Raport privind “Monitorizarea dreptului la educaţie şi timp liber”

rezultat al instrumentului de culegere de date în cadrul proiectului implementat de FONPC în parteneriat cu Asociaţia SOS Satele Copiilor România şi desfăşurat în cadrul

Parteneriatului privilegiat gestionat de SOS Satele Copiilor Danemarca şi finanţat de Fundaţiile Velux – componenta „Micro-granturi – paşi către autonomie”

I. Informaţii generale cantitative despre respondenţi: Numarul de chestionare prelucrate -27Aria : localitatea Brăila Mediul : urban 100%Interval de vechime în activitate cu /pentru copii :

1-10 ani, 62, 96 % 10-20 ani, 14,81 % Peste 20 de ani , 22,23 %

Respondenții au fost: 13 din instituții publice: DGASPC -2, unități de învățământ - 7, școala speciala -4, 14 din organizații nonguvernamentale

II. Informaţii generale calitative despre respondenţi şi procesul de aplicare

Procesul de aplicare s-a desfășurat normal fără disfuncții. Atât la nivel managerial cat și la nivel de respondenți- personal de executie sau din

servicii s-a manifestat deschidere față de procesul de monitorizare Se confirmă astfel interesul față de monitorizarea respectării dreptului la educaţie şi timp

liber al copiilor . Toți respondenții și reprezentanții instituțiilor au apreciat pozitiv această oportunitate de a

evalua, monitoriza și raporta situația respectării drepturilor copilului în România. S-a subliniat necesitatea finalizării unui astfel de demers prin luarea de măsuri concrete

prin care să se diminueze / elimine total limitările accesului tuturor copiilor la educație Din păcate însă sunt puține inițiative concrete în acest sens și multe din ele ating doar

stadiul de monitorizare și raportare Ce facem DUPĂ ? este întrebarea pusă in procent majoritar ( 25 din 27 ) de respondenții

din toate instituțiile în care au fost aplicate chestionare

III. Informaţii specifice cantitative: În proporție majoritară, respondenții consideră că :

1. sarcina respectării Convenţiei internaţionale cu privire la drepturile copilului revine atât fiecărei instituţii separat cât și administrației centrale sau locale care ar trebui să practice politici de abordare integrată a copilului în virtutea respectării drepturilor prevăzute de legislaţie- 75 %

2. prevederile Convenţiei internaţionale cu privire la drepturile copilului se regăsesc/ ar trebui să se regăsească în documentele care vizează dezvoltarea capacităţii instituţionale a instituţiilor educaţionale la toate nivelele-77 %

3. legislaţia din România respectă principiile generale enunţate în Convenţia internaţională cu privire la dreptul copilului la educație în mare măsură-61 %

4. legislaţia din România prevede şi asigură accesul egal la educaţie pentru toţi copiii în mare măsură și în foarete mare măsură 47% și respectiv 21 %. Dar un procent destul de mare - 32 % apreciază că legislaţia din România prevede şi asigură accesul egal la educaţie pentru toţi copiii în mică măsură

5. la nivelul unităţilor de învăţământ nu există suficiente resurse umane şi materiale necesare desfăşurării optime a activităţilor educaţionale și de recreere. Fapt confirmat și de interviul conducătorilor unităților de educație . Nu există linie de buget acoperită cu această destinație deși legislația prevede acest lucru

6. în comunitate sunt sau au fost implementate proiecte/ programe/ măsuri care să promoveze respectarea dreptului copilului la educație 46 % ; exemplificări : (CESPET, rețele comunitare pentru prevenirea abandonului scolar, “Consiliul Copiilor Spune!). De remarcat numărul mic de exemplificări deși există numeroase proiecte

7. nu știu dacă în comunitate au fost implementate proiecte/ programe/ măsuri destinate în mod special integrării sociale a copiilor care sunt în grija unor instituţii sau care beneficiază de alte măsuri de protecție (asistent maternal, plasament în regim de urgență, etc.)- 57 %

8. parteneriatele interinstituţionale în implementarea proiectelor care promovează dreptul la educație sunt foarte importante 69 % iar 12 % că sunt sunt constructive, dar nu obligatorii

9. parteneriatul încheiat între instituţiile publice şi ONG-uri pentru implementarea unor proiecte destinate respectării dreptului la educație al copiilor este foarte important – 77 % și că fiecare institutţie trebuie să aibă proiecte separate în beneficiul copiilor- 23 %. Remarcăm faptul că nici un respondent nu a fost de acord cu ideea că parteneriatele dintre instituţiile publice şi ONG-uri nu sunt funcţionale

10.principiile educaţiei incluzive au în vedere: copiii cu dizabilităţi- 52% toți copiii – 30 % copiii care provin din grupuri vulnerabile (copii săraci, copii fară familie,etc.) 18 %

11.programele şcolare sau activităţile extraşcolare ar trebui să conţină sau conţin deja elemente de prevenire a violenţei asupra copilului? Da (orele de consiliere, colaborarea cu politia, tematica) această componentă nu există în curriculum şi ar trebui introdusă- 24 % ar fi util să existe, în special ca măsură de prevenţie- 64 % în procent de 100 % respondenții apreciază că violenţa este o problemă

12.sistemul educațional are instrumente eficiente pentru prevenirea abandonului școlar, 88%

13.problema abandonului școlar este o problemă complexă, a întregii societăți, și necesită o abordare pluridisciplinară 100%. Cu adevărat problema abandonului școlar este una complexă iar ignorarea ei , sau abordarea simplista doar in cadrul sistemului de educație nu poate identifica soluțiile la problemele generate de abandon . Abandonul școlar este un indicator social și nu doar educațional . abandonul școlar generează două mari întrebări pentru factorii decizionali De ce un copil abandonează școala ? Ce face un copil cănd nu merge la școală Poveștile de viață –răspunsuri la aceste întrebări, sunt cele care ar trebui sa stea la

baza strategiilor și planurilor de acțiune viitoare

14.numărul de ore petrecute la școală de către elevi respectă dreptul acestora la timp liber în mare măsură 77%, ceea ce vine în contradicție cu aprecierile părinților și ale copiilor mai ales din ciclul primar și gimnazial

15.obligațiile școlare (teme, meditații, olimpiade, etc.) respectă dreptul la timp liber al copilului mare măsură, 70% . Aprecieri similare ca la itemul 15

16. În oferta educațională a școlilor din România se regăsesc activități de educație non-formală

(activități sportive, cluburi ale elevilor, cercuri tematice, etc.) fiecare unitate școlară are în ofertă cel puțin o astfel de activitate 37 % oferta de programe de educație non-formală se poate regăsi în majoritatea școlilor

37 % Doar 19 % apreciază ca insuficientă oferta activităților nonformale

17.nu toți copii au acces la programe de educație non-formală - 57 % . Aspect îngrijorător mai ales că respondenții provin din mediul urban unde există mai multe posibilități de activități nonformale . Este posibil ca acest procent să fie mai mare pentru mediul rural

18.programele de educație non-formală sunt distribuite teritorial uniform (acoperă toate școlile, inclusiv cele din mediul rural, de la periferia orașelor, din comunități izolate, etc.) - 74 % . Un procent mare raportat la realitate . Este recunoscut faptul că programele de educație non-formală NU sunt distribuite teritorial uniform

19.principalele motive pentru care accesul copiilor la programele de educație non-formală ar putea fi restricționat sunt : a) lipsa unor astfel de programe -21%b) costurile implicate (taxe de participare, prețul unor materiale folosite, echipamente)- 21 %c) lipsa de implicare a familiei și copilului- 44 %d) dizabilitatea copilului 6 %e) discriminarea- 8 %

Apreciem ca nejustificată și eronată aprecierea că dizabilitatea restricționeaz accesul la programe nonformale . Nu dizabilitatea reprezintă barierea ci mediul insuficient adaptat și atitudinile discriminatorii .

20.nu există manifestări culturale, sportive, de participare civică sau de petrecere a timpului liber care sa se desfăşoare cu regularitate şi în care să fie incluşi copiii - 56 % . Un procent destul de mare iar numărul de exemplificări este mic (Studiul instrumentului muzical, competitii sportive, excursii, concursuri judetene, serbari, Palatul Copiilor, cluburi scolare, activitati de socializare, SNAC)

21.că oferta altor furnizori de educație (cluburi ale elevilor, ONG-uri, firme specializate, etc.) acoperă cererea de astfel de servicii în mică măsură, 63 %

22. în instituţii se promovează participarea activă a copilului la viaţa culturală şi socială 60 % și doar 24 % apreciază că se promovează Convenţia internaţională cu privire la drepturile copilului.

23. la întrebarea dacă valorile minorităţilor naţionale sunt reflectate în practica educaţională un procent mare de 62 % au apreciat că nu este cazul, nu avem sau nu lucrăm cu copii care provin din rândul minorităţilor 62% ,

24.valorile democratice ale statului sunt reflectate suficient în manualele, programa şcolară, materialele didactice utilizate în prezent- Da 83% dar fără argumentare

25.majoritatea respondenților au apreciat ca INSUFICIENTĂ implicarea copiilor în următoarele domenii

procesul de luare a deciziilor în şcoală procesul consultativ de elaborare a legilor, a actelor normative şi a strategiilor din

domeniul educaţiei elaborarea ofertei de activităţi educative din programa şcolară

Remarcăm: aprecieri cu foarte bine în procent mare pentru implicarea copiilor în acţiuni de

voluntariat. E posibil ca acest fapt să aibă la bază calificativele din grilele de aprecierea ale activității cadrelor didactice

nici o apreciere de foarte bine referitoare la procesul consultativ de elaborarea a legilor / actelor normative /strategiilor din domeniul educației

26.că participarea elevilor la deciziile care se iau în școală: este foarte necesară și este o practică curentă- DOAR 11% este necesară, dar nu este o practică curentă- 78 %

Aprecierea că participarea elevilor la deciziile care se iau în școală nu este o practică curentă de către 78 % din respondenți reflecă faptul că

în multe școli procesul de consultare are la bază repere subiective nu se cunosc suficient tehnicile de consultare nu se aplică normele din regulamente , legi cu privire la consultare

27. în cazul în care se aplică sancțiuni unui copil, considerați este absolut necesar ca acesta să se exprime asupra situației sau faptei care a condus la sancționare- Da 72 %, opinia lui fiind importantă

IV . Concluzii:Chiar dacă chestionarele completate nu sunt în număr foarte mare, răspunsurile pot oferi cadrul

pentru reflecție și acțiune. Temele de reflecție ar trebui centrate pe subiectele cele mai delicate și

sensibil legate de respectarea dreptului la educație și timp liber

- Abandon școlar cu problemele conexe : sărăcie , droguri, alcool , exploatare prin muncă , trafic

de ființe umane ,

- Acces egal la educație pentru copiii cu dizabilități și nediscriminare în procesul de incluziune școlară , părinți plecați - Resurse umane si materiale insuficiente pentru educația copiilor în școală și în comunitate

- Programe de petrecerea a timpului liber pentru TOȚI copiii din TOATE mediile

- Consultarea copiilor cu privire la tot ceea ce-i privește

- Respectarea celei mai elementare norme de către toți adulții atunci când la mijloc sunt copiii

- Acțiune pe pricipiul Un copil fericit azi este un adult implinit măine

Profesor Teodora Ilie

Președinte

Organizația TREBUIE! Filiala Brăila

Centralizarea chestionarelor1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

Centralizarea chestionarelor pe institutii1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.