Varieteu pe ap, de John BarthGeneza i apariia romanului. Traduceri romnetiVarieteu pe apeste primul roman publicat de John Barth. Pn n 1956 i apruser mai multe povestiri, iarCmaa lui Nesus,pentru care primise titlul de Master n creaie original (1952) se afla n manuscris. Dup cum ne mrturisete autorul referindu-se laVarieteu pe ap,el pornise cu ideea s scrie un text filosofic pentru un spectacol de menestreli. l inspir fotografia unui vapor pe care i-l amintete din copilrie drept scen pentru nite reprezentaii oferite locuitorilor din orelele de pe coasta Golfului Chesapeake. Menestrelii negri aveau un repertoriu specific, o combinaie de gaguri, melodii cntate la scripc, tamburin, banjo i castaniete. Arta lor nflorise timp de mai multe decenii, bucurndu-se de o mare popularitate. Cu timpul, spectacolul i pierde din originalitate, ajungnd s se confunde cu varieteul.Finalizat ca roman, textul la care se gndise iniial Barth mbrac forma programului oferit de Ethiopian Tidewater Minstrels din Adams Original and Unparalleled Floating Opera. De fapt, toate aceste informaii se subordoneaz lecturii propriu-zise a romanului. Date despre procesarea lui exist chiar n paginile care alctuiesc discursul narativ: ntr-adevr nu poate s fi trecut mai mult de vreo or, de cnd m-am apucat de scris, cnd mi-am dat seama c povestirea poate s se ntind ct un roman, i m-am hotrt s-i dau un titlu de roman (...) Deci,Varieteupe ap. E parte din numele unui teatru pe ap al lui Adam.Jacob P. Adam, proprietar i cpitan; intrarea 20, 35 i 50 de ceni. Varieteu pe ap era ancorat la Long Warf, n acea zi din 1937, n care m-am rzgndit, i o parte a acestei cri se petrece la bordul su. E un motiv suficient ca s fie folosit pentru titlu. Dar exist i un motiv mai puternic. ntotdeauna mi s-a prul o idee grozav s construiesc un teatru plutitor, cu numai o punte deschis, pe care s se joace necontenit o pies. RomanulVarieteu pe apa aprut n limba romn n anul 1992 la Editura Univers, colecia Romanul secolului XX, n traducerea lui Radu R. erban, cu o prefa de Geta Dumitru.Rezumat literar / comentariu literarTodd Andrews, un avocat din Cambridge - capital a districtului Dorchester din statul Maryland - i amintete ziua de 21 sau 22, zi n care i d seama c nu exist nici un motiv pentru a tri i deci rspunsul la toate ntrebrile omului este moartea. Concluzia la care ajunge a mai fost formulat i de alii, ncepnd cu Socrate, cum i place s cread. Raionamentul se bazeaz pe urmtoarele premise:1. Nimic nu are valoare intrinsec.2. Motivele pentru care oamenii atribuie anumite valori lucrurilor simt, n ultim instan, iraionale.3. Aadar nu exist nici un motiv pentru a evalua nimic.Confruntat cu dilema hamletian i hotrndu-se pentru a (nu) mai fi, Todd Andrews, protagonistul romanului, ncearc s-i pun n aplicare planul de a arunca n aer Opera plutitoare chiar n timpul spectacolului. Descrierea acelei zile de 21 sau 22 iunie 1937 este pretextul care declaneaz povestirea: neleg evenimentele acelei zile destul de bine, ct despre comentarii - cred c am s ncerc s nu comentez deloc i am s m rezum pur i simplu la fapte. Astfel tiu c o s mai divaghez ct cuprinde....n ziua n care mplinea vrsta de 17 ani, Todd Andrews are prima relaie sexual cu o coleg, Betty June, pe care o jignete, rznd la vederea imaginii lor n oglind n timp ce fceau dragoste. Dup acest incident, se nroleaz n armata american i lupt n primul rzboi mondial. n timpul unei lupte, fiind singur, cuprins de fric ntr-o groap de obuz, l mbrieaz pe neamul cobort lng el, simind nevoia unei prezene umane. Dac i-a ptruns n minte ideea de homosexualitate, cred c eti normal. Dac tragi concluzia c sergentul german sau eu eram homosexuali, eti un tmpit. A doua zi dimineaa cei doi redevin inamici, iar Todd l omoar pe neam cu baioneta.Tot n rzboi Todd afl c e bolnav de endocardit - putnd s moar n orice clip n cazul unei infecii de miocard, i e lsat la vatr. La ntoarcerea acas, urmeaz, la rugmintea tatlui su, colegiul Johns Hopkins i apoi Facultatea de Drept a Universitii Maryland, unde duce o via destrblat, plin de excese. Acum o rentlnete pe Betty June, devenit prostituat, care, amintindu-i episodul din adolescen, ncearc s-l omoare. Rnit i n stare de ebrietate, ajunge la spitalul unde l ntlnete pe prietenul su, Marvin Rose, student n acea perioad la medicin. Internat n spital, afl c are o infecie de prostat i de acum nainte personajul va lua masca de sfnt. n timpul anilor de facultate l ntlnete pe Mack Harrison, fiul unui proprietar de fabric de conserve, care este dezmotenit de tatl su din cauza unor opinii marxiste - Mack Harrison fiind un adevrat membru cotizant al Partidului.La terminarea facultii, Todd se ntoarce n Cambridge i ncepe s profeseze la firma de avocatur a propriului tat. Un eveniment care l face s-i schimbe atitudinea fa de via este sinuciderea tatlui su din cauza datoriilor pe care le acumulase n urma speculaiilor la burs. De acum, Todd ia masca de cinic. Fiind orfan de mam din copilrie, el vinde casa i proprietile tatlui su i se mut la hotel. Devine un avocat respectat i cutat i l rentlnete pe Mack Harrison care, stul pn-n gt de cioflingarii ia mpuii abdicase ntre timp de la convingerile din tineree, se cstorise i era director la ntreprinderea tatlui su. Harrison i soia sa, Jane, o femeie stilul Insula Ruxton i Gibbson, o combinaie de frumusee i atletism, ajung la un compromis: pentru ca mariajul lor s dureze, trebuie s aplice ideea de relaie extraconjugal. Chiar Harrison afirm de nenumrate ori c e ca i cum ai juca tenis (...) doar de dragul distraciei i al micrii, iar ideea de numai-unul-i-acelai-pentru-totdeauna e doar un motiv conversaional. Astfel c Jane, la ndemnul iniial al soului ei, devine amanta lui Todd.Simindu-se jignii cnd Todd le spune c are o amant negres, o client de-a lui, soii Mack ntrerup legturile cu acesta. Dup un timp de la ruperea relaiei, Jane nate o feti, Jeannine, fr a se ti care dintre cei doi (Harrison sau Todd?) este tatl. Relaiile dintre ei sunt reluate cnd, n urma morii tatlui su, Harrison are nevoie de un avocat pentru a-l reprezenta n procesul contra mamei sale, proces ce are ca obiect motenirea lsat de btrnul Mack. Din acest moment Jane redevine amanta lui Todd. Ctre sfritul vieii sale, Mack Harrison senior devenise senil i nu se putea spune care dintre cele aptesprezece testamente lsate putea fi considerat legal.n data de 21 sau 22 iunie 1937, Todd se hotrte s se sinucid, dar i s-i petreac ziua ca i cum nimic nu s-ar ntmpla, demonstrndu-i astfel c nu-i pas dac moare sau triete, deoarece nimic nu are valoare intrinsec. Astfel, dimineaa i viziteaz pe prietenii si, cpitanul Osborn - un octogenar nempcat cu ideea morii, i pe fostul profesor Haecker, n vrst de 79 de ani, care ncearc s se conving i s-i conving i pe ceilali c btrneea, cu atitudinea ei contemplativ, este frumoas. Todd merge la garajul unde zilnic lucra la o ambarcaiune, apoi, la rugmintea lui Jane, pe la doctorul Marvin Rose, la un consult, i ia masa n ora, cu Harrison.ntors la hotel, ncearc s-i fac siesta dar e ntrerupt de profesorul Haecker, care continu s se amgeasc n privina vieii la btrnele. Todd i sugereaz c sinuciderea este singura soluie, soluie pe care mai trziu o va ncerca i profesorul Haecker. Dup-amiaz, la un cocktail, Harrison i Jane i spun c intenioneaz s plece n Italia pentru o vreme i c vor s vnd casa. Seara, n timpul spectacoluluiVarieteu pe ap, Todd ncearc s arunce n aer vasul, dnd drumul la instalaia de acetilen, dup ce n timpul zilei fusese invitat de cpitanul Adam s-i arate Jeanninei locul unde urma s se desfoare spectacolul, ns ncercarea nu-i reuete. n cele din urm Todd ajunge la concluzia c nu exist nici un motiv pentru a tri (sau pentru a te sinucide).ohn Barth - Varieteu pe apPrezentul crii este anul 1954. Protagonistul romanului este Todd Andrews, avocat, 54 de ani, 1,83 nlime i o greutate sub 66 kg. Omul descrie ziua de 21 (sau 22, nu-i mai amintete exact) iunie 1937, o zi foarte important pentru el, ziua cnd a hotrt s nu se sinucid. John Barth face pur i simplu spectacol n aceast carte. N-am mai ntlnit aa ceva n literatur. Pe coperta romanului este descris ca fiind un mozaic postmodern, wikipedia de asemenea l situeaz n cadrul curentul postmodernist. Sincer nu neleg ce nseamn postmodern i nu am alte repere. Sunt un cititor umil fr prea mult coal i pot spune doar c John Barth este senzaional. Mi s-a prut o combinaie ntre Kafka i Ilf & Petrov, dar desigur este doar prerea mea. Varieteul pe ap trebuie recitit pentru a fi neles pe deplin, fiind labirintic, alambicat, cu toat bunvoina autorului care se adreseaz extrem de prietenos cititorului, chiar amintindu-i unele chestii, ncercnd s-i fac ct mai lesnicioas i plcut lectura.

Pe lng descrierea zilei de 21 (sau 22) iunie 1937, de diminea pn seara, zi decisiv pentru Todd, autorul prezint aspecte foarte importante din viaa personajului, aspecte care vor ajuta la decizia final, la rzgndire. Vom fi prtai la anii de colegiu ai viitorului avocat, la relaia sa cu tatl (gsit spnzurat), la ntmplrile din interiorul unui deosebit de ciudat triunghi amoros, poate unic n literatur, la o grmad de cazuri tipice mai mult sau mai puin pentru un avocat. Vom fi purtai chiar i la bordul vasului unde se desfoar celebrul Varieteu pe ap al lui Jacob R. Adam. E o carte care pare uoar, accesibil, plin de umor n unele cazuri, dar de fapt este foarte grea. Mi-a plcut n mod special capitolul n care personajul nostru druiete cei 5000 de dolari lsai motenire de taic'su. Cui i d? Celui mai bogat om din ora, fr s-i cear nimic n schimb. Iese o situaie grozav din toat chestia asta.

nchei prin a face o precizare referitor la cartea "1001 de cri de citit ntr-o via". E un compendiu pe care eu l studiez destul de des i n care se afl i prezenta carte, Varieteu pe ap (The Floating Opera, titlul original). n acest compendiu se spune c personajul nostru are "un apetit tot mai mare pentru berea Sherbrook rye and ginger". Eu nu am gsit n roman aa ceva. Personajul bea doar whisky, nicidecum bere. Ori e traducerea proast n una din cele dou cri, ori se nal cei de la 1001 de cri. Nici pe net nu am gsit vreo bere cu acest nume. La finalul crii, Todd bea alturi de un nonagenar o sticl de Southern Comfort. Aa ceva exist. Wikipedia explic ce este i arat i poze. Totui mai puin conteaz aceste aspecte. Citii cartea. Este de nota 10+.Cui ii e teama de John Barth?A venit din nou vremea pentru clasici, de data aceasta, clasici ai postmodernismului.Varieteu pe apa, aflata la a treia editie in limba romana, deJohn Barth, este una dintre cartile care ar trebui sa apara pe orice lista care se doreste a fi o introducere in relieful accidentat, neregulat al artei postmoderne. Romanul americanului este una dintre cele mai reusite si mai corecte puneri in practica ale acestui curent.Cu Barth si al sau Varieteu, suntem la adapost de excese, de lecturi greoaie si sterile pe care poate doar teoreticienii intr-ale literaturii le mai gusta. Floating opera poate constitui o naratiune interesanta, chiar daca nu poti distinge mereu cum se numesc condimentele cu care este asezonata sau de unde vin ele.In primul rand, are o calitate care o face intr-adevar sa pluteasca, nelasand-o sa se duca la fund, in malul gros si lipsit de oxigen al experimentului literar. Acesta calitate este umorul. Naratorul nu pare sa se ia in serios, ceea ce relateaza este mereu pus sub semnul derizoriului, nu ne ia in serios nici pe noi ca cititori, desi ni se adreseaza direct in mod frecvent, si asta mi-a placut la nebunie.La nivel epic, ca in multe dintre cartile postmodernismului, este superflua o rezumare. Todd Andrews este un avocat dintr-un orasel de provincie, care nu crede cu tarie in nimic, caruia lucrurile i se intampla, dar pe care le analizeaza in detaliu, ca intr-un laborator de disectii. Se priveste pe sine cumva din exterior, ca si cum si-ar putea detasa privirea analitica si discursul de propria-i fiinta si s-ar examina la microscop cu curiozitate, dar fara simpatie in exces.De fapt, ne spune de mai multe ori ca mereu l-a caracterizat lipsa de entuziasm. Din aceasta lipsa de implicare, se naste un anume fel de a trai si de a povesti, bineinteles. Caci Varieteu pe apa este, in primul rand, un roman despre incercarea de a scrie, numerosi comentatori au observat asemanarea cu Tristram Shandy, ceea ce nu ar trebui sa surprinda.Naratorul se prezinta singur, cam in maniera caracteristica starii civile, neuitand sa mentioneze profesia, anul si locul nasterii, problemele de sanatate, castigurile la care ajunge anual, in buna traditie balzaciana. Avem de-a face cu o fisa clinica, insa recurgerea la aceasta modalitate este pusa sub semnul derizoriului prin faptul ca numele insusi este unul relativ: Ma cheama Todd Andrews. Poti sa-mi scrii numele fie cu un d, fie cu doi. Tot de relativizare tine si timpul actiunii. Naratorul se arata incapabil sa se hotarasca asupra unei date la care au avut loc anumite evenimente si au fost luate anumite hotarari, considerate capitale pentru destinul personajului: sa-i zicem 21 iunie.Todd Andrews este un exemplu de mediocritate ajuns in stadiul de excelenta. Daca aveati anumite idei despre cum trebuie sa fie un personaj de roman, si aici nu ma refer la chestiuni legate de morala, ci mai mult la ratiuni estetice, caci mereu ne asteptam, ca un personaj sa fie, intr-un anumit sens, frumos, expresiv, trebuie sa uitati de ele in momentul in care veti face cunostinta cu avocatul nostru. Este o fiinta lipsita pana si de entuziasm, fara pasiuni, fara iubiri, fara atasamente.Nici cand ne prezinta copilaria sa nu ne induioseaza cu nimic, parand a fi, mai mult decat un om, o schema abstracta, care inregistreaza diverse experimente, insa nu dintr-o perspectiva umanizata, ci mai mult ca documentare, ca arhivare.Viata lui se desfasoara in etape in care adopta anumite pozitii, anumite posturi, pe care le numeste masti, refuzand ideea ca ar fi un filosof, un ganditor. In prima tinerete, este desfranat, dedat placerilor de tot felul, urmand sa treaca prin etapa de sfant si, logic, prin cea de cinic.Anumite evenimente puncteaza si determina aceste evolutii care ar putea contraria. Primul act sexual il face sa descopere, nu iubirea, ci veselia, iar scena este memorabila:Un pusti de saptesprezece ani este nesatios. Pofta lui aduce cu o buruiana inalta, care, desi zdrobita din nou si din nou de aparatul de tuns iarba, scoate iar capul in sus, verde si teapana. Se excita usor si isi satisface iute poftele si se excita din nou. Proaspat intrat in treaba cu pricina, tipam ca un tanc, behaiam ca un tap, rageam ca un leu. Sosise ceasul, prima lectie care m-a transformat intr-adevar intr-un armasar. Dar peste o clipa mi s-au oprit ochii in oglinda de pe toaleta plasata chiar langa noi o oglinda neobisnuit de mare, care ne reflecta imaginea in marime naturala ia uite la noi: Betty June cu fata ingropata-n perna, si cu funduletul ei sfrijit saltandu-se spre cer; eu, balalau ca un ogar si ragind ca un magar. Am izbucnit in hohote de ras!.Si va continua sa rada, fara urma de duiosie si compasiune.Nimic nu-l anima pe Todd. Se inroleaza in primul razboi mondial fara vreo urma de patriotism, iar in timpul bataliei din Argonne, cand descopera frica, va avea loc o a doua metamorfoza a lui. Prietenia nu este decat un fapt agreabil, care-l face sa descopere surpriza. Meseria de avocat o exercita fara preocupari legate de etica, iar descrierea actului de justitie, a mecanismelor unui proces si a birocratiei, sunt excelent redate. Un litigiu legat de o mostenire ajunge sa depinda, in egala masura, de niste borcane in care au fost depozitate fecale umane, si de modul in care urmeaza sa se incheie razboiul civil spaniol. Totul este pus sub marele semn al relativului, mica si marea istorie, insa Todd Andrews pare sa se impace de minune cu aceasta stare de fapt, nu intrezarim vreun semn de revolta, vreun protest cat de timid.Titlul dat romanului vine de la un teatru plutitor care se opreste, in partea de final a naratiunii, pentru un spectacol in dreptul oraselului Maryland, la care se aduna toti protagonistii cartii. Ne asteptam la o lovitura de teatru, cum se spune, in maniera prozei clasice, la un moment de climax, insa naratorul i-a adunat in zadar pe toti acolo, nu are loc mult asteptata infruntare finala, care sa duca la dizolvarea conflictelor. Insa ceva esential tot se petrece.Prin desele elemente ce tin de intertextual, apare si evolutia unui actor, care recita anumite pasaje din Shakespeare, care ar putea parea ca fiind simbolic alese, dar pe care spectatorii il huiduie, il insulta, izgonindu-l de pe scena cu tot stoicismul acestuia. In locul lui, este preferat si aclamat un actor care se limiteaza la a imita anumite sunete, produse de natura sau de masinarii. Desi Todd pare sa-l admire pe actorul ce se incapataneaza sa declame versuri hamletiene in mijlocului harababurii din jur, asta nu il impiedica sa arunce cu monede in el caci e cateodata placut sa lapidezi un martir, oricata admiratie ai avea pentru el.Pentru metafora Varieteului, esentiala mi se pare o alta precizare pe care naratorul o face. Cei care urmaresc spectacolul de pe tarm, vaporul fiind in miscare, nu pot avea decat o viziune fragmentara asupra acestuia, mereu dependenta de perspectiva si de timp. Chiar daca ar alege de fiecare data un alt loc pentru vizionare, in speranta ca altfel vor umple golurile, tot nu vor avea o viziune completa. Acelasi lucru se intampla si cu faimoasa Ancheta la care Todd lucreaza de 16 ani pentru a putea explica anumite fapte legate de viata sa si a tatalui sau. Desi a strans o cantitate impresionanta de documente si marturii, aceste piese tot nu se leaga intre ele, le lipseste liantul, un anumit tip de coerenta.Intr-un final, orice existenta, orice efort si orice demers apar ca fiind lipsite de sens, insa pentru asta nu trebuie sa-si ia nimeni zilele. Din moment ce totul e egal, de ce am opta pentru un lucru sau altul? Cel putin la aceasta concluzie ajunge Tod sau Todd, cum doriti dumneavoastra, caci lui ii este perfect indiferent.