"Vine o vreme cand realizezi ca tot ce ai trait au fost doar iluzii...realizezi ca ai pus sufletul in

palma unor oameni care nu au stiut sa il pretuiasca...iar tot ce au facut a fost sa il arda ,putin cate

putin. Si totusi mergi mai departe de fiecare data pe drumul vietii...un drum pe care trebuie sa il

strabati pana la capat...un drum cu multe denivelari dar nu depinde de tine unde este acel capat. Tot ce

trebuie sa faci este sa il urmezi pas cu pas. Uneori poate din neatentie te impiedici si cazi, dar te ridici,

chiar daca fiecare cazatura doare, iti speli cicatricile cu lacrimi sperand ca de acum incolo drumul va

fi drept. Dar oare va fi? Tu stii bine ca nu,dar iti impui sa crezi asta,cum altfel vei merge mai departe?

Incerci sa intelegi de ce oamenii pe care ii iubesti cel mai mult, te dezamagesc cumplit...de ce iti

confunda bunatatea cu naivitatea, de ce iti vad greselile dar nu si partea buna?de ce unii intineaza

iubirea transformand-o in sclavie?de ce se cred indreptatiti sa fure viata celor ce se ofera lor cu toata

fiinta?...Nimeni nu are putere asupra nimanui de pe pamant...toti suntem egali...toti avem un suflet...Nu

sunt perfecta si nici nu pretind a fi, am greselile mele , poate...sau mai degraba cu siguranta am ranit

oameni dar, niciodata voit. Am invatat sa raspund raului cu bine si cel mai important pentru mine este

ca am invatat sa iert, sa nu port pica nimanui, oricat de mult m-ar fi facut sa sufar..un singur lucru nu

pot face...nu pot uita...Vine o vreme cand iti dai seama ca fiecare bucurie sau zambet tine pret de o

clipa...ca tot ce dai e gratis iar ce primesti are un pret...Realizezi ca iubirea este puntea pe care se

plimba durerea dar te incapatanezi sa mergi pe ea. Aproape ca nu mai este ceva care sa te

sperie ,devii imun la suferinta si tot ceea ce iti ramane de facut este sa iti tii sufletul strans in

palma,sa-ti protejezi farama de lumina, apoi...sa ridici ochii spre cer...stii bine ca de acolo vine,

IUBIREA,IERTAREA,JUDECATA,PUTEREA de a merge mai departe."

Dragostea e firul de aţă de care ne agăţăm, cu disperare. Ploaia de vară, care cade pe noi

când nu avem umbrelă sau o pelerină la îndemână, e sentimentul de eliberare atunci când iubeşti. El, e

evadarea ta către înfinit.

Şi totuşi, de unde vine dragostea? De unde toate aceste sentimente puternice, pe care le

simţim? Fluturaşii din stomac, iţi dau mari bătăi de cap atunci când iubeşti pe cineva. Şi eşti dispus

să-i oferi tot persoanei iubite. Cât de dispus eşti, să rişti? Să te arunci în joc, fără să te uiţi în urmă şi

fără să-ţi pese de urmări. Nu ştii. Eşti confuz. Se nasc în tine sentimente, pe care cu greu reuşeşti să le

stăpâneşti. Şi cauţi dragostea oriunde, şi sub orice formă. Dar cel mai des ţi se întâmplă, să dai peste o

dragoste de vară. Nu scapi de ea. Eşti obligat să-i faci jocul. Pentru că durează în timp, se termină

prea repde şi lasă în tine un dor care te apasă în timp. Aşa e dragostea de vară. Şi mai amuzant, că ai

impresia că merită să alergi toată viaţa după tot ce s-a întâmplat în aceea perioadă. Realitatea şi visul

se împlestesc foarte bine. De ce nu reuşim să facem deosebirea dintre ele? Pentru că noi oamenii,

suntem făcuţi să cădem în vis. Astfel, ignorăm realitatea de cele mai multe ori. Căutăm romantismul

din filme, sau cel de altădată. Ne agăţăm de un mit, în care credem din ce in ce mai tare. Şi ajungem să

suferim. Pentru că asa suntem făcuţi, când găsim dragostea. Suferim, pentru că îi dăm drumul din

mână. Şi ajungem să spunem, că tot ce facem este din greşeală. Dar nu învăţăm din greşelile noastre?

Lăsăm pe alţii, să plătească pentru ele? Dragostea e furnicarul de săruturi, atunci când cuvintele sunt

de prisos. Dragostea, poate fi prietena ta cea mai bună, atunci când cartea de credit nu mai este

valabilă sau acceptată in marile magazine. Dragostea lasa în urmă, după ce se stinge, amintiri. Le

risipim,după, în aer şi în timp. Stăm degeaba şi spunem multe. Dar nu acţionăm. Analizăm şi

întoarcem acest fenomen, pe toate părţile. Totul pentru ce, dacă nu trăim pe pielea noastră amestecul

de sentimente profunde? Poţi spune 'te iubesc' în mii de feluri, dar numai într-un singur mod o spui cu

adevărat. Nu caut o definiţie, vreau să înţeleg dragostea. Iar dacă asta înseamnă să trec prin suferinţe,

îţi accept jocul viaţă.