezi Mărunţi Oamenii mari se îndreaptă Fără să ştie încotro Porumbei ademeniţi de grăunţele Aruncate în piaţă În oraşul meu Dacă strănuţi Câinii se apornesc să latre Semafoarele se transformă în sensuri giratorii Iar pietonii trec străzile meditând alb-negru Primarul ţine şedinţe Plantează flori şi ciment Şi urcă în sondaje Pesemne civilizaţia stă în furtunul Care udă petalele caldarâmului Dimineaţa Şomerii inspiră aer proaspăt Şi seara târziu Când somnul din stele Cade peste frunţile încruntate Într-un vis comun Din care omenirea tresare Undeva o lumânare se stinge Şi plânsul unui copil părăsit Intrigă şobolanii Care stau şi ascultă derutaţi Cu lacrimi în ochi Dar cu poftă de sânge

ZORITA

Se desfac pântecele nopţii Cocoşii jelesc lumina Alungată Dintr-o parte în alta A timpului Alergând desculţă O fată Cu rochia sfâşiată De creste Ziua

ALITER

În grădina sufletului tău Mi-am pierdut paşii Îi auzeam cum mă caută Adulmecând urmele Era un labirint rece Cu flori uscate Şi umbre Caligrafiate De un ascuţit sentiment Al îndepărtării

ÎNDEPĂRTAREA DE SINE

În anii în care Gripele se duc şi se-ntorc Precum păpădiile seminţele-şi poartă În zilele calde, Când între dinţi Cuvântul adastă puţin şi moare Nerostit În clipele care sunt şi nu sunt Ca untul în soare năclăite În miezul umbrei arzânde Omul Îşi lasă în urmă armura de vise şi ramura genetică şi amarul prezent dezgolit de reclame În fiecare dimineaţă Îşi face o cruce mare pe piept Din obişnuinţă Şi pleacă Mai departe Mereu mai departe De sine

EL cu EA

O nouă zi, alti paşi spre mâine... Un câine hăituit de timp Omul visează la Olimp, un zeu în el mereu se-ascunde, dar unde-i oare, unde ? Nici Hercul, nici Aheu măcar nu e, doar Om, şi are-un dar venit la el de dincolo de fire Un dor ascuns de nemurire Şi-o mare unduind iubire.

Dar ce să facă el cu ea, când în potirul vieţii

doar venin îi toarnă alţii din senin?

AB INITIO

Sfârşitul niciodată nu esteLumea se dezvăluie fiecărui irisCum o cumpănă găleata cu apă proaspătăDin întunecate fântâniIar nouă ne rămâneDoar să nutrim speranţeSă le hrănim cu noi înşineCa albinaPână la sacrificiuMierea sufletelor NerecunoscândDecât spre dimineaţa în care ne deschidem petalele Către lumină Ca semn

Că am părăsit stupul

OGLINDIRE

Aş continua să scriu versuriDacă proza existenţei văzutePalpabil constatateŞi mereu mirosind a fricăDe cutia poştalăNu m-ar surprindeÎn acelaşi rol de contabilNefericitCare numără mărunţişulCăutând prin buzunareSubdiviziuni ale monedei naţionaleAş vorbi în metaforeChiar şi atunciCând mi-aş vedea chipul dimineaţaOglindit încă în viseNefacturate

DOAR ÎNLĂUNTRU

Îngerul şi sufletulCălătoresc împreunăRestul suntAripi închipuitePe care cei rămaşiLe negociază prin cuvinteŞi lacrimiŞi nu ştiu Că preţul a fost plătit înainteŞi aripile sunt doar cuvinteDe bun rămasPentru că zborulE doar înlăuntru

UMBRE ÎNGHEŢATE

Livada înflorită va da fructPe frunzele îngălbenite înspre iarnăŞi primăvara uitată în fila veşnicieiVa aştepta răsfoireaŞi va lăcrimaVerdePe-o dimineaţă toridăCu umbre îngheţateDe iarbăTopindu-se în vânturatele secunde Măsurate cu pasul furniciiDe buniciÎn căutarea mărului aceluiaDin grădinaPărăsită Demult

AVE

Trăiască partidulPicăturilor de ploaie Care noaptea se-ntrunesc sub felinarIlegal sub streşini adunateSau pe câmpuri fredonând bizarTrăiască libertateaStelelor căzute în dizgraţieÎnchise în castelele de noriTrăiască armoniile deşarteDin vânturatele ninsori

PRAGUL

Crucificarea zileiDe cerul de martiePictat în sângeriul regretDe sfârşitŞi redeschidereaCutiei deznădejdilorCătre miezul nopţiiCând sufletele neîmpliniteÎşi caută pierdereaIată disperarea destinuluiIluminareaPragului dintreCe a fostŞi ce-o să vină

A FI

Umbra cuvântuluiSfântului sunet aurăGaură neagrăStrăfulgerată de înţelesCalul troian nechezândCătre sparta candelăA negrăiriiUrmă a vântuluiCântului necompusDoar intenţiaÎi ajunge a fi

DIN CUIBUL CLIPEI

Eu suntÎntre mine şi pământEste umbraSingurăTotem al nerostitelorÎndoieliRestul e repetarePrăpastiaŞi zborulŞi o aripă îngheţatăCăzută din cuibul clipeiÎngeriRătăciţiPrin livada cu meriÎn aşteptareaNeajungerii

STINGHER

ÎnfăşuratÎn palmele întinseCătre cerCerşindŞindrilă Dragostei divineMă uit în jurul meuStingherPierdutÎntre linia inimiiŞi a vieţiiCea întoarsăÎn Sine

DE PARTEA CEALALTĂ

Totul era dincoloCa o desfăşurare de privilegiiÎntr-o dis-de-dimineaţăDupă apocalipsăO flacără rozPâlpâind deasupraGiulgiului de ceaţăŞi ochiul meu căutândDincoloO rupturăÎn pânza respiraţiei pământuluiO posibilă caleFără întoarcereO toarcere a luminiiÎn firul speranţei de-a treceDe partea cealaltă a firescului

DE CE?

Curg încetCătre piatra ce mă aşteaptăÎn neclintirePotireDe lacrimiNu voi să am de ştireCă s-au vărsatEu am trecut pe aiciCăutândCe-au lăsat cei de dinaintea meaEu sunt acelaşi şuvoiObosit de nevoiDe ce, DoamneMă întorci înspre soartăCând ştii bine că drumulMă poartăSpre tine?

DE POST

Să fi fostO lună geroasăO zi de vineriŞi-un an pe sfârşiteSă fi fost o oră anumeCă prea mă născuiÎntr-o lumeFrumoasăCu arbori tineriŞi coame răvăşiteSă fi fostZi de postCă nu ştiu să fi gustatDin altă viaţăCu atâta dorinţăDe ea

DE ROST

Să fi fostEuCel fără de rostSă fi fost oareAcel soareSub care mă născuiFără şansăSau toate asteaSunt o altă povesteA celui care aruncă zarurileSă vinăLuminăPentru orbUn corbDevorând imaginea O noapteCoborând peste mine

PLOI EGALE

E vremea înălţării TaleLa ceruri mult mai bune ca acestaÎţi închinăm din suflet osanaleDar mintea ne trădeazăEa, pedestraNeputincioşiVoinţei nu-i dăm dreptulSă fie ea stăpâna absolutăŞi-n laşitate crasă, umflăm pieptul,Trufia doar ne este cunoscută.E vremea înălţării taleŞi a însingurării noastre vinovate,E vremea ploilor egaleŞi-a lacrimilor false, inovate.

ANCORE SAU VALURI

Eu sunt un simultan de simultaneDane spre careAncore de coralVisează întrunaHotareBărci inundate de viseDeziseDe nopţile prea adânciScufundate-n luminăSau valuri însângerateDe soarelePrea expus repetării

PLOAIE DE STELE

Căutându-teAm răscolit pietreleAm vânturat apeleClipelor nestruniteLe-am pus frâuVisele La brâuLe-am înşiratAm alergatFără sensAruncându-leDensCa o ploaie de steleCernând peste frunteaFiecărui metru pătratDe credinţă întinată

ALTĂ SOARTĂ

Am rătăcit cărăriîn clipele fără urmăŞi seve din trecuts-au răscolitVăzând speranţa lornoroiul cum îl scurmăMi-am ridicat în sufletmândrie deşartăPrea multe vises-au topit spre ziÎn van închipuit-am altă soartăCe-ar răsări în clipe mai târzii

Deschid ferestrele spre mâineÎntrezărind cuvântul ca o umbrăUnduitor, şăgalnic, fără ghesPe tristele-mi poteciÎn prag sunt clipe fără sensŞi fumul se îngroaşă-n amintirePotirele promise sunt mai seciŞi soarta bâjbâie-n neştire

FIECARE ZI

Să visămÎnchiderea pleoapelorE o renunţare la limiteEternitatea aparţine poetuluiSfârşitul luiCa o repetareDe naşteriSe agaţă viaţaDe viaţăFiecare clipăCe vârstă ai ?Ca o salbăPriveşteFiecare zi e un semn

CA SĂ NU MĂ UITE

Mă ridic prin oaseleStrămoşilor meiCa într-un turn de vegheŞi mă avântSpre fiecare norVânat de eiÎmi pun săgeata la ochi Şi mă tragMai aproape de visul lorCătre aziLăsându-le urmă Ca să nu mă uite

EXIL

M-au alungat greieriiPrintre străzile taciturneÎn noapte

Spre punctul de fugăSe scurgeau lucrurileŞi sufletu-mi nu-l găseauÎn sine rămânândExilat

VINE O VREME

De câte ori nu a încercat frunzaÎncremenirea pe ramDar vine o vremeA retragerii fără caleDeodatăŞi o dată a împăcăriiSau a neputinţeiDe-a refuza

PALME RECI

Este în lume un vântDe lăsare la vatrăA sfinţilor Cei jertfiţi în nonsensMiracole chiar de se-ntâmplăE stresul mai real şi mai dens

Aş fi vrut să am aripi De îngerPrin ferestre de nori să plutescDar granit mi-e în oase Şi-n tãlpi sălbatice rădăcini cresc

În vise deşartePlămădesc nemurireaIar moarteaAre palmele reci

DE ÎNTUNERIC

De când pământulSe făcuse mai tare ca piatraÎncepusem să ar prin văzduhCa săgeataMă trăgeam dintr-o parteA inimii sfinteCătre cealaltăPendulamÎntre arătarea răsărituluiŞi iritarea apusuluiEramCa un o sine bezmeticăZvârcolind aerulSpre a scăpa de întuneric Lumina

GLACIARĂ

Înspre iarnăSe departă fiinţareaCând cărareaSe ascunde priviriiTrupul se uităSub imaculateleÎngheţateleLacrimi cereşti

ROCADA

Întoarce obrazulÎnspre palmacare de abia aşteaptăsă fie lovităEvităMomentul de cumpănăCare se creeazăMimeazăSuferinţaCu îngăduinţa duşmanuluiPrintr-un zâmbet largDe mulţumireSpunându-i- Mă iartă!

SANCTIFICARE

ResturiDe cer promisCad peste fruntea meaAvalanşe Peste sufletu-mi rătăcitO floareÎngână soareleŞi Începe să ningăCu steleDe parcă în neantA venit toamnaPrea târziu

HOTARE (X)

În fiecare din noi e o cartenedeschisă încăori nici măcar căutatăAcolo se aflăalături de cele ce-au fostde cele ce suntşi latentele manifestări viitoare aşteptând firul poveştii să ajungă la ele

Vin de demultŞi vin de departeTalpa mă ardeOchiul mereu către nordUn fiordMi-e trăireaCălător fără ţintăIvire ce-alintăFără de ştireTotem în mişcareChemând sufleteleÎnchinare a frunţiiCătre unirea degetelorŢi-am făcut semn omuleCuvântulSfântul sunet

Ce mă urmeazăPleacă genunchiulÎn podul palmeiŞi aşteaptăAptă să-ţi fieFireaCând voi ajungeVin de demultŞi vin de departePentru fiecareÎn parte

HOTARE (IX)

Fereastra pe care nu potS-o deschidEste o limită pietrificatăÎntre mine şi lumeStatuare clepsidreCu trup sfârtecat în prim-planuriDe secundare antumeNesfârşiri şi contrasteNelămurite în sensAglomerat în matriceaFirescului osDestinulStors de hazard

HOTARE (VIII)

GraiulRaiul sunetuluiDacă scriu un cuvânt Misterul începe să capete recunoaştereGândurile aripi prindClipele conturŞi se aşeazăÎn ţara caldă a paginii

Trag aer în pieptŞi încep să transcriu linişteaE iarnăOraşul doarmeCăutândDrumul de întoarcereÎn graiul de început

HOTARE (VII)

AşteptândO altă dimensiunePrimăvara Pomii au înfloritIubireaÎncă odatăScuturându-şi petaleleÎnfructându-se

HOTARE(VI)

Estuare sentimentale

Constelaţii licitând Imposibilul

HOTARE (V)

De când s-a făcut ziua Noaptea şi-a stins luminile Spre a nu se confunda Şi-a plecat

HOTARE (IV)

Germeni De luminăAncoraţi în neant

Beatitudinea sferelorInterioare

HOTARE (III)

FrumosulEste o nuanţăFără de careMatricea umanăS-ar năruiÎnlăuntru

HOTARE (II)

Se ascunde în sine infinitul Orele ameţite-n întoarceriRepetate adieri ClipelorAlintând nefirescul

HOTARE (I)

Vin de departeca un vânt despletitmângâind amurguri înfocatestrânse pe obrazul îngheţat al zăpeziiVin de demultca o şoaptăîncrustată-n secunde pătratedevorând vremelnicul vulnerabil Nu ştiu de undenu ştiu de cândîmi amintesc doar de ceo peregrinarede-a lungul timpului căutând pământ fertilde sădire a luminii înţelegerii

NEGOCIEREA

Se ceartă firea cu nefireaTăcutul înfruntând vacarmulŞi haosul cu ordinea plăpândădintre iertare şi osândă

O cerere lipsită de ofertă -Credinţa într-o stea incertă

SINELUI

- Ia-mă şi du-mă,în liniştea fânuluişi a căderii stelelorprivite din podul şopronuluiMirosul de plante uscateşi cântecul greieruluiundeva, în noapteşoapte de frunzerăscolite de-o adiere uşoarăO sfoară de vistrăgându-mă înadinscătre sineCa pe o barcă pierdută-n furtunămă cheamă spre tinetrecutulO carte deschisă la întâmplarede-o aripămuiată în sângele copilărieiŞi un înger plângândpe umărul meurătăcitşoptind- Ia-mă cu tine Frate!

REVOLUŢIE

Temeri şi aşteptăriPrimăvară şi stăriIubiri nesigureCredinţe nesigureApunândArderi de totPână la osFără folosBarzii ucişiGuru şi RishiTransformaţi în proscrişiBalade uitateDespre ceruri pătateDe sângeJucăuşeLumini şi umbreSumbreUn capăt de drumScrumFumegând în răscruceCruce din ce în ce mai greaPurtată în neştire

FIRESC

Când vrei să strigiÎnchide guraCând vrei să veziÎnchide ochiiCând vrei să auziAstupă-ţi urechileDoare recrutarea secundelor pentruMarşul timpuluiSe întâmplăSauIrosirea paşilor în dimensiunea nesigurăA existenţeiO lacrimă demonstrândFirescul căderiiDintr-un ochiCăutând umbrele unui vis

NECUPRINDERE

Să fii tu însuţiS-a spusŞi am tăcutCel mai de sine conştient arboreVânturi mă vânauLuându-se la întrecereCu lacrima izvorândă Spre rădăcina ierbiiMă deschideam ca o floarePolenizând albineleCu mierea sufletului meu Să nască faguri de cuvinteInvadam grădiniCu lumina mea de iubireDeclarându-mă frate de sângePrin spinCu trandafiriiSau ridicam în valea secată a palmeiVreo sămânţă de macS-o culeagă soareleSpre a răsări la sfârşitLanuri de petalePe necuprinderea mea

ORAŞUL LUI

Un oraşUndeva în lumeO speranţă anumeCurgând încontinuuPrin acelaşi vadSuflete legănateDe-aceleaşi repetabile adieriCoborând dinspre munteUn loc de povesteDe Măiestre TăceriŞi fără de sfârşit săruturiDe spade şi scuturiLegănate în cântec şi jocFără hodină până la sorocUn loc undeva în tineÎn fiecare din noiRenăscândUn şuvoi de iubire

DISCURS

SimpluFără o poveste auxiliarăDespre plăcerea de-a trăiÎntr-o lume bizarăTotemul viselor tinereţii-n extazŞi credinţa în binePervazPeste care privirease aruncă-n neştireSau complexUn reflex al mulţimii de sensuriRestrânseConstrânse

ŢARCUL

UşilePorţileIntrări şi ieşiriÎntr-un sensInversMereuLabirintul obscurCa un turDe forţăFără torţăBâjbâindCătre raiCai înşeuaţiÎnşelaţiDe stăpânUşile grajdului s-au deschisPuteţi alergaÎn ţarculLibertăţii legale

TU, IMN…

S-a pus din nou un clopot să cuvânteDespre trecutul fără de prihanăAl celui care astăzi nu mai esteDecât lumină pentru-a vieţii hranăMă-ntunecă izbirea într-o dungăŞi ochiul îmi inundă cu tristeţeCă iată cuvântarea îşi pierde una din AlteţeDe ce se-ncumetă destinulsă ne-adapeDin a iubirii curgere divinăCa mai apoi să ne suprime-nvăţulLăsându-ne în locDoar picături de vinăÎn versuri şi credinţăSufletu-ţi se-ascundeÎn patria cea fără de hotarePoeziaZic ZăuCă îmi e dor de tine AlexandreTu imnAl dragostei de România

ZILE NEHOTĂRÂTE

Din ceaşcă aburi dănţuiescÎn sunete neauziteŞi în ferestre aburitePalide raze se lovescPe drumuriCarele scârţâie greoiSub apăsare de recoltePe-o creangă se ascut revolteCulorile-n penel sunt mai posomorâteŞiMuntele e mai stingherZilele încă nehotărâteMai stauÎn al toamnei ungher

VIBRAŢII

TăcereaSculptură de aer vibrândCând plouăConsoanele prind formăStreşinaOrga prin careNorul îşi expune partituraCerul pluteşteîn fiecare picăturăStrăfulgeratăDin când în cândDe sunet

ŞI ATÂT

TristeţeaTriunghi rănitDe un cercPlin de sineVisând sferaMereu în afara eiCredinţaUn colţ de penumbrăÎn care luminaSe joacă cu întunericulAmăgindu-l

Dumnezeu …Şi atât

ÎN ZADAR

Şi mi-am spusAcute gânduri, două-treiAşa, de la obrazÎnspre ochiul ce se-ntoarce înlăuntruCu-ntunericCu luminăDupă cazDupă cumRealul travestitSe deshumeazăSurâzând în lacrimi de topazNu căta în desluşiri de soartăPoartă descuiată oriUn felinarBâlbâind prin ceaţăLicăriri promise în zadar,Inorogu-ţi sufletLasă-l ca să pascăPe câmpii Stropite cu nectarDin carafa Zeilor olimpiciAmeţiţi de harCare-aruncă-n hăuriZarurile sorţii

ECOUL

Zgomotul pietrei căzândÎn prăpastia nesfârşităCa un cântec solitar IzbindÎn arcadele răsturnateAle trecutuluiŞi ecoulCa un refren rotundPentru careMâine Voi redeveni Piatră cubicăSub roţile de caleaşcăAle timpului

DARUL

Îţi spunIubirea e răul de carese agaţă sufletu-miDin fireCăutând suferinţaCa o albină flămândăPrea otrăvită cu nectar

Îmi spunBeaBeaIată floareaAtrăgătoarea ispită

De sete Gust foculPână la cenuşă Eu ţieArderea-mi dărui-voiTu mieLasă-mi putinţa de-a arde

SÂMBURI

Cuvintele ca şi nucileAu coaja prea tareOamenii vor mereuSă găsească sâmburiiDe adevăr

CAUZA

Mi-e inima însângeratăDe lacrima taCăzută-n miezul iernii meleSudoarea galaxiilorSurvolând universulMi-e glasul spre roşu deplasatDin cauza prafului cosmicCăzut în privireLumina tamă în penumbră depuneIar eu de tristeţeMă închin jertfă dragonuluiCare-mi devora strălucireaMonah al clipeiÎn sihăstria întunecării

TÂLC

Mai mult decât astăzi e mâineMai puţin decât ieri nu-i nimicE-o întoarcere veşnică-n sineCel ce-a fost e aiciŞi-o să vinăVă zic

CÂTE?

Cu câte lacrimiTrebuie să provocRevărsarea înapoiA clipei deja trecute În soliloc

DE TOAMNĂ

A doua naştereEste cea care te eliberează sau tecondamnăPaşi pe un caldarâm uscatÎngheţat dejaÎntr-un sfârşit de toamnăNu peste mult timp stelele vor începe săcadăLuna va împunge întunericulCum o pasăre de noapteMânată de instinctVoi zburaspre tărâmuri numai ale meleGonit de nelinişti eterneÎncă privirea-mi ia forme ciudate decopacidezveliţi în cădereDe fiinţeGrăbiteSpre locuri absentePe străzi indecenteParadisuriMizere

Nu ştiu încotro e limanul

Că m-aş oprisă mai trag sufletul spre mineDar vremurile sunt din ce în ce mai puţineMai neajunse îmi par

PaşiPe un caldarâm uscatÎngheţat de spaima sfârşitului… de toamnă

SEMNUL PREDESTINAT

Mă voi întoarceDesigurPentru a vă povestiCum lumina se prefaceÎn viaţăCum viaţaÎn învăţareO singură floare eştiPe un câmp fără marginiPe urmă Lup singuraticŞi omCăutând drumulVă voi povestiDespre toateÎn clipa cândLumânarea va tremuraSemnulPredestinat schimbăriiCuvântuluiDintr-o datăÎn pasăre