VALENTIN SILVESTRU

VOL: ,,CÂND PLOUĂ, TACI ŞI-ASCULTĂ...’’

LA GURA PEŞTERII

-StimaţI turişti, iată-ne ajunşi la unul din cele mai frumoase puncte ale itinerariului nostru: PEŞTERA. După cum vedeţi, e un adevărat monument al naturii. In faţa ei se afla un bufet bine asortat şi un ţăpşan, pe care vă puteţi zbengui după pofta inimii; rămânem aici 2 ore. Cine vrea, poate să şi viziteze obiectivul.

-Singuri? Nu ne însoţiţi?

-De ce? Vă temeţi de bau-bau?

-Credeam că ne explicaţi.

-Ce să vă explic?

-Ştiinţific...

-Ştiinţific vorbind, peştera e o adâncitură în munte, în care e întuneric şi umed. E bine?

-E de natură carstică?

-Ce să fie?

-Natura...

-Binenţeles că e o peşteră naturală. Credeţi că a scobit-o cineva?

-Altceva întrebam eu... Are şi stalactite?

-A, vă temeţi de animale...

-Stalactitele nu sunt animale.

-Ei, poftim, acum îmi spui dumneata mie ce sunt. Nu le-am văzut toţi în filmul acela documentar cu omizi şi păianjeni din fundul pămantului?

-Acela era despre fauna cavernicolă, dar stalactitele şi stalagmitele sunt nişte formaţiuni minerale.

-Deci dumneata vrei să intrăm şi să căutăm minerale, dacă te înţeleg eu just.

-Mă interesam de caracteristicile locului.

-Uite ce e, stimată turistă, noi vă arătăm tot ce-i mai frumos, vă purtăm aceste 3 zile libere în autocar, dormiţi în hoteluri de clasa I, mâncaţi trei feluri cu bere şi desert, dar dumneata nu vrei excursie, nu vrei natura, vrei coropişniţe minerale.

-Uite ce e, stimat ghid, eu vreau să fiu informată despre ceea ce văd. Dar pentru asta ar trebui să fii dumneata informat. Or, nu eşti.

-Bine, să facem pace.

-Ce pregătire ai, dacă nu te superi?

-Sincer să fiu, sunt tehnician dentar.

-Şi ai citit ceva despre peşteri?

-În general şi la o adică, sigur că...

-Nu în general, în particular.

-În particular n-am timp să aprofundez, judecaţi şi dumneavoastră: întreţin o bunică bătrână şi trebuie să mă antrenez de trei ori pe săptămană.

-Ca s-o întreţii?

-Nu, la popice, fiindca fac parte din repreyentativa oraşului.

-Păcat, aş fi preferat o persoană cu ceva cunoştinţe.

-Şi ce, dumneavoastră, dacă nu vă supăraţi, aveţi cunoştinţe?

-Sunt speolog.

-Speoloagă?

-Da...

-Adică...cu legumele?

-Cu peşterile.

-Aşa se cheamă?

-Aşa.

-Atunci de ce mai aveţi nevoie şi de prăpăditul de mine să vă explice?

-Credeam că-mi spui ceva nou în materie, doar ai fost pe-aici de-atâtea ori...

-Aş, e prima oară.

-Atunci te las.

-Auziţi? Ce-ar fi să nu vă mai băgaţi în văgăuna asta?

-Dar aici ce să fac?

-Haideţi să jucăm o tablă, să-mi povestiţi si mie despre stalactite. Că acuş’ e ora de plecare, zău!