Situat demn pe curbura mare a fluviului european Dunărea, înconjurat de verdeaţă, păstrând urmele spirituale ale vremurilor de demult, vechiul oraş Vidin − centrul districtului − are o atmosferă de unicitate şi atemporalitate. Douăzeci şi trei secole de istorie se păstrează în unul dintre cele mai vechi oraşe din Europa. Oaspeţii de aproape şi de departe sunt bineveniţi să descopere istoria, plină de personalităţi, scene de lupta, triumf şi sacrificiu.

Încă în secolul III î.Hr. celţii au întemeiat aici o aşezare cu numele Dunonia (un loc înalt şi fortificat). Romanii au făcut forma finală a cetăţii, care era concepută să protejeze drumul de frontieră dunărean şi au numit-o Bononia. Ca urmare a migraţiei din peninsula Balcanică, care a început după mijlocul secolului al VI-lea şi apariţiei primului stat bulgar în aceste ţinuturi oraşul a devenit centrul unuia dintre cele zece judeţe şi a primit numele Bdin (din cuvântul veghez − păzesc). La sfârşitul secolului al X-lea a început construcţia noilor ziduri. După cea de a doua jumătate a secolului al XIV-lea aşezarea este centrul unui principat feudal independent condus de către ţarul Ivan-Sraţimir. În timpul domniei sale au fost construite multe biserici şi mănăstiri. Având astazi un caracter antic roman, medieval bulgar, bizantin şi turc, precum şi modern oraşul Vidin reprezintă o unitate de straturi culturale diverse.

În timpul primilor ani de la Eliberarea de sub dominaţia otomană primii primari au găsit oraşul doar cu câteva străzi care erau de netrecut, fiind acoperite cu mult noroi şi au început reamenajarea. Cu ajutorul arhitecţilor din Viena şi Budapesta curând pe malul fluviului au apărut clădiri în stil baroc şi secession, decorate în spiritul clasicismului şi Renaşterii italiene. S-au deschis multe fabrici, mori, distilerii. În anul 1923 Vidin a fost conectat la reţeaua feroviară naţională, atunci se aprinde şi primul bec electric, a fost construită şi reţeaua de alimentare cu apă şi canalizare. Zonele mai joase şi mlaştinile au fost drenate. S-a conturat cea mai atractivă parte a oraşului, cu port şi parc.

Locul istoric al oraşului şi frumuseţea clădirilor sale, fluviul, în care acesta se reflectă ca în oglindă, verdeaţa care îl înconjoară şi atmosfera creată de urmele spirituale ale timpului sunt esența oraşului Vidin și a identităţii sale unice.

Districtul Vidin, este locuit de peste 100 000 de locuitori al căror stil de viaţă este definit de contactul cu vecinătatea de dincolo de frontieră. În partea de nord sunt vecinii români, iar în partea de vest − cei din Serbia. Legătura de feribot cu Calafat pe Dunăre şi podul care se construieşte, cele două coridoare pan-europene − № 4 care leagă Europa de Sud-Est cu cea Centrală, şi № 7 − pe fluviile Rin, Main şi Dunărea îi fac pe locuitorii oraşului Vidin cetăţeni cu identitate transnaţională, al căror prezent şi viitor depinde de capacitatea lor de a valorifica interacţiunea lor cu alte culturi. Trecutul, pe de altă parte, este, de asemenea, o dovadă a percepţiei tradiţionale a diversităţii ca o valoare. Creştinii ortodocşi care au dominat în aceste ţinuturi au construit biserica “Sf. Martir Dimitrie” − al doilea cel mai mare templu-monument, după” Alexander Nevski “din Sofia, dar au participat şi în construcţia Sinagogii evreieşti − la fel a doua cea mai mare din Bulgaria, după cea din Sofia, precum şi în monumentele culturii Otomane − “Krastata kazarma” (edificiu în forma de cruce), Moscheea și biblioteca lui Pazvantoglu.

Unul dintre cele mai semnificative evenimente pentru locuitorii din Vidin este târgul de Toamnă. Începutul lui datează încă din 1896 când se organiza expoziţia Agricolă şi de Bovine. Datorită interesului de aproape şi de departe, aceasta expoziție a devenit anuală şi se bucură de o mare popularitate la noi şi printre vecini. Aici se comercializează produse autohtone şi străine. Un fapt interesant al istoriei sale este că în ziua deschiderii sale, pe 28 august 1943, a sosit vestea morţii regelui Boris III. Până în 1960, Târgul din Vidin a avut loc lângă aşa numita “Vidbolska kapia”, iar mai târziu în parcul “Nora Pizanti.” Desfăşurarea lui a fost întreruptă în mijlocul anilor ‘90 ai secolului trecut, pentru a fi reluată în 2007 spre bucuria localnicilor şi a oaspeţilor regiunii.

Cetăţenii regiunii sunt obişnuiţi cu sărbătorile din calendarul cultural − Festivalul Internaţional de Folclor de cântec şi dans muntean cu participarea trupelor din România, Serbia, Vidin şi regiune; festivalul “Dansuri de-a lungul Dunării”, Ziua oraşului Vidin, sărbătorită pe ziua lui Sf. Dimitri (26 octombrie).

Tipic pentru oraşul Kula este obiceiul “Kapachi” (Scăldători), care are peste 100 de ani de tradiţie. În noaptea de Sf. Iordan, care precedă ziua Sf. Ioan, scăldătorii − un grup de 7, 9 sau 11 de persoane, se plimbă prin oraş şi vizitează pe toţi sărbătoriţii − Yordan, Yordanka, Ivan, Ivanka, şi toţi cei căsătoriţi în anul trecut. Doi dintre scăldători sunt îmbrăcaţi ca mireasă şi mire, iar feţele lor sunt mascate, ca să nu fie recunoscuţi.”Mireasa” este scăldătorul principal.”Ea” duce un cazan plin cu apă sfințită şi stropește oamenii cu ea pentru sănătate. Cei “Scăldaţi” îi mulţumesc cu floricele de porumb, carne, cârnați, vin şi bani.

VID

IN

VID

IN

Să salutăm pe vecinii noştri cu "Bine aţi venit în Districtul Vidin"

Să neprezentăm vecinilor

noştri

VID

IN

VID

IN

Fiecare locuitor al regiunii Vidin va fi fericit să-și însoţească oaspeţii pe strada principală “Targovska” (Comercială), la clădirea Muzeului Regional “Konaka”, la catedrala “Sf. Dimitar”, la Monumentul ofiţerilor şi soldaţilor căzuţi din al III-lea Regiment Bdin în războaiele anilor 1912−1913 şi 1915−1918, Galeria de artă., Mausoleul lui Exarh Antim I. Locul preferat de localnici este cetatea “Kaleto”. Ea a fost construită în perioada 1690−1720, şi are forma de semiluna, cu un diametru de 1600 de metri, este situată de-a a lungul fluviului Dunăre și are un zid dublu de piatră pe partea fluviului. Se povesteşte că după construirea sa, Vidin nu a fost capturat de inamic în timpul războiului. Simbolul oraşului este cetatea “Baba Vida” − cea mai conservată facilitate de fortificaţie medievală din Bulgaria. Încă din anul 1958 castelul este deschis pentru vizitatori, acesta dispune şi de un muzeu, care este clasat printre cele 100 de locuri turistice naţionale ale Bulgariei. De la înălţimea turnurilor se deschide o vedere spre numeroase grădini de flori, peluze şi parcuri cu nume frumoase − “Gradina peste şanţ,” parcul “Vladikin bahcha” parcul “Belite brezi”, parcul forestier “Maiski les”, şi parcul Vânătorilor. Un final minunat al plimbării sunt zonele de recreere “Orlyaka” si “Bozhuritsa”, unde pescarii si vânătorii pot practica hobby-ul lor preferat.

Localnicii vor conduce vizitatorii la aproximativ 50 de km de la Vidin la oraşul Belogradchik, unde se află unul dintre cele mai cunoscute repere naturale din Bulgaria − fenomenul natural “Stâncile Belogradchik”. Acest unic fenomen natural se întinde pe o suprafață de 30 de km şi 3 km lăţime. Această vedere maiestuoasă a participat în cursa pentru cele 7 minuni ale lumii moderne. Stâncile din Belogradchik sunt formate din red sandstone şi conglomerate din perioada Triasicului. Acestea au nişte forme incredibile − siluete de oameni, turnuri, corăbii, ciuperci, obeliscuri, palate şi animale. Cele mai reprezentative sunt: Madona, Adam şi Eva, Sfinxul, Școlărița, Călugărița, Gemenii şi Ursul.

Regiunea Belogradchik în apropierea satului Rabisha atrage mulţi vizitatori cu peştera “Magura” − una dintre cele mai mari peşteri şi mai frumoase peşteri din Bulgaria. Vârsta ei este stabilită la aproximativ 1,5-4 milioane de ani. Ea reprezintă un labirint subteran, ale cărui ramuri au o lungime de 2,5 km. În galeriile acestei peşteri pot fi văzute multe stalactite, stalagmite şi stalactone care seamănă cu oameni, animale, cascade, etc. Decorată cu picturi preistorice, peştera ascunde în adâncurile sale cea mai bogată galerie de picturi rupestre din Balcani, peste 700, realizate cu guano de liliac, peştera face parte din patrimoniul UNESCO şi este un monument cultural de importanţă internaţională.

Districtul Vidin cunoaște o dezvoltare economică în contextul politicii de coeziune a Uniunii Europene şi politicii de cooperare transfrontalieră. Din 2002, se dezvoltă iniţiativa de Euroregiune bulgaro-româno-sârbă “Dunărea 21”, care reuneşte forţele celor trei periferii pentru a atrage investitori şi resurse prin programe europene.

Până de curând, pentru imaginea industriei din regiune a fost importantă industria chimică. Reprezentanţi ai industriei sunt “Vidachim” SA (producţia de anvelope), “Feroplast Ltd” şi “Kula Ring” SA (producţia de produse din cauciuc). Există, de asemenea, reprezentanţi ai industriei de construcţii şi a construcțiilor de mașini. Este cunoscută şi societatea “Vipom” SA renumit producător de pompe centrifuge, pompe vortex şi diagonale şi piese de schimb. Principalele pieţe de export ale companiei sunt Rusia, Ucraina, Macedonia, Algeria, Franţa, Germania, Egipt, UE, Statele Unite ale Americii. “Aglaia şi Ban “SRL este o altă companie axată pe producţia de latex, vopsele, adezivi, grund, etc. precum și pe comerţul cu materiale de construcţii. Industria de confecţii a oraşului este reprezentată de companii ca: “Vida Style”, având peste 90% participare privată, orientată spre export, având o poziţie puternica pe pieţele occidentale, şi “Bdintex” SRL − o entitate nou creată, care funcţionează cu echipamente de înaltă tehnologie şi realizează toate produsele finite pe piaţa internaţională. În domeniul viticulturii şi vinificaţiei un reprezentant distinctiv este “Magura” SA. Compania produce “Cabernet”, “Merlot”, “Gamza”, “Rkatsiteli”, vin spumant natural (alb şi roşu) şi brandy. ”LB Bulgaricum” este o societate pe acţiuni, aflată în proprietatea statului. Societatea nu are capital străin, dar prin acorduri interguvernamentale lucrează cu organizaţii internaţionale. De pe lângă societate funcţionează şi un Centru de cercetare, dezvoltare şi producție în industria produselor lactate.

Pe teritoriul municipalităţii se află unica mină de extracţie şi prelucrare a gipsului din țară, în sat. Koshava. Prin urmare, există multe companii care se ocupă de prelucrarea gipsului şi producerea produselor din ipsos. Ca cei mai importanţi reprezentanţi pot fi menţionate “Ipsos” SA (producţia de adezivi şi amestecuri de gips) şi “Knauf − Gipsfaser” SA (fabricarea plăcilor din gips-carton si ipsos). Un fapt interesant este că în momentul de faţă “Knauf − Gipsfaser” SA este singurul producător de placi de gips pentru construcţii din Balcani, deținut 100% de acționari străini.

În regiunea Vidin sunt active şi o serie de ONG-uri: Agenţia pentru Dezvoltare Regională şi Centrul de Afaceri, Asociaţia Economică Industrială, Asociaţia “Prosperitatea europeană”, Societatea Culturală a vlahilor din Bulgaria, Comunitatea românilor din Bulgaria, Asociația “Curcubeul peste Dunăre”, Asociația pentru ecologie, sport şi turism şi multe altele.

Să le arătăm vecinilor noştri locurile noastre

preferate

Să le prezentăm vecinilor

activitateanoastră economică

VID

IN

VID

IN

Locuitorii regiunii Vidin se închină în faţa lui Antim I − mitropolitul din Vidin şi primul Exarh bulgar după înfiinţarea Exarhatului bulgar. El a contribuit foarte la înființarea bisericii bulgare independente, şi pentru ridicarea problemei naţionale bulgare la nivel internaţional. A contribuit şi la dezvoltarea statului bulgar, după sfârşitul dominaţiei otomane în 1878.

Antim I a primit o educaţie solidă în Mănăstirea Hilandar, în una dintre cele mai renumite şcoli laice din Istanbul − Scoala Mare din Kurucheshme şi în Seminarul Teologic al Patriarhiei Ecumenice. A absolvit teologia la Academia Teologică din Moscova şi s-a întors la Seminarul Teologic, mai întâi ca lector şi apoi ca rector. Ca mitropolit al Vidinului din 1868 a respins autoritatea Bisericii Greceşti, în faţa Patriarhiei Ecumenice şi a devenit unul dintre cei mai puternici luptători pentru o biserică bulgară independentă. Exarhatul bulgar a fost înfiinţat în 1870 iar în anul 1872, ca exarh a fost ales Antim I, pentru care libertatea bisericii este primul pas al bulgarilor de a restabili un stat independent bulgar. Acesta participă în revolta din aprilie 1976, care a fost învinsă de către armata sultanului. Antim I a adunat dovezi privind victimele şi le-a prezentat ambasadorilor Marilor puteri, cerând protecţie pentru bulgari. Condamnat de către Poartă înaltă şi exilat în Asia Mică, el a apelat la ţarul Rusiei. Povestea spune că, după ce a citit scrisoarea lui, Alexandru al II-lea a scris pe ea “Bulgaria să fie eliberată!”. Urmează războiul ruso-turc care a marcat începutul Eliberării, iar Antim I s-a întors ca mitropolit de Vidin.

În 1879 el a fost ales preşedinte al Adunării Constituante a Bulgariei libere unde s-a împotrivit proiectului rus conservator de constituţie şi a reuşit să impună pe cel al liberalilor. “Voi ne-aţi eliberat de turci, mă întreb, cine ne va elibera de voi?” a întrebat Antim I pe Comisarul imperial rus, prinţul Dondukov, care a condus guvernul interimar rus în Bulgaria.

În afară de moștenirea sa spirituală, Antim I a fost apreciat ca un donator generos. El a murit la Vidin, în anul1888, şi lăsat ca moştenire tot ce a avut “... școlilor bulgare ortodoxe din Vidin.“ În testamentul său a dispus să se construiască şi o şcoală de fete. La 30 noiembrie 1891 școala a primit primii săi elevi. Urmaș al acestei şcoli astăzi este Liceul de Matematică şi Științe Naturale “Exarh Antim I”.

Una dintre cele mai cunoscute legende populare, transmisă din generație în generație, este legată de unul dintre simbolurile oraşului Vidin − cetatea “Baba Vida”. Ea povesteşte despre un rege dunărean, înţelept şi modest, doritor de pac şi iubit de poporul său. El a avut trei fiice: Vida, Kula şi Gamza, care erau deştepte şi frumoase. Visul regelui a fost să le căsătorească. Le-a chemat pe fiecare separat şi le-a spus că le iubeşte foarte mult, că sunt foarte frumoase şi deştepte. Le-a explicat că dorința sa cea mai mare este să le vadă măritate cu bărbați înţelepţi. Le-a promis ca zestre o parte din averile lui, le-a rugat să nu se certe cu nimeni şi între ele să trăiască în pace şi în armonie cu toate popoarele. Apoi le-au adunat şi a repetat aceste cuvinte, iar surorile au fost mulțumite de ceea ce au auzit, s-au îmbrăţişat şi au așteptat venirea soților, având fiecare averea dăruită de rege.

Timpul a trecut şi în casa tatălui a venit un rege sârb tânăr, care a cerut-o de soție pe cea mai mică dintre fiice, pe Gamza. Bătrânul rege cunoştea firea aprigă a vecinului său, ştia de viața destrăbălată pe care acesta o ducea și nu și-a dat acordul pentru căsătorie. Dar Gamza era foarte îndrăgostită de tânărul rege. Nu a ascultat sfatul tatălui său şi s-a căsătorit cu regele Serbiei. Viaţa lor a fost exact aşa cum şi-a imaginat tatăl. Tânărul rege petrecea nopţi întregi cu prietenii lui, viaţa lui trecea în războaie. Gamza i-a vorbit, dând ca exemplu pe tatăl său paşnic. Aceasta l-a înfuriat pe soţul ei, care a trimis-o în exil la o mănăstire. Nu mult timp după aceasta s-a măritat şi a doua soră − Kula, cu un boier bulgar, dar nici ea nu a avut noroc. Şi el a risipit repede averea dată de tatăl ei. După o vreme, Vida şi Kula s-au dus la mănăstire şi ce să vadă − Gamza era de nerecunoscut, iar frumusețea ei era doar o amintire. Vida a plâns şi a spus: “Surorile mele, nu sunteţi bine, de căsătoriile voastre sau speriat mulţi oameni m-am speriat şi eu. Eu niciodată nu mă va căsători, voi rămâne pentru totdeauna fată. În oraşul vechi Bdin voi construi turnuri mari. Din aceste turnuri se va vedea nordul şi sudul, după ele se vor orienta toţi călătorii care vin din vest şi est. Aceste turnuri vor purta numele meu şi cine le va vedea, aşa siingure pe malul Dunării, va spune: Aici, și-a trăit tinerețea Baba Vida. Acestea sunt palatele ei − turnurile Babei Vida”.

O altă legendă povesteşte despre doi fraţi şi două surori − Gamza, Costa, Kula şi Vida. Ei se certau mereu, așa că au hotărât să se separe. Gamza a clădit Gamzigrad, Costa − oraşul Kostolets, Kula − oraşul Kula iar Vida, cea mai tânără soră, a creat oraşul Vidin. Treptat, în aceste oraşe au început să vină oameni din aşezările din jur. Visul lui Gamza a fost să crească viţă de vie şi să producă vin. De aceea el a plantat pământul cu viţă de vie din care se face vinul cunoscut şi în ziua de azi sub numele “Gamza”. Pe pământul lui s-au stabilit câţiva oameni care au lucrat viţa de vie şi au produs faimosul vin.

Să spunem vecinilorde ce Exarh Antim I

înseamnămult pentru noi

Să povestim vecinilor una

dintre poveştile noastre