Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi SportuluiCentrul Universitar Nord Baia Mare

Facultatea de LitereSpecializarea: Teologie ortodoxă pastorală

Viaţa şi activitatea ucenicilor direcţi ai

Mântuitorului

-Lucrare de seminar-

Îndrumător:Pr. Lect. Univ. Dr. Dorinel Dani

Studenţi: Mureşan Marius-Sebastian

Morar Cătălin Gabriel

Introducere

După Botezul Său la râul Iordan, Mântuitorul Iisus Hristos şi-a început

activitatea mântuitoare printre oamenii din poporul Israel, propovăduind

apropierea Împărăţiei Cerurilor (Matei 4, 17). În acest fel, învăţătura plină de

viaţă şi de spiritualitate pe care o predica Mântuitorul a atras un număr din ce în

ce mai mare de oameni, care, însetaţi fiind de cunoaşterea lăuntrică a lui

Dumnezeu, Îl urmau pretutindeni.

Printre aceşti numeroşi bărbaţi cucernici şi cu frică de Dumnezeu s-au

remarcat doisprezece oameni, pe care Mântuitorul i-a ales ca martori ai

minunilor Sale, ca următori şi propovăduitori ai activităţii Sale mesianice,

precum şi ca temelii ale minunii supreme ce avea să se înfăptuiască, respectiv

Sfânta Biserică.

Sfinţii Apostoli au fost ucenici direcţi ai Mântuitorului, şi datorită

privilegiului de care s-au bucurat, acela de a sta mereu în preajma lui Iisus, s-au

umplut de multă înţelepciune, cunoaştere care s-a desăvârşit o dată cu Pogorârea

Duhului Sfânt peste ei, la Cincizecime. După acest eveniment, ei s-au împrăştiat

în toată lumea cunoscută până atunci, propovăduindu-l pe Hristos şi vestind

Evanghelia. Precum Învăţătorul lor, aproape toţi au murit de moarte martirică,

slăvindu-L pe Dumnezeu, iar viaţa lor, simplă şi grăitoare, s-a făcut pildă de

ascultare, cucernicie şi jertfă pentru Evanghelia lui Hristos.

Numele celor doisprezece Apostoli îl aflam în toate Evangheliile

sinoptice: ,, Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: Întâi Simon, cel

numit Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov al lui Zevedeu şi Ioan fratele lui; Filip

şi Vartolomeu, Toma şi Matei vameşul, Iacov al lui Alfeu şi Levi ce se zice

Tadeu; Simon Cananeul şi Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut.”(Matei 10, 2-

4).

Viaţa şi activitatea Sfântului Apostol Bartolomeu

Sfântul Apostol Bartolomeu a fost unul din cei 12 ucenici ai

Mântuitorului, şi a primit Duhul Sfânt la Cincizecime împreună cu ceilalţi

apostoli la Ierusalim. După Pogorârea Sfântului Duh, Sfântului Bartolomeu i-a

revenit sarcina de a-l însoţi pe Sfântul Apostol Filip în Asia Mica şi în Siria,

pentru a propovădui cuvântul Domnului.

Cei doi apostoli au învăţat mulţimea atât împreună, cât şi separat. Cât

timp a fost despărţit de Filip, Bartolomeu a propovăduit în cetăţile învecinate

Lidiei şi Misiei, unde învăţa Filip. Apoi, primind poruncă de a-l însoţi pe

Sfântul Filip, au mers împreună prin oraşele Asiei Mici, îndurând multe vitregii,

întemniţări şi bătăi, toate răbdându-le cu credinţă.1

După ce l-au întâlnit pe Sfântul Ioan Evanghelistul într-unul din satele

Lidiei, cei trei au plecat spre Frigia şi au intrat în Hierapolis. Sfântul

Bartolomeu şi Sfântul Filip au rămas să propovăduiască vestea cea bună în acel

oraş, vindecând un orb pe nume Stahie şi botezându-l, şi vindecând soţia

căpeteniei acelui oraş, pe nume Nicanor.

După această minune, cei doi apostoli au fost aduşi în faţa judecăţii şi

condamnaţi la răstignire. După ce au fost răstigniţi cu capul în jos, pământul s-a

deschis şi i-a înghiţit pe idolatri, iar mulţimea i-a rugat pe apostoli să

mijlocească pentru ei în faţa lui Dumnezeu. Bartolomeu a fost coborât, însă

Filip şi-a dat obştescul sfârşit pe cruce.2

După aceasta, Sfântul Bartolomeu a plecat spre India, unde a propovăduit

cuvântul Domnului un timp îndelungat, lăsând Biserici şi Evanghelia lui Matei,

1 „Vieţile Sfinţilor Apostoli“, traducere de Diana Potlog, Editura Σοφία, Bucureşti, anul 2002, p 184;2 Ibidem, p 187;

în ebraică3, precum şi o versiune tradusă. Sfântul a murit după ce a fost răstignit

cu capul în jos, jupuit de viu şi decapitat, în jurul anului 90 d. Hr.

Viaţa şi activitatea Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan

Din Sfintele Evanghelii este cunoscut faptul că Sfântul Apostol Ioan era

fratele Sfântului Apostol Iacov şi fiul lui Zevedeu (Mt. 4, 21). Mama sa se

numea Salomeea, cea mai mică din cele trei fiice ale bătrânului Iosif, logodnicul

Sfintei Fecioare Maria. Înainte de a deveni ucenic al Mântuitorului, Ioan a fost,

împreună cu Andrei, fratele lui Simon Petru, ucenic al Sfântului Ioan

Botezătorul4. După Botezul Domnului la Iordan, l-a urmat pe Iisus şi a devenit

cel mai iubit ucenic al Său, fiind singurul dintre apostoli care nu l-a părăsit pe

Mântuitorul nici măcar când era pe cruce, ci stătea alături de preanevinovata

Fecioară Maria.5

După Înălţarea Domnului la cer şi după Pogorârea Sfântului Duh,

apostolii au împărţit ţinuturile pământului, pentru a vedea ce regiune urma să îi

revină fiecăruia. Lui Ioan i-a revenit Asia Mică, iar apostolul a plecat în

călătorie împreună cu Prohor, unul din cei şapte diaconi. Îmbarcându-se pe o

corabie, cei doi propovăduitori au ajuns în cele din urmă în Efes, şi după ce au

botezat mulţi oameni din acele ţinuturi, au fost prinşi şi trimişi la Roma, din

ordinul împăratului. Sfântul Ioan a fost supus bătăilor, a fost silit să bea otravă

şi aruncat în ulei încins, însă a scăpat nevătămat, motiv pentru care împăratul

Domiţian l-a exilat pe insula Patmos, socotindu-l nemuritor.6

În acest loc, Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan a scris Apocalipsa, pe

care au tâlcuit-o Sfinţii Irineu şi Iustin Martirul şi Filozoful7. Pe această insulă,

Apostolul a făcut multe minuni, vindecând îndrăciţi, paralitici şi alţi bolnavi. 3 „Mineiul pe Iunie“, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, anul 1978, p 96;4 Sfântul Ioan Gură de Aur,„Comentar la Evanghelia de la Ioan“, din colectia Migne, vol 8, Paris, 1865, tradusă de diac. Gheorghe Băbuţ, Editura Pelerinul Român, anul 1997, p 3;5 „Vieţile Sfinţilor Apostoli“, traducere de Diana Potlog, Editura Σοφία, Bucureşti, anul 2002, p 85;6 Ibidem, p 106;7 Sfântul Ioan Gură de Aur,„Comentar la Evanghelia de la Ioan“, din colectia Migne, vol 8, Paris, 1865, tradusă de diac. Gheorghe Băbuţ, Editura Pelerinul Român, anul 1997, p 5;

După moartea lui Domiţian, Ioan se întoarce în Efes şi propovăduieşte în Asia,

iar în al treilea an al domniei lui Traian (101), a adormit, la vârsta de 95 de ani.

Viaţa şi activitatea Sfântului Apostol Simon

Sfântul Apostol Simon era originar din Cana Galileii. Această cetate era

aproape de Nazaret, şi din acest motiv, îi cunoştea pe Mântuitorul şi pe Fecioara

Maria. Sfântul Simon, numit şi Natanael,8 i-a chemat la nunta sa, iar când vinul

s-a terminat, Mântuitorul Hristos a făcut acolo prima sa minune, preschimbând

apa în vin. Văzând acest eveniment, Simon a lăsat casa şi mireasa şi l-a urmat

pe Iisus plin de zel, de aici venindu-i numele de «Zelotul».

După Pogorârea Duhului Sfânt, Sfântul Simon l-a propovăduit pe Hristos

în multe regiuni, printre care Egipt, Libia, Mauritania, Numidia, Cirenia şi

Abhazia, în nordul Mării Negre. După această propovăduire, apostolul a

predicat şi în Britania, unde şi-a dat sfârşitul, fiind răstignit de păgâni şi

înmormântat.

Diferit de această tradiţie, susţinută de Sfântul Doroteu, episcop al Gazei

(300 d. Hr.) şi de Sfântul Nechifor, patriarh al Constantinopolului (758-829),

există o altă tradiţie, potrivit căreia Sfântul Apostol Simon l-ar fi însoţit pe

Sfântul Iuda în Persia, fiind împreună martirizaţi. După unele izvoare, Sfântul

Simon ar fi înmormântat în cetatea Nicopsia, lângă Djighentia. Se crede că

ruinele acestei cetăţi ar fi nu departe de ţărmul Mării Negre.

8 „Mineiul pe mai“, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, anul 1978, p 58;

Viaţa si activitatea Sfântului Apostol Toma

Sfântul Apostol Toma era originar din cetatea galileană Paneada. Era

numit şi „Geamănul“ (Didymus). Sfântul Toma era deprins din copilărie să

asculte şi să împlinească legea iudaică, astfel că atunci când Iisus propovăduia

printre evrei, Sfântul Toma a venit la El şi, ascultându-I vorbele, L-a urmat,

fiind socotit vrednic de a face parte din cei 12 apostoli.

Sfântul Apostol Toma nu a fost prezent atunci când Mântuitorul S-a

arătat celorlalţi apostoli, în seara de după Înviere, astfel că acesta nu credea în

Învierea Domnului. După o săptămână, Iisus S-a arătat din nou ucenicilor,

Toma fiind prezent şi încredinţându-se de Învierea Domnului şi Mântuitorului

lumii.

După Cincizecime, când s-au împărţit zonele de propovăduire între

apostoli, Sfântului Toma i-a revenit India, urmând să vestească Evanghelia

brahmanilor, mezilor, perşilor, bactrienilor şi altora.9 Sfântul a ajuns în India

prin mijlocirea lui Dumnezeu, fiind considerat arhitect şi angajat de regele

Indiei, Gundafor. Când a ajuns acolo, sfântul le-a arătat deşertăciunile bogăţiei

pământeşti şi i-a ajutat să îşi facă averi în ceruri, împărţind săracilor şi crezând

în Dumnezeu.10

În timp ce predica în India, Sfântul Toma a lipsit şi de la Adormirea

Maicii Domnului, ajungând doar a treia zi după înmormântare. Ajuns la

mormântul Fecioarei Maria, apostolul le-a cerut celorlalţi să deschidă

mormântul, să îşi ia rămas bun de la Maica lor. Însă atunci toţi au văzut că

Fecioara Maria se înălţase cu trupul la cer.

9 „Vieţile Sfinţilor Apostoli“, traducere de Diana Potlog, Editura Σοφία, Bucureşti, anul 2002, p 196;10 Ibidem, p 205;

După acest eveniment, Sfântul Toma s-a întors în India şi a predicat în

multe ţinuturi, ultimul fiind Kalamida. Aici a fost întemniţat de rege, deoarece

regina devenise creştină. După ce a încercat să îl omoare, fără succes, regele a

poruncit soldaţilor să îl străpungă cu suliţele, sfântul dându-şi obştescul sfârşit

lângă cetatea Milapur.11

Viaţa şi activitatea Sfântului Apostol Iuda, numit şi Tadeu

Sfântul Apostol Iuda era din seminţia lui Iuda, din care se născuseră regii

David şi Solomon. Era originar din Nazaretul Galileii, fiu al bătrânului Iosif,

logodnicul Fecioarei Maria, fiind născut din prima soţie a acestuia, numită

Salomeea. Era fratele Sfântului Iacov cel Drept, fiind cunoscut ca «fratele lui

Iacov» şi nu «fratele Domnului», cum i se spunea Sfântului Iacov, datorită

necredinţei sale iniţiale şi lipsei de dragoste frăţească.12

Sfântul Apostol Iuda mai avea şi alte nume. Sfântul Matei îl numeşte în

Evanghelia sa Lebeu şi Tadeu, foarte sugestive pentru atitudinea Apostolului

faţă de Mântuitorul. Numele «Lebeu» înseamnă înflăcărat, arătând dăruirea pe

care a avut-o Iuda mai târziu, când a fost apostol, iar «Tadeu» se traduce prin

«cel ce înalţă laudă» arătând că Sfântul Iuda vestea Evanghelia peste tot şi îi

aducea laudă lui Dumnezeu.13

După Pogorârea Sfântului Duh, Iuda a început să Îl propovăduiască pe

Hristos, mai întâi în Iudeea, Galileea, Samaria şi Idumeea, apoi în Siria, Arabia

şi Mesopotamia. O altă tradiţie spune că el ar fi ajuns şi în Persia, unde şi-a scris

epistola sobornicească în greacă. În cele din urmă, Sfântul Apostol Iuda a ajuns

în apropierea Muntelui Ararat, unde a fost prins de preoţii păgâni, răstignit şi

străpuns cu suliţele, încheindu-şi astfel misiunea încredinţată lui de Domnul.14

11 Ibidem, p 214;12 Ibidem, p 232;13 Ibidem, p 233;14 Ibidem, p 234;

Viaţa şi activitatea Sfântului Apostol Andrei

Sfântul Apostol Andrei era originar din Betsaida Galileii şi era fratele

Sfântului Apostol Petru15. Tatăl lor se numea Iona şi cei doi fraţi erau pescari,

câştigându-şi traiul în acest fel pe Lacul Ghenizaret. El este considerat Întâiul

chemat la apostolat, deoarece a fost ucenic al lui Hristos înaintea tuturor

celorlalţi, după Botezul Domnului în apa Iordanului, când Ioan Botezătorul a

mărturisit despre Mântuitorul: ,,Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul

lumii.”(Ioan 1, 29).16 În ziua următoare, auzind din nou cuvintele marelui

prooroc, el şi Sfântul Ioan s-au dus şi L-au găsit pe Iisus.

După Pogorârea Duhului Sfânt, asupra Sfântului Andrei a căzut sarcina

de a propovădui cuvântul Domnului în Bitinia, Propontida, Calcedonia, Bizanţ,

Tracia, Macedonia, precum şi în Tesalia, Ahaia, Amisus, Trapezunt, Heracleea

şi Amastrida. În aceste ţinuturi şi cetăţi, Sfântul Andrei L-a propovăduit pe

Hristos şi a luminat mulţi oameni, atât păgâni, cât şi iudei.17

După ce a predicat în părţile Asiei Mici, Sfântul Apostol Andrei a trecut

în zona Sciţiei Mici, sau Dobrogea de azi, trecând prin Tracia, şi este considerat

primul apostol care a propovăduit pe teritoriul actualei Românii. Despre

activitatea lui în Sciţia există mărturii în lucrarea lui Hipolit Romanul, ,,Despre

apostoli”, în opera lui Eusebiu de Cezareea, ,,Istoria bisericească”, precum şi în

alte lucrări, cum ar fi cea a lui Nichifor Calist sau a mitropolitului Moldovei,

Dosoftei.

După ce a predicat în zona Sciţiei, Sfântul Andrei s-a dus prin părţile

Greciei, prin Epir, predicând în Tracia. În cele din urmă a ajuns în părţile

15 „Vieţile Sfinţilor Apostoli“, traducere de Diana Potlog, Editura Σοφία, Bucureşti, anul 2002, p 56;16 Dumitru Manolache, ,,Sfântul Apostol Andrei şi protocreştinismul în spaţiul românesc”, Editura Arhetip, Bucureşti, anul 2004, p 26;17 „Vieţile Sfinţilor Apostoli“, traducere de Diana Potlog, Editura Σοφία, Bucureşti, anul 2002, p 56

Ahaiei, în cetatea Patras, unde a fost martirizat, fiind ucis prin răstignire cu

capul în jos, în ultima zi a lunii noiembrie, când este şi prăznuit.

Sfântul Apostol Iacov, fiul lui Zevedeu

Originar din Betsaida (Palestina, azi Israel) a fost pescar, devenind prin

chemarea Mântuitorului unul dintre cei doisprezece Apostoli. A fost fiu al lui

Zevedeu şi al Salomeii, frate al Sfântului Ioan Evanghelistul. I se mai spune

Iacov cel Mare sau fiul lui Zevedeu pentru a fi deosebit de Iacov cel Mic sau

Iacov al Lui Alfeu. După ce Mântuitorul i-a chemat la apostolat pe Sfântul Petru

şi Andrei, i-a chemat la slujirea apostolatului şi pe fiii lui Zevedeu, Ioan şi

Iacob. Au fost de faţă la cele mai însemnate minuni săvârşite de Domnul, la

Schimbarea la Faţă, la învierea fiicei lui Iair şi la rugăciunea de pe Muntele

Măslinilor.18

După Pogorârea Sfântului Duh, Sfântul Iacob a părăsit Ierusalimul din

pricina persecuţiei pornite împotriva creştinilor. Fericitul Ieronim spune că a

predicat iudeilor împrăştiaţi printre neamuri şi întors în Ierusalim, a suferit

moarte martirică în timpul împăratului Irod Agripa, în anul 44. Acesta a fost

lovit cu pietre, după legea iudaică şi apoi, potrivit legii romane, a fost tăiat cu

sabia. Ucenicii sfântului i-au dus trupul în Spania, la Ira Flavia (astăzi - El

Padron). În sec. al IX-lea, sfintele moaşte au fost mutate în Catedrala din

Compostella, iar creştinii îl pomenesc în fiecare an la data de 30 aprilie.19

18 ,,Vieţile Sfinţilor de peste tot anul după Mineie”, Editura Biserica Alexandrină-2002 pg.365;19 Idem, pg 366;

Sfântul Apostol Matia

Sfântul Matia a fost ales în rândul celor doisprezece Apostoli, in locul lui

Iuda Iscarioteanul, prin tragere la sorţi. Sfântul Evanghelist Luca ne relatează

acest episod in Faptele Apostolilor: "Şi au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit

Barsaba, zis şi Iustus, şi pe Matia. Şi, rugându-se, au zis: "Tu, Doamne, Care

cunoşti inimile tuturor, arată pe care dintre aceştia doi l-ai ales sa ia locul

acestei slujiri şi al apostoliei din care a căzut Iuda, ca să meargă în locul lui. Şi

au tras la sorţi; şi sorţul a căzut pe Matia; si el s-a rânduit împreună cu cei

unsprezece apostoli“ (Fapte 1:23-26).20

Sfântul Matia s-a născut in Betleem, din tribul lui Iuda. A studiat Cărţile

Legii cu Sfântul şi Dreptul Simeon. La început a făcut parte din cei şaptezeci de

Apostoli. Sfântul Apostol Matia a vestit Evanghelia lui Hristos in Iudeea,

Macedonia şi Etiopia.

Potrivit unor documente Apostolul Matia ar fi primit martiriul in Etiopia,

în vreme ce alte scrieri vorbesc de plecarea sa din Etiopia spre Macedonia şi

Iudeea, locuri unde va vesti învăţătura lui Hristos. Acestea din urma documente

vorbesc de aducerea sa la Templu, din porunca arhiereului Anania, spre a

răspunde acuzaţiilor aduse de iudei ca propovăduieşte un proroc fals, pe Iisus

Nazarineanul. Pentru că nu refuza să-şi lepede credinţa in Hristos, Sfântul

Apostol Matia este bătut cu pietre pana la moarte. 21

Ca aceştia să nu fie acuzaţi de romani pentru ucidere nedreaptă, i-au tăiat

capul Sfântului Matia, cu o secure. Deoarece romanii apelau la aceasta practica,

atunci când cineva se ridica împotriva Cezarului. Astfel, moartea Apostolului

Matia are drept motiv nerespectarea legii romane şi nu credinţa în Hristos.

20 ,,Vieţile Sfinţilor Apostoli”, Tradusă de Diana Potlog, Editura Sophia, 1988, pg 231;21 Idem, pg.233;

Potrivit tradiţiei, moaştele Sfântului Apostol Matia au fost aduse la Roma

de împărăteasa Elena, in anul 324. O parte din ele a fost trimisă in Trier, cel mai

vechi oraş din Germania. Aici, ele au fost descoperite în urma unor lucrări de

restaurare a unei biserici. După această descoperire, ele au fost mutate în

biserica benedictă, care işi va lua numele Sfântul Apostol Matia. Aceasta abaţie

este în prezent un mare centru de pelerinaj pentru Biserica Romano-Catolică.22

Ţinând seamă că există două versiuni cu privire la locul morţii sale, sunt

şi documente care vorbesc despre prezenţa moaştelor sale în Georgia de astăzi.

Poate fi valabilă şi această variantă, dacă ţinem seama de faptul că Etiopia este

identificată de unii cercetători cu estul Georgiei. Biserica creştină îl sărbătoreşte

în fiecare zi pe data de 29 Mai.

22 “Vieţile Sfinţilor Apostoli”, Tradusă de Diana Potlog, Editura Sophia, 1988, pg. 235;

Sfântul Apostol Petru

Sfântul Apostol Petru (?-cca. 67) era un pescar din Betsaida şi a fost numit

unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Iisus din Nazaret, fiind şi fratele mai

mic al apostolului Andrei.

Potrivit Evangheliei lui Marcu , Petru a locuit în Capernaum, la marginea

Lacului Ghenezaret din Galileea. Acolo avea o casă în care locuia cu soacra şi

soţia sa, presupunându-se că ar fi avut și doi copii.. Conform datelor din

Evanghelia lui Ioan, Petru şi fratele său Andrei ar fi fost originari din

Betsaida .Numele său iniţial a fost Simon, conform evangheliştilor Marcu, Luca

şi Ioan, Iisus l-a numit "piatră" (în aramaică "Chefa", "Kepha"), nume

consemnat şi tradus în latină ca Petrus.23

Acest Sfânt Apostol a fost unul dintre întemeietorii primei comunităţi

iudeo-creştine din Ierusalim (împreună cu apostolii Iacob cel Bătrân şi Ioan). A

fost de părere că numai evreii trebuie convertiţi la ideile lui Iisus din Nazaret. A

avut unele controverse ideologice cu Apostolul Pavel. Pavel susţinând idea

universalităţii noii credinţe, a necesităţii răspândirii noii religii şi la alte

popoare, nu numai la evrei.

După decapitarea Apostolului Iacob cel Bătrân în anul 44 d.Hr. de către

regele Aggripa I (40-44 d.Hr.), a fost arestat şi Petru, după revenirea sa în

Ierusalim. Ar fi fost ţinut în lanţuri, între alţi doi deţinuţi, dar eliberat în mod

miraculos de către un înger. Apoi a ajuns la Roma în jurul anului 57 d.Hr., Petru

a devenit şeful comunităţii iudeo-creştine din Roma, unde l-a reîntâlnit pe

Pavel. Una din legende afirmă că Petru şi Pavel ar fi cauzat prăbuşirea şi

moartea lui Simon-Magul, ceea ce le-a şi atras arestarea. După o altă legendă,

Petru şi Pavel ar fi fost arestaţi în timpul represiunilor anticreştine declanşate de

23 Sursa web: www.crestinortodox.ro, ora 16:20, data 10. 11. 2012

împăratul Nero după incendierea Romei în anul 64 d.Hr. Ar fi fost ţinuţi închişi

în „Carcera Mamertinică”, situată între Capitoliu şi Forumul Roman.24

În cele din urmă Sfântul Apostol Petru fost condamnat la moarte şi

executat prin crucificare cu capul în jos (la cererea lui), spre a se deosebi de

modul răstignirii lui Iisus Hristos, în data de 29 iunie, anul 67 d.Hr. Apostolul a

fost răstignit lângă fostul circ al lui Caligula şi Nero, în afara zidurilor Romei,

pe terenul numit „Agger Vaticano”, şi îngropat în apropierea Circului, în

cimitirul-necropolă al celor neînstăriţi, de lângă şirul de cavouri ale unor

cetăţeni romani mai bogaţi.25

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, care se sărbătoresc la 29 Iunie al fiecărui

an, au propovăduit amândoi Evanghelia cu mult zel. Activitatea lor misionară,

ca şi minunile săvârşite de ei, sunt descrise în parte în Noul Testament.

24 ,,Vieţile Sfinţilor Apostoli”, Tradusă de Diana Potlog, Editura Sophia, 1988, pg.9;25 Idem. pg. 22;

Sfântul Apostol Filip

Acest apostol era din Betsaida Galileii, împreună-cetăţean cu apostolii

Andrei şi Petru, acest dumnezeiesc apostol avea multă înţelepciune deoarece el

se îndeletnicea cu cărţile care îl prooroceau pe Mesia şi citea Sfânta Scriptură,

fiind şi fecior toată viaţa lui. Pe acesta l-a aflat Dumnezeu în Galilea, iar el

primind botezul, l-a chemat să-i urmeze Lui. 26

Sântului Apostol i s-a sortit să propovăduiască dreapta credinţă în Asia,

unde avea pe Apostolul Vartolomeu următor lui şi ajutător la propovăduirea

Evangheliei, dar a fost şi martor la o mulţime de minuni ale Mântuitorului. Mai

avea încă şi pe sora sa cea după trup, Mariamni, care urma şi le slujea lor. Deci

trecând apostolii aceştia prin cetăţile Lidiei şi Misiei şi propovăduind în ele

Evanghelia lui Hristos, multe încercări şi necazuri au suferit de la cei

necredincioşi, fiind bătuţi, zdrobiţi cu toiegele, prin închisori închişi şi cu pietre

împroşcaţi, dar şi ei ca toţi ceilalţi sfinţi apostoli au arătat vrednicia harului lor

prin minuni, findecând bolnavi şi chiar înviind din morţi un bărbat prin puterea

lui Hristos. După aceea l-a aflat pe ucenicul Domnului Ioan, care propovăduia

pe Hristos în Asia. În aceeaşi vreme datorită minunilor săvârşite în acele ţinuturi

de către apostoli şi femeia lui Nicanor proconsulul a crezut în Hristos. Apoi

mergând dumnezeiescul Filip la Ierapoli, acolo a fost târât pe pământ de elini,

prin mijlocul uliţelor cetăţii; după aceasta zdrobindui-se gleznele picioarelor, a

fost pironit pe nu lemn cu capul în jos, şi aşa făcând rugăciune, şi-a dat sfântul

său suflet în mâinile lui Dumnezeu.27

Îndată ce şi-a dat duhul sfântul apostol, pământul s-a înfricoşat ca şi când

ar fi fost însufleţit, şi a scos înfricoşător glas şi geamăt, şi s-a despicat şi a

înghiţit pe mulţi din cei necredincioşi. Iar ceilalţi temându-se au îngenunchiat la

dumnezeiescul Vartolomeu şi la Sfânta Mariamni, care erau spânzuraţi. Şi

26 ,,Vieţile Sfinţilor de peste tot anul după Mineie”, Editura Biserica Alexandrină-2002 pg.132;27 Idem, pg. 133;

dezlegându-i pe ei de pe lemn, au venit la adevărata credinţă a lui Hristos; iar

moaştele apostolului le-au îngropat, fiind prăznuite în fiecare an la ziua de 14

noiembrie.

Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei

Sfântul Apostol si Evanghelist Matei este unul dintre cei doisprezece Apostoli

aleşi de Hristos. Înainte de a ajunge Apostol, a fost vameş şi se numea Levi. Era

originar din Capernaum şi era fiul lui Alfeu, neştiindu-se dacă a fost căsătorit.

Matei chemat Să-i urmeze Mântuitorului, din baraca sa în care stătea la vamă,

i-a urmat acestuia fără nici o ezitare lăsându-şi toate averile săracilor şi nu

cugeta nici o clipă cum un om urât de toţi a fost chemat de ucenic, Fiului lui

Dumnezeu. Apostolul împreună cu ceilalţi ucenici ai Domnului L-au însoţit pe

Mântuitorul Iisus Hristos în călătoriile Sale prin Galileea şi Iudeea, a ascultat

dumnezeieştile Sale învăţături, a văzut nenumăratele Sale minuni, a mers să

propovăduiască oilor pierdute ale casei lui Israel, şi a fost martor al pătimirilor

Mântuitorului pe cruce, la Moartea Sa răscumpărătoare şi la preaslăvita Sa

înălţare la cer. După înălţarea la cer a Domnului şi după coborârea Sfântului

Duh asupra apostolilor, Sfântul Matei a rămas mai întâi în Palestina vestind în

Ierusalim şi în împrejurimile sale Evanghelia. Apoi a plecat din Ierusalim

propovăduind prin Macedonia, Siria, Persia, Partia şi Media, lăsând acolo si în

alte părţi Biserici ale lui Hristos, mai fiindu-i sortit să propovăduiască şi Etiopia,

unde a făcut mari minuni cu poporul de acolo, acesta fiind un neam rău şi

necredincios. După lupte grele cu încreştinarea împăratului Fluvian, Sfântului

Apostol şi Evanghelist Matei i-a fost înălţat sufletul la cer, trupul rămânându-i

in ţinutul Etiopiei, episcopului Platon,iar împăratul Fluvian, botezat mai târziu

cu numele de Matei i-a fost urmaş in cele din urmă Sfântului Apostol Matei. 28

28 ,,Vieţile Sfinţilor Apostoli”, Tradusă de Diana Potlog, Editura Sophia, 1988, pg.220;

Potrivit Tradiţiei Matei este autorul primei Evanghelii. Eusebiu şi Sfântul

Epifanie ne mărturisesc că Matei a scris Evanghelia in limba aramaica şi în

limba greaca.

Evanghelia după Matei se afla înscrisă în lista Canonului Muratorii şi amintită

de Sfinţii Părinţi: Atanasie cel Mare, Chiril al Ierusalimului si Grigore de

Nazianz. Ea este recunoscută ca autentică şi de sinoadele particulare din

Laodiceea (360), canonul 60 Hipo (393) şi confirmată de Sinodul ecumenic

Trulan (692) şi sinodul al VII-lea (787). Scopul evanghelistului a fost sa

dovedească primilor cititori ca Hristos este Mesia cel prezis de profeţi şi în

persoana Sa s-au îndeplinit toate vechile profeţii.29

Sfântul Apostol Iacob al lui Alfeu29 Idem. Pg.225;

Sfântul Apostol Iacob era fiul lui Alfeu şi fratele lui Matei, vameşul şi

Evanghelistul. Când Domnul nostru Iisus Hristos vieţuia cu trupul pe pământ şi

alegea pentru vrednicia apostolească pe oamenii cei fără de răutate şi drepţi, ca

să-i trimită la propovăduirea Evangheliei în toată lumea, atunci l-a ales pe acest

Iacob şi ca pe un vrednic l-a numărat în ceata apostolească. Iar Iacob a fost

dintre cei doisprezece apostoli, însuşi văzător şi ucenic al lui Hristos,

propovăduitor al Tainelor şi următor paşilor Lui şi împreună cu ceilalţi

Apostoli, primind Sfântul Duh care s-a pogorât asupra lor în limbi de foc, a

mers la diferite neamuri şi popoare ca să propovăduiască pe Hristos, să

povăţuiască şi să-i aducă pe cei rătăciţi la calea mântuirii.30

Prinzându-se cu râvna cea dumnezeiască, ca focul a ars spinii necredinţei,

a sfărâmat idolii, le-a dărâmat templele, a tămăduit multe boli şi a gonit din

oameni duhurile necurate şi viclene şi a adus Domnului nostru Iisus Hristos

mulţime de popor, de la care şi-a câştigat numele cel nou: sămânţa

dumnezeiască, căci semănând în inimile oamenilor cuvântul dumnezeiesc a

sădit şi a sporit dreapta credinţă. Sfântul Iacob nouă ne mijloceşte cu

rugăciunile sale, iar Biserica îl sărbătoreşte pe data de 9 octombrie.31

Concluzii

30 ,,Vieţile Sfinţilor Apostoli”, Tradusă de Diana Potlog, Editura Sophia, 1988, pg.228;31 ,,Vieţile Sfinţilor de peste tot anul după Mineie”, Editura Biserica Alexandrină-2002 pg.61;

În concluzie ucenicii cei mai apropiaţi ai lui Iisus Hristos, L-au cunoscut

personal pe Acest Fiul Al lui Dumnezeu cât a trăit pe pământ. Au fost de faţă la

Răstignirea şi Învierea Lui. Au crezut în El că este Fiul lui Dumnezeu; i-au

urmat învăţătura cu multă dragoste şi râvnă. Au fost trimişi să propovăduiască

Evanghelia la toată lumea şi să transmită oamenilor har sfinţitor. L-au

mărturisit pe Hristos cu preţul vieţii lor.

Au avut de întâmpinat multe greutăţi, lovituri şi chinuri din partea multor

necredincioşi, mai ales în timpul prigonirii creştinilor. Şi-au jertfit viaţa pentru a

aduce pe calea mântuirii pe cât mai mulţi oameni. Au făcut multe minuni cu

puterea dată lor de la Dumnezeu, cu scopul de a întări credinţa oamenilor în

Hristos. Au vindecat mulţi bolnavi prin rugăciunile lor şi chiar au inviat morţi.

Bibliografie

1. ,,Biblia” sau ,,Sfanta Scriptura”, tiparita sub indrumarea si cu purtarea

de grija a Preafericitului parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane,

anul 2006:

2. „Vieţile Sfinţilor Apostoli“, traducere de Diana Potlog, Editura Σοφία,

Bucureşti, anul 2002;

3. „Mineiul pe Iunie“, Editura Institutului Biblic si de Misiune al

Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, anul 1978;

4. Sfântul Ioan Gură de Aur,„Comentar la Evanghelia de la Ioan“, din

colectia Migne, vol 8, Paris, 1865, tradusă de diac. Gheorghe Băbuţ, Editura

Pelerinul Român, anul 1997;

5. „Mineiul pe mai“, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii

Ortodoxe Române, Bucureşti, anul 1978;

6. Manolache, Dumitru, ,,Sfântul Apostol Andrei şi protocreştinismul în

spaţiul românesc”, Editura Arhetip, Bucureşti, anul 2004;

7. „Vieţile Sfinţilor Apostoli”, Tradusă de Diana Potlog, Editura Sophia,

1988;

8. ,,Vieţile Sfinţilor de peste tot anul după Mineie”, Editura Biserica

Alexandrină-2002;

9. Sursa web: www.crestinortodox.ro, ora 16:20, data 10. 11. 2012.

Cuprins

Introducere……………………………………………………………….

Viata si activitatea Sfantului Apostol Bartolomeu………………………

Viata si activitatea Sfantului Apostol si Evanghelist Ioan………………

Viata si activitatea Sfantului Apostol Simon…………………………….

Viata si activitatea Sfantului Apostol Toma……………………………..

Viata si activitatea Sfatului Apostol Iuda, numit si Tadeu………………

Viata si activitatea Sfantului Apostol Andrei……………………………

Sfântul Apostol Iacov, fiul lui Zevedeu....................................................

Sfântul Apostol Matia...............................................................................

Sfântul Apostol Petru................................................................................

Sfântul Apostol Filip.................................................................................

Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei…………………………………....

Sfântul Apostol Iacob al lui Alfeu............................................................

Bibliografie………………………………………………………………