· Web viewPozarea cablurilor, executarea lucrarilor de înnadire sunt lucrari ce...

Transportul si distributia energiei electrice – Lucrari practice

Universitatea OradeaFacultatea de Inginerie Electrica si Tehnologia Informatiei

Transportul si Distribuția Energiei Electrice

Lucrări de Laborator

Prof.univ.dr.ing. Ovidiu Popovici

2008

1


CUPRINS

1. Tehnica securitatii muncii Norme de protectia muncii si prim ajutor in instalatiile de transport si distributia energiei electrice

2. Elemente tehnologice privind constructia, intretinerea si exploatarea LEA3. Elemente tehnologice privind constructia, intretinerea si exploatarea LEC4. Incercarea intreruptoarelor de medie tensiune5. Alegerea aparatelor de ît folosite in distributia energiei electrice6. Obtinerea tensiunilor continue de la medie tensiune cu ajutorul redresoarelor statice de putere, pentru tractiunea urbana7. Conducerea operativa prin dispecerat

a exploatarii unei statii electrice de distributie

2


Lucrarea 1

Tehnica securitatii muncii Norme de protectia muncii si prim ajutor in

instalatiile de transport si distributia energiei electrice

3


1.Scopul lucrarii

Insusirea de catre studenti a Normelor de protectia muncii din centralele si statiile de distributie a energiei electrice, precum si a Normelor de prim ajutor in caz de accidente.

2.Programul lucrarii

Se vor prezenta si apoi se vor exemplifica masurile de prim ajutor in caz de electrocutare, scoaterea de sub actiunea curentului electric, metode de resuscitare, respiratia artificiala, folosirea diverselor aparate de respiratie artificiala, anuntarea in paralel cu interventia asupra accidentatului a salvarii, pompierilor.

Se vor prezenta Normele de protectie a muncii in instalatiile electrice din centralele si statiile de distributie a energiei electrice.

Se va prezenta studentilor o statistica a accidentelor de munca de la Electrica S.A.Oradea, din ultimii 10 ani.

3.Verficarea cunostintelor

-Se va face verificarea cunostintelor dobindite de studenti printr-un test scris de 15 minute , in care se vor pune 10 intrebari legate de NPM si NPA in instalatiile electrice.

-Studentii vor semna o fisa de luare la cunostinta , privind Normele de protectie a muncii in instalatiile electrice si Normele de prim ajutor acordat in caz de electrocutare.

4


NORME DE PROTECŢIE A MUNCII ÎN INSTALAŢIILE ELECTRICE DIN CENTRALE ŞI STAŢII.

REGULI DE LUCRU ÎN LABORATOR. PRIMUL AJUTOR ACORDAT UNUI

ACCIDENTAT PRIN ELECTROCUTARE

1.1. SCOPUL URMĂRITLucrătorii din instalaţiile electroenergetice pot fi admişi la lucru numai în cazurile

când - fiind supuşi la testări periodice - dovedesc o temeinică cunoaştere a normelor de protecţie a muncii (NPM). Ca urmare, înainte de a pune instalaţiile din laborator sub tensiune se vor studia câteva dintre principalele reguli de electrosecuritate care trebuie respectate atât în laborator, cât şi în orice altă staţie a sistemului electroenergetic.

1.2. REGULI DE LUCRU ÎN LABORATORPrin lucrările efectuate in cadrul disciplinei de laborator la Transportul si distributia

energiei electrice, se urmăreşte familiarizarea viitorilor ingineri cu condiţiile reale de funcţionare şi exploatare din instalaţiile electrice ale centralelor şi staţiilor.

Avându-se în vedere acest scop principal, staţiile din laborator trebuie considerate că funcţionează la înaltă tensiune (chiar dacă în realitate funcţionarea are loc la joasă tensiune) şi trebuie însuşite şi respectate cu stricteţe prevederile normativelor şi regulamentelor în vigoare în instalaţiile noastre electroenergetice.

În cele ce urmează se vor enunţa doar câteva reguli cu caracter general care trebuie respectate în laborator: o lucrare poate fi efectuată numai de către studenţii care dovedesc în prealabil că şi-au

însuşit principalele cunoştinţe teoretice şi normele de protecţie a muncii prezentate în laborator;

fără aprobarea cadrelor didactice sau a personalului din laborator sunt interzise: - îndepărtarea îngrădirilor de protecţie ale celulelor şi pătrunderea dincolo de acestea;

- manevrarea oricărei chei sau manete de reglaj;- demontarea oricărui releu sau a altei instalaţii din laborator.

lucrările vor trebui efectuate cu atenţie şi seriozitate.În întreaga lor activitate profesională, viitori ingineri energeticieni au ca îndatoriri

principale educarea din punct de vedere etic şi îndrumarea continuă a studiului pentru reîmprospătarea şi completarea cunoştinţelor de protecţie a muncii şi profesionale ale personalului din subordine. Fiind consideraţi direct răspunzători de abaterile în serviciu ale personalului pe care au datoria să-l educe, ei trebuie să verifice - la termene reglementate - cunoştinţele acestuia şi să ia măsuri de sancţionare în cazurile de încălcare a prevederilor în vigoare.

1.3. MĂSURI DE PRIM AJUTOR ÎN CAZ DE ELECTROCUTARE1.3.1. Este esenţial de reţinut că accidentele prin electrocutare pot avea loc numai în cazul nerespectării normelor de electrosecuritate. Se impune deci respectarea acestor norme cu toată seriozitatea, chiar dacă uneori ele par elementare.

Avându-se totuşi în vedere eventualitatea unor neglijenţe, trebuie cunoscute temeinic măsurile primului ajutor care se dă unui accidentat prin electrocutare .

Efectele curentului electric asupra unui accidentat pot fi: oprirea respiraţiei sau a bătăilor inimii (uneori şi cu pierderea totală a cunoştinţei), ceea ce

nu-i permite accidentatului să se salveze singur; arsuri ale pielii; fenomene de orbire.

5


1.3.2. Prelungirea efectului de electrocutare poate conduce la pierderea vieţii. De aceea un accidentat prin electrocutare trebuie în primul rând scos cât mai repede de sub acţiunea curentului electric. Aceasta se poate realiza în mai multe moduri: prin întreruperea alimentării cu ajutorul aparatelor de deconectare din imediata apropiere

de accidentatului; de exemplu, laboratorul poate fi scos total de sub tensiune cu ajutorul întreruptorului de alimentare generală de la tabloul 10 (fig.1.2) care poate fi deconectat de la faţă locului sau - mai operativ - cu un buton special situat pe pupitrul de comandă (P02);

în cazul în care dispozitivul de deconectare automată se află la o distanţă prea mare de locul accidentului, se poate provoca acţionarea acestuia prin realizarea unui scurtcircuit cu ajutorul unui conductor sau cu un alt obiect metalic;

în cazul unei alimentări radiale de joasă tensiune, dacă se dispune de un topor cu mâner de lemn uscat sau de o altă sculă corespunzătoare, se poate trece fără ezitare la distrugerea circuitului amonte de locul în care s-a produs accidentul;

dacă metodele de mai sus nu pot fi folosite, scoaterea accidentatului de sub tensiune se va încerca prin tragere, folosind pentru aceasta cârlige sau scule cu mânere corespunzător izolate, asociate la nevoie cu suprafeţe izolante şi echipament individual de protecţie.

Trebuie subliniat în mod special că la aplicarea metodelor de mai sus se va proceda cu multă atenţie şi discernământ, aşa fel încât salvatorul să nu fie la rândul său electrocutat.

1.3.3. Imediat după ce accidentatul a fost scos de sub acţiunea curentului electric, în cazul în care acesta şi-a pierdut cunoştinţa, i se va face respiraţie artificială, care se va continua fără întrerupere până la revenirea la normal sau până la venirea medicului. Înainte de a recurge la respiraţie artificială este necesar:

să se elibereze accidentatul cât mai repede de îmbrăcămintea care i-ar putea stingheri respiraţia;

să se descleşteze dinţii accidentatului, introducându-i-se între măsele o scândurică, o placă metalică, o coadă de lingură etc.;

să se elibereze gura accidentatului de obiecte străine, de exemplu de proteze dentare; numai dac ă este necesar , să se transporte accidentatul într-un loc apropiat, corespunzător

efectuării respiraţiei artificiale (uscat, umbrit); pentru ca limba accidentatului să nu împiedice accesul aerului în acest sens, de preferinţă cu faţă în jos.

Respiraţie artificială se poate efectua folosind diverse metode: metode de respiraţie artificială prin insuflare (gură la gură sau gură la nas), metode de respiraţie artificială manuală (Schaeffer, Sylvester-Brosch etc.) metode de respiraţie artificială cu ajutorul aparatelor speciale.

1.3.3.1. Metode de respiraţie artificială prin insuflare

Accidentatul se aşează pe spate, pe un teren tare, iar salvatorul se va aşeza lateral faţă de accidentat, în zona capului. Căile respiratorii ale accidentatului vor fi degajate. Ceafa accidentatului va fi ridicată, pentru a permite aplecarea capului pe spate.

A. Metoda de respiraţie “gură la nas“. Această metodă se compune din doi timpi care se repetă ciclic.

Timpul de inspira ţ ie al accidentatului coincide cu timpul de expiraţie al salvatorului. Salvatorul inspiră adânc un volum aproximativ dublu de aer faţă de o inspiraţie normală şi aplicând gura larg deschisă în jurul nasului accidentatului cât mai etanş cu putinţă, expiră acest aer. În tot acest timp salvatorul va apăsa pe buza inferioară a accidentatului cu degetul pentru a-i ţine gura închisă.

6


Timpul de expira ţ ie al accidentatului coincide cu timpul de inspiraţie al salvatorului. Se degajează faţa accidentatului şi se slăbeşte presiunea pe buza inferioară pentru ca expiraţia accidentatului să se producă liber. În acest timp, salvatorul inspiră din nou aer, pregătindu-se pentru timpul următor.

Ciclul de inspiraţie - expiraţie se repetă în cadenţă de 15 insuflaţii pe minut, fiecare timp de inspiraţie, respectiv de expiraţie, durând cca.2 secunde.B. Metoda de respiraţie “gură la gură“. Această metodă este analoagă primei metode, cu deosebire că insuflarea aerului se face prin aplicarea gurii salvatorului, bine deschisă, în jurul gurii accidentatului, avându-se grijă în acest caz ca nările să fie blocate. Expiraţia accidentatului se face de asemenea liber.

1.3.3.2. Metode de respiraţie artificială manuală

A. Metoda Schaeffer. Această metodă poate fi întrebuinţată dacă accidentatul nu prezintă fracturi ale toracelui sau ale coloanei vertebrale. Se culcă accidentatul cu faţă în jos, cu braţele întinse în lungul corpului. Eventual una din mâini se aşează sub cap. Capul va fi întors într-o parte, astfel încât, pe de o parte, căile respiratorii ale accidentatului să fie degajate, iar pe de altă parte, salvatorul să poată interveni pentru a verifica dacă limba nu blochează căile respiratorii ale accidentatului. Salvatorul se aşează în genunchi deasupra accidentatului şi aşează palmele pe coastele inferioare, apucându-le lateral ca în figura 3.1.

Fig.3.1. Respiraţia artificială după metoda Schaeffer:a - expiraţia; b - inspiraţia

Numărând unu, doi, trei, corpul salvatorului se va apleca treptat înainte, apăsând coastele accidentatului (expiraţie). Fără a ridica mâinile de pe spinarea accidentatului, salvatorul revine brusc în poziţia iniţială (inspiraţie). După ce a numărat patru, cinci, şase, salvatorul se va apleca cu greutatea corpului său pe mâinile întinse, numărând din nou unu, doi, trei etc.B. Metoda Sylvester-Brosch. Accidentatul este aşezat pe spate cu un sul de haine sub omoplaţi. Luând aceleaşi măsuri de supraveghere a căilor respiratorii ca şi la metoda Schaeffer, salvatorul se aşează la capul accidentatului, în poziţia ghemuit şi apucând mâinile accidentatului lângă coate, le apasă încet pe părţile laterale ale pieptului acestuia (expiraţie). Numărând unu, doi, trei, ridică mâinile accidentatului şi i le dă peste cap (inspiraţie); numărând apoi patru, cinci, şase, apasă din nou măinile pe piept etc. (fig.3.2).

Fig.3.2. Respiraţia artificială după metoda Sylvester-Brosch:a - expiraţia; b - inspiraţia

3.3.3.3. Metode de respiraţie artificială cu aparat special

7


Printre deficienţele metodelor prezentate mai sus, este de menţionat în mod special efortul fizic deosebit, care poate fi necesar uneori mai multe ore în şir. Este deci mai avantajos de a se face respiraţia artificială cu un aparat special, desigur cu condiţia de a dispune în momentul respectiv de un astfel de aparat şi de a i se cunoaşte bine modul de folosire, pentru a se putea interveni prompt.

Dintre numeroasele tipuri existente, în cele ce urmează se va descrie un tip de aparat portativ existent în dotarea laboratorului.

În principiu, aparatul constă dintr-un dispozitiv de insuflat aer în formă de armonică, la care se racordează un tub gofrat de cauciuc, prevăzut cu un bloc de supape din material plastic, cu ştuţ pentru oxigen şi dispozitiv de semnalizare fonică.

De asemenea, trusa mai este prevăzută cu: trei măşti de mărimi diferite pentru aplicat pe figură (bărbat, femeie, copil), o baretă de cauciuc pentru fixarea măştii, trei pipe de mărimi diferite din material plastic pentru menţinerea gurii deschise, un deschizător de gură din metal acoperit cu plastic şi trei piese pentru conectarea aparatului la sonde traheale (fig.3.3).

Fig.3.3. Piesele componente ale aparatului pentru respiraţie artificială1 - mască ; 2 - bloc de supape; 3 - burduf; 4 - baretă de fixare;

5 - tub gofrat; 6 - deschizător de gură; 7 - piesă pentru fixarea limbii; 8 - piesă de conectare a sondelor endotraheale.

Prin pompare cu ajutorul burdufului se insuflă aerul atmosferic sau aerul îmbogăţit cu oxigen, direct în plămânii accidentatului, într-o cadenţă de 15-20 ori pe minut. In cele ce urmează se prezintă c â teva variante de folosire a aparatului .

Insuflare directă fără burduf . Se cuplează blocul de supape cu masca şi se aplică masca pe gura şi nasul accidentatului (fig.3.4.). Salvatorul suflă cu putere aerul din plămânii săi prin blocul de supape şi mască în plămânii accidentatului.

8


Pompare directă cu burduful . Se cuplează blocul de supape cu masca, se ataşează burduful de pompare la partea superioară a blocului de supape şi aplicând etanş masca pe gura şi nasul accidentatului, se pompează cu burduful, deschizându-l mai mult sau mai puţin, după volumul toracic al accidentatului (fig.3.5).

Pompare cu burduful prin furtun. Pe durata transportării accidentatului la spital sau atunci când este necesară efectuarea respiraţiei artificiale timp îndelungat, se foloseşte pomparea prin burduf fixat de centura salvatorului cu ajutorul cârligului său metalic şi legat la blocul de supape prin intermediul unui furtun de cauciuc (fig,3.6).

Protezarea respiraţiei . Acest mod poate fi practicat doar de medic. El constă în întubarea accidentatului cu sondă endotraheală şi conectarea aparatului prin intermediul unei piese speciale prevăzute la blocul de supape.

3.3.4. Dintre procedeele complementare de reanimare, care pot fi aplicate doar de personalul medical de specialitate, se aminteşte injectarea de tonice cardiace, folosirea oxigenului etc.

După recăpătarea cunoştinţei, accidentatul trebuie în continuare supravegheat. În cazul în care respiraţia se înrăutăţeşte, operaţia de reanimare trebuie reluată imediat.

9

Fig.3.4. Folosirea aparatului pentru respiraţia artificială

prin insuflare directă

Fig.3.5. Folosirea aparatului pentru respiraţia artificială

prin pompare directă cu burduful

Fig.3.6. Folosirea aparatului pentru respiraţia artificială prin pompare cu burduful

prin furtun


După recăpătarea cunoştinţei şi după ce respiraţia a devenit normală, la intervale de o oră, se va da accidentatului să bea o soluţie alcalină (300 g apă şi 5 g bicarbonat de sodiu), până la sosirea medicului sau în timpul transportului până la cel mai apropiat medic.

Pot exista cazuri în care respiraţia accidentatului să fie practic imperceptibilă şi totuşi acesta să poată fi salvat, făcându-i-se neîntrerupt respiraţia artificială, uneori chiar mai multe ore în şir (6-8 ore).

Chiar atunci când măsurile de prim ajutor par să nu dea rezultate, niciodată nu trebuie abandonată acţiunea de reanimare a accidentatului înainte de a-l încredinţa îngrijirilor unui medic.

În încheiere, subliniind încă odată că doar prin respectarea strictă a tuturor normelor de protecţie a muncii pot fi evitate accidentele prin electrocutare, se reamintesc trei elemente esenţiale, care trebuie avute în vedere în cazul unui astfel de accident:

cei prezenţi la locul accidentului trebuie în primul rând să se străduiască să-şi păstreze calmul pentru a putea acţiona eficient;

accidentatul trebuie scos imediat de sub tensiune; se trece neîntârziat la efectuarea respiraţiei artificiale, oricât de gravă ar fi electrocutarea.

Trebuie avut în vedere principiul că este mai bine să se facă respiraţia artificială ore întregi unui decedat, decât să fie lăsat să moară un om care încă mai trăieşte.

1.4. Măsuri tehnice de securitate a muncii la executarea lucrărilor, în instalaţiile electrice din exploatare, cu scoaterea acestora de sub tensiune

10


Art.48 (1) Măsurile tehnice obligatorii pentru realizarea unei lucrări în instalaţiile electrice, cu scoaterea acestora de sub tensiune, sunt:

a) separarea electrică a instalaţiei respectiv: - întreruperea tensiunii şi separarea vizibilă a instalaţiei sau a părţii de instalaţie, după caz, la care urmează a se lucra şi anularea automatizărilor;

- blocarea în poziţia deschis a dispozitivelor de acţionare ale aparatelor de comutaţie prin care s-a făcut separarea vizibilă şi aplicarea indicatoarelor de securitate cu caracter de interzicere pe aceste dispozitive;

b) identificarea instalaţiei sau a părţii din instalaţie în care urmează a se lucra;

c) verificarea lipsei tensiunii şi legarea imediată a instalaţiei sau a părţii de instalaţie la pământ şi în scurtcircuit;

d) delimitarea materială a zonei de lucru;e) asigurarea împotriva accidentelor de natură neelectrică.(2) Manevrele necesare realizării măsurilor tehnice trebuie să se execute de

către una sau două persoane, în conformitate cu prevederile Art.157 şi Art.158 din prezentele instrucţiuni .

(3) Separarea electrică a instalaţiei trebuie urmată de închiderea cuţitelor de legare la pământ - CLP (acolo unde acestea există), aferente instalaţiei sau părţii din instalaţia primară la care urmează a se lucra (conf. Art.65(6)) .

(4) Foile de manevră aprobate în scopul retragerii din exploatare, pentru lucrări, a unei instalaţii sau părţi a acesteia trebuie să conţină inclusiv operaţiile de legare la pământ prin închiderea CLP (acolo unde acestea există).

Art.49(1) Pentru executarea lucrărilor, potrivit prevederilor prezentului capitol, trebuie scoase de sub tensiune, după caz:

a) părţile active aflate sub tensiune la care urmează a se lucra;b) părţile active aflate sub tensiune la care nu se lucrează, dar se găsesc la

o distanta mai mica decât limita admisa ( distanta de vecinătate) la care se pot apropia persoanele sau obiectele de lucru ( utilaje, unelte, etc.) indicate in documentaţia tehnica specifica;

c) părţile active aflate sub tensiune ale instalaţiilor situate la o distanţa mai mare decât limita admisa ( distanta de vecinătate) dar care, datorita lucrărilor care se executa in apropiere, trebuie scoase de sub tensiune

(2) Mărimile limitelor admise (distanţelor de vecinătate) sunt în funcţie de tensiunea nominală a instalaţiilor ce rămân sub tensiune şi de felul instalaţiilor. Acestea trebuie să fie :

Tensiunea nominală a instalaţiei [kV] 1–20 27–60

110

220

400

750

11


Limita admisa (Distanţa minimă de vecinătate) (m) la manevre, executate în instalaţii interioare sau exterioare

0,8 1 1,5 2,4 3,7 6,25

Distanţa minimă de vecinătate [m] la

De la sol

În staţii interioare şi exterioare

0,8 1 1,5 2,4 3,7 6,25

executarea lucrărilor în instalaţii electrice

În celelalte instalaţii exterioare

2 2,5 3 4 5 8

Prin urcare pe stâlpii LEA 1,5 2 2,5 3 5 8

(3) În cazul instalaţiilor de joasă tensiune (inclusiv a liniilor electrice aeriene - LEA), distanţa de vecinătate nu se normează, dar este interzisă atingerea directă a părţilor aflate sub tensiune ale acestora.

(4) În cazul instalaţiilor sau părţilor de instalaţie având izolaţii electrice solide, lichide sau gazoase, acoperite cu ecrane (învelişuri metalice), legate la pământ (cabluri, bare capsulate, echipamente cu hexafluorură etc.) sau având plăci electroizolante de separaţie special destinate acestui scop, distanţa de vecinătate nu se normează, ecranele legate la pământ sau plăcile electroizolante putând fi atinse direct în timpul lucrului. Art.50 Zona de lucru trebuie să se asigure după separarea electrică, conform Art. 48 pct. a, prin efectuarea succesivă a următoarelor măsuri tehnice, conform Art. 48 pct. b, c, d, e şi anume :

- identificarea instalaţiei sau a părţii din instalaţie în care urmează a se lucra;

- verificarea lipsei tensiunii, urmată de legarea imediată a părţii de instalaţie la pământ şi în scurtcircuit;

- delimitarea materială a zonei de lucru;- asigurarea împotriva accidentelor de natură neelectrică.

1.5.Separarea electrica. 1. Întreruperea tensiunii şi separarea vizibilă a

instalaţiei sau a părţii din instalaţia electrică

Art.51(1) Întreruperea tensiunii trebuie să se realizeze după anularea automatizărilor care conduc la reconectarea întreruptoarelor, prin manevrarea aparatelor de comutaţie (întreruptoare, separatoare, siguranţe etc.) ce separă instalaţia sau partea din instalaţie la care urmează a se lucra, de restul instalaţiilor rămase sub tensiune.

(2) După întreruperea tensiunii, în cazul în care prin manevrarea aparatelor de comutaţie cu care s-a realizat aceasta nu s-a efectuat şi separarea vizibilă, trebuie să se efectueze aceste separări faţă de toate părţile de unde ar putea să apară tensiune în instalaţia sau partea din instalaţie, la care urmează a se lucra.Art.52(1) Separarea vizibilă trebuie să se realizeze prin deschiderea separatoarelor,

12


scoaterea patroanelor siguranţelor fuzibile, debroşarea întreruptoarelor, dezlegarea cordoanelor la liniile electrice aeriene sau demontarea unor părţi active ale instalaţiei electrice (bare, conductoare), dezlegarea cablurilor de la aparataj.

(2) În mod excepţional se admite ca în cazul instalaţiilor de joasă tensiune, când partea din instalaţie la care urmează a se lucra este prevăzută numai cu întreruptor nedebroşabil ca element de comutaţie sau întreruptor cu contacte a căror deschidere nu este vizibilă, separarea vizibilă să se realizeze numai prin deconectarea întreruptorului şi verificarea lipsei tensiunii în locul cel mai apropiat ieşirii din acesta.

(3) Separarea vizibilă în cazul aparatajului în construcţii capsulate (SF6, vid etc.) se consideră realizată pe baza indicaţiilor proprii aparatajului, de semnalizare a acestei poziţii.

(4) Separarea vizibilă în cazul aparatelor telecomandate se consideră realizată pe baza indicaţiilor sistemului de comandă central respectiv semnalizarea poziţiei acestora afişate pe display la punctul de telecomandă.

(5) Pentru evitarea tensiunii inverse (din joasă în înaltă tensiune) prin transformatoarele de măsură, acestea trebuie separate electric şi pe partea de joasă tensiune, după caz, prin debroşarea întreruptoarelor, scoaterea patroanelor siguranţelor fuzibile sau deconectarea întreruptoarelor nedebroşabil.Art.53 În instalaţia separată electric din care se alimentează motoare electrice, care antrenează pompe, ventilatoare, compresoare sau la care sunt racordate generatoare ori compensatoare prevăzute cu motoare de lansare, care nu pot fi separate vizibil, trebuie să se realizeze următoarele măsuri suplimentare:

a) blocarea dispozitivelor de pornire a motoarelor primare, pentru evitarea producerii tensiunii de către generator sau compensator, chiar la viteze reduse;

b) blocarea căilor de pătrundere a fluidelor în pompe, ventilatoare şi compresoare, pentru evitarea funcţionării în regim de generator a motoarelor ce le antrenează.

2. Blocarea în poziţie deschis a dispozitivelor de acţionare a aparatelor prin care s-a realizat separarea vizibilă a instalaţiei sau a părţii din instalaţie şi montarea

indicatoarelor de securitate cu caracter de interzicere Art.54 Blocarea în poziţie deschis a dispozitivelor de acţionare a aparatelor prin care s-a realizat separarea vizibilă a instalaţiei sau a părţii din instalaţie, în care urmează a se lucra, trebuie să se realizeze prin:

a) blocarea directă, după caz, folosind unul din următoarele procedee:- blocarea dispozitivelor de acţionare manuală ale separatoarelor cu lacăte

sau mijloace special destinate acestui scop;- blocarea pe poziţie "scos“ a cărucioarelor întreruptoarelor, în cazul

celulelor cu întreruptoare debroşabile, fără separatoare. Această blocare constă din închiderea uşii celulei după scoaterea căruciorului. Dacă celula nu este prevăzută cu uşă, căruciorul realizând el însuşi închiderea celulei când întreruptorul este broşat, după scoaterea căruciorului se va monta pe partea frontală a celulei un paravan mobil/bariera mobila (sau bandă viu colorată) şi panou de semnalizare de securitate;

- montarea unor capace (mânere) electroizolante, colorate în roşu, în locul patroanelor siguranţelor fuzibile de joasă tensiune;

- montarea unor plăci sau teci electroizolante, rezistente din punct de vedere mecanic, între sau pe contactele deschise ale separatoarelor sau întreruptoarelor atunci când acestea sunt accesibile şi rămân sub tensiune;

13


b) blocarea indirectă, după caz, folosind unul din următoarele procedee:- scoaterea patroanelor siguranţelor fuzibile sau deconectarea

întreruptorului de pe circuitul de alimentare al motorului care antrenează dispozitivul de acţionare al separatorului, respectiv, la joasă tensiune, al întreruptorului;

- închiderea robinetului de alimentare cu aer comprimat a dispozitivelor de acţionare pneumatice ale separatoarelor şi întreruptoarelor şi descărcarea de presiune a circuitului de după robinet;

- dezlegarea conductoarelor de la bobinele de acţionare prin comandă de la distanţă a dispozitivelor de acţionare ale separatoarelor, respectiv la joasă tensiune ale întreruptoarelor;

- alte procedee: procedee electronice – prin soft, etc.Art.55 Pe dispozitivele de acţionare blocate ale separatoarelor şi în punctele în care blocarea aparatelor prin care s-a realizat separarea electrică s-a făcut prin celelalte procedee menţionate la Art. 53.b), trebuie să se monteze panouri de semnalizare având inscripţia "NU ÎNCHIDE ! SE LUCREAZĂ“ (respectiv "NU DESCHIDE! SE LUCREAZĂ“, în cazul robinetelor de aer comprimat prin care se alimentează dispozitive de acţionare pneumatică).Art.56 (1) Separarea electrică este realizată de admitent (personalul de servire operativă a instalaţiei acolo unde acesta există) sau conform prevederilor din Convenţiile de exploatare / lucrări, încheiate între terţi.

(2) Separatoarele liniilor electrice aeriene aflate la distanţă faţă de zona de lucru şi care în schema normală de funcţionare au poziţia "deschis“, se pot considera blocate în această poziţie. Şeful de lucrare poate solicita vizualizarea împreună cu admitentul a acestei poziţii, a blocării dispozitivului de acţionare şi montarea de panouri de semnalizare de securitate.

Identificarea instalaţiei sau a părţii din instalaţiela care urmează a se lucra

Art.57(1) Identificarea instalaţiei sau a unei părţi a acesteia trebuie să se realizeze de către:

a) admitent împreună cu şeful de lucrare, în cazul în care ZL este realizată de personalul de servire operativă;

b) şeful de lucrare în cazul în care ZL se realizează de către acesta.Scopul identificării este de a avea certitudinea că măsurile tehnice ce trebuie luate pentru realizarea zonei de lucru se vor aplica asupra instalaţiei la care urmează a se lucra şi la care se vede, sau s-a confirmat prin mesaj, că instalaţia a fost scoasă de sub tensiune sau numai separată electric.

(2) Identificarea se realizează vizual, obligatoriu la faţa locului, pe baza următoarelor elemente după caz:

a) schema electrică a staţiei, postului etc.;b) schema electrică de traseu a liniei (aeriene sau cablu);c) schema electrică a fluxurilor de cabluri (circuite);d) caietul de marcaje şi etichetări;e) inscripţii, numerotări, denumiri;f) planuri, hărţi, planşe şi confruntarea cu dispunerea în teren a

instalaţiilor;g) aparate sau instalaţii de detecţie;h) aparate de măsură;i) alte elemente.

14


(3) Pe durata identificării este interzisă deschiderea sau îndepărtarea oricărui tip de îngrădire sau verificarea, prin acţionare, a oricărei componente a instalaţiei.

Verificarea lipsei tensiunii urmată imediat de legarea la pământ şi în scurtcircuit(Aceasta este singura măsură sigură de protecţie preventivă a personalului

împotriva riscului electric, la existenţa sau apariţia accidentală a tensiunii în zona de lucru!)

Art.58 Verificarea lipsei tensiunii şi legarea la pământ şi în scurtcircuit trebuie să se facă la toate fazele instalaţiei, respectiv la toate conductoarele liniei electrice aeriene existente pe coronament, inclusiv pe nul. În cazul întreruptoarelor, verificarea lipsei tensiunii trebuie să se facă la toate cele şase borne accesibile ale acestora.Art.59 Verificarea lipsei tensiunii în instalaţiile de joasă tensiune trebuie să se facă cu ajutorul aparatelor portabile de măsurare a tensiunii sau cu ajutorul detectoarelor de tensiune. În instalaţiile de înaltă tensiune, verificarea trebuie să se facă cu ajutorul detectoarelor de tensiune, corespunzătoare tensiunii nominale a acestor instalaţii. Art.60 Verificarea lipsei tensiunii cu detectoare de tensiune nu este admisă pe timp de precipitaţii atmosferice în instalaţiile de tip exterior, decât în cazul în care acest lucru este permis prin instrucţiunile producătorului de folosire a detectoarelor şi a prăjinilor electroizolante, suport al acestora.Art.61 În cazul echipamentelor şi elementelor capsulate sau protejate, la care nu se pot utiliza detectoarele de tensiune, verificarea lipsei tensiunii trebuie să se facă potrivit instrucţiunilor furnizorilor echipamentelor sau elementelor respective.Art.62 Verificarea lipsei tensiunii, în vederea închiderii cuţitelor de legare la pământ montate pe stâlpii liniilor electrice aeriene, se admite a fi înlocuită prin verificarea vizuală a poziţiei deschis a separatorului prin care s-a realizat separarea electrică.Art.63(1) Înainte de fiecare utilizare a detectorului de tensiune şi imediat după aceasta, trebuie să se verifice buna funcţionare a acestuia, prin metoda indicată de producător, în instrucţiunile de funcţionare şi utilizare ( cartea tehnica ).

(2) În toate instalaţiile, apropierea de acestea a detectorului de tensiune se face lent, iar atingerea directă se va face numai după constatarea lipsei avertizării luminoase şi sonore a detectorului.Art.64(1) Verificarea lipsei tensiunii trebuie să se efectueze considerând că instalaţia este sub tensiune.

(2) Persoana care verifică lipsa tensiunii în instalaţiile electrice de înaltă tensiune trebuie să deţină minimum grupa a II-a de autorizare.

(3) În cazul în care pentru verificarea lipsei tensiunii este necesară deschiderea uşilor celulelor sau îndepărtarea îngrădirilor este interzisă depăşirea cu vreo parte a corpului a planului delimitat de acestea.Art.65(1) Legarea la pământ şi în scurtcircuit se aplică pe toate fazele instalaţiei sau părţii din instalaţie, precum şi pe conductorul de nul al liniilor electrice aeriene de joasă tensiune, prin montarea dispozitivelor mobile de scurtcircuitare şi legare la pământ (scurtcircuitoare) sau prin închiderea cuţitelor de legare la pământ.

(2) Operaţiile de montare a scurtcircuitoarelor trebuie să se realizeze obligatoriu de către doi electricieni. Clemele scurtcircuitorului trebuie aplicate de electricianul cu grupa minimă de autorizare II. Succesiunea operaţiilor trebuie să fie următoarea:

a) legarea la pământ a scurtcircuitorului;b) verificarea lipsei tensiunii, conform prevederilor Art. 58-64 de mai sus;c) montarea clemelor scurtcircuitorului pe nul şi pe fiecare fază.

15


(3) Alegerea punctului de legare la pământ trebuie realizată cu următoarea prioritate:a) priza artificială a instalaţiei sau stâlpului reţelei electrice;b) priza naturală a stâlpului reţelei electrice;c) ţăruşul scurtcircuitorului.(4) Demontarea scurtcircuitorului se execută în ordine inversă montării.(5) În cazul liniilor electrice aeriene de joasă tensiune, verificarea lipsei tensiunii, respectiv montarea clemelor scurtcircuitorului, se va face începând cu conductorul de nul, cu excepţia cazurilor în care conductorul de nul este montat pe partea superioară a coronamentului.(6) În cazul legării la pământ şi în scurtcircuit prin CLP închiderea acestora trebuie realizată după verificarea lipsei de tensiune de către un electrician având grupa de autorizare minim II. (7) In cazul cablurilor electrice aflate in exploatare si care din diverse motive se dezleagă de la bornele de racordare ale echipamentelor primare la unul sau la ambele capete, in tot acest interval de timp capetele respective se vor lega la pământ si in scurtcircuit. Dispozitivul de legare la pământ si in scurtcircuit trebuie sa fie certificat si sa fie compatibil cu elementele de contact montate pe capetele cablului.

Art.66 Legarea la pământ şi în scurtcircuit a instalaţiilor electrice de 110 – 400 kV, se va realiza în următoarea ordine:

a) se leagă la pământ clema scurtcircuitorului monopolar;b) se verifică lipsa tensiunii pe o fază;c) se montează clema scurtcircuitorului monopolar pe faza respectivă;d) operaţiile de mai sus se repetă, în acelaşi mod, pentru celelalte faze.

Art. 67 (1) Montarea clemelor scurtcircuitorului la fazele instalaţiei, indiferent de nivelul de tensiune, trebuie să se execute cu ajutorul prăjinilor, bastoanelor, mânerelor electroizolante sau a altor asemenea dispozitive destinate special acestei operaţii, funcţie de tipul scurtcircuitorului şi tensiunea instalaţiei.

(2) În instalaţiile interioare de înaltă tensiune de până la 20 kV inclusiv, în locuri stabilite în scris de conducerea unităţii (subunităţii) de exploatare, şi marcate distinct în instalaţii, unde nu este posibil să se folosească prăjina electroizolantă (din lipsă de spaţiu pentru manevrarea acesteia), se admite, în mod excepţional, montarea clemelor scurtcircuitorului fără prăjină electroizolantă dar numai după descărcarea sarcinii capacitive, efectuată tot cu prăjina electroizolantă.

(3) În instalaţiile de joasă tensiune, cu excepţia liniilor electrice aeriene, este admisă montarea scurtcircuitorului, fără utilizarea prăjinii electroizolante şi descărcarea sarcinii capacitive, cu utilizarea mijloacelor de protecţie electroizolanteArt. 68 Se interzice secţionarea nulului liniilor electrice aeriene de joasă tensiune aflate sub tensiune dacă nu s-a realizat, în prealabil, continuitatea prin şuntare directă sau prin legare la pământ a celor două părţi lângă secţionare.Art.69(1) Pentru asigurarea zonei de lucru în cazul instalaţiilor prevăzute cu cuţite de legare la pământ, acestea trebuie folosite întotdeauna, în locul scurtcircuitoarelor.

(2) În cazul în care pentru asigurarea zonei de lucru este necesară şi montarea unui scurtcircuitor mobil, acesta se montează după închiderea CLP - ului.

(3) La închiderea cuţitelor de legare la pământ montate pe un stâlp, verificarea lipsei de tensiune se poate înlocui prin: controlul vizual de către personalul manevrant al integrităţii circuitului de legare la pământ a dispozitivului de acţionare şi poziţia deschis a separatorului.

16


Art.70(1) În staţii şi posturi de transformare clemele (papucii) scurtcircuitoarelor trebuie să fie fixate la bornele, piesele, respectiv locurile special prevăzute (marcate) în acest scop (puncte fixe de conexiune). Este interzisă legarea conductorului scurtcircuitorului prin răsucire sau orice alt procedeu care nu asigură un contact corespunzător.

(2) În staţiile electrice, la instalaţia de legare la pământ , trebuie să se lege şi părţile metalice ale autoscărilor, platformelor de lucru şi utilajelor din zona de lucru, aducându-le la acelaşi potenţial, prevenindu-se astfel apariţia tensiunilor induse periculoase. Legarea la pământ se face de către seful de lucrare împreuna cu deservetul echipamentului de lucru, folosindu-se dispozitivele de scrtcircuitare si piesele din dotarea utilajului sau a formaţiei prestatorului de servicii.

(3) În cazul instalaţiilor de înaltă tensiune cu faze separate sau depărtate mai mult decât distanţa de vecinătate ( limita admisă) este admis să se realizeze legarea la pământ numai la faza la care se va lucra.Art.71(1) Verificarea lipsei tensiunii şi legarea imediată la pământ şi în scurtcircuit conf Art.65-67 trebuie să se realizeze cu respectarea cumulativă a următoarelor condiţii: a) cât mai aproape de zona de lucru, de o parte şi de alta a acesteia, cu excepţia cablurilor electrice;

b) către derivaţiile LEA care se racordează la zona de lucru, cu excepţia branşamentelor electrice de joasă tensiune;

c) cel puţin o legătură la pământ şi în scurtcircuit să fie vizibilă din zona de lucru (prezenta condiţie nu se aplică în cazul lucrărilor din staţii, posturi zidite şi la cablurile electrice şi la liniile electrice aeriene cu conductoare izolate).

(2) În zona de lucru partea din instalaţie la care se lucrează trebuie să fie permanent legată la pământ şi în scurtcircuit, cu excepţia situaţiilor când se fac măsurători şi probe.Art.72 (1) Identificarea instalaţiei, verificarea lipsei tensiunii, legarea la pământ şi în scurtcircuit, se asigură de către şeful de lucrare, conform dispoziţiilor emitentului sau conform prevederilor din Convenţiile de lucrări.

(2) Electricienii care execută măsurile tehnice de scoatere de sub tensiune a instalaţiilor (separarea electrică, verificarea lipsei tensiunii, legarea la pământ şi în scurtcircuit) trebuie să utilizeze, după caz, următoarele echipamente individuale de protecţie, respectând principiul stabilit la Art. 46 din prezentele instrucţiuni: cască de protecţie a capului cu vizieră de protecţie a feţei, mănuşi electroizolante, mâner cu manşon de protecţie a braţului pentru manevrarea siguranţelor de joasă tensiune tip MPR, costum din ţesătură termorezistenta încălţăminte electroizolantă sau covor electroizolant, prăjină electroizolantă.

(3) In cazul echipamentelor electrice la care producătorul prevede în instrucţiuni echipamentul individual de protecţie specific se vor respecta aceste prevederi.

Delimitarea materială a zonei de lucru

Art.73 Delimitarea materială a zonei de lucru trebuie să asigure prevenirea accidentării membrilor formaţiei de lucru, dar şi a persoanelor care ar putea pătrunde accidental în zona de lucru. Delimitarea materială se realizează prin îngrădiri provizorii mobile, care să evidenţieze clar zona de lucru. Îngrădirile provizorii mobile se vor fixa sigur, pentru a nu cădea peste părţile aflate sub tensiune ale instalaţiei. Pe

17


îngrădirile provizorii mobile se vor monta panouri de semnalizare.Art.74(1) Îngrădirile provizorii mobile trebuie să se monteze la o distanţă egală sau mai mare decât limita admisa, faţă de părţile rămase sub tensiune. Dacă aceste distanţe nu pot fi respectate, părţile instalaţiilor situate la distanţe mai mici, vor fi scoase de sub tensiune.

(2) Îngrădirile provizorii mobile din materiale electroizolante se pot amplasa la distanţe mai mici decât limita admisa ( distanta de vecinătate), chiar în atingere directă cu părţile aflate sub tensiune, în următoarele condiţii:

a) tensiunea nominală a instalaţiei să fie de cel mult 27 kV; b) părţile instalaţiei să fie situate în interior, iar în cazul în care sunt situate în exterior, montarea, demontarea şi utilizarea să se facă pe timp uscat;

c) montarea şi demontarea să se realizeze sub supravegherea unui electrician – supraveghetor de lucrare.

(3) În cazul în care nu se pot monta îngrădiri electroizolante mobile, conform prevederilor alineatului precedent, unitatea de exploatare trebuie să stabilească modul de lucru, în condiţii de securitate.

(4) Delimitarea materiala a zonei de lucru se face de către admitent în staţii de transformare, posturi de transformare în cabine şi subterane, puncte de alimentare, acolo unde, în aceeaşi incintă rămân instalaţii sub tensiune

Măsuri tehnice de securitate a muncii în zona de lucrupentru evitarea accidentelor de natură neelectrică

Art.75 Aceste măsuri au rolul de a evita accidentarea de natură neelectrică a membrilor formaţiei de lucru şi a altor persoane care ar putea pătrunde accidental în zona de lucru, ele aplicându-se conform instrucţiunilor specifice, pe genuri de lucrări şi instalaţii.Art.76 (1) Pentru evitarea accidentelor de circulaţie (când este cazul), zona de lucru trebuie marcată cu panouri de semnalizare de securitate sau îngrădiri speciale, respectând prevederile regulilor de circulaţie.

(2) Măsurile tehnice de securitate a muncii în zona de lucru pentru evitarea accidentelor de natură neelectrică, sunt asigurate de şeful de lucrare.

1.6. Măsuri organizatorice de securitate a muncii laexecutarea lucrărilor în instalaţiile

electrice din exploatare

Art. 77 Din punct de vedere organizatoric, lucrările în instalaţiile electrice din exploatare trebuie să se execute în baza:

a) autorizaţiilor de lucru (AL);b) instrucţiunilor tehnice interne de protecţie a muncii (ITI-PM); c) atribuţiilor de serviciu (AS);d) dispoziţiilor verbale (DV);e) proceselor verbale (PV).

Art.78 La pregătirea şi executarea lucrărilor în instalaţiile electrice din exploatare , corespunzător celor menţionate la articolul anterior, trebuie să participe, după caz: a) persoana care dispune executarea lucrărilor, denumită în cuprinsul prezentelor instrucţiuni "emitent" ;

b) persoana care admite la lucrare, denumită în cuprinsul prezentelor instrucţiuni "admitent";

18


c) persoana care conduce, controlează şi supraveghează formaţia de lucru, denumită în cuprinsul prezentelor instrucţiuni "şef de lucrare”;

d) persoanele care fac parte din efectivul formaţiei de lucru, denumite în cuprinsul prezentelor instrucţiuni "executanţi”;Art.79(1) Emitentul trebuie să facă parte din unitatea sau subunitatea care are în gestiune sau a preluat prin convenţie instalaţia electrică în cauză, trebuie să aibă grupa a V-a de autorizare şi să fie numit de către conducătorul unităţii de care aparţine

(2) Instalaţiile în care fiecare emitent are dreptul să dispună executarea de lucrări, se vor stabili de către conducătorul unităţii

(3) Emitentul desemnează admitentul şi şeful de lucrare, având grupe de autorizare corespunzătoare.Art. 80(1) Admitentul trebuie să aibă minimum grupa a IV-a de autorizare şi să admită la lucrare şefii de lucrări desemnaţi de emitent.

(2) Admitentul trebuie să asigure, după caz, măsurile tehnice prevăzute la Art.48 (1) din prezentele instrucţiuni.

(3) Admitentul realizează direct, parţial sau în totalitate, măsurile tehnice menţionate la Art.48 (1) din prezentele instrucţiuni, în măsura în care este desemnat în acest sens. Pentru măsurile tehnice pe care nu le ia personal, admitentul primeşte confirmare de la treapta de comandă operativă.

(4) Măsurile consemnate la alineatul (3) din prezentul articol, pe care admitentul nu le ia personal, trebuie să fie confirmate prin mesaj de către cel ce le-a luat efectiv, şi consemnate în evidenţele special destinate acestui scop - inclusiv în formularul AL.

(5) Admitentul trebuie să verifice, prin confruntarea confirmărilor primite cu prevederile formei de lucru (AL, ITI-PM, PV), că sunt luate toate măsurile tehnice necesare pentru realizarea separării electrice, pe care nu le-a realizat personal.

(6) În cazul în care măsurile tehnice pentru realizarea separării electrice sunt luate (asigurate) de către altă persoană decât admitentul, această persoană răspunde de realizarea corectă a tuturor măsurilor tehnice dispuse pentru separarea electrică.

(7) În cazul în care admitentul este şeful de lucrare (se autoadmite) el trebuie să realizeze sau să asigure toate măsurile tehnice prevăzute la Art.48 (1) din prezentele instrucţiuni.Art. 81(1) Şeful de lucrare este o persoană care trebuie să aibă minimum grupa a III-a de autorizare si trebuie desemnat de emitent pentru executarea lucrării;

(2) În realizarea atribuţiunilor sale, şeful de lucrare trebuie:a) să stabilească împreună cu emitentul şi şeful ierarhic numărul şi

nivelul calificării profesionale, inclusiv al grupelor de autorizare pentru membrii formaţiei, funcţie de volumul de lucrări, posibilităţile de executare dispersată a lucrării, complexitatea şi tehnicitatea lucrării în conformitate cu prevederile fişei tehnologice sau a instrucţiunii tehnice de lucru;

b) să sesizeze admitentului eventualele măsuri tehnice necesare în plus faţă de cele realizate de acesta, pentru a executa lucrarea fără pericol de accidentare;

c) să respecte mărimea zonelor de lucru. În cazul în care consideră necesar, va reduce din proprie iniţiativă mărimea zonelor de lucru, astfel încât să asigure controlul activităţii formaţiei de lucru sau supravegherea în timpul lucrului în mod corespunzător;

d) să ia măsurile tehnice necesare pentru asigurarea zonei de lucru. În cazul în care aceste măsuri au fost luate de către personalul de servire operativă, răspunde solidar cu acesta de suficienţa şi corectitudinea lor;

19


e) să asigure conducerea efectivă a lucrării încredinţate, fiind unicul responsabil de luarea tuturor măsurilor tehnice şi organizatorice în zona de lucru;

f) să instruiască executanţii asupra măsurilor de securitate a muncii specifice care trebuie respectate în zona de lucru;

g) să efectueze controlul activităţii formaţiei de lucru şi supravegherea în timpul lucrului;

h) să dea dispoziţii clare, fără echivoc şi fără a crea confuzii, convingându-se că executantul (executanţii) căruia (cărora) s-a adresat a (au) înţeles corect şi complet conţinutul dispoziţiilor;

i) să ia măsuri în zona de lucru, atunci când îndeplineşte rolul de supraveghetor al unei formaţii de lucru de altă specialitate, astfel încât să se împiedice accidentele de natură electrică (cu excepţia celor datorate aparatelor electrice folosite la lucrarea respectivă de către formaţia de lucru de altă specialitate). Şeful formaţiei de lucru de altă specialitate trebuie să ia toate măsurile, privind evitarea accidentelor de natură neelectrică, precum şi a accidentelor de natură electrică din cauza aparatelor si uneltelor electrice proprii folosite;

j) să folosească autoritatea sa administrativă şi profesională pentru respectarea tehnologiei de lucru şi a instrucţiunilor de securitate a muncii, de către toţi membrii formaţiei. Art.82(1) Persoanele care fac parte din efectivul formaţiei de lucru (executanţii) trebuie să cunoască şi să aplice întocmai la lucrări instrucţiunile de securitate a muncii specifice şi să respecte delimitarea materială a zonei de lucru, desfăşurându-şi activitatea în limitele acesteia, conform instructajului şefului de lucrare. Ele sunt obligate să sesizeze imediat orice abatere de la prezentele instrucţiuni care poate conduce la accidente.

(2) În cazul în care la executarea lucrării se folosesc dispozitive sau utilaje deservite de personal de altă specialitate, acest personal trebuie să se subordoneze şefului de lucrare.Art.83 La executarea unei lucrări, se admite ca persoana având o grupă de autorizare superioară să cumuleze şi atribuţii ale grupelor inferioare, astfel:

a) emitentul poate cumula: funcţia de admitent şi funcţia de şef de lucrare;b) admitentul poate cumula şi funcţia şefului de lucrare dar numai pentru

lucrarea la care acesta a fost numit ca atare;c) şeful de lucrare poate cumula şi funcţia de admitent pentru propria

formaţie, cu condiţia să deţină grupa a IV-a de autorizare şi să fie desemnat pentru aceasta de către emitent.

1.7. Măsuri de securitate a muncii la executarea lucrărilor în staţii electrice

Art.261. (1) Lucrările la întrerupătoarele debroşabile montate pe cărucior trebuie să se execute numai cu căruciorul scos din celulă (cu excepţia lucrărilor la dispozitivele de acţionare, când există separatoare, prin care s-a realizat separarea vizibilă).

(2) După scoaterea căruciorului din celulă, uşile acesteia trebuie închise, iar pe sistemul de închidere trebuie montat un panou de semnalizare adecvat.

(3) În cazul în care celula nu este prevăzută cu uşi, căruciorul realizând el însuşi închiderea celulei când întrerupătorul este broşat, după scoaterea căruciorului,

20


trebuie montată pe partea frontală a celulei un paravan mobil ,bariera mobila, sau bandă roşie, pe care se va fixa panoul de semnalizare adecvat.

(4) În cazul în care scoaterea căruciorului din celulă constituie o separare vizibilă şi pentru lucrări la alte elemente decât întreruptorul celulei respective, pe uşile celulei, paravanul mobil, bariera mobila sau banda roşie, după caz, se va monta panoul de semnalizare adecvat.Art.262. (1) Pentru executarea lucrărilor la cablurile de ieşire din celulele camerelor de conexiuni sau la alte aparate montate în partea fixă a celulelor cu întrerupătoare debroşabile, separarea vizibilă trebuie realizată prin scoaterea completă a căruciorului din celulă. În cazurile în care scoaterea din celulă a căruciorului nu este impusă de natura lucrării, separarea vizibilă trebuie realizată prin separatorul de bare, dacă celula este prevăzută cu acest separator. În caz contrar, separarea vizibilă trebuie realizată prin scoaterea completă a căruciorului din celulă.

(2) Şeful de lucrare trebuie să verifice vizual, la lucrările executate în compartimentul celulei cu cărucior debroşabil din care s-a scos căruciorul, că s-au închis complet clapetele din tablă care acoperă orificiile de trecere a contactelor mobile ale întrerupătorului către contactele fixe.

(3) Pe partea frontală a celulei trebuie să se monteze un panou de semnalizare adecvat, uşile celulei (în cazul în care acestea există) rămânând deschise.

(4) Se interzic accesul şi executarea lucrărilor în interiorul compartimentelor celulelor cu întrerupătoare debroşabile, fără separator de bare, când întrerupătorul este debroşat, barele colectoare sunt sub tensiune şi nu există un perete despărţitor care să împiedice accesul persoanelor sau uneltelor la acestea. Se admite accesul în compartimentul întrerupătorului numai după scoaterea de sub tensiune a barelor colectoare sau montarea unor paravane (sau plăci electroizolante după caz) conform prevederilor de la Art. 74.Art.263. (1) În cazul în care se execută lucrări în compartimentele celulelor cu întrerupător debroşabil, prevăzute cu pereţi continui, care împiedică accesul persoanelor sau uneltelor la elementele conductoare legate la barele colectoare (când întrerupătorul este debroşat), se permite a nu se monta scurtcircuitor în celulă lângă separarea vizibilă pe partea spre barele colectoare.

(2) În cazul celulelor metalice la care pereţii laterali ai compartimentelor nu asigură protecţia împotriva apropierii sub limitele admise (distanţe de vecinătate) faţă de părţile aflate sub tensiune din compartimentele vecine, prevăzute la Art. 49 (2), trebuie să se ia cel puţin una din următoarele măsuri, în vederea executării lucrării:

a) obturarea orificiilor, prin montarea de plăci electroizolante sau covoare electroizolante mobile;

b) scoaterea de sub tensiune a părţilor respective din compartimentele vecine.Art.264. În cazul lucrărilor care se execută în celule cu întrerupător debroşabil, în porţiunea din celulă între întrerupător şi racordarea la linie, legarea la pământ şi în scurtcircuit se va executa prin închiderea cuţitelor de legare la pământ a celulei. În cazul în care acestea lipsesc, se va monta un scurtcircuitor pe porţiunea de bară la care este racordată linia în celulă. În ambele cazuri, se va bloca în poziţie deschis maneta dispozitivului de acţionare al separatorului de secţionare a liniei cel mai apropiat de celulă şi pe care se va monta indicator de securitate, fără a fi necesară montarea şi a unui scurtcircuitor lângă această separare vizibila.Art.265. În cazul lucrărilor ce se execută la cablurile de ieşire din staţie, ce fac legătura cu liniile electrice aeriene, inclusiv la cutiile terminale ale acestora, aflate în celule (de orice fel), realizarea separării electrice către linie se face la separatorul cel

21


mai apropiat de staţie, unde se iau toate măsurile tehnice prevăzute în prezentele instrucţiuni norme specifice.Art.266. În vederea executării unor lucrări la întrerupătoare sau separatoare, dispozitivele lor de acţionare trebuie blocate în poziţia deconectat sau deschis (cu excepţia cazurilor în care la unele operaţii este necesară poziţia conectat sau închis a acestora), prin întreruperea circuitelor de comandă. De asemenea, trebuie luate prin grija admitentului sau a şefului de lucrare, după caz, următoarele măsuri:

a) la întrerupătoarele şi separatoarele acţionate cu aer comprimat, se va închide admisia aerului comprimat şi se vor bloca mecanic electroventilele prin care se face admisia aerului comprimat la dispozitivul de acţionare al acestora, descărcându-se de presiune circuitul din aval faţă de robinetul de izolare. În cazul în care nu se poate executa blocarea mecanică a electroventilelor, este obligatorie golirea de aer comprimat a rezervoarelor proprii, robinetul de evacuare a aerului comprimat rămânând deschis;

b) la întrerupătoarele şi separatoarele acţionate electric, se vor scoate siguranţele prin intermediul cărora se alimentează motoarele, bobinele de acţionare etc.;

c) la întrerupătoarele cu dispozitive de acţionare cu lichide sub presiune (MOP etc.) se vor întrerupe circuitele de alimentare ale electropompelor şi în cazul în care se lucrează la piese, elemente sau părţi, în mişcare sau sub presiune, se va descărca de presiune circuitul de comandă. În cazul în care dispozitivul de acţionare cu fluid nu se descarcă de presiune, lucrarea se va executa în baza instrucţiunii proprii acestui caz, întocmită de fabricant sau beneficiar;

d) la întrerupătoarele acţionate de dispozitive cu resorturi, se vor detensiona resorturile respective;

e) pe cheile sau ventilele de comandă şi pe robinetele de admisie a aerului comprimat se vor monta panouri de semnalizare;

f) dacă în cazul lucrării la întrerupător sau separator este necesar ca acesta să fie manevrat, se va restabili agentul de acţionare sau circuitul curentului operativ, interzicându-se staţionarea lângă întreruptorul sau separatorul al cărui reglaj se probează a oricărei persoane în afara celor care execută nemijlocit proba şi care s-au asigurat că manevra se poate efectua fără risc; g) în cazul în care simultan cu lucrările la întrerupător sau separator se lucrează şi în circuitul de comandă, scoaterea siguranţelor de pe circuitul de comandă se înlocuieşte cu întreruperea circuitului de la bobinele de acţionare, prin dezlegarea acestora sau prin dispozitive de deconectare, special prevăzute în acest scop. Această măsură se va lua în comun, atât de către şeful de lucrare de la întrerupător sau separator, cât şi de şeful de lucrare de la circuitele secundare;

h) în cazul întrerupătoarelor sau separatoarelor telecomandate, se va monta un panou de semnalizare adecvat, la punctul de telecomandă, când acest lucru este posibil. Art.267. Folosirea flăcării deschise este permisă numai cu condiţia ca distanţa de la aceasta până la părţile aflate sub înaltă tensiune să fie mai mare decât limita admisă (distanţele de vecinătate) precizate la Art. 49 (2) din prezentele instrucţiuni, plus 0,8 m.Art.268. (1) În cazul izbucnirii unui incendiu în instalaţiile electrice aflate în incinte, interioare sau exterioare, personalul de servire operativă este obligat a interveni, cu respectarea instrucţiunilor specifice pentru stingerea incendiilor.

(2) Pentru prevenirea producerii unor accidente de natură electrică în timpul intervenţiei cu mijloace mobile (portabile) pentru stingerea incendiilor, se va întrerupe

22


tensiunea la partea de instalaţie la care urmează a se interveni şi la alte instalaţii, după caz.

(3) Partea de instalaţie de joasă tensiune la care se intervine poate să rămână sub tensiune, dar personalul de intervenţie trebuie să folosească mănuşi electroizolante, încălţăminte electroizolantă, cască de protecţie cu vizieră sau mască contra gazelor în caz de necesitate.

(4) Trebuie să se evite apropierea extinctorului de instalaţia electrică de joasă tensiune rămasă sub tensiune.

(5) În cazul intervenţiilor pentru stingerea incendiilor în instalaţiile interioare trebuie utilizată masca de gaze din dotare.Art.269. În staţiile de transformare şi/sau de conexiuni unde sunt locuri în care se constată prin măsurări ca intensitatea câmpului electric depăşeşte 10 kV/m şi schimb (locuri stabilite de subunitatea de exploatare), personalul de servire operativă, precum şi cel care execută lucrări de întreţinere - reparaţii sau montaj trebuie să folosească mijloace de protecţie specifice, sau să reducă timpul de expunere.Art.270. La executarea controalelor sau lucrărilor în gospodăriile de cabluri (tunele, puţuri) din staţiile şi din posturile de transformare subterane, trebuie luate preventiv următoarele măsuri:

a) aerisirea, ventilarea şi verificarea obligatorie a lipsei gazelor. Verificarea lipsei gazelor combustibile (din infiltraţie) sau nocive şi a pericolului de emanaţii (sau acumulare a acestora) trebuie să se facă cu ajutorul detectoarelor mobile de gaze, menţinute în funcţiune pe toată durata executării lucrărilor. În cazul în care se constată prezenţa gazelor nocive (oxid de carbon) sau gaze naturale cu concentraţie apropiată de limita inferioară de explozie , se interzice orice activitate şi se vor lua măsuri conform instrucţiunilor proprii;

b) interzicerea folosirii lămpilor portative şi a flăcării deschise până la constatarea, prin determinări, a lipsei gazelor combustibile;

c) îngrădirea şi montarea panourilor de semnalizare sau postarea unui supraveghetor din cadrul formaţiei de lucru, la gurile deschise (de vizitare) ale încăperilor, puţurilor, tunelelor, canalelor sau posturilor de transformare subterane.Art.271. În timpul efectuării controlului şi/sau executării lucrărilor în puţuri, tunele şi galerii, trebuie utilizat detectorul de gaze. Emitentul şi şeful de lucrare trebuie să stabilească dacă fiecare lucrător va fi dotat şi cu aparat autonom de salvare. Aparatul autonom se va utiliza la primul semnal de avertizare, emis de unul dintre detectoarele de gaze.Art.272. Lucrările cu flacără deschisă în gospodăriile de cabluri din staţiile de transformare şi posturile subterane trebuie executate în condiţiile limitării flăcării, prin materiale refractare, dotarea executanţilor cu echipament de protecţie adecvat şi stingătoare adecvate.Art.273. Executarea unei lucrări asupra unor părţi din instalaţiile situate în încăperi comune cu alte instalaţii de înaltă tensiune sau joasă tensiune, rămase sub tensiune, dacă nu există îngrădiri fixe înspre acestea, trebuie să înceapă numai dacă se vor monta îngrădiri provizorii mobile, iar pe acestea panouri de semnalizare de interzicere.Art.274. Înainte de a se atinge bara de nul a tablourilor de distribuţie, trebuie să se verifice vizual continuitatea legăturii acesteia la instalaţia de legare la pământ si se va verifica lipsa tensiunii.Art.275. Este interzisă văruirea cu aparate de pulverizare sau stropire în interiorul staţiilor electrice, posturilor de transformare (punctelor de alimentare) în care există părţi aflate sub tensiune sau în exteriorul acestora, pe partea unde se află instalaţii sub

23


tensiune.Art.276. În cazul inundării posturilor de transformare (punctelor de alimentare) subterane, trebuie să se verifice starea lor, folosindu-se în acest scop o sursă independentă de lumină. Dacă apa a atins părţile aflate sub tensiune sau se află în imediata apropiere a acestora, se interzice atingerea apei de către executanţi, înaintea scoaterii de sub tensiune a instalaţiei. Nu se va coborî în apă, înaintea verificării adâncimii acesteia.Art.277. La lucrările executate prin urcare pe construcţiile posturilor de transformare pe stâlpi, trebuie respectate prevederile prezentelor instrucţiuni privind urcarea şi lucrul la înălţime. De asemenea, trebuie să se verifice starea eşafodajului şi a balustradei postului, precum şi fixarea corespunzătoare a transformatorului. În cazul în care se constată un grad avansat de putrezire a eşafodajului (platformei), se va lucra numai cu utilaje speciale pentru lucru la înălţime sau conform instrucţiunilor tehnice de lucru.Art.278. Nu este admis a se executa lucrări simultan la două niveluri, decât dacă există paravane corespunzătoare, care să-i asigure pe executanţii de jos împotriva căderii accidentale a unor obiecte de la nivelul superior.Art.279. (1) La ridicarea echipamentului electric cu ajutorul utilajelor, prinderea trebuie să se realizeze numai de locurile special destinate acestui scop sau de cadrele metalice ale aparatelor.

(2) Este interzisă prinderea funiilor sau a gaşelor, la ridicare, de izolatoare sau de căile de curent ale aparatelor, de cârligele de pe capacul transformatoarelor de putere (destinate numai pentru decuvare), de profilele celulelor prefabricate etc.Art.280. Este interzisă sprijinirea scărilor fără dispozitive de sprijinire sau agăţare inclusiv sprijinirea membrilor formaţiei de lucru de căi de curent (bare flexibile) sau de izolatoarele aparatelor electrice.Art.281. După terminarea montării şi legării căilor de curent la bornele transformatoarelor, acestea trebuie legate la pământ şi în scurtcircuit, până la efectuarea probelor şi punerii în funcţiune, evitându-se în acest fel accidentarea datorită tensiunilor inverse sau induse.Art.282. În timpul deplasării transformatoarelor, a celulelor etc. prin tractare cu cabluri este interzisă staţionarea membrilor formaţiei de lucru în vecinătatea cablurilor, pentru a se evita accidentele în cazul ruperii acestora. Dacă echipamentul respectiv se deplasează pe o cale de rulare, membrii formaţiei de lucru trebuie să stea în spate sau lateral, nefiind permisă tragerea din faţă (din sensul deplasării).Art.283. (1) Înainte de manevrarea separatoarelor cu ajutorul dispozitivelor de acţionare mecanice sau pneumatice, trebuie să se verifice că nu există nici o persoană în celulă şi, în special, că nu lucrează nimeni la separator.

(2) Separatoarele se vor manipula şi monta numai în poziţia "închis”.Art.284. La montarea întrerupătoarelor şi a dispozitivelor de acţionare cu resorturi trebuie să se verifice, în prealabil, că resorturile nu sunt armate.Art.285. În timpul acţionărilor pentru reglajul întrerupătoarelor este interzis accesul membrilor formaţiei de lucru în apropierea acestora, iar executantului care efectuează reglajul îi este interzisă introducerea mâinii între mecanisme.Art.286. Pentru lucrări pe traseele cablurilor racordate la cutiile de distribuţie supraterane inclusiv cutiile de trecere, firidele principale de branşament, cutiile de aprindere pentru iluminat public etc., unde nu se pot monta scurtcircuitoare sau montarea acestora s-ar face în condiţii periculoase pentru personalul manevrant sau pentru personalul neavizat (datorită imposibilităţii închiderii uşilor etc.), după întreruperea tensiunii pe cabluri şi separarea lor vizibilă, în locul siguranţelor se vor

24


monta capace sau mânere electroizolante colorate în roşu şi panouri de semnalizare corespunzătoare.Art.287. Pentru lucrări executate pe traseele cablurilor racordate la cutiile de distribuţie subterane, în care nu se pot monta scurtcircuitoare, după întreruperea tensiunii pe cabluri, trebuie montate pălării electroizolante şi panouri de semnalizare pe cuţitele cutiilor terminale.Art.288. În cazul lucrărilor la cutiile de distribuţie subterane, trebuie să se asigure măsuri de delimitare materială a zonei de lucru prin îngrădirea cutiei de distribuţie cu panouri, paravane sau benzi şi montarea, pe acestea, a panourilor de semnalizare de interzicere în aşa fel încât să se evite accesul şi accidentarea persoanelor neavizate. La întreruperea lucrărilor, cu deplasare de la locul de muncă a formaţiei, cutia de distribuţie deschisă, chiar dacă este îngrădită, nu trebuie lăsată fără supraveghere.Art.289. (1) Lucrările la cutiile de distribuţie , legarea – dezlegarea cablurilor, trebuie executate pe baza de AL , A.S. sau ITI-PM, cum stabileşte emitentul ( dupa caz ).Art.290. Pentru lucrările ce se execută direct asupra cutiilor de distribuţie subterane, la care nu se pot monta scurtcircuitoare, după întreruperea tensiunii pe cabluri, se vor realiza aceleaşi măsuri ca cele prevăzute la Art.286.Art.291. La manevrarea siguranţelor din cutiile de distribuţie, executantul trebuie să utilizeze următoarele mijloace de protecţie: cască de protecţie cu vizieră de protecţie a feţei, încălţăminte electroizolantă, mănuşi electroizolante sau covor electroizolant portabil (atunci când manevra se execută de pe marginea cutiei de distribuţie din poziţia în genunchi) şi minerul electroizolant pentru montarea-demontarea siguranţelor MPR cu manşon de protecţie a braţului.Art.292. Lucrările de la cutiile de distribuţie subterane, fără scoaterea de sub tensiune a tuturor elementelor de instalaţie din interiorul acestora, trebuie să se execute cu luarea următoarelor măsuri:

a) folosirea pe toată durata lucrării a echipamentului individual de protecţie specificat în articolul anterior;

b) scoaterea siguranţelor de pe toate cablurile;c) montarea pălăriilor sau tecilor electroizolante pe cuţitele sau furcile fixe

ale plecărilor, indiferent dacă sunt sau nu sub tensiune;d) executarea pe rând, numai la câte o fază, a reviziei contactelor la cuţitele

de pe plecări, celelalte rămânând izolate cu teci;e) întreruperea tensiunii pe cablul racordat la cutia terminală la care se

lucrează, în cazul lucrărilor de înlocuire a acesteia;f) supravegherea permanentă a membrilor formaţiei de lucru de către şeful

de lucrare.

1.8.Măsuri de securitate a muncii la executareamăsurărilor cu aparate portabile

Art.392. Măsurările cu aparate portabile în instalaţiile electrice de joasă şi înaltă tensiune se execută în mod direct sau indirect, pe secundarul transformatoarelor existente în instalaţii.Art.393. Se permite executarea unor măsurări folosind transformatoarele de măsură montate provizoriu, dar numai pe baza autorizaţiei de lucru, în care trebuie să se stabilească în mod concret măsurile de protecţie a muncii ce trebuie luate.Art.394. Măsurările directe în instalaţiile de joasă tensiune cu ampermetrul, voltmetrul, trusa wattmetrică, contorul etalon şi cleştele ampermetric se pot executa,

25


după caz, pe bază de ITI-PM, AS sau DV. Formaţia minimă de lucru pentru aceste măsurări trebuie să fie de doi electricieni , şeful de lucrare având cel puţin grupa a III-a de autorizare. Măsurările privind continuitatea siguranţelor de la circuitele de tensiune şi măsurările de tensiune la consumatori se pot executa de către un electrician cu minimum grupa a III-a de autorizare. Electricianul trebuie să fie echipat cu mănuşi electroizolante, cască de protecţie a capului şi vizieră de protecţie a feţei. În staţii şi posturi de transformare se va folosi în plus încălţăminte electroizolantă sau covor electroizolant.

(2) Nu se permite folosirea clemelor tip crocodil la circuitele de curent.

Art.395. Nu se permite folosirea clemelor de tip crocodil la circuitele de curent.Art.396. Măsurările directe cu megohmmetrul asupra instalaţiilor (aparataj electric, cabluri etc.) trebuie să se execute după caz pe bază de ITI-PM, AS sau DV în următoarele condiţii:

a) instalaţia respectivă trebuie să fie separată electric şi descărcată de sarcină capacitivă, înaintea fiecărei măsurări;

b) celelalte lucrări asupra instalaţiei respective trebuie întrerupte şi personalul evacuat, în zonă rămânând numai executanţii măsurării. În cazul în care instalaţia supusă măsurărilor este separată prin dezlegări de cordoane, prin dezlegări de conductoare de la aparataj sau prin demontarea unei porţiuni de bare de restul instalaţiei care rămâne legată la pământ şi în scurtcircuit, lucrările în aceste zone de lucru pot continua în timpul măsurării cu megohmmetrul în instalaţia dezlegată;

c) în punctele accesibile ale instalaţiilor asupra cărora se efectuează măsurările şi care nu sunt îngrădite, în incinte neîncuiate, trebuie să se posteze personal de pază;

d) formaţia de lucru trebuie să fie formată din cel puţin doi electricieni dintre care unul având minim grupa a III-a de autorizare;

e) electricianul care aplică conductoarele megohmmetrului pe elementul de încercat şi care are cel puţin grupa a II-a de autorizare va fi echipat cu mănuşi electroizolante şi încălţăminte electroizolantă sau covor electroizolant;

f) este interzisă atingerea bornelor aparatului, cordoanelor sau instalaţiei încercate, înainte de descărcarea de sarcină capacitivă, a acesteia.

Art.397. Măsurările directe, în instalaţiile de înaltă tensiune, cu cleştele ampermetric şi verificările cu indicatorul de corespondenţă a fazelor, trebuie să se execute de către doi electricieni, dintre care unul are minimum grupa a III-a de autorizare, cărora li s-a făcut instructaj în acest scop, cu luarea următoarelor măsuri:

a) folosirea de mănuşi electroizolante, încălţăminte electroizolantă sau covor electroizolant, cască de protecţie a capului şi vizieră de protecţie a feţei;

b) păstrarea distanţelor de limite admise (minime), prevăzute la Art. 49 (2) din prezentele instrucţiuni, între electricienii ce execută măsurările şi părţile aflate sub tensiune;

c) manevrarea cleştelui sau indicatorului, fără a se depăşi limitatorul şi fără sprijinirea acestor aparate de îngrădiri sau părţile metalice ale instalaţiei;

d) asigurarea unui echilibru stabil executantului şi unei poziţii comode, în timpul executării măsurărilor;

26


Bibliografie :

-PE 119. Norme de protecţie a muncii pentru activităţi în instalaţii electrice.-PE 126. Regulament de exploatare tehnică a echipamentelor electrice din

distribuţia primară.-PE 130. Regulament de exploatare tehnică a generatoarelor electrice.-PE 131. Regulament de exploatare tehnică a motoarelor electrice.

- IP 65/2007

Lucrarea 2

27


Elemente tehnologice privind constructia, intretinerea si exploatarea LEA

1.Scopul lucrarii

Scopul lucrarii este prezentarea constructiei LEA si insusirea de catre studenti a normelor si procedeelor practice de intretinere si exploatare a acestora.

28



Lucrarea se va desfasura la Transelectrica, statia de 400kV Oradea Sud, situate in zona de cetura-Cihei, si la Electrica Sa, Centrul de intretinere si mentenanta Stei.

In prima parte a lucrarii se vor prezenta tipurile de conductoare folosite pentru liniile electrice aeriene, monofolare, multifilare, monometalice , bimetalice.

Urmeaza apoi prezentarea izolatoarelor, alcatuite din materiale ceramice, din sticla si din materiale sintetice. Se vor face exemplificari privind toata gama de izolatoare, izolatoare suport, izolatoare de tractiune, izolatoare de joasa tensiune, de medie tensiune, de inalta tensiune, izolatoare de sustinere, izolatoare de intindere.

Pentru a realiza legatura electrica si mecanica intre conductoarele liniei, izolatoare si stalpii liniilor electrice aeriene se folosesc clemele si armaturile, care trebuie sa evite descarcarile si pierderile prin efluvii.

Stalpii liniilor electrice aeriene sunt o componenta importanta care se va studia, prin prezentarea si recunoasterea in exploatare a principalilor stalpi de sustinere, stalpi de intretinere, stalpi terminali, stalpi de colt, stalpi de traversare, stalpi de subtraversare, stalpi de deviatie, stalpi de transpunere a fazelor.

3.Aplicatii practice

Se va face verificarea la incalzire in regim permanent de functionare (regim de durata) a conductoarelor unei LEA de inalta tensiune.

Conditia impusa este

Deoarece temperature conductorului este in legatura directa cu curentul de sarcina, va trebui verificata conditia :

Cu o mica aproximatie se poate calcula Imax , curentul de sarcina maxim prin conductorul de faza in regimul cel mai greu :

Se considera linia de 110kV din figura 2.1., pentru care se va stabili sarcina maxima in regim de durata. Aceasta va fi cea mai mare valoare obtinuta in situatiile urmatoare :

- regim normal de functionare- regim de avarie

29


Fig 2.1. Linia de inalta tensiune

4.Interpretarea rezultatelor

- Se va verifica incadrarea incalzirii conductoarelor in limita maxima de 70 grdC

- In cazul in care se depaseste aceasta valoare, se va alege un conductor cu sectiune mai mare si se vor reface calculele. Valoarea gasita pentru sectiunea conductorului este aceeasi pentru ambele circuite.

Suport teoretic si aplicativ

30


Linia aeriana de energie electrica este o instalatie montata in aer liber, compusa din conductoare, izolatoare, cleme, armaturi, stalpi, fundatii si instalatii de legare la pamant care serveste la transportul sau distributia de energie electrica.

Conductoarele liniilor electrice aeriene, in mod obisnuit se fabrica din aluminiu, otel sau aliaje de aluminiu; mai rar si doar in cazuri speciale din bronz sau otel.Conductoarele LEA pot fi:

Monofilare (masive), dintr-o singura sarma cu sectiune rotunda, numai pentru sectiuni mici;

Multifilare, sub forma de funie;Conductoarele funie pot fi construite din fire cu aceleasi sectiuni sau din fire cu doua sectiuni diferite.Ele pot fi:

Monometalice Bimetalice, cum este cazul conductoarelor din aluminiu-otel sau aliaj

de aluminiu-otel.Se construiesc conductoare tubulare fie din mai multe fire circulare, fie din profile segment. Pentru liniile de joasa tensiune se mai utilizeaza conductoare torsadate, formate din unul sau mai multe conductoare de aluminiu isolate cu PVC, rasucite in jurul unui conductor din aluminiu-otel de asemenea izolat cu PVC.

Izolatoarele sunt elemente componente ale liniilor electrice aeriene, construite dintr-un corp izolant solid, cu sau fara armature metalice, cu ajutorul carora se realizeaza atat izolarea conductoarelor sub tensiune, cat si fixarea lor.Casificari:

1) Din punct de vedere al materialului din care se confectioneaza: Izolatoare din materiale ceramice;Izolatoare din sticla; Izolatoare din materiale sintetice

2) Din punct de vedere constructive:cu inima plina, izolatoare suport, izolatoare de tractiune,izolatoare pentru sigurante fuzibile

3) Din punct de vedere al mediului in care functioneaza: izolatoare care functionaza in atmosfera normala, izolatoare care functioneaza in atmosfera poluata.

4) Din punct de vedere al liniilor electrice pentru care sunt destinate: izolatoare de joasa tensiune,medie tensiune, de inalta si foarte inalta tensiune,

5) Din punct de vedere electric: izolatoare strapungibile si nestrapungibile.6) Din punct de vedere mecanic: izolatoare de sustinere si izolatoare de intindere

Clemele si armaturile realizeaza legatura electrica si mecanica intre conductoarele liniei, izolatoare si stalpii liniilor electrice aeriene.Prin cleme se inteleg piese sau dispozitive de legatura care sunt in contact direct cu conductoarele si asigura legatura electrica si/sau mecanica intre conductoare sau intre acestea si izolatoare.Armaturile sunt piese sau dispozitive de legatura intermediare intre izolatoare si consolele stalpilor sau intre cleme si izolatoare.

31


Pentru a evita avarii pe linie, clemele si armaturile trebuie sa aiba o constructie robusta si sa realizeze o fixare sigura a conductoarelor si izolatoarelor pe stalpii liniei.Clemele si armaturile lanturilor de izolatoare ale liniilor de inalta tensiune trebuie sa aiba muchiile rotunjite, pentru a evita descarcarile si pierderile prin efluvii (efect Corona).

Stalpii liniilor electrice aeriene sunt constructiile care prin intermediul izolatoarelor, clemelor si armaturilor sustin conductoarele deasupra solului.

Stalpii pot fi din: metal, beton, lemn.Stalpii metalici sunt folositi pentru LEA de inalta si foarte inalta tensiune si se

executa din profile de otel intr-o constructie de forma zabrelita.Stalpii din beton armat se intrebuinteaza la majoritatea liniilor de medie si

joasa tensiune, precum si la inalta tensiune (100kv) ca stalpi de sustinere.Stalpii din lemn sunt foarte rar folositi si admisi doar in cazuri speciale, in

zone greu accesibile.Din punct de vedere functional stalpii de impart in: Stalpi de sustinere(-au

rolul ca in functionarea normala sa preia eforturile datorate incarcarilor verticale, precum si fortele orizontale datorate actiunii vantului), stalpi de intretinere, stalpi terminali, stalpi de colt, stalpi de traversare, stalpi de subtraversare, stalpi de deviatie, stalpi de transpunere a fazelor.

Fundatiile LEA sunt elemente de constructie cu ajutorul carora se fixeaza in pamant stalpii, inclusiv ancorele acestora.Prin intrmediul fundatiilor se transmit solului incarcarile pe care le suporta stalpii.Exista o mare diversitate de fundatii, care se pot clasifica dupa diferite criterii:Din punct de vedere al solicitarilor predominante se deosebesc:

Fundatii supuse la rasturanre Fundatii supuse la smulgere sau compresiune

Din punct de vedere al calculului la stabilitate: Fundatii de greutate Fundatii incastrate in teren

Dupa tipul constructive si al modului de executie: Fundatiile burate se folosesc pentru stalpii liniilor de joasa si medie

tensiune de sustinere in aliniament sau trminali si de colt ancorati. Fundatii turante din beton armat sau nearmat se folosesc pentru stalpii

de medie si inalta tensiune si mai rar pentru joasa tensiune. Fundatiile gratar folosec traverse de lemn , beton armat sau otel

profilat Fundatiile forat-injectate sunt fundatii din beton la care gropile sunt

executate prin forare. Fundatiile prefabricate se folosesc la liniile de inalta tensiune si pot fi

de diferite forme

Instaltia de legare la pamant se compune din priza de pamant, conductoarele de legatura si piesele de legatura. Partea principala o constituie priza de pamant, constand din unul sau mai multi electrozi in contact cu pamantul, prin care se realizeaza trecerea curentului in pamant..

32


Rezistenta electrica a prizei de pamant este compusa din rezistenta electrozilor, rezistenta dintre electrozi si sol si rezistenta solului. Dintre acestea valoarea cea mai importanta o are rezistenta solului.

CLASIFICARI ale liniilor electrice aeriene:

1. Dupa tensiunea nominala pentru care au fost construite: linii de joasa tensiune-cu tensiunea nominala pana la 1kV; linii de medie tensiune-cu tensiunea nominala peste 1 kV dar ,mai mica de

52kV; linii de inalta tensiune-cu tensiunea nominala de minimum 52kV dar mai mica

de 300 Kv; linii de foarte inalta tensiune – cu tensiunea nominala de la 300kV in sus;

2. Din punct de vedere al sistemului de transmisie a energiei : linii monofazate; linii bifazate; linii trifatate; linii trifazate cu nul;

3. Dupa numarul de circuite: linii cu un circuit; linii cu doua circuite; linii cu mai multe circuite;

4. Dupa elementele constructive: LEA pe stalpi de lemn; LEA pe stalpi de beton; LEA pe stalpi metalici; LEA cu izolatoare rigide; LEA cu izolatoare lant;

5. Dupa functionarea lor in cadrul sistemelor energetice: linii de transport; linii de distributie;

6. Din punct de vedere ai consumatorilor pe care ii alimenteaza: linii ce alimenteaza mari consupatori, care absorb din reteaua furnizorului

minim 50 kVA in medie sau inalte tensiune; linii ce alimenteaza micii consumatori, care absorb din reteaua furnizorului

puteri sub limitele de mai sus;

33


34


35


36


37


38


39


40


41


42


43


44


45


46


47


48


Bibliografie :

1. A.Buta., A.,Pana.,- Transportul si distributia energiei electrice, Indrumator de proiectare, Ed. Politehnica Timisoara, 1997

2. NTE 401/03/01 Normativ pentru constructia liniilor electrice aeriene de energie electrica cu tensiuni peste 1000V

3. Rucareanu,C. sa,- Linii electrice aeriene si subterane, Ed.Tehnica Bucuresti, 1989

49


Lucrarea 3

Elemente tehnologice privind constructia, intretinerea si exploatarea LEC

50


1.Scopul lucrarii

Lucrarea are ca scop insusirea de catre studenti a elementelor tehnologice privind constructia, intretinerea si exploatarea LEC.


Lucrarea se va desfasura la Electrica S.A.Oradea si la Sucursala de Distributie a Energiei Electrice Oradea, Centrul de Exploatare si Mentenenta Stei.

Se vor studia elementele componente ale LES, respectiv, conductoarele, izolatia, ecranul si invelisul cablului.

Se vor exemplifica tipurile de cablu, conform clasificarii acestora, precum si sistemul de simbolizare cu litere. Studentii vor trebui sa recunoasca anumite tipuri de cablu care le sunt prezentate si totodata vor identifica un anumit tip de cablu dupa simbolul acestuia.

Se vor studia constructia si executia mansoanelor, a cutiilor de distributie subterane, a clemelor de lagatura si a cutiilor terminale.

Se va exemplifica modul de pozare a cablurilor, in exterior si in interior, modul de imbinare al cablulrilor, folosindu-se tehnologiile la rece, la cald si mixte, precum si refacerea izolatiei si legarea la pamânt a ecranelor si benzilor metalice.

În atelierul de intretinere si reparatii se vor indentifica elementele constructive ale LEC si se vor executa operatii de mansonare si montare a cutiilor terminale.

3.Aplicatie

Studentii vor face un calcul al rezistentei izolatiei unui cablu electric de tip ACHPBI, cu sectiunea conductoarelor de 120mmp, la tensiunea de 20kVca si la 110kV.

Studentii vor masura cu ajutorul unui Ohmmetru, rezistenta ohmica intre cablul blanc si diferitele straturi de izolatie.


-Studentii vor prezenta o lucrare scrisa , in 15 minute, cuprinzind clasificareacablurilor electrice in general si LEC

-Valoarea gasita pentru rezistenta izolatiei cablului, trebuie sa se incadreze in limitele impuse de normativele privind cablurile electrice LEC.

-In cazul in care se constata ca valoarea gasita nu se incadreaza in limitele admise, este permisa alegerea unui alt tip de cablu, la care se vor face aceleasi verificari.

51



Linii electrice subterane (LES) sunt folosite pentru transportul si distributia energiei electrice in orase, pe platforme industriale, in incintele intreprinderior , in centrale si statii electrice, etc. Fata de liniile electrice aeriene prezinta unele avantaje: siguranta marita in functionare, spatiu redus ocupat, evitarea pericolului de atingere directa a partilor sub tensiune, lipsa influentei factorilor poluanti si a celor atmosferici, neafectarea din punct de vedere estetic a zonelor parcurse.Au in schimb unele dezavantaje: cost mai ridicat, depistarea si repararea mai dificila a defectiunilor, necesitatea utilizarii unui personal cu o calificare superioara la montare.

Cablurile au urmatoarele componente: conductoarele, izolatia, ecranul, invelisul cablului.

CONDUCTOARELE cablurilor din cupru sau aluminiu, pot fi formate din unul ( conductoare unifilare) sau mai multe fire (conductoare multifilare).Formele cele mai obisnuite ale conductoarelor sunt rotunda si sector.

IZOLATIA conductoarelor este compusa din unul sau mai multe straturi de material izolant si constituie elemental cel mai important de care depinde fiabilitatea cablurilor.materialele obisnuite de izolatie sunt:hartia electroizplanta STAS 5649-69, policlorura de vinil, polietilena, polietilena reticulara, cauciucul, uleiul, gazele izolante.

ECRANUL este invelisul din hartie metalizata sau din banda metalica aplicat peste un conductor izolat sau peste un ansamblu de conductoare isolate , care la cablurile de energie are ca scop:

Crearea unei suprafete echipotentiale in jurul izolatiei si dirijarea in aceste fel a campului electric;

Reducerea efectelor inductoare ale campurilor electrostatice externe si interne;

Asigurare unei cai de trecere a curentilor capacitive sau a curentilor de defect la circuite homopolare

Asigurarea unei protectii in cazul perforarii cablurilor prin corpuri conductoare exterioare

INVELISUL CABLULUI are rolul de a realize o forma determinata a cablului si de a asigura protectia impotriva degradarilor exterioare.Se compune din: materialul de umplutura, mantaua de etansare, armature, mantaua exterioara.

Cablurile de energie se clasifica astfel:Dupa felul izolatiei de baza:

Cabluri cu izolatie de hartie impregnate, in manta de plumb; Cabluri cu izolatie de PVC , in manta de plumb Cabluri cu izolatie si manta de PVC; Cabluri cu izolatie de polietirena termoplastica si manta de PVC; Cabluri cu racire artificiala cu circulatie de ulei sau apa; Cabluri cu presiune interioara sau exterioara de gaz;

Dupa numarul de conductoare : cabluri monopolare (cu un singur conductor) si multipolare (cu mai multe conductoare)Din punct de vedere al materialului conductoarelor:cu conductoare de cupru si cu conductoare de aluminiu.

52


Mansoanele sunt elemente componente ale liniilor subterane folosite in vederea efectuarii operatiilor de conexiunea cablurior intre ele,jonctiuni ale acestora la barele statiilor si liniilor aeriene sau petrnu executarea derivatiilor.

Sunt mansoane de legatura si mansoane de derivatie.Mansonul de fonta constituiind armatura exterioara este detinut sa protejeze

mecanic si impotriva coroziunii locul de innadire, mansonul de plumb montat in interiorul moansonului de fonta realizeaza continuitatea mantalei de plumb sau aluminiu a cablurilor innadite si etanseaza cablul impotriva patrunderii umezelii la conductoare si impotriva pierderii uleiului din izolatie.

Cutii de distributie subterane se folosesc in retele electrice de distributie subterane de joasa tensiune pentru cabluri cu tensiune pana la 240 mm2 si se echipeaza cu aparataj electric pentru curenti de pana la 400A. Cutiile de distributie subterane sunt protejate printr-un capac de rezistenta mecanica din fonta turnata si un capac de entansare din tabla.Suprafata capacului de rezistenta trebuie sa permita acoperirea cu un strat de asphalt de minim 2 cm.

Cleme de legatura se folosesc pentru imbinarea prin lipire a conductoarelor de cupru si de aluminiu ale cablurilor subterane.

Cutiile terminale asigura protectia cablurilor impotriva patrunderii umezelii si a substanteleor cu actiune nociva si prin ele se face legatura cu instalatiile din statiile electrice sau cu liniile aeriene.

Pentru joasa si medie tensiune se pot folosi atat cutii terminale de tip classic, cat si capete terminale de tip uscat, fara cutii terminale si fara masa izolanta.

1.Probleme generale.

Pentru dezvoltarea retelelor electrice în ultimii ani este caracteristica cresterii ponderii liniilor electrice în cablu (LEC), în special în zonele urbane dens populate.Avantajele LEC : siguranta în functionare, lipsa influentei factorilor atmosferici, spatiu ocupat mai redus, evitarea pericolului de atingere directa, aspectul estetic, au determinat cresterea numarului de LEC.Dezavantajul principal al LEC : costul ridicat în comparatie cu cel al LEA tinde sa se micsoreze prin dezvoltarea tehnologiei de fabricatie si a capacitatii de transport a acestora.Pozarea cablurilor, executarea lucrarilor de înnadire sunt lucrari ce trebuiesc executate cu multa constiinciozitate, deoarece este dificila verificarea calitatii executiei si practic imposibil de descoperit defectele de montare.2. Elementele constructive ale LEC.

Principalele elemente constructive ale LEC sunt: conductoarele, izolatia, ecranarea, mantaua de protectie.-Conductoarele sunt din cupru sau aluminiu înfuniate în mai multe straturi. Dupa forma lor se deosebesc conductoare cu sectiunea circulara, ovala, sub forma de sectorsau tubulara. Conductoarele cablurilor cu sectiuni mari sunt multifilare rasucite, dândcablului flexibilitatea necesara.-Izolatia de baza se realizeaza cu : hârtie impregnata, cauciuc natural sau sintetic,materiale plastice, etc.-Ecranarea se utilizeaza în general la cabluri pentru tensiuni peste 6 kV pentru a limita solicitarile electrice determinate de neuniformitatea câmpului electric. Are de asemenea avantajul îmbunatatirii racirii cablului si a micsorarii grosimii izolatiei.

53


-Mantaua de protectie se executa din plumb, aluminiu sau mase plastice pentruprotectia izolatiei cablului împotriva actiunii umezelii, diferitilor acizi si a deteriorarilor mecanice. La exterior cablul are învelisul de protectie din benzi sau sârme de otel si înfasurari din iuta impregnata.2.1. Clasificarea si simbolizarea cablurilor.Dupa numarul de conductoare aflate în aceeasi manta pot fi cabluri cu unu, doua, trei sau patru conductoare. Cele mai utilizate sunt cablurile trifazate cu trei conductoare, fig.2.1.Dupa izolatia de baza, pot fi cabluri cu izolatie de hârtie, cauciuc sau mase plastice. Diversele tipuri de cabluri se deosebesc dupa un sistem de simbolizare în care literele au urmatoarea semnificatie:

Fig.2. 1. Sectiunea printr-un cablu:1-izolatia de faza; 2-iuta gudronata;3-iuta impregnata; 4-benzi de otel;5-hartie impregnata; 6-camasa de plumb; 7-conductor.

H – izolatie de hârtieY – izolatie de material plasticP – manta de plumbB – blindat cu armatura din benzi de otelE – ecranatF – rezistenta marita la propagarea flacarii

Prima litera C - indica conductor de cupru, iar AC – conductor de aluminiu.Aceste litere se aseaza la începutul simbolizarii , dupa care urmeaza litera care indica izolatia, urmata de cea care indica felul mantalei ( P –plumb, Y –material plastic, A –aluminiu), apoi litera care indica existenta armaturii metalice si la urma felul învelisului protector.Exemplu : ACHPBI – cablu cu conductoare din aluminiu (AC), cu izolatie dehârtie (H), cu manta de plumb (P), cu armatura metalica de otel (B) si cu învelis deprotectie din iuta (I).

54


Cablu torsadat pentru linii electrice de medie tensiune Simbol: TA2X(FL)2Y

Constructie1 - conductor de aluminiu multifilar, rotund, compactizat, clasa 2 conform SR EN 602282 - ecran semiconductor extrudat3 - izolatie XLPE conform SR CEI 60502-24 - ecran semiconductor extrudat5 - banda semiconductoare cu blocare la apa6 - banda de aluminiu, grosime 0,185 mm, cu copolimer, aderenta la mantaua de PE7 - manta de PE medie densitate, rezistenta la intemperii

2.2.Mansoane si cutii terminale.Mansoanele sunt cutii metalice (în ultimul timp se fac si din cauciuc), închise ermetic, cu rol de a proteja de a proteja cablurile împotriva umezelii în punctele de înnadire, de derivare si de capat.Ele trebuie sa aiba aceeasi rigiditate dielectrica ca si cablurile si sa fie instalateîncât sa elimine orice posibilitate de patrundere a umezelii în cablu.2.2.1. Mansoanele de legatura, se construiesc din fonta si sunt constituite din doua piese care se asambleaza cu suruburi, fig.2.2.Mansonul din fonta protejeaza înnadirea din punct de vedere mecanic si anticoroziv. Capetele cablului se introduc prin partile laterale si masa izolanta se toarna prin deschiderea situata la partea superioara.b1 b2

Fig. 2.2 Mansoane de legaturab1-manson de plumb; b2-sectiune manson de legatura;1 – manson de fontal 2 – cablu trifazic fara banda de otel;3 – manson de plumb; 4 – masa galbena; 5 – masa neagra;6 – izolatie din benzi de hartie; 7 – conductor monofazic izolat

55


2.2.2. Mansoanele de derivatie, se utilizeaza numai la cablurile de joasa tensiune.Acesta se deosebeste de mansonul de legatura prin aceea ca, într-o parte laterala are oprelungire prin care iese cablul de derivatie ,fig.2.3.

Fig. 2.3. Manson de derivatie1 – partea inferioara; 2 – partea superioara;3 – capacul; 4 – bratari pentru prinderea cablului5 – suruburi de legare la pamant.

2.2.3. Cutiile terminale se prevad la capetele cablurilor, permitând conectareaacestora la aparate, masini, tablouri de distributie. Se confectioneaza din fonta, tabla sau plumb si sunt pentru interior sau exterior, fig.2.4.

56


Fig 2.4. Cutie terminala

a – din plumb, de interior pentru cabluri de 6 si 15 kV;1 – banda de otel; 2 – bandaje de sarma; 3 – priza de legare la pamant;4 – manta de plumb; 5 – izolatie de centura; 6 – legatura de sfoara; 7 – banda lacuita;8 – banda izolata; 9 – sfoara impregnata;b – din fonta cenusie, trifazata de exterior pentru cabluri de 6-20 kV;1 – corpul din fonta; 2 – palnie de etansare; 3 – flansa pentru fixarea izolatoarelorl4 – izolatoare de portelan; 5 – capacul izolatorului; 6 – surub de legare la pamant.

1. Pozarea cablurilor.Din punct de vedere al locului de instalare, retelele în cablu se clasifica în :a) Retele exterioare (pozate în afara cladirilor) :-subterane : îngropate în sant pe pat de nisip, în blocuri de cabluri sau tuburi de protectie, în canale sau tuneluri;-aeriene : pe estacade sau poduri suspendate, pe constructii suspendate pe cabluri de otel;-cazuri speciale : traversari de ape, galerii inundate, terenuri sau zone corozive sau cu pericol de incendiu sau explozieb) Retele interioare (pozate în cladiri)-în situatii normale : pe pereti, pe grinzi, sub plansee, în subsoluri tehnologice, în canale si tunele, în poduri de cable, în tuburi de protectie.-în cazuri speciale : pe utilaje, în medii cu temperaturi ridicate, în medii cu pericol de incendiu sau explozie.

3.1. Pozarea cablurilor direct în pamânt.

57


Este o solutie simpla, cu cheltuieli de investitii mici, dar comporta importante lucrari de pamânt si desfacere repetata a pavajelor. Procesul tehnologic cuprinde urmatoarele operatii : recunoasterea traseului, executarea traversarilor, executarea santurilor, desfacerea si asezarea cablurilor, tragerea cablurilor în traversari, executarea profilului, astuparea santului si refacerea pavajului.3.1.1.Recunoasterea traseului. Traseele sunt situate, de regula, în orase, de-a lungul strazilor, pe trotuare, parcuri, piete, în incinta întreprinderilor industriale, în cartiere noi de locuinte, de-a lungul soselelor si cailor ferate.Înaintea operatiilor urmatoare se procedeaza de catre constructor, la cererea proiectantului, recunoasterea traseului, executându-se în acest scop sondaje si precizându-se masurile necesare pentru protejarea cablului sau a celorlalte instalatii existente în timpul pozarii.3.1.2. Executarea traversarilor. Acesta operatie este necesara când traseul intersecteaza strazi si piete din orase sau drumuri, sosele si cai ferate în afara localitatilor. În acest caz cablurile, se monteaza în tuburi de beton, bazalt, otel sau PVC, fig.2.5.

Fig. 2.5. Sectiune transversala printr-o traversare1 – placa de beton; 2 – tuburi; 3 – beton pentru fixarea tuburilor.

58


În cazul executarii de traversari de drumuri, cai ferate si sosele din afara localitatilor si chiar orase, însa aflate în zone fara instalatii subterane se foloseste metoda forajului. În acest caz se utilizeaza fie o foreza –burghiu manuala, fie un dispozitiv de forare pneumatic.

3.1.3. Executarea santurilor cuprinde urmatoarele etape :-trasarea santului, desfacerea pavajului, executarea santului.Trasarea santului consta în stabilirea axei santului si marcarea marginilor sapaturii cu tarusi, între care se întinde o sfoara care delimiteaza conturul santului.Desfacerea pavajului se executa în masura posibilitatilor, cu ajutorul motocompresoarelor si a ciocanelor pneumatice. Desfacerea se face exact în lungulliniilor care marcheaza laturile santurilor.Saparea santurilor. Dimensiunile si forma santurilor corespund profilurilor date înproiectul lucrarii. Saparea se face manual sau mecanizat. Pamântul scos din sapatura se depune spre strada la cel putin 0,5 m de marginea santului. Pentru ca pamântul sa nu se împrastie se folosesc pe toata lungimea santului sprijiniri speciale din panouri din otel –cornier si elemente metalice, fig.2.6.

Fig.2.6. Depozitarea pamantului din sapatura1 – pamant din sapatura; 3 – gard de sprijinire.

Santurile cu adâncimi mai mari de 1 m sau în terenuri slabe se sprijina cu dulapi metalici prefabricati refolosibili, scânduri groase din lemn de brad. Iarna, când pamântul este înghetat se iau masuri de dezghetare cu gratare de carbuni încinsi (cocsiere), conducte cu apa calda, radianti alimentati cu gaz metan, etc.3.1.4.Desfasurarea si pozarea cablurilorAceste operatii se executa concomitent, necesitând unele verificari prealabile. Se inspecteaza traseul de pozare, acordând o atentie deosebita verificarii traversarilor. Tamburele cu cabluri care urmeaza sa fie desfasurate si pozate trebuie sa se afle în punctele de unde începe desfasurarea.

59


Înainte de pozare se verifica izolatia folosind inductorul.3.1.5.Tragerea cablurilor la traversari. Pentru a realiza aceasta operatie sunt necesari ciorapi de cablu, fig.2.7, care se monteaza în capatul cablului ce trebuie tras prin traversare. Se leaga apoi o frânghie de cânepa sau un cablu de otel care se trece prin tubul prin care urmeaza sa se traga cablul. Se trage pâna capatul iese din tub, dupa care se demonteaza ciorapul de cablu.

3.1.6.Executarea profilului.Dupa asezarea cablului în pozitia indicata în proiect se marcheaza cu etichete de indentificare la capete si din 10 în 10 m. Executarea profilului se face astfel :- se aseaza peste cablu un strat de 10 cm de nisip cernut;- se ridica cablul deasupra acestui strat;- se aseaza deasupra cablului un nou strat de nisip de protectie de 10 cm, pentru mentinerea cablului în echilibru elastic;- se aseaza un strat de caramizi de protectie. Pentru o protectie suplimentara se vor folosi placi de beton armat, calote ceramice, placi de PVC, etc.

Fig. 2.7 Introducerea cablurilor in cladiri si in tuburi1 – cabluri; 2 – tub de protectie; 3 – iuta imbibata cu masa neagra;4 – caseta din caramida; 5 – masa neagra; 6 – cablu de otel;7 – ciorap de tragere; 8 – palnie (folosita numai pe timpul tragerii).

3.1.7.Astuparea santurilor si refacerea pavajelorAstuparea se face cu straturi succesive de câte 20 cm, udate si batute cu maiul, pentru a evita tasari ulterioare ce duc la repetate refaceri ale pavajelor. Operatia se poate face si mecanizat cu tractoare cu lama buldozer, pe trasee libere. Dupa terminarea completa a lucrarilor de pozare si astupare se refac pavajele.3.2.Pozarea cablurilor pe timp friguros.Pozarea cablurilor nu este permisa daca temperatura mediului si a cablului a scazut în ultimile 24 ore dinaintea pozarii cu urmatoarele limite :00C – pentru cabluri cu izolatia de hârtie pentru tensiuni pâna la 10 kV;40C – pentru cabluri cu izolatie si manta din PVC;-70C – pentru cabluri armate cu izolatie de cauciuc;-200C – pentru cabluri cu manta de plumb fara învelis de protectie.Când este necesara pozarea la temperaturi mai scazute cablurile se încalzesc.Durata încalzirii depinde de temperatura încaperii si se indica în tab.1.

60


Temperatura încaperii + 5………….+ 10 + 10………….+ 25 + 25……….+ 40Durata încalzirii 3 zile 1 – 1,5 zile 18 ore 4.Tehnologia executarii mansoanelor si a cutiilor terminale4.1. Mansoanele se executa în urmatoarea succesiune a operatiilor tehnologice :pregatirea locului de montaj, desfacerea capetelor cablului, îmbinarea conductoarelor,refacerea izolatiei, montarea mansonului interior, montarea mansonului exterior de protectie.a)Pregatirea locului de montaj. Daca mansoanele se executa în groapa se verifica pozitia si dimensiunile gropii. Ea trebuie sa permita asezarea corecta a mansonului fata de traseul cablului, fig.2.8 si sa asigure mansonului spatiul necesar miscarii libere pentru executarea operatiilor de izolare a îmbinarii. Daca lucrarea se executa în exterior pe timp de ploaie sau locuri cu praf se lucreaza în cort, încalzit la nevoie pâna la temperaturi de + 150C.

Fig. 2.8. Dimensiunile si forma gropii pentru manson si pozitia capetelor de cablua – portiunea de suprapunere depinzand de tensiune si tipul cablului (la 1KV – 0,5m)b – portiunea dreapta necesara executiei mansonuluic – deplasarea fata de ax pentru a evita solicitarea mansonului la eventualeleeforturi de tractiune in cablu si pentru rezerva necesara refacerii mansonuluila o eventuala defectare

b)Desfacerea capetelor cablurilor.Operatiile care se executa la desfacerea capetelor de cablu depinde de tipul si constructia acestuia si constau în îndepartarea succesiva a strsturilor exterioare de protectie, taierea si îndepartarea camasii de plumb a izolatiei de centura si a celei de faza.În fig.2.9 este prezentata desfacerea tip a capetelor de cablu cu trei faze, cu o manta de plumb si izolatie de centura.

61


Lungimea desfacerii capetelor se determina cu relatia : l = k+a+i+c, unde : l – este lungimea pe care se desfac capetele de cablu (jumatate din lungimea interioara a mansonului) ; k –este lungimea pe care se pastreaza benzile metalice de protectie; a –lungimea mantalei de plumb sau aluminiu care se pastreaza pe capetele de cablu desfacute; i – lungimea izolatiei de faza pastrata pe conductoare; c- lungimea pe care se înlatura izolatia de faza în vederea înnadirii conductoarelor.

Se mai poate scrie I = x + m , unde x – lungimea partii încovoiate a conductoarelor de faza ; m- lungimea pe care izolatia de adaos se suprapune peste izolatia de faza pastrata.

Fig. 2.9 Desfacerea invelisului cablului si conductoarelora – desfacerea capetelor de cablib – desfacerea mantalei de plumb;c – fasonarea fazelor

c) Îmbinarea conductoarelor se poate grupa în trei categorii :- mecanice (cu suruburi sau prin presare la rece);- termice (lipire sau sudare);- mixte.Cel mai frecvent se utilizeata îmbinarea termica. Dintre procedeele aplicate la noi, mai avantajoase din punct de vedere al tehnologiei, al posibilitatilor de realizare pe santier si a calitatii îmbinarii este înnadirea conductoarelor (de aluminiu) prin lipire simetalizare,fig.2.10.d)Refacerea izolatiei se executa numai la cabluri cu tensiuni mai mari de 1 kv. În tara la noi la cablurile din PVC de 10-15 kv se folosesc pentru refacerea izolatiei benzi izolante adezive din folii subtiri si elastice de poliestirena tip Jl peste care se înfasoaraun strat de banda adeziva de cauciuc ADEBAND-TC. În ultimul timp au capatat o larga raspândire mansoanele cu rasini epoxidice. Acestea se realizeaza fie prin

62


turnarea rasinii în jurul îmbinarii într-o forma prin injectare sub presiune sau prin realizarea unei izolatii stratificate din rasina si tesatura.e)Montarea mansonului interior . Acest manson se monteaza între extremitatile mantalei de la cele doua capete ce s-au îmbinat. Se lipesc cu aliaj Lp 37 întâi în lung,apoi capetele cu camasile de plumb ale cablurilor. Apoi se umple cu masa izolanta galbena.f)Legarea la pamânt a ecranelor si benzilor metalice. Învelisurile metalice ale cablurilor, partile metalice ale mansoanelor de înnadire, precum si corpurile metaliceale cutiilor terminale se leaga la pamânt pentru a asigura protectia personalului si a mantalei în cazul strapungerii izolatiei cablurilor aflate la pamânt. Legaturile la pamânt se realizeaza cu conductoare flexibile de cupru cositorite.

Fig. 2.10. Imbinarea conductelor de aluminiu prin lipire cu metalizarea – taierea conductelor in trepte; b – metalizarea prin metoda fir cu fir;c – protejarea izolatiei pentru metalizare1 – strat de metalizare; 2 – conductor neizolat; 3 – snur de azbest; 4 – banda lacuita;5 – conductor neizolat; 6 – vergea de Zm+Sm;d – protectia izolatiei la turnarea aliajului;1 – conductor izolat; 2 – banda uleiata; 3 – snur de azbest;4 – forma de turnare (clema); 5 – inel de etansare.

g)Montarea mansonului exterior de protectie.- se aseaza partea inferioara de fonta a mansonului pe un pat de caramizi;- se monteaza partea superioara, aplicând între cele doua parti o garnitura din sfera impregnata, dupa care se strâng suruburile de înnadire;- se toarna masa izolanta neagra bituminoasa, topita la 1150C;- înainte de racirea completa se strâng din nou toate suruburile, se aseaza garnitura de iuta impregnata a capacului si se monteaza capacul;

63


- mansonul se acopera cu un strat de nisip de 10-15 cm si peste acesta un rand de caramizi pentru protectie;4.2.Tehnologia de montaj a cutiilor terminale.Elementele constructive ale cutiilor terminale de cablu sunt :- un izolator prefabricat cu armaturile sale si un element de repartizare apotentialului si pentru etansarea cablului.Cutiile terminale se executa dupa urmatoarea succesiune a operatiilor tehnologice: desfacerea capetelor de cablu, montarea conductoarelor de legare la pamânt, etansarea punctului de ramificatie, montarea papucilor, protejarea izolatiei conductoarelor.Executarea acestor operatii difera dupa tipul cutiei terminale. Cele mai uzuale cutii terminale pentru cabluri de forta sunt : cutia cilindrica din fonta de 1 kv; cutia tronconica din tabla de plumb de 1 kv; cutia tronconica din tabla de plumb pentru 6-20 kv; cutia monofazata de interior pentru cabluri de 20-35 kv. Pentru legarea capetelor conductoarelor la bornele aparatelor se folosesc papuci de cablu, fig.2.10’.

Fig. 2.10’ Papuci de cablu

a – din alama sau cupru turnati pentru conductoare din cupru;b – din alama sau cupru presati pentru conductoare din cupru;c – din aluminiu pentru conductoare din aluminium

4.2.1.Montarea cutiilor terminale de interior.În functie de instalatia ce urmeaza a o deservi, se alege locul de fixare a cutiei terminale, astfel încât sa ofere conditii convenabile de montare si raze de curbura cât mai mari. La cablurile cu izolatie de hârtie, dupa pregatirea capetelor de cablu, se îndeparteaza învelisurile protectoare si izolante, se verifica izolatia cablului cu inductorul si se monteaza cutia terminala, fixându-se si etansându-se la baza. Se fasoneaza conductoarele astfel încât acestea sa se situeze pe axele bornelor la care se vor racorda. Se monteaza papucii de cablu prin una din metodele cunoscute : lipiri cu

64


metalizare în trepte sau fir cu fir, sudare sau presare hidraulica. Se aplica pe conductoare straturile de protectie si etansare prevazute de instructiuni, se fixeaza cutia si se toarna masa izolanta. Se leaga la pamânt carcasa metalica. Pentru cablurile cu izolatie si manta din PVC, executia este simplificata. Camasa exterioara de protectie anticoroziva (fig.2.11) din PVC se pastreaza pe toata lungimea traseului din interior pâna la intrarea în cutia terminala. Pentru montarea cutiei se taie si se înlatura camasa exterioara de protectie 1, benzile metalice de protectie 2 si camasa exterioara din PVC 3.Dupa fasonarea conductoarelor si montarea papucilor, izolatia conductoarelor se întareste cu un strat de banda adeziva izolanta pe toata lungimea.

Fig. 2.11. Desfacerea cablului pentru executarea cutiei terminale1 – camasa exterioara din PVC; 2 – benzi metalice de protectie;3 – camasa interioara din PVC; 4 – legarea la pamant a ecranelor;5 – benzi de ecranare din cupru.4.2.2.Montarea cutiilor terminale de exterior.

Cutiile terminale de exterior de 1,6,20 kv se monteaza pe stâlpul LEA, fig.2.12. Montarea cutiilor terminale de exterior de 1 kv necesita urmatoarele operatii :-se stabileste lungimea capatului de cablu în asa fel încât acesta sa poata fi racordat la LEA;-pe o portiune a capatului de cablu se desface stratul de iuta exterior si se vopseste cablul cu un strat anticoroziv.-se matiseaza cablul în locul de patrundere în cutia terminala;-se înlatura toate învelisurile pâna la mantaua de plumb;-portiunea de cablu începând de la baza stâlpului si pâna la înaltimea de cca 3 m se protejeaza cu o teava de otel;-de mantaua de plumb se lipeste conductorul de legare la pamânt;-se controleaza curbura conductorului, se monteaza capacul;

65


-cutia se umple cu masa izolanta, turnata prin orificiul de la partea superioara.

Fig. 2.12. Cutie terminala de exterior de 1 kV, montata pe stalp

Bibliografie :

- Eremia,M. Dumitriu,C, sa – Transportul si distributia energiei electrice, Indrumar de laborator, format electronic

- Rucareanu,C. sa,- Linii electrice aeriene si subterane, Ed.Tehnica Bucuresti, 1989

- PE 116. Normativ de încercări şi măsurători la echipamente şi instalaţii electrice.

- Horvath, T. ş.a. Încercarea izolaţiei electrice. Editura Tehnică, Bucureşti, 1982.

66


Lucrarea 4

Incercarea intreruptoarelor de medie tensiune

67


1.Scopul lucrării

Scopul lucrării este studiul construcţiei şi funcţionării întreruptoarelor de medie tensiune, a mecanismelor de acţionare, verificarea principalilor parametri cinematici şi electrici.

2.Programul lucrării

Lucrarea se va efectua la Electrica S.A Oradea si la Stei, Sucursala de distributie a energiei electrice Oradea, Centrul de exploatare si mentenanta Stei.

Se va urmari in detaliu constructia intreruptoarelor de medie tensiune ortoejectoare IO 10-24kV, 630 si 2500A si a intreruptorului IUP-M.

Se vor studia practic mecanismul de actionare cu resorturi, contactele fixe si mobile, camera de stingere a arcului electric, indicatoarele de ulei.

Se vor exemplifica in atelierul de mentenanta reparatiile si reviziile periodice, defectele cele mai frecvente, partile slabe si cele bune ale intreruptoarelor.

3.Date experimentale

Pentru inregistrarea caracteristicii de deplasare a contactului mobil la inchidere si la deschidere, se vor utiliza urmatoarele date tehnice

Diametru tambur: D=4,95 [cm]L=π∙D=3,14∙4,95=155,43 [mm]

Închidere: n=350 [rpm];1 rotaţie în ≈ 0,17 [s]; 60s....................................350rott=110[mm]/906,675[mm/s]=0,121 [s];

Xs.......................................1rotΔt=34[mm]/906,675[mm/s]=0,037 [s]. X=60/350=0,17s

Deschidere: n=349 [rpm];350rpm∙155,43mm=54400,5 mm/m

1 rotaţie în ≈ 0,17 [s]; 54400,5/60=906,675 mm/s

t=80[mm]/906,675[mm/s]=0,088 [s];Δt=44[mm]/906,675[mm/s]=0,048 [s].


Se fac comparatii intre rezultatele obtinute care se trec intr-un tabel de forma celui de mai jos si parametri de fabricatie ai intreruptoarelor.

Nr.Cursa pentru Cursa h

[mm]Timp [ms]

Δh [mm]

Δt [ms]

V [m/s]

Cursa totală [mm]

Timp total [ms]

1 închidere

68


2 deschidereSuport teoretic si aplicativ

Cconstrucţia întreruptoarelor de medie tensiune

Fig 4.1.Întreruptoare de medie tensiune ortojectoare:a. IO 10...24kV/630...1250A b. IO 24kV/2500A

1 – camera de egalizare a presiunilor; 2 – contact fix; 3 – anvelopă izolantă; 4 – pârghie de acţionare;5 – contact mobil; 6 – cameră de stingere; 7 – bornă de conexiune; 8 – contact glisant;

9 – indicator nivel ulei; 10 – ecran izolant; 11 – ventil eşapare.

69


Fig 4.2.Secţiune prin întreruptorul IUP-M

70


Fig 4.3.Mecanism de acţionare cu resorturi MRI

A-arbore principal; B-arbore secundar; 1-resort pnncipal; 2-roată dinţată cu armare; 3-volant; 4-camă cu excentric 5-manivelă; 6-mecanism de zăvorâre-armare şi arbore motor; 7-motor; 8-

transmisie cu lanţ; 9-roată dinţată; 10-buton de închidere (roşu); 11-electromagnet închidere; 12- roată blocare deschidere; 13-camă zăvărâre închidere; 14-clichet zăvărâre închidere; I5-camă de

alunecare cu role; 16-camă profilată; 17-pârghie; I8-pârghie acţionare; 19;20--tije acţionare articulate; 21-tija contactului mobil; 22-contact fix; 23-buton de deschidere (verde); 24-eleclromagnet deschidere; 25-rolă de blocare la deschidere; 26-pârghie; 27-subansamblu clichet zâvorâre-închidere şi comandă deschidere; 28-resort dezăvorâre la deschidere; 29-arc de deschidere; 30-clichet blocare

închidere.

Determinarea caracteristicii dinamice cursă – timp

Pentru înregistrarea caracteristicii de deplasare a contactului mobil la închidere şi la deschidere se utilizează un sistem de înregistrare cu tambur, figurat mai jos:

71


Fig 4.4. Sistem de inregistrare cu tambur

Sistemul cuprinde un motor electric M care se roteşte cu viteză constantă de axul căruia este fixat un tambur T pe care se înfăşoară o coală de hârtie. De tija de acţionare a contactului mobil se fixează un mijloc de scriere S tensionat cu un resort R. Prin comanda întreruptorului, pe coala de hârtie se imprimă caracteristica h(t).

Procesul de înregistrare decurge astfel- se armează mecanismul de acţionare;- se lipeşte o coală de hârtie pe tamburul T conform indicaţiilor date de conducătorul lucrării;- cu întreruptorul în poziţie deschis se roteşte complet tamburul T pentru a obţine poziţia iniţială;- se alimentează motorul M de la sursa de c.c. Sc.c. , se aduce la turaţia n - 350 rpm, măsurată cu tahogeneratorul TC 25;- se dă comanda de închidere, se înscrie curba h(l) apoi se opreşte motorul M;- se taie hârtia după generatoare începând din punctul de unde a început înregistrarea;- se înlocuieşte coala cu înregistrarea cu o nouă coală de hârtie;- se roteşte tamburul T pentru a marca poziţia finală în contact a întreruptorului;- se alimentează motorul M şi se verifică turaţia sa n = 350 rpm apoi se dă comanda de deschidere şi se obţine curba h(t) la deschidere;- se taie hârtia după generatoare începând din punctul de unde a început înregistrarea;- se desfăşoară înregistrările, se marchează intervalele de timp şi distanţă apoi se trec datele într-un tabel de forma:

Nr.Cursa pentru Cursa h

[mm]Timp [ms]

Δh [mm]

Δt [ms]

V [m/s]

Cursa totală [mm]

Timp total [ms]

1 închidere 220 121 5 37 0,0018 225 1582 deschidere 220 88 8 48 0,0025 228 136

72


↓ Închidere (n=350 rpm)

73


↑

Deschidere (n=349 rpm)

74


Bibliografie:

-Selischi, A., Guzun, B., Grigoriu, V., Sufrim, M., Partea electrică a centralelor, vol.I. partea a II-a. Litografia U.P.B., 1982, p.504-555.

- Hortopan, G. Aparate electrice. Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1982, 728 p.

- Gheorghiu, N. ş.a. Echipamente electrice, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1981, 522p

-Hoble,D.,Stasac,C. Aparate si Echipamente electrice, Ed Universitatii Oradea, 2004

75


Lucrarea 5

Alegerea aparatelor de îtfolosite in distributia energiei electrice

76


1.Scopul lucrarii

Se va urmari intelegerea si aprofundarea de catre studenti a criteriilor tehnice care determina alegerea aparatelor electrice de inalta tensiune din centrale si statii electrice.


Lucrarea se va desfasura la Electrica S.A. Sucursala de Distributie a Energiei Electrice Oradea, Centrul de Exploatare si Mentenanta Stei , in cadrul sectorului de exploatare si intretinere. Se vor prezenta urmatoarele grupe de criterii tehnice : conditii ambientale, caracteristici constructive, caracteristici de izolatie, curent nominal, frecventa nominala, regimul de scurtcircuit, alte criterii specifice.

In cadrul criteriilor specifice, se vor face exemplificari pentru fiecare tip de aparat, respectiv, intreruptoare, separatoare, transformatoare de curent, transformatoare de tensiune.

3.Date experimentale

Studentii vor intocmi un studiu de caz, privind alegerea unui intreruptor de inalta tensiune IUP- 110kV, folosit in statia Electrica Stei.

Pe baza criteriilor tehnice prezentate si a criteriilor specifice pentru intreruptoare, fiecare student va alege tipul de intreruptor pe care il considera potrivit pentru functionarea in conditiile date.

Se va urmari in mod special capacitatea de rupere la scurtcircuit a intreruptorului. Valoarea celui mai mare curent de scurtcircuit pe care trebuie sa-l intrerupa in conditii de functionare va fi furnizat de catre Electrica Stei. Deasemenea se va urmari capacitatea de inchidere pe scurtcircuit.

Se va tine cont si de o serie de criterii suplimentare, cum ar fi, deconectarea scurtcircuitului apropiat de linie (defectul kilometric), întreruperea curenţilor mici inductivi, întreruperea curenţilor capacitivi, deconectarea defectului consecutiv, declanşarea şi anclanşarea în opoziţie de fază.

In final studentii vor propune individual alegerea unui anumit tip de intreruptor, care va fi comparat cu solutia existenta in exploatare la statia Electrica Stei si la Statia Electrica Oradea C.


-In cazul in care se constata diferente intre rezultatul propus de catre studenti, respective alegerea unui intreruptor, se vor verifica pe rind criteriile tehnice utilizate, reluindu-se procesul de alegere a aparatului de inalta tensiune.

-Studentii vor intocmi schema electrica a statiei electrice exterioare de laOradea si de la Stei, amplasind intreruptorul IUP 110kV pe care l-au ales.

77



Aparatele electrice alese trebuie să satisfacă o serie de grupe de criterii tehnice, indicându-se valorile necesare determinate de solicitările din instalaţii şi valorile garantate de fabricanţi pentru toate aceste criterii.

Principalele grupe de criterii tehnice pentru alegerea aparatelor electrice sunt: condiţii ambientale, caracteristici constructive, caracteristici de izolaţie, curent nominal, frecvenţă nominală, comportarea în regim de scurtcircuit, criterii specifice.

Criteriile tehnice de alegere a aparatelor electrice trebuie însoţite de criterii economice (investiţii, costuri pentru întreţinere şi reparaţii etc.), precum şi de criterii privind încadrarea în mediul ambiant (masă, gabarit, aspect estetic, poluare etc.).

5.1. CONDIŢII AMBIENTALE

5.1.1. TIPUL CONSTRUCTIV AL INSTALAŢIEIInstalaţiile electrice pot fi interioare sau exterioare. De regulă, pentru tensiuni

nominale de peste 110 kV, majoritatea staţiilor electrice clasice se realizează tip exterior. Instalaţiile de tip interior sunt protejate împotriva intemperiilor. În staţiile interioare nu se recomandă alegerea unor aparate cu volum mare de ulei, având în vedere riscul unor explozii şi incendii care se pot produce în asemenea situaţii.

5.1.2. ALTITUDINEADe regulă, fabricanţii de aparate garantează performanţele de catalog pentru înălţimi

de funcţionare a instalaţiilor sub 1000 m. Pentru altitudini mai mari (de peste 1000 m), unele performanţe electrice şi eventual, condiţiile de stingere a arcului electric se înrăutăţesc, constructorii de aparate indicând coeficienţi pentru corecţia acestora.

5.1.3. CONDIŢIILE CLIMATICESe referă la principalii factori meteorologici la care trebuie să reziste aparatele

electrice (tabelul 5.1). Temperatura influenţează condiţiile de răcire şi încărcările admisibile ale circuitelor; umiditatea şi precipitaţiile influenţează comportarea izolaţiei şi stingerea arcului electric.

Tabelul 5.1Condiţii climatice la amplasarea instalaţiilor electrice

Factori meteorologici UM Tip instalaţieinterior exterior

temperatura maximă °C +40 +40temperatura medie maximă °C +35 +35temperatura minimă °C -5 -30umiditatea relativă a aerului % 70 100presiunea vântului N/m2 - 700viteza vântului m/s - 32-36grosimea stratului de chiciură mm - *

78


* Grosimea stratului de chiciură diferă în funcţie de zona meteo în care se amplasează instalaţia.Observaţie. Pentru condiţii climatice deosebite (climă tropicală, climă rece etc.), se pot comanda aparate cu protecţii climatice speciale.

5.1.4. GRADUL DE POLUAREAcest criteriu se referă la poluarea atmosferei (produsă de fum, praf, vapori ai unor

substanţe chimice etc.) în zona în care se amplasează aparatele şi este necesar a se cunoaşte pentru a evita conturnările care pot solicita în mod periculos instalaţiile electrice. Din punctul de vedere al gradului de poluare, PE 109 împarte zonele geografice în patru categorii (tabelul 5.2), pentru care se recomandă lungimea liniei de fugă necesară alegerii izolaţiei externe a instalaţiilor electrice.

Pentru instalaţiile electrice uzuale de tip exterior, nivelul de izolaţie corespunde unui grad mai redus de poluare (I sau II).

Considerarea unor instalaţii de tip interior poate apărea oportună pentru zone mai puternic poluate (în apropierea platformelor industriale, în zone marine etc.).

Tabelul 5.2 Clasificarea zonelor de poluare

Nivel (grad) de poluare a zonei Lungimea specifică a liniei de fugă, cm/kV

I - slab 1,6II - mediu 2,0

III - puternic 2,5IV - foarte puternic 3,1

În instalaţiile electrice de tip interior, izolaţia aparatajului electric se alege pe baza considerentelor tehnico-economice, astfel: izolaţie pentru exterior, corespunzătoare cel puţin nivelului I de poluare, pentru cazurile

în care clădirea este protejată împotriva pătrunderii din exterior a impurităţilor, prin etanşare şi presurizare interioară;

izolaţie pentru interior (fără condiţii impuse pentru linia de fugă sau natura materialului izolant), în cazul în care se asigură prin climatizare o umiditate relativă a aerului sub limita de 65%, la +20°C.

5.2 CARACTERISTICI CONSTRUCTIVE

Se referă la corespondenţa dintre caracteristicile constructive ale instalaţiei electrice

în care urmează a fi integrat aparatul electric şi o serie de aspecte constructive ale acestuia.

5.2.1. TIPUL CONSTRUCTIV AL APARATULUIEste determinat de tipul instalaţiei în care se montează aparatul şi se indică

prin principiul de funcţionare. Spre exemplu, atunci când se urmăreşte compactarea instalaţiei se poate utiliza aparataj debroşabil sau module compacte, cu izolare în aer sau în hexafluorură de sulf.

5.2.2. NUMĂRUL DE POLI SAU UNITĂŢI CONSTRUCTIVE Acest criteriu se aplică de la caz la caz. Astfel, în cazul aparatelor de comutaţie,

numărul de poli se alege în concordanţă cu numărul de faze ale circuitului şi specificul

79


legăturii respective. Transformatoarele de curent fiind de construcţie monofazată, în majoritatea cazurilor se vor utiliza câte trei unităţi monofazate pe circuit etc.

5.2.3. DESTINAŢIA (CLASA) APARATULUIAcest criteriu se aplică la puţine aparate. Spre exemplu, siguranţele fuzibile se aleg

pentru uz general sau pentru însoţirea unor alte aparate (de exemplu, transformatoare de tensiune).

5.3 CARACTERISTICI ALE IZOLAŢIEI

Se referă la solicitările la tensiune ale aparatelor în instalaţiile electrice. De regulă, se utilizează criteriile precizate în continuare.

5.3.1. TENSIUNEA NOMINALĂ Tensiunea nominală (Un) este o mărime cu caracter reprezentativ, folosită pentru

denumirea instalaţiilor şi ca mărime de referinţă, la care se raportează anumite caracteristici de funcţionare. La alegerea aparatelor electrice, trebuie îndeplinită condiţia:

, (5.1)

unde Un retea este tensiunea nominală a reţelei. Valorile normate pentru reţele cu trei conductoare sunt, de obicei, mărimile efective între faze şi sunt indicate pentru punctul de livrare1. Respectându-se recomandarea generală a Comisiei Electrotehnice Internaţionale (CEI) ca, în aceeaşi ţară, raportul între două tensiuni nominale succesive să nu fie mai mic de cifra doi, în România sunt standardizate următoarele tensiuni pentru reţele de curent alternativ (cu trei sau patru conductoare), a căror tensiune

nominală este cuprinsă între 100 V şi 1000 V (inclusiv) şi echipamentul aferent au fost adoptate următoarele trepte, denumite de „joasă tensiune”:

230/400 V, 400/690 V, 1000 V;

pentru reţele trifazate de curent alternativ şi echipamentul aferent de „înaltă tensiune” au fost adoptate treptele prezentate în tabelul 5.3.

Inegalitatea din relaţia (5.1) se poate justifica pentru altitudini mai mari de 1000 m sau în cazul în care treapta de tensiune necesară nu face parte din nomenclatorul fabricilor constructoare de aparate electrice. Spre exemplu, în instalaţiile cu tensiunea nominală 6 kV se pot folosi aparate cu tensiunea nominală 10 kV.

6.3.2. TENSIUNEA CEA MAI RIDICATĂ PENTRU ECHIPAMENT La alegerea aparatelor electrice, cea mai mare valoare a tensiunii între faze

(UME) pentru care poate fi utilizat un echipament (tabelul 5.3) trebuie să îndeplinească condiţia:

, (5.2)

unde UMS este tensiunea maximă de serviciu a reţelei, respectiv, cea mai mare valoare efectivă a tensiunii între două faze, definită într-un punct al reţelei şi la un moment dat, în condiţii normale de exploatare.

Tabelul 5.3Trepte de înaltă tensiune standardizate în România

1 nodul de reţea în care sunt conectate reţeaua distribuitorului de energie electricã şi reţeaua clientului.

80


Un [kV] 6(*) 10 20 110 220 400 750UME [kV] 7,2(*) 12 24 123 245 420 765

(*) - aceste valori nu trebuie utilizate pentru reţele de distribuţie publică

5.3.3. NIVELUL DE IZOLAŢIESe defineşte prin:

tensiunea nominală de ţinere la frecvenţă industrială (Uţf) pentru instalaţii cu tensiuni UMe £ 300 kV sau tensiunea de ţinere la impuls de comutaţie pentru instalaţii cu UMe > 300 kV;

tensiunea nominală de ţinere la undă de trăsnet (Uţi); lungimea specifică a liniei de fugă (care este determinată de zona de poluare în care se

amplasează instalaţia şi deci se alege în corelaţie cu condiţiile ambientale).

La alegerea aparatelor electrice, trebuie îndeplinită condiţia:. (5.3)

Valorile standardizate în ţara noastră pentru categoriile de tensiuni precizate mai sus sunt precizate în tabelele 5.4 şi 5.5. Alegerea valorilor din lista 1 sau 2 (tabelul 5.4) se face ţinând seama de gradul de expunere la supratensiuni, de modul de legare la pământ a neutrului reţelei şi de tipul dispozitivelor de protecţie utilizate împotriva supratensiunilor. În situaţiile în care se impune un grad ridicat de siguranţă în funcţionare, se utilizează aparate corespunzătoare listei 2 (conform PE 109).

Tabelul 5.4

Niveluri de izolaţie asociate celor mai ridicate tensiuni pentru echipament din domeniul „medie tensiune”Tensiunea cea mai ridicată a

echipamentului,kV

Tensiunea nominală de ţinere la impuls de trăsnet,

kVmax

Tensiunea nominală de

ţinere la frecvenţă

industrială, kVLista 1 Lista 2

7,2 40 60 2012 60 75 2824 95 125 50

Tabelul 5.5

Niveluri de izolaţie asociate celor mai ridicate tensiuni pentru echipament din domeniul „înaltă tensiune"Tensiunea cea mai

ridicată aTensiuni nominale de ţinere

echipamentului

kV

la impuls de trăsnet,kVmax

la impuls de comutaţie,

kVmax

la frecvenţă industrială,

kVA B A B A B

123 550 450 (440) (360) 230 185245 1050 950 (750) (650) 460 395420 1425 1425 1050 1050 - -787 2100 2100 1425 1425 - -

Observaţii: coloanele A indică valorile utilizate pentru toate echipamentele, cu excepţia

transformatoarelor de putere; coloanele B indică valorile utilizate pentru transformatoarele de putere;

81


valorile dintre paranteze de referă la instalaţii la care studiul de coordonare a izolaţiei indică posibilitatea apariţiei unor supratensiuni de comutaţie cu risc de defect mai mare de 10-4.

5.4 COMPORTAREA ÎN REGIM DE LUNGĂ DURATĂ (CURENTUL NOMINAL)

Se calculează curentul maxim de durată pe fiecare tip reprezentativ de circuit (generator, transformator de legătură, linii de consumator, linii de sistem etc.) şi se aleg aparate care au curentul nominal garantat imediat superior.

În scopul facilitării schimburilor comerciale între diverşi parteneri, fabricanţii utilizează şiruri de numere normalizate, pentru stabilirea seriilor de curenţi şi puteri nominale (de catalog) ale echipamentelor electrice. Organizaţia internaţională de standardizare (ISO) recomandă ca mod de realizare a şirurilor normale de numere utilizarea unor multiplicatori, ca de exemplu: multiplicatorul m10 = = 1,25 (formează şirul de numere R10); multiplicatorul m5 = = 1,6 (formează şirul de numere R5).

Tabelul 5.6Şiruri de numere normalizate utilizate pentru curenţi şi puteri nominale

R10 1 1,25 1,6 2 2,5 3,15 4 5 6,3 8

R5 1 - 1,6 - 2 - 4 - 6,3 -Observaţii: aceste valori pot fi rotunjite; se admite multiplicarea valorilor cu 10n, în care n este un număr întreg, pozitiv sau negativ.

Curentul maxim de durată (Imd) se stabileşte în funcţie de tipul circuitului. De exemplu:

circuitul de generator sau bloc generator-transformator: Imd este curentul nominal al generatorului;

circuitul de transformator: Imd este curentul nominal al transformatorului; circuitele de cuplă: Imd se consideră cel puţin egal cu curentul celui mai mare circuit

racordat la bare ; linie de interconexiune: Imd este curentul de stabilitate termică a conductoarelor sau

curentul rezultat din studiul circulaţiei de puteri din sistem; linie de alimentare: Imd este curentul maxim al ansamblului consumatorilor alimentaţi cu

luarea în considerare a perspectivei lor de dezvoltare în anii următori.

F Pentru transformatoarele de curent se admite o supraîncărcare în regim de lungă durată de până la 20% din valoarea curentului nominal.

5.5 COMPORTAREA ÎN REGIM DE SCURTCIRCUIT

Pentru aparatele electrice înseriate pe circuit, comportarea în regim de scurtcircuit se analizează prin două criterii reprezentative.

5.5.1. STABILITATEA ELECTRODINAMICĂ Pentru a asigura funcţionarea fără deteriorări ale aparatelor, trebuie ca valoarea

garantată de fabricant (Id) să fie mai mare decât curentul de şoc, deci să fie îndeplinită condiţia:

[kAmax] (5.4)

82


unde işoc este curentul de şoc, respectiv valoarea maximă instantanee a curentului total de scurtcircuit, care se calculează cu relaţia:

[kAmax] (5.5)

în care kşoc este coeficientul de şoc, iar Ipo este valoarea iniţială a curentului periodic de scurtcircuit.

În cazul folosirii unor aparate cu efect limitator (de exemplu, siguranţe fuzibile) se vor utiliza indicaţiile fabricantului pentru calculul curentului de şoc limitat.

6.5.2. STABILITATEA TERMICĂ Pentru a asigura funcţionarea fără deteriorări ale aparatelor, trebuie ca valoarea

garantată de fabricant pentru o solicitare cu durata de 1 secundă (Ilimită t) trebuie să fie mai mare decât curentul echivalent termic (Iet), deci să fie îndeplinită condiţia:

[kA] (5.6)

Curentul echivalent termic se calculează cu relaţia:

[kA] (5.7)

în care: m este un coeficient care ţine seama de influenţa componentei aperiodice asupra curentului de scurcircuit; n - coeficient care ţine seama de variaţia în timp a componentei periodice a curentului de scurtcircuit; td - durata de deconectare a defectului (care, în absenţa altor date mai exacte, se poate alege de 1 secundă).

5.6. FRECVENŢA NOMINALĂ

Aparatele trebuie folosite în domeniul de frecvenţe indicat de fabrica constructoare.

5.7. CRITERII SPECIFICE FIECĂRUI TIP DE APARAT

Pentru fiecare tip de aparat sunt valabile anumite criterii specifice, care vor fi prezentate în mod distinct.

5.7.1. CRITERII SPECIFICE PENTRU ÎNTRERUPTOARE

5.7.1.1. Capacitatea de rupere la scurtcircuitÎn această grupă de criterii intră o serie de criterii, dintre care, pentru o primă alegere

(orientativă) a întreruptorului este necesară verificarea comportării acestuia în condiţii de scurtcircuit.

Capacitatea nominală de rupere la scurtcircuit reprezintă cel mai mare curent de scurtcircuit (Ir) pe care întreruptorul trebuie să fie capabil să-l întrerupă în condiţiile de utilizare şi funcţionare prescrise, într-un circuit în care tensiunea de restabilire la frecvenţa reţelei corespunde tensiunii nominale a întreruptorului, iar tensiunea tranzitorie de restabilire corespunde valorii nominale indicate de constructor. În principal, trebuie verificată condiţia:

[kA] (5.8)

5.7.1.2. Capacitatea de închidere pe scurtcircuitSe verifică prin condiţia:

83


[kAmax] (5.9)

De regulă, această condiţie coincide cu verificarea stabilităţii electrodinamice a întreruptorului.

5.7.1.3. Alte criterii pentru alegerea întreruptoarelorPentru anumite cazuri particulare de comutaţie sunt necesare verificări suplimentare

referitoare la performanţele întreruptoarelor. Exemple în acest sens sunt: deconectarea scurtcircuitului apropiat de linie (defectul kilometric), întreruperea curenţilor mici inductivi, întreruperea curenţilor capacitivi, deconectarea defectului consecutiv, declanşarea şi anclanşarea în opoziţie de fază, deconectarea scurtcircuitului prin dublă punere la pământ.

5.7.2. CRITERII SPECIFICE PENTRU SEPARATOARE

5.7.2.1. Capacitatea de închidere şi de conectareGaranţii cu privire la capacitatea de rupere şi de închidere a separatoarelor trebuie

cerute constructorului în următoarele cazuri: pentru separatoarele care în lipsa unui întreruptor sunt folosite la comutarea curenţilor de

mers în gol al transformatoarelor de forţă; pentru separatoarele care trebuie să comute curenţii de mers în gol ai unor LEA sau LEC; pentru separatoarele care trebuie să comute curentul de magnetizare al

transformatoarelor de tensiune.

5.7.2.2. Sistemul de acţionareSe pot alege sisteme de acţionare manuale sau mecanice (pneumatice, hidraulice, cu

motor electric). Pentru separatoarele care pot îndeplini numai funcţia de separare electrică, de regulă se alege acţionarea manuală. La separatoarele care sunt folosite şi în cadrul manevrelor de comutaţie, datorită rapidităţii care poate fi necesară, se preferă acţionarea mecanică. Pentru tensiuni înalte, acţionarea este monofazată sau trifazată (la 110 kV există ambele soluţii, dar de la 220 kV în sus există numai dispozitive de acţionare monofazate, deoarece gabaritele sunt mai mari, puterile necesare de acţionare sunt mai mari etc.). Cuţitele de legare la pământ se prevăd cu dispozitive de acţionare distincte.

5.7.3. CRITERII SPECIFICE PENTRU TRANSFORMATOARE DE CURENT

5.7.3.1. Curentul secundar nominalValoarea garantată poate fi 5 A sau 1 A (pentru tensiuni peste 220-400 kV, în

situaţiile când conductoarele circuitului secundar au lungimi mari). Valoarea necesară se calculează în funcţie de valoarea primară necesară şi de raportul nominal de transformare al transformatorului de curent.

5.7.3.2. Numărul de înfăşurări secundareAcesta este dependent de numărul de aparate pe care transformatorul de curent

urmează să le alimenteze, precum şi de valoarea încărcării circuitului pe care acesta se amplasează. De obicei, se prevede alimentare separată, de la înfăşurări secundare distincte, pentru următoarele categorii de receptoare: aparate de măsurare, aparate de protecţie şi automatizare (exclusiv protecţiile diferenţiale), aparatele aferente fiecărei protecţii diferenţiale în parte,

84


dispozitivele de acţionare.

5.7.3.3. Clasa de precizie

Dintre aparatele care se conectează la o înfăşurare secundară a transformatorului de curent, cel care admite erori minime în alimentare determină alegerea clasei de precizie a înfăşurării respectiv. Clasa de precizie este caracteristică fiecărei înfăşurări şi se alege din oferta fabricanţilor de aparate. Prescripţiile de proiectare prevăd, pentru cazurile uzuale: clasa 0,2 pentru alimentarea aparatelor de laborator, a contoarelor de interconexiune cu

alte ţări; clasa 0,5 pentru alimentarea celorlalte contoare; clasa 1 pentru alimentarea aparatelor indicatoare şi înregistratoare utilizate pentru

evidenţe tehnice, clasa P pentru alimentarea majorităţii tipurilor de protecţii.

5.7.3.4. Puterea secundară

Pentru fiecare înfăşurare secundară, puterea secundară necesară se calculează în funcţie de aparatele racordate în secundarul transformatorului respectiv şi se compară cu valoarea nominală garantată de fabricant.

5.7.3.5. Alte caracteristici ale transformatoarelor de curent

Alegerea riguroasă a transformatoarelor de curent presupune considerarea şi a altor caracteristici, cum ar fi coeficientul de saturaţie, conexiunea înfăşurărilor secundare, secţiunea circuitului secundar etc .

5.7.4. CRITERII SPECIFICE TRANSFORMATOARELOR DE TENSIUNE

5.7.4.1. Numărul de unităţi componente şi schema lor de conexiuni

În principal, alegerea se face în funcţie de aparatele de măsurare şi de protecţie care trebuie alimentate (fig. 5.1). Circuitele secundare sunt prevăzute cu o legătură la pământ pentru securitatea personalului şi cu siguranţe fuzibile pentru protecţia transformatorului de tensiune şi a conductoarelor în caz de scurtcircuit.

85


=

Fig. 5.1. Exemple de scheme de conexiuni ale transformatoarelor de tensiune

a - transformator bipolar conectat între două faze; b - două transformatoare monofazate în montaj „V”, c - trei transformatoare monofazate cu o singură înfăşurare secundară; d - trei transformatoare

monofazate cu două înfăşurări secundare; e - transformator trifazat în stea cu trei coloane; f - transformator trifazat în stea cu cinci coloane

Observaţie. Neutrele stelelor transformatoarelor de tensiune se leagă obligatoriu la pământ, din motive de protecţie a muncii pentru personalul care lucrează, citeşte, verifică aparatele de măsurare, protecţiile şi automatizările alimentate de acestea.

Cele mai uzuale soluţii sunt: un transformator bipolar pentru măsurarea tensiunii între faze; două transformatoare bipolare conectate în V, care pot măsura toate cele trei tensiuni

dintre faze;

86


un transformator monopolar (cu o singură bornă de înaltă tensiune) care se foloseşte pentru măsurarea tensiunii între o fază şi pământ;

trei transformatoare monopolare prevăzute fiecare cu câte o înfăşurare de bază şi una auxiliară.

De regulă, pentru tensiuni Un ³ 110 kV, se utilizează transformatoare de tip capacitiv (care sunt simbolizate în România prin TECU sau TECH).

5.7.4.2. Tensiunea secundară nominalăDe regulă, valoarea necesară este egală cu valoarea garantată de fabricant; se va

acorda atenţie valorilor diferite pentru înfăşurări secundare diferite, după cum urmează: pentru înfăşurarea de bază:

100 V - pentru transformatoare bipolare, V - pentru transformatoare monopolare;

pentru înfăşurarea auxiliară: 100/3 V - pentru cazul instalaţiilor în care neutrul nu este efectiv legat la pământ

(Un < 110 kV), 100 V - pentru instalaţii în care neutrul este efectiv legat la pământ.

5.7.4.3. Clasa de precizieAlegerea acesteia se face în funcţie de condiţiile pe care le impun aparatele racordate

în secundar. Clasa de precizie este caracteristică fiecărei înfăşurări şi se alege din oferta

fabricanţilor de aparate. Prescripţiile de proiectare prevăd, pentru cazurile uzuale: clasa 0,2 pentru alimentarea aparatelor de laborator, a contoarelor de interconexiune cu

alte ţări; clasa 0,5 pentru alimentarea celorlalte contoare; clasa 1 pentru alimentarea aparatelor indicatoare şi înregistratoare utilizate pentru

evidenţe tehnice, clasa 0,5 pentru regulatoare de tensiune, clasa 1 pentru protecţiile care necesită o precizie mai mare în alimentare, clasa 3P (sau 6P) pentru protecţii.

5.7.4.4. Puterea secundarăÎn mod normal, puterea secundară necesară se calculează în funcţie de aparatele de

măsurare, protecţiile, automatizările racordate în secundarul transformatorului de tensiune respectiv şi se compară cu valoarea nominală garantată de fabricant.

5.7.4.5. Puterea limită termicăDacă transformatorul de tensiune este utilizat numai ca sursă de energie (de exemplu,

pentru alimentarea unor lămpi de semnalizare) şi nu interesează erorile, sarcina cerută în secundar poate să depăşească puterea secundară nominală, dar nici într-un caz nu trebuie să fie mai mare decât puterea limită termică a înfăşurării, precizată de fabricant.

Observaţie. Transformatoarele de tensiune fiind aparate electrice conectate la reţea în derivaţie, ele nu sunt parcurse de curent de scurtcircuit decât dacă scurtcircuitul are loc chiar în transformator. În aceste condiţii nu se mai pune problema verificării stabilităţii lor la scurtcircuit. °

Bibliografie :

87


1.Buta,A. – Transportul si distributia energiei electrice, Lito IPTV Timisoara, 1991. 2.Buta,A, Pana.A, - Transportul si distributia energiei electrice, Indrumator de laborator, Ed.Politehnicii Timisoara, 1997 3.Comsa ,D sa- Proiectarea instalatiilor electrice industriale-Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti 1979. 4. Hortopan, G. Aparate electrice. Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1982, 728 p. 5. Hoble,D.,Stasac,C. Aparate si Echipamente electrice, Ed Universitatii Oradea, 2004

88


Lucrarea 6

Obtinerea tensiunilor continue de la medie tensiune cu ajutorul redresoarelor statice de putere,

pentru tractiunea urbana

89


1.Scopul lucrarii

Cunoasterea de catre studenti a echipamentelor folosite la obtinerea tensiunilor continue 650Vcc, necesare alimentarii cu energie electrica a vehiculelor electromotoare pentru transportul urban.


Lucrarea se va desfasura la statia de redresare care apartine OTL-RA, situata in Oradea , str Duiliu Zamfirescu si pe traseul liniei 1 - Cele trei crisuri-Nufarul, in vederea efectuarii unor masuratori privind tensiunea pe linia de contact.

In prima parte a lucrarii se vor prezenta partea de alimentare in ca a statiei de redresare, transformatoarele coboritoare de tensiune de la 6kV la 700 V, precum si celulele de sosire, celulele de cupla, celulele de redresare, celulele de plecare, conform schemei circuitelor primare a SSTE.

Se va prezenta de catre personalul calificat din statie, programul de intretinere si reparatie pentru subansamblele aparatelor de comutatie, respectiv contactoarele de putere.

Se va exemplifica modul de prindere al firului de cantact in plasa retelei de distributie si uzura diferitelor componente.

Se vor urmari aparatele de masura si control din statie, precum si aparatele de protectie la scurtcircuite si punere la pamint.

Se va studia modul de dispecerizare a alimentarii traseelor de tramvai din Oradea, cu ajutorul sistemului computerizat.

Se vor exemplifica operatii de oprire a alimentarii pe diferite sectoare si folosirea alimentarilor de rezerva in caz de avarie.

3.Masuratori experimentale

Se vor face masuratori experimentale pe traseul liniei 1, intre punctul de injectie si capatul liniei Nufarul, in vederea determinarii caderilor de tensiune pe linia de contact.

Masuratorile se vor efectua cu ajutorul voltmetrului de la bordul tramvaiului, in fiecare statie de pe traseu. Cunoscindu-se valoarea tensiunii in punctul de injectie, din momentul respectiv, care va fi comunicata de dispecerat, si distantele in metri dintre statii, se va construi un grafic Tensiune = f(Distanta)


-Se va urmari incadrarea tensiunii, pe traseu si in special la capatul de linie, in limita valorilor admisibile, de maxim 15%, sub valoarea nominala, de 660Vcc.

-Se vor corela rezultatele cu numarul de vehicule electrice existente in exploatare pe traseul respectiv

-Se vor anticipa problemele care pot sa apara la motoarele de tractiune in cc cu excitatie serie, in cazul functionarii la o tensiune sub valoarea nominala

-Studentii vor propune solutii pentru evitarea caderilor de tensiune si pentru o functionare normala a motoarelor de tractiune si a circuitelor auxiliare de pe tramvai.

90



6.1.1. SSTE de curent continuu

SSTE de c.c. sunt utilizate atât în tracţiunea electrică rutieră şi subterană, cât şi în cea feroviară cu LC de c.c. Ele sunt de tip interior şi conţin în componenţa circuitelor lor primare următoarele subansambluri de bază, pe tipuri de echipamente electrice: instalaţie de înaltă tensiune, grup trafo-redresor de putere, instalaţie bară pozitivă, respectiv negativă şi, eventual, grup trafo-invertor neautonom de putere.

În ţara noastră, întreg acest echipament din furnitura SSTE de c.c. (exceptând grupul trafo-invertor neautonom de putere) este fabricat la întreprinderea „Electroputere” Craiova sub formă modulară şi tipizată şi poate fi acţionat atât local (manual sau electric), cât şi de la distanţă, dintr-un post de comandă centralizată sau printr-o instalaţie de telecomandă.

Instalaţia de înaltă tensiune este destinată să primească c.a. trifazat din reţeaua electroenergetică generală (6 ÷ 110 kV) şi să îl furnizeze grupurilor trafo-redresoare de putere (şi serviciilor auxiliare) din SSTE. Instalaţia posedă o structură celulară, cuprinzând, în principal conform (fig. 6.1):

- celule de linie corespunzătoare celor doi fideri (principal şi de rezervă) de alimentare în înaltă tensiune a SSTE, compuse din compartimente în care se află montate: sistem trifazat dublu de bare colectoare de înaltă tensiune, separatoare tripolare acţionate cu servomotor şi prevăzute cu interblocaj electromecanic (Q1 şi Q2, respectiv Q9 şi Q10) şi întreruptoare de înaltă tensiune debroşabile (Q11 şi Q16);

- celule trafo pentru alimentarea grupurilor trafo-redresoare de putere, având, în plus faţă de celulele de linie, transformatoare de măsură - de curent (T1N şi T5N) şi de tensiune (T2N şi T6N);

- celulă de măsurare şi de cuplă, având echipament electric similar cu celulele anterioare (fără a fi prevăzute, însă, cu separatoare) şi servind la măsurări electrice în înaltă tensiune şi la trecerea de pe un sistem trifazat de bare colectoare pe celălalt.

Grupurile trafo-redresoare de putere se execută în număr de la unu la patru, putând funcţiona în diferite combinaţii după o schemă de automatizare prestabilită.

În cazul SSTE de c.c. din fig. 6.1, un grup funcţionează permanent, iar al doilea se introduce numai la o suprasarcină impusă de condiţiile de trafic al VEM alimentate de la SSTE prin LC de c.c.

Aceste două grupuri sunt riguros identice (pentru a permite o interschimbabilitate totală), fiind alcătuite fiecare din:

- transformator trifazat de putere (T1, respectiv T2), coborâtor de tensiune (6 ÷ 110/0,4 ÷ 3 kV) cu răcire naturală în ulei sau în aer (la SSTE de c.c. subterane); în funcţie de tipul redresorului; din grup, cu

91


6 sau 12 pulsuri, transformatorul posedă o singură înfăşurare secundară (fig. 6.2,a), respectiv două înfăşurări secundare, defazate între ele cu 30 de grade electrice,

Figura 6.1. SSTE de c.c. Schema circuitelor primare

(una cu conexiune în stea, cealaltă în triunghi, având, corespunzător, numerele de

92

dinspre ramura (-) a LC bifilareSau şina metalică a CR

M

(6÷110)kV

M M

Q1 Q2

Q11

CELULĂLINIE

M M

Q3 Q4

Q12

CELULĂ TRAFO

M M

Q5 Q6

Q14

CELULĂ TRAFO

M M

Q9 Q10

Q16

CELULĂ LINIE

M M

Q7 Q8

Q15

CELULĂ MĂSURAREŞI CUPLĂ CELULĂ TRAFO

T1N

T2N

T3N

T4N

T5N

T6N

T7N

T8N

Q13

Fider principal(î.t.)

T1

V1

+

R1NRA

MQ17

T2

V2

+

R3NRA

MQ20

T3

V3

+

R4NRAQ21

R2NRA

Q18 Q19

GRUPURI TRAFO-REDRESOARE

DE PUTERE

CELULĂ CONE-XIUNE REDRESOR BARĂ NEGATIVĂ

L

fider derezervă

(î.t.)

GRUP TRAFO-INVERTOR

NEAUTONOM DE PUTERE

-+

+ REZ.

CELULĂCONEXIUNEREDRESOR-

BARĂ POZITIVĂ

CELULĂCONEXIUNEREDRESOR-

BARĂ POZITIVĂ

Q22

Q23Q24

R5N

Q25

Q26

Q27Q28

Q29 Q30

CELULĂSOSIRE

CELULĂ PLECARECELULĂ PLECARE

CELULĂ CUPLĂTRANSCERSALĂ

RA R7NRA

R8NRA R9NRA

R6NRA

M M M

spre ramura (+) a LC


spire în raportul , pentru a produce aceleaşi tensiuni între faze) (fig. 6.2,b);- redresor necomandat în punte trifazată (V1, respectiv V2),

echipat cu mai multe diode de putere montate în paralel pe fiecarebraţ al punţii. Schemele de redresare frecvent utilizate sunt cu 6pulsuri, corespunzător unei singure punţi trifazate (fig. 3.2,a),respectiv cu 12 pulsuri, corespunzător unei perechi de punţi trifazate, alimentate pe partea de c.a. de la cele două înfăşurări secundare de transformator (una în stea, cealaltă în triunghi) şi montate pe partea de c.c. în serie sau în paralel (uzual, printr-o bobină interfază (BIF), care absoarbe diferenţa dintre tensiunile instantanee de ieşire ale celor două punţi redresoare, asigurând funcţionarea independentă a acestora şi limitând, totodată, curenţii de scurtcircuit dintre ele) (fig. 6.2,b). Redresoarele necomandate în punte trifazată cu 6 sau 12 pulsuri sunt preferate în SSTE de c.c.

deoarece: (1) posedă un factor de putere superior redresoarelor în punte comandată sau semicomandată (acestea consumând, în plus, putere reactivă de la reţeaua de alimentare); (2) pe partea de c.a. trifazat curenţii de linie conţin numai componente armonice de ordinul 6k ± 1, respectiv 12k ± l, k = 1, 2, … (ceea ce înseamnă, formă de variaţie practic sinusoidală a curenţilor de linie), iar transformatorul trifazat de alimentare posedă un ridicat grad de utilizare şi curenţi fără componente continue în înfăşurările secundare; (iii) pe partea de c.c., tensiunile redresate conţin numai componente armonice pare, preponderent de ordin multiplu de 6, respectiv de 12 (ceea ce înseamnă, pulsaţii reduse ca amplitudine ale tensiunilor redresate).

Instalaţia barei pozitive se compune din (fig. 6.1):- celule de conexiune redresor-bară pozitivă, destinate să asigure legarea

polilor pozitivi ai punţilor redresoare de sistemul dublu de bare pozitive (bară principală şi bară de rezervă) al SSTE; celulele sunt echipate ca separatoare monopolare cu servomotor (Q17 şi Q20) şi şunturi de măsurare a c.c. (R1N şi R3N);

- celule de plecare (spre ramura pozitivă a LC) de pe sistemul dublu de bare pozitive, prevăzute cu separatoare monopolare cu servomotor (Q23, Q24, Q27 şi Q28), întreruptoare rapide de c.c. debroşabile (Q22, Q26) şi şunturi de măsurare a c.c. (R5N, R7N);

- celulă de cuplă transversală, asemănătoare cu cele de plecare (fără a fi însă, echipată cu separatoare), destinată trecerii pe bara pozitivă de rezervă pentru alimentarea prin ea a unei plecări, oricând este cazul.

Instalaţia barei negative cuprinde două tipuri de celule, fig.6.1:- celulă de conexiune redresor-bară negativă care asigură legătura dintre polii minus ai

redresoarelor şi bara negativă a SSTE, fiind echipată cu separatoare monopolare (câte unul pentru fiecare redresor, Q18, respectiv Q19) şi un şunt general pentru înregistrarea curentului total pe bara negativă (R2N);

- celule de sosire (dinspre şina metalică a CR sau ramura negativă a LC bifilare de c.c.),

93


prevăzute cu separatoare monopolare (Q29 şi Q30) şi cu şunturi de măsurare a c.c. (R8N şi R9N).

SSTE de c.c. echipate exclusiv cu redresoare necomandate de putere şi alimentând, prin LC, VEM neautonome putând frâna electric recuperativ, nu permit transferul energiei de frânare înapoi în sistemul electroenergetic general de c.a. trifazat. Ca urmare, energia recuperată prin frânarea în regim de generator a VEM este preluată de la LC de VEM din vecinătate, aflate în regim de tracţiune.

Fig. 6.2.

Figura 6.2.SSTE de c.c.

Scheme electrice ale grupurilor trafo-redresoare de putere.

Există, totuşi, situaţii - de exemplu, când în vecinătatea VEM care frânează recuperativ nu se

94

3~

T1 V1

ud

a)

3~

T1 V1

ud1

ud2

ud = ud1 + ud2

ud1

ud2

BIF

ud = ½(ud1 + ud2)

b)


află alte VEM în regim de tracţiune sau când mai multe VEM frânează simultan ca generatoare, debitând energie electrică pe acelaşi tronson al LC - care impun recuperarea energiei de frânare până în reţeaua trifazată de alimentare. În acest scop. anumite SSTE de c.c, sunt prevăzute suplimentar cu o celulă trafo distinctă (reprezentată punctat în fig. 6.1), având un echipament electric similar cu al celorlalte celule trafo ale instalaţiei de înaltă tensiune şi un grup trafo-invertor neautonom de putere format, în esenţă, din:

- transformator trifazat coborâtor de tensiune (T3) (reprezentat punctat în fig. 6.1), având, la fel ca T1 şi T2 una sau două înfăşurări secundare, defazate cu 30 de grade electrice între ele (una în stea, cealaltă în triunghi), în funcţie de tipul invertorului neautonom (cu 6, respectiv 12 pulsuri) pe care îl deserveşte; raportul de transformare şi tensiunea de scurtcircuit ale lui T3 sunt astfel alese, încât energia de frânare să fie transferată din reţeaua de c.c. în cea de c.a. trifazat numai atunci când această energie nu poate fi utilizată în tronsonul LC de c.c. în care ea a fost generată;

- invertor neautonom de putere, în punte trifazată cu tiristoare (V3) (reprezentat punctat în fig. 6.1), montat în cruce cu redresoarele de putere V1, V2 din SSTE; V3 prezintă, uzual, o schemă în punte trifazată cu 6 sau 12 pulsuri, similară celei a redresoarelor V1, V2 (fig. 6.2), cu deosebirea că diodele de putere sunt înlocuite prin tiristoare; funcţionarea lui V3 în regim de invertor neautonom cu conducţie permanentă este asigurată prin unghiul de comandă mai mare decât 90° al tiristoarelor punţii trifazate (cu precizarea că în cazul schemei cu 12 pulsuri, cele două punţi trifazate, conectate în serie sau paralel, sunt comandate simultan) şi prin curentul de circulaţie care se stabileşte între invertorul neautonom V3 şi redresoarele (sau redresorul) cu diode V1 şi/sau V2 din SSTE, ca urmare a diferenţei dintre valorile instantanee ale tensiunilor celor două tipuri de convertoare statice, pe partea lor de c.c.; întrucât această diferenţă reprezintă o tensiune sinusoidală, curentul de circulaţie creat de ea rezultă pulsatoriu şi trebuie netezit prin introducerea unei bobine de reactanţă (L) (reprezentată punctat în fig. 6.1) pe partea de c.c. a lui V3; curentul de circulaţie, având în regim normal de funcţionare o valoare relativ redusă, determină pe partea de c.a. a lui V3 practic, un curent reactiv prin transformatorul corespunzător T3.

În regimul de tracţiune al VEM alimentate prin LC de la SSTE de c.c., redresorul cu diode V1 (şi/sau V2) din SSTE este parcurs atât de curentul electric de tracţiune (necesar motoarelor de propulsie a VEM), cât şi de curentul de circulaţie, în vreme ce prin invertorul neautonom V3 trece numai curentul de circulaţie, asigurându-i conducţia neîntreruptă.

În regimul de frânare electrică recuperativă al VEM alimentate prin LC de la SSTE de c.c., atâta timp cât LC poate absorbi energia de frânare, tensiunea crescândă din LC determină descărcarea redresorului necomandat V1 (şi/sau V2) din SSTE. Din momentul în care tensiunea continuă din LC depăşeşte valoarea tensiunii de mers în gol a redresorului V1 (şi/sau V2) din SSTE, acesta se blochează, iar invertorul neautonom V3 preia curentul de sarcină, transferând energia de frânare din reţeaua de c.c. în cea de c.a. trifazat.

Dimensionarea corectă a invertorului neautonom de putere din SSTE de c.c. presupune cu necesitate o bună conlucrare între producătorul de VEM alimentate de la LC de

95


c.c. (şi având posibilitatea frânării electrice recuperative) şi furnizorul de echipament electric pentru SSTE de c.c., în scopul asigurării compatibilităţii între instalaţiile fixe şi cele mobile de tracţiune electrică.

Atât pentru personalul de deservire al unei SSTE de c.c., cât şi pentru echipamentul electric aferent acesteia, trebuie asigurată protecţia coordonată şi selectivă, în primul rând, împotriva supracurenţilor (suprasarcini şi scurtcircuite), supratensiunilor şi punerilor la pământ. Astfel, protecţia la scurtcircuite interne a redresoarelor de putere cu diode (respectiv, a invertorului neautonom de putere cu tiristoare) este realizată prin siguranţe fuzibile ultrarapide asociate fiecărei diode (respectiv, tiristor). Numărul diodelor în paralel pe o ramură a punţii trifazate permite funcţionarea în continuare a redresorului (la sarcină redusă) în cazul arderii unei siguranţe ultrarapide, până la crearea posibilităţilor de înlocuire a siguranţei respective. În cazul arderii a două sau mai multe siguranţe ultrarapide, un dispozitiv electronic de detecţie selectivă a arderii fuzibilelor provoacă declanşarea întreruptorului de înaltă tensiune din celula trafo corespunzătoare.

Scurtcircuitele şi suprasarcinile anormale din reţeaua de c.a., trifazat şi de la bornele redresoarelor de putere (respectiv, ale invertorului neautonom de putere) din SSTE sunt eliminate tot prin întreruptorul de înaltă tensiune, iar cele din reţeaua de c.c, prin întreruptoarele rapide de c.c ale instalaţiei barei pozitive. O protecţie suplimentară la suprasarcini anormale este reprezentată de termistoarele din canalele de ventilaţie ale redresoarelor de putere din SSTE. Fiecare redresor de putere este, de asemenea, echipat cu un releu de curent invers, care împiedică alimentarea inversă, în caz de defect, de la redresoarele funcţionând în paralel cu cel considerat.

Protecţia la supratensiuni se aplică, în principal, grupurilor trafo-redresoare de putere (respectiv, grupului trafo-invertor neautonom de putere) din SSTE, fiind realizată prin circuite R-C serie racordate :

- la bornele fiecărui braţ al punţii trifazate cu diode (respectiv, tiristoare), pentru protecţia contra supratensiunilor de comutaţie;

- între fazele înfăşurării secundare a fiecărui transformator de putere şi între bornele de c.c. ale redresoarelor de putere (respectiv ale invertorului neautonom de putere), pentru protecţia împotriva supratensiunilor de manevră (datorate cuplajului capacitiv între înfăşurările transformatorului de putere şi în raport cu pământul, la cuplarea transformatorului, respectiv datorate întreruperii curentului magnetizant al transformatorului la deconectarea în gol a acestuia) şi a supratensiunilor provenind din reţeaua trifazată de alimentare şi din cea de c.c. de tracţiune.

În sfârşit, pentru protecţia contra atingerilor şi punerilor la pământ servesc voltmetrul cu contact, care sesizează tensiunea între polul negativ al redresorului de putere (sau invertorului neautonom) din SSTE de c.c. şi pământ, respectiv releul maximal de curent, care sesizează curentul de defect între scheletul metalic al redresorului (sau invertorului neautonom) şi pământ. În cazul SSTE de c.c. feroviare, metropolitane şi de tramvai, celulele componente ale instalaţiei barei pozitive trebuie montate pe suporţi izolanţi pentru protecţia personalului de

96


deservire al SSTE.SSTE de c.c. sunt avantajoase prin aceea că:- se racordează direct la reţeaua electroenergetică generală de înaltă tensiune (uzual,

racordarea SSTE de c.c. la staţiile sistemului electroenergetic general se realizează prin intermediul unei LEA proprii de înaltă sau medie tensiune, astfel încât să fie posibilă alimentarea de la două capete a fiecărei SSTE de c.c.);

- prezintă un randament energetic ridicat la toate sarcinile (mai ales dacă sunt echipate cu invertor neautonom de putere) şi se pretează uşor la automatizare.

Ca principale dezavantaje:- SSTE de c.c. sunt complicate, costisitoare şi cu exploatare anevoioasă;- pentru ca în LC curentul continuu, având valori ridicate (de ordinul 103 A), să nu

provoace căderi mari de tensiune, se impun distanţe reduse între SSTE de c.c. adiacente (2÷10 km, în cazul STE urbane, respectiv 15÷40 km, în cazul STE feroviare), ceea ce înseamnă creşterea numărului SSTE de c.c. ce trebuie instalate, cu consecinţa unor costuri de investiţie ridicate;

- tensiunea redresată de ieşire din SSTE de c.c. prezintă armonici parazite, preponderent de ordin multiplu de 6, care pot provoca perturbaţii electromagnetice şi zgomote în circuitele cuplate conductiv sau inductiv cu circuitul electric de tracţiune (reducerea acestor efecte negative se poate obţine prin racordarea la barele SSTE de c.c. a unor filtre de absorbţie, constând din circuite rezonante de tip L-C, acordate pe frecvenţele armonicelor dominante).

Bibliografie :

-Popovici,O., Popovici,D., -Tractiune electrica, Ed.Mediamira Cluj Napoca,2009,

*** www.ovidiupopovici.ro -Popovici,O.,-Instalatii electrice, Ed Universitatii Oradea, 2008-*** Echipamente electrice pentru substatii de tractiune, Electroputere,1984

97

http://www.ovidiupopovici.ro/


Lucrarea 7

Conducerea operativa prin dispecerat a exploatarii unei statii electrice de distributie

1.Scopul lucrarii

98


Scopul acestei teme este de a familiariza studenţii cu principalele probleme care se pun în exploatarea prin dispecer a instalaţiilor electroenergetice.

Se expun, conform PE 117 - Regulament pentru conducerea prin dispecer în sistemul energetic - modul de organizare şi funcţiile activităţii de exploatare prin dispecer.


Lucrarea se va desfasura la Electrica S.A. Oradea, str. D.Cantemir, Statia Oradea C, in cadrul compartimentului de dispecerizare.

Studentii vor primi explicatii amanuntite privind partea de distributie de forta aflata linga camera dispecerului, modul de structurare a retelei electrice de distributie alimentata din Statia Oradea C. Se va prezenta si aparatajul electric care compune celulele interioare ale statiei, cu explicarea modului de functionare.

Camera dispecerului va fi prezentata de catre seful serviciului exploatare si de catre dispecerul de serviciu, insistindu-se asupra tehnicii de calcul folosite, a soft-ului utilizat.

In final se vor face simulari de manevre pe calculator, se vor prezenta diferite situatii de avarii posibile si cele mai des intilnite situatii in practica.

3.Aplicatii practice

Studentii vor intocmi in scris o lista a simbolurilor utilizate in statiile de dispecerizare a energiei electrice.

Se va exemplifica modul de intocmire al documentelor de catre dispecerul de serviciu.

Se va simula aparitia unor defecte in alimentarea consumatorilor, scurtcircuite, declansarea protectiei la suprasarcina, lovituri directe in statiile de distributie, se vor executa manevre, iar studentii grupati in echipe de cite 3 persoane vor trebui sa propuna solutii, in functie de problema respectiva.

4.Concluzii finale

-Studentii vor cronometra timpul in care se poate solutiona defectul si vor verifica incadrarea in normative

-Se vor face comparatii intre manevrele manuale si cele asistate de calculator, urmarindu-se avantajele dispecerizarii computerizate.


99


7.1. PROBLEME GENERALE PRIVIND CONDUCEREA PRIN DISPECER A INSTALAŢIILOR ENERGETICE

Din punct de vedere funcţional, sistemul energetic naţional (SEN) constituie un ansamblu unitar având drept scop producerea, transportul, distribuţia şi utilizarea energiei electrice şi termice. La îndeplinirea acestui obiectiv concură un mare număr de instalaţii, amplasate pe o arie geografică largă, exploatarea lor în comun presupunând existenţa unui sistem informaţional şi de comandă adecvat. După cum se ştie, componentele sistemului electroenergetic funcţionează interconectat, ceea ce face ca problema calităţii energiei livrate să fie rezolvabilă numai în mod centralizat.

Caracteristicile de mai sus ale SEN impun cu necesitate existenţa unei structuri ierarhice de conducere. În treapta I a acestei structuri se află elementele necesare conducerii obiectivelor energetice individuale, treptele de conducere superioare fiind constituite din dispeceri de diverse niveluri. Se disting astfel: dispecerul energetic central (DEC); dispecerii energetici teritoriali (DET); dispecerii energetici locali (de distribuţie zonală - orăşănească - DED, de platformă

industrială - DPI, de hidroamenajare - DHA, de termoficare - DT).

Ansamblul treptelor de conducere prin dispecer formează dispecerul energetic naţional.

O treaptă de conducere prin dispecer este compusă din două compartimente principale: compartimentul de comandă operativă, deservit de personalul instalat în camere de

comandă; compartimentul de regimuri de funcţionare, care stabileşte programul de funcţionare a

instalaţiilor.

Atribuţiile fiecărei trepte de dispecer în rezolvarea sarcinilor, organizarea ierarhică şi gradul de subordonare faţă de celelalte trepte de conducere sunt reglementate în mod riguros prin acte cu caracter oficial. Prescripţiile generale care stau la baza organizării şi funcţionării dispecerilor sunt stabilite prin PE 117 - Regulament pentru conducerea prin dispecer în sistemul energetic.

Sarcinile generale care revin conducerii prin dispecer sunt următoarele: utilizarea raţională a resurselor energetice disponibile pentru producerea energiei electrice

şi termice; asigurarea echilibrului permanent între producţie şi consum; reglarea schimburilor de energie electrică cu sistemele electroenergetice ale altor ţări; funcţionarea unitară a SEN şi alimentarea consumatorilor în condiţii de siguranţă, calitate

şi economicitate; coordonarea manevrelor şi regimurilor de funcţionare a centralelor şi reţelelor electrice în

stări normale şi de avarie.

În activitatea legată de îndeplinirea acestor sarcini se disting trei componente principale, prezentate succint în cele ce urmează.

a. Activitatea de predicţie, care constă în elaborarea programului de acţiune pentru funcţionarea normală a SEN, pornind de la date cu caracter statistic şi informaţii privind starea actuală a sistemului şi disponibilitatea sa probabilă. In mod periodic se fac predicţii privind curba de sarcină a sistemului, balanţa de puteri, repartiţia sarcinii pe centrale, nivelele de tensiune în reţele.

100


b. Activitatea de supraveghere, care constă în controlul permanent al stării instalaţiilor prin intermediul sistemului de măsură şi semnalizare. Informaţiile primite sunt de obicei supuse unor operaţii de validare, în urma cărora sunt acceptate ca fiind plauzibile sau nu şi/sau unor operaţii de prelucrare, care permit să se aprecieze starea instalaţiei primare. În scopul preîntâmpinării apariţiei unor stări anormale, în cadrul regimurilor normale se definesc nivelele de alarmare la atingerea cărora se impune luarea unor decizii cu caracter operativ.c. Activitatea de comandă, care comportă prelucrarea informaţiilor obţinute la punctele precedente, elaborarea deciziilor şi efectuarea comenzilor sau transmiterea lor către unităţile tehnice de exploatare.

Comenzile pe linia conducerii prin dispecer, în limita competenţelor stabilite pe nivelele ierarhice, asigură: efectuarea în timp real a reglajului frecvenţei şi puterilor de schimb pe liniile de

interconexiune; repartiţia sarcinii pe centrale; oprirea şi pornirea grupurilor; modificarea configuraţiei şi regimului de funcţionare al reţelelor; conectarea şi deconectarea unor consumatori.

Asigurarea funcţiilor enumerate mai sus presupune existenţa unui sistem teleinformaţional pentru colectarea, transmiterea, afişarea şi prelucrarea automată a informaţiilor şi a unui sistem de telecomunicaţii între diversele trepte de dispecer şi între acestea şi unităţile tehnice de exploatare aflate în subordine.

Supravegherea şi comanda SEN se realizează în prezent atât prin metode şi mijloace tradiţionale, cu intervenţia determinată a factorului uman, cât şi prin intermediul unor sisteme automate.

Având în vedere volumul mare de informaţii care trebuie prelucrate, precum şi unele particularităţi de funcţionare ale SEN, care impun luarea unor decizii rapide, este justificată tehnic şi economic echiparea treptelor de dispecer cu echipamente de calcul care să lucreze off-line (efectuarea de calcule legate de activitatea de predicţie) şi on-line (preluarea unor funcţii de supraveghere şi comandă).

7.2. MODUL DE ORGANIZARE ŞI PRINCIPALELE REGULI DE DESFĂŞURARE A ACTIVITĂŢII DE CONDUCERE OPERATIVĂ PRIN DISPECER A SISTEMULUI ENERGETIC7.2.1. Definiţii. Relaţii de subordonare operativă

Personalul aflat în camera de comandă a unei trepte de conducere operativă prin dispecer se numeşte personal de comandă operativă, iar personalul care efectuează manevrele în instalaţiile energetice - personal de deservire operativă [1].

O treaptă de conducere prin dispecer are autoritate de conducere operativă asupra instalaţiilor aflate în subordine. Această autoritate se concretizează prin: autoritatea de decizie privind stabilirea regimului de funcţionare al instalaţiilor; coordonarea unor manevre a căror succesiune în timp se afectează reciproc, execuţia lor

revenind mai multor formaţii de deservire operativă; compentenţă, care se referă la exercitarea comenzii operative de către treapta de

conducere prin dispecer care intervine direct între personalul de deservire operativă şi treapta de conducere prin dispecer cu autoritate de decizie sau comandă de coordonare.

Autoritatea de conducere operativă a unei trepte de dispecer oarecare asupra unei părţi a sistemului nu implică în mod obligatoriu satisfacerea tuturor funcţiilor de mai sus. Astfel, autoritatea de decizie asupra unui subsistem poate să revină unei trepte de dispecer, iar competenţa - unei alte trepte, de nivel inferior.

Personalului de comandă operativă de serviciu al unei trepte de dispecer îi sunt subordonaţi: personalul de comandă operativă de serviciu de la treptele de conducere prin dispecer

subordonate;

101


personalul de deservire operativă de serviciu din centrale, staţii şi zone de reţea aflate în autoritatea de conducere operativă a treptei de dispecer.

Prin comandă nemijlocită se înţelege comanda operativă prin care se exercită autoritatea de conducere operativă proprie treptei respective sau a altei trepte, prin efectuarea convorbirilor operative direct cu personalul de deservire operativă. De regulă, comanda nemijlocită asupra unei instalaţii (centrală, staţie), se atribuie la cel mult două trepte de conducere prin dispecer.

Exercitarea autorităţii de decizie se face prin dispoziţii date direct personalului de deservire operativă (atunci când treapta respectivă exercită şi comanda nemijlocită) sau dispecerului de serviciu al treptei cu competenţă asupra instalaţiilor implicate. La luarea unei decizii trebuie să se ţină cont de punctul de vedere al treptelor care au în competenţă echipamentele respective, precum şi de cel al treptelor cu autoritate de decizie asupra altor instalaţii care pot fi afectate de decizia luată.

Comanda de coordonare se exercită fie în mod nemijlocit, fie prin intermediul treptelor de dispecer cu competenţă. Exercitarea comenzii de coordonare presupune o aprobare prealabilă din partea treptei cu autoritate de decizie asupra instalaţiilor respective.

Treapta de dispecer care are competenţă primeşte dispoziţiile sau aprobările direct de la treapta cu autoritate de decizie sau comandă de coordonare, sau prin intermediul treptei superioare care are competenţă asupra echipamentelor respective.

7.2.2. Efectuarea convorbirilor telefoniceConvorbirile telefonice prin care se transmit comenzile operative sau se raportează

treptei superioare apariţia evenimentelor trebuie să respecte următoarele reguli: la apel se răspunde imediat; cel care răspunde trebuie să-şi spună numele, acelaşi lucru făcându-l apoi şi cel care a

făcut apelul; expresiile folosite în conversaţiile operative trebuie să fie cele stabilite în Regulamentul

general de manevre în instalaţiile electrice [2]; dispoziţia primită trebuie repetată, astfel încât cel care a dat-o să se convingă că a fost

bine recepţionată; toate convorbirile sunt înregistrate pe bandă magnetică.

7.2.3. Retragerea din exploatare a echipamentelor energeticeAprobarea pentru retragerea din exploatare se dă de către treapta de dispecer în a

cărei autoritate de decizie se găseşte echipamentul respectiv.O cerere de retragere din exploatare trebuie să cuprindă, în afara datelor cu caracter

administrativ: durata retragerii, inclusiv timpul necesar manevrelor care se execută la echipamentul

respectiv; denumirea exactă a echipamentului; în cazul agregatelor de producere a energiei electrice şi termice, puterea care se reduce şi

puterea care rămâne utilizabilă în centrala respectivă; scopul retragerii din exploatare; durata maximă în care echipamentul poate fi repus în funcţiune în caz de nevoie; acordul consumatorilor, când este cazul.

7.2.4. Darea în exploatare a echipamentelor energeticeÎn vederea dării în exploatare şi a punerii în funcţiune, unitatea gestionară formulează

o cerere care trebuie aprobată de treapta de dispecer cu autoritate de decizie asupra instalaţiei respective.

Dispecerul de serviciu la treapta care are autoritate de decizie va permite începerea manevrelor pentru darea în exploatare şi punerea în funcţiune după ce:

102


s-a primit confirmarea şefului instalaţiei că echipamentul se poate da în exploatare şi s-au făcut precizările necesare asupra situaţiei sau stării operative în care se află acesta;

s-a primit confirmarea că echipamentele conexe, care s-au retras din exploatare în vederea legării noului echipament, se pot reda în exploatare;

s-a primit confirmarea că au fost modificate reglajele protecţiilor şi automatizărilor, ţinând cont de darea în exploatare a noului echipament.

7.2.5. Schema normalăDispecerul energetic naţional stabileşte, ţinând cont de autoritatea de decizie a

fiecărei trepte, schema normală de conexiuni valabilă pentru perioada de vară (1 aprilie - 30 septembrie) şi de iarnă (1 octombrie-31 martie). Schema normală fixată este schema preferenţială, urmărindu-se în permanenţă realizarea ei în cadrul perioadei de valabilitate.

Criteriul care stă la baza elaborării schemei normale este funcţionarea sigură şi economică a sistemului energetic. Astfel, schema normală, împreună cu automatizările şi protecţiile prin relee, trebuie să asigure: continuitatea în alimentarea consumatorilor şi salvarea categoriilor de consumatori

importanţi în cazul întreruperii funcţionării unor elemente ale sistemului; posibilitatea de insularizare a unor zone; păstrarea stabilităţii statice a sistemului în regim normal şi în regim post-incident; posibilitatea lichidări rapide a perturbărilor regimului normal de funcţionare, astfel încât

să se păstreze stabilitatea dinamică a sistemului; reducerea puterii de scurtcircuit până la limitele admise pentru echipamentele instalate; posibilitatea utilizării la capacitatea maximă disponibilă a surselor de putere activă şi

reactivă; menţinerea nivelului tensiunilor în limitele normale; alimentarea cât mai sigură a serviciilor interne ale centralelor şi staţiilor.

7.2.6. Comanda operativă a sistemului energetic în caz de incidente şi avariiSarcinile personalului de comandă operativă în caz de incidente şi avarii sunt:

asigurarea continuităţii funcţionării SEN în ansamblu sau pe zone şi platforme care s-au izolat;

localizarea cât mai rapidă a incidentului sau avariei şi luarea măsurilor pentru prevenirea extinderii acesteia;

luarea măsurilor pentru repunerea în funcţiune a echipamentelor; stabilirea, în funcţie de echipamentele disponibile şi de starea acestora, a unor sisteme şi

regimuri de funcţionare post-incident cât mai sigure; raportarea incidentului sau avariei şi a întreruperilor în alimentarea consumatorilor

treptelor ierarhice superioare.

La rândul său, personalul de deservire operativă este obligat să informeze imediat, concis şi corect, treapta de dispecer care exercită comanda nemijlocită, asupra incidentelor sau avariilor care s-au produs.

Activitatea de lichidare a incidentelor şi avariilor este condusă de treapta de dispecer care are în autoritate de decizie echipamentele respective. Această treaptă stabileşte soluţiile de lichidare a incidentului sau avariei, sau aprobă soluţiile propuse de către treapta cu competenţă sau de către personalul de deservire operativă. Efectuarea detaliată pe operaţii a manevrelor de lichidare a incidentului sau avariei revine personalului de deservire operativă din centrale şi staţii.

În cazuri excepţionale, care nu suferă amânare, manevrele se pot efectua sau conduce fără anunţarea prealabilă a treptei de dispecer superioare, urmând ca aceasta să fie informată ulterior, cât mai rapid posibil, asupra evenimentelor şi a măsurilor luate.

103


7.3. DESCRIEREA DISPECERATULUI 7.3.1. Principalele echipamente . Funcţii şi dispunere în plan

Dispeceratul este conceput şi realizat astfel încât să asigure controlul şi comanda la distanţă a principalelor instalaţii ale sistemului electroenergetic existent . Cele patru noduri ale modelului de sistem sunt denumite în LD centrala A, B, C şi D. De asemenea, este prevăzută posibilitatea extinderii funcţiilor de dispecer asupra a încă două noduri, denumite centrala E şi centrala F.

Funcţiile principale şi echiparea acestor elemente sunt prezentate în cele ce urmează.

1. Pupitrul de comand ă ( PC ) , format din trei module, este echipat cu aparate de măsurare, dispozitive de comandă la distanţă, centrală trelefonică şi instalaţie de interfon. În ansamblu, acest pupitru asigură controlul şi comanda la distanţă a instalaţiilor utilizând soluţii clasice: măsurări în curenţi slabi folosind tehnica analogică şi comenzi prin comutatoare cu lampă inclusă prin circuite fizice independente. Aparatele de măsurare sunt plasate pe partea verticală a pupitrului, după cum urmează: modulul M1 - aparate pentru măsurarea tensiunii pe barele staţiilor A, B, C şi D şi aparate

pentru măsurarea curentului cuplelor existente în cele patru staţii; modulul M2 - aparate pentru măsurarea puterii active, puterii reactive, precum şi

curentului generatoarelor G1-G4, racordului la sistemul exterior S şi liniilor L1-L5 (la linii măsura este prevăzută într-un singur capăt, respectiv L1A, L4A, L5A, L2C, L3C);

modulul M3 - aparate de măsurare aferente centralelor E şi F.

Funcţia de comandă la distanţă a aparatelor de comutaţie se realizează cu ajutorul unor comutatoare cu lampă inclusă, montate în cadrul unor scheme sinoptice, pe modulele M1 (centralele A şi B) şi M3 (centralele C şi D). Este prevăzută posibilitatea comenzii tuturor întreruptoarelor din modelul de sistem. Semnalizarea poziţiei aparatelor comandate se face conform convenţiei cunoscute, prin poziţia mânerului comutatorului, asociată cu tipul luminii lămpii incluse (continuu sau intermitent).

Prin instalaţia de interfon II se poate stabili legătura între LD şi pupitrul de comandă .

2. Panoul sinoptic ( PS ) are exclusiv funcţia de semnalizare de poziţie. Sunt prevăzute lămpi de semnalizare pentru separatoarele de bare şi casete de semnalizare cu două lămpi pentru întreruptoare.

Convenţia de semnalizare pentru separatoare este: lampă aprinsă - aparat închis şi lampă stinsă - aparat deschis. În cazul întreruptoarelor, poziţia închis este indicată prin aprinderea lămpii roşii, iar poziţia deschis, prin aprinderea lămpii verzi a casetei de semnalizare.

3. Panoul cu relee ( PR ) constituie o interfaţă prin care se asigură transmiterea comenzilor şi a semnalizărilor de poziţie de la acesta spre panoul sinoptic al LD.

4. Calculatorul C1 împreună cu perifericele sale este un calculator de proces funcţionând on-line, care asigură achiziţia principalelor mărimi care definesc starea operativă a instalaţiilor . Legătura dintre C1 şi instalaţia primară controlată este asigurată prin interfaţă (cuplorul) de proces IP.

5. Un al doilea calculator ( C2 ), recepţionează printr-un sistem de comunicaţie serială datele achiziţionate din proces de către C1 şi asigură prelucrarea acestora, oferind pe display o imagine sintetică .

Ansamblul celor două sisteme de calcul C1 şi C2 alcătuieşte o structură ierarhizată de control a cărei concepţie urmăreşte la o scară restrânsă, ideea de bază a arhitecturii unui sistem numeric de control a instalaţiilor energetice.

104


7.3.2.1 Soluţiile de obţinere şi transmitere a informaţiilor

Realizarea funcţiei de supraveghere prezentată mai sus se asigură printr-un ansamblu de echipamente care prelucrează şi transmit informaţiile între echipamentul electroenergetic şi echipamentele de calcul.

Pentru controlul principalilor parametri electrici, sunt instalate traductoare cu ieşire în curenţi slabi (0-20 mA).

Sunt instalate următoarele tipuri de traductoare: traductoare de tensiune pentru toate barele staţiilor A, B, C şi D; traductoare de curent pentru cuplele din cele patru staţii; traductoare de putere activă, de putere reactivă şi de curent pentru cele patru generatoare,

pentru racordul la sistemul exterior, pentru capătul din staţia A al liniilor L1 , L4 şi L5 şi pentru capătul din staţia C al liniilor L2 şi L3.

Partea de comandă şi semnalizare din cadrul dispeceratului lucrează la tensiunea de 24Vc.c, transmiterea semnalelor făcându-se prin circuite fizice independente. Separaţia faţă de circuitele de comandă din sistem, care lucrează la 220Vc.c, este asigurată printr-un set de relee intermediare montate în PR.

Supravegherea stării aparatelor de comutaţie de către calculatorul de proces se face prin intermediul unor relee montate în spatele panoului sinoptic, având bobinele legate în paralel cu lămpile de semnalizare care indică poziţia în schema sinoptică.

Se observă din enumerarea de mai sus că poziţiile separatoarelor nu sunt controlate automat de către calculatorul de proces. Această soluţie a fost adoptată din considerente didactice, studenţii aflaţi la punctele de execuţie din staţii având obligaţia să raporteze telefonic dispecerului toate manevrele executate cu separatoare, prilej de familiarizare cu modul de efectuare a convorbirilor telefonice.

Transformarea în semnal numeric a celor 42 de intrări analogice se face cu ajutorul unui singur convertor analog-numeric care este cuplat ciclic la câte un semnal extern prin intermediul unui sistem de multiplexare. Sistemul de multiplexare este comandat de către calculator prin intermediul unui circuit de interfaţă paralelă 8255. Un al doilea circuit 8255 este utilizat pentru recepţionarea simultană a câte 8 intrări binare, explorarea celor 24 de intrări făcându-se în cadrul unui proces ciclic comandat de către calculator.

7.3.2.2.. Chei de comanda si indicatoare de pozitieCheile de comandă sunt cu lampă inclusă în soclu şi pot avea şase poziţii (fig.2.1).

105


Fig.2.1. Comanda şi semnalizarea de poziţie cu ajutorul unei chei de comandă

În cele ce urmează, se va urmări modul de manevrare a cheii pentru o anclanşare şi semnalizările ce se obţin în acest timp.

a. Într-o primă etapă pregătitoare cheia se roteşte la 900 spre dreapta, în poziţia stabilă 2. Prin aceasta nu este încă dată comanda de anclanşare , dar mânerul cheii este acum intercalat în lungul schemei oarbe, ceea ce ar putea face pe observator să considere că întreruptorul este închis. Trebuie deci semnalizată necorespondenţa dintre poziţia cheii şi poziţia întreruptorului, ceea ce se realizează optic, prin lumina lămpii care devine pâlpâitoare.

b. Într-o a doua etapă se dă comanda efectivă de anclanşare a întreruptorului, apăsând şi apoi rotind cheia cu încă 45 0. Poziţia 3 este nestabilă şi prin ridicarea mâini de pe mâner, datorită unor resoarte, cheia revine în poziţia stabilă 4. De astă dată, existând corespondenţa între poziţia cheii şi a întreruptorului, lampa arde cu lumină continuă.

O manevrare corectă a cheii de comandă se face cu o scurtă reţinere - de circa o secundă - în poziţia nestabilă 3. În caz contrar, datorită inerţiei electrice şi mecanice a elementelor de execuţie, este posibil să nu fie îndeplinită comanda dată.

Comanda de declanşare se dă în mod analog, trecându-se prin poziţiile 5 şi 6 pentru a se ajunge în final în poziţia 1.

Din cele de mai sus trebuie reţinute următoarele: o comandă prin cheie se dă în două etape, una pregătitoare, iar cealaltă de transmitere

efectivă a comenzii; cu toate că în situaţiile 2 şi 4 sau respectiv 5 şi 1, mânerul cheii se află în aceleaşi poziţii,

totuşi acestea trebuie considerate ca poziţii diferite, deoarece în situaţiile 2 şi 5, spre deosebire de situaţiile 4 şi 1 există necorespondenţă între poziţia cheii şi poziţia întreruptorului.

În cazul unei avarii, protecţia comandă declanşarea întreruptorului sau întreruptoarelor prin care este alimentat circuitul avariat. Aceasta conduce la un alt caz de necorespondenţă între poziţia cheii care indică “anclanşat” şi poziţia întreruptorului din staţie care este declanşat. Semnalizarea unei astfel de situaţii se face simultan pe două căi: acustic: hupa atrage atenţia în general asupra faptului că s-a produs o avarie; optic: detectându-se lampa care pâlpâie, se determină concret care anume dintre

întreruptoare este cel ce a declanşat şi în consecinţă se determină pe care dintre circuite s-a produs avaria.

Pe pupitrul de comandă Po1 din figura 1.2. este montată o cheie cu ajutorul căreia se poate întrerupe circuitul de alimentare cu tensiune continuă a lămpilor de semnalizare a poziţiei aparatelor de comutaţie. În mod normal, se funcţionează - din motive de economie - cu schema “stinsă“ . Schema se “aprinde” doar când se fac manevre de conectare sau deconectare a aparatelor de comutaţie.

Circuitul de alimentare cu lumină pâlpâitoare a lămpilor de semnalizare este conectat în permanenţă şi în consecinţă conectările sau deconectările automate ale întreruptoarelor sunt întotdeauna puse în evidenţă.

106


Pentru semnalizarea optică la pupitrul de comandă a poziţiei separatoarelor care nu pot fi comandate de la distanţă, în laboratorul de Centrale şi staţii electrice se folosesc indicatoare de poziţie de tip IP. Clapeta lor de semnalizare, prin rotire, poate lua următoarele poziţii (fig.2.2): două poziţii de lucru la 900, în lungul schemei oarbe sau transversal, corespunzătoare

poziţiilor închis sau deschis ale separatorului; o poziţie intermediară, de repaus, la 450 faţă de poziţiile de lucru, indicând o întrerupere a

circuitului electric al indicatorului; această poziţie este luată de indicator şi atunci când tensiunea continuă aplicată la bornele circuitelor sale scade sub 0,7 din valoarea sa nominală.

Clapeta este adusă în poziţie de lucru sub acţiunea cuplului produs de curentul care trece una din cele două înfăşurări ale indicatorului şi este readusă în poziţia intermediară de repaus de un resort antagonist.

Fig. 2.2. Poziţiile clapetei de semnalizare

7.3.3. Moduri de utilizare a calculatorului de la nivelul ierarhic O7.3.3.1. Funcţionarea fără transmiterea datelor către nivelul ierarhic superior

În prima etapă de implementare a sistemului de control, acest calculator a îndeplinit atât funcţia de achiziţie a datelor, cât şi aceea de prelucrare a informaţiilor, respectiv afişarea pe monitorul propriu a stării sistemului.

În acest mod de utilizare programul este compus din două module, unul fiind scris în limbajul BASIC, iar celălalt în limbajul de asamblare al microprocesorului Z80 în jurul căruia este organizat calculatorul. Această organizare exploatează facilităţile oferite de limbajul BASIC în privinţa afişării pe ecranul monitorului a schemelor sinoptice şi a realizării dialogului operator-calculator. Pe de altă parte, modulul scris în limbaj de asamblare valorifică la maximum posibilităţile microprocesorului, asigurând o viteză de lucru sporită şi deci reducerea timpului de explorare ciclică, în condiţiile unui volum necesar de memorie mult mai redus decât cel cerut de un program similar, scris într-un limbaj de nivel înalt.

Funcţiile asigurate de programul de calcul sunt descrise pe scurt în cele ce urmează.A. Afi ş area unei scheme sinoptice pe ecranul monitorului . Pornind de la restricţiile impuse dimensiunii imaginii (22 linii x 32 coloane), schema generală a modelului de sistem electroenergetic a fost împărţită în cinci scheme parţiale: 2 scheme pentru staţia A , notate A1 şi A2 şi câte o schemă pentru staţiile B, C şi D.

107


Informaţiile oferite de o schemă oarecare sunt: poziţiile aparatelor de comutaţie (roşu pentru poziţia închis şi verde pentru poziţia

deschis); valorile tensiunilor pe barele colectoare şi ale mărimilor electrice (curent, putere activă şi

reactivă) caracteristice fiecărui circuit; informaţii privind modificarea poziţiei întreruptoarelor; pentru schema afişată la un

moment dat, prin pâlpâire şi semnal acustic, iar pentru întreruptoarele din celelalte staţii, prin mesaje de tipul “A declanşat întreruptorul .........” sau “A anclanşat întreruptorul..............”

În acelaşi timp, orice modificare a poziţiei întreruptoarelor (anclanşare sau declanşare) este înregistrată cu ajutorul imprimantei, specificându-se data şi ora apariţiei evenimentului.B. Supravegherea m ă rimilor analogice . Pentru fiecare mărime analogică se stabileşte, prin baza de date, plaja normală de funcţionare. La ieşirea sau revenirea în plaja normală a unei mărimi , sunt generate mesaje de avertizare la imprimantă.C. Afi ş area la cerere a unei m ă rimi sau a unui grup de m ă rimi analogice .D. Modificarea limitelor plajei normale de func ţ ionare . La un moment oarecare din cursul execuţiei programului sunt active una sau mai multe din funcţiile enumerate mai sus. Activarea unei anumite funcţii se face la cererea operatorului, prin intermediul tastaturii calculatorului, în cadrul unui dialog ale cărui reguli generale sunt expuse în continuare.

După încărcarea programului memorat pe casetă, acesta intră automat în execuţie, solicitându-se operatorului să tasteze data curentă şi ora lansării. in continuare, programul intră în faza “Alegerea funcţiei”, pe ecran fiind listate principalele funcţii realizabile, operatorul fiind invitat să aleagă una dintre acestea:

Afişare schemă sinoptică ; Afişare valori măsurate; Modificare limite admisibile.

Acceptarea unei anumite funcţii se face apăsând tasta D, în momentul în care săgeata din partea stângă a ecranului se află în dreptul funcţiei respective. Apăsarea pe tasta N are semnificaţia refuzului funcţiei indicate pe săgeată şi ca urmare săgeata este poziţionată în dreptul funcţiei următoare. Convenţia de mai sus (D pentru Da şi N pentru Nu) este valabilă şi în celelalte faze ale dialogului.a. Dacă a fost aleasă funcţia “Afişare schemă sinoptică“, pe ecran apar numele staţiilor, operatorul fiind invitat să opteze pentru una dintre cele cinci scheme în care a fost împărţită schema modelului de sistem electroenergetic. După efectuarea alegerii prin apăsarea pe tasta D, pe ecran apare schema sinoptică a staţiei respective. Operatorul este întrebat dacă doreşte să actualizeze poziţia separatoarelor. Dacă răspunsul este negativ (N), programul intră în procesul de supraveghere ciclică pe schema afişată, proces care continuă până la o întrerupere solicitată de operator prin apăsarea pe tasta BREAK-SPACE. In urma unei astfel de întreruperi programul se reîntoarce la punctul “Alegerea funcţiei”. Dacă se doreşte actualizarea poziţiei separatoarelor (răspuns D), în dreptul simbolurilor separatoarelor din schema afişată apare o săgeată care se deplasează succesiv de la un simbol la altul. Dacă pentru o anumită poziţie a săgeţii indicatoare se tastează D, semnalizarea poziţiei separatorului respectiv trece în culoarea opusă: din roşu în verde sau din verde în roşu. Dacă se tastează N, semnalizarea respectivă rămâne nemodificată şi săgeata indicatoare se deplasează la simbolul separatorului următor. După epuizarea întregului şir de separatoare de bare, programul intră automat în procesul de supraveghere ciclică pe schema afişată. În aceeaşi stare a programului se poate ajunge şi înainte de a explora toate separatoarele, prin apăsarea pe tasta BREAK-SPACE.

Dacă în timpul procesului de supraveghere ciclică apare o modificare de stare a unui întreruptor este amorsat un semnal acustic, care persistă până la anularea sa de către operator prin apăsare pe tasta A.

108


b. Dacă a fost aleasă funcţia “Afişare valori măsurate”, pe ecran apar numele mărimilor electrice măsurate, însoţite de o săgeată indicatoare deplasabilă. Operatorul alege prin tasta D mărimile dorite. După parcurgerea întregii liste sau după apăsarea pe tasta BREAK-SPACE, pe ecran apar valorile cerute. Prin apăsarea pe tasta ENTER se revine în punctul “Alegere funcţie”.

c. Dacă a fost aleasă funcţia “Modificare limite admisibile”, pe ecran apar numele mărimilor măsurate şi valorile actuale ale limitelor în raport cu care se face prelucrarea. Pentru mărimile alese ale căror limite trebuie modificate, operatorul este invitat să specifice noile valori numerice. Ieşirea din această funcţie se face automat la epuizarea listei de mărimi sau înainte de aceasta, dacă se tastează BREAK-SPACE. În ambele cazuri programul se reîntoarce în punctul “Alegere funcţie”.7.3.3.2. Funcţionarea în structura ierarhizată

În acest mod de utilizare programul rulat este scris exclusiv în limbaj de asamblare, ceea ce asigură o viteză de lucru sporită.

Funcţiile îndeplinite de program sunt: achiziţia datelor din proces (într-o manieră similară celei utilizate în varianta anterioară); transmiterea datelor achiziţionate, către nivelul ierarhic superior, această transmisie se

face conform protocolului standard RS-232 de comunicaţie serială.

7.3.4. Funcţiile calculatorului de la nivelul ierarhic superiorLa acest nivel este utilizat un PC având următoarele caracteristici principale: procesor

486 Dx2, 80 Mhz, memorie RAM 32 MB, hard disk 1,8 GB, sistem de operare Windows/DOS, două porturi seriale şi un port paralel standard.

Programul rulat, scris în limbajul C+ + este de tip aplicaţie Windows. Interfaţa cu utilizatorul prezintă elementele standard ale unui astfel de aplicaţii (bare de meniu, casete de dialog, butoane etc.), ceea ce asigură o familiarizare rapidă a operatorului cu modul de exploatare a programului.

Principalele opţiuni disponibile sunt: alegerea modului de lucru - simulare (off-line) sau proces (on-line); alegerea frecvenţei cu care se execută operaţia de exploatare ciclică a mărimilor

supravegheate şi a celei la care se memorează starea operativă în vederea întocmirii jurnalului de exploatare;

stabilirea limitelor normale pentru parametrii analogiei (curente şi tensiuni) pentru fiecare componentă a instalaţiei primare.

Funcţiile îndeplinite de componenta on-line a programului sunt: achiziţia în timp real a datelor de la un nivel ierarhic inferior printr-un port serial; prelucrarea datelor recepţionate constând în :

afişarea stării aparatelor de comutaţie cu semnalizarea optică şi acustică specifică în cazul modificării poziţiei întreruptoarelor;

afişarea principalilor parametrii analogici cu semnalizarea situaţiilor de depăşire a limitelor admise pentru funcţionarea normală;

actualizarea de către utilizator a stării separatoarelor; întocmirea jurnalului de exploatare.

Componenta off-line a programului asigură un mediu comod şi sugestiv pentru antrenarea prin simulare în vederea executării manevrelor de bază din instalaţia reală a laboratorului.

Bibliografie :

109


1. PE 029. Normativ de proiectare a sistemelor informatice pentru conducerea prin dispecer a instalaţiilor energetice din sistemul energetic naţional.

2. PE 117. Regulament pentru conducerea prin dispecer în sistemul energetic naţional.

3. PE 118. Regulament general de manevre în instalaţii energetice.

110

· Web viewPozarea cablurilor, executarea lucrarilor de înnadire sunt lucrari ce...

Documents

Transcript of · Web viewPozarea cablurilor, executarea lucrarilor de înnadire sunt lucrari ce...