Variante Romana partea I rezolvate 2009 G. Calinescu
1
34. George Călinescu, Neoromantică 1. Am urcat în după amiaza aceea până pe coama dealului. Calul îşi scutura coama, dornic să alerge. 2.În structura vâr faţa-n redingotă, cratima are rolul de a marca, la nivel fonetic, pronunţarea în aceeaşi silabă a două cuvinte diferite, prin dispariţia sunetului î, iar la nivel prozodic păstrarea ritmului şi a măsurii versurilor. 3. Adjective cu valoare expresivă se regăsesc în toate cele patru versuri ale primei strofe: ninşii (colţi), solemn şi elegant, (ţilindrul) gigant, funebra turlă sumbră. 4. Temă: condiţia creatorului (reînvierea trecutului literar); motive literare: lacul, codrii, pădurile, ceasornicul ş.a. 5. Prezenţa eului liric este marcată la nivel lexico-gramatical prin forme verbale şi pronominale de persoana I: descoperit-am, îmi creşte, vâr. 6. Reluarea epitetului dublu solemn şi elegant (întâlnit în prima şi în ultima strofa) sugerează retrăirea, până la identificarea simbolică, a trecutului literar. Eul liric, la rândul lui poet, se simte pătruns de spiritul creatorului romantic de tip eminescian, de solemnitatea momentului, dar şi de grandoarea epocii trecute. 7. Motivul lacului, frecvent întâlnit în lirica romantică, face trimitere la poezia eminesciană, ca şi motivul codrului, al teiului. Lacul simbolizează claritatea, limpezimea, profunzimea (caracteristici ale stilului eminescian). 8. Ultima strofă exprimă retrăirea, până la identificarea simbolică, a trecutului literar romantic: eul liric se transpune în trecut, retrăieşte mirajul, se confundă cu imaginea Poetului (Et in Arcadia ego! - şi eu am fost în Arcadia - motiv literar care ilustrează condiţia nobilă a poetului). Într-un decor romantic, se produce o transfigurare a eului liric: în cap îmi creşte, turlă, ţilindrul cel gigant,/ Cu mâinile la spate văr faţa-n redingotă (Jilidrul, redingota sunt însemne ale trecutului, dar şi ale nobleţii spirituale). Sirenele, undina (ondina) constituie aluzii la universul fantast, romantic (mai ales la romantismul german, de unde s-a inspirat Emineşcu). 9. Titlul Neoromantică face referire la perioada romantismului românesc, perioadă al cărei simbol a devenit poetul Mihai Emineşcu. Esenţa unei epoci trecute este sugerată în text prin metafora axului (Ax redingotei negre...). Elementul de compunere neo- - „nou, recent" - , din gr. neos, presupune revigorarea trecutului literar, reîntoarcerea la idealurile romantice.
Transcript of Variante Romana partea I rezolvate 2009 G. Calinescu
34. George Călinescu, Neoromantică 1. Am urcat în după amiaza aceea până pe coama dealului. Calul îşi scutura coama, dornic să alerge.2.În structura vâr faţa-n redingotă, cratima are rolul de a marca, la nivel fonetic, pronunţarea în aceeaşi silabă a două cuvinte diferite, prin dispariţia sunetului î, iar la nivel prozodic păstrarea ritmului şi a măsurii versurilor. 3. Adjective cu valoare expresivă se regăsesc în toate cele patru versuri ale primei strofe: ninşii (colţi), solemn şi elegant, (ţilindrul) gigant, funebra turlă sumbră.4. Temă: condiţia creatorului (reînvierea trecutului literar); motive literare: lacul, codrii, pădurile, ceasornicul ş.a.5. Prezenţa eului liric este marcată la nivel lexico-gramatical prin forme verbale şi pronominale de persoana I: descoperit-am, îmi creşte, vâr.6. Reluarea epitetului dublu solemn şi elegant (întâlnit în prima şi în ultima strofa) sugerează retrăirea, până la identificarea simbolică, a trecutului literar. Eul liric, la rândul lui poet, se simte pătruns de spiritul creatorului romantic de tip eminescian, de solemnitatea momentului, dar şi de grandoarea epocii trecute.7. Motivul lacului, frecvent întâlnit în lirica romantică, face trimitere la poezia eminesciană, ca şi motivul codrului, al teiului. Lacul simbolizează claritatea, limpezimea, profunzimea (caracteristici ale stilului eminescian).8. Ultima strofă exprimă retrăirea, până la identificarea simbolică, a trecutului literar romantic: eul liric se transpune în trecut, retrăieşte mirajul, se confundă cu imaginea Poetului (Et in Arcadia ego! - şi eu am fost în Arcadia - motiv literar care ilustrează condiţia nobilă a poetului). Într-un decor romantic, se produce o transfigurare a eului liric: în cap îmi creşte, turlă, ţilindrul cel gigant,/ Cu mâinile la spate văr faţa-n redingotă (Jilidrul, redingota sunt însemne ale trecutului, dar şi ale nobleţii spirituale). Sirenele, undina (ondina) constituie aluzii la universul fantast, romantic (mai ales la romantismul german, de unde s-a inspirat Emineşcu).9. Titlul Neoromantică face referire la perioada romantismului românesc, perioadă al cărei simbol a devenit poetul Mihai Emineşcu. Esenţa unei epoci trecute este sugerată în text prin metafora axului (Ax redingotei negre...). Elementul de compunere neo- - „nou, recent" - , din gr. neos, presupune revigorarea trecutului literar, reîntoarcerea la idealurile romantice.
