vesteaPERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA PERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA

(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANAT(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANATFONDATORI: IANCU PANDURU ºi NICOLAE DANCIU PETNICEANU

Adresa redacþiei: Mehadia, str. Pãdurii nr. 389, tel. 0255 / 523204, 523121 ºi 523193; 0742 070514, 0749 495972 ºi 0720025844e-mail : vestea.de.mehadia@gmail.com pagina web: http://vestea.wordpress.com

NUMÃRUL 3 (16). ANUL III. MARTIE 2008. APARE LUNAR. PAGINI: 16. PREÞ: 2 LEI

RELIGIA ÎN ºCOALÃReligia în ºcoalã, dupã modesta

mea opinie, este beneficã ca obiect destudiu ºi de interes cultural, Biblia –Cartea Sfântã – între coperþile sale cu-prinde un noian întreg de învãþãturi ºiînvãþãminte, de filozofie creºtinã ºi depoezie (a se vedea frumosul poem„Cântarea cântãrilor”), de moralã creº-tinã ºi cetãþeneascã, de pilde demnede reþinut ºi urmat în viaþa noastrã, amuritorilor.

Religia modeleazã sufletele copiilorîntru bine ºi sublim, întru altruism ºi bi-nefacere, întru umanism ºi întrajutora-re, întru pace ºi tihnã umanã, atributepentru omenirea de pe mapamond. Înaceastã direcþie subscriu la propunereamitropolitului Bartolomeu al Ardealuluide Nord, ca religia sã fie predatã înºcoalã. Religia nu face rãu, ea facebine, copiii noºtri, nepoþii noºtri, vor fimai frumoºi, mai buni pe dinãuntru ºi pedinafarã.

Personal, oriunde sunt ºi în orice si-tuaþie mã aflu, trecând pe lângã un lo-caº sfânt, pe lângã o bisericã, îmi facsemnul cruci ºi potrivesc o rugã îngând Tatãlui Ceresc. Prin acest gestmã simt înãlþat sufleteºte ºi un supus alBisericii Ortodoxe Române, în care amfost botezat ºi faþã de care am obligaþiimorale ºi nu numai morale. Gestul meuse coreleazã la gestul copiilor de ºcoa-lã ºi nu numai al copiilor de ºcoalã, vãdºi tineri care trecând pe lângã bisericãîºi fac semnul crucii ºi zic ceva în gând,murmurã o rugãciune. Este tare frumossã vezi aºa ceva, ceea ce nu existapânã în Decembrie 1989. Felicitãri pã-rinþilor, felicitãri dascãlilor pentru cre-dinþa pe care o insuflã noilor generaþii.Dumnezeu fie cu neamul românesc,neam creºtin ºi iubitor de bisericã, decredinþã ºi pace.

În ºcoalã, de la catedrã, se poatevorbi cu nonºalanþã copiilor desprereligia ortodoxã ºi despre celelaltereligii: catolicã, baptistã, penticostalãetc., pentru cã fiecare cult modeleazãfiinþa umanã spre omenie, spre bine,spre frumosul autentic.

Mehadia, martie 2008

“Interzicerea” ei, de cãtre funcþionaricretini ºi necinstiþi, o primisem ca pe oloviturã personalã. Nu am avut nici oîndoialã cã acea prostie nu se vaaplica. (În termeni practici pur ºi simplunu era cu putinþã ca brânza cea maibunã din lumesã fie “interzi-sã”. Asta nu sepoate! Dar “re-venirea” asu-pra decizieicretine dove-deºte clar ceeace spuneaþi.Cã trebuiesc a-flate cãile de amerge “împre-jurul” formeiimpuse de stã-pânire.) În a-cest domeniunu îmi fac marigriji. De mii de ani ºtim sã facem asta.Aº putea zice cã o facem cu “ma-nierism”. Dar acest eºafodaj “euroca-ca” va dura aºa de puþin încât nici nutrebuie fãcute planuri de lunga duratã.Mai degrabã trebuie gândit la ce va fidupã “eurocaca”. Actuala stãpânire afãcut enorm de mult rãu ºi nu în ultimulrând, practicând un rusofobism idiot.De fapt în ultima vreme mã tot gândescla modul în care gândirea politicã a ce-lor de dinainte de 1848 ar putea fi valo-rificatã. Sunteþi familiari cu “AmintirileMaiorului Grigore Locuºteanu”? (...)

Fãrã îndoialã cã satele, prin carefoarte adesea înþelegem vetrele undese coace pâine dar se pãstreazã for-ma veºnic româneascã, se pre-schimbã azi aºa cum s-au pre-schimbat întotdeauna.

În locul de baºtinã al familiei Boldea(în Borloveni), un loc numit “Sfârleac”,am cãutat urma “colibei”, de fapt lo-cuinþa strãmoºeascã pãstratã din me-morie, refãcutã mereu ºi mereu, ultimadatã prin anii 30. Din fotografii ºi po-vestiri ºtiam cã fusese o casã solidã,cu pivniþã, fântânã, acareturi. Am fãcutcãutarea însoþit de un localnic care ºtiabine casa, robotise pe lângã ea. Nu am

mai putut gãsi nimic. Nici o urmã. Doarbauiala clãdirii se mai afla acoperitã desalcâmi. ªtiu ca sentimentul pe care l-am avut a fost nu de dezamãgire, ci alunei “luminãri”. Important era nu urmaa ceea ce fusese o casã ,ci faptul cã eu

nu o uitasem ºio cãutam. Une-ori trec prin mo-mente de în-doialã, ºtiubine, ispite, pri-vind rostul în-cãpãþânãrii me-le pentru ce artrebui sã fie.Sunt valuri carevin ºi trec, urcãºi coboarã, u-neori în funcþiede ceasurile zi-lei. În jur suntîncã pomi

înfloriþi ºi aer proaspãt.Evident cã “satul” românesc are

viitor. Cele spuse sunt câteva soluþii ºiîn întregul sãu eseul este un îndemn lao “sistematizare” a bunului simt. (Dinnou sunt câteva “divagãri” (“jab”-uri”cum se spune în partea locului) sucu-lente. Spre exemplu expozeul despreatitudinea faþã de “þãranul prost”.)

În esenþã ar trebui oprit jaful ºideliberata secãtuire a satelor deoameni ºi resurse. (Expozeul despre“apa curentã” este eminent. Din nouvin cu “cazul Borloveni”. ªi acolo aubãgat þevi în pãmânt ºi chiar au ridicatun soi de “dig” pentru un bazin deacumulare. Atâta cã cimentul a fostfurat ºi “digul” era un morman nisipospe care prima ploaie mai zdravãnã l-aras. Dar în context mã gândesc lamodul încãpãþânat în care aminsistat pentru pãstrarea fântâniicasei ca principalã sursa de apã. ªiprincipala sursã de apã a rãmas caºi acuma douã sute de ani!) Iarploaia care a venit, dacã mai eranevoia, aratã rãspicat cã Dumnezeueste cu noi

prof. dr. ALEXANDRU NEMOIANU

„DESPRE TRANSHUMANÞÃ ªIVETRELE UNDE SE COACE PÂINE”

primar IANCU PANDURU

Piaþa din Mehadia în anul 1910Din arhiva NDP

Începând cu acest numãr, vom con-sacra o paginã pentru ANIVERSAREAACTULUI NAÞIONAL DE LA ALBAIULIA, prin care s-a înfãptuit ROMÂNIAMARE. BANATUL S-A UNIT CU ÞARAFÃRà CONDIÞII. De menþionat cãUNIREA a fost salutatã de populaþiaminoritarã germanã, fapt pentru carenoi, urmaºii bãrbaþilor luptãtori românibãºtinaºi în Banat ºi în Ardeal, le mul-þumim lor ºi urmaºilor lor. (Redacþia)

GARA MEHADIA, GENERALULBERTHELOT ªI POPA BURACU

Generalul Berthelot, ºeful misiuniimilitare franceze din România, la îna-poiere de la Bucureºti spre Timiºoara,

a oprit trenul prin unele gãri importante,cum importantã era gara Mehadia dinAnul de Foc 1918.

În faþa gãrii, românime frunzã ºiiarbã, în ziua de 26 Decembrie 1918.Trenul a oprit, Generalul a ieºit în scãriºi a salutat mulþimea care ovaþiona ºiaclama întruna „VIVAT FRANÞA!”.

Pãrintele Coriolan Buracu, în frunteamulþimii, l-a salutat în francezã ºi i-aînmânat Generalului un memoriu princare ruga Franþa, mare putere (undeurma sã aibã loc Congresul pentru pa-ce ºi încheierea Primului Rãzboi Mon-dial) sã susþinã dorinþa bãnãþenilor, caîntregul Banat istoric sã treacã la Ro-mânia, fãrã ciopârþire ºi fãrã însângera-re. Se vede cã America ºi Anglia auavut ultimul cuvânt, cum astãzi auavut în problema Kosovo. „Divide etimpera!”...

N. D. PETNICEANU

Mai deunãzi, prin bunãvoinþa doamnei Neli Fenesan, ce locuieºte înprezent la Deva, împreunã cu familia, deºi sufletul ei este mereu la Mehadia,am intrat în posesia unei cãrþulii editatã în anul 1927 la Editura Caseiªcoalelor având titlul: „Cum trãiau strãmoºii noºtri” scrisã de CronicarulCremene. Pot sã spun cã lecturarea ei m-a emoþionat ºi impresionat profund.Frazele simple în formulare, dar cu implicaþie profundã în elementelespiritului naþional, mi-aau dat în final sentimentul unei lecturi pasionante ºiplinã de învãþãminte despre cum simþeau ºi înþelegeau strãmoºii noºtri ideeade popor, de naþiune.

Iatã cã din 1927 au trecut peste neamul nostru multe evenimente care aureuºit sã ne schimbe foarte mult modul de a gândi ºi aici mã refer lapercepþia, în special în rândul tineretului, a înþelegerii importanþei pãstrãriitradiþiilor ºi a valorilor culturale locale, elemente vitale în conservareaspiritului naþional, care astãzi este pus în faþa acestui pericol al globalizãrii,care prin efectele sale pune sub semnul întrebãrii însãºi existenþa ideii denaþiune.

Pentru a pãtrunde sensul celor de mai sus prezentãm în cele ce urmeazãun text:

*„Un sat de acum 6-700 de ani ni-l închipuim astfel: O risipã de 30-40 de

case ºi bordeie, fãcute din bârne sau gard lipit. Se înveleau cu paie sau stuf.O fereastrã cât bagi capul, acoperitã cu o bãºicã de bou. În mijlocul odãii eravatra. În curte: un plug de lemn, o râºniþã, un car tot de lemn cu douã oiºti(cele mai multe); iar în loc de magazie, gropi de ascuns bucatele mai sigur.În mijlocul satului, o cãsuþã lunguiaþã fãrã turn, era biserica unde toaca delemn þinea loc de clopot.

Cele dintâi sate s-au aºezat pe vãi, dupã coturile dosite ale dealurilor, înpoienile ascunse, în preajma pãdurilor, ca sã fie în fereala nãvãlitorilorprãdalnici.

Noi n-am avut timpul sã facem case de apãrare cu ziduri de piatrã, pedealuri, ca în þãrile Apusului, cãci þara noastrã era numai o pânzã de pãduri,cari ne dãruiau un adãpost repede ºi sigur. Era destul numai ca strãjile delagura vãilor sã aprindã focul pe movili, pentru ca satele sã-ºi strângã avutulîn grabã ºi încãrcate în care cu o oiºte înainte ºi alta înapoi, sã apuce poteciletãinuite ale codrului pânã trecea primejdia. Poate cã nefiind aceste pãduriocrotitoare, cine ºtie dacã neamul nostru mai era în numãrul de azi: aºa demulte valuri au trecut peste pãmântul românesc. Mãrturiseºte chiar unstrãmoº, un vornic de la Câmpulung, cãtre un cãlãtor din Asia Micã, ce seîntâmplase sã fie la noi într’o vreme de bejenie pe la mijlocul veacului al 17-lea, cãtre sfârºitul zilelor lui Mateiu Basarab: „Mulþumitã lui Dumnezeu cã nuavem castele în þara noastrã. În loc de castele ºi cetãþi, avem aceºti munþi ºiaceste pãduri, împotriva cãrora nici un duºman nu poate birui. Iar dacã amfi avut castele pe pãmântul nostru, duºmanul demult ne-ar fi gonit din ele.Iatã din ce pricinã nãvãlitorul n’a putut niciodatã sã ne cucereascã sau sãrãmâie în þara noastrã.”

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã2

A oprit trenul în garã. Generalulsalutã de pe scara vagonului

(Foto din arhiva NDP)

1. Sanyika, România s-a numit cândva Dacia. Dacia (pevremea lui Burebista) se întindea între actuala Bratislava ºiNistru. Dacã numele ar fi fost pãstrat, (mare prostie cã nu s-a întâmplat asta), astãzi am fi avut statutul de “tolerant”chiar ºi în Câmpia Pannoniei. Am recurs la acest exerciþiude logicã pentru a te face sã înþelegi cã imigranþi înteritoriile Daciei/României sunt maghiarii ºi secuii ºi nuurmaºii dacilor, cum tot încercaþi sã susþineþi! Urmaºiidacilor s-au nãscut în Dacia! (Bravo, colega!)

2. Teoria imigraþionistã (de care vã prevalaþi permanent),este o scornealã habsburgicã (nici mãcar maghiarã), fãcutãcu un scop absolut politic. Vã invit la o documentare serioa-sã, în aceastã privinþã. Veþi constata cã însuºi Röesller,creatorul teoriei, a recunoscut într-o primã fazã, cã româniisunt indubitabil, urmaºii daco-romanilor. Împãratul, prin no-tarul sãu, i-a cerut lui Rösller sã-ºi revizuiascã teoria ºi sãmãsluiascã originea românilor. Forþat de împrejurãri, acestas-a conformat!

3. Într-o lume avansatã, ca cea în care trãim azi, într-olume aflatã în plin proces de adaptare a relaþiilor socio-politice ºi administrative la cerinþele impuse de nivelul ridicatde dezvoltare tehnico-economicã, ieºirile în decor de tipulcelor secuieºti ºi maghiare, sunt pur ºi simplu, anacronice,primitive. Apartenenþa la un trib anume, mai reprezintãinteres numai sub aspectul cercetãrii istorice ºi nu altfel.

4. Dacã v-aþi privi puþin din exterior, aþi ajunge (poate), laconcluzia cã sub anumite aspecte, sunteþi un paradox. Aveþiprostul obicei sã vã credeþi mai civilizaþi, mai aproape (iafigurat, in primul rând!?!) de vestul Europei, decât românii,dar manifestãrile naþionaliste scot la iveala exact contrariul.Aþi rãmas extrem în urmã ºi nu reuºiþi sã vã mai gãsiþilocul în societatea actualã. Altfel spus, în opinia lor,manifestãrile naþionaliste sunt simple refulãri generatede incapacitatea de adaptare la noile condiþii socio-politice ale omenirii. Din cauza izolãrii, a închistãrii inpropriile limite, evoluþia spiritualã de care a beneficiat majo-ritatea naþiunilor, la dumneavoastrã nu s-a produs.

Pentru lumea aflatã în permanentã cãutare de soluþii deadaptare la noile condiþii, a aduce în discuþie originile formãriipopoarelor, nu reprezintã altceva decât o pierdere de timp, oîntoarcere în epoca medievalã. V-am spus asta ca sã ºtiþi cãimaginea pe care o transmiteþi în exterior nu vã avantajeazãabsolut deloc. Sã vorbeºti astãzi de autonomie pe criteriietnice, când omenirea se îndreaptã spre globalizare, (cãn-are încotro), este mai mult decât o copilãrie, e omanifestare care denotã o anumitã debilitate. (UDMR-ulsã ia aminte - N.D.P.) prof. dr. IULIAN LALESCU

ROMÂNIA CUM GÂNDEAU ªI SIMÞEAUSTRÃMOªII NOªTRI

pentru conformitate, C. VLAICU

De nouãzeci de ori 1 Decembrie!(Alba-Iulia: 1 Decembrie 1918 = Unirea cu Patria!)

Mehadia - strãvechi centru cultural alBanatului de munte, loc al unor energii uriaºe -este binecuvântat cu un relief mirific, la care seadaugã frumuseþea sufleteascã a locuitorilor dincare a ieºit o tainicã luminiþã în constelaþia desuflet a românilor, purtatã de spumoasele ape aleBelarecãi spre Dunãre ºi Mare - asigurândveºnicia.

Spaþiu al fericirii ºi liniºtii depline, undesufletul gãseºte iluminarea.

Loc al etnogenezei româneºti - de aici aurãsãrit ca florile boieri ai minþii ce au contribuit laformarea Europei moderne ºi a culturii româneºti,creându-se o tradiþie româneascã ºi creºtinã. Ei auiubit mai presus de orice neamul ºi libertatea ºi s-au jertfit pentru ele. De aceea noi nu-ii putem uitacât lumea o fi lume.

Una din aceste minþi luminate a fost preotulIosif Coriolan Buracu -paroh al bisericii dinMehadia în perioada 1912 - 1924 - care, cu armelecredinþei ºi ale iubirii, a desfãºurat o serie deactivitãþi culturale, fãcând din „limba românãpatria sa” (Nichita Stãnescu).

Despre aceste fapte ne vorbeºte cartea „PreotIosif Coriolan Buracu - Amintiri”, apãrutã la

Editura Învierea - Episcopia Timiºoarei 2007 - cubinecuvântarea înalt Preasfinþitului NicolaeCorneanu, Mitropolitul Banatului, care semneazãºi prefaþa.

Ediþia a fost îngrijitã de profesorul MihaiBuracu - fost senator al României - fiul preotuluice a beneficiat de sprijinul preotului Dumitru Vanade la Catedrala Mitropolitanã din Timiºoara.

Cartea de amintiri, bine articulatã ºi frumoasã,este pe mãsura caracterului ºi faptelor preotuluimilitar - protopop locotenent colonel IconomStavrofor Coriolan Iosif Buracu.

Ea comunicã aspecte de viaþã, culturã,frãmântãri - din toate câte puþin. Este o frescã dechipuri diferite, fapte, evenimente, un tablou despovedanie cu pãrinþi, memorie ºi duhul locului.

Cartea redã cerul nostru sufletesc, axa lumiinoastre, ne învaþã iubirea care preface vorbele înraze de cântec ºi cântecul în razã de luminã, ceîncântã ºi purificã.

Din carte reies marile virtuþi ale spiritului:curajul, dreptatea, înþelepciunea, demnitatea ºibunul simþ ancestral al þãranului român.

Este o carte care îºi lasã greutatea în cuvintelescrise ºi purtate ulterior de la cititor la cititor -

rescriind viaþa cotidianã a acelor ani.Aici întâlnim depoziþii netrucate, pledoarii

convingãtoare ale preotului ºi omului CoriolanIosif Buracu pentru care sufletul rãmâne un„Dumnezeiesc altar” ce impune trezirea la realitatea poporului român prin tradiþia creºtinã. Ea nearatã cã prin muncã conºtientã se naºte ºi sepãstreazã cultura neamului nostru ºi respectulpentru valorile româneºti în marea familieeuropeanã, cã Europa este puternicã - când fiecarenaþiune este puternicã - ºi cã identitatea,rãdãcinile, strãmoºii sunt însãºi substanþa vitalã apoporului, iar a pierde identitatea este tot una cu apierde tot ce este mai de preþ pe Pãmânt.

ªi dacã aceastã carte a fost prezentatã azi, 19ianuarie 2008, la Mehadia, este cu atât mai bine,deoarece activitãþile culturale ºi spiritualeorganizate de preotul Buracu cu ani în urmã suntreluate acum de cãtre scriitorul Nicolae DanciuPetniceanu, primarul Iancu Panduru ºi inginerulCostel Vlaicu, care sunt oamenii clipei ce dãveºnicia spaþiului ºi a neamului dovedind marealor nobleþe sufleteascã.

prof. PAVEL PANDURU

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 3

Bãnãþenii din culoarul Timiº - Cerna au avutneºansa sã vieþuiascã într-un þinut cãlcatnecontenit de toþi cei care aveau interese politico-militare în zonã, astfel cã nu s-au numãrat printreacei fericiþi despre care aminteºte rar istoria. Zonaa fost vreme îndelungatã disputatã de marile puterieuropene fiind una dintre cele mai lesnicioase cãide comunicaþie din sud-estul Europei spre centrulacesteia.

În cele ce urmeazã mi-am propus sã amintescdespre unul dintre puþinele evenimente fericitedin viaþa locuitorilor acestor meleaguri ºi anumeMarea Unire de la 1 Decembrie 1918, act istoric dela înfãptuirea cãruia se împlinesc anul acesta 90de ani.

Cercetând documentele vremii, amdescoperit cu satisfacþie cã ºi românii dinBanatul de sud au contribuit direct la în-fãptuirea dezideratelor unirii, constituindu-se în organizaþii care au pus de îndatã înaplicare cele stabilite la Adunarea Naþionalãde la Alba Iulia.

Astfel, Consiliul Naþional Român aldistrictului Mehadia, ales dintre delegaþii a20 de comune din zonã, emite la 6decembrie 1918 urmãtoarea:

Circularã De la prezidiul Consiliului Naþional

Român al districtului Mehadia E.Nr. 16/1918 6 XII 1918

1. În 1 XII s.n. în Adunarea Naþionalã dela Alba Iulia prin glasul celor o sutã de miide români s-aa hotãrât alipirea la Româniapentru vecie a Ardealului, Banatului ºi a teritoriuluiromânesc din þara ungureascã. Acest fapt istoricsã se facã cunoscut în astfel de mãsurã ca fiecareromân sã ºtie, ºi astfel sã se ºi ºtie feri atât demomeli cât ºi de amininþãri fãrã nici o valoare.Zâmbet sã ne fie rãspunsul.

2. Sã se stãruie cu toatã puterea pentrususþinerea liniºtei ºi a ordinei depline, apãrareaaverii ºi a vieþii tuturor, chiar ºi a strãinilor carepânã acum ne-aau fãcut chiar rãu. Sã ne ferim deideile distrugãtoare ale bolºevicilor. Trebuiesc

apãrate averile comune, ca izlazuri, pãduri etc.care toate loalaltã formeazã averea naþionalã.Ne-aau supt destul strãinii, sã nu fim noisinucigaºi. Conducãtorii noºtri lucreazã din greuca sã asigure un trai mai uºor ºi fericit þãranilornoºtri care au purtat tot greul.

3. Din Budapesta se trimit pamflete ºi bani caromânii sã nu se alãture la România cãci acolostãpânesc boierii ºi alte multe vorbe neadevarate.Sã se ºtie cã azi România este numai a þãranilor,iar Domnitorul Ferdinand e numit de „rege alþãranilor “, împãrþind toate moºiile sale þãranilor.

Feriþi poporul ca sã nu fie ispitit cu momelifalse. Prea ne-au înºelat pânã acum strãinii. Azi nu

le mai credem!4. Faþã de armata sârbã sã se poarte cinstit.

Trebuiesc evitate orice conflicte.5. În curând vom avea fericirea sã putem saluta

armata fraþilor noºtri care vor sosi cu aliaþii.Pregãtiþi-vã de o primire demnã.

6. Toate ordinele sã fie executate pe deplin ºisã se facã raport.

7. Orice eveniment mai important sã secomunice preºedintelui. “Trãiascã unirea tuturorromânilor din toate þinuturile !”

,, Cine a-ndrãgit strãiniiMânca-i-ar inima câiniiMânca-i-ar casa pustiaªi neamul nemernicia “(M. Eminescu).Coriolan BuracuPreºedintele C.N.R. al D. Mehadia(B.A.R., Secþia Manuscrise, Arhiva Valeriu

Braniºte, dosar VI, act. 30.)*

Dupã 90 de ani, conþinutul circularei estesurprinzãtor de actual prin problematica ºimodalitãþile gãsite în rezolvarea acestor probleme.

„Sã se stãruie... apãrarea averii ºi a vieþiituturor, chiar ºi a strãinilor care pânãacum ne-au fãcut chiar rãu”, afirmãsemnatarii, care au înþeles cã ºi vecinulde altã etnie a fost o rotiþã în angrenajulsistemului, altfel nu s-ar explica bunaconvieþuire a locuitorilor diferitelor naþiila Mehadia dupã unire, convieþuire ce acontribuit la prosperitatea comunei întrecele douã rãzboaie mondiale.

„Sã ne ferim de ideile distrugãtoareale bolºevicilor” este o altã afirmaþiesurprinzãtoare deoarece de la ascensiu-nea comunismului în Rusia trecusedoar un an. Surprinzãtoare ºi ca pre-viziune.

„Trebuiesc apãrate averile comune,ca izlazuri, poduri etc. care toate loalaltãformeazã averea naþionalã. Ne-au suptdestul strãinii, sã nu fim noi sinu-cigaºi”. ªi le-au apãrat bine. Mult maibine decât noi. ªi n-au fost

„sinucigaºi”.La toate acestea ºi la altele câte le-au mai

fãcut, pot sã afirme: „Zâmbet sã ne fie rãspunsul”.Deie Domnul ca într-o zi sã putem ºi noi

zâmbi.

jurist GHEORGHE MIRULESCU

Nota redacþiei: Domnul Gheorghe Mirulescueste originar din Plugova (Caraº-Severin),domiciliat în Orºova. Pensionar, a fost grefier laJudecãtoria în oraºul de la Dunãre.

90 DE ANI DE LA UNIREA CEA MARE

Generalul Berthelot ºi misiunea militarã francezã îngara Oraviþa, unde a poposit mai mult timp

(Din arhiva NDP)

CORIOLAN IOSIF BURACU - AMINTIRI

DÃSCÃLIÞAÎn aceste vremuri de decãdere moralã ºi urã,

de vrajbã ºi dezbinare, apare ea, ca o creaþie aCreatorului pentru a crea oameni, oameniadevãraþi – dãscãliþa, fiicã, sorã, mamã, al cãreichip luminos ºi angelic vine de la MaicaDomnului, modei de dãruire ºi iubire.

Dãscãliþa este legatã de toate tainele

existenþei, ea fiind fântâna de viaþã omeneascã.Are o înfãþiºare fizicã simplã, discretã ºi delicatãcu o frunte latã ºi bombatã ce umbreºte doi ochimari în care a coborât cerul, concentrând pare-seviaþa ºi sensul întregii sale fiinþe, marcând printotul demnitate ºi stil, O figura spiritualizatã.

ªcoala îi cere ceva din personalitatea unuiartist, a unei muzicant, a unui meºter, îi cere sã fiebun arhitect de caractere, sã aibã rãbdare ºi sã-ºiiubeascã învãþãceii cu suflet de mamã. Dãscãliþa,în relaþiile cu semenii sãi seamãnã artã în fiinþaumanã, ºtiind a se dãrui. Este gata oricând sãasculte, sã asiste moralmente pe cei în stare deimpas. Sã reprezinte pentru aceºtia o oazã îndeºertul vieþii. Posedã un limbaj de imanenþe,capabil sã transforme tãcerea în comunicare vie ºiîn realitate aproape palpabilã.

Este izvor de energie ºi credinþã - o torþã deluminã, un simbol al dãruirii de sine. Este modelde umanitate ºi îndemnuri vii în vederea profe-siunii spre care pornesc învãþãceii - cunoaºtereaalfabetului - dar ºi a respectului pentru semeni.

Poartã mereu douã instrumente mapa cu note- semn al intelectualitãþii ºi poºeta -semnulfeminitãþii - ce-i dã un omenesc superior. Credeîn puterile sufletului omenesc pe care îl slujeºtecu credinþã ºi devotament. Prin calitatea graþioasãa fiinþei sale impune respect ºi afecþiune dinpartea copiilor, a pãrinþilor ºi a colegilor.

Pe masa ei stã în permanenþã deschisã o cartepentru a prinde zvonul primenirilor ce se ivesccontinuu în formele de cugetare ºi de simþire alevremii. Lecþiile ei, activitãþile cu copii - pe lângãmateria ºcolarã, parte a unui plan de învãþãmânt,însã tot pe atât ele înseamnã ºi fragmente de viaþã.Rostul lor este sã strãbatã activ ºi sensibil în minþiºi suflete tinere, sã incite înspre întrebãri ºicãutare.

profesor PAVEL PANDURU

ION BÃCILÃ - DASCÃLUL,PRIETENUL

Mai întâi de toate aº dori sã-mi exprim deosebitabucurie pentru înfãptuirea unui autentic act de culturã -comemorarea unor personalitãþi de marcã ai Mehadiei,protopopul cronicar Nicolae Stoica de Haþeg ºi învã-þãtorul Ion Bãcilã, ºi sã-ii felicit pe organizatori, pe pri-marul comunei Iancu Panduru, scriitorul Nicolae Dan-ciu Petniceanu, directorul ºcolii, profesorul MihãiþãFeneºan, preoþii comunei, care au izbutit sã imprimeunei zile obiºnuite de lucru fastul unei zile de sãr-bãtoare. O zi cu slujbe de pomenire, dezveliri de plãcicomemorative, cu alai sãrbãtoresc potenþat cu fru-moasa prestaþie a fanfarei tinerilor din Borlovenii Vechi,ºi nu în ultimul rând, cu reuºitul Simpozion al Cetãþii.

Îmi stãruie ºi acum în memorie chipul luminos aldascãlului Ion Bãcilã ºi, în mod deosebit, frumuseþeaspiritului sãu, bunãtatea, competenþa sa didacticã,onestitatea.

L-am cunoscut în trei împrejurãri semnificative:mai întâi ca elev al d-sale, între anii 1949 ºi 1950,când am frecventat ªcoala Elementarã din Mehadia,apoi , ceva mai târziu, ca ºi coleg, o scurtã perioadã,când am funcþionat ca suplinitor la aceastã ºcoalã, iard-sa ca director, de data aceasta al ªcolii Medii dinMehadia, ºi în al treilea rând - în calitatea de inspectorºcolar, pe care am avut-o vreme de trei ani în fostulraion Orºova. Fie cã i-am fost elev, subaltern ºi apoiun fel de ºef, tot eu am fost cel care am avut decâºtigat, cãci am învãþat de la el multe din ceea ce se

cheamã mãiestria didacticã, cinstea, omenia -atributele intrinseci ale unui om de OMENIE, care suntca ºi mirosul pentru trandafir: nimic - nici vântul, niciviermii, nici ploaia nu i-l poate rãpi.

Ca elev, mai ales, mi-a împodobit, mie ºi colegilormei de atunci, mintea prin bunã învãþãturã ºi inimaprin bunãtate, mãrinimie, dreptate ºi credinþã,pregãtindu-ne un loc frumos la soarele vieþii.

O trãsãturã definitorie a conduitei dintotdeauna aprofesorului Ion Bãcilã, în raport cu învãþãceii sãi, afost nobleþea gestului sãu de dascãl ºi prieten. S-astrãduit sã formeze în aºa fel elevii pe care i-a avut îngrijã, încât prin ei sã-ºi trãiascã a doua viaþã, o viaþãpe care înþelepciunea dobânditã, frumuseþea spirituluisãu, o face mai bunã decât pe cea a tinereþii lui. I-aajutat pe elevi sã trãiascã aºa cum ºi-ar fi dorit-o ºi ella vârsta tinereþii ucenicilor lui. Drept pentru care ne-a învãþat sã fim mereu tineri ºi pentru a ne împlini înviaþã, ne-a înzestrat cu busola cu care putem devenipersonalitãþi.

Ar fi mult mai multe de spus despre omul,dascãlul ºi prietenul Ion Bãcilã, dar... oricât ai vorbi ºitot n-ar fi de ajuns, cãci - parafrazându-L pe EmilCioran - e mai uºor sã faci biografia unui nor decât sãspui totul despre un om, fiindcã... “omul este drumulcel mai scurt dintre viaþã ºi moarte”.

Mehadia, 19 ianuarie 2008profesor univ. dr. RICHARD SÂRBU

* Intervenþie în cadrul Simpozionului Cetãþii,ediþia I, Mehadia, 19 ianuarie 2008

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã4

Domnul Bãcilã, la o bere rece, cu IonIonescu Bloju ºi N.D.P.

24 iulie 1993, în „Grãdina de varã” – Gicã Sorescu din Mehadia

Foto: C. Iºfanovici

Doi oameni frumoºi: profesorul PAVELPANDURU, membru de onoare a So-

cietãþii „Sorin Titel” ºi doamna secre-tarã, NINA SFETCU, a Liceului „Nicolae

Stoica de Haþeg”, din MehadiaFoto: Costel Vlaicu

Generalul francez Berthelotcãlãtorea cu un eºalon feroviarde la Bucureºti la Timiºoara. Aoprit în gara Mehadia pentru arãspunde ovaþiilor sutelor deromâni, mobilizaþi de preotulCoriolan Buracu, luptãtor pentrureîntregirea neamului românesc.

Generalul francez Berthelot aîmpiedecat ca armata germanãsã urce în Moldova, la Iaºi, undese refugiase guvernul român.Apoi, el va pune la respect arma-ta sârbã, ce miºuna prin Banat,inclusiv la Mehadia, preocupatãde-a împiedica Unirea Banatuluicu Patria Mamã. Sârbii voiauîntregul Banat istoric!

Sfatul Þãrii, în semn demulþumire, i-a dãruit generaluluio moºie în Judeþul Hunedoara,ca sã-i fie loc de odihnã pe timpde varã. La Tribunalul dinBucureºti este înscrisã penumele sãu proprietatea dinlocalitatea Fãrcãdin, moºiaavea: 166 jugãre din care: 79jugãre „arãtor” (arabil), 17 jugãrefâneþe ºi pãºune, 13 jugãre„pomet” (pomiculturã), 7 jugãrevie ºi 50 jugãre pãdure, precumºi un rând de case ºi o grãdinã.„Moºia e frumoasã ºi îi urãmsã o stãpâneascã în fericire ºisãnãtate”, conchide actul deîmproprietãrire. (Manuscris aflatîn arhiva NDP).

Prin aceastã donaþie se cãuta,între altele, cultivarea relaþiilorde prietenie cu sora noastrãmare, Franþa, care de fiecaredatã, la greu, a fost alãturi depoporul român. Astãzi, oare maieste dupã cele declarate dedomnul Bãsescu, cum cã vreaaxã New-York, Londra, Bucu-reºti?! Mã îndoiesc, ºtiind aver-siunea ancestralã între Anglia ºiFranþa. (TOMA OSTRIª)

GENERALUL BERTHELOT

ºI ROMÂNIA

Domnul dr. prof. Gligor Popi, perso-nalitate de vârf a culturii ºi spiritualitãþiiromâneºti de la noi, membru de onoarea SLA “Tibiscus”, istoric de renume, pe-dant cronicar al românilor din Serbia aplecat dintre noi la vârsta de 89 de ani.Fiu al Toracului Mic, nãscut în anul1919, domnul Popi ºi-a dedicat întrea-ga sa viaþã pãmânteascã istoriei ºi cul-turii românilor de pe aceste plaiuri, cer-cetãrilor minuþioase a existenþei ºi dãi-nuirii românilor în Serbia, a omenes-cului din om ºi frumosului din gând.

Domnul prof. Popi a fost un adevãrattitan al istoriografiei româneºti, o legen-dã într-o permanentã cãutare a docu-mentelor grãitoare despre prezenþeleromâneºti în aceste spaþii, un neobositom de ºtiinþã într-o veºnica neliniºtecreatoare.

Domnul Popi ne-a scris, ca nimenialtul, întreaga istorie a românilor dinVoivodina / Serbia lãsând-o ca ºi ceamai frumoasa moºtenire spiritualãpeste veacuri tuturor acelora care-i voraminti întru veºnicie ºi nemurire nu-mele sãu pe care l-a cimentat ºi în vea-curile viitoare, în toate cronicele româ-nilor de la noi.

Valoroasa sa operã scrisã cuprindemii de pagini, iar noi spicuim unele titluri

de carte deosebit de importante pentrucomunitatea româneascã din Serbia:

1. Românii din Banatul sârbesc însecolele XVIII - XX (pagini de istorie ºiculturã)

2. Românii din Banatul sârbesc:

1941 - 19963. Românii din Banatul iugoslav:

1918 - 1941 4. Asociaþia culturalã ASTRA din

Banatul iugoslav 5. Românii în viaþa publicã6. Partidul Român din Regatul

sârbilor, croaþilor ºi slovenilor7. Iconografia românilor din

Biserica Albã8. Monografia bisericii din Toracul

Mic (etc.)

A fost unul dintre fondatorii Societãþiide Limba Românã din Voivodina ºimembru activ în primul consiliu al Co-munitãþii Românilor din Iugoslavia (fiindvicepreºedinte) ºi la fel în prima condu-cere a Consiliului Naþional al Românilor.

La plecarea dintre noi, îi suntem pedeplin recunoscãtori domnului, dr.Gligor Popi, pentru tot ceea ce a fãcutpentru românii din Serbia ºi suntemferm convinºi cã opera domniei sale varãmâne un monument neclintit pentrueternitate ºi veºnicia românilor de peaceste plaiuri.

Noapte bunã, domnule profesor!VASILE BARBU, POET,

membru în Uniunea Scriitorilordin România

Dupã primul rãzboi mondial, în urmaConferinþei de la Paris, Banatul a fost împãrþitîntre Regatul Sârbilor, Croaþilor ºi Slovenilor(R.S.C.S.) ºi România (Magazin istoric,nr.12/2001). Aproape 80.000 de români aurãmas în Banatul sârbesc ce aparþineaR.S.C.S., iar circa 50.000 sârbi ºi croaþi aucontinuat sã trãiascã în Banatul românesc.

Litigiul iniþial dintre cele douã statevecine privind delimitarea Banatului a fostsoluþionat din 1929, în virtutea tradiþionalelorlegãturi de prietenie româno-sârbe. La con-ferinþa de la Paris, Nikola Pasici, ºeful dele-gaþiei sârbe, declarase, de altfel, cã parteasârbã dorea ca buna vecinãtate cu românii sãse menþinã ºi sã rãmânã permanentã.

Guvernele celor douã þãri au avut deseconvorbiri ºi au încheiat convenþii ºi acordurireciproce privind soarta românilor dinR.S.C.S. ºi a sârbilor ºi croaþilor din Banatulromânesc. Statutul lor a fost reglementat ºiprintr-o serie de tratate internaþionale.

Care a fost situaþia românilor din Banatulsârbesc în perioada interbelicã?

Cele 24 de plângeri ale protopopului

În primii ani de existenþã a RegatuluiSârbilor, Croaþilor ºi Slovenilor, minoritatearomânã rãmasã aici a întâmpinat multedificultãþi în desfãºurarea în bune condiþii avieþii ei naþionale, spiritual-cculturale. Cutoate cã Tratatul de pace de la Saint-Germain

din 10 septembrie 1919 stabilea protecþia in-ternaþionalã a minoritãþilor din R.S.C.S., pre-vederile sale nu s-au aplicat în mod consec-vent. Dimpotrivã, au fost înregistrate nume-roase abuzuri, prigoniri, ºicanãri ºi nedreptãþiprivindu-ii pe românii din Banatul sârbesc.

Se resimþea, în primul rând, lipsa inte-lectualilor - preoþi, învãþãtori º.a. Majoritateaacestora, împreunã cu multe familii de þãrani,în baza dreptului de opþiune, pãrãsiserãBanatul sârbesc, stabilindu-se în România.

Situaþia românilor devenise îngrijorãtoaremai ales în ceea ce priveºte învãþãmântulprimar. Din cei 105 învãþãtori care aufuncþionat înainte de primul rãzboi mondial,72 au trecut în România. Fãcuserã aceastadeoarece n-au vrut sã se supunã ordinelornoilor autoritãþi de a învãþa limba sârbã, res-pectiv “limba statului”. La fel ºi-aau pãrãsitrosturile ºi mulþi avocaþi, preoþi, medici,funcþionari care n-aau vrut sa rãmânã substãpânire sârbã.

ªcolile confesionale au fost transformateîn ºcoli de stat. Autoritãþile centrale au numitîn satele româneºti învãþãtori sârbi, ruºi saubulgari, care nu cunoºteau limba maternã aelevilor. La fel, funcþionarii români au fostînlocuiþi cu alþii din rândul sârbilor, tot subpretextul cã nu cunosc “limba statului”.

Faþã de nedreptãþile la care erau supuºi,românii din Banatul sârbesc au reacþionat.Slujitorii Bisericii ortodoxe române au cerutca enoriaºii lor sã fie trataþi ca cetãþeni cudrepturi egale. De un deosebit prestigiu s-aa

bucurat protopopul Traian Oprea, din Vârºeþ.El este autorul celor “24 de plângeri”, expusepublic, în care arãta nedreptãþile sãvârºitefaþã de români; nu beneficiau de efectele re-formei agrare, nefiind împroprietãriþi; stu-denþii ºi elevii care studiau în România nuputeau obþine paºapoarte; autoritãþile nu a-probau statutele Asociaþiei Culturale Româneºi ale Asociaþiei Studenþilor, organizate înscopul propãºirii intelectuale ºi spirituale;era interzisã folosirea manualelor ºcolare pri-mite din România.

Totodatã, protopopul Oprea semnalaautoritãþilor ecleziastice diecezane de laCaransebeº abuzurile sãvârºite de autoritãþiîmpotriva unor clerici ºi intelectuali români.Preotul George Baias din Iablanca fuseseînchis douã luni, apoi pus sub supraveghere.Parohul Avram Corcea fusese nevoit sã serefugieze în România pentru a scãpa deameninþãrile ºi maltratãrile unor funcþionariadministrativi. Un alt preot, Teodor Petrica,din Nicolinþ, a fost închis la Vârºeþ ºi apoi laBelgrad.

Tot acest protopop a intervenit ºi pe lângãcomandantul militar din Vârºeþ, spre a curmaunele abuzuri faþã de intelectualitatea româ-nã. Printre cei prigoniþi s-a aflat ºi învãþãtorulPetru Bizerea din Coºtei care, bãtut desoldaþi, a fost nevoit sã treacã cu toatã familiaîn România.

Vârºeþ, mai 2003prof. dr. GLIGOR POPI,

membru corespondent al Academiei Române

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 5

prof. dr. Gligor Popi (1919 – 2008)

La 31 ianuarie 2008 ºi-a încheiat aceastã viaþape Terra domnul dr. Gligor Popi

Somn uºor, domnule profesor!

ROMÂNII DIN BANATUL SÂRBESC

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã6

S-a stins lumina LUMINÃTORULUI,GLIGOR POPI, în ultima zi din ianuarie2008, lumina românilor din Banatulsârbesc, din oraºul Vârºeþ, oraº cândvaromânesc.

L-am cunoscut, în graniþa românã, înPunctul de Control Frontierã Moraviþa(rutier), într-o vreme când sâmbãtã desâmbãtã, în „Ficia” sa (maºina Zastava,una modestã) cãlãtorea, însoþit dedoamna sa, doamna Ileana, cãlãtoreala bãnãþenii lui dragi (avea în Timiºoarafamilia surorii sale), aducea ziarulLibertatea ºi revista Lumina, în limbaromânã, editate la Vârºeþ ºi laPanciova.

Din aceste publicaþii, ºi altele înlimba românã, pãstram contactul cumediul românesc din Iugoslavia,ºtiam cum o duc, în orice caz oduceau mai bine decât românii dinRomânia, ei, fãrã prejudecãþi, aveaupaºapoarte ºi libertatea de-a cãlãtoriîn Vest. Apoi magazinele lor erauburduºite cu mãrfuri de calitate, în mareparte importate. Ei de ei cãlcau, vorbaaceea pe banane ºi portocale, în timpce la noi se aflau doar la CantinaPartidului Unic. Dacã beneficiau deaceste importante avantaje, în schimberau lipsiþi de drepturi de altã naturã, cuprecãdere românii din Valea Timoculuinu aveau bisericã, nu aveau ºcoalã,nu aveau presã în limba românã, nuaveau o viaþã româneascã, dupãcare tânjeau, se plângeau, se cãinau,însã nu-i lua nimeni în seamã.

De fiecare datã, domnul profesorGligor Popi ºi doamna sa se întorceauacasã, la Vârºeþ, pe Iaºa Tomici 7/aduminicã dupã amiazã, spre searã,aveau portbagajul ticsit cu cãrþi înlimba românã, aveau un cult pentru: E-minescu, Coºbuc, Alecsandri, Crean-gã, Coºbuc, Slavici, Goga ºi alþi corifeiºi fãurari de limbã ºi simþire româneas-cã. Cãrþile le dãruia elevilor de la

Academia Pedagogicã din Vîrºeþ, undeera profesor. Eminescu ºi confraþii sãierau „prohibiþi” la export, dar semna-tarul acestor rânduri, dascãl de ro-mânã, închidea din ochi...

Prin intermediul domnului prof.Gligor Popi i-am cunoscut pe scriitorii:

Avramescu, Ion Bãlan, Balica, SlavcoAlmãjan, Condali, pe profesorul folclo-rist Gheorghe Lifa din Uzdin (aºa cum,prin acelaºi intermediar, îl voi cunoaºte,mult mai târziu, pe Vasile Barbu, dinUzdin, azi un nume spiritual...), pestudenþii Petru Cârdu ºi Ion Flora(studiau în România), ambii poeþi im-portanþi în cultura românã. La trecereafrontierei de stat a României recunosccã am închis din ochi la cãrþile, revistele(literatura era prohibitã...) pe care ceide mai sus le cãrau în ºi dinspreRomânia. Mea culpa...

Domnul profesor Gligor Popi a scriscãrþi despre istoria românilor din afaragraniþelor României, a scris ºi tipãritcãrþi despre problemele lor, adeseaspinoase, realizând prin aceasta un cultal vieþii româneºti de pretutindeni, pãs-trând ambianþa mediului românesc, pecând Banatul fusese un Banat istoric.

La trecerea frontierei de stat era la„index”, trebuia raportatã intrarea ºiieºirea din þarã a profesorului Gligor

Popi, ºtiam ºi nu prea ºtiam de ce anu-me, voi afla mai târziu, prin intermediulcolonelului Achim (de la Bucureºti,telefon 555, fir guvernamental): GligorPopi avea la Paris un frate, pare-se maiîn etate decât el, care fusese unlegionar de marcã în Banatul istoric. Secãuta prin controlul ºi raportarea sa latelefon, pentru a se împiedica intrareaîn þarã de literaturã legionarã. Profe-sorul nu s-a ocupat cu aºa ceva, cum s-a ocupat regizoarea de la Teatrul Naþio-nal din Timiºoara. Marietta Sadova, unnume în teatrul românesc, fãcusetemniþã pentru o nenorocitã de carte, înfond una inofensivã... (Fusese la Parisºi adusese o carte de la Emil Cioran.)

Mai adaug un lucru demn de reþinut:uºa casei domnului profesor Popu afost în permanenþã deschisã pentru ro-mânii din România, atât înainte cât ºidupã decembrie 1989. La el în casã aigãsit, cãlãtorule, un pat, o farfurie dehranã caldã, chiar ºi un dinar, subformã de împrumut, adesea nu s-areînturnat împrumutul, cum nu l-au maiînturnat scriitorii Damian Ureche ºi IonMarin Almãjan în aprilie 1995, pentrucã profesorul l-a refuzat, iar DamianUreche a dat ultimul sãu mare recitalpoetic în casa de pe uliþa Iaºa Tomici7/a. De toate mã fac „vinovat” pentru cãtoþi vizitatorii români erau trimiºi pe IaºaTomici 7/a de ofiþerul ºi fostul ofiþergrãnicer, semnatarul acestor ºiruri pro-memoria.

Domnul profesor Gligor Popi a fostmembru de onoare a Societãþii literar-artistice „Sorin Titel” din Banat. Prinmoartea sa, românii de pretutindeniau pierdut un far cãlãuzitor. Mi-e dorde dumneavoastrã, domnule Profe-sor Gligor Popi...

N. D. PETNICEANU, membrufondator al Ligii de prietenie

“Româno-sârbe”Mehadia, 31 ianuarie 2008

S-A STINS UN FAR ROMÂNESC...

prof. dr. Gligor Popi ºi doamna sa,Ileana Popi

Vârºeþ, decembrie 1996Foto: NDP

A rãsãrit o stea la miezul nopþii Sã-i lumineze pe pãrinþi, Sã o priveascã cum urcã pe Insula de Jar,Sã strãluceascã în iubire; Se bucurã lângã copii, ziua ºi noaptea, Lângã trandafirii roºii înfloriþi în nemurire, Sã-i privim când se roagã,Sub o icoanã veche, pictaþi cu aur - îngeri ºi sfinþi.

*A intrat mama în casã noastrãSã-mi aducã portocale, struguri ºi pâine,Sã-mi vorbeascã despre Viaþa Romaneascã;Lumina lui Iisus Hristos îi lumineazã ochii

ªi visul se strãmutã din sãrbãtoare în adieri de vânt,Îi descopãr dorul de strãmoºii noºtri adãpostiþi,Sub pãmântul roºu în veacul din urmã...

*Stãrui sub nucul bãtrân, înverzit în Curtea Veche, Mã aºez la Masa Umbrelor, scriu poeme ºi scrisori, Ca sã le citeascã mama, în pridvorul luminat, Lângã liliacul alb ºi mov înflorit în luna mai, Mama citeºte, iar eu aud bãtând clopote Valahe, La orizontul iubirii strãmoºilor;Mã ridic ºi dau fuga în pridvor, cu inima în chip de floare.

EMIL PERªA (Uzdin, Voivodina, primãvara 2007)

IN MEMORIAM

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 7

Sunt convins cã majoritatea românilor, maiales a celor imigranþi, a fost afectatã de expunereadiscriminatorie a României ºi a românilor în presaoccidentalã în ultimul timp. Nu are importanþã,cred eu, cã o bunã parte a românilor emigraþi seconsiderã ºi mai ales din motive de orgoliu ºi deruºine, se auto-amãgesc cã ar fi germani, francezi,americani sau scandinavi. Nu, toþi suferim o crizãde identitate etnicã atunci când neamul nostru estesupus unor defãimãri când þara noastrã de origineeste tratatã ca un eºec etnic, ca o povarã pusã peumerii umanitãþii.

Dar care este, în fond ºi la urma urmei, vinaRomâniei ºi a poporului român? Sunt românii obelea, o povarã pe care restul Europei este nevoitãsã o ducã „filantropic”, o povarã de sacrificiu,„biblicã”, care blagosloveºte ºi iartã de pãcaterestul umanitãþii?

Sunt oare românii mai vicioºi, mai proºti, mairãi ºi mai tâlhari decât restul omenirii? EsteRomânia, o þarã sãracã ºi fãrã perspective, o þarãmai prejos decât Chadul sau Darfurul?

Istoric vorbind, þinuturile locuite de românisunt amintite de diverse surse, ca fiind unele dincele mai binecuvântate locuri de pe acest pãmânt,unde alte naþii ar fi dorit sã-ºi trãiascã viaþa ºi sã-ºi îngroape morþii. La noi, la români, au venitgrecii ºi perºii ºi românii ºi slavii ºi mongolii ºigermanii ºi evreii ºi þiganii. Oare de ce au venitaceste popoare la noi de-aa lungul mileniilor, dacãnoi ºi þara noastrã am fost atât de prãpãdiþi, atât destricaþi sufleteºte ºi de înapoiaþi? Au venit sã necivilizeze ºi în acest fel sã ne îndrume paºii spre oviaþã mai bunã? Nicidecum! Toþi au venit la noideoarece pãmântul nostru strãbun ºi oamenii depe acest pãmânt reprezentau un „Eldorado”,ascuns în inima vechiului continent, Europa.

Nu este oare atitudinea actualã a Europei una

de aroganþã ºi necunoaºtere, o atitudine bazatã peo falsã propagandã ºi pe prostie?

Nemãrginita ospitalitate a românilor, îngãduin-þa ºi acceptarea tuturor religiilor, a obiceiurilor ºi

tradiþiilor altor grupuri etnice, care s-au stabilit pelângã noi, pe pãmântul nostru, este un fenomen,aº putea spune, unic, în istoria universalã. Noi amputea sta ca un model al convieþuirii armonioase,ca un model al globalizãrii. Dar, românii nu facmare zarvã pe aceastã temã, pentru cã româniiconsiderã ospitalitatea, generozitatea ºi acceptã ca

o „stare” normalã a spiritului lor. Românul se ruºi-neazã dacã nu poate sã dea, dacã nu poatesatisface nevoile vreunui strãin oarecare ºiromânul s-ar ruºina sã primeascã ceva în schim-bul generozitãþii lui naturale.

Cu ce drept ne trateazã „opinia publicã”europeanã pe noi ca fiind „cetãþeni de mâna adoua” al acestui continent? Suntem noi, românii,rãspunzãtori de actele þiganilor, pervers numitrromi, acte care sunt comise de þigani în modgeneral, oriunde în lume þiganii au ales sã trãiascã,acte bazate pe anumite „tradiþii” care în moduniversal caracterizeazã rasa, etnia lor?

Este oare România singura þarã europeanãunde nepotismul ºi corupþia sunt fenomenecotidiene? Este marea masã a românilor primitivã,ucigaºã, leneºã ºi proastã?

Eu nu cred aºa ceva! Eu cred cã România ºiromânii trec printr-o perioadã grea, de tranziþiesocialã ºi spiritualã, o perioadã în care, sub falsapremisã, a acceptanþei într-o altã ordine, românulse simte timorat ºi pierdut. Dar sunt convins cãaºa cum alte perioade nefaste au trecut, românulva trece ºi acest impas, continuându-ºi existenþaalãturi de vechile popoare ale acestui pãmânt.

De patruzeci de ani sunt martor la „evoluþia”Occidentului ºi tocmai de aceea sunt din ce în cemai convins cã am dreptate cu privire la „ºansa”de prosperitate ºi de succes a poporului român.Dacã vom avea curajul ºi puterea spiritualã sã nerespectãm ºi sã ne menþinem tradiþiile ºi cultura,vom continua sã rãmânem, alãturi de greci, alãturide germani, alãturi de vichingi ºi alãturi de ceilalþi„latini”, una din cele mai vechi ºi cele maiprospere naþii europene. Timpul lucreazã sprebeneficiul nostru”. (Sã vã audã Dumnezeu,domnule Doctor - N.D.P.)

dr. DIMITRIE GRAMA

„ªi totuºi...”

Dimitrie Grama

Ne-am bucurat, cum se bucurã copiii lavederea unei bomboane, intrarea în NATO ºiaderarea la Uniunea Europeanã. Politicienii noºtriau dovedit incapacitate politicã ºi diplomaticã, audovedit chiar lipsa unor profunde sentimentenaþionale, ca sã nu spun patriotice. Îmi amintesccu stupoare cele declarate „pe post” de cãtrepolitrucul Ion Iliescu, în calitate de preºedinte alRomâniei: „Intrarea în NATO presupune pierdereaunor acte decisive în ceea ce priveºte indepen-denþa statului român!!, a spus-o cu nonºalanþã,cum ai spune un act benefic pentru þarã ºi popor.ªi toatã lumea a fost de acord, presa scrisã ºivorbitã nu a zis nimic, tãcerea a fost un semn desolidaritate politicã! Mã întreb adesea: Unde suntbãrbaþii politici români de odinioarã?! Unde sunt:Nicolae Titulescu, Brãteanu, Ceauºescu? Ultimulîntorsese spatele la americani, când i-aucondiþionat acordarea clauzei naþiunii favorizate,cu fel de fel de condiþii aºa zise umanitare...

În America existã, printre americani, un dicton:„Un dolar este egal cu un litru de sânge!” Sângelevãrsat în alte state, unde americanii au interes sãdezbine ºi sã domine, unde americanii îºi propunsã instaleze baze americane, cum au instalat ºi lanoi.

În vara lui 1995, aflându-mã în Elveþia, amreuºit sã mã infiltrez în cercul intim al fostului regeMihai, prilej cu care am aflat cã în Occident se

adunã ban pe ban pentru aderarea României laNATO, pentru ca în final litoralul românesc sã fietransformat în baze americane, iar Carpaþii îndepozite de muniþii ºi armament sofisticat. Scopuldeclarat în acest cerc era unul singur: racheteleorientate spre Moscova. Americanii, care au luatcu japca (la un joc de cãrþi) Alaska, acum vor sãpunã piciorul în Siberia, teritoriul cel mai bogatdin lume în rezerve de petrol, diamante, uraniu, casã nu mai vorbim de bogãþiile solului: pãduriimense, lacuri pline cu peºte etc. În aceastã istorieexistã ºansa ca România sã fie un cap de pod, cuma fost în iunie 1941. Vor pieri copiii ºi nepoþiinoºtri! România: petrol ºi carne de tun...

Revenind în þarã, am publicat informaþia înrevista „Vrerea”, dar cine sã te ia în seamã?! IonIliescu, care îºi vinde ºi pe mã-ssa þiganca numai sãfie preºedintele þãrii?! Constantinescu, care a fostinformatorul americanilor, pe când era geolog înBanat?!, Petre Roman, Adrian Nãstase sauTericeanu ºi acoliþii lor preocupaþi doar sã seîmbogãþeascã, sã ajungã cãpuºe în cârcaromânului?!

Astãzi, la cârma statului român se aflã domnulTraian Bãsescu, marinar, beþiv ºi curvar, fãrãculturã politicã ºi culturã generalã, omul votatpreºedinte în timp ce pe masa justiþiei se afladosarul sãu (dosarele...) de vânzare a floteiromâne?! Omul care, ales preºedinte, a fãcut prima

sa declaraþie: „Va lupta pentru realizarea axeipolitice, diplomatice ºi militare New-YYork,,Londra, Bucureºti! „Ce idioþenie!!! În prostia sa asãrit peste Franþa, sora noastrã mai mare singuraputere care a salutat, sprijinit concret, înfãptuireaIndependenþei României în 1877, Franþa care asprijinit sub toate aspectele Actul românesc de la1 Decembrie 1918.

Americanii au lichidat Cehoslovacia, aulichidat Iugoslavia, acum au înfipt cuþitul în Serbia,încurajând dezlipirea Kosovei de la pãmântulsârbesc din totdeauna, au creat un precedentpentru ca sã urmeze a doua mutare pe tabla deºah, ruperea Ardealului de Nord de la patriamumã, de la România! Americanii au fãcut ºi facjocul revizioniºtilor maghiari, au pãpat mulþi dolaride la ungurii ºovini: Toma Lantos ºi GeorgeSörös, aºa cã le sunt acestora ºi altora, poate ºiUDMR-uului, îndatoraþi.

Udemereul de ani de zile cere pe la toate uºileEuropei crearea aºa-zisei Regiuni AutonomeMaghiare, ca de aici pânã la însângerareaRomâniei nu-i decât un pas.

Un singur om de ani ºi ani de zile þipã în guramare în ceea ce priveºte pericolul maghiar dinRomânia: CORNELIU VADIM TUDOR! Români!Români patrioþi! Vã implor ascultaþi-ii glasul!România se aflã în pericol!

TOMA OSTRIª

Aderarea la NATO, intrarea în Uniunea Europeanã ºi îndepãrtareade Rusia vor conduce la pierderea Ardealulu de Nord!!!

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã8

Noul ºef...Noul ºef al Francmasoneriei din România

este ECUGEN CHIROVICI, scriitor, din Bucureºti.

Noul Mason este cãsãtorit cu Adriana Iliescu,

originarã din Bãile Herculane, fiica regretatului

bibliotecar Ion Iliescu, amicul conului Mihail

Sadoveanu, fost ºi el mare mason. Soþii Iliescu

au rubedenii ºi prieteni la Herculane, chiar ºi o

proprietate, fapt ce trebuie sã-l bucure pe domnul

inginer Ion Oprescu, primarul Bãilor Herculane.

Care-i ºpilul?! Masonii se implicã în numirea de

ºefi de guvern, miniºtri, mergând pânã la

numirea de primari unor localitãþi cu statut

internaþional, cum este ºi staþiunea Bãile

Herculane! La mai mare, domnule Oprescu!

Mehadia avea opttelefoane în 1943!

Într-o carte de telefoane, datatã 1 septembrie

1943, sunt nominalizate urmãtoarele telefoane în

localitatea de pe Belareca:

- Cãpuºã Ion, comerciant, telefon nr. 3

- Morariu George, industriaº lemne, telefon

nr. 6

- Morariu Gheorghe, acelaºi, acasã, telefon

nr. 8

- Paul C., fãrã alte date, telefon nr. 5

- Percepþia Mehadia, telefon nr. 4

- Primãria Mehadia, telefon nr. 1

- Secþia de jandarmi, telefon nr. 7

- ªeful staþiei c.f.r., telefon nr. 10

Cãrþi primite la redacþie:

1. CCoossttiinn FFeenneeººaann: „Diplome de înnobilare

ºi blazon din Banat”, Editura de Vest,

Timiºoara, 2007.

2. DDããnniillãã SSiittaarriiuu: „Acasã la Rudãreni”,

Editura Gordian, Timiºoara, 2007.

3. IIoossiiff BBããcciillãã: „Drumul unei sãrbãtori”,

antologie de versuri, Editura Tim, Reºiþa,

2007.

4. VViirrggiill VViinnttiilleessccuu: Ioan Slavici (comen-

tarii critice), Ed. Excelsior Art, Timiºoara,

2007.

5. NNiiccoollaaee SSâârrbbuu: „Trece prin vamã ca ºi

fluturii”, reportaje literare, Editura Limes,

Cluj-Napoca, 2007.

6. MMaarriiaa FFlloorriinnaa BBããcciillãã: “Omonimia în

limba românã”, Editura Excelsior Art,

Timiºoara, 2007.

7. NN..DD.. PPeettnniicceeaannuu: „Bigamul”, roman,

ediþia a II-a (revãzutã ºi adãugitã, cu subtitlul

„Ursita”, Editura Gordian, Timiºoara, 2007.

8. LLiivviiuu MMaarrgghhiittaann: “O viaþã, un ideal, o

izbândã”(Moise Nicoarã, 1784 - 1861).

(Pe parcurs, în funcþie de posibilitãþi ºi

spaþiu, vom comenta fiecare carte. Mulþumim

autorilor pentru generozitatea lor. Redacþia)

- profesor universitar doctorRICHARD SÂRBU: “A fost unsimpozion ºtiinþific! Cu dezbateriacademice, universitare, cu þinutãelevatã, culturalã. Comunicãrile aucaptat atenþia celor prezenþi prinvaloarea lor ºtiinþificã.”

- profesor CONSTANTIN JUANPETROI (istoric de talie naþionalã,cercetãtor ): “Îmi pare rãu ca trebuiasã plec. Eram legat de maºinã... Înmod deosebit am fost impresionatde comunicãrile de þinutã ºtiinþificãsusþinute de preotul Gabriel ºi deprofesorul doctor Iulian Lalescu.Aceºti doi, oricând pot fi desemnaþiuniversitari. Îmi pare rãu cã nu l-amascultat ºi pe domnul ConstantinVlaicu...” (Redacþia)

Cum am ajuns în anul 1925, la vârsta denumai 4 ani, sã fiu garant pentru viaþa lui CorneliuZelea Codreanu, conducãtorul Miºcãrii Legionaredin România? În anul 1925, la Turnu Severin s-ajudecat procesul lui Corneliu Codreanu privindcazul prefectului de poliþie Manciu de la Iaºi.

La acea datã, tatãl meu, preotul CoriolanBuracu, fostul paroh ortodox al comunei Mehadia,jud. Severin, era directorul Societãþii Culturale, cusediul în clãdirea monumentalã „Teatrul”, a

oraºului Turnu-Severin.Procesul lui C.Z.C. s-a

desfãºurat în Sala de festivitãþi aacestui palat. Sala a fostaranjatã, sub grija lui C.B.,pentru a putea rãspundecerinþelor unei sãli de judecatãde la Tribunal. C.B. aîmprumutat o cruce pe care apurtat-o pe front, cãreia i s-afãcut un suport din lemn ºi astfela servit drept crucifix pe masa dejudecatã.

Corneliu Codreanu era„gãzduit” la penitenciaruloraºului. Zilnic, era adusdimineaþa la proces, iar seara eradus la penitenciar, pe duratanopþii.

În aceste condiþii se puneaproblema mesei de prânz, care

trebuia asiguratã lui C.Z.C.În clãdirea Palatului Cultural, la etajul I, se afla

domiciliul familiei lui C. Buracu. În aceastãsituaþie, i s-a propus mamei mele, Maria C.Buracu, mamã a opt copii ºi recunoscutã ca ofoarte bunã gospodinã, sã pregãteascã ºi sãserveascã masa de prânz pentru C.Z.C. Mama meaa acceptat cu plãcere.

Având în vedere importanþa politicã aprocesului, s-a pus problema luãrii de mãsuri

speciale, pentru a se înlãtura eventuale tentativede asasinare a lui C.Z.C. prin otrãvire. Pentru a seînlãtura orice grijã ºi bãnuialã, pãrinþii meu aupropus ca unul din copii sã ia masa zilnic cuC.Z.C. Norocul a cãzut pe mine. La vârsta aceea,nu mi-am dat seama de importanþa rolului meu,dar mai târziu am fost mândru pentru aceasta ºi nupierdeam ocazia sã mã laud cã: „Am fost garantpentru viaþa cãpitanului. În memorie pãstrez foartevagi amintiri de la mesele cu C.Z.C. Ceea ce amreþinut în mod deosebit au fost manifestaþiilestudenþeºti de entuziasm ºi dragoste faþã de C.Z.C,pe care Tribunalul l-a declarat nevinovat.

Notã: Am scris aceastã amintire în urmalecturii Almanahului Gazeta de Vest 1994.

ing. FLORIN BURACU(Ing. Florin Buracu, decedat în Germania, a

fost amicul meu - N.D.P.)

IMPRESIIDESPRE

SIMPOZIONULCETÃÞII

AM FOST GARANT PENTRU VIAÞACÃPITANULUI CORNELIU ZELEA CODREAU

15 ianuarie 1942, Marganeþ (Basarabia)Prima troiþã ridicatã ºi sfinþitã de legionarii dinRegimentul 5 vânãtori, având inscripþia: „Slavã

eroilor cãzuþi pentru Cristos ºi neam” Prezent ºi cãpitanul Grigore Popiþi, din Almãj

Din arhiva N.D.P. ªtiri de ultima orã- Prof. dr. IULIAN LALESCU a devenit mem-

bru al Societãþii “Sorin Titel” din Banat, cum de-venise, ceva mai înainte, ºi informaticianulCONSTANTIN VLAICU, redactor-ºef adjunct algazetei “VESTEA”

- La insistenþele Societãþii “Sorin Titel”, semodernizeazã izvorul de la “Bazin”, din CartierulSfîrdin. Mulþumim primarului Iancu Panduruaflat permanent pe “recepþia” doleanþelor cetã-þenilor. (Redacþia)

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 9

Orealitate este faptul cã noiromânii, în general, ºi bãnã-þenii în mod special, prin

muzica ºi portul popular amreuºit de-a lungul timpuluicrearea unei simbioze, sim-biozã ce prin efectele sale acreat în sufletele înaintaºilornoºtri elementele care au datnaºtere acelui sentiment demândrie naþionalã, a dragos-tei pentru locul natal, pentrucasa strãmoºeascã, a respec-tului faþã de semeni ºi de tra-diþie, ce au creat ºi au mode-lat sufletele înaintaºilor noºtri.

Aceste elemente le gãsimastãzi ca fiind componente e-senþiale ale culturii populareromâneºti ce definesc puter-nica personalitate a poporului

roman. Transmiterea lor s-a realizatprin educaþie ºi manifestãri popularecolective de o anumitã forþã ºi ele-ganþã, etalându-se cu mândrie cântulºi portul popular care, preluat din ge-neraþie în generaþie, s-a transmis pânã

în zilele noastre. Astãzi toate acesteadau poporului român o anumitã origi-nalitate ºi o relativã unici-

tate faþã de alteîn rândul altorpopoare, cãci,aºa cum afirmaAlexandru Tzi-gara Samur-caº, marele is-toric al arteipopulare, autora numeroasestudii privindarta tradiþio-nalã a popo-rului roman, „înprivinþa portu-lui þãrãnesc

nici un alt po-por din lumenu ne poateconcura”.

O manifes-tare deosebitãºi o etalare re-marcabilã a a-cestor elemen-te populare amavut bucuria ºiplãcerea s-oconstatãm în23 februarie, laPlugova, ca ur-mare a invita-

þiei fãcute de cãtre Primãria comuneiMehadia, a primarului Iancu Panduru,principalul iniþiator al acestei acþiuni,sprijinit moral ºi ,,logistic” de cãtreneobositul scriitor ºi înfãptuitor de acteculturale, Nicolae Danciu Petniceanu,

preºedinte al Societãþii literar-artisticeSorin Titel, ºi de viceprimarul comunei,

Traian Stângu, organizatoriiacestei grandioase acþiuni.

O impresionantã paradã aportului popular a marcatdebutul manifestãrii denumitãsugestiv ”PORT, DATINÃ, OBI-CEI ªI TRADIÞIE ÎN BANATULMONTAN”. Copiii ªcolii Gene-rale din Plugova, îmbrãcaþi înfrumosul port popular bãnã-þean, în acordurile fanfareipopulare, au strãbãtut cu mân-drie strãzile Plugovei. În spiritultradiþiei, al cântului ºi al portuluipopular, manifestarea a conti-nuat în sala Cãminului Culturalcu o impresionantã demonstra-þie a frumuseþii jocului popular

bãnãþean printr-un spectacol susþinutde aceiaºi elevi ai ªcolii Generale dinPlugova, instruiþi de tânãrul profesorFlorin Domilescu, organizaþi ºi coordo-naþi de directorul prof. Mihai Cornian.

PLUGOVA ÎN SÃRBÃTOARE

continuare în pagina 10

Parada portului popularElevii ºi elevele joacã

pe scena Cãminului Cultural

Fanfara cântând doine pe uliþa satului

Fanfara pe scena Cãminului CulturalÎn stradã, hora din bãtrâni

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã10

Spectacolul s-a încheiat printr-unimpresionant moment muzical susþinut

de fanfara popularã reunitã dupã olungã perioada de timp, prin strãdaniaºi la insistenþele primarului IancuPanduru.

Pentru strãdania ºi mãiestrialor, ce ne-a mângâiat sufletele înacest sfârºit de februarie, meritãcu prisosinþã sã-i amintim peaceºti menestreli ai cântuluipopular: Pârvulescu Dãnilã, Pâr-vulescu Filip (Pufa), GrozãvescuGheorghe, Laitin Mihai,Drãgulescu Dumitru, PervulescuNicolae - din Plugova, iar dinValea Bolvaºniþa: Blidaru Ian㺠ºiVasile (Jâncu), Humiþa Ion,Blidariu Petru, Domilescu Ion.

Invitaþii care au luat cuvântulau impresionat prin ineditul ºiînalta þinutã a comunicãrilor

prezentate.Comunicãrile au fost susþinute de

cãtre academicianul prof. univ. dr.Liviu Mãrghitan, sosit în mod specialdin Arad pentru acest eveniment, pro-fesorul Dr. Iulian Lalescu din Mehadia,profesorul Pavel Panduru directorulºcolii din Prigor, profesorul ConstantinJuan Petroi din Orºova ºi profesor

Nicolae Sârbu, directorul BiblioteciiJudeþene ,,Paul Iorgovici” din Reºiþa.

În cadrul manifestãrii un momentdeosebit l-a re-prezentat lan-sarea unorcãrþi apãruterecent la di-ferite edituri alcãror conþinuttrateazã temeapropiate spe-cificului acþiuniiculturale de laPlugova, res-pectiv cultura ºiarta popularã,

precum ºi personalitãþi marcante aleistoriei Banatului Istoric, ºi anume: pro-

topopul colonelK.u.K. PavelBoldea ºi Moi-se Nicoarã. Cãr-þile lansate cuocazia acestuieveniment, dis-tribuite în modgratuit dorito-rilor, au fost:,,Portul popularromânesc tra-diþie istoricã ºicontinuitate et-no-culturalã” aprofesorului Pavel Pandu-ru editatã la Editura Neu-

trino, Reºiþa, 2007, ,,Un prinþ popular -protopopul Col. K.u.K. Pavel Boldea”editatã de Agenþia Românã a Patrimo-niului prin iniþiativa prof. univ. dr. ArturSilvestri, la Editura Intermundus Bucu-reºti, în anul 2008, ediþia fiind îngrijitãde prof. Pavel Panduru ºi ConstantinVlaicu. De asemenea, o carte impre-sionantã, rezultat al unei munci inten-

se de documentare depusã de cãtredomnul academician Liviu Marghitan,prezentatã cu ocazia acestui expozeu

cultural, a fost volumul ,,O viaþã, unideal, o izbândã - Moise Nicoarã”.

Un moment neprevãzut ºisurprinzãtor ce nu l-am regãsitîn programul manifestãrii, afost prezenþa ºi lansarea uneicãrþi de poezie a unei tinerepoete din Orºova, Alis Vãtuiu,,,Plouã grozav, iubito!”, douãdintre poeziile incluse în acestvolum fiind recitate de cãtreautoare.

Manifestãri de genul celeide azi ne dau certitudinea cãsatul românesc trãieºte încã,ºi, mai mult, are puterea ºi re-sursele necesare de a facefaþã ºi a rezista înaintea a-cestui tãvãlug al modernizãrii,care în esenþã sa neagã

valorile tradiþiei ºi ale culturii populare,dorind o aducere la acelaºi numitor aconºtiinþei umane, a sufletului omenesc,fãcând abstracþie de faptul cã fiecarepopor simte ºi se bucurã în felul sãu;noi românii simþim româneºte ºi nebucurã manifestãri de genul celei deazi de la Plugova care ne reamintescde faptul cã suntem români.

COSTEL VLAICUPlugova 23.02.2008

urmare din pagina 9

Scriitorul N.D. Petniceanu, iniþiatorul spiritual ºimoderatorul simpozionului, adresându-se celor

prezenþi

Vorbeºte academicianul prof. dr. LiviuMarghitan

Jocul popular în doi, ardeleana ca la Plugova

Primarul Iancu Panduru deschide lucrãrileSimpozionului

Strãvechiul joc al cãluºarilor susþinut de copiiªcolii din Plugova, instruiþi de prof. Florin

Domilescu

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 11

,,Natura nu existã numai pentru a ficontemplatã, ci ºi pentru a fi înþeleasã ºiutilizatã raþional”

C. Rãdulescu Motru

În numãrul de faþã, doresc sã revinasupra temei ecologice; de data aceastaasupra celei legate de educaþiaecologicã, care trebuie în contextulactual, când toata lumea conºtientizeazãcã problema protecþiei mediului a devenituna globalã, ºi una din prioritãþile lumiicontemporane, sã devinã ºi în România oprioritate fundamentalã.

La noi în þarã problemele ecologicesunt foarte puþin luate în seamã, de aceease impune, ca o necesitate din parteastatului, ºi ca o îndatorire din parteacetãþenilor, asumarea rãspunderii întregiisocietãþi în rezolvarea lor, cuprofesionalism dar ºi cu un înalt grad deresponsabilitate. Aceasta se poate realizaprin antrenarea tuturor instituþiilorstatului, ºi aici o importanþã sporitãtrebuie sã se acorde sistemuluieducaþional, în special, pentru creareaunei conºtiinþe ecologice în rândultinerilor.

Acest deziderat poate fi îndeplinit cusucces pentru viitor dacã acest tip deeducaþie este iniþiat încã din primii ani deºcoalã, în rândul copiilor. De aceea, încele ce urmeazã aº vrea sã analizãm rolulºcolii în crearea acestei conºtiinþe, prineducaþie, mai exact perioada în careaceasta trebuie sã înceapã. Educaþiaecologicã începutã la o vârstã cât maifragedã, contribuie la crearea unei bazecât mai solide în construcþia acesteimentalitãþi, ºi aceasta consider cãtrebuie sã fie vârsta preºcolarã, aici un rol

important revenindu-le educatorilor degrãdiniþã.

La aceasta vârstã educaþia ecologicã

se realizeazã mai ales la nivel afectiv,îndeosebi prin accentuarea aspectelor ceþin de legãturile emoþionale. Copilul estemai sensibil ºi se aflã la începutulacumulãrilor teoretice privind elementelestructurale ºi funcþionale ale mediului, iaratitudinea sa faþã de mediu, în viitor, va fimult legatã de aceste acumulãri desentimente, de cunoºtinþe, care în acelaºitimp îi vor ajuta în luarea deciziilorcorecte.

În acest sens aflãm cu bucurie de oiniþiativã lãudabilã la Grãdiniþa P.N.Mehadia, unde prin strãdaniaeducatoarelor, în perioada 01 martie – 30aprilie, se va desfãºura, un proiecteducaþional numit ,,Pãdurea ºi viaþa”.Mai multe aflam de la educatoareleangrenate în acest proiect care ne-au

mãrturisit: ,,Acþiunea cuprinde mai multeetape de desfãºurare ºi va antrenapreºcolarii în activitãþi educative diversecum ar fi: dezbateri pe teme diverselegate de procesul de dezvoltare a uneipãduri, ce se vor desfãºura împreunã cureprezentanþi ai ocoalelor silvice, vizite lapepiniere silvice, asistenþã la lucrãrile deplantare a puieþilor, excursii în naturãetc. Prin aceastã acþiune dorim sãcontribuim la sãdirea în sufletul copiilor arespectului ºi a dragostei pentru pãdure,animale, plante, în general pentru tot ceeste natural, dar în special pentru pãdure,crearea sentimentului în sufletul copiilorcã pãdurea trebuie sã fie tratatã ca unprieten, sã fie ocrotitã ºi îngrijitã, deoare-ce ea are nevoie, pe lângã cãldura soare-lui, ºi de cãldura sufleteascã a omului,care trebuie sã o înþeleagã ºi sã o proteje-ze, fiindcã ea are suflet ºi viaþã, cã, ase-meni omului ea se naºte, trãieºte ºi apoimoare, dar în urma ei, prin grija noastrã, atuturor, vor rãmâne noile vlãstare, puieþii,care vor asigura perpetuarea ei.

Facem menþiunea cã respectivulproiect reprezintã o continuare fireascã aunor acþiuni iniþiate anul trecut de cãtrecadre didactice, respectiv învãþãtoarele

Doandeº Petruþa, Sorescu Mihaela ºieducatoarea Vlaicu Elisabeta, cu

asentimentul ºi sprijinul conduceriiLiceului N. S. de Haþeg, respectiv adomnului director Mihãiþã Feneºan,avându-se în vedere faptul cã sãdirea ºidezvoltarea sentimentului de dragostepentru naturã în sufletul copilului nu sepoate face printr-o acþiune, douã de acestfel, ci el trebuie continuat de-alungul întregului proces educaþio-nal, ce se desfãºoarã în ºcoalã, dela vârsta preºcolarã pânã la cealicealã”.

Perioada de desfãºurare nu esteîntâmplãtoare, ea coincide cusãrbãtoarea mondialã a pãdurii ºi anume,,Luna Pãdurii” sau ,,Sãrbãtoarea sãdiriiarborelui” (15 martie - 15 aprilie) asupracãreia vom reveni în numãrul urmãtor.

ªTIAÞI CÃ ...

- pentru producerea unei tone de lemn,arborii consumã ºi stocheazã 1.8 tonedioxid de carbon ºi elibereazã înatmosferã 1.3 tone oxigen?;

- într-un sezon de vegetaþie, un hectarde pãdure poate absorbi ºi fixa în biomasasa, o cantitate de carbon eliminatã de 200de persoane prin procesul de respiraþie?;

- în zilele însorite, un hectar de pãdurepune în libertate 180 - 200 kg oxigen ºiabsoarbe circa 220 - 280 kg carbon,fixându-l în lemn?;

- pentru a asigura necesarul de oxigenal unui individ, pe un an întreg, estenevoie de producþia de oxigen a trei arborimaturi, în plinã dezvoltare?;

- un fag viguros de circa 25 m înãlþime,cu frunziº bogat ºi o coroanã cu diametrulde 15 m, produce într-o orã 1.7 kg oxigen,ceea ce reprezintã necesarul unui ompentru 3 zile, în schimb, o mie dekilometri parcurºi de un automobil,consumã oxigenul necesar unui ompentru un an de zile?;

MMAARRTTIIEE!! .. .. ..Primarul Iancu Panduru ºi

consilierii sãi ureazã acum, înprimãvarã, domniºoarelor ºidoamnelor, soare ºi luminã însuflete, bunãstare ºi prospe-rare, buchete de flori ºitradiþionalul “La mulþi ani!”

(Redacþia)

Copiii, împreunã cu educatori,învãþãtori ºi silvicultori, la locul undese naºte pãdurea, ºi anume în faþaunui solar de producere a puieþilorforestieri, la Ocolul Silvic Mehadia

În cãutarea misterelor pãdurii

PAGINA VERDE

Paginã realizatã ºi îngrijitã de COSTEL VLAICU

Timiºoara. Piaþa Traian ºiBiserica Sfântul Gheorghe

Aici, în iulie 1868, a avut loc botezul copilului

Claudiu-Andrei, în prezenþa pãrinþilor: Matilda ºi

Mihail Pascaly, în prezenþa naºului Andrei

Mocioni ºi a suflerului, ºi secretarului Mihai

Eminescu. (N.D.P.)

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã12

Oraviþa este ºidragostea noastrã!

La redacþie a sosit revista de culturã„Þara de dor”, editatã de ªcoalaGeneralã „Romul Ladea”, publicaþieºcolarã coordonatã de doi oameni decarte pentru carte: profesorii Maria ºiNicolae Cenda. Profesorul Cenda estecunoscut ºi iubit în zona noastrã, undeare o seamã de prieteni ºi foºti colegi. Afost coleg cu Ion Fl. Panduru.

Publicaþia de la Oraviþa are o þinutãcultã, artisticã ºi o „faþã” modernãimpecabilã, concurând cu orice publi-caþie profesionistã. Felicitãri! Aþi puteada lecþii de modul cum se drege o revistãmultor ºcoli, mã gândesc la licee ºi maipuþin la ºcoli generale.

M-au impresionat inserþiile cu privirela Romul Ladea, patronul spiritual alºcolii, datele gen cronicã cu privire laburgul orãviþan ºi în mod cu totul specialitinerarul biografic dedicat PoetuluiNaþional. Tot aºa poeziile ºi prozuþeledin aceastã revistã semnate de elevi ºieleve, precum ºi cele semnate de cadreledidactice.

La Oraviþa, mici ºi mari, comit acteculturale importante, revista dumnea-voastrã prioritar înseamnã un act deculturã.

Doresc sã mã opresc la fiºa de dateEminescu. Anul acesta se împlinescpatru decenii de când l-am cunoscut peregretatul eminescolog Augustin Z-NPop, sunt patru decenii de când mãpreocupã fenomenul Eminescu, am scrisºi o carte, „Domnul Eminescu soseºteiarna”, îmi propun ca la 160 de ani de lanaºterea Eminescului sã editez o a douacarte, probabil intitulatã „A sositDomnul Eminescu”, mi-am zis cã ºtiucam multe despre autorul „Luceafã-rului”, am zis pânã la primirea revisteidumneavoastrã. Revista mi-a adusinformaþii inedite: am aflat cã Eminescua pãrãsit la 17 noiembrie 1882 ºedinþa dela Junimea în semn de protest pentruprezenþa lui Al. Candiano-Popescu, unuldintre uzurpatorii lui Alexandru IoanCuza, apoi am aflat cã a fãcut parte dinSocietatea Presei Române, fondatã desavantul Bogdan Petriceicu Haºdeu, la13 februarie 1883. Mulþumesc.

Desigur, îmi permit sã vã dau ºi eudouã, trei ºtiri: Eminescu a fost membruºi al Societãþii „Românismul”, fondatãde acelaºi Bogdan Petriceicu Haºdeu, la24 ianuarie 1869, în Bucureºti (VeziAugustin Z.N.Pop: „Contribuþii...”); în 3iunie 1883 a fost la Iaºi, dar nu a luatparte la dezvelirea statuii lui ªtefan celMare, pentru cã participa ºi Regele CarolI, cu suita sa, invitat de deputatul PetruGrãdiºteanu de Galaþi. S-a dus la CasaPogor, unde a recitat poezia „Doina”. Deprecizat cã acest „testament politic”cunoaºte nouã variante, prima variantã(scrisã pentru Congresul de la Putna) senumea „Doina popularã” (Este unpleonasm, dar asta-i...)

Sper sã ajung la voi, cu ultima meacarte: „Lumina de la Vãrãdia”, un eseudedicat învãþatului Paul Iorgovici, de la acãrui moarte în martie vor fi douãveacuri.

N.D. PETNICEANU

Un nou Eminescu în Banat!

Societatea literar-artisticã „SorinTitel” din Banat, prin membrii ºisimpatizanþii sãi (Mariana Sperlea,Constantin Sperlea ºi NDP) se preo-cupã de ani de zile pentru realizareaunui monument EMINESCU încomuna Dumbrãviþa (Timiº), comunãcu populaþie româneascã, dar ºi cupopulaþie de etnie maghiarã. Etniciimaghiari se laudã de mulþi ani cumonumentul poetului Petofi ªandor.Românii, deºi majoritari în comunã,nu au cu ce sã se laude.

Din 15 iunie 2008, vor avea cu cesã se mândreascã sufleteºte, cu mo-numentul poetului MIHAI EMINESCU– Biblia Neamului Românesc. Socie-tatea deþine Hotãrârea nr. 101 din3.12.2007, emisã de Consiliul LocalDumbrãviþa (Timiº) în ceea cepriveºte ridicarea monumentului.

Repetãm: deºi ne-am confruntatcu piedici din partea unor semidocþi,Societatea noastrã, astãzi cu reºedin-þa în Mehadia, a trudit continuu: ammontat 27 plãci comemorative (17 înTimiº ºi 10 în Caraº) dedicate unorpersonalitãþi ale neamului românesc.În curând vom monta plãci comemo-rative In memoriam: profesor scriitorIon Florian Panduru ºi preot IoanChendi, ultimul memorandist, luptãtorpentru reîntregirea pãmântului româ-nesc, pãmânt ameninþat astãzi cu în-sângerare din partea Calului Troian:UDMR! LAE CARABINÃ

Despre un dicþionar alscriitorilor bãnãþeniScrie cunoscutul ziarist Nicolae Ieremia în

ziarul cãrãºean „Sud-Vestul”, din 15 februarie

a.c. E vorba de dicþionarul conceput de

bibliotecara Aquilina Biriescu, de la Biblioteca

jud. Timiº, sub oblãduirea, dirijarea ºi direcþia

scriitorului Paul Eugen Banciu.

Pe bune, Nicolae Ieremia rãmâne surprins

neplãcut cã acest volum este vãduvit prin

necuprinderea între scoarþele lui a unor scriitori

(valoroºi) aflaþi în lumea umbrelor, precum:

Chichere, Seitan, Panduru ºi Brânduºoiu.

ÎÎnnþþeelleepptt ssppuunnee zziiaarriissttuull ccãã ooaammeenniiii ssuunntt mmoorrþþii,,

ddaarr eeii ttrrããiieesscc pprriinn ooppeerraa lloorr.. AAcceeººttii ssccrriiiittoorrii,, dduuppãã

ccuumm ssee vveeddee,, ssuunntt ccuu ttooþþiiii ddiinn CCaarraaºº,, ssuunntt

ccoonnvviinnss ccãã aaººaa aauu ffoosstt ttrraattaaþþii ººii ((uunniiii)) ddiinn TTiimmiiºº..

Apoi, Ieremia se întreabã de ce nu a editat

Biblioteca Judeþului Timiº în acest op ºi scriitorii

care nu sunt membri ai Uniunii scriitorilor?! De

ce nu sunt?! Opera lor nu este valoroasã?! Mã

îndoiesc, atâta vreme cât unii dintre autori au fost

premiaþi în strãinãtate!

Pe vremea vechiului regim se intra în

Uniunea Scriitorilor doar cu recomandarea de la

Partidul Unic, acum cum se intrã? Cine trebuie

sã-ºi dea girul ºi pe ce bazã, afiliere la o anume

gaºcã, o altã parte pe bazã de „servicii”, care de

care mai ciudate. Sunt scriitori cu cãrþi de

valoare, care nu sunt primiþi în Uniune din

motive absolut politice. Vezi situaþia profesorilor

universitari: Virgil Vintilescu ºi Gheorghe

Luchescu, autori de cãrþi fundamentale în culturã

româneascã.

Acestor gânduri adaug cele scrise în revista

„Eminescu” ºi în „România Mare”, despre

dicþionarul scriitorilor din Banat, editat ºi

coordonat de prof. Alexandru Ruja, dicþionar pe

care l-am calificat un act antiromânesc. Citeºte,

domnule Ieremia, ºi te vei convinge cã între Al.

Ruja ºi Paul Eugen Banciu sunt „filiaþii”

spirituale ºi de gaºcã literarã.

ªT. MÃGRIN

Domnului Vasile Barbu,preºedintele Societãþii

“Tibiscus”, Uzdin, SerbiaLa invitaþia dumneavoastrã, prin telefon, de

participare a Societãþii noastre la lucrãrileSimpozionului „Personalitãþi bãnãþene” ce va avealoc la Uzdin, în Casa Româneascã, pe 19 apriliea.c., vã comunicãm numele persoanelor care vorparticipa ºi titlul lucrãrilor:

1. Pavel Panduru: Protopopul Coriolan Buracuºi ultima sa carte”

2. Iancu Panduru: „Mehadia – vatrã istoricãmilenarã” – prezentare demograficã

3. Iulian Lalescu: „Nicolae Stoica de Haþeg –175 de ani de la moarte”

4. Costel Vlaicu: „Învãþãtorul Ion Bãcilã – viaþaºi opera sa literarã”

5. Mariana Sperlea: „Un bust al poetului MihaiEminescu în Banat”

6. Nicolae Danciu Petniceanu: „Poetul GeorgeBãlteanu – luptãtor pentru reîntregirea pãmântuluiromânesc”

Vã mulþumim pentru invitaþie. Suntem solidaricu dvs. ºi cu întreaga comunitate a românilor dinSerbia, în ceea ce priveºte problema Kosovo.Salutãm comunicatul prin radio al domnuluipreºedinte Ion Ciºmaº. Serbia nu va pieri!

preºedinte, prof. N.D. PETNICEANUsecretarã, prof. MARIANA SPERLEA

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 13

Domnul Constantin Budãnescu, citi-tor constant ºi avizat al ziarului, “Ves-tea”, primar cu câþiva ani în urmã alMenadei, a contactat redacþia noastrã,a apreciat articolele ce apar în foaie,dar a recomandat sã se scrie ºi despreunele probleme spinoase, delicate, ces-au petrecut pe raza comunei ºi decare se fac responsabile unele persoa-ne, datoritã funcþiei lor. Între altele asemnalat tãierea nemotivatã a plutelorde pe Valea Sfârdinului ºi despre dis-pariþia, de asemenea nemotivatã, aremizei pompierilor voluntari. Aºadar,faþã în faþã cu domnul C. Budãnescu,personalitate cu prestanþã, fostprimar, de numele cãruia se leagã,între multe altele, existenþa drumuluipentru pietoni din Cheia Mehadiei, decând existã acest drum nu a mai muritcareva accidentat de automobile.

- Domnule Constantin Budãnes-cu, plutele de pe Valea Sfârdinuluicare au fost ºi nu mai sunt, au avutele vreun rost, vreo importanþã?

- Fãrã doar ºi poate! Au avut un rolecologic, pe vreme de secetã au împie-decat secarea apei Sfârdinului, pãs-trarea debitului de apã era necesar pen-tru animale, dar, mai ales, pentru creº-terea ºi înmulþirea peºtilor, apoi pluteleau contribuit la ozonarea aerului, vitalpentru prezenþa oamenilor în zonã.

- Când s-au plantat aceste plute ºide cãtre cine?

- Plutele s-au plantat pe vremeacând inginerul Gherase era ºef laOcolul Silvic Mehadia. Ocolul silvic le-aprocurat, iar de plantat au fost plantatede cãtre elevii ºcolii din Mehadia, subsupravegherea regretatului om deculturã, profesor Ion Bãcilã, prin anii1960. S-au plantat pe izlaz, adicã peproprietatea comunei Mehadia, de lacoliba lui Nicolae Olaru ºi pânã la podul

lui Busuioc, pe o singurã parte adrumului, din 20 în 25 de metri, s-auprins circa 60-63 de plute, care în,2002, când au fost tãiate, au atinsînãlþimea de 15 – 20 metri ºi cu undiametru de peste 60 centimetri.

- Domule Budãnescu, ce actepregãtitoare se întocmesc pentrutãierea unor copaci maiestuoºi de peizlazul comunal?

- Tãierea unor copaci, cum tãiate aufost plutele de pe Valea Sfârdinului, setaie în anumite condiþii: sã fie uscate un

sfert din fiecare plutã, sã existe peri-colul de-a se prãbuºi, de a accidentatrecãtorii, sau de-a pune în pericolcirculaþia maºinilor, a cãruþelor. Înaceastã situaþie, proprietarul copacilor,în cazul de faþã primãria, cere prin actscris la Ocolul Silvic avizul pentru tãie-re, aºadar copacii se taie în regimsilvic, conform codului silvic. Delegatulocolului avizeazã dacã este sau nuoportunã tãierea. În cele din urmã, seconstituie o comisie de punere în va-

loare a masei lemnoase, se marcheazãfiecare copac ºi se cubeazã de specia-list, ca materialul rezultat sã fie eviden-þiat în acte contabile, lemnul se comer-cializeazã ºi dupã încasarea banilor, dela cumpãrãtor, se scade valoarea dincontabilitatea, în speþã, a primãriei. Dincâte ºtiu, asemenea acte nu s-auîntocmit, cel mai bine ºtie pazniculizlazului, Ion Bordânc, care a avut înprimire plutele.

Precizez cã aceste plute nu aufost uscate, nici mãcar un început de

uscãciune nu a existat. Apoi dupãtãiere trebuia sã se planteze alteleîn locul lor, ceea ce nu s-a fãcut!

A existat atunci o situaþie specialã,din câte am auzit: uina Stana Gordannu a fost de acord cu tãierea unei plu-te din faþa averii sale, a fãcut scandaldeoarece o plantase ea ºi bãrbatul ei.În cele din urmã a fost pluta tãiatã, înurma unei situaþii de compromis.

Desigur, mã întreb cine a benefi-ciat de contravaloarea plutelor? S-aurespectat normele tehnice de tãiere?S-a cerut avizul organului silvic? Suntmulte întrebãri.

- Totuºi, vã rog, pe cine sãîntrebãm?

- Întrebaþi ºi elucidaþi cazul pe paz-nicul Ion Bordânc ºi pe inginerul LiviuRâta, care, în calitate de viceprimar,

problema cãdea în resortul sãu deactivitate.

A consemnat pentru dvs. NICOLAE D. PETNICEANU

Nota redacþiei:Am verificat procesul-verbal în-

tocmit la data respectivã. Rog citi-torii sã reþinã: primarul Iancu Pandu-ru nu a fost de acord cu tãierea plu-telor. Trageþi concluzii.

În numãrul viitor vom prezentasituaþia remizei pompierilor voluntari.

PLUTELE DE PE VALE NU MAI SUNT...(ECOLOGIE DE PROST-GUST)

Se ºtie foarte bine cã statul român, prin politicasa fiscalã, reþine o sumã considerabilã din veni-turile noastre, adicã din munca noastrã, în pungasa. De asemenea, un capitol la care statul nostruexceleazã, este capacitatea de a inventa tot felul deimpozite ºi taxe, una mai insolitã ca alta, ºi a leimpune ca fiind ceva foarte normal, cu toate cã elenu au corespondent în alte sisteme fiscale sau,dacã existã, nu e nici un interes ca nivelul acestorasã fie corelat cu puterea financiarã a populaþiei,dimpotrivã, cãutându-se o aliniere cu statele dez-voltate ale Europei, aici scãpându-se din vederepoziþia noastrã codaºã în rândul acestora dinpunctul de vedere al puterii economice ºi al nive-lului de trai (un exemplu mai recent fiind contro-versata taxã de primã înmatriculare).

Acestea sunt câteva din cãile directe prin carestatul atenteazã la buzunarele noastre ºi o face cumult succes deoarece opoziþia noastrã este ca ºiinexistentã. Dar iatã cã mai existã situaþii cândstatul profitã pe lângã indolenþa noastrã ºi denaivitatea ºi lipsa de luciditate când este vorba deun câºtig mare ºi rapid. Priveam zilele trecute laTV: sute, mii de români din toatã þara, stãteau lacozi imense pentru a-ºi depune bãnuþii agonisiþiprin muncã mai grea sau mai uºoarã, dar sigur

prost plãtitã, aºa cum bine ºtim cã este înRomânia, la caseriile Loteriei Naþionale, cusperanþa cã aceasta le va schimba viaþa. Miculecran îmi înfãþiºa oameni sãrmani care probabilluau pâinea de la gura copiilor lor cu speranþa cãacþiunea lor le va asigura acestora un viitor.Speranþe deºarte...

Se pare cã noi, românii, avem o înclinaþienativã spre câºtiguri uºoare, dacã se poate ºi fãrãmunca, aceasta fiind în contradicþie totalã cuînvãþãturile creºtine în care suntem nãscuþi ºicrescuþi. Dumnezeu nu ajutã pe cei ce numuncesc. Într-o asemenea situaþie este greºit aînþelege cã Dumnezeu te-a ajutat sã câºtigi.Sumele mari de bani, câºtigaþi astfel, nu au adusniciodatã fericirea posesorului lor pe o perioadãîndelungatã de timp, datoritã complexelorimplicaþii fizice, emoþionale, etc, ce intervin în atarisituaþii (se pare cã existã si explicaþii ºtiinþifice dinpartea psihologilor pentru acest fenomen).

Ceea ce nu înþeleg mulþi din semenii noºtrieste cã aceastã „loterie naþionalã” a devenit treptato afacere, o mare afacere din care câºtigã (dinnou) statul ºi acei care au bani pentru a investi.Când vorbesc de investitori nu mã gândesc lasãrmanii care iau ºi ei un bilet - douã (desigur

fiindcã nu-ºi permit mai mult), care sunt foartemulþi ºi fondurile de câºtig se adunã în cea maimare parte din banii lor, ci la cei care aruncã în jocsume imense. Cu alte cuvinte, ca sã folosesc oexprimare mai plasticã aº putea spune cã: plecândla rãzboi tu eºti înarmat doar cu un cuþit iarcamaradul tãu are pistol automat. Cine credeþi caare sorþi de izbândã mai mari? De ce câºtigurilemari ajung tot în mâna celor cu bani? Nu ºi-a pusnimeni întrebarea de ce se confirmã mereu când evorba de câºtiguri la Loto cã „banul la ban trage”!?

Cel mai dureros e ca afacerea se deruleazã încea mai mare parte cu banii sãracilor, a credulilorºi greu de înþeles e ca totul se desfãºoarã cuimplicarea activã a acestora, care sunt din capullocului perdanþi, iar câºtigul e al statului ºi al„marilor investitori”.

Un joc lipsit de moralã ºi de bun simþ care sedesfãºoarã sub patronajul statului cu acordul ºiimplicarea noastrã. Un joc ce nu acordã ºanseegale pentru toþi jucãtorii nu mai poate fi numitjoc, concluzia e ca totul nu e decât o marecacealma. Este o patã de ruºine pe obrazul celor ceo acceptã ºi o promoveazã, ºi anume statul român.

ALBERT LOTREANU

În pãdure, muncitorii de pe plantaþii,într-o pauzã, cu brigadierul lângã eiDin arhiva tehnicianului Costa Vlaicu

“BANUL LA BAN TRAGE” - proverb popular românesc

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã14

Culiþã nu mai este...(Nicolae Boþoacã: 1936 – 2007)

„Primãvara-i mama noastrã”

Se închinã folcloristului G. Ghera, de la Radio Reºiþa

Primãvara-i mama noastrã,Se ia neaua de pe coastã,Rãsãresc urzicile,Le culeg þigãncile.Urzica-i bucata nouã,O mâncã domnii cu ouãªi þiganii cu slãninã,Îngroºate cu fãinã.Vin þiganii de la piatrã,Oala cu urzici-i fiartã,Cu urzici, cu drãgãveiMâncã copiii mei.Vai, vai, vai, copiii mei,A plecat la drãgãvei,Cu cheia francezã-n mânã,Sã-l scoatã din rãdãcinã.Vin þiganii de la ªteierªi þigãncile cu ºlaier,Cu pãpuci, cu pãrãzoaleªi copiii mor de foame.Ieºi þigancã de sub patM-am jurat cã nu te bat,Cu scândura de la pat.Ia traºta ºi duce-n sat,Ad-o ceva de mâncat,Câta pitã, douã sarmeªi plãcintã de-o oloagãNe va da ºi nouã-o doamnã.Primãvara-i mama noastrã,Sã ia neaua de pe coastã.Dã-i Doamne sã vinã vara,Sã plecãm la carãmeauã,Formili ºi sãpili,Ãlea rup oasili...Text cules de la Radu Avram, 38 ani,

Mehadia, aprilie 1972 (NDP)

Prietenul nostru, Nicolae Boþoacã, apelat deprieteni cu frumosul apelativ „Culiþã”, nu maiexistã! El s-a stins departe de þarã, de copiii ºinepoþii sãi, în pampusul canadian, unde s-arefugiat cu zeci de ani în urmã...

Nicolae Boþoacã, originar din Mehadia, trãitormulþi ani în Mehadia, unde a avut nevastã ºi doicopii, frumoºi ºi talentaþi, ºi câþiva nepoþi(nepoate), a fost meºter, din elita meºterilorromâni feroviari, specialitatea revizie de vagoane,specialist pe þarã în materie de „frânã”, ceferiºtiiºtiu ce înseamnã frâna la un tren pentru siguranþacirculaþiei pe linia feratã, aºadar specialist pe þarãîn materie de frânã, cum specialist era alt fiu al

Mehaidei, prieten ºi frate de cruce cu el, RaduAlexandru, acesta vorbea de locomotiva cu aburiºi de locomotiva electricã cum ar fi vorbit de casasa din Mehadia, strada Pãdurii. S-au dusamândoi, Alexandru, „Sandi”, în plinã tinereþe, înurma unui stupid accident, iar Culiþã în septembrie2007, la o vârstã respectabilã, dar din pãcate puteasã mai trãiascã...

Nicolae Boþoacã, din motive familiale,neînþelegere în cãsnicie, chit cã avea doi copiiminori (s-a combinat cu o femeie din

Caransebeº), ºi din alte motive, poate4profesionale, poate politice, a pãrãsit þara în chipilegal, a ajuns în strãinãtate, stabilindu-se înCanada. A fost apreciat ºi între feroviariicanadieni. În plus, a cântat într-o orchestrã demuzicã popularã ºi uºoarã, patronatã decomunitatea românilor din Canada.

A ieºit la pensie, o pensie frumoasã în dolari,apoi s-a îmbolnãvit de o boalã grea (cancer) ºiDumnezeu l-a luat la el. Sunt convins cã fratelealb, Nicolae Boþoacã, zis Culiþã, cântã în orchestraîngerilor din al nouãlea cer. Sã-i fie þãrâna uºoarã.

ENACHE SANDUN.D.PETNICEANU

ConsilieriiEchipa de astãzi a primãriei Mehadia

este una constituitã din oameni capabili,foarte bine pregãtiþi, cu inimã româ-neascã, cu multã experienþã de viaþã, darcorigentã la capitolul tinereþe, entuziasmºi mai ales elan.Sunt puþini tineri...

Este absolut obligatoriu ca în viitorulapropiat, echipa sã fie combinatã dinoameni cu experienþã ºi din oameni tineri,cu vigoare, cu entuziasm, în venelecãrora sã pulseze sânge tânãr, în capulcãrora sã puieze idei ºi dorinþe acerbepentru punerea lor în practicã spre bineleobºtei sãteºti. Apoi, dintr-o asemeneaechipã sã nu lipseascã una, douã, poatetrei femei inteligente, model, capabile,care prin activitatea lor sã se dãruiascãproblemelor vitale cu care se confruntãobºtea. Sã nu uitãm cã numãrul femeilor,în general ºi în particular, depãºeºte cumult numãrul bãrbaþilor, apoi, când evorba de gospodãria banului cu folos, sãnu uitãm ºi faptul cã femeia este ceeace se cheamã „cheia casei”.

În ceea ce mã priveºte, rog factoriicointeresaþi, în viitoarea campanieelectoralã, sã se gândeascã la potenþialulintelectual ºi vital al tinerilor. (NDP)

Sponsorii noºtri!În ultimii ani, în Mehadia au fost mai multe acþiuni culturale, care nu

s-au realizat fãrã contribuþia pecuniarã a unor oameni interesaþi pentrubinele, frumosul ºi propãºirea obºtei.

De fiecare datã, poate a fost o veche deformaþie profesionalã, amsesizat cã între alþii, constant au fost doi contribuabili: primarul IancuPanduru ºi Victor Cârstoi, preºedintele cooperaþiei din Mehadia, unoltean cu inimã de meginþ, iubitor ºi sprijinitor de acte culturale, cumpuþini bãºtinaºi sunt! ªi unul ºi altul au vârât mâna în buzunarulpropriu ºi au dispus, fãrã a regreta donaþia.

În imagine, primarul Iancu Panduru ºi preºedintele Victor Cârstoi, lamasa festivã, cu ocazia „Întâlnirii cu fiii satului”, Mehadia, 2007.Redacþia le doreºte un sincer ºi românesc La mulþi ani! Între cei doi:NDP.

Nicolae Boþoacã cu una din prietenele lui

Nicolae Boþoacã, în orchestrã, cântândla muzicuþã, cum cânta ºi la saxafon

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 15

Scriitorul Nicolae Danciu Petni-ceanu, omul care „arde” pentru pãs-trarea ºi valorificarea culturii din „a-retul” Almãj, Craina, Mehadia, dar ºialte zone din Banat, mi-a cerut sã facniºte însemnãri despre o „broºurã”.

Nu ºtiam nimic despre „prinþulpopular”, protopopul colonel K.u.K.Pavel Boldea din Borlovenii Vechi.

În cele 32 de pagini „documentaruliniþiat ºi prefaþat de Artur Silvestri” reu-ºeºte sã spunã multe în cuvinte puþine.„Eroul” este vãzut în oglinzi paralele decãtre oameni ai locului (Pavel Panduru,Gheorghe Rancu, Pavel Venindeanu,Iancu Panduru, Nicolae Andrei, Iosif

Bãcilã, Petricã Zamela, Pavel Gârjoa-bã, Constantin Vlaicu, Nicolae DanciuPetniceanu) sau de cei mai de departe(Nicolae Sârbu, din „imediata noastrãapropiere”, ori Alexandru Nemoianu depeste ocean).

Toate articolele sunt scrise cu talent,bine documentate (din informaþia ofe-ritã de documente sau pãstratã în me-moria colectivã) cu referiri directe la unmare patriot.

Oare în mult trâmbiþata „globalizare”,cuvântul patriotism va deveni arhaic?!Nu vreau sã cred aceasta, fiindcãfiecare naþiune va aduna „la zestreaeuropeanã”, fapte ºi oameni fãuritori deistorie.

Oamenii din Almãj, cãrturarii, caresemneazã materialele cãrþii, ºtiu sã-ºipreþuiascã înaintaºii, oferind tinereigeneraþii icoana de ieri a celor care din„ardoare cãtre neamul” lor „au pus os-teneala” de a „îndrepta limba” ºi... lumea.

Nu ne propunem o prezentaredetaliatã a celor 13 articole cuprinseîntre coperþile cãrþii Un prinþ Popular.Protopopul colonel K.N.K. PavelBoldea din Borlovenii Vechi, fiindcãar însemna sã rãpim farmecul lecturiicititorilor din zonã ºi din afara ei.

Protopopul Pavel Boldea a oferitprilej de inspiraþie pentru poet (IosifBãcilã – „Poem din Valea Miracolelor”,Nicolae Andrei – „Seniorul”), pentru

istoric,... pentru dascãlul trãitor în ValeaMiracolelor, sau cu rãdãcini înfipte aici.

Cartea despre un „Stâlp al casei”este una necesarã într-o geografieliterarã a Banatului.

prof. IOAN NICOLAE CENDAOraviþa

Mihai Patriciu – miliardarulnumãrul 1 din România!

Ziceam, într-un numãr anterior al ziarului nostru, cã nababul Mihai Patriciuvoise sã intre în Securitate, fusese mare mahãr în Uniunea TineretuluiComunist. Nu se putuse, Gheorghe Gheorghiu-Dej, ºeful statului român,dãduse dispoziþie ca toþi evreii sã fie scoºi din Securitate, prin 1962, în urmaunei trãdãri de mare anvergurã, în strãinãtate. Printre trãdãtori fusese ºi unulIacobescu, de la Arad. Cu numele acesta plecase într-o þarã strãinã, dar în actefusese Iacob, iar în realitate Jakab (evreu maghiarizat).

Dar sã revenim la Mihai Patriciu, la evreul nostru. Ne-a sosit la redacþieziarul „Suflet nou” nr. 12, decembrie 2007, editat la Comloºul Mare (Timiº). Înpagina 11 este articolul „Ultimele luni de libertate, în 1948”, semnat de doctor(medic) Gheorghe Marian, din Timiºoara. Reproduc, pentru cititorii „Vestei”,ultimul aliniat:

„De sãrbãtorile de Crãciun am fost plecat acasã la Timiºoara. Aºa se încheie oetapã din viaþa mea, o studenþie neterminatã, se frânge un ideal mult râvnit. Amrevenit la Cluj, în 3 ianuarie 1949, iar în 9 ianuarie, dupã-masã, am fost arestat chiarde la Cãmin, de un sublocotenent de securitate, însoþit de un coleg de an, IoanOancea, care era informator al Securitãþii. Am fost „cazat” la sediul Securitãþiiclujene, la subsol, într-o celulã de beton ºi anchetat timp de trei luni de locotenentulStãnescu ºi sub directa conducere a colonelului Weiss Patriciu Mihai, ºefulsecuritãþii. Aºa a început calvarul celor peste cinci ani de detenþie politicã”. (Dl. dr.Gh. Marian fãcuse parte din miºcarea studenþeascã legionarã – n.r.).

Prin urmare, Weiss Mihai Patriciu ºeful Regiunii M.A.I. Cluj fusese unWeiss (evreu) care nu era altul decât rubedenia de sânge a miliardarului nostru,care a omis numele de „Weiss” pentru a induce în eroare neamul românesc. I-a reuºit figura, în mod cert în decembrie 1989 s-a numãrat printre revoluþionari(sic), cum s-au numãrat: Petre Roman, Brucan, cel cu scrisoarea inventatã,chipurile trimisã la „Europa liberã” (de care habar nu avusese GheorgheApostol, pus printre semnatari), Ion Iliescu (tata evreu, mama lãiaþã), GeluVoiculescu Voikan (alt evreu) cu toþii evrei ºi cu toþii politruci. ªi atunci sã nemirãm cã România nu a dat înainte?!

Precizez: Securitatea dintre 1948 – 1962 a fost condusã doar de jidani,unguri ºi câþiva sârbi, în Ardeal ºi în Banat. La Lugoj era evreul Klein Ernst, elarestase ºi chinuise românii din Banatul de Sud.

Prin 1976 – 1977, soþiei sale, evreicã ºi ea, i-am dat paºaport pentru Israel,pleca la rude însoþitã de un copil, cu handicap mintal. Colegii m-au atenþionatcã dacã va pleca nu se va mai întoarce. Am rãspuns: „Sã rãmânã în þarã câþi ambotezat eu!” ªi nu prea au rãmas. Le-am dat drumul pe capete, ca sã facã, înIsrael, khibuþe ºi comunism (khibuþe = ceapeuri C.A.P.).

TOMA OSTRIª

Vã amintiþi de Ioana Maria Vlas?

Ea ºi excrocul Sorin Vântu au pãpat banii de laF.N.I. (Fondul Naþional de Investiþii) încât zeci de miide creduli ºi-au pierdut economiile. În majoritatealor sunt þãrani, care au pãgubit, nu le-aa mai datnimeni un bãnuþ înapoi! Aºa a fost ºi pe vremea„Caritasului” de la Cluj, falimentat din ordinul altuiescroc naþional – Ion Iliescu. Banii au fost încãrcaþiîn camioane ºi direcþia Bucureºti. Iliescu ºi acoliþii sãi au avut nevoie debani pentru o nouã campanie electoralã.

Nimeni dintre vinovaþi nu a suferit cum ar fi trebuit sã sufere. IoanaMaria Vlas fugise iniþial (ajutatã de „putere”) în Israel, stãtuse acolo o vreme(evreica s-a bucurat de sprijinul conaþionalilor ei). A revenit ºi s-a cerutvoluntarã în detenþie. Mersi, la zeci de milioane dobândã. Acum a fost pusãpe picior liber, în timp ce Sorin Vântu n-a pãþit nimic! (NDP)

Toma Lantoº a dat ortulpopii!

Miliardarul american (evreu maghiarizat) atrecut la cele veºnice în data de 10 februariea.c., ºtire transmisã prin eter de Radio Reºiþa– Radio „Semenic”, dragostea românilorbãnãþeni de pretutindeni. Nu s-au fãcut altecomentarii!...

În stil tradiþional zicem sã-l ierte Dum-nezeu, cã are multe a-i ierta! Tom Lantoº a fostun duºman de moarte al României. Pe baniilui se organizau peste ocean multe acþiuniostile, de boicot ºi de împiedecare a ma-nifestãrilor româneºti, de propagandã ºovinã,ungureascã, împotriva unitãþii ºi integritãþiipãmântului românesc.

Un alt duºman al României este miliar-darul american Georg Söröº, ºi el un evreu maghiarizat, care a iniþiat actede propagandã ostilã neamului românesc, aici, acasã, în Transilvania ºichiar mai departe de Carpaþi. Când vom zice „Iartã-ll, Doamne, ºi peSöröº?!” Depinde de voia Domnului.

LAE CARABINÃ

UN „PRINÞ POPULAR”(o cãrticicã despre un om de altãdatã)

Toma Lantos,duºman al românilor

de pretutindeni,conaþionalii sãi îl

pot afla în iad

prof. Pavel Panduru prezintã carteaUN PRINÞ POPULAR; în dreapta sa

acad. prof. dr. Liviu Marghitan

Se numeºte “violenþa în familie” orice act vãtã-mãtor, fizic sau emoþional care are loc întremembrii unei familii. Abuzul în interiorul unei fa-milii poate lua multe forme; abuzul verbal, refuzulaccesului la resurse financiare, izolarea de prie-teni ºi familie, ameninþãri ºi atacuri care în unelecazuri pot duce la moartea unuia dintre parteneri.Deºi pânã de curând s-a presupus cã femeia estecel mai adesea victima violenþei în familiei, în ur-ma unor cercetãri s-a descoperit cã de fapt numã-rul bãrbaþilor agresaþi este destui de mare. Experþiicare cerceteazã aceastã problemã sunt de acord cãviolenþa este un fenomen larg rãspândit, mult mairãspândit decât aratã sondajele, pentru simplu faptcã unele fapte nu sunt raportate poliþiei sauspitalelor.

Soþul violent nu doreºte ca soþia lui sã între-þinã relaþii sociale în cadrul cãrora sã-ºi poatãmãrturisi suferinþa ºi eventual sã poatã primi unsprijin.

Pe de altã parte, bãrbaþii violenþi au ca ºicaracteristici de personalitate lipsa abilitãþilor ºi abucuriei de a comunica. Pentru partenerii violenþi,a comunica, în mediul intim al cãminului, devinemai mult un prilej de a-l ataca verbal pe celãlalt,în vreme ce, la locul de muncã rãmâne o rutinã derelaþionare superficialã cu ceilalþi, un rol jucat înlimitele orelor de serviciu.

INFLUENÞE ASUPRADEZVOLTÃRII COPIILOR

Funcþia principalã a familiei, creºtereacopiilor, este distorsionatã cu largi ºi dramaticeconsecinþe în viitor. Perturbarea acestei funcþii sepetrece în general, ca o stare de boalã cronicã cese acutizeazã în momentele evenimentelor deviolenþã. Cercetãrile aratã cã trauma copiilor carecresc într-o atmosferã de violentã, chiar dacã nu eisunt decât în cãzui copiilor care sunt victimedirecte ale abuzurilor ºi neglijãrii din partea

pãrinþilor (Catheline, Marcelli, 1999).Într-o familie bântuitã de violenþã, copiii cresc

într-o atmosferã în care nevoile lor de bazã (nevoiade siguranþã, de viaþã ordonatã, de dragoste) suntprofund neglijate. Funcþiile parentale nu mai pot fiîmplinite, O mamã victimã a violenþei soþului estemai puþin capabilã sã asigure îngrijirile de bazãnecesare copilului (hranã, casã, igienã, haine,sãnãtate fizicã) sau sã-l protejeze pe acesta derãniri, accidente, pericole fizice sau sociale.Copleºitã de ruºine pentru ceea ce i se întâmplã,de sentimentul eºecului în cea mai importantãrelaþie înterpersonalã, de teroare, de autoacuzaþii(Polman, 1994) femeia nu mai este capabilã de ajuca nici unul din rolurile impuse de viaþa familiei.În atmosfera de violenþã, copilul devine cel maiadesea neglijat, expus tuturor relelor, de faptrãmâne într-o singurãtate umplutã doar de þipetelecelor din jur. Aceasta situaþie este probabil ºiexplicaþia numãrului mare de accidente domesticeale cãror victime sunt copiii.

Copiii care cresc în familii violente dezvoltãcomportamente ºi o condiþie fizicã ce-i face uºorde recunoscut. Ei prezintã:

Probleme fizice, boli inexplicabile, expuºi laaccidente în casã ºi în afara casei, dezvoltare fizicãmai lentã;

Probleme emoþionale ºi mentale: anxietatemãritã, simþãmânt de culpabilitate, frica deabandon, izolare, mânie, frica de rãniri ºi moarte;

Probleme psihologice: neîncredere în sine,depresie, comparare cu viaþa mai fericitã acolegilor;

Probleme de comportament: agresivitate saupasivitate la agresiunile celorlalþi, probleme cusomnul, enurezie, bãtãi, fuga de acasã, sarcini lavârste mici, relaþii pentru a scãpa de acasã,mutilare, consum de droguri ºi alcool,comportament defensiv cu minciuna;

Probleme ºcolare - neîncredere, eliminare,

schimbãri bruºte în performanþele ºcolare, lipsade concentrare, lipsa de maniere sociale;

Identificare cu eroi negativi.Un lucru mai puþin luat în considerare pânã

acum este faptul cã în rândul tinerilor a crescut fe-nomenul sinuciderii, a tentativelor de suicid ºi cãpe primul loc în rândul cauzelor se aflã climatulfamilial deteriorat ºi slaba comunicare în cadrulfamiliei.

Deºi incidenþa fenomenului este în scãdere, semanifestã o acutizare a lui, în sensul creºteriiintensitãþii violenþei (acte de cruzime).

Numãrul mare de copii victimizaþi în familiedar ºi violenþe crescute între concubini, care înprezent, potrivit legislaþiei în vigoare, nubeneficiazã de statutul de “familie”.

Cu cine puteþi discuta?Unde puteþi merge pentru sprijin ºi sfaturi

dacã sunteþi implicatã într-o relaþie violentã? Dacã aþi fost victima unei violenþe este bine

sã ºtiþi cã existã anumite organizaþii care vã potacorda sprijin.

Refugiile oferã protecþia în caz de urgenþã ºiadãpost temporar, sfaturi, informaþii ºi o serie dealte servicii pentru femeile ºi copii care fug deviolenþã.

Serviciile sunt confidenþiale ºi completgratuite.

Poliþia Violenþa domesticã reprezintã un domeniu

care este considerat de poliþie ca fiind o problemãfoarte gravã.

La poliþie veþi gãsi atât înþelegere cât ºi ajutorºi sfaturi practice.

Puteþi cere sã vorbiþi cu o femeie poliþist ºidacã doriþi vi se poate acorda ajutor pentru amerge la o unitate sanitarã sau la un loc derefugiu.

ªeful postului de poliþie Mehadia, agent ºef ION BADERCA

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã16

COLECTIVUL REDACÞIONAL: NICOLAE DANCIU PETNICEANU (redactor-ºef), COSTEL VLAICU (redactor ºef adjunct), dr. IULIAN LALESCU

(consultant), SIMONA SORESCU (secretarã), MIHAI CORNEAN, preotul VASILE FORDON, FLORICA GIAGIM MUSCALU ºi ROZICA BêULESCU

Tipãrit la Editura GORDIAN, Timiºoara, tel. 0256 / 215615

Violenþa în familie

Am citit ºi citesc în „presa centralã” materialecu privire la învãþãmântul românesc, la faptul cãexistã de la an la an o acutã destabilizare atât înceea ce priveºte calitatea manualelor ºcolare cât ºiîn ceea ce priveºte relaþia profesorului cu ºcoala,relaþia între profesor ºi elev, între elev ºi ºcoalã.

Au fost promovate manuale de istorie, deliteraturã editate de indivizi limitaþi spiritual, cuprejudecãþi, fãrã valoare naþionalã, sprijiniþi deaºa-zisa „gaºcã politicã”, existând varia interese,de departe interese pentru un învãþãmântromânesc cum a fost pânã în 1989, ºi câþiva anidupã acela, a avut cota valoricã de prestigiu, ceamai înaltã în Europa, ca sã nu mai vorbesc deAmerica Un rãspuns îl dã ºi numãrul mare depremii, diplome ºi medalii dobândite de tinerimearomânã în bãtãlia multor concursuriinternaþionale. A fost...

Dar sã revin la titlul articolului, cu ani în urmã,prin 1993 . 1994, pe þarã s-a efectuat un test,fetele din clasa a noua au fost supuse unui control

medical pentru depistarea unor eventuale boli, sevorbea de sindromul Sida în rândul tinerelor fete.Nu ºtiu dacã a fost identificat asemenea sindrom,dar ºtiu cã rezultatul testului a fost uimitor: 10(zece) la sutã din fete au fost virgine! 90% începu-serã viaþa sexualã la o vârstã precoce: 13 – 14 ani!

Oare cine poartã o asemenea vinã?! A ajuns laredacþie o ºtire adusã de un elev de la Liceul„Nicolae Stoica de Haþeg”, cã 4 sau 5 fete de liceusunt gravide! Oare cine se face vinovat de aceastãsituaþie?! Evident, prioritar, pãrinþii, apoi ºcoala,profesorii ºi în primul rând diriginþii, sub rezervacã se mai þin orele de dirigenþie, cum se þineau pevremea mea. Îmi dau cu presupusul cã procentajulde 10% al fetelor de liceu în ceea ce priveºtevirginitatea este sub aceastã cotã, poate chiar cotazero(!!!).

Socot cã de vinã este ºi societatea pe care oconstruim (fãrã voia noastrã, a celor mulþi...), osocietate a banului, a drogului, a prostituþiei, acrimei, a violenþei sub toate aspectele. Toate

acestea sunt bunuri (sic) venite din Vest, de pesteOcean, sunt datoritã literaturii de prost-gust ºiteleviziunilor particulare, care propagã asemeneamateriale pentru sporirea audienþei ºi pentrusporirea profitului.

Viaþa sexualã la o asemenea vârstã estestimulatã de alcool, de þigarã ºi de filmecomerciale. Elevii în pauza mare, de la liceul îndiscuþie, sunt clienþi la þigarã ºi la un pahar debãuturã (fie chiar berea nevinovatã) ai unorlocante din Mehadia.

Domnul director al liceului „Nicolae Stoica deHaþeg” din Mehadia este rugat, dupã aceastãinformaþie, sã întoarcã foaia, nu atât faþã de elevicât faþã de profesori. În pauze aceºtia nu se vãdprintre elevi. Pauza este, în primul rând, pentruelevi ºi mai puþin pentru cadrele didactice.

Ori de câte ori am vizitat acest liceu, am vãzut,în pauze, un singur om printre elevi, fie pe coridor,fie în curte: prof. Domulescu Tulean, directoradjunct. L. CARABINÃ

FETELE NOASTRE NU MAI SUNT FETE!!!