1.Orientari actuale in definirea problematicii - Este o disciplina teoretica si aplicativa a sistemului stiintelor psihologice ;- Studiaza caracteristicile dezvoltarii psihice a fiintei umane de-a lungul vietii;- Se preocupa de analiza, investigarea factorilor, influentelor, conditionarilor sub incidenta carora evolueaza viata psihica a fiecarui individ (nivel de trai, numar membrii n familie etc.);- Studiaza implicatiile psihologice ale acestor conditionari, influente asupra evenimentelor familiale, scolare, profesionale, sociale, evenimente care acompaniaza comportamentele subiectului.- Studiaza statutele specifice diferitelor vrste, conduitele reprezentative ale omului si cerintele speciale fata de acestea. - Urmareste maniera n care acestea sunt solidare cu cerintele, schimbarile societatii.Principalele orientari ale cercetarilor actuale vizeaza precizarea duratei dezvoltarii psihice cu tendinte de extindere a acesteia la ntreaga viata, factorii determinanti, relatiile dintre ei, mecanismele dezvoltarii, legitatile care genereaza evolutia. Psihologia vrstelor este preocupata de identificarea tipurilor principale de activitate ale subiectului pentru anumite vrste si de analiza functionala a activitatii copilului n contextul firesc al executarii ei.Psihologia vrstelor este o disciplina fundamentala ce studiaza conditiile de aparitie, dezvoltare si maturizare a vietii psihice de-a lungul ntregii existente a omuluin psihologia americana se foloseste sintagma psihologia dezvoltarii, n cea franceza psihologia copilului, n cea romneasca psihologia vrstelor.Studiile privind vrsta adulta, vrstele naintate, de regresie subliniaza ca exista schimbari importante de-a lungul ntregii existente. n acest tablou dezvoltarea este predominanta n perioada copilariei cnd au loc cele mai profunde schimbari.Problematica psihologiei vrstelor propune doua moduri de structurare a fenomenelor:1. Dezvoltarea psihica a fiintei umane pornind de la ideea studierii fiecarei componente a sistemului psihic uman, analiznd-o de la momentul genezei, al cristalizarii pna la punctul final la care poate ajunge;2. Ansamblul schimbarilor ce se petrec n anumite intervale ale vietii. Aceasta perspectiva ofera decupaje specifice unor anumite caracteristici psihologice pentru anumite perioade de vrsta.2.Statutul psihologiei varstelor 1. Se ncadreaza n grupul stiintelor axate pe evolutia fenomenelor, fiind o disciplina integratoare (nu o nsumare mecanica) a datelor oferite de celelalte stiinte psihologice (psihologia generala, somatica, clinica, experimentala). Propune un tablou ce surprinde continuitatile si transformarile calitative.2. Abordeaza procesul dezvoltarii din 3 perspective:a) genetica (raspunde la ntrebari: cnd apare?, de ce apare o structura?);b) functionala (ce rol adaptativ are o transformare la nivelul vietii psihice?);c) diferentiala (ncearca sa analizeze daca schimbarea aparuta este aceeasi la toti indivizii de aceeasi vrsta sau exista nuantari, diferentieri).3. Psihologia vrstelor rezolva o serie de sarcini complexe unele cu caracter teoretic, altele practic aplicative sau metodologice.4. Are implicatii aplicative extrem de numeroase:a) Domeniul educational (familie, scoala, consiliere scolara, profesionala);b) Domeniul organizarii vietii sociale (grup, clasa, ntreprindere, activitate cetateneasca);c) n psihologia creativitatii (potentare, stimulare, concretizare n produse);d) n activitatea profesionala;e) n psihoterapie (identificarea Eu-lui, defulare, tratare).3.Legatura psihologiei varstelor cu celalalte st. socio-umane Legaturi interdisciplinare cu: antropologia, cu neurostiintele, respectiv cu neurobiologia, prin datele privind studierea activitatii creierului, a sistemului nervos periferic si central, a corelatiilor dintre populatiile neuronale si manifestarile psihocomportamentale. Creierul nu poate genera si nici nu poate produce fenomenul psihic din interior, dar nu n baza structurii sale celulare si a activismului sau bioelectric si biochimic. Sursa activitatii psihice o reprezinta mediul natural si social. Obiectele si evenimentele acestora se reflecta n creierul omului sub forma de procese psihice care sunt imagini ale lumii obiective.Se afla astfel n interactiune cu stiintele educationale (pedagogie generala, prescolara, teoria instruirii), interesate nu numai de achizitiile cu care se prezinta copilul ci si de starile, inhibitiile, tonusul activitatii de nvatare, de stimularea si deblocarea psihica. Unii psihologi ncearca o sudura si mai evidenta a psihologiei vrstelor cu cele educationale propunnd disciplina, psihologia nvatarii si a dezvoltarii (Pantelimon Golu).Legaturi evidente sunt si cu sociologia ntruct abordeaza sociabilitatea copilului, imitarea, zmbetul, ntregul proces al nvatarii sociale primind modelele de rol, efectele pedepselor, ale ntaritoarelor.La nivel intradisciplinar psihologia vrstelor ntretine legaturi cu psihologia generala, psihologia cognitiva, psihologia cibernetica, sociala, a personalitatii.4.Repere psihogenetice si stabilitatea dezvoltarii psihice Delimitam 2 mari perioade:Antichitate ?---------------? 1880 ?-------------? prezent.n prima perioada apar numeroase observatii, explicatii, idei din partea unor medici si filozofi care au surprins aparitia unor schimbari vizibile de la o vrsta la alta si care, sporadic, s-au ocupat de o anumita perioada din viata omului.Aristotel propune o periodizare: 0-7 ani perioada de pregatire 7- 13 ani perioada dominanta de nvatare13-21 ani perioada a dezvoltarii cetatenestiPerioada a II-a cuprinde 3 faze:1880 ?--------? 1920 ?--------? 1980 ?-------? prezent.n prima faza (1880-1920) se nregistreaza cercetari mai sistematice, pe baza unor metode riguroase. Se cerceteaza ndeosebi psihologia copilului, a adolescentului, apar publicatii, se organizeaza ntlniri internationale.Alfred Binet (1857 1911) fondeaza scara metrica a inteligentei, organizeaza si conduce societatea Binet Simon, dedicata psihologiei copilului si pedagogiei experimentaleEdouard Claparede (1873 1940) fondeaza n 1912 cunoscutul institut Jean Jacques Rousseau din Geneva, una din scolile de psihologie si pedagogie infantila de mare notorietate n lume, condusa, mult mai trziu de Jean Piaget, parintele psihologiei geneticentre 1920 1980 se perfectioneaza metodologia de cercetare, apar probleme de studiu n abordare longitudinala, interes deosebit pentru exactitate, se utilizeaza un numar mare de teste, de metode statistice. Este o perioada marcata de cercetarile lui Jean Piaget, H. Wallon, P. Osterieth, Maurice Debesse.n cea de a treia perioada (din 1980) n cercetarea dezvoltarii psihice au loc deplasari de interes urmarindu-se teorii ecologice ale dezvoltarii omului, teorii ale dezvoltarii n context, studierea microsistemului constituit din interactiunile cu cei din jur si din influentele directe asupra copilului, relevarea factorilor interni, a mecanismelor de procesare a informatiei. Sunt mult mai numeroase preocuparile pentru psihismul prenatal ca si pentru perioadele de final ale vietii umane.5.Conceptul de dezvoltare psihica; fenomen. de crestere si maturizare; relatiile dintre varsta cronologica si varsta dezvoltarii psihice Dezvoltarea psihica reuneste ansamblul schimbarilor sistematice bio-psiho-sociale aparute de-a lungul vietii individuale. Exista mai multe tipuri de dezvoltare:a) n decursul vietii, omul traverseaza o dezvoltare biologica, reprezentata de schimbarile fizice, morfologice si biochimice ale organismului;b) Dezvoltarea psihica se concretizeaza n aparitia, evolutia si transformarea proceselor, functiilor si nsusirilor psihice;c) Dezvoltarea sociala consta n asimilarea si adaptarea conduitei la normele, cerintele mediului social.ntre aceste forme exista interactiune, dar nu simultaneitate.Dezvoltarea psihica se desfasoara ca o succesiune de transformari ce genereaza treceri progresive de la nivele psihice primare, putin diferentiate, putin specializate la nivele psihice superioare, bine diferentiate si specializate.n cadrul dezvoltarii psihice, fenomenele psihice nu sunt invariabile, data o data pentru totdeauna, ci se afla ntr-o continua devenire, nregistrnd momente de aparitie, evolutie, maturizare, involutii.Dezvoltarea psihica se sprijina pe terenul ereditatii, si extrage continuturile din mediul socio-cultural, este ghidata de educatie. Se desfasoara n contextul propriei activitati a copilului, fiind impulsionata de motivatie. Mecanismul ei l reprezinta trecerea de la exterior la interior, adica formarea organelor functionale. Caracteristicile dezvoltarii psihice:Este determinata mai nti de caracteristicile speciei (treapta filogenetica), de caracteristicile psihoindividuale (treapta ontogenetica), de interactiunea dintre individ si mediu (treapta psihosociala).Principalii factori sunt ereditate, mediu, educatie.Influentele sunt naturale, sociale, externe, interne, directe, indirecte, permanente, accidentale, superficiale sau esentiale etc.Este poliforma, (deci nu liniara) si discontinua. Evolueaza ca o succesiune de faze, de stadii n care perioadele de schimbari spectaculoase alterneaza cu cele de relaxare.Continutul dezvoltarii psihice, sensul, ritmul ei pot fi diferite de la un individ la altul, fie datorita potentialului ereditar, fie factorilor de mediu si educatie. Dezvoltarea este personala.Fiecare are genotipul sau, interactiuni si mprejurari de viata diferite.Acestea vor genera ritmuri de dezvoltare diferite, dimensiuni comportamentale de amploare si semnificatii adaptative diferite.Schimbarile (n special cele calitative) sunt ascendente. Drumul dezvoltarii este n spirala. Aceasta nu se realizeaza ca o aditie previzibila, continua, constanta.Dezvoltarea psihica este sistematica si stadiala.Orice schimbare cantitativa sau calitativa are efecte asupra ntregului sistem specific unui stadiu de dezvoltare (ex. particularitatile personalitatii la un anumit stadiu influenteaza reprezentarile, afectivitatea etc.. Principalele fenomene care marcheaza dezvoltarea psihica sunt:- modificari de ordin cantitativ (volumul deprinderilor, al vocabularului, al memoriei etc.);- schimbari de proportii (ex. se schimba raportul dintre ponderea activitatii senzoriale si a celei de tip intelectiv, dintre caracterul involuntar al diferitelor procese, fenomene psihice si cel voluntar);- modificari de ordin calitativ, nlocuirea treptata a unor forme cu altele noi care le vor restructura pe cele anterioare (ex. trecerea de la senzorial la logic, de la trairi afective fluctuante, la sentimente; trecerea de la stadiul categorial-concret (notional) al scolarului mic, la cel abstract (conceptele)11-12 15-16 ani).Nivelul formal logic al inteligentei nu este dect ca potentialitate un dat general uman. n absenta unui antrenament sistematic, acest nivel poate sa nu fie atins, chiar n cadrul normalitatii dezvoltarii. Aceste categorii de fenomene, specifice pentru dezvoltarea psihica sunt strns legate de cresterea fizica, de maturizarea organica-fiziologica, de influentele mediului natural, social si de educatie.Cresterea sau dezvoltarea fizica priveste totalitatea acumularilor de ordin cantitativ de-a lungul ontogenezei. Are rolul de a pregati maturizarea. Cresterea fizica se raporteaza la urmatorii parametri:- naltime;- greutate;- proportia dintre cap, trunchi si membre;- raportul dintre greutatea craniului si greutatea generala a corpului.Principalii factori ce influenteaza cresterea fizica sunt:- echipamentul ereditar;- regimul alimentar;- starea de igiena si sanatate;- activitatile speciale destinate cresterii fizice;- raportul optim ntre sistemul neurohormonal si fenomenul de crestere fizica.Procesul maturizarii (maturus - copt, iar latinescul maturitas - dezvoltare deplina) conditionat de cel de crestere, reprezinta ansamblul modificarilor, chiar al salturilor calitative ce conduc la structurarea deplina a functiilor anatomo-fiziologice, a vietii neuropsihice.De la studiul global al maturizarii, cercetarile au evoluat spre anumite aspecte: intelectuala, afectiva, psihosociala.Maturizarea intelectuala indicatorii specifici se refera la volumul, organizarea informatiei si modalitatile de operare cu aceasta.Maturizarea afectiva urmareste adaptarea trairilor afective la diferite situatii, controlul afectiv (stapnirea emotiilor), echilibrul afectiv n momente dificile (sa nu-ti pierzi cumpatul n fata provocarilor).Maturizarea psihosociala vizeaza nivelul optim al comunicarii cu ceilalti, al realizarii rolurilor, statutelor, al disponibilitatii socio-relationale.Nivelul maturizarii se apreciaza prin raportare la stadiu si la indicatorii specifici ai acestuia.Exista scari de evaluare a maturizarii intelectuale, afective, psihosociale care cuprind indicatori specifici pentru fiecare stadiu.Pe fondul fenomenelor mentionate ntre anumite limite de vrsta, exista un nivel al maturizarii pentru toti cei care se ncadreaza ntre limitele de vrsta respective.Nivelul de maturizare delimiteaza stadiile dezvoltarii.6.Repere filogenetice in dezvoltarea psihogenetica repere, definire, tipuri Reperele psihogenetice sunt instrumente psihologice operationale al caror rol principal este de a indica starea dezvoltarii psihice ntr-un anumit moment al evolutiei individului.Cu ajutorul reperelor psihogenetice se controleaza ordinea, continutul, directia si totodata normalitatea dezvoltarii psihice a personalitatii.Reperele psihogenetice sau psihodinamice (deoarece se refera la toate ciclurile vietii) se manifesta prin conduite, caracteristici, atitudini, trasaturi psihice reper sau ecran, care ajuta la stabilirea, n cazuri concrete a distantei psihologice fata de caracteristicile normale.Reperele psihogenetice sunt indicatori ce releva nivelul de normalitate psihica a copilului.Au urmatoarele dimensiuni:- instrumentala - ajuta la surprinderea momentelor marcate de schimbari, de modificari din ciclurile vietii;- teoretica latura ce permite descrierea reactiilor reprezentative ale dezvoltarii persoanei si chiar anticiparea unora;- generala, nespecifica, universal umana (ex. caracteristicile inteligentei);- particulara, specifica legata de identitatea de neam, de tara, de grup cultural, social, profesional.Principalele caracteristici ale reperelor psihogenetice se exprima n formatiuni foarte complexe ce pot evidentia normalitatea sau abaterea de la acestea (ntrzieri, precocitate):- prin modul cum se ierarhizeaza, reperele psihogenetice pot pune n evidenta caracteristicile de maxim activism, latura cea mai pregnanta. Cunoscndu-le, ajuta la elaborarea unor strategii educative oportune;- ntrzierile prelungite de aparitie a caracteristicilor considerate repere psihogenetice, constituie indici de retard sau de debilitate psihica, mai ales pentru vrstele copilariei;- ntrzierile care apar dupa ce caracteristicile reperelor psihogenetice au fost identificate, evidentiaza conditii deficitare au stresante de educatie si mediu.A.Gessel (1953) propune un sistem de repere constituit din 10 conduite reprezentative saturate de:- trasaturi de maturitate (ex. conduite motorii activitate corporala, manualitate, apucare),- conduite privind igiena corporala (alimentatia, somnul, baia, toaleta, sanatate, tonus muscular),- conduite emotionale (plns, tipat, atasament) etc.J.Piaget propune ca repere conduite saturate n factori de inteligenta.A.N.Leontiev (1964) propune repere psihogenetice situationale multiple, anume: tipul fundamental de activitate, relatii (care sunt obiectuale si sociale) si tensiunile create de diferite tipuri de opozitii ca: opozitia intre cerinte interne (dorinte, aspiratii) si posibilitati externe de a fi satisfacute, sau opozitia dintre diferite laturi ale personalitatii, sau dintre constient si inconstient, opozitii care genereaza tensiuni.Pentru Kalberg, reperele sunt schimbari n structura morala.n baza optiunii psihologilor pentru o categorie sau alta de repere psihogenetice s-au promovat diferite teorii cu privire la dezvoltarea psihica de tip stadial.7.Stadialitatea ( stadii de dezvoltare). Criterii de def. Si structurare Perioadele de vrsta n care tabloul psihocomportamental este relativ asemanator la toti copiii, au fost denumite stadii ale dezvoltarii. Acestea se succed unele dupa altele.Stadialitatea este prezenta att n abordarea genetica (longitudinala) a vietii psihice (a personalitatii cognitive, afective, social-morale), situatie n care vorbim despre stadii genetice, ct si n perspectiva transversala, atunci cnd se urmareste unitatea diverselor aspecte ale vietii psihice ntr-o etapa anume. n acest din urma caz vorbim despre stadii de vrsta.Stadiul de vrsta nu este si nici nu se suprapune cu stadiile genetice ale diverselor procese psihice.Stadiul genetic vizeaza reuniunea unui ansamblu de conditii, stadiul de vrsta exprima caracteristici generate de anumite dominante.Principalele conditii sunt:- de ordine se exprima prin succesiunea dintre caracteristicile anterioare si cele care urmeaza;- de structura specifica;- de pregatire, saturatie si integrare a caracteristicilor psihice, ale stadiului respectiv, ceea ce-i confera un specific anumePentru precizarea stadiilor, psihologia romneasca (Ursula Schiopu, Emil Verza) propune 3 criterii:1. Tipul fundamental de activitate: joc, nvatare, munca; exprima orientarea si structurarea energiei psihice pentru asimilarea de cunostinte, pentru formarea, exersarea sensibilitatii, a deprinderilor, a abilitatilor care vor fi integrate n nsusiri de personalitate.Activitatea dominanta este considerata aceea care are cele mai mari implicatii formative n planul dezvoltarii psihice.Este, totodata, activitatea cu cea mai mare frecventa, cu cea mai mare pondere n sfera preocuparilor curente.Tipuri de activitate dominanta (perioade):- sugarului manipularea de obiecte. n functie de volumul, diversitatea manipularii obiectelor, copilul ajunge la un anume nivel al dezvoltarii senzorialitatii, motricitatii, sau, n perspectiva lui J.Piaget, al inteligentei senzoriomotorii.- anteprescolara (1-3 ani) automiscarea si jocul simplu;- prescolara - jocul simbolic si jocul cu reguli;- vrsta scolara mica nvatarea elementara, tip pe care sunt centrate toate celelalte forme de nvatare;- vrsta scolara mijlocie (10-14 ani) nvatarea organizata, sistematica;- vrsta scolara mare / adolescenta (14 20-22 ani) nvatarea complexa, polimorfa;- vrsta postadolescentei nvatarea complexa fuzioneaza cu modalitati de specializare (calificare) profesionala;- vrsta tineretii are caracteristic fie integrarea initiala profesionala, fie munca;- vrsta adultului munca si creatia; ambele ajung la apogeu;- vrsta batrnetii activitati preferentiale, de autoservire.2. Tipul de relatii. Cum ponderea relatiilor sociale este mult mai prezenta dect cea a relatiilor obiectuale (masina, casetofon etc.), acest criteriu cunoaste o reformulare recenta nscrisa n zona comunicarii.Astfel, acest criteriu este considerat a fi nivelul comunicarii cu ambianta.Pentru perioadele timpurii ale dezvoltarii psihice, comunicarea nonverbala are un mare rol.3. Originea tensiunii psihice dominante. n permanenta exista o tensiune interioara ce apare ca un conflict ce genereaza anumite caracteristici. Exemplu:- conflictul ntre cerintele externe, intre solicitari si posibilitati subiective de satisfacere. Astfel de solicitari pot fi: regim de lucru, continuturi de nvatare;- opozitia dintre posibilitati, resurse subiective (dorinte, aspiratii, capacitati) si potentialul societatii de a le satisface;- opozitia dintre structurile psihice vechi si cele noi (deprinderi, interese, sentimente, componente caracteriale).Calea de micsorare a distantelor dintre elementele psihice aflate n opozitie este data de tendinta fireasca, naturala spre echilibru si complementar. Aceasta tendinta se instituie si actioneaza atunci cnd subiectul este preocupat de mplinirea unor obiective concrete care dau sens vietii.Echilibrul n plan afectiv conduce la satisfactie, bucurie, stimulare tonica iar cel intelectual, la capacitate de proiectare a unor noi obiective.Etape, cicluri, stadii de dezvoltare psihicaLa baza acestor 3 criterii s-au stabilit 2 mari etape:Etapa I prenatala.Etapa II postnatala, de la nastere pna la moarte. Aceasta etapa cuprinde 3 cicluri:1. Ciclul de crestere si dezvoltare (de la 0 20-24 ani) cuprinde copilaria, pubertatea si adolescenta, fiecare cu substadiile corespunzatoare.Copilaria reprezinta etapa cea mai importanta pentru dezvoltarea ulterioara, ntruct n aceasta perioada (0 10 ani) se formeaza cele mai importante conduite ce asigura adaptarea, se elaboreaza structurile cele mai reprezentative de tip intelectual, afectiv, volitional, se pun bazele viitoarei personalitati.n acest ciclu se dobndesc toate achizitiile energetice, fizice si psihologice ale fiintei umane, se ncheie construirea personalitatii n ceea ce are fundamental.Ciclul respectiv are urmatoarele stadii:- stadiul sugarului (0 1 an) cunoscut si sub denumirea de stadiul inteligentei senzorio-motorii (J.Piaget);- stadiul anteprescolaritatii (1 3 ani) sau cel al primei copilarii. Se pun bazele autodeplasarii si ale nsusirii mecanismelor verbale;- stadiul prescolaritatii (3 6 ani) cunoscut ca a II-a copilarie sau vrsta de aur. ncep sa se contureze mecanisme constiente si voluntare. Este vrsta jocului;- stadiul micii scolaritati sau a III-a copilarie (6 10 ani). Se dobndesc instrumentele intelectuale fundamentale (scris, citit, calcul). Contribuie la dezvoltarea unor trebuinte si interese dobndite, interiorizate;- stadiul preadolescentei are specific procesul de dezvoltare a eu-lui si a constiintei de sine. Este perioada de sensibilitate, de fragilitate psihica, aspecte care se prelungesc, adeseori si n adolescenta;- stadiul adolescentei (13-14 18-20 ani), orientarea expresa este spre identitatea de sine;- stadiul postadolescentei (18-20 24-25 ani) se consolideaza toate achizitiile fizice si psihice. Este o perioada marcata de prelungirea adaptarii si de maturizarea personalitatii.2. Ciclul adult sau maturizare (24-25 65 ani). Este denumit si vrsta a II-a. Cuprinde substadiile:- stadiul tineretii (24-25 35 ani) perioada de maxima vitalitate, de manifestare plenara a functiilor si caracteristicilor psihice;- stadiul adult cu: - vrsta adulta precoce (35 44 ani);- vrsta adulta medie (45 54 ani);- vrsta adulta prelungita (55 64ani).Este stadiul de maturizare a functiilor complexe (critica evaluativa, de rezolvare si creare de probleme). Este etapa de antrenare n roluri, statute profesionale si extraprofesionale, mediata de necesitatea nvatarii permanente.3. Ciclul de regresie, de involutie (65 ani moarte). Este vrsta a III-a.Cuprinde substadiile:- stadiul batrnetii timpurii (66 70 ani);- stadiul batrnetii propriu-zise (70 90 ani);- stadiul marii batrneti (terminal) peste 90 ani.Este ciclul n care productivitatea scade datorita modificarii functiilor organice si psihice, apar bolile de degenerescenta.8.Psihismul prenatal, etape de evolutie in perioada intrauterina Viata nu ncepe la nastere ci cu 270-284 zile mai nainte, adica odata cu debutul perioadei prenatale, perioada n care asa cum arata P.Osterrieth are loc o dezvoltare miraculoasa.Cercetatorii au identificat 3 mari etape ale dezvoltarii prenatale: etapa embrionara, etapa fetala precoce si etapa fetala tardiva.Etapa embrionara corespunde primelor trei luni de evolutie si cuprinde 2 faze:- faza preembrionara (primele 5-6 zile dupa fecundatie) cnd se formeaza cele 3 foite germinative (ectoderm, mezoderm si endoderm) din care se vor dezvolta organele si sistemele functionale (sistemul glandular, par, unghii, organe senzoriale, sistem nervos, muschii, sistem circulator, sistem respirator, plamni, ficat etc.);- faza embrionara are loc o crestere impresionanta a volumului embrionului, diviziunea si diferentierea celulara, mai ales la nivelul sistemului nervos. Se structureaza componentele sistemului osos, care este cartilaginos, apar puncte de osificatie separate n zona craniului, a coastelor, a membrelor, a maxilarelor.Etapa fetala precoce dureaza din luna a IV-a pna la sfrsitul lunii a VI-a, perioada n care se ncheie procesul de organogeneza. Musculatura se dezvolta foarte mult, ca si sistemul nervos.Tesutul subcutanat devine neted, are loc trecerea de la agitatia difuza la miscari diferentiate (ale tractului digestiv, de schimbare a pozitiei).Mielinizarea sistemului nervos va contribui la realizarea unor asociatii corespunzatoare ntre diferite segmente ale acestuia.Etapa fetala tardiva cuprinde ultimele 3 luni de evolutie caracterizata prin diferentiere neuronala, mielinizare accentuata, ncheierea procesului de dezvoltare anatomica si functionala.Ordinea de aparitie si dezvoltare ca si ritmul nu sunt aceleasi pentru toate organele si sistemele functionale ale organismului.Primele care se dezvolta sunt organele care asigura functiile biologice (vegetative) fundamentale, respectiv inima, plamnii, tubul digestiv, urmate de aparitia nervilor mai nti, a celor care sunt implicati n asigurarea echilibrului, apoi ai organelor senzoriale si ulterior a mecanismelor nervoase ale mimicii si expresiilor afective.Totodata, coincidenta aparitiei si maturizarii unor organe si functii reprezinta momente cruciale pentru dezvoltare (ex. numai coincidenta formarii tesutului muscular cu nceputul osificarii si dezvoltarii sistemului nervos face posibila mobilitatea fatului n mediul intrauterin).Desi dependent de mama, n aceasta perioada, copilul are o relativa independenta manifestata prin diferite tipuri de reactii.Principalele tipuri de reactii sunt:- pe plan senzorial, acuitatea tactila se manifesta foarte devreme, fapt pentru care orice ncercare de atingere a abdomenului matern, declanseaza la copil reactii; - dupa 3 luni fetusul ncearca discriminari gustative, prin preferinta pentru dulce si respingere a gustului amar;- nca din saptamna a 6-a devine sensibil la lumina si la universul sonor. Atunci cnd asupra abdomenului matern s-a proiectat un fascicul de lumina puternica, s-a nregistrat o accelerare a ritmului cardiac si o schimbare rapida a pozitiei;- la 12 saptamni apar miscari respiratorii;- la 16-20 saptamni, apar miscari ale pleoapelor, buzelor si membrelor superioare;- la 24 saptamni, o serie de reactii vocale sub forma de tipete nfundate.Se semnalizeaza n viata prenatala existenta unor preferinte si aversiuni muzicale. n timp ce Vivaldi, Mozart sunt ascultati cu placere, Beetoven, Brahms, muzica rock, provoaca stari de agitatie.Relativa independenta a fetusului este prezenta si la nivelul comunicarii fiziologice. Aceasta are loc n dublu sens: mama furnizeaza hrana, n afara careia copilul nu ar putea trai iar la rndul sau, acesta, prin placenta elibereaza anumiti hormoni care asigura echilibrul functional al sarcinii.Aceste tipuri de reactii reprezinta indicatori ce pun n evidenta existenta unui psihism prenatal.9. .Factori favorizanti si nocivi care influenteaza dezvoltarea inta uterina Pentru multi psihologi, psihismul prenatal reprezinta baza de nesters n care se insereaza toate impresiile de mai trziu (P.Osterrieth).Dezvoltarea intrauterina este legata de actiunea factorilor interni si externi care pot deveni favorabili sau nocivi.Factori favorabili:- ereditatea normala a parintilor;- starea de sanatate a parintilor si a predecesorilor acestora;- starea organica si psihica din momentul procrearii;- regimul de activitate si odihna al mamei;- climat familial bazat pe ntelegere, cooperare;- regim alimentar substantial n proteine, vitamine, saruri minerale;- securizarea afectiva a mamei;- detensionarea mamei pentru momentul nasterii.Factori nocivi:- malnutritia (regim alimentar carential), toxoplasmozele (infectii) care ncetinesc cresterea numerica a celulelor nervoase, pot cauza debilitate mentala;- radiatiile produc malformatii;- gripele degenereaza tesutul nervos;- regimul de viata suprasolicitant, ncarcat de efort, de tensiuni emotionale modifica chimismul sanguin;- cazaturile, loviturile pot afecta normalitatea dezvoltarii sarcinii;- tarele genetice n unele cazuri sunt transmisibile.Din punct de vedere psihopedagogic trebuie respectata urmatoarea idee cu caracter de lege:Cu ct intensitatea si frecventa factorilor nocivi sunt mai mari si cu ct acestia actioneaza n perioade mai timpurii ale vietii embrionare, cu att consecintele sunt mai grave pentru dezvoltarea psihica a celui n cauza.10.Nasterea ; caracteristicile nou nascutului NASTEREANasterea, desi este un proces fiziologic normal, provoaca mamei dar mai ales copilului un adevarat soc, o zdruncinare a echilibrului de pna atunci.Important la nastere este primul tipat care a primit numeroase interpretari. Cei mai multi specialisti sunt de acord ca acesta este expresia trecerii bruste de la mediul lichid la cel aerian.Pentru nou nascut efortul de adaptare este foarte mare, efort justificat de: trecerea la o respiratie proprie, la un circuit sanguin propriu, de intrarea n functiune a aparatului digestiv si a suportului imunitar, de termoreglare, de echilibrul hormonal (ceea ce determina aparitia icterului fiziologic), de stimularea senzoriala, de noua pozitie a corpului si a membrelor, de intrarea n functie a scoartei cerebrale, care permite relationarea cu ambianta.CARACTERISTICI ALE NOU NASCUTULUI- pielea este rosiatica iar cnd apare icterul fiziologic tinde spre culoarea galbena;- tendinta de a pastra pozitia embrionara;- 4/5 din timp doarme;- apar reactii negative (scncetul);- debutul suptului nsotit de unele miscari.Copii care constituie exceptii:- prematurii: - se nasc, de regula, la 7 luni;- au sub greutatea de 2500 g;- au sub lungimea medie;- traiesc initial n incubator.- maturii:- nascuti la termen dar sunt sub greutate;- pot avea reflexe foarte bune;- necesita ngrijiri speciale.- post maturii:- nascuti peste termenul normal de 267-280 zile;- au greutate si naltime obisnuite.- gemenii:- un caz la 85 de sarcini;- dezvoltarea lor se realizeaza relativ asemanator desi pot apare diferente de reactivitate, de adaptare, de tonus.11.Var. sugar 0-1 an, dominantele vietii psihice, dezvoltarea anatomo- morfologica, regim de viata Achizitii dominante:- evolutia si activarea functionala a structurilor organice;- dezvoltarea motricitatii n special a celei manuale si a mersului;- evolutia spectaculoasa a sensibilitatii si debutul personalitatii;- nceputul elaborarii mecanismelor verbale;- dezvoltarea inteligentei senzoriomotorii.DEZVOLTAREA ANATOMO-MORFOLOGICA:Pentru aprecierea cresterii normale a organismului se apeleaza la datele etalon care sunt urmatoarele. Sunt luate n considerare si circumferinta craniana si toracica:La nastere La 12 luniBAIETI Greutate 3.200 g 9.400 gnaltime 50 cm 79 cmPerimetru cranian 34,5 cm 45 cmPerimetru toracic 32 cm 45 cmFETE Greutate 3.000 g 9.200 gnaltime 49 cm 74 cmPerimetru cranian 34,5 cm 45 cmPerimetru toracic 32 cm 45 cmToate aceste date atesta ca n primul an cresterea somatica a nou nascutului este deosebit de intensa.Pentru aprecierea normalitatii se apeleaza la formule de calcul privind greutatea si naltimea.Pentru greutate:Pna la 6 luni: G = numarul lunilor x 600 + greutatea la nastereDupa 6 luni: G = numarul lunilor x 500 + greutatea la nasterePentru naltime:Pna la 6 luni: h = numarul de luni x 2,5 + naltimea la nastereDupa 6 luni: h = numarul de luni x 2 + naltimea la nastereValorile obtinute se raporteaza la tabele etalon, care sunt tabele de referinta.Capul reprezinta un sfert din lungimea corpului.Dezvoltarea sistemului osos, muscular si a sistemului nervosDupa nastere osificarea continua ntr-un ritm sustinut: n zona craniana are loc nchiderea fontanelei posterioare iar catre sfrsitul primului an si a fontanelei anterioare; la nivelul coloanei vertebrale, al coastelor si al membrelor. n jurul vrstei de 7 luni apar primii dinti.n privinta sistemului muscular, pna la 2-2 luni, copilul are o hipotonie musculara, dovada ca nu si poate mentine capul n pozitie verticala.Dupa 3 luni cresterea tonusului muscular este accelerata, n special la nivelul muschilor flexori. La nivelul sistemului nervos au loc mielinizari importante n legatura cu activitatea analizatorilor.n primele luni activitatea corticala este de durata relativ scurta, ntruct se epuizeaza substantele functionale din neuron si se instaleaza inhibitia neconditionata (somnul).Treptat creste starea de veghe si apare tendinta de iradiere a unor focare de excitatie datorita stimularilor senzoriale.Pe lnga formele neconditionate de inhibitie apar si cele conditionate care fac posibile diferentieri senzoriale si perceptive iar acestea vor permite conditionarea raspunsurilor fata de stimulii externi.REGIMUL DE VIATA AL NOU NASCUTULUIEste dominat de satisfacerea trebuintelor care reprezinta forta motrice a dezvoltarii psihice.Trebuintele, procese pulsionale fundamentale care semnalizeaza perturbarile, fie de tipul diminuarii, scaderii sau al exceselor survenite la nivelul organismului activeaza ntregul potential psihic al nou nascutului.Mai mult, trebuintele determina nceputul organizarii vietii psihice, sustin dezvoltarea acesteia, contribuind la aparitia unor noi structuri psihocomportamentale.Distingem 2 mari categorii de trebuinte la sugar:- fiziologice, cu caracter ciclic (aer, hrana, somn, apa, caldura);- psihologice, cu caracter permanent (orientare, investigare, vocalizare, comunicare).Concomitenta si respectarea acestor senzatii cu ocazia celor 5-6 mese zilnice vor duce la formarea unor complexe polisenzoriale, ceea ce permite o prima organizare a vietii psihice. Acestea, complexele polisenzoriale, vor constitui baza aparitiei perceptiilor si reprezentarilor.Si alte momente din viata copilului (mbaierea, plecatul la plimbare, pregatirea pentru culcat) genereaza alte categorii de complexe polisenzoriale, iar prin repetare duc la formarea primelor habitudini (reactii tipice de solicitare a adultului sau placere la prezenta lor).Orice schimbare n dezvoltarea ansamblului polisenzorial, orice absenta a uneia sau alteia din componente este traita de sugar ca o lipsa, ca o dezorganizare pe care nu are cum sa o recunoasca.12.Particularitat. Sensibilitatii la sugar nca din primele zile ale vietii, copilul este capabil a avea senzatii.Sensibilitatea gustativaZona receptorie este mult mai extinsa si nediferentiata dect la adult. Aceasta cuprinde: ntreaga suprafata a limbii, mucoasa interna a obrajilor, valul palatin si o parte din esofag. Este mai dezvoltata sensibilitatea fata de dulce si acru si mai putin fata de amar si sarat. Fata de diferite substante reactioneaza prin mimica, iar spre sfrsitul primului an poate exprima verbal si sesiza intensitatea lor.Sensibilitatea olfactivaZona receptorie se afla n cavitatea nazala dar aceasta pna la vrsta de 6-7 luni, nu contine pigmenti. Copilul nu detecteaza dect mirosuri foarte puternice legate n special de satisfacerea trebuintelor biologice.Modalitatile de reactie ale copilului sunt mult mai ncarcate dect ale adultului; alaturi de grimase apar modificari ale ritmului respirator si chiar a pulsului fontanelelor.Sensibilitatea tactilaCelulele senzoriale sunt inegal raspndite n diferite zone ale corpului, de aici reactii diferite (ex. atingerea copilului cu un obiect n jurul ochilor declanseaza reflexul de aparare oculo-motorie iar daca aceasta are loc la nivelul palmelor, apare reflexul de prehensiune (de apucare)).Dezvoltarea sensibilitatii este inegala: mai accentuata n zona ochilor, a cavitatii bucale, mai redusa la nivelul palmelor, al talpilor si cel mai putin dezvoltata n zona spatelui.Sensibilitatea vizualaImediat dupa nastere, copilul are senzatia de lumina si ntuneric sub forma unor pete de lumina si ntunecate, deoarece muschii globului ocular nu sunt nca pe deplin exersati pentru a avea o vedere bioculara.Copilul nca nu distinge forma obiectelor ci numai aceste pete si nici nu vad la distanta.Spre sfrsitul primului an de viata reuseste sa distinga obiectele care se afla la aproximativ 5m distanta de el.n jurul vrstei de 3-4 luni ncepe sa distinga ntr-o ordine determinata de intensitatea, de stralucirea stimulilor, culorile. Mai nti galben, oranj, apoi rosu, albastru, verde.Cristalinul are slaba putere de acomodare.n primele luni exista posibilitatea aparitiei strabismului.Sensibilitatea auditivaZona receptoare este urechea medie inundata de lichid amniotic din care cauza la nastere se instaleaza o surditate usoara dar la:- 1-2 luni devine sensibil la vocea umana;- 4 luni devine sensibil la muzica;- 6 luni apare o oarecare intentionalitate n urmarirea muzicii.Sensibilitatea auditiva este direct implicata n dezvoltarea auzului fonematic.Sensibilitatea internaEste legata mai ales de satisfacerea trebuintelor primare, este foarte dezvoltata n primele 3 luni. Poate lua forma unor colici care i creeaza neliniste, stari de agitatie si plns.13.Specificul perceptiei la sugar Dupa vrsta de 4 luni devine forma de baza a informatiei senzoriale.Este pregatita de:- perfectionarea mecanismelor functionale si a mecanismelor asociative ale analizatorilor;- legaturile ntre miscarile minii si mecanismele de asociere de la nivelul cortexului;- diferite tipuri de coordonare anume:- ntre spatiul senzorial al gurii si cel al minii;- ntre spatiul vazului si cel al minii;- ntre vaz, tact si kinestezic.Se dezvolta simtitor dupa vrsta de 6 luni, cnd copilul trece de la pozitia orizontala la pozitia seznd, ceea ce favorizeaza largirea spatiului vizual.Tot dupa aceasta vrsta apare perceptia constantei formei (a biberonului, a jucariei preferate).La 9 luni se contureaza schema obiectului permanent. nainte de aceasta vrsta, daca un obiect iese din cmpul vizual, pentru copil nseamna ca a disparut definitiv, dar dupa 9 luni copilul ncepe sa caute obiectul ascuns. Aceasta nseamna ca obiectul ncepe sa aiba o existenta de sine statatoare.Se dobndeste cea mai importanta achizitie, desprinderea copilului de obiecte. Aceasta va contribui la cucerirea unei experiente senzorial-perceptive si la constituirea universului primar obiectual.n acest univers se vor dezvolta relatii concrete si potentiale cu obiecte, relatii marcate de solutii, de obstacole, baza dar si expresie a inteligentei senzorio-motorii.14.Dezvoltarea motricitatii sugarului Echivaleaza de la miscari globale, haotice, spasmodice, necoordonate, ce pot fi activate sau ntrerupte la aparitia unui stimul, spre combinare si diferentiere.Evolutia mobilitatii se face treptat, fiind mai pronuntata la nivelul anumitor regiuni ale corpului si cuprinde 4 etape, fiecare de cte 3 luni.n prima etapa, miscarile se perfectioneaza n special n jurul gurii si al ochilor:- 3-6 luni, regiunea capului, gtului si a umerilor (ex. la vrsta de aproximativ 4 saptamni, minile nu au nici o functie, ele sunt n general strnse, nu cauta sa apuce. Intra n actiune doar daca sunt atinse. Abia pe la 5 luni copilul prinde obiectul ntre degete si podul palmei si la 6 luni si cu degetul cel mare);- 6-9 luni, regiunea trunchiului, bratelor si minilor;- 9-12 luni, limba, degetele, gambele, extremitatile picioarelor. Principalele achizitii ale vrstei sunt:- prehensiunea apucarea, manevrarea, palparea obiectelor, trecerea lor dintr-o mna n alta;- posibilitatea de a sta n sezut si apoi n picioare, ceea ce va extinde cmpul vizual si sfera cunoasterii (permite sa vada ce este pe masa, pe fereastra etc.);- mersul sprijina coordonarea miscarilor antrenate n echilibru; i va permite sa-si dezvolte autonomia si initiativa personala, posibilitati de actiune.Pna la 6 luni motricitatea se caracterizeaza prin reflexe neconditionate pentru ca pe la 12 luni sa apara primele miscari nvatate care se bazeaza pe reflexe conditionate. Mai nti ntoarce capul spre sursa de hrana, apoi se conditioneaza manipularea obiectelor, iar spre sfrsitul anului miscarile sunt integrate n conduite ce pun n evidenta inteligenta senzoriomotorie.Functii ale achizitiilor:Specific pentru sugar este sa duca la gura tot ceea ce apuca, ceea ce prinde cu mna. Acesta este felul sau de a cunoaste obiectele. Prehensiunea permite astfel o dominare a mediului nconjurator si contribuie la descoperirea obiectelor.Datorita mersului, nvata sa vina atunci cnd este strigat, poate sa-si ia o jucarie sa se joace etc.Datorita achizitiilor amintite are loc o trecere de la miscari dezordonate la miscari adaptate fie particularitatii obiectelor, fie particularitatilor suprafetelor atunci cnd ncepe sa mearga.Evolutia motricitatii pune n evidenta si un nceput de reglare a miscarilor, initial prin sensibilitate kinestezica, asociata mai trziu cu sensibilitate vizuala, auditiva, olfactiva, pentru ca n final acest reglaj sa ajunga la unul de tip perceptiv.Dezvoltarea treptata a grupelor musculare va sustine kinestezia manuala si cea de automiscare.15.Dezv. limbajului sugarului Reprezinta o dimensiune esentiala a adaptarii, fiind implicat n ntreaga viata psihica a copilului.Prin dobndirea limbajului, copilul devine o concretizare pentru ceea ce este specific fiintei umane.Limbajul se construieste avnd urmatoarele surse:a) sursa generala n genomul speciei umane se afla coduri genetice care nca din etapa prenatala sprijina dezvoltarea aparatului fonator, a zonelor corticale, asigurnd semnificatia cuvintelor si a structurilor verbale;b) sursa sociala dupa nastere este puternic influentat de comunicarea cu cei din jur, de specificul limbii vorbite. n primele saptamni de viata copilul (chiar si cel entrofic, care doarme si suge normal) nu se manifesta prea mult. Apar stari de agitatie si un tipat anume.La 3-4 saptamni apare zmbetul ca expresie a comunicarii nonverbale (CNV) care are un continut ntarit de legatura vizuala stabilita cu cei din jur.Aproximativ la 2 luni copilul ncepe sa emita sunete care sunt foarte apropiate de sunetele limbii.Comunicarea nonverbala evolueaza spre reactii de vocalizare sau de gngurit, care apar catre sfrsitul lunii a II-a. Gnguritul consta n emisia unor vocale, consoane cu ncercari foarte simple de articulare, dupa 4 luni.Aceste sunete reprezinta un exercitiu reflex, dovada ca toti copiii gnguresc la fel. Gnguritul reprezinta materia prima a vorbirii, asigura baza organica pentru asimilarea limbajului.O faza superioara a gnguritului este lalatuirea (repetarea de silabe). ncepe n jurul vrstei de 5 luni. Cam la aceeasi vrsta apare fenomenul de autoascultare (emisie de sunete ascultate de copil). Este un fenomen care consolideaza feed-back-ul dintre aparatul fonator si auz.n jurul vrstei de 6 luni emisia sunetelor este declansata si chiar ntarita de contextul social.Spre sfrsitul lunii a 10-a apar primele cuvinte care sunt cuvinte-propozitii sau holofraze.Daca n familie comunicarea verbala este redusa, se mbogateste comunicarea nonverbala si scade competenta (capacitatea copilului de decodificare a limbajului adult).Dupa vrsta de 6 luni comunicarea parcurge urmatoarele etape:- direct-direct (ex. adultul i ntinde copilului un obiect si acesta l apuca cu mna);- verbal-direct (ex. adultul emite o anume stimulare verbala iar copilul ntoarce capul, l priveste );- direct-verbal (ex. adultul i prezinta un obiect si copilul l denumeste n limbajul sau);- verbal-verbal (schimb de mesaje verbale ntre adult si copil).16.Dezv. intelectului senzorio-motor Psihologia genetica delimiteaza 3 momente si anume:1. repetarea actelor si miscarilor pentru a obtine efectul dorit (loveste jucaria pentru a auzi sunetele, plnge pentru a primi biberonul sau pentru a fi luat n brate);2. folosirea unor miscari, ca mijloc, n raport cu un scop (se ascunde pentru a produce placere celor din jur);3. spre sfrsitul perioadei poate executa o miscare, adaugnd unele modificari la ceea ce stia pentru a solutiona ceva.Copilul stabileste noi relatii cu obiectul, cu obstacolele, ceea ce exprima inteligenta senzorio-motorie.Jean Piaget descrie conduitele:a) conduita suportului (9 luni) daca se flutura o batista deasupra fetei copilului, dupa ce el ncearca sa apuce batista de cteva ori, se opreste la un moment dat si apuca mna care misca batista. Mna este suportul;b) conduita sforii (11 luni) consta n ridicarea jucariei ce atrna de o sfoara pe mnerul unui fotoliu, dupa ce ncearca sa ajunga la jucarie prin apucare, nereusind, va apuca sfoara;c) conduita bastonului se foloseste de baston pentru a-si apropia o jucarie aflata la distanta de el.- rezolva anumite probleme printr-o inteligenta practica;- apar si unele intentionalitati (si pune fularul, se ncalta sa plece, deschide usa);- este necesar ca copilul sa se implice n actiuni directe cu obiectele (apucare, mnuire etc.) ntruct astfel se vor forma schemele senzorio-motorii, un fel de reprezentari a caror secventa actionala nu e prezenta.Schemele senzorio-motorii prin extinderea lor la alte situatii si probleme vor sta la baza formarii actiunilor mintale.17.Dezv. conduitelor afective la sugar, relatia de atasament parinti-copii Afectivitatea este puternic polarizata.Trairile negative, neplacute generate de satisfacerea trebuintelor fundamentale (foame, somn) sunt mai numeroase n primele 3 luni n raport cu cele pozitive.ncepnd cu vrsta de 3 luni cnd se consolideaza apucarea obiectelor, apar raspunsuri afective (bucurie la apropierea mamei).Pe la 5 luni apar reactii emotionale de frica, furie, se ncrunta, tipa, ncepe sa gesticuleze.Reactiile emotive de bucurie, placere se manifesta prin miscarea minilor, a picioarelor, prin strigate scurte, prin gngurit. Rsul apare ceva mai trziu si este mai rar.Bucuria de sine sau mnia apare n jurul vrstei de 8 luni, este legata de activitatea copilului, de succesul sau.Spre sfrsitul primelor 9 luni apar manifestari de tandrete, de afectiune fata de adulti.Pedagogic trebuie sa se retina ca dragostea care al nconjoara l nvata pe copil sa iubeasca pe altii. Chiar mai mult, dragostea i face sa se simta ca sunt cineva, le va dezvolta o atitudine fata de sine, componenta esentiala a sentimentului de siguranta, de ncredere.Afectivitatea sta la baza sociabilitatii exprimata n diferite manifestari.Atentia copilului se ndreapta, de obicei, catre o singura persoana iar de cele mai mult ori aceasta este mama.Teoria lui Bowlby subliniaza ca monotropia atasamentul fata de o singura persoana, de obicei de sex feminin este sursa de siguranta si de formare a altor tipuri de comportamente. Daca monotropia sufera, se ntrerupe, daca este despartit de mama, copilul va avea afectivitatea zdruncinata serios.Astfel, teoria privarii materne a lui John Bowlby subliniaza ca este esentiala legatura mama-copil n primii 5 ani de viata.Cu privire la anxietate, fenomen prezent n viata sugarului, studiile lui John Bowlby (1973,1980) identifica mai multe stadii:- stadiul protestului generat de despartirea de parinti, care va produce suferinta iar aceasta se transforma n revolta;- stadiul dispersarii daca se prelungeste despartirea, revolta atrage depresie, iar aceasta l descurajeaza;- stadiul detasarii copilul ncearca sa se mpace cu ofertele afective, sociale care i se ofera.18.Varsta anteprescolara 1-3 ani, achizitii psihice dominante, cresterea si dezvoltarea psihol. regimul de viata 1. ACHIZITII DOMINANTE1. Dezvoltarea capacitatii de autodeplasare. Este si motivul pentru care unii psihologi apreciaza ca este stadiul fiintei tropaitoare;2. Achizitia limbajului si placerea comunicarii;3. Dezvoltarea inteligentei simbolice sau preconceptuale;4. Debutul constiintei de sine.2. REGIMUL DE VIATASe diminueaza numarul orelor de somn, copilului fiindu-i suficiente aproximativ 12 ore. Organismul are nevoie si de somnul de dupa-amiaza (1 1 h). La 1 an 14/15 ore iar la 3 ani 11/12 ore.Alimentatia suporta modificari pentru ca la nceputul vrstei se ntrerupe hrana cu lapte matern. Este necesar sa se asigure produse lactate, fructe, legume.nvatarea mersului si a comunicarii verbale constituie baza experientei de viata a copilului care are urmatoarele particularitati:- este dominata de trebuinta de actiune (fac eu, face baiatu etc.).Peste planul actiunii efectuate se va suprapune treptat acela al actiunii vorbite, povestite. Fiinta ce tropaieste (n limba engleza to toddle = a merge cu pasi marunti) devine treptat fiinta ce trancaneste (Paul Osterrieth).- are un pronuntat rol formativ prin implicarea si autoimplicarea copilului n mnuirea obiectelor (se dezvolta spiritul de observatie);- un nceput de independenta n autoservire (igiena personala);- ncepe sa se familiarizeze cu permitivitati si interdictii n familie, n viata de leagan;- organismul traverseaza bolile specifice primei copilarii (pojar, rujeola etc.), care i vor asigura imunitatea;- creste nervozitatea daca este neglijat de adult, daca i apar dintii sau daca traverseaza anumite momente maladive.Substadiile anteprescolaritatii (primei copilarii)I. de la 12-18 luni consolidarea mersului, este pronuntata tendinta de explorare prin vaz si actiune a mediului (cauta, trage fata de masa);II. de la 18-28 luni pronuntata dezvoltare a comunicarii verbale; diminuarea nervozitatii mersului si actiunii cu ncercari de subordonare a acestora, mplinirii unor dorinte;III. de la 28-36 luni devine preocupat de joc, de aprecierea celorlalti.3. CRESTEREA SI DEZVOLTAREA FIZICARitmul de crestere este foarte intens, putin ncetinit spre finalul etapei.Daca la 1 an greutatea copilului este n medie de 9.300g, la 3 ani ajunge la 14.000g, iar talia creste de la 74cm la 92cm.Ritmul de crestere al diferitelor parti, organe este inegal. Copilul, disproportionat dezvoltat n raport cu corpul, n perioada anterioara, ncepe sa se proportioneze. Daca la 1 an capul reprezinta 1/3 din statura corpului, la 3 ani este a -a parte din corp si abia la 8 ani va deveni mai proportionat, ajungnd la 1/6. este o adevarata explozie a miscarilor (deschide sertare, rasfoieste carti etc.).Se intensifica procesul de osificatie la nivelul coloanei vertebrale, al cutiei craniene, al oaselor membrelor.Pna la 3 ani se completeaza dentitia. Masticatia devine curenta. Sistemul nervos si mbogateste ramificatiile dendritelor iar circumvolutiunile se adncesc. Se intensifica functia analitico-sintetica, integrativa si de stereotipizare a scoartei cerebrale.Predomina excitatia n raport cu inhibitia.Se constata posibilitati crescute de organizare si ierarhizare a conexiunilor nervoase; se dezvolta forme de inhibitie conditionata (oprire, amnare a unui comportament).Oboseala se instaleaza usor. Este evidenta n jurul orei 11:30 si dupa amiaza dupa ora 17:00.Aceste caracteristici duc pe de o parte la cresterea rezistentei organismului, iar pe de alta parte la epuizarea fizica, nervoasa, de unde si nevoia de sprijin (cer sa fie luati n brate).19.Specificul perceptiei si al reprezentarii la 1-3 ani Implicarea vazului contribuie la claritatea si discriminarea imaginii perceptive, mai ales fata de lucrurile din mediul familial.Se dezvolta mecanismele constantei de marime, de identificare a sunetelor.Copilul traieste anumite reusite privind localizarea sursei sonore si identificarea vocii.Apare un nceput al dezvoltarii auzului fonematic sprijinit de comunicarea cu cei din jur.Creste receptivitatea fata de sunetele muzicale, prefera liniile melodice ritmate. Pe la 18 luni se semnaleaza chiar o conduita de cautare a unui mediu stimulativ sonor.Cstigul de mobilitate sustine mbogatirea repertoriului de cunoastere senzoriala exprimat n conduita de explorare a mediului prin implicarea minilor n manipularea obiectelor, conduita coordonata de vaz.Reprezentarea debuteaza n jurul vrstei de 1 - 1 an si 8 luni cnd are loc o trecere de la tatonari bazate pe fel de fel de combinatii de miscari concrete la gasirea unor solutii care apar inventate naintea actiunii ca atare.Trecerea de la planul motor si gestual la cel al reprezentarii este si mai evidenta n imitatie, care este de fapt o reprezentare prin actiune pentru ca imaginea este jucata concret nainte de a fi gndita. Prin acestea copilul dezvolta jocul simbolic dominat de caracteristica de a face ca si cum (simuleaza ca doarme pe un ziar care tine loc de perna etc). e un nceput de nvatare sociala (imita ca citeste ziarul).Reprezentarea l ajuta sa adapteze prin gest, realitatea la persoana sa, practic o transforma, face din ea ceva ce nu exista, de aceea lumea n care traieste este pentru anteprescolar o lume imaginara n care totul este posibil (animalele gndesc, rd etc.).Copilul si reprezinta situatiile jucndu-le, sau retraieste evenimentele deja traite (culcat pe masa si lund o tinuta nemiscata imita rata moarta, imita zgomotul motorului miscnd pe covor o cutie de carton asa cum tatal conduce masina).Reprezentarile, desi au un grad scazut de generalitate, au un rol important n construirea planului mintal intern.Urmarind reprezentarile n desenul copiilor identificam 2 momente:1. Al realismului fortuit (copilul traseaza cu creionul mai multe linii, haotic, dar pretinde ca a desenat ceva;2. Un moment al realismului neizbutit cnd face fel de fel de mzgaleli, doreste sa deseneze o anume imagine, nu reuseste, ncearca sa descrie intentia.20.Specificul si evolutia gandirii in perioada prescolara Principalele caracteristici ale gndirii- La 2 ani surprinde caracterul magic consta n asimilarea lumii la puterea magica a propriilor tipete, cuvinte. Prin acestea vrea sa obtina totul.- Caracterul egocentric copilul se afla n centrul mediului. Totul se nvrte n jurul sau. Reduce totul la Eu. Este firesc pentru ca nu are alta experienta dect a sa. Nu concepe dect punctul sau de vedere;- Caracterul precauzal ntrebarile de ce? sau la ce foloseste? (de tip finalist) si jocul simbolic;- Caracterul animist exprimat n tendinta de a atribui obiectelor din jur ceea ce i este lui specific ca fiinta vie (sa vorbeasca, sa simta etc.); Dupa Jean Piaget precauzalitatea, alaturi de jocul simbolic l descrie pe copil n stadiul inteligentei preoperatorii ce continua pna n jurul vrstei de 7-8 ani.- Caracter operativ (dupa H, Wallon) primeaza satisfactia, nu ratiunea, adica ceea ce satisface dorintele sale.ntlnim la aceasta vrsta:- rationamentul transductiv (STERN) de la particular la particular, pe baza analogiilor. Leaga preconceptele ntre ele (ex. un copil de 2,10 ani doreste portocale. Cum nu se gasesc, i se spune ca portocalele sunt nca verzi. Bnd ceaiul de musetel, copilul spune: Musetelul nu e verde, s-a facut galben. Da-mi portocale.). deci, copilul leaga, justapune lucrurile ntre ele dupa logica lui.- rationamentul pe baza de analogie este imperfect, copilul este impresionat doar de unele asemanari pe baza carora atribuie si altor obiecte nsusirile respective.21.Particularitatile dezvoltarii limbajului n procesul nsusirii limbajului participa 3 componente:1. componenta senzorio-motorie pe la 3 luni ncepe sa repete sunete pe care la va modifica, le va modula. Copilul se joaca cu vocea, asa cum se joaca cu minile. Pe la luna a 8-a ncepe sa imite modele sonore, apar onomatopeele.2. componenta intelectuala cuvintele emise de adult, pe masura repetarii se integreaza n situatii, devin evocatoare, reprezentante pentru situatiile n care au fost emise de adult. Aceasta se ntmpla ncepnd cu sfrsitul primului an, cnd apare un fel de ntelegere globala a realitatii, care precede capacitatea copilului de a vorbi;3. componenta afectiva este data de sentimentul de dragoste al mamei fata de copil pe de o parte si de tonalitatea emotionala a reactiilor vocale ale copilului. Este o contopire afectiva a mamei si copilului, ntr-un joc n care si vorbesc si se imita unul pe celalalt.n evolutia limbajului se contureaza mai multe etape:1. etapa cuvntului fraza (1 - 1 ani) cuvintele exprima o mare ncarcatura afectiva si informationala. Acelasi cuvnt este folosit pentru situatii diferite si nu are ntotdeauna aceeasi valoare;2. etapa pre-fraza reprezentata prin 2 si apoi 3 cuvinte, ordonate mai ales dupa importanta lor afectiva; ncepe pe la 18 luni; se contureaza vrsta ntrebarilor. Cnd ntreaba asta ce este? numele si obiectul sunt totuna pentru copil, este expresia nevoii de orientare. Indica mai mult actiuni posibile dect obiecte.3. etapa preconceptelor (2-4 ani) Cuvntul se situeaza la jumatatea drumului ntre simbolul personal si conceptul generic la care va ajunge mai trziu. Vaznd n diferite rnduri mere diferite, el va spune de fiecare data marul ca si cum ntotdeauna este acelasi mar si nu de fiecare data un mar pentru ca este un articol diferit din aceeasi clasa de obiecte. 4. etapa frazei gramaticale n care exprima judecati, relatii, notiuni. Apare la nceputul celui de al 3-lea an. Pa-pa nseamna mi este foame, tai-tai nseamna vreaergem. Apoi ea se apropie de poveste. Copilul se identifica pe sine la persoana a III-a. Pe sine se priveste din exterior.5. etapa diferentierii formelor gramaticale ndeosebi a pronumelui personal, persoana I dovada a aparitiei constiintei de sine.n jurul vrstei de 3 ani debuteaza cea de a II-a vrsta a ntrebarilor. Copilul nu urmareste sa cunoasca att numele obiectelor ct ratiunea lor de a fi. Este vrsta lui pentru ce?, de ce?, la ce e bun?. Apare si o perspectiva finalista cu functii intelectuale si afective.Cuvntul exprima actiunea. Este un fel de umbra a ei, pe copil nu-l intereseaza daca este ascultat, el vorbeste chiar si atunci cnd este singur.Treptat acest monolog se interiorizeaza, se desprinde de actiune, pe care o va putea precede si chiar conduce, astfel el contribuie la structurarea gndirii.Limbajul este, totodata si un element esential de socializare prin notiunile vehiculate si prin schimburile de intentii, gnduri, expresii.22.Particularitatile dezvoltarii afectivitatii Starea de confort psihic este cel mai important suport pentru dezvoltarea afectivitatii care este prezenta n maturizarea motorie, n aparitia reprezentarii, simbolismului, n evolutia limbajului.La 1 ani si exprima puternic impresionabilitatea, intuieste bucuria sau tristetea mamei. Reactioneaza la o melodie vesela prin gestica.La 2 ani atasamentul fata de mama este foarte puternic, gesticuleaza bogat, att la apropierea ct si la departarea de mama. Este mult mai temperat fata de tata.Se mbogateste gama emotiilor pozitive si negative. ncepe o oarecare organizare a lor, adica sa aiba o numita cauza, o orientare anume spre peroane, jucarii, alte obiecte.ncep trairile afective sa se desprinda de momentan si sa capete un caracter generalizat.Apare o nevoie evidenta de a fi iubit de cei di jur, ncearca sa se alinte si sa se faca placut, mai ales prin imitatie.si face loc fenomenul de compensare afectiva (n loc sa tipe, se poate descarca lovind cu furie scaunul, sau se cearta cu papusa preferata spunndu-i necazul sau, adresndu-i epitete care n alte ocazii le-a primit el).Dupa unii autori anxietatea este un fenomen dominant, resimtita din cauza actiunii stimulilor externi, de teama de a pierde sprijinul matern, de interdictii, obligatii, de unele aprecieri sau experiente devalorizate, de unele contradictii care apar n comportamentul adultului.La sfrsitul perioadei, anxietatea poate lua forma unei crize afective n fata constrngerilor adultului.Se manifesta prin plns violent, tipat, batut din picioare. Este si expresia dorintei de a face ceva, de a se autoafirma.Adultul, fata de asemenea reactii nu trebuie sa insiste impunndu-si punctul de vedere ci sa-i distraga atentia si sa-l orienteze spre altceva. Altfel degenereaza n care pe care dominator pentru amndoi, adult si copil.Starile afective tensionate pot mbolnavi copilul, i creeaza voma, insomnie.Opus negativismului, apare cooperarea cu adultul, bazata pe o oarecare ntelegere, disciplinare si chiar interiorizare a unor reactii (daca se apropie de aragaz, de priza, spune singur nu, nu).Afectivitatea este implicata si n dezvoltarea ncrederii n sine.Pentru a dobndi ncredere n el sunt periculoase 2 tipuri de atitudini ale acestuia fata de copil:- retragerea iubirii (daca nu taci, mama nu te mai iubeste);- toleranta excesiva sau lipsa de interes.24.Varsta prescolara. Substadii. Principalele schimbari anatomo morfologice, regimul de viata 1. ACHIZITII DOMINANTE1. Dezvoltarea deosebita a capacitatilor senzoriale si motrice;2. mbogatirea proceselor cognitiv-logice sustinute de utilizarea integratorilor verbali (pasari, flori, fructe etc.);3. Exprimarea capacitatilor creative n plan verbal, artistic si prin roluri comportamentale;4. Dezvoltarea constiintei de sine, a autonomiei si a capacitatii adaptative.2. SCHIMBARI ANATOMO-MORFOLOGICEntre 3-6/7 ani copilul creste n naltime de la aproximativ 92cm la 116cm iar n greutate de la 14kg la 22kg, fara ca ritmul sa fie uniform. Evolutia este dependenta att de programul ereditar ct si de alimentatie, starea de sanatate, conditii stimulative de mediu.Cresterea si dezvoltarea sunt inegale pentru diferite parti al corpului, de unde o oarecare disproportie ntre marimea capului, care reprezinta 1/6 din corp la sfrsitul perioadei si membrele inferioare, relativ scurte, din are cauza copilul si pierde usor echilibrul, cade adeseori.Continua procesul de osificare ndeosebi la nivelul vertebrelor. Creste rezistenta generala a coloanei vertebrale desi se poate deforma relativ usor.Si la nivelul sistemului muscular dezvoltarea este inegala, muschii lungi ai membrelor superioare si inferioare cunosc un ritm mai intens de evolutie dect muschii rotunzi, scurti. Este si motivul pentru care prescolaritatea a fost numita vrsta gratiei.n plan endocrin glandele tiroida si hipofiza si intensifica functiile iar cea a timusului devine mai lenta.n privinta sistemului nervos, celulele se diferentiaza, si perfectioneaza functiile, se diferentiaza zona motrica de cea verbala, se schimba raportul de forte dintre sistemul nervos periferic si sistemul nervos central, ultimul dobndind un rol tot mai mare.Urmare acestui fapt creste posibilitatea de formare a reflexelor conditionate, de control a activitatii.De asemenea devin posibile anumite forme ale inhibitiei conditionate, anume inhibitia de diferentiere si, respectiv cea de a doua, de ntrziere, implicate n perceptie si n aparitia vointei.3. REGIMUL DE VIATAAlimentatia se nscrie ntr-un program n care trebuie sa se asigure 3 mese principale si 2 gustari, creste consistenta micului dejun si a cinei.Are loc un nceput de culturalizare a alimentatiei dar si a altor conduite legate de igiena, mbracat, de folosirea tacmurilor, etc.Timpul de somn este de 10+11 ore la care se adauga 1 1 ore dupa amiaza. Unii accepta greu sa se culce , prefera comunicarea cu cei din jur.ncepe sa interactioneze cu vecinii, cu alti copii, cu educatoarea si sa preia de la acestia anumite experiente, mai ales n planul deprinderilor de autoservire.Toate acestea angajeaza capacitatile sale de adaptare.Jocul l acapareaza, reprezinta activitatea dominanta si treptat ncepe sa se coreleze, mai ales n gradinita, cu unele sarcini instructiv-educative.4. STADIILE PRESCOLARITATIISubstadiul prescolarului mic (3-4 ani) se caracterizeaza prin:- dificultati de adaptare la mediul gradinitei, datorita faptului ca este nca n mare masura dependent de adult;- prescolarul este egocentric, instabil motric, afectiv, apar primele forme ale crizei de prestigiu;- principala forma de activitate este jocul de manipulare combinat cu cteva forme de activitate sistematica, scurte ca durata si relatii simple prin continut.Substadiul prescolarului mijlociu (4-5 ani):- dificultatile de adaptare la programul gradinitei se diminueaza, de la 9-10saptamni n substadiul anterior la 3-4 saptamni;- miscarea si manipularea obiectelor mbogatesc perceptia si suportul intuitiv al operatiilor gndirii;- prescolarul mijlociu este preocupat de descoperirea realitatii externe;- apar modalitati psihocomportamentale noi: limbajul intern, caracterul voluntar al majoritatii proceselor psihice, deci un nceput de organizare a vointei;- jocurile ncep sa aiba un caracter colectiv;- apare debutul identificarii cu grupul educativ din care face parte (sala mea de grupa, gradinita mea).Substadiul prescolarului mare (5-6/7 ani):- creste capacitatea de ntelegere a situatiilor si cauzelor acestora;- apar conduite bazate pe retinerea reactiilor imediate;- pe lnga activitatea de joc care continua sa detina ponderea n program creste numarul activitatilor cu rol pregatitor pentru viata de scolar;- viata psihica este ndreptata spre perceperea intentionata, pe procedee de retinere, de asociere a datelor. Apar forme evoluate de simbolizare n care intervin integratori verbali. Este o simbolistica infantila cu o ncarcatura afectiva mult mai accentuata dect intelectuala.25.Specif. activitatii senzorial perceptive si reprezentative Prescolaritatea aduce cu sine o extensie a spatiului de cunoastere, prin trecerea de la cel familial la gradinita, la locurile din fata casei, a cartierului, a magazinelor etc, spatiu ce i va oferi si posibilitatea cunoasterii unor noi obiecte care i vor trezi curiozitatea, care capata un statut similar cu cel al jocului.Sensibilitatea tactila devine o sursa frecventa de informatii care sustine si completeaza vazul si auzul. Prescolarul devine interesat de denumirea camerelor, a mobilierului, de specificul unor activitati (librarie, posta, dispensar etc.), de identificarea unor persoane cu care comunica.Experienta se mbogateste cu primele generalizari de cantitate (mult, putin, deloc), de marime (lung, lat), spatiale (deasupra, dedesubt, aproape, departe), cu relatii parte-ntreg (mai mult, mai putin, tot) etc. Toate acestea vor sustine dezvoltarea constantelor perceptive de forma, de marime, de culoare, care se vor fixa prin verbalizare (dreapta, stnga, n fata, n spate, mai usor, mai greu etc.).Sensibilitatea auditiva devine de 2 ori mai fina dect n stadiul anterior. Dezvoltarea auzului fonematic ca baza pentru nsusirea limbii vorbite necesita exercitii speciale care trebuie sa angajeze structurile analitico-sintetice ale scoartei ca si resursele articulatorii.Auzul muzical trebuie stimulat, prescolarii fiind capabili nu numai sa asculte ci sa si interpreteze.ncep sa nvete repere pentru identificarea zilelor saptamnii, a anotimpurilor, sa se orienteze dupa ceas.Perceptia marimii obiectelor ramne nca imprecisa. Actiunea cu obiectele ajuta la elaborarea reprezentarilor reproductiv-statice. Imaginile reproductive cinetice sunt nca imprecise, rigide, neadecvate chiar. Aceasta pentru ca redarea miscarii este dificila, antreneaza si operativitatea gndirii.Imaginile de transformare sunt si mai complexe. Ramn ncarcate de ceea ce l fascineaza pe copil (ex. un arc de cerc pe care copiii trebuie sa l destinda, majoritatea l subestimeaza afirmnd ca devine mai mic).Reprezentarile fotografice evidentiaza inabilitate n pozitionarea elementelor, n urmarirea succesiunii, a proportiilor. Copilul opereaza pe secvente, nu respecta proportiile.La 3 ani, prescolarul distinge: spatiul casei, spatiul strazii, chiar poate raporta unul la celalalt, dar distinge greu spatiul de obiectele care l populeaza. De aceea psihologii vorbesc despre un spatiu obiectiv.Dar exista si spatii goale n gradinita: curtea si foaia de hrtie, de desen.Si desenul copiilor reprezinta o abatere de la model. Copilul deseneaza ceea ce stie, nu ceea ce vede. n schimb, desenul lasa o impresie sincera, expresiva, reda o perceptie vie (realismul intelectual).Modelajul, prin reflexiunea copilului pentru a reda un volum sau pentru a l transpune pe suprafata plana reprezinta o modalitate deosebit de eficienta n aprofundarea perceptiei, a imaginii nregistrate de amintire.26.Caracteristicile gandirii prescolarului Copilul poate gndi ceea ce percepe, ceea ce a perceput. Aceasta afirmatie este dependenta de reprezentarea elementului perceput. Gndirea prescolarului se desfasoara n contexte concrete raspunznd att trebuintelor sale de adaptare, de depasire a obstacolelor, dar si dorintei de a afla ceea ce l atrage. Astfel gndirea si mentine caracterul situativ.Gndirea este preconceptuala sau cvasiconceptuala ntruct opereaza cu notiuni care nu sunt absolut individualizate dar nici notiuni generale (ex. cnd pronunta cuvntul masina nu se limiteaza numai la masina familiei sale dar nici la notiunea absoluta prin care desemneaza o anumita categorie de obiecte).Este o gndire preoperationala pe baza careia prescolarul reuseste sa realizeze scrieri, clasificari (n sarcini simple) pe suportul unor criterii practice (forma, culoare, functionalitate).Dorinta de a sesiza relatiile este desprinsa si din frecventa ntrebarilor de ce?, alaturi de care apar ntrebari referitoare la nsusirile social-functionale ale obiectelor de tipul la ce folosesc?, sau ce fac oamenii cu?.De ce -urile ilustreaza existenta unei gndiri precauzale, aflata ntre cauza eficienta si cauza propriu-zisa. Este un nod de mediere a copilului care pentru el reprezinta o explicatie finalista iar pentru adult doar una ntmplatoare.Trecerea de la precauzalitate la cauzalitate se va face treptat prin asimilarea operatiilor, acestea fiind coordonari generale ale actiunilor.Confuzia dintre Eu-lume transpune n caracterul animist, atribuind lucrurilor propriile nsusiri. Aproape totul este nsufletit, nzestrat cu inteligenta (soarele, luna, norii, radioul etc.).Adultul este vazut ca un magician care poate rezolva orice pentru ca el doar vede ca apasa pe buton si se face lumina, ntuneric, curge apa la robinet, l vindeca daca i este rau. Principalele tipuri de rationament utilizate sunt:- rationamentul transductiv (particular-particular);- rationamentul prin analogie;- rationamentul inductiv.27.Particularitatile limbajului Desi prescolarul poate sustine o conversatie, totusi limbajul acestuia se deosebeste de cel al adultului prin:a) structura gramaticala n utilizarea verbelor cel mai bine se fixeaza timpul prezent care se extinde si asupra celorlalte timpuri;b) structura limbajului este legata de situatii particulare, are caracter situativ. Treptat se face trecerea spre limbajul contextual, cnd trece la monolog si ncepe sa povesteasca ce a vazut, ce a auzit. Cele 2 forme initial coexista, pentru ca la 6 ani sa se diminueze caracterul situativ;c) pronuntie imperfecta mai ales la nceputul prescolaritatii. Sunt posibile omisiuni, substituiri, inversiuni de sunete (s si j nlocuite cu s si z zoc n loc de joc, r cu l lde n loc de rde).Principalele functii ale limbajului:- mbogateste si fixeaza experienta cognitiva;- organizeaza activitatea (ex. cnd deseneaza, exprima intentii, exclamatii, face aprecieri).Semnificative progrese sunt semnalate si n privinta volumului vocabularului. Principalele valori extensive sunt:- la 3 ani vocabularul contine maxim aproximativ 1.000 cuvinte, minim 400;- la 6 ani vocabularul contine maxim aproximativ 2.500 cuvinte, minim 1.500.Se mentin diferente ntre vocabularul activ (cel utilizat, valorificat n performanta) si cel pasiv (doar nteles si implicat n competenta lingvistica).Se mbogateste competenta lingvistica (ntelege ceea ce i se comunica) si performanta lingvistica (exprima capacitatea de a comunica efectiv).Limbajul dobndeste capacitate generativa, copiii reusind sa integreze un cuvnt nou nsusit n numeroase alte combinatii verbale (ex. am fulgilit, am mpungit cu acul n loce am cusut, eu sunteam, urlaret pentru cel ce plnge).Referitor la structurile verbale construite de copil se remarca:- n comunicarea cu mama apare forma cea mai libera si expresiva ca topica, sunt prezente constructii eliptice;- n comunicarea cu ceilalti copii apar diferente, prescolarul mare impunndu-se prin propozitii bogate, cu unele adjective;- comunicarea cu educatoarea evolueaza de la reticenta la articularea unor propozitii complete, cu tendinta de a se nscrie n unele scheme, sau n cliseele verbale.28.Dezvoltarea memoriei, imaginatiei si atentiei Alaturi de memorarea involuntara se dezvolta cea voluntara, intentionata chiar daca ntelesul nu este dobndit n totalitate si actioneaza pe baza memorarii mecanice. Continutul memoriei este divers: experienta explorarilor perceptive, dialogul, miscarile, trairile afective dar si povesti, poezii, reguli de conduita. Este o memorie concreta prin excelenta. Continutul l atrage prin tonalitate, ritm, caracter, morala.Apar si unele procedee specifice memorarii precum repetarea.Cu privire la nsusirile memoriei: volumul creste sesizabil iar n privinta pastrarii, la 45 ani anumite evenimente sunt redate dupa cteva luni. ncepe sa apara memoria de lunga durata si se fundamenteaza amintirile, legate de momente deosebite, cu ncarcatura afectiva.La prescolarii mici si mijlocii, un fenomen specific este reminiscenta. Daca participa la un eveniment deosebit si imediat dupa ce a avut loc sunt ntrebati ce au retinut, nu pot relata nimic, n schimb, n zilele urmatoare pot oferi chiar amanunte.Impresioneaza amploarea, bogatia vietii imaginative dar si rapiditatea, usurinta cu care trece din planul realitatii n cel al fictiunii.Se apreciaza ca daca afectivitatea este motorul activitatii copilului, imaginatia este mijlocul, calea, metoda de realizare a ei.Imaginatia reproductiva este antrenata n ascultarea povestirilor si n reproducerea lor. La prescolarul mare mecanismele sunt mai elaborate, reconstituie mintal, relativ usor, cele ascultate si tinde sa adapteze continutul povestirilor si la alte coordonate spatio-temporale.Imaginatia creatoare se exprima n desen, modelaj, constructii.Abia pe la 4 ani desenul se organizeaza n jurul unei teme, coloritul este sincer, apar unele preocupari privind proportiile.ncep sa abordeze desenul figurii umane, a casei, florilor. Apar si unele clisee de redare.Nu pot desprinde nca elementele caracteristice. Povestile, povestirile pe care le inventeaza dovedesc cea mai libera putere de combinare imaginativa.Se manifesta foarte activ atentia involuntara datorita activitatii sale de orientare, explorare (fiinta scotocitoare). La nceputul stadiului, atentia voluntara se orienteaza asupra obiectelor din spatiul imediat iar mai trziu asupra a ceea ce face adultul (ex. le studiaza ticurile si apoi i imita).Se mareste volumul atentiei, prescolarul fiind capabil sa cuprinda 4 obiecte.Concentrarea si stabilitatea daca la 3-4 ani sunt doar de 12 minute, la prescolarul mare ajung la 20-25 minute (ex. desen, activitati grafice).Posibilitatea de a orienta atentia si de a deveni voluntara se face prin cuvnt (functia reglatoare a limbajului extern). Totusi predomina atentia involuntara, de aceea pot fi usor distrasi.Se pun 2 probleme: trezirea atentiei involuntare si mentinerea atentiei voluntare pentru o perioada ct mai mare.28.Dezvoltarea memoriei, imaginatiei si atentiei Alaturi de memorarea involuntara se dezvolta cea voluntara, intentionata chiar daca ntelesul nu este dobndit n totalitate si actioneaza pe baza memorarii mecanice. Continutul memoriei este divers: experienta explorarilor perceptive, dialogul, miscarile, trairile afective dar si povesti, poezii, reguli de conduita. Este o memorie concreta prin excelenta. Continutul l atrage prin tonalitate, ritm, caracter, morala.Apar si unele procedee specifice memorarii precum repetarea.Cu privire la nsusirile memoriei: volumul creste sesizabil iar n privinta pastrarii, la 45 ani anumite evenimente sunt redate dupa cteva luni. ncepe sa apara memoria de lunga durata si se fundamenteaza amintirile, legate de momente deosebite, cu ncarcatura afectiva.La prescolarii mici si mijlocii, un fenomen specific este reminiscenta. Daca participa la un eveniment deosebit si imediat dupa ce a avut loc sunt ntrebati ce au retinut, nu pot relata nimic, n schimb, n zilele urmatoare pot oferi chiar amanunte.Impresioneaza amploarea, bogatia vietii imaginative dar si rapiditatea, usurinta cu care trece din planul realitatii n cel al fictiunii.Se apreciaza ca daca afectivitatea este motorul activitatii copilului, imaginatia este mijlocul, calea, metoda de realizare a ei.Imaginatia reproductiva este antrenata n ascultarea povestirilor si n reproducerea lor. La prescolarul mare mecanismele sunt mai elaborate, reconstituie mintal, relativ usor, cele ascultate si tinde sa adapteze continutul povestirilor si la alte coordonate spatio-temporale.Imaginatia creatoare se exprima n desen, modelaj, constructii.Abia pe la 4 ani desenul se organizeaza n jurul unei teme, coloritul este sincer, apar unele preocupari privind proportiile.ncep sa abordeze desenul figurii umane, a casei, florilor. Apar si unele clisee de redare.Nu pot desprinde nca elementele caracteristice. Povestile, povestirile pe care le inventeaza dovedesc cea mai libera putere de combinare imaginativa.Se manifesta foarte activ atentia involuntara datorita activitatii sale de orientare, explorare (fiinta scotocitoare). La nceputul stadiului, atentia voluntara se orienteaza asupra obiectelor din spatiul imediat iar mai trziu asupra a ceea ce face adultul (ex. le studiaza ticurile si apoi i imita).Se mareste volumul atentiei, prescolarul fiind capabil sa cuprinda 4 obiecte.Concentrarea si stabilitatea daca la 3-4 ani sunt doar de 12 minute, la prescolarul mare ajung la 20-25 minute (ex. desen, activitati grafice).Posibilitatea de a orienta atentia si de a deveni voluntara se face prin cuvnt (functia reglatoare a limbajului extern). Totusi predomina atentia involuntara, de aceea pot fi usor distrasi.Se pun 2 probleme: trezirea atentiei involuntare si mentinerea atentiei voluntare pentru o perioada ct mai mare.30.Personalitatea prescolarului si expansiunea acestuia prin joc Prescolaritatea este perioada formarii initiale a personalitatii, a aparitiei primelor relatii si atitudini care constituie un nivel superior de organizare a vietii psihice.Organizarea si relativa stabilizare a comportamentelor sunt posibile datorita modificarilor esentiale care se produc n structura activitatii psihice. Cele mai semnificative elemente ale activitatii care suporta modificari sunt motivele, dar ele nca nu sunt constientizate si ierarhizate n motive esentiale si neesentiale, mai ales la vrsta prescolar mica.Treptat, se supun unui proces de ierarhizare, astfel el poate efectua chiar o activitate neinteresanta daca i se cere, daca i se ofera jucaria dorita.G. Allport adauga doua aspecte importante care sporesc individualitatea copilului: existenta Eu-lui si imaginea Eu-lui. Primul aspect este legat de aparitia simtului de proprietate, considera ca i apartin foarte multe lucruri, persoane (,,tatal meu, ,,mingea mea); al doilea aspect se caracterizeaza printr-un nceput de constiinta a copilului care ncepe sa sesizeze ce cer adultii de la el. O alta dimensiune este constiinta morala care include unele elemente (reprezentari, notiuni) si unele ceva mai complexe (sentimente, obisnuinte). Specific pentru constiinta morala sunt urmatoarele particularitati:-are un caracter situativ;-conduitele morale pozitive sunt mult mai apreciate dect cele negative; -conduitele morale ale altora sunt mai apreciate dect cele proprii;-adeziunea la normele morale este mai mult afectiva dect cea rationala; aprecierile sunt dihotomice.J. Piaget considera ca exista un paralelism logic ntre constituirea constiintei logice si cea a constiintei morale.Jocul, activitatea fundamentala a prescolarului, creeaza atmosfera si conditiile n care se activeaza capacitatea de fixare, pastrare, recunoastere si reproducere. Fixarea si pastrarea au un larg suport afectiv. Reproducerea este mult mai dezvoltata, bazata pe amanunte si detalii.31.Achizitii psihice dominante la varsta scolarului mic Caracteristici generale Odata cu intrarea copilului n scoala ncep sa se manifeste cerinte noi fata de acesta, pe linia complicarii si dezvoltarii cunoasterii, pe linia activitatilor corespunzatoare, formulndu-se noi cerinte fata de conduita de ansamblu, fata de calitatea relatiilor cu cei din jur. Activitatea de baza a devenit procesul nvatarii, al nsusirii cunostintelor noi. Spre deosebire de joc, care este o activitate liber acceptata ce produce satisfactii imediate, nvatarea este o activitate impusa din afara, care se efectueaza ntr-un ritm sustinut, solicita eforturi si urmareste scopuri pe care copilul nu le ntelege de la nceput; aceasta activitate trebuie sa se desfasoare ntr-un anumit sens, sa fie ordonata, precisa, sa corespunda cerintelor scolii. Activitatea micului scolar ncepe sa fie apreciata obiectiv prin sistemul notarii, iar acesta constituie un motiv de orientare si ntarire n activitate. Se modifica fundamental si relatiile copilului datorita faptului ca situatia de elev este legata de o serie de obligatii si drepturi din perspectiva vietii pe care o ncepe; solicitarile devin mult mai variate, determinnd un ansamblu de caracteristici noi, cu rol semnificativ n dinamica vietii psihice a elevului. 32.Dimensiunea dezvoltarii fizice la varsta scolara mica Particularitatile dezvoltarii fizice Ritmul cresterii este mai atenuat n aceasta perioada; ncep sa se accentueze unele diferente de crestere: cresterea se accelereaza la fete, ceea ce face ca la sfrsitul perioadei, fetele sa ajunga si, chiar sa ntreaca baietii. Procesul de osificare se intensifica, devenind evident mai ales n unele parti ale organismului: la nivel facial are loc schimbarea dentitiei de lapte (20 de dinti) prin nlocuirea cu dentitia permanenta (32 de dinti); n regiunea toracelui, a claviculei, regiunile coloanei vertebrale se umplu cu cartilagii spatiile dintre vertebre. Musculatura se dezvolta sub aspectul cresterii volumului muschilor, a dezvoltarii muschilor mici ai minii ca urmare a actiunilor mai subtile efectuate prin scris si desen. Acest proces are loc treptat iar copilul trebuie ferit de suprasolicitare, altfel poate sa apara sindromul "crampa scriitorului" (pareze ale miscarii minii). Sistemul nervos nregistreaza o evidenta dezvoltare, marcata prin modificarea masei cerebrale care atinge aproximativ 1200 g, prin cresterea lobilor frontali, prin dezvoltarea functiei coordonatoare a creierului, prin intensificarea controlului reglator al scoartei. 33. Dimensiunea dezvoltarii fizice la varsta scolara mica Particularitatile dezvoltarii fizice Ritmul cresterii este mai atenuat n aceasta perioada; ncep sa se accentueze unele diferente de crestere: cresterea se accelereaza la fete, ceea ce face ca la sfrsitul perioadei, fetele sa ajunga si, chiar sa ntreaca baietii. Procesul de osificare se intensifica, devenind evident mai ales n unele parti ale organismului: la nivel facial are loc schimbarea dentitiei de lapte (20 de dinti) prin nlocuirea cu dentitia permanenta (32 de dinti); n regiunea toracelui, a claviculei, regiunile coloanei vertebrale se umplu cu cartilagii spatiile dintre vertebre. Musculatura se dezvolta sub aspectul cresterii volumului muschilor, a dezvoltarii muschilor mici ai minii ca urmare a actiunilor mai subtile efectuate prin scris si desen. Acest proces are loc treptat iar copilul trebuie ferit de suprasolicitare, altfel poate sa apara sindromul "crampa scriitorului" (pareze ale miscarii minii). Sistemul nervos nregistreaza o evidenta dezvoltare, marcata prin modificarea masei cerebrale care atinge aproximativ 1200 g, prin cresterea lobilor frontali, prin dezvoltarea functiei coordonatoare a creierului, prin intensificarea controlului reglator al scoartei. 33.Premise psihologice necesare adaptarii la viata de tip scolar Dezvoltarea proceselor senzoriale Perioada micii scolaritati se caracterizeaza printr-o remarcabila dezvoltare a sensibilitatii si receptivitatii senzoriale. Copilul simte o "sete de impresii", manifesta o "curiozitate senzoriala", pe care baza, scolarul mic strnge din ce n ce mai mult informatii si percepe detalii ale realitatii. Ulterior, apare si setea de a cunoaste, "curiozitatea epistemica", ce va juca un semnificativ rol motivational n conducerea elevului spre cunostinte generale, abstracte. Activitatea scolara creaza multiple si complicate situatii n care micul scolar trebuie sa faca diferentieri analitice fine, sa observe cu atentie si precizie, sa asculte cu multa concentrare. Dezvoltarea celui de al doilea sistem de semnalizare fixeaza si mareste posibilitatile de diferentiere, precizie si analiza senzoriala si, n acelasi timp, da senzatiilor caracter constient. Sensibilitatea tactila se dezvolta n mod deosebit la nivelul minii, putnd diferentia fin forme, marimea obiectelor; aceasta finete tactila este influientata si de dezvoltarea limbajului care permite stabilirea n plan verbal (notional) a diferentierilor. Sensibilitatea vizuala nregistreaza o crestere progresiva a capacitatii de acomodare a ochilor la diferite distante. Dezvoltarea mare a functiilor analitico-sintetice ale analizatorului vizual se exprima n intensa dezvoltare a constantei de marime, de forma; cmpul vizual se largeste att n ceea ce priveste vederea centrala ct si vederea periferica; se dezvolta si sensibilitatea cromatica, micul scolar diferentiind si denumind adecvat culorile spectrului, sesiznd chiar nuante ale culorilor. Sensibilitatea auditiva se dezvolta ndeosebi sub influienta nsusirii cititului, cnd se constituie o noua baza analitico-sintetica a auzului fonematic si a simtului limbii. Sensibilitatea auditiva nregistreaza progres si pe linia capacitatii de diferentiere a sunetelor muzicale si, legat de aceasta, de a controla propriile emisiuni muzicale. Sensibilitatea proprioceptiva si kinestezica este stimulata de dezvoltarea miscarilor mici ale minii precum si de la nivelul aparatului verbo-motor care ncep sa fie obiectul unei analize constiente n perioada nsusirii citit- scrisului. Senzatiile interne diminueaza mult n intensitate, perioada micii scolaritati fiind o perioada de echilibru functional foarte activ al balantei chimismului intern. 34.Particularitati de perceptie si reprezentare la sc. MicPerceptia Cuvntul, cu proprietatea sa specifica de a sintetiza si concentra experienta cognitiva, influienteaza dezvoltarea perceptiei delimitnd, subliniind si organiznd o relativa unitate n experienta copilului. Cea mai importanta caracteristica a perceptiei n aceasta perioada consta n subordonarea ei mecanismului si rolului cognitiv al gndirii, devenind o activitate dirijata si cu sens. O alta particularitate este cresterea caracterului organizat, sistematizat al perceptiei; o astfel de perceptie o numim observatie, ea avnd ca nota distincta faptul ca este subordonata unui scop, este de durata si, tocmai de aceea este analitica si sistematica.O alta caracteristica a perceptiei este dezvoltarea multilateralitatii ei calitative: pe lnga numeroasele nsusiri ale obiectelor si fenomenelor concrete sunt reflectate si nsusirile artistice si valoarea estetica a acestora. De subliniat este si cresterea caracterului intentionat, voluntar al actelor perceptive, prin subordonarea acestora sarcinilor scolare. n procesul nsusirii citit-scrisului perceptia evolueaza spre o perceptie analitica fina, subordonata unor sarcini ideative complexe; se formeaza o serie de priceperi si deprinderi senzoriale noi: de a vedea, de a ntelege, de a executa transcrierea grafica a limbii vorbite.n prima etapa a nvatarii cititului se dezvolta auzul si vorbirea fonematica; n nvatarea scrierii, planul perceptiei auditive fonetice se complica cu panul perceptiei grafemelor, al stabilirii unor relatii ntre excitatiile care vin pe cale auditiva cu excitatiile care vin pe cale viazuala si cu cele care se produc la nivelul aparatului fonator: copilul cuprinde cu ochii, traduce n plan sonor si de articulare, include n semnificatie.Desi perceptia este doar punctul de plecare al oricarui proces de cunoastere, scolarul mic nu se poate lipsi de aceasta dect foarte greu, specificul activitatii sale intelectuale constnd, n aceeasi masura, n intensitatea intuirii pe cai senzoriale, ct si n subordonarea intuitiei actului de gndire; perceperea materialului intuitiv (betisoare, bile etc) ofera cmp gndirii si are rolul de a incita la analiza, generalizare, abstractizare.Perceptia de spatiu este stimulata de necesitatea orientarii ntr-un spatiu abstract care devine o cerinta a muncii scolarului; ea se dezvolta n plasarea punctului n spatiu (la geometrie), ca origine pentru marimi n numeratie de la dreapta sau la stnga punctului. Treptat, sunt create premise pentru orientarea mai larga n spatiu pe baza de schema, plan, harta geografica; n ultima clasa a micii scolaritati se creaza o noua perspectiva pe linia reflectarii spatiului tridimensional.Perceptia de timp este sustinuta de formele de activitate de nvatare, durata lor, orarul scolar, ca si cunoasterea unor evenimente de actualitate, evenimente istorice, studierea structurii anului calendaristic, a anotimpurilor.Sub influienta activitatii de nvatare, fata de care copilul nu se raporteaza indiferent, ci este afectat de succesul sau insuccesul scolar, de atitudinea nvatatorului si modul n care este apreciat de acesta, ncepe sa aiba si o percepere subiectiva a timpului, de fapt succesiunea evenimentelor capata o anumita extensiune n raport cu semnificatia lor.ReprezentarileReprezentarile si notiunile, alaturi de perceptii si senzatii, constituie materia prima a gndirii, imaginatiei si memoriei ca procese si capacitati fundamentale a capacitatii psihice cognitive. Elevii se sprijina, n ntelegerea profunda a fenomenelor, pe acele reprezentari care s-au format n contactul lor direct si permanent cu realitatea; aceste reprezentari dau posibilitatea de a se elabora generalizari logice, constiente, motivate, sa se ridice la ntelegerea mai atenta a relatiilor de cauzalitate, de dependenta, intelegerea a ceea ce are caracter de lege generala, universal valabila. Dar, procesul instructiv educativ se caracterizeaza prin transmiterea de noi informatii, de experiente cognitive social-istorice; acestea se concentreaza n cunostinte care se materializeaza n reprezentari noi. Aceste reprezentari se constituie ntr-un adevarat teren de raportare sau "acceptor" a cunostintelor; operatia de raportare a oricarui fenomen la reprezentari clare se realizeaza printr-un proces analitico-sintetic complex, ideal. ntelegerea a numeroase fenomene din natura se realizeaza prin mijlocirea reprezentarilor, apoi, fenomenele observate devin ele nsile mijloc de explicare a altor fenomene mai complexe, mai abstracte. n perioada micii scolaritati se formeaza acele nsusiri ale reprezentarilor care fac din ele fenomene reflectorico-sintetice mai bogate dect treapta senzoriala, re