Valerica Păuleţ ~ Dus - Întors
102
description
volum de versuri - Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului Valerica Păuleţ, realizată de Ioan Muntean
Transcript of Valerica Păuleţ ~ Dus - Întors
Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului Valerica Păuleţ,
realizată de Ioan Muntean
Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării
şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.
Valerica Păuleţ
DDuuss -- ÎÎnnttoorrss
Editura DOCUCENTER Bacău, 2012
Dus Întors
~ 2 ~
Redactor: Lenuş Lungu Design coperţi: Ioan Muntean (prelucrare foto web) Corectura: Ioan Muntean Tehnoredactare: Biblioteca Cronopedia (http://lenusa.ning.com)
Reproducerea – integrală sau parţială – a lucrării
şi difuzarea sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.
ISBN:
Tipărit la Docucenter sacan.print.copy Tel./fax: 0234570889 www.docucenter.ro
valerica păuleţ
~ 3 ~
PPrreeffaaţţăă
Păuleţ Valerica, născută la Brăila pe malul Dunării de peste 42
de ani, stabilită apoi la Drobeta Turnul Severin. Absolventă a Universităţii de Vest din Timişoara, Facultatea de
filologie, profesor de limba română şi limba franceză, pensionară din 2004. Iată un fragment din Confesiunile Valericăi Păuleţ care ne va ajuta să o cunoaştem „am căutat alte domenii de studiat din dorinţa de nou, de a afla, a cunoaşte, a fi la curent… bineînţeles în domenii pentru care aveam o atracţie puternică din străfunduri şi de mai multă vreme, cu 16-17 ani în urmă, când am început să citesc şi să recitesc cărţi de dezvoltare personală în scopul autocunoaşterii, pe teme despre viaţă şi moarte, unde pleacă sufletul (şi am aflat că sufletul este etern, de natură divină, iar moartea nu există decât pentru trup, care se întoarce de unde a venit), de ce venim pe această lume, ce misiune avem pe Pământ, ce importanţă are gândul nostru pentru noi şi pentru Univers, „legea atracţiei”, celelalte legi ale Universului, despre energii şi chakre şi nu în ultimul rând «Astrologia» – în mare, aflând şi explicându-mi tot ce mi se întâmplă mie şi membrilor familiei mele. Doamne! Ce uşurare ai când îţi explici anumite lucruri, nu mai crezi despre tine că ai fi vinovat de ceva, că eşti ghinionist sau blestemat, fermecet… sau că eşti altfel decât ceilalţi! Afli că totul este în regulă cu tine, «certificatul astral» îţi destupă gândirea, te pregăteşte pentru orice ar fi”.
Citind poeziile Valericăi Păuleţ putem face o clasificare a tematicii dar şi a modului de realizare poetică astfel. Există poezii al căror subiect este incursiunea prin trăirile proprii, trăiri care se raportează toteauna la acumulările spirituale despre care vorbeşte în
Dus Întors
~ 4 ~
confesiunea despre ea însăşi cum ar fi universul cu legile lui, energiile, astralul, divinitatea, chakrele, totdeauna dând de înţeles că este adepta ideii că nimic pe lumea aceasta nu este întîmplător, idee care se reflectă şi în multe din poeziile ei. Aş aminti aici poezia SUNTEM DE-O SEAMĂ:
am încâlcit iţele temporale cădem în hăul căscat chiar de noi până când învăţa-vom armonia cu sinele, cu celălalt şi cu Universul… brelocul amintirii comune inconştient ne leagă şi ne desparte în acelaşi timp. În poezia CIOBUL autoarea dezvoltă idea divinităţii ca unic
ceator suntem un Tot realizat de Creator, care cuprinde yin şi yang, sfera-ntregind cu umbră şi lumină… Încă de la începuturi, omul a avut dorinţa de eliberare a
spiritului din trup indestructibil legate. Astfel el s-a simţit de multe ori încătuşat, încercând prin metode proprii de multe ori inedite eliberarea, o astfel de eliberare doreşte şi autoarea în poezia cu acelaşi nume (ELIBERARE):
ţinem lanţul strâns în pumn, nedorind, dar vrând scăpare din marasmul de acum, visând zbor şi înălţare peste bolta cristalină, peste propriul nostru drum… În poezia MISTER autoarea este frământată de întrebarea de
unde venim, unde plecăm, concluzionînd că aceasta rămâne totuşi împotriva tuturor acumulărilor un mister. Ca mod de realizare poeta foloseşte versul liber, versul alb.
valerica păuleţ
~ 5 ~
O altă categorie ar fi poezia în majoritate în vers clasic , care vorbeşte cu candoare despre familie, copii, unele versuri au o gingăşie aparte determinîndu-te să crezi că au fost scrise special pentru copii, sau versuri despre natură. Lirismul în poezia autoarei este cu zgârcenie drămuit căci poeziile ei merg să sondeze adânc în miezul frământărilor şi adesea au un aspect radiografic. Totuşi lirismul nu-i lipseşte când vorbeşte de lucruri aproape de suflet. În poezia PRIMĂVARA de exemplu, poeta spune:
Vă rog ţineţi-i scara Să coboare sfios Pe firul ierbii Primăvara. În poezia IMI PLACE se identifică cu natura astfel Îmi place să umblu Desculţă prin pădure Să simt iarba plină De rouă sub tălpi. O a treia categorie de poezia, ar fi poezia de dragoste.
Dragostea la autoare nu se manifestă pasional, în OGLINDA IUBIRII poeta se detaşează de iubirea carnală situând sentimental în sfera universului astfel:
Privind în ochii tăi văd reflectată iubirea mea, ca-ntr-o oglindă, scăldată în lumina blândă a unui răsărit de soare. ... Privind mâinile tale îmi zboară gândul la îmbrăţişarea cerului cu marea. ... De asemeni vede MAGIA IUBIRII ca o descătuşare de enargii
benefice: Spirit inundat de fericire uniune cu Izvorul Infinit stare de beatitudine-n magie, armonie-n suflet şi în gând, joc de energii nestăvilite,
Dus Întors
~ 6 ~
mare-n flacără de răsărit este cel al cărui suflet pe vecie, cu iubirea este logodit. Viaţa în poezia Valericăi Păuleţ este văzută ca un foc Viaţa noastră Arde şi trece Ca un foc. Ca o concluzie, poezia Valericăi Păuleţ e născută din trăirile şi
frământările existenţiale ale sale.. Ele refelectă acumulările de informatie ale poetei de-a lungul timpului referitoare la evenimentele cruciale din viaţa omului şi raportarea lui la univers.
Delia Stăniloiu
valerica păuleţ
~ 7 ~
EElliibbeerraarree
Adevărul pătrunde în oase,
în rărunchi, în roşul fluid,
eliberând de credinţele false
templul divin, aici pe Pământ…
„Ramul” vrând să se încarce
cu florile roz de măr,
„Fructul” pârguit în soare,
în verde şi în lumină,
stă în purul adevăr…
Dulce–grea eliberare,
ţinem lanţul strâns în pumn,
nedorind, dar vrând scăpare
din marasmul de acum,
visând zbor şi înălţare
peste bolta cristalină,
peste propriul nostru drum…
Dus Întors
~ 8 ~
CCRROOMMAATTIICCAA
Culoarea vieţii cu nuanţe şi parfumuri,
Râsul copilului ce fericit îmbină
O mână mică, cu un deget mult mai mare…
Melodios o adiere îmi alină
Angoasa ancestrală din sufletul divin,
Trecând în fluxul Universului simţirea
Inimii mele, cu iubirea cununată…
Credinţa, schimbarea, armonia, iertarea,
Alchimia culorilor din spirit reprezintă!
valerica păuleţ
~ 9 ~
IInnttuuiiţţiiee……
Aprind candelă gălbuie, în pahar
de portocală,
sidefiu şi singular gândul iar
m-ar stăpâni…
să fiu, să exist măcar, suflet
integrat în spirit
şi în templul efemer, dăltuit
de Univers,
ce mi-a fost dat, cu ştiinţă,
în el a sălăşlui…
...
Dus Întors
~ 10 ~
Pe o turlă mai înaltă s-a oprit,
din zbor menit,
cucuveaua ce îşi cântă plânsul gri
pe nor de fum,
solul celor nepătrunse în a noastră
conştiinţă,
ce-şi fac drum prin neştiute mecanisme,
către noi…
adiere, tainic freamăt şi năvalnic
uragan.
valerica păuleţ
~ 11 ~
SScchhiimmbb ddee llooccuurrii……
Dintr-o apă curgătoare, ridicată sus pe cer,
se înalţă ca un abur tulburat de un mister,
plânsul lumii străbătut de un fulger ascuţit,
lăsând urma-i violet peste geamăt amuţit…
Muntele cu vârf albit, oaspete în nor pieziş,
capul său împădurit şi-l înclină, curmeziş,
făcând plecăciune sfântă mării cu val înălţat,
ce-l salută, botezându-l cu stropi de talaz curat.
Fundul mării acum creşte culmea o îmbrăţişează,
pentru-a face schimb de locuri, într-o eră…
ce urmează.
Dus Întors
~ 12 ~
SSuunntteemm ddee--oo sseeaammăă
eu sunt cu tine de-o seamă
am pătruns în acest unic spaţiu
sub acelaşi scut…
fiarele au treburile lor
nici nu ne observă
dar ochiul meu străpunge
pe al tău şi invers
fără a ne da răgaz pentru…
am încâlcit iţele temporale
cădem în hăul căscat
chiar de noi
până când învăţa-vom
armonia cu sinele, cu celălalt
şi cu Universul…
brelocul amintirii comune
inconştient ne leagă
şi ne desparte în acelaşi timp.
valerica păuleţ
~ 13 ~
TTrriisstteeţţee
un violoncel cu struna
mlădioasă
îşi plânge amarul unui foc
mistuitor…
el n-ar putea, de nu ar fi
arcuşul-frate,
să-şi verse lacrimile
pe furiş…
un cântec dulce, tânguios
se întregeşte
din gama tristă desfăcută
în bucăţi,
păsări cu tril şi flori de câmp
îi simt chemarea
spre zborul parfumat şi tainic
de april…
Dus Întors
~ 14 ~
VViinnddeeccaarree
Infinitul Univers fior îmi trimite-n suflet,
îndemnându-mă să urlu, să-mi scot lacrimile negre
în lumina transparentă străbătută de un cântec,
de vreau însămi să mă vindec de păreri de rău,
de frică, duşmănie sau descântec…
Astfel sufletul locuit fi-va numai de seninătate,
luminaţie, iertare, armonie, sănătate…
În celulă-i vindecarea, un cristal perfect răsare -
împrăştiind mângâiere printr-o blândă irizare -
din pocal al graţiei şi iubirii nesfârşite,
dacă sunt recunoscute în inimă şi în minte…
Apoi sunt trimise-n zare spre Ocean neţărmurit,
ce trei sferturi, ca şi omul, e din apă… plămădit.
valerica păuleţ
~ 15 ~
LLuummiinnăă –– UUmmbbrrăă
Filozofala piatră stă ascunsă
în profunzimi de suflet, neştiută…
Lumina o doreşte, asemeni conştientul
o transmutaţie în timp şi spaţiu,
alchimie ce preschimbă-n aur totul,
doar printr-un gând, o simplă recunoaştere
a ceea ce suntem „lumină – umbră”…
Una fără cealaltă nu este percepută,
doar împreună dau măsura integrală
a unităţii, ce orice entitate reprezintă…
Dus Întors
~ 16 ~
**
Ochi împovărat de întuneric
iradiind lumină…
Înţelepciunea.
Suferinţa şi singurătatea
duc la meditaţie…
Introspecţie.
Îmbinare de cuvinte rare
şi emoţie…
Poezia.
Atingerea inimii Universului
Prin Armonie…
Iubirea
valerica păuleţ
~ 17 ~
Simţăminte pure şi imaginaţie
gravate în suflet, dau
Creaţie…
Trandafir roşu-nfocat,
are-n el spinii incluşi…
Iubirea.
Un curent vibrator împrăştiind
unde iritante de…
Prietenie.
Dulce muzică la un instrument unic…
Singurătatea.
Infinitul, nefiinţa… surse sigure
ale Fiinţei.
Experienţă împărtăşită, cunoaştere,
vibraţie la unison –
Iubirea.
Dus Întors
~ 18 ~
CCrriizzaa
Se-nalţă pe-un munte de oase,
de sânge-nchegat, de putreziciune,
cu înfiorătoarea duhoare
pătrunsă-n nări şi-n plămâni…
Coboară victorioasă, devorând ce-a rămas,
în urmă-i lăsând incolore plânsori.
valerica păuleţ
~ 19 ~
OOgglliinnddăă
Reflectă-mi vise nevisate,
Priviri uscate, gând nespus,
Un dureros surâs arată-mi,
Precum şi dintele…în sus.
MMoozzaaiicc
Într-o fundătură, poate
să se nască un ecou…
Loc deschis propice sunt,
pentru zborurile-nalte,
Iar pe frunte un halou
proiectat ca într-o frescă
de biserică – mozaic.
Dus Întors
~ 20 ~
GGeerrmmiinnaaţţiiee
Dreapta, stânga, împrejur,
Florile de mac îmi sună,
Ochii se topesc în lacrimi
Cu miros de liliac.
Sâmburele de cais,
De măr, ca şi cel de om
Germinează, în final
Rezultând specific (p)om.
RRiissiippăă
Mănunchi de flori
aruncat peste lume,
Iubirea mea se-mprăştie,
alte flori renăscând…
valerica păuleţ
~ 21 ~
AArrttăă……
Sfioasă, aparent absentă,
Nu te vede, tu o ştii…
Aură înălţătoare, toată scena
o inundă…
OOcchhiiuull……
Cel cu ochi deschis este ferice…
Văzând şi auzind cu el subtilul,
Ce îl doresc şi eu cu înflăcărare,
Dar îmi lipseşte cu abilitate stilul,
Oarbă sunt, chiar cu doi ochi, aice…
Dus Întors
~ 22 ~
CCiioobbuull
Sunt un ciob de sticlă, de oglindă,
de cristal, ca şi alte şapte miliarde
de pe întreg Pământul,
având un adevăr al meu
pe care celorlalţi vreau să-l impun,
ca şi cum ar fi valabil general,
chiar de-i văzut din unghiul propriu…
Fiecare ciob uitând de unde vine,
din uriaşul vas universal,
se crede singur, diferit de ceilalţi,
separat şi gol pe dinăuntru,
însă acum am pentru el o veste bună…
Ca şi mine, ca şi tine, el sau ea,
faci parte din unime, din fiime,
uitarea cea firească e iertată,
suntem un Tot realizat de Creator,
care cuprinde yin şi yang,
sfera-ntregind cu umbră şi lumină…
valerica păuleţ
~ 23 ~
AAmm pprriimmiitt îînnvvooiirreeaa……
Am primit învoirea
de la un nestemat rostitor,
un prea înalt stăpân
al cuvântului,
să-l îmbrac, sau să-i desfac
ascunsele şi necuprinsele
înţelesuri.
Am primit învoirea
de-a mă căţăra într-o salcie,
după bunul meu plac,
de a mă prinde cu corzile mele
de o mlădie ramură,
şi a mă balansa fără teamă,
la stânga, la dreapta.
Am primit învoirea
tardivă, dar prielnică
de a mă elibera, a mă trezi,
neluând în seamă
zbaterile rădăcinilor
de a mă aduce înapoi,
a doua zi.
Dus Întors
~ 24 ~
Am primit învoirea
de a căuta şi a găsi,
de a-mi învinge pasivitatea,
îndoiala, angoasa
ajungând la miez, fără a părăsi
coaja cea protectoare,
pavăza.
valerica păuleţ
~ 25 ~
CCooppiilluull
Copilul
este-o entitate,
un spirit simplu
şi-n acelaşi timp
complex,
un ideal
pentru maternitate
şi-un bob mărunt
în infinitul
Univers.
Un soare
este-n dimineaţa vieţii,
de Domnul
hărăzit e pe pământ,
un îngeraş
neînfricat în faţa sorţii,
un fluture, un dor
ce împlineşte doar un vis,
preexistent în…
Paradis.
Dus Întors
~ 26 ~
MMaammaa
Mama este fiinţa,
Ce naştere mi-a dat…
Măcar şi pentru asta,
Îi sunt îndatorat.
Dar pentru tot ce face
În fiecare zi,
Pentru a creşte mândru
Şi sănătos de-a fi,
Eu dragostea mea toată
I-o dăruiesc, acum,
Aşa cum ea-mi dă mie,
Tot ce are mai bun!
valerica păuleţ
~ 27 ~
SSiinncceerriittaattee……
Copiii, în inocenţa lor,
Trăiesc intens prezentul…
Nu se gândesc la viitor,
Îi bucură momentul!
Ei iubesc, sincer, dacă vor…
Un suflet de copil nu minte,
Nu-şi pune mască pe… vizor,
Se bucură, doar dacă… simte!...
Dus Întors
~ 28 ~
SSăă--nnvvăăţţăămm……
Să-nvăţăm de la copii,
acea Inocenţă
şi s-o îmbinăm
cu-a noastră
decenţă…
Să-nvăţăm,
apoi,
Curiozitatea
de-a afla
orice se poate…
Generozitatea
de a da fără a cere,
în schimb, echitatea…
Să-nvăţăm
Iertarea,
Iubirea cea mare,
pentru tot şi toate, fără
condiţionare !...
valerica păuleţ
~ 29 ~
SSffaatt
Copile, dacă vrei
În viaţă ca să urci,
Învaţă teoria,
Dar şi să te descurci…
Îndemânarea practică,
O ai, ereditar…
De-ţi însuşeşti o „tactică”…
Ajungi… miliardar!...
Asta, dacă vei stăpâni
O înţeleaptă lege:
Oricum te vei numi,
Ce semeni, vei culege!...
Dus Întors
~ 30 ~
BBuuccuurriiaa ccooppiiiilloorr
În curtea grădiniţei
Este un părculeţ,
Unde băieţi, fetiţe,
Se joacă „trenuleţ”.
Acolo-s legănuşe,
Nisip şi tobogan,
Copiii urcă scara,
Coboară pe… burlan.
Cei mici fac doar castele
Şi forme din nisip,
Cei mărişori alene,
Se leagănă un pic…
valerica păuleţ
~ 31 ~
DDaarriiaa
Când te-ai zămislit
Şi pe drum erai,
Să vii liniştit,
Pe al nostru plai,
Noi ne-am întrebat
Cum să te numim …
Şi ţi-am alocat
Un nume sublim!
Tu erai un „dar”
De la Cel de Sus,
Cu toţi aşadar,
Daria ţi-am spus.
Din al iubirii har,
Ca o floare-n glastră,
Tu, chiar eşti un Dar
Pentru viaţa noastră,
DARIA!
Dus Întors
~ 32 ~
CCăămmaarraa bbuunniicciiii
În cămară la bunica,
Nepotul sau nepoţica
Găseşte tot ce ar vrea
Şi doreşte ca să ia:
Compoturi, dulceţuri multe
Gem, arome, dar şi fructe,
Din care el poate lua
Şi se poate… înfrupta.
Fie mere, nuci, gutui,
Toate-s bune ce să spui,
Dar dulceaţa de vişine
Este, ca şi cea de-afine,
Foarte bună la clătite,
Care-i plac; şi ţine minte
Că bunica le va face,
Cât ai zice: „Vino-ncoace!”
valerica păuleţ
~ 33 ~
MMii ttee--aammiinntteesscc……
Cu faţa luminată,
De-o sfântă
Bunătate,
Cu o şuviţă albă,
În părul de-abanos,
Ochi verzi,
Ca nişte stele,
Dantura
De mărgele…
Iubita mea măicuţă,
Aşa…
Mi te-amintesc…
Dus Întors
~ 34 ~
IIeeppuurraaşşuu--ii vviinnoovvaatt!!
Vrând să facă o surpriză,
Mama chiar a cumpărat
Copiilor, pentru Paşte,
Iepuraş adevărat.
Bulgăr gri, ca cer de vară,
Ochii mici, roşii – nu-i vorbă –
Când l-au scos copiii-afară,
Liber l-au lăsat prin iarbă…
Se mirau că e cuminte,
Sta în palmă, nemişcat…
Eu vă spun, de mai înainte,
Iepuraşu-i vinovat!
A mâncat prea multă iarbă,
Aşa că… a decedat!…
valerica păuleţ
~ 35 ~
ÎÎll iiuubbeesscc ppee bbuuccăăttaarr!!
Plimbare de plăcere,
În sus, în jos, la stand…
Mai multe statuete
Ne îmbie, la intrarea
În restaurant…
Ghiduşa nepoţică,
Privindu-l ca pe-un star,
Se-ndreaptă spre statuie,
Îl ia de mână,
Îl mângâie pe burtă
Şi-mi strigă, fericită:
„Îl iubesc pe bucătar!”
Dus Întors
~ 36 ~
OOmmuull ddee zzăăppaaddăă
Zăpada pentru noi este
Bucuria cea mai mare.
Când ninge ca în poveste,
Suntem plini de încântare!
Noi, copiii, fuga dăm
Acolo, în stradă,
Căci vrem să realizăm
Omul de zăpadă.
Corpul, pentru a putea
Să îl facem, iată…
Noi acum vom aduna
Mai multă zăpadă…
Apoi capul aşezăm
Sus pe trunchi, pe bune!
Pentru nas, morcov luăm,
Pentru ochi, tăciune.
valerica păuleţ
~ 37 ~
Coiful şi cu mătura
Sunt la locul lor!
O horă să învârtim
Şi… jucăm cu spor!
Dus Întors
~ 38 ~
CCooppiiii ssaallvvaattoorrii
Copii ai secolului nostru,
Aşa cum aţi fost plănuiţi,
Veniţi pentru-a salva dezastrul
Declanşat… şi de părinţi.
Hai! Cu-a voastră inocenţă,
Din nou, iubirea ne-amintiţi!
S-a destrămat într-o demenţă,
La ură şi război, sortiţi…
Salvaţi Pământul din urgie!
Doar voi, cu gestul răspicat,
Puteţi lua în custodie,
Ce-naintaşii au lăsat!...
Graţie că existaţi,
Şi sosiţi tot rânduri-rânduri…
Planeta s-o protejaţi,
Cu cele mai bune gânduri!
valerica păuleţ
~ 39 ~
DDee ccee??
De ce?
Este o întrebare
A celui mic,
Sau doar mai mare…
Dovedeşte ignoranţă,
Sau poate chiar e o dorinţă
De a şti, de a cunoaşte…
Totul este relativ,
Dacă are greutate
În procesul cognitiv.
De ce ?
Este întrebarea
Celui care cercetează,
Vrând mereu a şti
Urmarea
Celor ce efectuează.
De ce?
Şi prostul întreabă,
Făr-a vrea, de fapt, să ştie,
Ci doar să se afle-n treabă…
Ciuperca nu-i pălărie.
Dus Întors
~ 40 ~
De ce?
Scrie pe morminte…
Se întrebă ocultistul,
La fel ca şi cel ce simte…
Savantul, specialistul,
Martorul, judecătorul,
Elevul sau profesorul,
Curiosul, bârfitorul
Doritor să afle totul…
De ce?
Întrebarea e directă,
Perceperea imperfectă…
valerica păuleţ
~ 41 ~
VVrreeaauu
Vreau să mă simt dezlegată
de cele ce nu-mi aparţin,
ba chiar şi de firele care
vreodată
au existat în reflecţia mea,
mai puţin…
Vreau să am eliberarea
în palmă, pe talpă, pe frunte
şi înlăuntru,
cu tot ce înseamnă
nefrica, mirarea, zborul,
sărutul…
Vreau să pot descompune
o stâncă în pietre mărunte,
sau fir de nisip,
să le transform în dăltuite
cuvinte,
fără să aibă nume
şi chip.
Vreau să compun un cânt
la pian,
Dus Întors
~ 42 ~
cu care să vă încânt uneori,
iar de nu reuşesc, voi recurge
la clapele lui Chopin, Clayderman,
mângâind auzul cu sunet
ce curge,
din dragostea mea pentru voi
şi pian.
valerica păuleţ
~ 43 ~
PPrriimmăăvvaarraa
Deschideţi uşi, ferestre
şi acoperişurile toate,
căci soseşte
pe o pală de zefir,
din eteratul neant, din abis…
Iată, se iveşte
răspândind inconfundabilul
balsam…
Vine sprintenă, cu părul nins,
de floare de cireş,
cu zâmbet larg,
cu ochii strălucind
de imensa bucurie a reîntâlnirii
cu pomul, cu omul…
Sculaţi şi întâmpinaţi-o
cum se cuvine…
Vă rog, ţineţi-i scara
să coboare, sfios pe firul ierbii,
Primăvara!
Dus Întors
~ 44 ~
ÎÎmmii ppllaaccee
Îmi place să umblu
desculţ, prin pădure,
Să simt iarba plină
de rouă, sub tălpi,
Să aud foşnetul ei suav,
iar vântul călduţ
să-mi fluture pletele,
să-mi mângâie faţa şi trupul…
Trimit o sărutare
pierdutelor coroane
cu ramuri îmbrăţişate,
pe care frunzele tremură,
de plăcerea soarelui…
Îmi place mirosul
adoratei primăverii!
valerica păuleţ
~ 45 ~
UUrrmmaarree
După munte,
Vine vale,
După noapte,
Vine zi…
După ploaie,
Vine soare,
După necaz,
Bucurii…
După iarnă,
Primăvară,
Astfel, viaţa
Curge lin…
Dacă ştim
În armonie
Şi-n iubire
Să trăim!...
Dus Întors
~ 46 ~
GGâânndduull
Un haiduc, un hoţ, un lotru,
Sau un vultur neştiut
Este gândul, care-n mine
Acum s-a orânduit.
El îmi fură pacea, tihna,
Liniştea ce o iubesc,
Dar e vrerea mea, ca una
Cu el să mă contopesc.
Să mă lupt ca o leoaică
Înfruntând din când în când,
Dulcea amăgire seacă,
Tot în mine lăcrimând…
Rămânând pe baricade,
Eu flutur stindardul alb,
Apoi trec pe sub arcade,
Inima e… un crin dalb.
valerica păuleţ
~ 47 ~
RReevveerriiee……
Întinsă pe un pat de cer,
am vântul deasupra,
văzduh mai în jos,
privesc de pe margini
simţind ţesătura
de reţele-n care intru,
curajos…
Un vârtej mă prinde
în spire de arc,
sunt gânduri, cu care,
oricum, mă încarc...
Întind mâna dreaptă
şi apuc o rază
de lună, filtrată
în mod clandestin…
Trag de ea şi firul
se toarce-n destin,
împletind zefirul,
ghem de rază fină,
avându-şi izvorul
chiar în Luna Plină.
Dus Întors
~ 48 ~
MMiisstteerr
De ce nu vrei să-mi spui
de unde vin şi ce mă paşte,
Sau cui am vorbit mai întâi,
înainte chiar de a mă naşte?
De la cine am luat mâini
şi picioare, trup şi cap,
amintirile de tânăr lup înaripat,
alergător prin beznă şi lumină,
netemător de ce-o să vină?
Mintea de un verde-crud,
precum şi sufletul curat,
cine mi le-a împrumutat,
pentru cât timp şi în ce scop?
De dimineaţă aveam unul,
După-amiază, s-a schimbat…
Nu mă mai lupt, aştept urmarea,
Doresc să dau ce am de dat…
Misterul are doar un strop de taină,
Apoi o leapădă discret
pentru-a îmbrăca o altă haină,
al cărei nume e secret…
valerica păuleţ
~ 49 ~
SSpplleeeenn
Nimic nu se aseamănă cu o zi nesosită
la care tot visează chiar visul nevisat,
iar clipa e geloasă pe clipa nevenită
de la însuşi timpul-rege, cu clipa cununat…
Tot ce o să survină aduce fericire
în sufletul cel candid ce nu a cunoscut
acea stare - nestare, pierdută din plecare,
la care oarecine visează ne-ntrerupt.
Cu o speranţă oarbă, dintr-o augustă greaţă
ce umple esofagul şi gura de amar,
se şi revarsă-n sine, ieşind la suprafaţă,
abia când se convinge că totu-i în zadar.
Gândul se împleteşte cu firul chin-pelin,
plânsorile se descompun în lacrimi blonde,
ce duc tot la murire, la disperare, spleen…
Credinţele păgâne‚ ţâşnesc din necreate sonde…
Dus Întors
~ 50 ~
NNeemmuullţţuummiirree
Dorinţa, aşteptarea, durerea, neputinţa
sunt feţe nevăzute-ale firului finit…
Ce alte nume poartă? Ele-s nenumărate,
unele nenăscute mergând la nesfârşit.
Le dă viaţă, apoi le înmulţeşte-ntruna,
fiind nemulţumit de-a pururi, chiar de sine,
nereuşind să nască pe cât ar vrea, nebine
şi chinuri şi false nemulţumiri frustrante,
având în el declicul pentru porniri pierdute,
din care scânteiază-n faţete, diamante.
O lacrimă căzută-ntr-o flacără albastră
dă ochiului sublimul cerut de dinadins,
iar un suspin e cântul ce-anunţă simfonia
dorită, percepută, creată de un plâns.
valerica păuleţ
~ 51 ~
EExxppeerriieennţţăă
Am stat închisă precum condamnatul
pe viaţă, inconştient unit cu lanţurile sale,
fără speranţa de a mai avea lumina,
libertatea de a călca pe caldarâmul fierbinte
sau îngheţat, de a respira măcar un aer poluat
de maşini zgomotoase, de a-i cădea privirea
pe case şi pomi, pe tomberoanele ocolite
de gunoaie, de a adulmeca înţepătoarea aromă
existentă în natură, în oameni…
Am stat precum nenăscutul prunc, în lichidul
amniotic, hrănindu-se prin ombilic comun,
cu ceea ce materna îi oferă, dorind a ţâşni
la lumină, a-şi începe călătoria plănuită neştiut,
de el şi de alţii…
Am stat ascunsă sub pământ ca o cârtiţă
ce-şi construieşte tuneluri subterane
spre a se mişca încolo şi încoace, a nu amorţi,
a se hrăni, a supravieţui fără lumină,
căci ochii o dor de albul luminii strălucitoare,
iar ochii, ah ochii privesc înlăuntru…
acolo terenul nu-i pregătit pentru a ieşi
Dus Întors
~ 52 ~
din găoace…
Am stat izolată precum animalul rănit,
în desişul crângos, tenebros spre a-şi linge
rănile şi a nu aţâţa cu sângele său, alte animale gata
să-l sfâşie, până la nevindecare, când măcar
şchiopătând, orbecăind, a ieşit la iveală în
luminişul înalt, înconjurat de joase vegetaţii
şi iată-mă-s…
Am stat, zic, nu mai stau fără lumină în ochii
întredeschişi, apoi holbaţi de-atâta noutate,
inedit, luminaţie şi scânteiere, adaptându-mă
din mers la aventură şi necunoscut… experienţă!
valerica păuleţ
~ 53 ~
ÎÎnnttrreebbăărrii
Au despicat neştiutorii neştiuţi
neîntreruptul spaţiu, în două
sau trei perspective, de alb,
de negru sau albastru…
Aici este acasa
cu-ntreg spectrul solar,
este copacul, casa,
e vârful solitar
al verticalei înălţimi la cer ajunse,
este ţinuta de oştean
cu sufletul şi inima de dor pătrunse,
e cerbul cel cu corn ramificat,
ce mândru-n stăpânire-şi ia regatul…
Iar dincolo
se află misterios necunoscutul
de tăinuite spirite şi basme străbătut,
este speranţa, teama, deznădejdea,
e minunarea de-a afla,
este nădejdea că cele două dimensiuni
se-ntrepătrund
şi-n urmă, nenumăratele-ntrebări
Dus Întors
~ 54 ~
aflându-şi dezlegarea.
Starea de mijloc, negru-fumuriu
de necunoaştere şi neputinţă de a şti…
inconştienţa de-a trăi întreaga zi a vieţii,
doar ca pe momentul dimineţii,
fără teama de a cădea în hău…
valerica păuleţ
~ 55 ~
SSuunntt ssaallvvaattăă
În clipa efemeră ce-n grabă fuge,
În timpul veşnic ce tainic curge,
Nu am angoasă de ce-o să fie,
Căci sunt salvată de… poezie.
Trec rele, bune, evenimente
Gonesc nebune, dar realmente,
Mie nu-mi pasă de ce-o să fie,
Căci sunt salvată de… poezie.
Îmi exprim gânduri şi sentimente,
Declar iubire de cele sfinte,
Tot ce persistă „la purtător”:
Idei, convingeri, credinţe, dor…
Orice ar fi, de ce urmează,
Este creaţia ce mă salvează!
Dus Întors
~ 56 ~
LLiirraa ffeerrmmeeccaattăă
Iubire nesfârşită, cum se zice,
Orfeu nutrea pentru soţia sa,
Euridice.
Astfel şi în Infern ajunse,
înduioşând pe însăşi Persefona
cu cântul lirei sale fermecate,
spre a-i înapoia din morţi iubita…
Dar, din dorinţa sa nestăpânită,
privi-ndărăt, încălcând învoiala,
iubita-i dispărând într-o clipită…
Geloase,
Bacantele i-au luat şi cap şi liră,
pe mare aruncându-le-n mânie…
Ajunse-n Lesbos, au făcut să fie
Orfeu – simbol de minunată
poezie!
Orfeu eşti tu, sunt eu, e orişicare
ce ştie a preface-n vers, Iubirea!
Un simţământ ce doar în suflet are
lăcaşul, pentru cel împodobit
de zeul Eros, cu aleasă desfătare
pe harfă să-i vibreze-n văz,
simţirea.
valerica păuleţ
~ 57 ~
DDuuss –– îînnttoorrss……
Necuprinsul ochi se destramă -n lacrimi,
pe marea albastră, adâncă, geloase…
Picul sărat plăsmuieşte tsunami cărunt
cu vise deşarte, de gând şi de glas alungate.
Iris în culori neclare, ca şi unda apei se roteşte,
din mic se face mare şi invers,
cerc după cerc sticlos se dăruieşte şi dispare,
îmbătându-se de măreţia impetuosului talaz…
Lanţ de plânset desfăşoară până în abis, cărare
de dulce, mistuitoare şi sălbatică durere,
avansează, se extinde ca o plagă – neoplasm,
apoi singură decade şi se stinge sub un val.
Ochiul îşi revine-n sine, căci în sine se întoarce,
drumul însorit străbate cu privire de smarald,
odihna îşi regăseşte în limanul veşniciei,
întristarea dând pe pace, în a ochiului răgaz.
Dus Întors
~ 58 ~
CCăăllăăttoorr pprriinn…… vviiaaţţăă
Zâmbet blând, un cer senin de-un albastru bleu–ciel,
sondă cu două conducte ce-n motor duc oxigen,
două lacuri verzi, albastre străjuite fiecare
de pădurici arcuite, altele având la…poale,
filtrând razele de soare sau de lună, oarecând,
mici scântei strălucitoare peste lacuri lunecând…
Apoi o potecă lată se întinde curmeziş,
după care creşte multă vegetaţie înaltă,
ce se pleacă-n crengi de sălcii plângătoare
spre pământ, completând doar peisajul
de ansamblu uimitor, ce ca tot se defineşte,
capul unui călător prin această lume-viaţă…
valerica păuleţ
~ 59 ~
AAggoonniiee
braţele încolăcite,
albe plete răsucite,
mâna stângă sângerândă,
palidă e faţa blândă,
ochiul fix şi îngheţat,
gura, ca de sărutat,
de fruntea lată, senină,
o şuviţă se anină,
sudoarea pe trup îi curge,
iar piciorul nu mai fuge…
Dus Întors
~ 60 ~
SSoonnddaajj
S-a făcut un sondaj
printre animale…
Am aflat că leul
ne urăşte
fiindcă aproape toţi
dorim a fi
împăraţi.
Vulpea asemenea,
căci am surclasat-o
în viclenie.
Lupul, leopardul, cred
că suntem, decât ei
mai sângeroşi.
Iepurii,
că suntem
mai fricoşi.
decât şarpele,
mai veninoşi.
Cum am reuşit, oare,
să întrecem
aceste animale?
valerica păuleţ
~ 61 ~
PPuurriiffiiccaarree
Ca un alpinist,
înfig unghiile
în pereţi,
pentru a mă ridica.
Ajung la tavan,
dar e greu
de străpuns…
Nu mai pot!
Atunci fug,
deschid robinetul
la maxim.
Nu mai suport!
Apa mă loveşte
cu jetul rece,
mă spală
de păcate…
Mă simt uşurată
şi deodată
mă înalţ
fără efort.
Dus Întors
~ 62 ~
MMaarreeaa şşii ttiimmppuull
Marea este un mister,
Are valuri care pier,
Urcă şi coboară încă,
Spărgându-se ca de stâncă.
Valul nici nu lasă urmă,
Pe ţărm el ajunge spumă.
Valul din val se formează,
După val, altul urmează.
Marea pare nesfârşită,
Niciodată liniştită.
La fel, clipă după clipă,
Iar minutul e…risipă.
Timpul este infinit
Şi cu marea s-a unit!
valerica păuleţ
~ 63 ~
GGeemmeennee
Omule,
Tot ce-i bine sau e rău,
Există-n Sinele tău,
Tot ce-i rău sau este bine,
Se află prezent în tine…
Bine, rău, precum urmează,
În suflet se-ngemănează…
În necaz sau în plăcere,
Una pe alta se cere…
Bucurie, supărare,
Una din alta răsare…
De-ai căzut în suferinţă,
Să te menţii în căinţă…
Fericire dacă ai,
Tu calmul să nu ţi-l dai…
Echilibrul, armonia,
Reprezintă datoria
Celui care vrea să fie
„Un izvor de apă vie”.
Dus Întors
~ 64 ~
EEggaalliittaattee
Ziua când soseşte,
Lumină aduce,
Iar dacă lipseşte,
Spunem noapte dulce.
Soarele-ncălzeşte
Pe tot omul bun
Şi pe prost, fireşte,
Înţelept, nebun…
Diferenţă nu e
Pentru a sa rază,
Pe toţi ne mângâie,
Suntem fii de bază.
Luna, de asemeni,
Ca o mamă bună,
Pentru pământeni
Ea face cunună.
Doar noi ne-mpărţim
În apţi sau tâmpiţi,
Când, de fapt, suntem
Fiii rătăciţi.
valerica păuleţ
~ 65 ~
OOgglliinnddaa iiuubbiirriiii
Privind în ochii tăi văd reflectată
iubirea mea, ca-ntr-o oglindă,
scăldată în lumina blândă
a unui răsărit de soare.
Privind buzele tale îmi amintesc
sărutul cald şi generos al astrului
strălucitor, oferit cu dragoste
întregului Pământ.
Privind mâinile tale îmi zboară gândul
la îmbrăţişarea cerului cu marea.
Tălpile tale gemene cu ale mele
umblă deocamdată pe aceeaşi cale,
ca nişte urme de lumină,
în armonia lor deplină.
Dus Întors
~ 66 ~
ÎÎmmbbrrăăţţiişşaarreeaa
când cele două trupuri se înlănţuie,
se generează pururi, o energie
miraculoasă, binefăcătoare,
generoasă, liniştitoare…
atunci se simte-un transfer
de putere, iubire, şi sper
ca fiecare să poată realiza,
cu adevărat… îmbrăţişarea!...
valerica păuleţ
~ 67 ~
MMaaggiiaa iiuubbiirriiii
Spirit inundat de fericire
uniune cu Izvorul Infinit
stare de beatitudine-n magie,
armonie-n suflet şi în gând,
joc de energii nestăvilite,
mare-n flacără de răsărit
este cel al cărui suflet pe vecie,
cu iubirea este logodit.
Fără iubire ce se-ntâmplă?!
Tot Pământul pare-ntunecat,
tună, fulgeră şi când e soare,
frica-n stăpânire a luat
minte, suflet, inimă, picioare…
larvă e acela, n-ar zbura
niciodată către zările înalte…
dacă-n el iubire n-ar avea,
nici scânteie-n ochi n-o să tresalte…
Dus Întors
~ 68 ~
VViissaarree
Eu mă doresc în fluxul iubirii să alergăm prin iarbă
desculţi
Şi mai ales al dumnezeirii să ne înălţăm pe vârfuri de
munţi.
Tu înger eşti cu aripă pudrată de nesfârşita
binecuvântare
Când mă atingi devin imaculată şi mă găsesc într-o
imensă desfătare…
Gândului meu îi corespunde altul, sunt energii ce se
îmbrăţişează
Ţâşnind ca fulgere către înaltul, spre care dinainte tot
visează…
valerica păuleţ
~ 69 ~
MMâânnăă îînn mmâânnăă
Ca doi copii cu mâinile încrucişate,
ne învârtim pe-un câmp de nor
cu flori de stele-n suflete pictate,
noi poposim cu ochii plini de dor…
În minte-aleargă-n armonie gândul,
spre Sine se întoarce-al nostru ochi…
Găsi-vom oare-n noi liman
ce-l căutăm de-atâta timp în van?
Suntem doar suflete plutind
uşor, prin galaxiile-nstelate
mână în mână, veşnic ascultând
gândurile noastre interconectate!
Dus Întors
~ 70 ~
CCaa uunn ffoocc……
Scrumul sau cenuşa
Este ce rămâne
În urmă,
După un „foc”
Mistuitor…
Se poate păstra
În urnă,
Închisă pe vecie,
Sau se-mprăştie
În cele patru zări,
Pe-ntindere de ape,
În plină
Libertate…
Viaţa noastră
Arde şi trece,
Ca un foc…
valerica păuleţ
~ 71 ~
SSffeerraa……
Puzzle – o sferă,
Din două părţi,
Care conferă –
Cum scrie-n cărţi –
O unitate
În negru – alb,
Diversitate
De yin şi yang,
Precum Pământul,
Cu Cerul drag…
Pământul – Mamă,
Cerul –Tată,
Se opun
Şi se caută,
Să rotunjească
Sfera sa,
Altfel, întregul
N-ar exista…
Dus Întors
~ 72 ~
FFiirruull vviieeţţiiii
Prima zi e începutul
Firului din ghemul vieţii,
Ce se toarce cu încetul,
Pân-la anii senectuţii…
Nu-i uşoară, dar nici grea,
Are multe încercări…
Altfel, viaţa ar părea
Prea banală-n… dezmierdări.
Obstacole depăşite,
Chiar cu lacrimi pe obraz,
Bucurii nemărginite,
Ce te urcă… în extaz.
Cu cât firul se scurtează,
Iar albul predomină,
Eticul acum primează,
Cu morala cea creştină.
valerica păuleţ
~ 73 ~
AAmmiinnttiirrii
În tihna nopţii profunde,
Gândurile se ostoiesc,
Din liniştea revărsată,
Aburii visării se ivesc…
Stol de amintiri, repetat
Reînvie, neaşteptat,
Ca într-un film panoramic
Se proiectează, dinamic,
Secvenţă după secvenţă…
Mulţumire şi reverenţă,
În faţa celor lăsate,
De bună voie, în eternitate…
Dus Întors
~ 74 ~
DDee uunnddee--ii FFEERRIICCIIRREEAA……
Când aştept ca Fericirea
De la oameni să îmi vină,
Din cuvinte, gânduri, slove,
Sentimente, să-mi parvină,
De la case, bunuri, fapte
Şi realizări deşarte,
Nu-mi apare niciodată
Fericirea… aşteptată!
Dacă mă împac cu mine
Şi stau în tăcere,
Pătrunzând în al meu sine
Cu mare plăcere,
Meditez, mă relaxez
Cât de bine pot, sondez
În a mea profundă minte…
Asta fac de mai nainte…
După repetate rânduri,
Liniştea simt cum se-nalţă
Din interior spre-afară…
valerica păuleţ
~ 75 ~
Apoi, eu aştept… smerit,
Fericirea să apară…
Calmul, zâmbetul, nefrica
Mă cuprind şi mă dezmiardă…
Asta este Fericirea
Ce-o doresc, mai mult nimica.
Dus Întors
~ 76 ~
FFiirr ddee nniissiipp
Ce este omul pe pământ,
Adesea ne-ntrebăm,
Dar, dac-ar fi sub jurământ
Răspunsul să îl dăm,
Am spune cine ştie ce
Minuni sau teorii,
De care foarte repede
Ne-am lepăda, senini.
În fapt, omul e-un paradox
Creat de Dumnezeu,
Dacă el este ortodox.
De nu, de un alt Zeu…
Oricum, fiinţă de lumină-i
Cu har divin într-însul,
Având mereu în ochii săi
Râsul, precum şi plânsul.
La scara Universului
Un fir de nisip este,
Alăturea de mii şi mii,
valerica păuleţ
~ 77 ~
Nu se deosebeşte
Unul de altul, chiar deloc,
Având acelaşi Tată,
Care ne ţine la un loc
Toţi oamenii de-olaltă.
Bogat, sărac, cu handicap,
Deştept sau prost de-ţi pare,
Mare sau mic, “cu bube-n cap”,
Cum este fiecare,
Suntem de EL lăsaţi aşa,
Cu bună judecată –
Ca să-nvăţăm şi lecţia
Smereniei, odată!
Dus Întors
~ 78 ~
IIuubbiirree nneeccoonnddiiţţiioonnaattăă
Simţământul iubirii este cel mai longeviv,
Suflet tânăr sau mai vârstnic îl are definitiv.
Paradoxul este însă că el nu-i recunoscut
De toţi cei ce trec prin viaţă, folosindu-l ca un scut.
Iubirea de mamă, tată, frate, soră sau consort
Este cea mai cunoscută, dându-ne un mic confort!
Însă cea mai importantă e acea Iubire mare,
Care poate fi simţită …fără condiţionare!
Iubirea de Tot şi Toate e „o taină “, pentru că
În viaţa asta trecătoare, e cea mai benefică!
Cel tânăr de nu iubeşte are suflet învechit,
Iar cel tânăr sufleteşte iubeşte necontenit.
Când ajungi să ai în tine „dragostea divină” e
Ca şi cum urci pe o scară infinită către ce…
Măreţia înălţării nu te lasă ca să simţi,
Decât Armonia-n toate, pe care tu o meriţi!...
valerica păuleţ
~ 79 ~
IIuubbiirree ffăărrăă vvâârrssttăă
Cerul vieţii mele
este de-azur, senin,
Tu mi-ai ieşit în cale,
acum ne întâlnim,
Flori mândre şi parfumuri,
simt peste tot, în jur,
Iar Primăvara asta,
nu are vreun cusur…
Natura-i Primăvară,
aşijderea în suflet,
În Armonie-s iară,
Miros, culoare, sunet…
Fortifică ideea,
pe care, jos o scriu:
Nicicând, pentru iubire,
nu este prea târziu!
Dus Întors
~ 80 ~
DDiiaaffaannăă sstteeaa
Steaua mea-ndrăgită,
Vino-ntâmpinare,
La a mea timidă,
Veşnică chemare…
Tu eşti nesfârşită,
Sfântă dezmierdare,
De sus hărăzită
S-aduci alinare…
În adâncă noapte,
Te iveşti deodată,
Şi din somn, cu şoapte,
Tu mă scoli, surată…
Mă îmbii iubită,
Viers dulce, divin,
Ca într-o clipită,
La tine să vin…
Pentru-a mă atinge,
A mă parfuma,
Cu a ta mireasmă,
Diafană stea!
valerica păuleţ
~ 81 ~
EEnniiggmmaa
Noaptea,
momentul e propice
de a pătrunde-n Sine
şi a găsi Enigma
existenţei omeneşti,
a înţelege
paradigma cea nouă
şi saltul cuantic,
pe care nu-l evoc pentru
a fi romantic,
chiar dacă Inima e locul
în care se unesc
mama – Pământ şi tatăl – Cerul…
Să aduc mintea în inimă
e ţelul, pentru a extinde conştiinţa
şi a încerca…
Experienţa…
Dus Întors
~ 82 ~
UUnneeoorrii……
Aveam uneori o imagine bizară
aflându-mă, bineînţeles,
între vis şi aievea,
a unui câine-lup tânăr, demn
şi singuratic, alergând fără teamă,
printr-o pădure
cu copaci înalţi şi drepţi…
Inconştientul îmi şoptea
că acel lup mândru sunt eu,
într-o altă dimensiune, altă viaţă…
Drumul prin pădurea amintită,
era în coborâre, şi îl parcurgeam
în pas alert şi temerar,
nu mă simţeam ameninţat…
Însă nimeni nu era în jur
şi nu ştiu încotro mă îndreptam…
Tot alergam,
dar fără a simţi vreo oboseală…
***
Un lucru curios…
Acum mă simt, oarecum, legată,
de orice câine de pe stradă…
valerica păuleţ
~ 83 ~
OOmmiiddaa –– fflluuttuurree
Omul, veşnica omidă,
Care-n viaţă se târăşte…
Umedul pământ, hlamidă…
Astfel, el acum trăieşte…
Zborul este o dorinţă
Neîmplinită, pentru mulţi…
Întrucât nu e voinţă
Să se-nalţe către…bolţi.
Doar cunoaşterea de Sine,
În mai multe forme,
Omida în fluture
Poate să transforme!...
Dus Întors
~ 84 ~
NNeennoorrooccuull
Eşti lângă mine,
Dar mă înfioară
Depărtarea-n sine
Ce-şi desfăşoară
Măsura-ntre noi…
Pare că suntem
La mare distanţă,
Ne întrepătrundem,
Fără speranţa,
De a fi doi!
Simţământul unirii
În trup şi cuget,
Când nemuririi
Cântam din suflet,
A dispărut…
valerica păuleţ
~ 85 ~
Un gol imens
Luându-i locul
Şi mai intens,
Acum Nenorocul
A apărut!
Aici, optimismul
Nu ţine locul sortirii,
Căci, din păcate,
S-a stins focul
Iubirii…
Dus Întors
~ 86 ~
MMăă aappăărr……
Când intuiţia
îmi sugerează
că este necesar
să mă apăr,
îmi imaginez
un balon imens,
oval, strălucitor,
cu o aură cristalină…
Îi deschid o uşă,
pătrund
în interior…
E cald,
lumină,
confortabil,
e odihnitor…
Aici,
nu mă mai atinge
nimeni
şi nimic
dăunător!
valerica păuleţ
~ 87 ~
CCooppaaccuull
Eu sunt copacul,
Ce-n taină,
Răsar din Sinele tău
Fiinţă, ce-ţi pui
Înc-o haină,
S-acoperi în tine
Ce-i rău!
Mai bine ai da
La iveală
Tot adevărul bogat,
Rămânând,
Fără sminteală,
Cel mai de treabă
Soldat
Al marii Armate
În Unime,
Pe care Domnul
A lăsat!
Eu sunt Adevărul
Din tine,
Ce Libertate
Ţi-am dat…
Dus Întors
~ 88 ~
FFuullggeerr
Un fulger
despică
Întunecatul cer…
Misionarul
Ne anunţă, vesel,
Clănţănind
Din ramuri,
Apocalipsa!
Acum, e prea
târziu
Pentru amarnice
regrete…
Hidoase acte
secrete…
Căci urmează…
Inerentul
contact,
La locul…
destinat!
valerica păuleţ
~ 89 ~
RRuuggăăcciiuunneeaa
Rugăciunea este
Un gând înălţat
Spre Domnul din Ceruri,
Al nostru Împărat.
Mai întâi, slăvire
Trebuie să-I dăm,
Apoi mulţumire
Pentru tot ce-avem.
Abia dup-aceea
A cere putem…
Şi-a noastră dorinţă
Împlinită-avem
Doar dacă vom crede
Cu tărie-n ea
Şi-n închipuire
Noi o vom avea…
Atunci, tu doar cere
Şi ţi se va da!
Dus Întors
~ 90 ~
SSuunntteemm uunnaa
Afle orişicine,
Gândul însuşi
E o rugăciune…
Iubirea e acea
Forţă sufletească,
Identică cu Pacea…
Mantre, meditaţie,
Spre Divinitate -
Căi de evoluţie…
Suntem una
Cu sursa Divină,
Pentru totdeauna…
valerica păuleţ
~ 91 ~
DDăă--mmii zzbboorruull……
Doamne,
Ajută-mă să zbor,
Nu mă lăsa
Legată
De ce e muritor…
Ajută-mă să zbor,
Deasupra tuturor
Micimilor,
Relelor,
Necazurilor…
Nu mă lăsa
Împietrită,
Ţintuită,
În mijlocul lor…
Dă-mi zborul,
Ca ofrandă nepreţuită!
Dus Întors
~ 92 ~
MMuullţţuummiirree
Îţi mulţumesc mult, Doamne,
Că iarăşi Tu mi-ai dat,
O minunată lecţie
Acum, de învăţat.
Credeam că ştiu mai multe,
Iar eu abia zăream…
Părţile nevăzute
Nici nu le bănuiam…
Totul în viaţă-i unic,
Gând clar ar trebui,
Căci, în jur mai nimic
Nu e ce pare-a fi!
valerica păuleţ
~ 93 ~
DDeevvoottaammeenntt
Doamne, Tu eşti Nesfârşit,
Toate le-ai desăvârşit,
Atât în ubicuitate,
Cât şi-n marea-Ţi bunătate.
Acum a sosit momentul
Să-mi exprim devotamentul,
Iubirea mea către Tine,
Mai mult ca pentru oricine
De aici, de pe Pământ!
Nu vreau să am legământ
Pentru absolut nimic
Ce legat e de teluric.
Din dragostea ce-Ţi înalţ,
Tu-mi întorci, ca-ntr-un bilanţ
Miluirea, bunăoară,
Pentru tot ce mă-nconjoară.
Pentru asta -Ţi mulţumesc
Şi din suflet Te slăvesc!
Dus Întors
~ 94 ~
PPaarraaddiissuull
O imagine ireală, de Paradis
Îmi apare acum, ca un vis…
Ceva ce ai dori, suflete, să ai
Dacă cumva, vei ajunge în Rai:
Copaci minunaţi, cu crengi la pământ,
Flori rozalii, în ciorchini atârnând…
Braţele în văzduh se salută,
Parfumatele flori se sărută,
Iarba verde aduce-mplinirea,
Azurul cerului face unirea…
În interiorul acestui tablou,
Sufletul, ca un fluture, zboară din nou,
Bucurându-se de ceea ce nu a putut
Nicicând a vedea cât a stat pe Pământ…
valerica păuleţ
~ 95 ~
PPrriieetteenniiee
Dorul meu de prietenie
Este cel mai înălţător,
Căci poate dura pe vecie,
Fiind sincer şi tulburător.
Înseamnă acea energie,
Ce dă putere oricând
Celuilalt, ca prin magie,
Cerând ajutor, doar în gând…
E starea ce te alină,
Ştiind că e cineva,
Care cu tine se-mbină
În spirit acum, undeva…
În Univers infinit,
Spiritul liber vegheze…
Spre mine, din nou a venit,
Cu drag, să mă-mbrăţişeze.
Dus Întors
~ 96 ~
CCUUPPRRIINNSS
Prefaţă ________________________________________________ 3 Eliberare _______________________________________________ 7 CROMATICA ___________________________________________ 8 Intuiţie… _______________________________________________ 9 Schimb de locuri… _______________________________________ 11 Suntem de-o seamă _____________________________________ 12 Tristeţe _______________________________________________ 13 Vindecare _____________________________________________ 14 Lumină – Umbră _______________________________________ 15 *_____________________________________________________ 16 Criza _________________________________________________ 18 Oglindă _______________________________________________ 19 Mozaic _______________________________________________ 19 Germinaţie ____________________________________________ 20 Risipă ________________________________________________ 20 Artă… ________________________________________________ 21 Ochiul… ______________________________________________ 21 Ciobul ________________________________________________ 22 Am primit învoirea… ____________________________________ 23 Copilul _______________________________________________ 25 Mama ________________________________________________ 26 Sinceritate… ___________________________________________ 27 Să-nvăţăm… ___________________________________________ 28 Sfat __________________________________________________ 29
valerica păuleţ
~ 97 ~
Bucuria copiilor ________________________________________ 30 Daria _________________________________________________ 31 Cămara bunicii _________________________________________ 32 Mi te-amintesc… _______________________________________ 33 Iepuraşu-i vinovat! ______________________________________ 34 Îl iubesc pe bucătar! _____________________________________ 35 Omul de zăpadă ________________________________________ 36 Copii salvatori _________________________________________ 38 De ce? ________________________________________________ 39 Vreau ________________________________________________ 41 Primăvara _____________________________________________ 43 Îmi place ______________________________________________ 44 Urmare _______________________________________________ 45 Gândul _______________________________________________ 46 Reverie… ______________________________________________ 47 Mister ________________________________________________ 48 Spleen ________________________________________________ 49 Nemulţumire __________________________________________ 50 Experienţă ____________________________________________ 51 Întrebări ______________________________________________ 53 Sunt salvată ___________________________________________ 55 Lira fermecată _________________________________________ 56 Dus – întors… __________________________________________ 57 Călător prin… viaţă _____________________________________ 58 Agonie _______________________________________________ 59 Sondaj ________________________________________________ 60 Purificare _____________________________________________ 61 Marea şi timpul ________________________________________ 62 Gemene ______________________________________________ 63 Egalitate ______________________________________________ 64 Oglinda iubirii _________________________________________ 65 Îmbrăţişarea ___________________________________________ 66 Magia iubirii ___________________________________________ 67 Visare ________________________________________________ 68 Mână în mână _________________________________________ 69 Ca un foc… ____________________________________________ 70 Sfera… ________________________________________________ 71 Firul vieţii _____________________________________________ 72 Amintiri ______________________________________________ 73 De unde-i FERICIREA… __________________________________ 74 Fir de nisip ____________________________________________ 76 Iubire necondiţionată ___________________________________ 78
Dus Întors
~ 98 ~
Iubire fără vârstă _______________________________________ 79 Diafană stea ___________________________________________ 80 Enigma _______________________________________________ 81 Uneori… ______________________________________________ 82 Omida – fluture ________________________________________ 83 Nenorocul_____________________________________________ 84 Mă apăr… _____________________________________________ 86 Copacul_______________________________________________ 87 Fulger ________________________________________________ 88 Rugăciunea ____________________________________________ 89 Suntem una ___________________________________________ 90 Dă-mi zborul… _________________________________________ 91 Mulţumire ____________________________________________ 92 Devotament ___________________________________________ 93 Paradisul ______________________________________________ 94 Prietenie ______________________________________________ 95 CUPRINS _____________________________________________ 96
Administraţie Cronopedia
MANAGER: Lenuş Lungu
REDACTOR-ŞEF: Ioan Muntean REDACTIOR: Mihaela Sauciuc REDACTIOR: Delia Dtăniloiu
Procesare şi suport IT
Ioan Muntean
