AR. D E N S U Ş I ANU.

-----■^•54-------

Valea Vieţei

BIBL. luiíV. CLüJ-íiSjNr. -

IAŞIT I P O G R A F I A N A Ţ I O N A L Ă

11 STRADA ALECSANDRI 11.

1 8 9 2 .

5 4 8 ?

Esèmplarele care na yorü purta semnătura autorului vorfi fi urmărite confonnft legii.

ÎNCHINARE.

Déca ’n viâţă-m î, divină Musă,A! fostű plăcerea şi alű meű scu tă , Déca vre-odată pe arsa-mî buză Ai pusă, o ! dalbă, şi vre-ună sărută, Maî lasă-mî încă o bucurie In sânta-ţî um bră a maî gusta — Coborî acuma, şi greu nu-ţî fie Cu m in’ la lume a te-arăta.

Din vérfű de munte înc’o privire Pe-adânca vale, ce-amü străbătută ; Së spuneniű lumeî d in tr’o ochire Câte vedurăm ă, câte-amă trecută. Sórele éta m urindă aruncă In c ’o privire doiosă pe plaiă; întinsa vale cu verdea-î luncă,Ca nici odată, adî pare-ună raiă , U nă raiă ce pere, é r’ tu, minune, In tind î aripa së sborî în nuoră.

O clipă încă, sórele-apune, Şi după sőre şi eu coboră.

4

Fu lungă calea! Voioşi plecarămu, Voioşi odată şi tu şi eu;Frumosă valea când noi întrarăm u, Credêndü frumosă c’a fi mereu.Mii flori pe vale, nemuritóre,In crânguri cânturi de dorii nestinsă, Prin iérbâ rîuri linii şoptitore,Sus cernlu limpedă de stele-aprinsü. Şi flori din vale, din ceruri stele,Din crânguri şopte noi culegeamu ; F lori în cunune, stele ’n mărgele, Şoptele ’n doine noi le ’mpleteamă. Stelele ’n ceruri se stingă de-odată, Doinele ’n crânguri tote-amuţescă, — Jos vijelia trece turbată,Nuorii ’n ceruri ierbii şi vuescü — Şi-o nouă lume ese ’nainte 1 Cu-o négra cétâ de m onştri m ii; Palida Pismă cu ageră dinte, ÿlégra Perfidie cu ochi şerpii ; Adimenirea cu graiă de miere,

Dar mit de ghiare ascunse ’n sind, Blânda Calumnîe, limbă de fiere, E ră resuflulü negru venind.La ce-aşî depinge aicea tóté A’ lord cuinplite înfăţişări ?Orî-cin’ le vede ursită să ’nnóte Cu pânze nalte pY vieţii mări.

Fu crudă lupta, sfăşietore,Lungd îm preună ne-amu hărţuită ; Din mii de ghiare sângerătore Fltă m’ aicea cum am pornitd.

1 Trecut prin tóté cu peptulu tare,! Cu tolba plină, arcu ’nstrunatd ;

Acum aicea, în Templulu mare,Şi arcu şi tolbă le-am atârnată.Şi de-atârnă plină tolba-mî adâncă, Póte së-mï vină s’o mai desprindă, Şi dăcă córda trem ură încă,Ea pote-aşteptă de nou s’o ’ntindü.

Destulă de-odată! şi mulţămireChiar vouă monştri, ce mi-aţi eşităPrin voî aflat’ain a lumeî fire,Prin vot si lumea m’a desvelită.

»

e»

Şi déca, lume, eu aspră mână în alü meü sufletü tu nu scurmai,Eu stăm ca stânca ! Nu sfarmî cea vână, Nici dalbulü aurü nu poţi së-Iü iaî. Ciorchinulu d ’aurü nectarulű încă Nici elü nu-lu varsă de cât strivitu ;De nu sfarmî scoica din marea-adâneă Nu scoţi la sőre scumpii mărgăriţii.

Şiră-te-acuma, scumpii m ărgărite ! Spune, că ’n lume Iâgănulu teu,Nu unda mării înalbăstrite —A fostű adânculu sinului meü,Şi du-te ârăşî te-afundă ’n sinurî,Şi spune tóté câte-am vëdutii — Plăceri, avânturi, dureri, suspinuri, Şi dulci ilusiî — ce le-am perdutü.

w

N ic ïu n ù p o e tű încă n ’a p u tu tü s ë ’ncânte P â n ’ n ’a ’n tin sü condeiu lü în susp inü d’a m o r t l ; A tu n c ï pe së lb a tic ü a ’n c e p u tü së 'n cân te ,P e tîran û së-lü facă b lân d ü şi s im ţito rii.

(S h a k s p e a r e.)

1860 - 1870.

CRÂNGULO cu v isu r il e .

Clie sm isurato am or, che affann i in tensi, Che in d ic ib ili m o ti e che d e lir i M ovesti in m e ; n è verra tem po alcuno Che tu ]’ in tenda.

(Leopardi).

LA NENUMITA.

ÎN LIMPEÇILE UNDE.

în limpezile unde, ce rîură din stânci, în bórea ce prin frunţte adie murmurându, Eű vëdü a’ mele lacrimi, suspinele-mî adânci

Le-audű doiosű gemêndü.

în gorile voióse, ce ’n carulü înflorită înveselescü tăria cu-alü lorű surísü divinii, Vëdü chipulü tëü de ângerü, în ra le învëlitü,

Săpată în alü meû sinü.

în sórele ce-aprinde noianulă nepëtrunsü Vëdü inima-ţî încinsă de focă dumneçleescü,Şi ’n dalbele eï ra^e, de-alû lumeï ochiü ascunsă,

Eă ardă-şi më topescü.

12

AH ! LASA-MË COPILĂ.

Ah! lasă-me, copilă, së ’nnecü a mea durere în lungi torenţi de lacrimi macar pe unü minutu, Căci iuima-mî jelesce, dar’ fără mângăere,Decând, cerâscă umbră, sburândü aï dispăruţii.

Sub radele de aură a’ frumuseţii tale,Sub farmeculü din ceriul ce ’nundă chipulü tëü, Viâţa-nrî, ce ’ntristată trecea pe-acéstá vale, Spre plaiuri luminóse luase sborulü sëü.

Dar, vaï! s’a stinsü de-odată nespusa-mï fericire, Şi viéta-mï se topesce în lacrimi şi dureri,Şi de mai staü în lume — e dulcea-ţi amintire,Şi ’n visurile mele cerescile-ţi vederi.

CA ROŞĂ DE MIROSURI.

Ca rosa de mirosuri şi crinulü de candóre, Ca sórele de rade şi focii învietorü,Ah! inima-mi e plină de flăcări ardetóre, Fantasia de chipuri şi sufletulii de dorii.

13

Precum în diamante o singură lumină Se varsă, se restrânge în mii şi mii colori:Aşa în alű meü sufletiî o singură divină O vëdü în mil de forme, o simtü de mii de ori.

Dar’ ce-ajungü tóte-aceste imagini strălucite, Dând, ce iubescü, în lume eternü nu voiű avea, Şi ce plătescii în mare sorosé mărgărite,Copila când la sinu-î nu póte-a le-anina?

DIN DOIÎÎ' ŞI PÂNĂ ’N SÉRÂ.

Din <jori şi până’n sérâ, din sérá până’n ţlorî, Veghiezü, suspinû şi lacrimii şi ardii de reci fiori. Ca marea ’n vijelie, lumină ’ntre lumine,Ah ! peptulü meü se sbate... se sfarmă în suspine

Când tóte’n giuru în lume se ’mbdtă de plăceri, Eü singurii sorbii păharulii amareloru dureri ;Când cerulü blândü surîde şi aurosulű sőre Prin aburi linü se ’nalţă cu faţa rîdëtôre ;

Când florile ’n câmpie se ’mbétâ dè amorfi Sub aripile blânde zefirului uşorii,Când văile resună de cântece voiose,De şopte rîdëtôre, de rîurî argintóse —

14

Eü singurü staü în lume departe şi sträinü... Cuvintele-mî suntti lacrimi, suflarea mea suspinü, Şi-orî unde cautü lumină — pe plaiulü vieţii mele E ţliuă fără söre şi nópte fără stele.

CÂND AERTJLÜ S’APRINDE.

Când aerulü s’aprinde de-a soreluî putere,Se stimpëra cu rouă şi véntű răcoritorii;Dar’ inima-mî petrunsă şi arsă de durere,De noű s’aprinde ’n lacrimi, suspine-adâncî de dorű.

Cum tomna pe câmpie prin florile uscate S’aude plângëtôre suflarea unui vêntü:Aşa, vaï! au^i-s’orù suspine ’nvăpăiatePrin iérba veştejită pe negrulü meü mormêntü.

CUM VEDE CÂLËTORULÜ.

Cum vede calëtorulü, cuprinsü de négra sete, în arsele deşerturî o mare ’nalbästrindü,Şi mórtea numai póte din cale-î së-lü încete, Aşa elü merge-merge de sete dogorindû;

15

Dar’ marea dinainte-ï mereü se depártéza,Ér’ elü aprinsü alérga şi ’ndesă pasulü seü,Şi setea ’n locü s’aline, mai multü se ’nvăpădză, Şi inima în sinu-i se usca totü mal greü:

întogmaï alü meü sufletü, aprinsü l’a ta vedere, Deşertă, o ! dalbă umbră, s’avêntà ’n urma ta ! . . . Dar’ sufletu-mi nici mórtea, cu négra eî putere, Nici mórtea nu-lű abate... eternű te va căuta !

CÜM KÎULÜ PLÂNGE ’N VALE.

Cum rîulü plânge ’n vale fugindü pe petricele, Şi bórea pintre trestii pe lacuri suspinândü: întogmaï alü meü sufletü suspine-adânci şi grele, Şi rîuri lungi de lacrimi revars’ amarü oftândü.

Şi marea în adâncuri cum turbă şi vuesce Pe când cu faţa lină privesce la senină,Şi cum prin văi, prin codri, doiosü unü ce şoptesce, Dar’ nime-aceste şopte nu scie d’unde vinü:

întogmaï şi-alü meü sufletü, elü geme şi oftézá, Dar’ eü m’arätü la faţă voiosü şi liniştită,Şi când mai lină-i faţa, atunci mai crudă turbézá Şi-ascunstt se sbate sinu-mi în focü nemistuitü.

16

Deşertă më ’nnecü ín mine, m’arătă în liniştire, Deşertă înşelă eă lumea cu-ună chipă nepesătoră:

( Vulcanulă de suspine vuesce cu pornire / Şi ’n ardetóre plângeri se varsă ală meă doră.

CÂND SÓBELE SE CULCĂ.

Când sórele se culcă şi peste-a nopţii frunte încinge velulă negru cu flori de diamantă,Eă singură staă în lume veghindă pe-ună verfă de munte, Cum luna stă doiosă căutândă pe-ală ei amantă.

Dar’ dulce-i a ei sorte, ferice-a ei pornire — în peşcerea ’nflorită cobóre 1’ ală ei doră,Şi nóptea cu-a’ ei umbre ascunde-a loră iubire, Er’ stelele doióse clipescă în giurulă loră.

Ér’ eă pe-o rece stâncă în négrâ vijelie Veghieză şi <ji şi nópte, sdrobită, nemângăiată,Şi nici o raŞă încă de dulce bucurie,Ori-câtă în depărtare, amară plângêndü, eă cată.

Şi vedă... pe-acéstâ stâncă veghindă voiă sta şi-oiă plânge Pân’ lampa trist’ a vieţii s’a stinge ’n ală meă şină ; Dar’ colea ’n négra vale eternă se va resfrânge Şi s’a ’ngâna cu Echo doiosulă meă suspină.

17

EŰ STAÜ PE MALULÜ VERDE.

Eü staü pe malulü verde de-unü ríű ce curge ’n spume, Sub salcea ce ’ntristată înclină capulü seü,Şi ’ntrebű së-mï spună ceva de-ală dalbei mele nume, Elu tace şi se varsă rîŞendă de dorulü meü.

Când Şorile voióse deschidă surîŞetore A’ ţlileî porţi de aură cu degete de crină, Ér’ borile se varsă prin aeră şoptitore Şi scutură din aripi mirosulă loră divină:

Eă staă pe verfă de munte şi-aşteptă a loră şoptire, Cu inima bâtêndâ, cu sufletă arŞătoră,Së-mï spună de-a mea ţlină, de dulcea eî venire,Dar’ tóté trecă, trecă tóté, rî^êndh de ală meă doră.

Când sórele ’ndesérá se duce së-se culce Pe patulă seă de rose, lu ’ntrebă oftândă-tânjindă : „Tu celă-ce le veţlî tóté, ală vieţiî-mî sóre dulce Vëçhitu-l’aï, ah! spune-mî!— Elă trece ’ngălbinindă.

2

CRÂNGULÜ CU DORILE.

U n ü n oü cerü, u n ü n oü

É t ’ acum m i s’a deschisü ,

Şi pe aripe de vên tü

T recu p r in a lü v ie tiï v isü.

p âm ên tù ,

21

ÂNTÂIULÜ AMORÜ.

Ântâiü amorală e bolă grea, Acum te ferbe, acum te frige, Acum îţi pare c’aï degera . . . Şi ér’ te frige ca în cârlige . . . Şi ’ncepî în urmă a tremura.

Friguri së fie nu s’ ar’ paré,Së ţliei lângore — ea nu te dóré, De faptü — ţii albă n’ai mai vedé, De urmă-luată — mori pe piciére, Së fii din Iele — mortű aï zácé ! . . .

Te sfarmi, te judeci. . . nu sciï ce aï Şi rëü şi bine te simţi de-odată, Şi-amarii şi dulce pare-alü tëü traiü, Şi-ori-unde-ai merge în lumea lată, Trăesci de-odată şi ’n iadă şi ’n raiü!

22

DE-ACUM NAINTE.

De-acum nainte — mal înţelepţii ! Nu voiü mai plânge, nu mai aşteptă. Orï-unde-o flore vei ï că ’nfloresce, Fluture, sboră şi te lipesce.

O voce.

Fluture, sboră ! A$ï de nu sborï. Mânï n’ai nici aripi şi n’ai nici flori !

APĂLINA E NÜMAÏ UNA.

Inima ’n sinu-mï o ’ntrebü së-mï spună, Cine-i mai dalbă V Ea-mi ţlice-aşa :Ca Apălina e numai ună,Şi-ac6stă una e numai ea !

Intrebd şi ochii, şi eï së-mï spună, Ei beţi, sărmanii, plicii totă aşa :Ca Apălina e numai ună,Şi-acâstă una e numai ea !

23

Intrebü şi mintea, dar’ de-o së-mï spună ; Uimită mintea îmi ţlice-aşa :Ca Apălina e numai ună,Şi-acâstă una e numai ea !

Intrebü pämentulü, şi elü së-mï spună, Cine-ï mai dulce ? Elü totü aşa :Ca Apălina e numai ună,Şi-acestă una e numai ea !

Më ducü la visuri, le ’ntrebü së-mï spună, Şi ele tóté spunü totü aşa :Ca Apălina e numai ună,Şi-acestă una e numai ea!

Intrebü la sőre, la stele, lună, Së-mï spună ele ; şi ér’ aşa :Ca Apălina e numaî ună, Şi-ac0stă una e numaî ea !

Më suiü în ceruri, ele-o së-mï spună ! Hore de ângerï cântândü plicea :Ca Apălina e numaî ună,Şi-acâstă una e numaî ea !

24

DIN MORŢÎ.

Sub mëru în iérbá, la umbra désâ, Zăceam murindă;

Babele tóté më descântasë,Mama bocindü,

Suspine, lacrimi şi-a fostă secată, Psaltirea tata şi-a fostă tocată !

Una îmî pune lumina ’n mână, Alta croindă

Cămâşa nouă iute mi-o ’ngână Mereă şoptindă.

Una mi-aşeţlă óla la focă,Alta suspină : s’a stinsă de locă !

In urmă tóté vină, më sărută, Plângândă, bocindă.

Ér’ Baba-Tiia, cea mai sciută,Yenia tuşindă....

Trăgea de mână pe Apălină Çicêndu-ï dulce : vin’, mamă, vină !...

25

Şi ici pe buze simţii de-odată Cumplită ardêndü,

Pe fruntea-mî rece rouă ’nfocată Şiroiti curgêndü...

Din gura morţii tresarü zimbindu...Dar’, val ! de-atuncea trăesca murinda !...

NUMËRULÜ SÄRUTÄRILORÜ.

Vin’, Apălină, de me sărută — Së ne ’nţelegema de câte ori,Së nu ne prindă ér’ alte <ţlori — Aşa în fugă numai o sută,Şi de plecare de-o miie ori.

Şi ér’ de-o sută... şi ér’ de-o miie, Şi-apol în urmă de mii de mii ;Şi când, iubită, aï vré së sciï,Câte ’mpreună ară fi së fie, Le-adunămu tóté, sute şi mii —

Şi-apol în fugă noi fie-care Una-de-una le numerămâ,Şi, ca nu cumva së le uitămti, Noi tota sărutulu cu-o sărutare înflăcărată së-ia insemnämü.

26

* *Stelele ’n ceruri calea-şt uitase,

Cu ochii flăcări la noï privindă.Şi una cu-alta încetă şoptindă !... Çorile încă se deşteptase Şi sta uitate la noi tânjindă.

t / TRĂGEA DIN FURCĂ.

Trăgea din furcă, din fusă torcea, Din ochiî-î negri la min’ privia,Ură din rostu-î curgeau mărgele — Poveşti voióse de Feţi şi Iele.Şi spune-spune cum a furată,Căci la Sân-Toaderă a depănată,Pe Florióra a Iul Crăciună,Yenindă din codri ună Fetă-nebună. Cum elă s’arată lângă fântână Cu-o bună-sera şi-ună strînsă de mână, Cum elă îl fură şi braţă şi şină,O ’ncinge dulce, o strînge lină,Cum ea suspină tremurătore,Ér’ elă întinde patru picidre De vânteşă ageră—şi pe pământă,Ca şoimu ’n aeră, s’ aşterne ’n vântă, Şi ’n a loră cale s’ascundă şi peră Şi văl şi câmpuri... pământă şi ceră.

27

Şi eü atuncea, nu sciü së spunü...Părea de-odată ca-sü Fëtü-nebunü !... .Spunêndü ea scapă furcă şi fusü—Şi ca ’n poveste ne-amü dusă, ne-ainü dusă!

IN MARMORÜLÜ

In marmorulü inimii mele Eü alü tëü nume l’am säpatü Cu-o raţia ruptă sus din stele, Şi totű te temi că te-arn uitatü.

De nu-mî vei crede, Apălină, Totü foculü meű cátű te-am iubitü, Iubită, la mormêntu-mï vină, Şi-ascultă plânsu-mï năbuşită.

De n’a pëtrunde pân’ la tine, Mai stăî şi-ascultă ’n ţintirinM, S’ auţlî a’ morţilora suspine :„Şi noi de plânsu-I ne topimü“.

28

CEA MAÏ ADÂNCĂ CARTE.

Cea mai adâncă carte pe lume ( Numai chiar una am rësfoitü,

Şi-asemeni alta ’n cuprinsü şi nume N’am vëçlutü încă, n’am audiţii.L’ acéstâ carte Natura-î nume... Multü am cetit’o făr’ s’o pëtrundü; De când tu însë venişî pe lume,In înţelesu-î mereü m’ afundü ;Căci a ta faţă e tecstulü eî,Ér’ comentarulü suntü ochii tëï !

DE DORŰ EÜ MORÜ.

De dorü eu morű, R e’nviü de dorü,Şi ér’ de dorü Më punü şi morii.Aşa-mî trecü viéfa De diminâţa Şi până ’n sérá, —Din sérâ éra De dorü eü morü,R e’nviü de dorü,Şi ér’ de dorü Më punü şi morü!

29

TRECEREA El.

Pe lângă mine sboră zefiri Din a,’ lorii aripi de trandafiri Mirqse ’n aerii mii scuturândü. Nu fu zefirulü cu aripióre Trandafirie, îmbetătore,Ci Apălina trecu rî^lêndü.

NU SE PÓTE.

Déc’ a’ lumii ’mperăţii Câte-aü fostü, câte-orii mai fi, Şi frumseţi şi avuţii,Celü de sus mi-ar’ dărui —

Şi mi-ar’ da, pe lângă tóté, Së träescü, câtü eü aşi vrea, Eü i-aşi çlice : nu se pote,Nu lasü pe-Apălina mea !

30

LUMEA MEA.

Apălină, a mea vieţă, Sciî tu ceruri câte suntü î Câte stele ? — Décâ-mï cei Tóte-sü aici pe pămenttt : Cerultí unuia —• a ta faţă ! Stele doue — ochii tëï !

; LA SURÎSU-ŢÎ./

La surîsu-ţî, Apălină,Cerulü negru se lumină,La celü focă din ochii tel Inflorescű câmpii şi văl,Ér’ la faţa-ţî luminosă Paserile ’n crângü voiôsë,Ca la foculű celü cerescü,Se trezescü şi ciripescü,Ér’ ín sinu-ml doine, cânturi,Gemu, foescü ca frunza ’n vênturï.

31

SĂRUTĂRILE.

Më visai dormindü în flori, Ér’ prin aerü fâlfăia Mii de fluturi lucitori,Ce venia, më săruta.

N’ aü fostü fluturi, n’aü fostü flori, Nici deşerte arătări,Ci cu ochi scânteetori Ale tale sărutări.

PÄCATÜ FĂRĂ VINĂ.

A’ tale buze dulci de fragă In mii păcate, vai ! më bagă,Rotundulü sinü, ochiulű focosű,De múltú, de múltú din minţi m’ aü scosü.

Dar’ sciű—pácatulű fără minte Nici célú de sus nu-lű iă a-minte ! O ! vin’ dar’, dulce Apălină, Päeatulü nostru n’are vină-!

32

SUFLETELE.

De-ar’ fi ’n om numai un sufletü, tu de multfi aveai së mori, Căci cu totă sărutarea câte-unü noű sufletü mi-aï datü, Dar’ în locü së mori, copilă, totü mai tare îmï înflori, Eü cu sufletele tale totü mai tare m’ am uscatü.

LA PÓRTA IMMIL

La porta inimii mele Imï totü bate pe minutü.— Cine-ï?

— Dorü de frumuşele, M’ aü trimisü së te särutü !

— Frumuşele, câte florï, Dorule, sciü că-mî colinei', Fluturaşfi prin ele sborï,Le săruţi şi mi le-aprinţlî.

Eü am numai o frumosă, Delà ea ţii c’ aï plecată,Şi în inima-mî doi'osâ Intri ca unü împëratü.

33

u CÂND TE ZÂRIÏ.

Când te zării, sufletulû meü Eşi pe buze së te vaţlă;De nu venia din ochiulü tëü Iubirea pe-o cerescă raţia,Şi-a mea că eşti, de nu-mî spunea — Pe buze-mi sufletu ’ngheţa.

PÓTE VINE.

Sboră, vêntü, la Apălină,Şi din faţa eï së-mï furi, Fură-mî crini, fură-mî răsuri —

Şi-apoî vină !

Nu cumva së le sărute Cei zefiri, ce le pândescü,Şi de doru-ï se topescü —

Vină iute !

De-a ’ntreba cumva de mine, Tu se-I spuni, că am muritű, Arsü de-unű focü nemistuitű —

Pótevine !3

34

VÊNTULÜ SUSPINELORÜ MELE.

Vêntulü suspinelorü mele. Ca şi samum arçlëtorü, Unde-ajunge gemëtorü, Usca frunte, sécá flori, Sus în cerü topesce stele, Er’ tu, inimă, înflori!

ZEFIRULÜ TRADATÜ.

Te cunoscü, zefire, cu-aripî miresmite, De-unde mi-aî venitű!

Prin a’ Apălineî plete înflorite Tu mi-aî hăiducitii.

NU-Ï FLÓRÉ.

Nu-î flore pe sub sőre Ca tine, Apălină,Ca mine nu-î albină,Ce móré după flore.

35

Së-mï punü, te rogü, nu-mi cere, Lăcaţă pe-a mea guriţă,—Eü sunt o musculiţă,

% Şi sbârnăî după miere.

u VERSURI ŞI SĂRUTĂRI.

Versu ’n rimă se ’ndulcesce, Buzele în sărutată :Versulă încă înfloresce,Când sărutulă s’a uscată.

Lasă dar’ versuri şi buze Së le-amestecămă mereu — Mii de ani lumea s’ au^ă,C’ amă fostă una: tu şi eă!

CUGETELE MELE.

Prin ală tëfl peru cu inele, Fâlfăindă din aripiori,Jocă cugetele mele Ca şi fluturii prin flori, —

36

Ér’ în ochii tëï de pară, Cum se ardu îluturiï ’n sbortt In lumina cea de sérá,Ele-şî ardü aripa lorü.

DIN CARTEA FACÉRÉI.

La ’nceputulü vieţii mele Nicï páméntü, nici cerü era, Intunerecü fără stele Pe-alű meű sufletű se ’ntindea.

Dar’ de-odată o lumină Se revarsă prin celű hău : Era, dalbă Apălină,Faţa ta şi ochiulü tëü !

Seră fu şi diminâţă, începută şi căpetâhi ; De-atuncî numërü în vidţă ţtiua şi lumina ’ntâiü !

37

OGLINDA APĂLINEl.

Câtü eşti de frumosă, Apălină fa,Nu căuta ’n oglindă, Căci e mincinosă,Ci ’n inima mea.

-'DORULE DU-TE.

Dorule, du-te unde te rnâiă,La Apălina la capëtâiü,Frumosű te-apropie şi-o strînge lină Şi spune-ï, spune-ï, că-î 1’ alü meü sinü; Pe ochi sărut’o lungii şi ’nfocatü,Së créçlà dalba cä-sü eü curată,Şi muşcă-î dulce fraga guriţă,Së crédá’ n faptă că-î la portiţă,Şi fură-ţî mâna frumosă în şină,Së crefiă dalba, că-î sub mălină ;Şi când din visuri se va trezi —Adâncă s’ ofteze : Ce bine-ar’ fi !Du-te, doră, du-te, şi vină éra,Săruturi nouë së-ï ducï de sérâ.

88

CÂND ÎN NEGRELE EÏ PLETE.

Când în negrele eî plete séra blândă îşi anină A’ lucéfëruluï raţie, lumea tetă eî se ’nchină;Când voiósa porniră pe-a eî frunte aurosă Impletesce crini şi rose, punêndü stéua amorosă, Firea totă se deşteptă şi ’mbetată de iubire Ea trăesce în o clipă o eternă fericire.Ér’ când dalba-mî Apălină în cosiţă flori îşi pune, Çorï şi séra, cerii şi stele, stau căutându ca la minune

LA ISYORÜ.

In Yalea-Creşiî lângă isvorü Cu apă lină,

Stimpëram dulce aprinsulii dorii, Eii şi-Apălină.

Ér’ Baba-Tiia venia... piciorulö Abia târîndü —

Së nu-mî aprindeţi, copiï, isvorulü f Striga tuşîndîi.

39

iVVEDEŢÎ VOI FLÓREA.

Vedeţi voi ílórea colo ’n câmpie,Ea nu vorbesce, nici ciripesce,Şi altă flore departe scie Câtă ea iubesce, câtă pătimesce ;

Şi-ună floră dulce le împresoră, Mirosulă una trimite 1’ altă,De bucurie tóté tresaltă,Şi în iubire se înfăşoră.

Pasărea ’n crânguri ea nu vorbesce, Şi totuşi alta o simte ’ndată,Că de iubire e frământată,Alărg’, o caută, o fericesce.

Nici Apălina văpaia-şî spune,Nici Apălinei spună foculă meă,Dar’ scimă că ardemă, şi ea şi eă,Cum arde ’n spuză ună roşă cărbune.

Eă nu ceră dalbei vre-o sărutare, Nici ea s’ arată sărutu să-mi dea,Şi, cum ? noi nu scimă, nici eă nici ea, Sărutulă nostru sfârşită nu are.

LA TINE TÓTÉ.

Cum ochiulü dulce alü primăverei Deşteptă ’n crânguri miî viorele,Şi miî de cânturi de păsărele — Ochiulü tëü, scumpă, focu ’nvierei, Api'inde para dulce-a durerei, Deştăptă ’n sinu-mi doinele mele.

Cum ele tóté, paseri şi flori, Trimită în ceruri mirosü şi cântü:A’ mele doine şi dulci fioriŞi eü la ceru-mi — la tin’ le-avêntü.

DE VEEÏ SË TE JINŰ ÎN MINTE.

De vrei së te ţinu în minte, Dulce, scumpă, Apălină,Tu odată ’n portă vină Şi de ţlece ori më minte.

Vrei së te iubescü ferbinte, Lasâ-më së te särutü,Dar’ odată, nesciutü,Şi de-o sută ori më minte.

41

Vrei eternii së-mï fii în minte Şi cântândü së te mărescii, Spune-odată : te iubesciî !Şi de mii de ori me minte.

PRIMĂVARA MEA.

Când, Apălină, vëdü faţa-ţi éra, Iérna se schimbă în primâvéra,Şi când la sinu-mï doiosû te strîngü, Zefiri şi pasërî învie ’n crângü; Buzele flăcări când se ’ntêlnescü Fragile ’n câmpuri se pârguescü.

MË ÎNCERESCÜ.

Pamêntulü primâvéra cu flori se ’nfrumseţeză Şi sinU'Şi rëcoresce cu rouă şi cu bori ;Când élű, bëtrânü cum este, aşa se desfëtéza— Së cautü eű singurü óre cu ochii tânjitorï?Pe faţă-ţi, Apălină, ara crini şi trandafiri,Ér’ pe-ale tale buze am rouă şi zefiri.

42

Cu mil de stele cerulü elü nóptea şi-o lumină Şi Şiua-şî îndulcesce cu raţie şi cu nuorî;Eu, a vieţiî-mî cdţă, o ! dulce Apălină,De mi-o ’nluminü cu negrii, cerescii-ţî ochişori,Şi cu-ale tale buze amaru-mí de ’ndulcescü —Facü vre-unü päcatü de mórte ? Eö încă më ’ncerescü î

IN CERURÏ RÎDE.

In ceruri ride voiosulü sőre, Câmpulü se ’mbracă în miï de flori, Crângulü rësunà de cântatôre, Aerulü geme de blânde bori.

Nu ride sóre, rîde-a mea Mira,Nu ’nflôre câmpulü, ci alu eï sinü,Nu sună crângulü, plânge-a mea liră, Nu borï adie— alü meü suspinü!

43

IN VlfiŢĂ-Mt

In viâţă-mî alü meü sőre A ta faţă ’nfloritóre,Ér’ ín negrulü nopţii mele Ochiï tëï a’ mele stele,In alü vieţiî-mî lungü amarü Buza ta alü meü nectarü, Fericirea, raiulü meü, Apălină, dorulü tëü.

CÂNTECELE MELE.

Cum aţi venitü în lume, Voï, cântecele mele ? Eşit’aţî dór’ din spume,Ori aţî cä^lutü din stele?

Séü dór’ v’ aduse vén tul ü Din codri cântătorl,Orï vë născu pâmêntulü De-odată cu-a’ luï florï ?

44

Noï n’amü căzută din stele, Din spume n’amü eşită — Departe, reci suntü ele,Ér’ spuma s’a topitü.

Nu ne-a adusü nicï ventulă Din codri cântâtorî,Nici ne-a născutu pamêntulü De-odată cu-a’ lui flori.

Sprâncenele-Apăliniî — Din ele amü roitü,€u rosele-i şi crinii Aripi ne-amü împletită,

Şi-amu apucată prin lume Din aripi scuturândă Ală teă şi ală ei nume,Şi dorulă aprinçlêndü.

CRÂNGULÜ CU DOINELE.

D e ca p ric ii şi ră s fă ţu ri esle p lin ii a lü n ostü am orü , ïD esm erdatü ca şi cop ilu lú , în tre c u ţii şi sb u rd ä to rü ;E lù d in o ch i num ai se nascc şi cu ei d ep lin ü a d u c e : íP linü de fan ta s ii şi ch ip u ii şi de m ii şi m ii năluce,Ş i ’n a o ch tlo rü o g lindă p recum lu c ru r ile sbórá,

'“T o tü aşa se sch im bă-am oru lfi şi ’n m ii feţe se colórá.

(S hakspeare).

47

INCHISÓREA DORULUI.

— Dorü nestinsü tu mi-aï juratü, Élű cu tine a plecatü!

— Nu, copilă! Când ţi-am spusă Batea vêntulû— şi l’a dusă.

Eă pe urma luï më luai, LVApălina îlă aflai,L’ apucaî de aripioră Şi-î trăsei o bătăioră.

Acum étá-lü, scumpa mea, Fă cu dorulü ce veî vrea.. S ë n’ auijlă, îţi spună lină, Pune-lă la ’nchisóre ’n şină !

POETULÜ O SCIE.

In a mea viéfa pe acestü pămentă Doué lucruri bune am aflată că suntü:

Së iubescü, së cântü.Că iubirea-ï dulce, cine nu va sei?Aü nu scimû că lumea de-abia se zidi

Şi ’ndat’ o simţi.Dar’ că şi cântarea totu aşa së fie,Şi mai dulce, póte, ca iubiri o miie... Yeţlî, acésta singurü poetulă o scie !

JURĂMINTELE DE IUBIRE.

Când ântâiü se înălţară sus în cerü de pe pămentă Jurămintele ce omulü le făcea la celü Prea-Sântü,Pe rândü Tatălă mi le ’ntrébâ, cine-aicea le-a trimisă? Unulă, ce-ajunsese ’n urmă, ostenită şi şchiopătoră, Dise : eă sunt jurămentulă unui sufletă arsă de doră. — „Nu mai am locă pentru tine ! “ ţlicândă, uşa i-a închisă. De-atuncî orî-ce jurăminte delà cei ce se iubescă Rătăcescă aşa prin lume până ’n vênta se risipescă.

49

ŞEPTE PENTRU I)ÓUÉ.

Suntă şepte ceruri pline de stele, Spune scriptura; dar’ peste ele Eă încă dóue am mal aflată:Unulă păharulă încoronată,

» Altulă surită ochii iubitei mele. în cele şepte — më ducă murindă, în ceste dóue petrecă trăindă,Ér’ décâ Tatălă s’ ar’ învoi Şepte pe dóue i-aşi dărui.

LIN SŰ -PRELIN SÜ.

Până flórea înfloresce Vine-ună flutură şi-o ciupesce, Veştejită când se stinge Fluturelă n’o mai atinge.

Până ochii strălucescă,Buzele pân’ frăguescă, Fetă-frumosă ochii-mi pândesce, Buzele mi le ciupesce.

50

Ochii stinşi, buzele-uscate, Fëtû-frumosû : „Cu sănătate!“ Şi se duce surî^êndü Şi din frunză şuerândă.

Ér’ a lumii négrá gură :Ce-a foştii verde — uscătură,Ce-a fostű flacără s’a stinsü,Ce-a fostă dulce — linsü-prelinsű !

ROSA — IUBIREA.

Frumosă-î rosa ce mi-aï trimisü, . Şi ’mbëtâtôre, dar’ trecëtôre! Duleea-ţî iubire, ce mi-aï deschisă, Mai multű, o! scumpă, së ţină ore?

DE-AR’ TRĂI AMORU-Ţî.

De-ar’ trăi amoru-ţî, câtă durerea-mî ţine, N’ar’ maî fi pe lume fericită ca mine,Dar’ amoru-ţî ţine câtă o ţii de maiă,Er’ a mea durere câtă amaru-mî traiă.

51

LA 0 MIRÉSÀ.

La nunta ta, copilă, ce potü eü se-ţî dorescü, Când ce-aï doritü odată acuma ţi-aî aflatü;Dar’ totuşi etä-unü lucru eü încă-ţî mai ursescü Ce aï aflatü acuma — doresce ne’ncetatü!

NÉGA.

Ca iubirea nu e Ndgă,Unde vrei tu, ea nu vrea ;Când vorbescï mai multü cu ea, Nici nu vrea së te ’nţelâgă.

Unde-o mênï ea nu se duce,Şi nu ese de-unde-o chemi,Unde maî puţini o temi,Nu-î stă ’n cale dracü, nicî cruce.

La fetiţa delà sate Sboră ’n caerű, întră ’n fusű, Şi-apoî rostulü mi s’a dusü, Orï-câtü mama-î tocă ’n spate.

52

Pe la şcoli s’ascunde ’n file, Şi-apoî poţi mereu se treerî — După aï iubirii greerî A strecliiatü mintea, copile!

Ba, cea Négá de iubire, De-unde mai multü s’a opritü Şi (ţi-nopte s’a păzitfi,A intraţii — în mănăstire !

Şi nici biciulü lui Ilie,Nici cea carte-a lui Scărarfi, Nu mai potü s’o scot’ afar’— Ba nici chiar Christosû së vie.

OMERÜ ŞI TERSITÜ.

Incungiuratü de Muse tu poţî së vinï, Omere, Şi nu-ţî va da frumósa iubirea ce-ï veî cere, Tersitü înse hâdosulü, cu aurü de-a veni, Frumósele aprinse în braţe-lfi vorü strivi!

53

LAS’ BËTRÂNIÏ.

Las’ bëtrâniï së cârtescă! Decâtü despărţiţi së plângemü, Vin’ mai bine së ne strîngemü, Chiar bëtrâniï së tânjésca.

UNÜ VREA-SONETÜ.

în cerculü strîmtü de unü sonetü Cum së sugrumü alü meü amorü, Când elő înalţă peste nuorü Pân’ sus în cerü pe-alü seü poetü?

în locü de sborü — eu pasü încetü De ce së mergü eu F alü meü dorü, Când într’o clipă potü së morü — Uscatü de dorü, nemângâetü.

Pe cerü me jurü : câtü voiü iubi, Şi voiü iubi câtü n’oiü muri,Eü în sonetü n’oiü sugruma—

54

Iubirea mea şi foculű meű, Ci vulturi sus la Dumnezeii Şi eu şi ea ne-omü înălţa.

C INIMA FĂRĂ OCHI.

Inima pusese ochii veghetori,De rëï s’o pazéscá şi de răpitori,É r ea liniştită së potă trăi ;Dar’ abia ’ncepuse ochii a păzi,Hoţa de frumseţă vine şi-î răpesce — Inima de-atuncea fără ochi trăesce.

SÁGÉT A.

Spune-mî, iubită, care ságétá Mai agerü sboră pe-acestű pâmêntü? Care din sóre cade ’nfocată Şi pe Gerilá-lű tinde ’n mormêntü?

Séü e sâgéta fulgerătore,Care din nuorî cade trăsnindu,Şi sfarmă-aprinde, spăimentătore,Ér’ lumea caută îngălbinindă ?

55

Orï e sagéta din arculü d’aurü,Ce luce ’n umërû la Fëtü-frumosü,Şi ’n sboru-ï sfarmă capü de bălauru, Zodii din ceruri le-aşterne jos?

Nici o sagétà nu strălucesce Şi nu pëtrunde atâtü de greü, C’ acea sagéta, care pândesce Şi më sâgéta din oehiulü tëü!

SĂRUTAREA ROMÂNCEI

De iubitû, ce mai potü çlice, Te iubescü de morü,Dar’, së fiü deplină ferice,Aşi avé unü dorü —

Tu săruţi prea pasëresce, Iute, ţuguiată,Vin’ sărută româneşte — Lungă şi apăsată.

56

Dalbă, dă-mî o sărutare, Dă-mi-o, cum ţi-o ceru,Şi-o së vetjî minune mare — Lumea totă ceru.

Şi-o së ve^î înc’o minune, Când vomü re’nvia Buzele ca roşii cărbune Inc’ orii flăcăra.

IN SEDÉIÔRE.

C âtu-î lum ea pe sub söre N u-I b ine ca ’n ^eijlëtôre.

(C ântecü pop.)*

î.

Trandafiri şi florióre,Aideţî séra ’n şe^tore,Së cântămii, së tropäimü.Când ne chiamă négra morte, în mormêntulü tristei sorte — Totü şedemii şi putre^imü !

57

* 2.

Tórce Lina, nu prea tórce,Ea mereü ochii-şi íntórce După scumpulü eï iubitü.Flörea, múltú mai lipiciósá Şi de buze mai dánosa,Tlëü in tortu-ï l’a ’ncáleitü!

Élű s’ar’ duce şi nu-i vine,S’ar’ scula, dar’ Flórea-lii ţine Şi mi-lű légii totü mai réti,Şi mereü se totü încurcă De nici draculü nu-lü descurcă,Şi nicï unulü Dumneçlëü.

3.

De cine őre junii îmi fugă ca duşi de vêntü?Vë^ura icea babe, dincolea unü mormêntü!Dar’ ce-mï alérgá colo cu aripi la piciére?I-o bute începută şi fete ’n şeŞetore !

1/ 4.Cu buzele muşcate venia din şe^etore

Fetica Mărioră.— Dar’ ce-i ? o ’ntréba mama cu voce cârtitore.— M’a înţepată, respunde, posdarea din fuiorü.— Fuiorulü, mai şoptesce încetü unü frăţiorii,

Avea şi mustecioră.

58

"f 5.Şeţletore, seçlëtôre,

Ce-ï mai dulce deeâtü tine, Când s’aü stinsü cele lumine Şi flăcăi şi sorióre, Tremurândü de bucurie,Doi cu doi şi şină la sinü Muşcă buze de rubinii,Duşi cu mintea ’n pribegie!

Baba-Lera se trezesce,Suflă, sgândăre ’n tëciunï, Fetele se sbatü de juni :Una sinu-şi învëlesce,Cosicióra alta-aşâdă,Alta caută după fusü,Ce ’n ungheţu îmi dorme dusü, Alta caeru-şi netézâ.Ér’ flăcăii-şi rësucescü Musteciórele ’ncâlcite,Şi din buzele ’ndulcite Rídü hoţişu şi chiuescti:

„De n’arü fi iubirile,Ce-arü face copilele?S’arü uscar ea frunzele Tomna când bătu brumele ! “ —

59

6.

întorceţî hora, flăcăi, fedőre,Şi daţi, călţunulă së sară ruptă—AţU în yerdâţă la dalbulü sőre,Mânî toţi la umbră pe dedesuptü !

ÎN MUSEÜ.

Fata care se mărită E monetă ’n cursulü seü;Care şede nelumită E monetă — în museîi.

ELOCINŢA MÂNE!.

Mâna când strînge ferbinte Spune ce nu spună cuvinte.

CARTEA MEA.

Filosofii, ce-ajunge-a vostră muceŞită ’nveţătură?Am foită şi-am rësfoit’o, şi-am căscată la voi cea gură, Şi cu voî nici dôuë vorbe n’am putută së mi le ’ncleiă, Dar’ deodată-ce, copilă, am cetită în ochii tëï —Şi simţirea şi euventulă, amorţite, ’ngânătore,S’aă deschisă ca dulcea roşă în ală primăvereî sőre. Filosofii, de ai,lî încolo toţî în coşulă celă cu fuse!Eă cetescă de-acum nainte pe-a’ eî ochi, pe-a’ sale buze.

60

OCHII ŞI BUZELE.

Ochii seï plini de deochiü, Buza plină de tăcere — Tâcêndü spune ce ea cere, Ér’ a inimii durere O spună şoptele din ochi.

‘ LA O CAPti-ÎNTOBTURĂ.

De-aşî sei eă-î plânge când voiă muri, Së moră acuma eu aşi dori,Dar’ de-ocamdată — numai de-ună ochiă, Së vë^ü cu unulă — së te deochiü.

VISÜ ADEVËRÂTÜ.

Sus pe deală în cea pădure Më duceam së culegă mure,

Mure, fragi şi flori — Flori pe faţă ’nfloritore, Fragi pe buze rumeóre,

Mure pe-ochişorî.

61

Ér- ín tufa maliméra . Dormia dulcea mea Miióra,

Dormia şi visa.Batea sinu-ï, rotunjorulü, Ardea faţa-î ca bujorulu,

Buza-î tremura.

Linü më lasü în iérba verde, Şi pân’ visulű nu se perde

Sburândü sus în nuorï— Culegü fragi pe buzişore, Flori pe faţa-î arçlëtôre,

Mure pe-ochişorî.

Somnulü aripa-şî desprinde Şi rîçlêndü încetü şi-o ’ntinde,

Şi linü a sburatű.Miia caută, se uimesce,Şi rî^êndü dulce-mî şoptesce:

Chiar cum am visatü !

DORÜ ÎMPLINITÜ.

Dorulü care s’a ’mpliuitü, Par’că nicï nu l’aï doritü.

62

INTRE DÔUË.

Màrinel.

Mărină, pentru tine Amorulü şi-a secatü Săgeţile din tolbă, atâtü m’a sägetatü!

Irineí.

Când te vë^uï, Irină, indát’ am înţeleşii,C’ a’ lui săgeţi Amorulü ér’ tóté le-a culesü.

LA O CĂRUNTĂ PERICUL0SĂ.

De-aï sei, o! cărunţică, de-aï sei ce s’a ’ntêmplatü! Amorü din peru-ţî corda la areu-ï şi-a furatü.

LA VÊNTÜ.

Du-te, spune-ï unü cuvêntü, Aşa din întêmplare,Căci ce descopere unü vêntü— Nu are supërare.

63

Du-te spune-ï — o minune, în ascunsű, din întâmplare, De-a roşi, vină şi-mî spune, De nu, du-te ’n lumea mare.

TOPESCE-NEGRESCE.

Bine i iee i^licëtorulü : Unű cărbune este-amorulű, Până arde te topesce,De se stinge te ’nnegresce.

ÎNŞELATĂ-’NŞELĂTORE.

Orî-şi-cine ce se spună, Dréptá-í vechia ^icëtôre: Frumuseţa totii-deaună E ’nşelată-’nşălătore.

MADONA PERICUL0SĂ.

Gdna-ţî plină de deochiü, De surîsurî buza plină,Care vinű cu toţi se ’ncbină, Dar’ se ’ntornă fără ochi.

ROŞELE.

îţi mulţăinescă, frumóso, de rosa ce mi-aî datu ! De dulcile-î mirosuri eü mortü m’am îmbëtatü.Şi ce-ar’ mai fi de capu-mî, când încă mi-aï mai da Şi cele dóue róse ce ardu în faţa ta?Dar’ încă şi-alte dôuë pe buze-ţî cari înflorü?Mai las’ ! De-odată tóté — mi-î frică së nu morö.

t NU CÂNTÜ, DALBĂ.

Nu eântü, dalbă, ’n bătătură, Nu eântü numai ca së eântü, Voiü cerésca ta făptură S’o depingü cu-alü meü cuvêntü.

în a’ ^orilorü palate Punü aï feţei trandafiri, Şi sprâncenele ’mbinate Le punü aripi la zefiri.

Ér’ mirésma buzei tale O rëvërsü peste câmpii, Së-se ’mbete câmpü şi vale, Celü noianü până ’n tării.

65

Négra oehilorü scântee Colo ’n ceruri o aprindă, Ne-adorraită sus së stee Lumea ’ntrégâ stralucindü,

Ah! a feţei înflorire Şi alü oehilorü foeü sântü, Dulcea buzeï miresmire — Umbre-sü numaï, numaï vêntü !

Dar’ săpată în cuvinte Şi în doine fărmecândă— Pe lungi timpuri înainte Stă frumseţa luminândü.

IN LAŢtT.

Pintre negrele eî gene Cădea bobi de märgäritü, Păseruică — am ciupită,Şi-am rëmasü bâtêndü din pene.

66

v PUTEREA AMORULUI

Ce nebunie, ce nebunie,Cari plicii c’amorulü estető şerbie,Că ’n lanţti iubitulü geme şi móré ! Amoru-mî pune aripi uşore,Cutrierü tóté, cerű şi pâmêntü,Më 'nalţii fa stele, m’ abatü ín sóre, Şi-unii <ţeii îmi pare că’n lume suntü.

INDEŞERTÎj.

Indeşertu, copilă, rose şi mărgele,Nu eşti de deochiü!

N’ai pe vino-’ncóce — pune-ţi cerii cu stele, Totü pulbere ’n ochi !

DECĂ ARDÜ.

Décá ardü şi me sfârşescii, Ah ! de-aţi sei ce më topescé ! Ca celü vêntesîi din poveste. Cu aripi în locîi de trapü,Cu järaticü më hrânescü Şi cu flăcări më adapü.

67

Tinëru de-sü pe plete ninsü, Ér’ cea inimă ’nfloresce, — Ca-şi fëtulü din poveste,De-o icóná, chipü cerescü, Ochii prinşi, sufletu-aprinsü, Ardü şi eü şi me sfârşescă.

CEA MAI FERICITĂ FRUMSEŢĂ.

Ferice de frumseţa ce unü poetü iubesce,Din câtü e strălucită mai multă ea strălucesce, Şi alte mii frumseţe când necântate peru —Ea singură străluce eternă pe-ală vieţii ceră.

DORÜ—SBORÜ.

Cine nu cunósce dorulă,Nu cunósce nici durerea,Dar’ nu gustă nici plăcerea, Nici la ceruri nu-şi ia sborulă.

CRÂNGÜLÛ CU RËCORILE.

In liac va lle pax so lenn is,V in i c la r i fons peren n is \In h ac odor im p len s caelos,In h a c cu ras p e llen s m elos.

(D upă u n ű cân tecü cä lugärescü ).

C ela ce v in n lü îl p lace —M inun i vede, m in u n i face ;C ine v in u lü n u -lü iubesce P rin d e m uşchiâ. şi pu tre^esce .

(D in „M inun ile v in u lu i“).

DIN CUPĂ.

De-í lásatü dorulű së nu dorimü, Éra frumseţa së n’o iubimü,Şi totü ce-ï dulce së nu gustàmü,La ele numai së ne uitämü,Cum în scriptură atâtea scriu,Câtü, çleü ! te-arü pune viù în sicriü Atunci dreptatea ar’ fi cerutü Asemeni tóté së fi náscutü:Sânta lumină së nu lumine,Ér’ apa setea së nu ne-aline,Şi nice foculü së nu ’ncal^léscá, Sórele nóptea së n’o ’n^ilésca!....Dar’ până foculű va încălzi,Şi eü frumosul ü îlü voiü iubi,Şi până apa va stîmpëra,Şi eü din cupă voiü închina.

72

T0KNĂ COPILĂ!

Tornă, copilă, împle păharulă, Tornă şi ’nchină: noi se trăimii! Vinu-ï mai dulce de câtă nectarulă, Cu buze roşii când V îndulcimă! Tornă, copilă, tornă şi ’ncbină, ţ)iua de astăzi n’o së mai vină!

Tornă, copilă, rapede-mi tornă, Cumplită me arde, me scrumă ’n şină, Lumea cu mine vértejü se ’ntornâ— Tornă-mi, copilă, amoră şi vină!Tornă, copilă, tornă şi ’ncbină, ţ)iua de astăzi n’o së mai vină!....

CÂNTECÜ.

Păharulă — nectarulă, Amorul ă — amarul ă,Ne prinde— ne-aprinde

Cu flăcări de doră.

73

Iubesce — horesce, închină — trăiesce,Căci lume — şi nume

Suntă tóté unű sborü.

Copile — copile !Fugă óre şi «ţile,Ca vêntulü— ca gândulü Fugă viâţă şi-amoră.

Şi sboră — şi rnoră Viéta — uşoră,Dar’ beată — ’nnecată In vină şi ’n arnoră!

TREÏ LUCRURI

Trei lucruri suntă mai bune din câte-am învăţată, O carte şi ună cântecă şi ună păhară de vină:Când cartea este “mică, cuprinsulă îndesată,Ér’ cânteculă scântee de doră înflăcărată,

Păharulă — mare, plină !

ISVORULÜ SCIINŢEl.

Filosofia şi vinulü suntü Totă sciinţa pe-acestü pâmêntü ;Dar’ vinulü, mie cum mi se pare, înţelepciune mai multă are.Filosofia, când îmï vorbesce,Atâtü më ferbe şi më ’nvêrtesce —Până më lasă de capü nebun ü,Şi-unfi cuvêntü limpedü nu potü së spunü. Éra cu vinulü când staü de-o parte, Cerulü, pamêntulü, le vëdü că ’n carte Ingiurü de mine cum se ’nvêrtescü,Şi ’n miï de feţe îmï strälucescü.... •Şi lumea tótá pare-unü surisü,Éra vifiţa unü paradisü.

PĂH ÁRU LÜ-SÖRE.

Când pe mésa-mï punü päharulü Lumea totă se ’n^oresce,Când în elü rëvërsü nectarulü Gêna sôreluï mijesce,De-lü ridicü şi ’ncepü se ’nchinü, Sôrele lumină plinü,Éra sufletu ’nfloresce Şi cu cerulü se ’nfrăţesce.

75

JURÀMÊNTULÛ POEŢILORIJ.

La biserică de-amü merge precum mergemű la paharü, Xoï vibţa mai întréga ne-amű petrece-o ín altarü,Şi de ne-amü uita în biblie în paharü câtü ne uitämü, Biblia mai ca şi-o doină amü puté s’o fluerämü.Dar’ prin sântele biserici cresce muşchiulu, bate vêntulü, Éra clanţa delà cârcîmă strălucesce ca argintulü. Iiidicaţî, poeţi, päharulü, şi cu toţi së ne jurämü,Câtü n’orü bé părinţii vinulü, nice noï së nu-lü mal bemü !

TÓTÉ ’N FOCÜ.

Post irabrem herba. Post vinum verba.

(Proverbfi rälugärescü).

Cetescü nopţi cele volume,Şi-o scântee nu potü prinde,Unü paharü ce ferbe ’n spume Mil scântei ín sinü mi-aprinde:Cărţi, volume, tóté ’n focü,Unü paharü ín alü lom locü!

76

LUMEA BEATĂ.

Lumea pe mână de mi-ar’ fi dată, Eü capü i-aşî pune pe célú mai beatü, Căci tóté ’n lume se ’nvêrtü mereu, Precum se ’nvêrte în capulü şeii.

OMÜ ÎNTRE ÓMENI.

Cin’ iubesce sus pe tatălă, ţâra’n care s’a născuta, Implinesce marea lege şi elü este omü făcuta,Cine mai iubesce încă şi ochî negri, negru vină, Pintre omenii din lume singura este omă deplină.

NAUFRAGIULÜ LUÏ GOLIVASÜ.

Carî scapă de pe mare, când naia li s’a frântă, Cu-adâncă pietate se ’nchină Celuî-sântâ.Părinte,-o ecatomvă ea ţie îţi închină,Sfăramă-ml numai naia pe-ună oceană de vină !

f t

NEFERICIREA LUMEÏ.

Lumea e nefericită, toţi o scimü şi toţi o çlicü,-Şi de ce? Nici filosofii nu ne potü spune nimicü.Dar’ sciţi c’am aflatü eü lucrulü cu-a mea minte încurcată ? Dumne^leü, fäcendü cea lume, şi-a uitată s’o facă — beată !

EÜ NU ’NŢELEGll

Eü nu ’nţelegu averi şi nume — Cu miî sudori, nespusü amarü,Dar’ înţelegi! acestü päharü,Căci elü îmi schimbă din tartarü In paradisű acéstá lume.

CELÜ CE BEA—

Celü ce bea e omü stricatü! Mulţi aü çlisü, şi eü o <;licü : Yinulü când n’a fi curatü Şi päharulü va fi micü.

78

IN CONTRA MORŢIÎ.

Şeţlendă la mésá nóptea scobeam la nebunii, Ce-afară beata pleve le chiamă poesii.Pe când în aiurare şedeam uitată de mine,Me simtü că de urechie më trage nu-şciu-cine ;Më ’ntorcü, şi ét’o spaimă la mine se rînjia,— Ascultă, mëi nebune, çlicêndü, më sgâţăia,Ce baţi atâta câmpii, mai vecii de mai trăesce,Căci o së vinii îndată, sunt Mórtea, ean privesce !

De-atunci mi-am pusü pe mésá unü folticosü urciovü, Nu dóra pentru viăţă, ci së nu sciü când morü !

BUCURIA.

Bucurie este’n lume ; spune chiar sântulü Agapie. Şi-apoi cine a lăsat’o ? Celü-ee tóté le-a lăsată. Pentru cine ? — Pentru omeni ! — Şi n’aşi fi eü óié capie, Së lasă altoră doră şi doine, şi păharulă mărgelată ?

LINĂ-LUMINĂ.

Së iubimă, Lină-Lumină, Până viâţa ne ’nfloresce, Când apune, veşte^esce, Póte-amorulü së totă vină !

79

Vin’ së bemü, Lumină-Lină, Până vinulü mai aprinde,Ér’ când nicï elü n’o mai prinde, Póte-amorulü së totü vină!

Vină ’ncocï, Lină-Lumină, Së te strîngü odată ’n braţ0, Când cea inimă-a fi ghieţă, Póte-amorulü së totü vină!

Ba nu, nu, Lumină-Lină, In o inimă curată Sântü amorü aprinsü odata, Pân’ la morte va së ţină

Ba nu, nu, Lină-Lumină, Cui s’a datü acéstá sorte — A’ lorü suflete şi ’n mórte Vine-amorulü şi le ’mbină !

Pân’ atunci, Lină-Lumină, Së ’ndulcimü a vieţii fire Cu vinü vechiű, nouă iubire, Apoi vină ce-o së vină !

80

VINULÜ ŞI FARISEULÜ.

Mai bin’ mergï la mănăstire ameţită de sântulü vină, De eâtü cu făţărnicia învelită bine ’n sinü!Vinulü este-o rodă sântă, ce-a lăsat’o Dumnezeu, Numai draeulă singură înse a fătată pe fariseă.

CU MUSA MEA.

O cupă mare, încoronată,O sărutare lungă, ’ndesată —

Şi-să mulţămită;Ér’ când nu-î cupă şi nu-să nicî buze, Yorbescă de ele cu-a’ mele Muse

Şi-să fericită.

Ce fericire! Pe cupe ţlece,Pe ţlece dalbe n’o daă, n’o ’ntreee

Nicî sântulă raiă.Ér’ cin’ nu crede, vină şi vaţlă —» Din fericire-mî şi-ar’ da pe-o raţlfc

Şi raiă şi traiă.

81

CALEA FERICIRE!

Unü bëtrânü odată eşindii delà vină Şi vë^êndü că şi eü pe-a lui cale vinű, Sűrítendő îmï çlise : du-te, tată, du-te, Calea fericireï trece dreptü prin bute.

PRIETINII LA PAHARÜ.

La paharü şi la urciorü Iţi vinü prietinii fuiorű,Ér’ la greű, lua-i-ar’ sântulü,Iţi i'ugfi par’-că-î duce vêntulü.Ori în cupa de plăcere Pe furişii îţi tornă fiere,Ori, din sântă bunătate,Te ’ncolţescii de pe la spate.

Singurii bb-ţl mal bin’ păharulti, Şi tu singurii du-ţî amarulii: Cupa-atuncI nu-ţî învenina,Nici la greii în carü s’ anină.

ti

82

LA URCIORÜ.

Urciorü iubite, noi suntemü fraţi,Unulü ca altulü din ţernă luaţi ;Chiar şi la formă ne-asemënamü,Éra la fire unulü suntemü :Câtü bei tu, uite ! atâtü şi eü,Şi împreună noi bemü mereü !De-i merge, frate, de mii de ori La bute, totuşi ca mine mori,Şi-ori câtü aicea vomű fi beutű,In urmă totuşi noi suntemü lutü.Dar’ din lutü domnulü când ér’ ne-a lua, Urciorü din mine elü va forma,Poetü va face din lutulü tëü,Şi-amândoi éra vomü bé mereü!

NU MË MIRÜ.

Nu me mirü, că lumea totă O rodü griji şi-atâtu amarü, Më mirü, că-i aşa netóta — Leaculü nu-lü vede ’n páharü.

83

MUA.

Inc’o cupă, Miié, Sărutări o miié,Eü sunt câlëtorü ! Mai o miié încă, Cupă mai adâncă, Şi apoi së morü !

Şi së-mï sapi mormêntulii Unde calci pamêntulü,Colea sub pridvorü,Cepulü când se ’ntórce, Yinulü când se stórce, S’au lü, în urciorű.

Desü de dimineţă Iia-ţî albă, creţă,S’o au$ü foindü,Çiua s’audü pasulü, Nóptea s’audű glasulü, Fusulü sfâraindü !

84

LA FARISEI.

Vedeţi, păcatulă eü nu-lü ascundă, Golescü päharulü până la fundü,Şi toţi s’audă strigă : mëï chelarü, Mal adă-mî încă unű noü päharü !Şi tragă iubitei la sărutări De mi s’aude în nóue ţerl !

Veniţi aicea, făţarl, şi voi,Şl-a’ vóstre pofte, aşa ca noi,In faţa lume! vi le ’mpliniţl....In faţa lume! — apoi cârtiţi !

LUMEA MEA.

Vitiţa dulce care-o trăescă Mi-o facă eă singură şi mi-o ’nflorescă Iml nalţă palate şi ’mpărăţil,Ce ’ntrecu chiar cerulă în avuţii,Şi ’n ele singură sunt domnitoră, De-aşl fi în lume chiar cerşitoră ; Sărută la (line, le strîngă la şină,Şi cu păharulă mereu închină; — Şi-orl-câtă de dulce pe-ală vostru raiă, O ! mari al lumel, nu daă ună paiă.

DE-AŢÎ ADUNA VOÏ VINULÜ.

De-aţî aduna yoî viiiulti, ce Tarn beută—cântândü, Aţi face-o mare nouă într’ aie lume! mări ; ;De-aţî aduna în urmă şi-a’ mele sărutări,Şi le-aţi lăsa în mare, yo î aţî vedé sburândă Prin unde peşcî de aură, pe câte ’n ceruri stele — Ér’ sânţii, filosofii, cu plasa după ele!

CÂND PRIMĂ VÉRA.

Când primăvăra vieţii ’nflóre, Inima rîde ca rosa ’n sóre — Atunci, copile, së totă trăescî !

Când mii ilusil fărmecătore In ceru te-aventă pe-aripî uşore — Atunci, copile, së totă trăescî !

Când ochiulă negru, scânteetoru, Aprinde ’n sinu-ţî ceresculă doră — Atunci, copile, së totă trăescî !

Dar’ flori, ilusiî, când le-aï perdutü, Şi-a rëmasü sinulü pustiü şi mutü : Atunci, copile, mai bin’ së morï !

Până când înse mórtea së vină, împle päharulü şi mai închină — Cântă şi ’nchină, şi-apoi së mori !

MINUNILE VINULUI.

Cela ce vinulü îî place — Minuni vede, minuni face: Cine vinulü nu-lü iubesce Prinde muşchiii şi putre^lesee.

*❖ * •

Cu vină stingi dorulil, Aprinzi amorulü,Scoţi adevërulü Şi vin lí misterulü.

87

* *

Ca sub viţă la rëcôre Nu-ï mai dulce pe sub sore ; Cin’ cu viţa se ’nfrăţesce,Ca şi ea vânjosă élű. cresce Şi la lupte se ’ntăresce.

Cine nu se rëcoresce, Arde până se topesce ; Feruhi arsă şi răcorită S’a ’ntărită, s’a oţelită. Răcoriţi aşa şi noi Ne-oţelimă pentru nevoi, Ce ne-alungă dinapoi.

LA JUDEŢtT.

Sânţi părinţi, voi cu Scărarulă Se-mî trăiţi câtă Rătezatulu, Şi-mi lăsaţi mie păcatulă —Cu iubirea, cu păharulă.Când va fi la celă judeţă,Vomă vedé cine-ï mal sântă — Eü ce câte facă le cântă,Voi, cari faceţi şi tăceţi !

88

< RËMASÜ BUNÜ.

Cum primâvéra perde-a sa dóré Alü vereï sóre când vine-ardêndü, Şerpele pelea-î strălucitore Cum elü şi-o lasă prin flori trecéndű —

Şi primávéra vieţii mele Scutură-acuma a’ sale flori ; Husii, doruri, dulci, tinerele, Le lasü aicea — la trecători.

închide, Musă, cartea iubirii.Şi cupa plină de amăgiri Sparge-o ! Deschide cartea măririi Şi templulü mare de mari iubiri!

LUMEA AFLATĂ.

Sufere, lu p tă , şi fă-ţî u n ü num e,Cu cap u lü ru p tü ,

Căci ce -ţl ajunge, de d o rm i pe lum e Séû de d esup tü l

1870 ~ i 890 .

CRÂNGULÜ Cü NEGURILE.

C h ia r şi v ita ca re rage L ’a sa v iţă şi ea trage ,Şi n ic ï féra n u trăesce F ă ră ţâ ra ce-o iubesce.

PENTRU ŢERĂ SÈ MURIMU.

Când scimű bine cum cu toţii chiar ca mâne-o së murimü, De ce n’amü cerca noi óre, în locü ţerna s’o ’nmulţinm,Së läsämü o urmă ’n lume, c’amii trăitu şi noi odată ? Nu potü toţi së-se ridice la mărire nevisată, —Unulü sguduindü pâmêntulü cu-alü seü dorü de cucerire, Altulü vräfuindü la aurü, lui dureri, lumeï orbire,Alţii, bolovani pe tronuri', trista glotă së-ï închine,Alţii strălucindu prin secoli cu-ale geniului lumine; Dar’ putemă o faptă mare toţi câţi omeni ne numimö— Pentru dulcea, sânta ţâră, së träimü şi së murimű !

PATRIA ŞI MORMÊNTULÜ.

Ca patria şi mormêntulü Nimicü n’are pâmêntulü Mai dulce şi mai sântü,— Aruncă ’n ţeri străine Duşmanii între sine,Séü pune-i în mormêntü, Şi ei vorii pune pace Şi una se vorü face In noulü lorü pâmêntü.

94

TÉR A ŞI STRĂINĂTATEA.

Şi mierea este-amară Intr’ unü străinii paméntű, — Vieţa ’n a ta ţâră E dulce şi ’n mormêntü.

TALISMANULŰ POPORULUI.u

Unii poporii singură prin datini, limbă, Simte, trăesce şi înfloresce,Şi când prin ele nu mai simţesce — încetă cu ’ncetulii pere, se schimbă.

LIMBA.

Cea mai frumosă limbă din tote de pe lume, Cunosceţi care este ? E limba dulcei mume ; Căci numai în acésta tu poţi së desvëlescï,Ce ’n sufletu-ţi înflore, ce ’n inimă simţesc!. Acela ce nu scie misterulű ăstui graiű,Elü arde ’n foculü vieţii şi nu sei dice vai!

95

TRECUTÜLÜ CROITORIÜ.

Omeni, popóre, muM ostenescü, Ca se-şi croiésca unü viitoriü,Cu toţii înse amarü greşescii — Când iaü trecutulü dé croitoriö. Vë^ut’afï rîulü napoï curgêndü ? Bëtrânü veţlut’aţî de noü nâscêndü?

MIHÁIADE.

1.

SË NU MCI VORBĂ MARE.

„Padişah!“ Sinan se jură, „se n’am parte de celü raiü, Décà viü nu-ţî voiü aduce pe celü ghiaurü de Mihaiü !“ Ér’ o voce neve^ută resună strigându-ï : minţi !Şi Sinan din luptă ’ntórse fără oşti şi fără dinţi.

96

2.

VÊLFA L ü ï MIHAIÜ.

Când faima se dusese së spună că Sinan S’a mestecată în ţernă sub spada lui Mihaiă,Nu faima, ci călare pe calulü seű şoimană Vë^ur’ atunci păgânii strigândă amară şi vai —

Cea vâlfă-a luî Mihaiă.

3.

MIHAIÜ ÎN CÂMPULÜ TUKÇIÏ.

Eă am remasă aicea, l’ală meă resbunătoră,Ce va veni odată, së-ï spună cum m’am stricată : Când sus aveam eă capulă, ală loră nu l’am tăiată, Eî înse mi-lă tăiară când sus simţiră-ală loră.

97

*-4.

CAPULŰ ŞI SUFLETULŰ L üï MIHAIÜ.

Vëdêndü Teodora capulü măreţului Mihaiü, O ! fiule, ea çlise, aicï e loculü tëü,Ér’ sufletulü tëü bine rëmas’a peste plaiü, Căci ele unulü pe-altulü se vorü căuta mereü, Şi când odată încă de noü se vorü uni —L’a lorü îmbrăţişare Carpaţiî s’ orü topi.

5.

STATUA LUI MIHAIÜ.

Ajunsese faima ’n ceruri pân’ l’auţlulfi lui Mihaiü, Că o statuă călare i-aü nălţată pe-alü ţeriî plaiü ; Caută ’ncóce, caută ’ncolo — şi zări cu minunare

O maimuţă d’a-’n-călare.

6.

Lumea spune, noii Achile, stă şi scrisü pe postamentü, C’astă statuă-î făcută faptele să-ţi înlumine ;Dar’ nu-î statua pentru tine, tu eşti alü ei monumentü, Şi sterpită precum este, mare e numai prin tine.

7

OCHII LUI MIHAIÜ.

Pe Mihaiü odată îlü veţluî ín visă In sicriü de aurü în mormêntü deschisă ; Pulberea — mărire! îi luase loculü,Inse ochiî-î, ceruri ! străluciaă ca foculü,Şi păreau că ’ntrébá elipindü, priveghindü, Éra eü veţlendu-î stăm uimită privindă,Şi Şiceam în mine: ce farmecă îi ţine De şi astăŞî încă ardă a’ loră lumine ?Ér’ atunci o voce din mornmntă mi-a ţlisă : Priveghindă aştăptă dulcele loră visă,Şi când visulă mare li se va ’mplini, Mulţămiţî atuncea eî voră adormi.

VALEA-ALBÄ.

Voî aţi albită o vale cu-a’ vóstre őse sfinte ! Nu valea aţi albit’o — aţi scrisă a’ vóstre nume, Pe câtă va maî fi încă de-acuma înainte

Română pe-acéstá lume.

9 9

^STEFANÜ ŞI MAMĂ-SA.

înfrânţii, răniţii, alergă Ştefană, bate ’n portă la cetate, Éra mama-î se ridică : Cine ’n me^ulă nopţii bate ?—Fiulă teă, răspunde Ştefană ; Turcii ’n urmă, eă rănită, Ér’ a terii mândră flore totă ’n luptă a perită.—De eşti Ştefană, nu-mi eşti fiulă, amărîtă şi rugătoră ; De-mi eşti fiulă, mergi şi lupta, vină mortăsăă vingetoră !

LEGE ŞI MOŞIE.

Când cei din Yalea-Albă la Petru ’n raiă sosiră, Elă somnorosă întrebă : De unde-mi mai veniţi ?—Din Ţdra-Romândscă, mii suflete grăiră.—Ce, numai voi, Românii, pămentulă locuiţi ?Căci de când sunt aicea par’-c’am intrată în focă, Veniţi şi <ţi şi nópte, câtă nu mai am nici locă.—R'oî împlinimă cuventulă lăsată de moştenie : Românu-şi dă viéta pe lege şi moşie.

100

DORINŢĂ VECHE.

Robert, multü sumeţulă rege, çlice domnului românü : O së vinü şi din bârlogu-ţî ca pe-ună ursa o së te prindű, Şi-o semi-tejocăla eurte-mï, së cunosc! că-ţî sunt stăpâna ! Çice, plecă cu-a lui óste.—Vorba ce s’o maî întindă! Vulturi, ferele flămânde şi-aţiî se ’ntrébá între sine :

Öre Robert când maî vine?

DIN 1848.

1.

RËSPUNSÜ LUNCANÜ.

Mïèria din vêrfü de munte şi Rëchitova din vale,Cu Mestécánulfl şi Lunca, *) toţi frăţie şi-aa jurată,Şi trimită la Unguri scire, carii ţâra aâ călcată :Vë maî luaţi ună capă şi ’n traistă, décá n’aveţî altă cale.

*) Aceste patru sate se află în Valea-Haţeguluî, în munţi. Audimül ele de intrarea Unguriloră în Haţegă, şi fiind-că aceştia voiau së trecă prin munţi în Bánatü, de óre-ce dru- mulü delà Marmure era apëratü, cele patru sate le-aü tri­misă Ungurilorü scirea, că decă voescü së trecă pe la ei, să-şi mai iee câte unu capă şi în traistă. Ungurii s’aü fe­rită de ei şi aă trecută pe altă vale. Solia la Unguri aă trimis’o Luncanii.

TOI

2.

FÂNTÂNELELE.

De nu vreï eu noï unire, am aicï së te sdrobescă ! Dise Hatvany lui lancu, colo sus la Fântânele ;Plécâ, şi cu oşti elü vine şi cu fumnlü ungurescü, Dar’ pe vale-şî semenară arme, fală şi măsele.

3.

FUGA DE MUERÏ.

Ungurii cu capă de morte*) şi din pinteni zornăindă, Mergă pe lancu së mi-lă prindă, regele din Munţiî-mnierî, Dară cănd veni la luptă, fugă pâmêntulâ sguduindă —

De o horă de muieri.

*) Căci aveau chipiu cu capii de morte. Femeile din Merişelu, conduse de Pelagia Roşia, esti asupra lorii, Ungurii fugü.

CÂMPULtJ-LIBERTĂŢIÎ.

Patru-<jecï de anï în urmă peste văi şi peste munţi, Peste rîurî mari în spume, fără luntri, fără punţi, Alergau la sfatü Românii négra sorte-a-şl îndrepta,Ér’ în câmpulu eelii de sânge ea Ia nuntă el sbura. Acum nici pe pernă môle şi cu carulü celű de focü

Nii-I mal poţi mişca din locü.

5.

EPIGONII.

Colo’n Câmpulu-Libertăţiî patru-ţleeî de mii veniră Şi jurară pentru ţdră së traéscá şi së moră ;Şi în cámpulü celű de sânge câţi jurar’ aţâţi periră. Epigonii aŞî aştâptă totü aceştia ér’ së nască,Căci eï sciü rândulü la luptă, potű muri şi-adoua-oră, Dar’ el, bieţii, cum së moră, când le place së tráéscá!

103

UMBRA LUÏ LAZARÜ.

(rătăcindu pe bulevardulü Academiei).

Am audiţii c’o statuă aici mi-aű ridicaţii, Dar’ n’o vëdü nicăirea. . . A ! éta Eliade ! Adevërata-mï statuă, căci eü 1’am înălţaţii ! Dar’ ce maimuţă colea îmi face cavalcade ? Dar’ colea buturuga cu tigva de bostanü ? Nu pote fi de sigurü, decâtü Dedu-Ivanü !

Çicêndü acestea umbra peri ca şi o stea ; Dar’ décá jos subDedu ea numele-şî cetea?

UMBRA LUÏ ASACHI.

(vëijêndu-fï statua).

Nu ’nţelegd, Ieşenii mei,Eii sunt mied ori sunteţi voi ?Me ducű Tatălui së-ï ceiü,Mici së nu fimü amêndoi,Căci orï-câtü m’aţî scosü de micü, Cu vol mari totü më ridicü.

.104

LA MORMÊNTULÜ LUÏ IANCü.

(sut) stejarulü lui Horea).

Tu zacï aicï, o ! Iancu, sub umbra de stejarü, Ne’nvinsü de mil de duşmani, ne’nfrântü nicï de Cesarü, Dar’ cruda nedreptate şi ’nvidia făţară,Unite, în vidţă de tine triumfară.Acum înse pe tóté aicea le-aï sdrobitü,Şi de-alü tëü mare nume chiar mórtea a fugitű !

^ SÂNGELE LUI HOREA.

Sdrobitü pe rota Horea, în patru l’aű tăiată,Şi sângerândă prin tóra de-alungulü l’aă purtată ; De-atuncea Ungurimea îmi tremură că ’n ţâră Din picuri! de sânge mii Hori voră nasce eră.

105

ROMÂNÜLÜ IN STRĂINI

Românulă e Românii—Şi bunü şi luminaţii,Ce-a suptü l’alû mamei sînă Şi ’n ţâră-i peptenată,Ér’ dusü între străini Spre-a-şi lumina cei creeri, Se ’ntórce plină de greeri, Şi ca scăpată din câni.

Românulă tóté uşoră le ’nvaţă Ce suntă mai rele ca ’n ţâra lui ;Când vine ’n ţâră, vai de vieţă!Mai ie Românulă de unde nu-i !

*îJî îj<

Români, eă nu voiă ţţice, că voi în ţări străine De locă së nu vë. duceţi! Yë duceţi, chiar e bine; Dar’ mergeţi copţi la minte, şi nu vë duceţi prinţi, De vreţi ca së vë ’ntorceţi cu ceva mai cuminţi !Nu sciţi că Stană păţitulă plecase omă de rândă, Dar’ omă ca elă cuminte nu va ’nturna curênda !

î n ţ e l e p c iu n e a s c h iţ il o r U.

Anacharsis când întorse din Elada ’n a lui ţâră,Şi ’ndemna pe-aï sëï së ’ncépá a trăi traiulü grecescű, Elü nu ’ncheie vorba bine şi-o sagéta ca o pară Ilii trimite ’n ceea lume de pe plaiulü schiticescü.Şi venia celü Anacharsis, venia ’ntregü, cu ’nvăţătură, Eră Anacharsii noştri — deşelaţi şi cască-gură !

CU. NASU ’N NUORÏ.

Cu ochii ’n stele, cu nasu ’n nuorî, Românii âmblă sforăitori,Eră străinulu încetişortt II tăe ramulü de sub piciorü.Mai caută, frate, şi la pâmêntû,Cu nasu ’n nuorî dai în morinêntü !

sa c r ific iu d e Om e n î.

Cei vechi, ca së ’mplinéscâ o datină barbară, (Căci pe bătrâni odată pe gârlă-i aruncară), Făcea momâi de paie şi ’n gârlă le-arunca. Acum s’a ’ntorsü ér’ lumea în veche calea sa,— AţU omenii pe gârlă, momâile ’mpăiate In cameră, ’n fotoliuri, pe tronuri cocoţate !

107

ROMÂNULÜ.

Sciţi voi Românulü ce darurï are ?Aid punü uniï lunga-ï răbdare—Eü credü străinii, căci fără ea Puté-l’arü óre şi-aţiî despoia ?Altü daru duşmanii toţi l’aü gustatü : Românu ’n luptă e leü turbatul Dar’ ce-i ajunge ? Léulű a ’nvinsü,Ér’ vulpea, ursulü, facü linsü-prelinsü.

Minte frumosă mai are încă,Şi ’n ea ce-şi pune stă scrisü ca ’n stâncă, De-aceea lumea i-a seosü cuvinte : Românulü tace, dar’ ţine minte !Dar’ are-o smintă, ea-i vine ’n urmă,Pare c’o portă jos în calcâiü.Ér’ din defecte unulù îlü curmă :Ori-când la cörtä — Românu ’ntâiü !

UNDE-I ROMÂNIA ?

Unde-ï őre România ? O totü caută şi n’o ’ntâlnescü ; Unde-mï spunü c’ar’ fi së fie, eu totü alte ţâri gàsescü.

108

MAIMUŢA CIVILISATĂ.

Maimuţa dintr’unü arboră viŢlu unü căletoră, Ce jos în a lui umbră şeţlândă se desculţa ;Elü ostenită adórme, maimuţa ’ncetişoră Cobóre, cu-a’ lui cisme începe-a se ’ncălţa,Dar’ vrêndü së-se ridice cădea necontenită,Pân’, deşteptată drumeţulă, îî puse laţu ’n gâtă. O maî păţescă şi alţii pe-aicea pe la noi !

Români, nu sunteţi voi?

PATRIA VIRTUŢII.

Nu-mi vorbiţi mie de libertate Şi de credinţă şi de-adevërü— Acestea ’n lume suntű vorbe late, Nadă la paseri ce ’n laţuri peră, Fapte suntă numai — colo în ceru !

1 0 9

SIC VOS NON VOBIS.

Aflasem încă din vedere,Şi stă frumosü şi ’n carte, Albinele cum delà miere Bau trântorii de-o parte.La noi inse lucru-î pe dosii— Intréga mierişoră O mânca trântorii frumosü, Şi-albina stă së moră.

Libertate, libertate,Mare eşti tu la Români, Inse totă, din păcate,Pentru lifte, hoţi şi câni.Lră celü ce ţâra face, > Asudândü şi sângerândă,La ’ntunerecü şi flămândă, Cum a fostă, şi astăţlî zace.

1 1 0

UNDE-Ï MÄESTRULÜ?

România-ï o iconă cu man cadre ’ntraurite,Şi ’n locü de figuri pe pânză, mii de umbre ’nvălmăşite. Unde eştî, divinii maestru, din ăstfi haosü ferbëtorü Së scoţi feţe luminóse şi alű ţerei viitorii !

PENTRU DOMNI.

Cari domnescű peste popóre Mereu să-şi şoptâscă ’n barbă O bătrână dicatóre :Sub pétrà nu cresce iérba.Mai stă ’n cartea vieţii încă : Unü petroiü ce stă în cale Celű dintâiü câlcâiü ori brâncă Berbeleacü îlü dă de vale.

111

LA GÂGĂILĂ ORATORULÜ.

Ascultai, o ! Demostene ! Dunărea ta de cuvinte, Şi-undele cu-a lupei linte Le căutaî adinsü, a-lene,Şi, n’aî crede ce-ţî voiű spune, Le-aflai limpezi de minune: Nici rnacar baccilu de minte!

PROTECŢIUNILE.

Déc’ amü nainta încalţe Cu protecţiile nalte!Dar’ protectori unde-sü mulţi Bieţi clienţii toţi desculţi,Şi mereü unde se ’ndésá — Përulü prin căciuli le ésë.

LA MÓRTEA UNUÏ GAZÉTARÜ-REVOLVERŰ.

Te ţine-acum, Satană, că-ţi vine-unü gazetară! Iţi va descóse tóté ce ’n viâţă-ai uneltită — Din albă va face negru, din negru albă leită, Şi, luminaţi supuşii, te-oră da frumosă afar’.

112

IIA RUŞINEÎ.

Ruşinea n’are de-ajunsfi vestminte — Dar’ nu la noi ! . . .

lia n’ajunge când dinainte,Când dinapoi.

Şi togmal cela ce fără iiePrin lume-o ’mpunge,

Mal iute c’altulă, ori cine fie,La ţintă-ajunge.

PE MORMÊNTULÜ UNUÏ DEPUTATÜ.

Repausézâ ’n pace, o ! mare deputată,Precum şi tu tribuna în pace al lăsaţii.Dincolo dee-ţî Tatälü fuiorü se-ţi mfirgă gura, Căci nu ia! sărăcimel cu vorbe bucătura.

LA CAVALERULŰ TÂRFALĂ.

De nu creŞî, că sunt curată, Uite ici la peptulă meű,Nu-ï de niminï decorată,Decâtü sus de DumneŞeă.

113

- BLAJULÜ.

Blajulü cândva ca făclie Nóptea nostră lumina, Strigătu-î de bărbăţie Totă Dacia deştepta ;

Í Astăzi — în tăcere-adâncă Moştenirea şi-o mănâncă.Şi më dóré, multü me dóré! Am crescutü in alü lui sóre!

^RËSPUNSÜ.

Nu cârtiţi, căci eü în urmă mi-am strînsii cortul ş’am plecată ; Ah ! de-aţi sei voi câte lacremî la plecare am vărsată ! Şi-am plecată nu ’n tinereţe, nu de doră deşertă aprinsă, Ci ’ncărcată cu-atâţi pe umeri şi adâncă pe plete ninsă, Eră doi şi ală meă sufletă au rëmasü pe vechiulă plaiă, Şi-am luată aici cu mine dorulă ţerii şi-ală ei vaiă. Ah! dar’ spuneţi cine óre, sufletă dreptă şi neclintită, Aă putută aci së stee sâă cari stândă n’aă nebunită ? A’ lui Şincai, Miculă, Maioră, umbre mari şi óse sfinte Zacă perdute ’n ţeri străine, putreţlescă fără morminte, Şi Bărnuţă, divinulă mentoră, numai mortă a fostă primită, Eră Mureşiană şi Iancu aă rămasă... şi-aă nebunită !

S

PE PÓRTA CETĂŢII NOVA-SYBABIS.

(După originalulü grecescü).

Pe-aei ’n cetatea de mii păcate, Pe-aci la lungă şi grea durere,La fere ’n omeni împeliţate,Isvorü de-otravă diresă cu miere ; Credinţi, ilusil, voi cari intraţi,Şi consciinţă afar’ lăsaţi!

PE PORTA NOULUI SION.

(După originalulfi ebraică).

Pe-acésta portă uşoră intraţi, Impregiurü numai së vë tăiaţi Credinţă, lege şi consciinţă— La celelalte nu-I trebuinţă.

115

NOÏ ŞI rJ’ÉRA.

Ce folosü c’amü liberatü Ţâra, dar’ nu şi pe noï,Ci în rele vechi şi noï Mal adâneü ne-amă cufundată. De vremü ţâra s’o nălţămă, Intâiü noï së ne ’ndreptâmü !

DECÂTÜ DULCEA ŢERÂ.

Decâtü dulcea ţeră, sântulü eï pamêntü, Numaï sus în ceruri Tatălü e mai sântü ; Totû ce este ’n lume mai măreţă, maï rarü,

Sus pe-alü eï altarü!

ŢfiRA MICĂ.

O ţâră mică Iubirea mare Sus o ridică Şi-o face tare.

116

SUNT ROMÂNÜ.

Sunt Românii, Românü së moră,Şi nu schimbă cu Dumnezeii,Dumnezeii í-alü tuturorii,Eu voescü së fiü alű meű.

u OMULÜ LUMINEÏ.

Ca şi steagulü este omulü, ce lumina portă ’n lume ! Fericitű când elă din luptă së re’ntórce sfâşiată,Atunci scimă, că a’ lui raţie înscrumat’aü negre nume Şi ’n ală luptei crunt încaeru la mulţi calea le-a ’nsemnată Érâ lumea viitóre în ală gloriei altară Ilă înalţă, i se ’nchină şi se împle de-ală lui dară.

EROULÜ BËTRÂNÜ ŞI MÓRTEA.

—-De n’am fugită de tine când clocoteam de viâţă, Şi când puteai cu-ună suflu së stingi a mea lumină, De ce nu vini acuma, tu, cea maî îndrăsnâţă ?Nu veŞî, de bătrâneţe aţii braţu-mi frântă se ’n clină— Ah ! braţulă meă odată de vieţi secerătoră !—De vieţi atunci. . . şi-acuma de mórte-omorítorü.

117

INÇORIKÏ.

Frumosü e pisculü când pe-a lui frunte Dalbele raţie çlorindû se ’ncingü,Pe când în -vale e nopte-adâncă,—Multü mai frumóse suntü frunţi cărunte Când de prin timpuri, departe încă,Idei măreţe lucindü rësfrângü.

CRÂNGüLÜ CU SPINII.

P oesie , poesie,T u es tï ce ru lü pe pâm èntü , T u es ti sőre in m orm êntü ,Ş i p rin tine tó té ’nv ie .A h ! d a r ’ sân ţii të ï preo ţi, C u nunaţi adesfi cu spini, D in tre to ţi cel m a l d ivini,Cel m a l ra r i su u tü d in tre to ţi t

VIEŢILE POETULUI

In astă lume divini poeţi Trăescu nu una, ci trei vieţi;Una-ï aeésta vidţă-amară,Care-o trăesce şi omü şi féra,Ér’ alta-ï traiulü ce ’n mintea lorü Şi-lft facă ca raiulü înfloritorii,Şi toţi în lume îlü potü vedea,Ei singuri înse îlü sciü gusta.Ér’ alta-ï vieţa, când numai suntü, Care ’nfloresce pe-alü lorü mormêntü.

122

A ORIGINEA CELUI MARE.

Tu, ce ţlici că cântăreţulfl scote cântece divine Şi răpesce-a’ nóstFe inimi nurna ’n çlile dulci, senine,Aï uitatü c’a’ lirei córde în stejarulü umbritorü In dulci, liniştite timpuri, nu scotă maear ună fioră,Ai uitată că frunza ’n codru zace mortă fără véntű,Ér’ câmpia aurită pare ună întinsă mormentă,Şi cea mare albăstrie în linţoliu pare ’nvelită,Ér’ divina ei putere tristă, ’nfrântă, amorţită !Ai uitată c’ Omeră betrânulă, alungată de-amara sorte,A cântată acele cânturi, ce ’n eternă nu sciă de morte ! Ai uitată, că Alighieri, elă ajunse ’n Paradisă,Numai dupăce din ţâră de-ai sei fraţi a fostă proscrisă ! AÏ uitată, că tristulă Tasso celă Sion l’a liberată Când adâncă în închisore zăcea ’n lanţuri ferecată !Ai uitată c’a depinsă Milton creaţiunea cea divină Numai dupăce-şi perduse sânta ochiloră lumină !Ai uitată că ’nstrăinată lebeda din Bolintină A cântată măriri trecute şi-a precisă măriri ce vină! Ai uitată că Mureşianulă, când mai crudă turba şerbie, Sunândă cornulă re’nvierei deşteptat’a România !Ai uitată ! . . . Së scii că ’n lume totă ce-i mare şi divină N’a născută şi nu va nasce decâtă din amară şi chină !

123

1 CUM SË FIE POETULÜ.

Numai acela este poetü,Care-î ca vêntulü ce-acum încetü Suflă prin ierburi peste câmpii, Vërsândü în aerü mirosuri mii, Acum prin codri trecêndü uşorii, Şoptesce dulce, amăgitorii,Acum vêrtejurï nalţă ’n tării, Palate scote din temelii,Restornă codri, rescolă mare,Şi pune lumea totă ’n turbare. Precum adie şi turbă vêntulü. . . Aşa, poete, se-ţl fie cântulii.

POETULtJ ŞI REGELE.

Regele şi cu poetulü, amêndoï se parü de-o fire, Fie-care între omeni' şede colo pe nălţime ;Intre eî cu tóte-acestea este-o mare osebire : înălţimea unui rege raziraă pe putredime,Pe cadavre, pe-oseminte, pe-alü popórelorü mormêntü, Ér’ poetulü — o suflare o trimite pe pämentü, Osemintele se scolă, pétrá négra se ridică,Şi mormêntulü se desface. . . regele ca o furnică Se amestecă ’n ţerînă . . . şi poporulü înviatü Işî iă calea luminosă ce poetulü i-a ’nsemnatü.Ér’ poetu ’ncinsü de raţie se îpalţă peste nuorî

Intre cei nemuritori.

DIAMANTULŰ ŞI POESIA

Ca ’n diamante şi ’n poesie, Lustrulü se nasce din măestrie,Şi făr’ acésta chiar geniü sântü— El ii scrie ’n apă şi cântă ’n vêntü.

125

FĂRĂ DUMNEÇEÜ.

De-ar’ fi poetulü căluţii din ceru (Poeţî, iertare la toţi vë cerü,Căci toţi vë credeţi din cerû născuţi, Precum suntü ângerl din raiü căluţi !) Şi ani o miié de-ar’ totü trăi Şi de-ar’ totü scrie şi-ar’ ciripi— Tóte-orü së fie sfară şi fumü,N’o së rămână nici macar scrumü,De cumva cerulü şi Dumnezeu Nu stau ascunse în sinulü seü !

* ^

Precum se nasce paserea cântă,Şi nici poetulü de n’a născută—Cu mii de dresuri de-ar’ fi fäcutü, Elü nici n’aprinde şi nici nu ’ncântă, Şi-orî-câttt së cânte, elü cântă mutü.

126

ROGULÜ-ALTARÜ.

Mii'osű tămâia îmbëtâtoriü Nu dă pâri’ n’ arde pe viî cărbuni ; Nu dă nici geniulă până nu-lü puni Pe-alű suferinţii rogü arţletoriă.

ALEGEREA MEA.

In a’ lumei timpuri m’am fostă afundată,Ca së-mï scotă lumină, viéta së-mï desfată,Dar’ în istorie eă n’am întâlnită,Ci minciuni şi sânge, vaeră şi crâşnită.La filosofie de-aici m’am nălţată,Ca de sus la lume eă prin ea së cată,Dar’ ea ’n locă ca lumea së ne-o lumineze,Altă lume nouă vre së ’ntemeeze,Şi-am ţlisă : cine ’n lume trăindă totă nu crede, Cum së créda ’n lumea care nici n’o vede ? Atunci poesiei şerbă m’am here^ită,Şi ea lumea, cerulă, mi le-a desvëlitd.

127

CĂUTAREA- PILEI.

Când eü începusem së cioplescü la versuri,Së nu-mi scârţăâscă în a’ sale mersuri—Mergü în o dughénâ „La-Musă“ anume,Së-mï cumpërü unelte ca şi altă lume.Ea dichisuri multe îmi pune nainte .Së-mï alegü din tóté eü dup’ a mea minte,Pila înse care mai multü o dóriam Nu puteam s’o aflu orï-câtü o căutam.Te rogü, lele Musă, am ţlisă încurcată,Am citită în cartea unui învăţată,C’ ar’ fi o unéltá cărei pilă-i ţlică.Fără care-acestea nu plătescă nimică.Căutândă lungă ea-mi ^ise : cin’ te-a păcălită ? Nu scii că din modă pila a eşită? încă, fie-ertată, buna îmi spunea,C’ aurită de pilă, dar’ n’o cunoscea.

LITERATURA-CIRCÜ.

La noi literatura e togmaï ca şi circulü,S’adună ’n tótá séra la mai nimica târgulü : ï Tnü calü ce jocă polca, unü măgăruşii sconatű,Ce numeră şi spune, venit’aï treazü séü beatü ;LTnü ursă ce ’ntinde-o horă cu-o târlă de căţei, Unü elefantü cu dóba, la capü cu clopoţei,Elene sufulcate, cu pulpele permise,Achill, Priapï şi Herculi cu vinele vértóse,Şi clovni ce-alérgá, strigă, şi-şi daü vêrtejü de-a rota- La d’astea valu s’adună şi cască gura glóta.Dar’ scote colea Musa în mantă-î învelită,Dincolo pe Apollo în toga-î pătulită—Ei cerulü şi pământulu de-odată le ’nlumină—Şi o së veçli sirmanulü sobolü fără lumină,Cum trece gură-cască îngreunândü pâmêntulü . . . X’aude nici nu vede, în tigvă-i suflă vêntulü !

MUSELE ALUNGATE.

De ce sőre, luna plină, Nu lucescü cum aü lucitü, Ér’ a stelelorü lumină De ce őre s’a pälitü ?

129

De ce roşele şi crinii,Viorele şi bujorü,Nu ’nflorescă cum spunü bătrânii, Cä ’nfloriaü pe timpulû lorû.

Ér’ prin codri dalbe Şine De ce nu mai întêlnimü, Cum prin cântece bătrâne Minunaţi noï auŞimă ?

Sórele, lună şi stele, Le-aü tocitü aï nostî poeţi, Şi prin crini şi viorele Semënatu-ne-aü scăeţi.

Ér’ pe dalbele de Şine Atâtă mi le-aű alergată, Pân’ de spaimă şi ruşine, Aă fugită şi ne-aă lăsată.

130

MUSA ROMÂNÉSCÀ.

Çeü! e grosă ’ntre urechï Musa nostră românéscà, Serie fär’ së-se gândéscâ, Când şi mórea de curechiü Cere timpü së-se nacréscü.

CHEMAREA POETULUI.

—Tu nici odată, frate, în cântecele tale,Cu mari şi tari aï lumeï nu sciü së fiï vorbitü, Precum facü toţî poeţii în visurile sale,Şi încă fie-care se ţine fericită.La salvatori, la mentori, minciunile mărireî,Unii firii de smirnă macar odată n’aî aprinşii. Poeţii ’mpletescă singuri cununa nemurire!,—Pe care eî nu-î cântă, trăindă încă s’aii stinsii. —O ! câţi poeţi, amice, cu nume ruşinose Frumósele lorü scrieri, lăudândii, şi le-aii mânjită Maï bine së-se stingă miî nume luminóse,Decâtă së dai vieţă la unulă pângărită.

131

í- LA EPIGRAMĂ.

—Erumósa Epigramă, cu ochi scânteetorî,Cu buze rîçlëtôre, dar’ ageri colţişorî,Cum së te farmecă ore, së sciă că më iubesci,Şi cè së ’ncepü së-mï crésca şi mie dinţi şerpesc! ? —Adună ’ntâiü, poete, vederi şi cugetări,Şi multe şi mărunte de peste ţeri şi mări,Vëçlute, nevëçlute, din cerü, de pe pamêntü,Şi nu veghia pe niminî, măreţii, mişeii! séü sântă ; Culege-apoi pe plaiuri a’ ţeriî tale flori,Le pune tóté ’n óla spëlata, de trei ori,Amestecă-le ’n urmă cu fiere şi cu miere,Şi dă-le focă, şi-atuncea, më jură pe-orî-ce vei cere, Mie-mi va cresce dorulă şi ţie colţişorî.Şi décá lumea astăzi cordişă se va uita,Ca fărmecată mâne în ceră te va nălţa.

NESTORIÏ ŞI ACBILIÏ MODERNI.

In vechimea vigorosă Musele prin munţi şedeaă,Şi chiar ghiujiî grei de ţjile pân’ la ele se suiaă,Dar’ vîiŞendă, că ceî de astăzi, ofticoşi şi slabi în vine, Nu potă sus së-se mai sue în regiunile senine, Coborît’aă jos la ţâră, prin respintii stau de masă, Unde le-află şi cei Nestori şi Achilii uţli sub naşă.

132

METAMORFOSA POEŢILORtX

Şi nu ’ndeşertii poeţii vorbescü atâtü de stele,Căci şi ei, mititeii, simtü togmai ca şi ele.E íicsü unulű, ér’ altulü prin nuori rătăcesce,Séü împregiurulû altui pân’ móré se ’nvêrtesce ;E negurosü unü altulü şi fără simburelü,Së-lü puni în teascü şi-o raiţă nu poţi së storci din elü. Ér’ altulü se ridică şi sbârnăe ca unü smeü,Şi trece şi s’afundă în negrulü nopţii häü ;Unü altulü îşi întinde, de ceruri nu-lü încapü,Inflată şi ’nfoiată, o codă — fără capü !Unü altulü la ’ntunerecü mijesce, pâlpăesce,Cum nóptea licuriciulü în ierbă licuresce,Dar’ rësârindü celü sóre, unde-aï cre^utü poeţi,

Veţli numai vermuleţi.

PAMÊNTULÜ SCRIITORULUI.

Fie-care flore are-alű seü páméntű, Scriitorulü încă are-alü seü poporü, Schimbă-le din loculű şi din ţerna lorű : Flórea ’mbracă faţa tristă de mormêntü, Scriitorii paliéi cälärescü pe vêntü.

133

GATÉLA POESIEÏ.

Më ’ntrebï, ce-ï poesia şi câte ’n ea se cerü ? Miï stele scânteiôse într’unü seninű eterö,Orï célú noianü albastru rësfrântü în limpedü valü, Séü rose închiegate ín luminosú cristalü ; Cristalü şi valü şi eterü, când turburi ele-orü fi, Nicï ceruri, stele, rose, tu nu le veï zări,

Orï-câtü arü străluci.

CELÜ NEMURITORIŰ.

Uniï ca së-ï vaţlă lumea îndelungă şi ’n depărtare, Sus pe dealuri de cadavre nalţă-se triumfători,Alţii de pe vrafuri d’aurű privescü lumea cu ’ngânfare, Şi de este-o nemurire — singuri suntü nemuritori !Dar’ poetulü n’are aurű, nice macar unu grăunte,N’are arme nici cunune adunate în resboiü,Neapusă înse raŞă însoresce nalta-î frunte,Şi străluce peste lume pan’ la ţliua eea de-apoî.

134

IMPÈRÂJIA POETULUI.

Poetulü este-unű împëratü Şi T a lui împărăţie De margini niminï nu i-a datü,Nicï elü singurü nu le scie.

Şi-î domnü nu numai pân’ trăesce, Dar’ togmaï dupăce-a murită—Élű totü mai tare ’mperăţesce,Şi totü din ce mal strălucită.

Geloşi aï plebei împăraţi, Nebuni la gonă mi l’aü luatü, Şi totü ce-î mare alungată,Şi toţi cari lingă — încoronaţi.

ARMELE POETULUI.

Poetulü are pe buze miere,Sub limbă-ascunsă së porte fiere, Căcî şi albina-î cu miere ’n gură, Dar’ acă şi fiere portă ’n cucură.

* *

Işî are leulü brâncă şi vierulü colţii mari,Ér’ cerbulü sprintenia şi paserile sborulű,Şi vulpea viclenia, ér’ şerpele omorulü,Avutulü cheï de aurü şi regiï arme tari,Şi furci şi grele lanţuri şi negre închisori; Cu-acestea iîe-care se aperă, omóre.Poetulü are-o armă din tote mai uşoră,O péna, dar’ mai tare cu miî de miî de ori,—■Cu-o ’mpunseturá-omóré avuţi şi împăraţi,Pe ei şi alti lorii sufleth şi viâţa viitóre ;Şi nu-î nimicii së-ï scape, nici câmpuri de ’narmaţî, Nici ecatómve d’aurü, nici temple soritóre,Suntü morţi şi-ale lorii umbre de putrejune pline, Le ’ncungiură cu spaimă cu toţi ceî următori.Şi totü cu-aceeaşi armă pe omenii de bine Poetulü îi ridică la cei nemuritori,Şi-i face së lumine ca sórele în lume,Şi lumea ’nminunată se ’nchină l’a’ lorü nume.

*

Făr’ amorü şi fără vinü Poesia-i numai chinü ;Fără spadă, fără ură,Şi Omerű i-unü cască-gură.

136

POETULÜ ŞI FURNICA.

Poetü, furnică, se parü de-o sorte, Mid în vidţă şi mari în morte ; Acésta ’n ambră, cela ’n mormêntü, Devinü odoré pe-acestü pământii. -

O PREFACERE.

Ceva bunû de vrei së faci, Corpu ’n spiritû së-lü prefaci, Décá vreï së nascï unü totü, Spiritulü fâ-lü corpü detotü ; Numai din aşa schimbare Póte nasce ceva mare.

137

SÉ TE MIRÏ?

Dupăce Tatălă lumea făcu,Cu mulţămire privindü stătu Şi ’n sineşl iţise : e forte bine ! Dar’ omulü una de-atuncea ţine— Cârtindü lucrarea lui Dumnezeii : Una nu-î bine, alta e rëü !Së te miri óre când ţie-ţî ţlică : Una nu-î bine, aJta-î nimicii?

LAUDA TĂCUTĂ.

Lăudată de-unü tontă séü de-ună amică, E mal puţină decâtă nimică ;Ér’ ună duşmană, së sciî, când tace,Că singură mare laudă-ţi face.

GURA LUMEÏ.

Aşa nu-î bine, aşa e rëü !Iţi ţlice lumea ori ce-î lucra.Tu taci şi lucră de capulü tëü,Şi lumea latre cum i-a plăcea.L’a lumeî gură, de multü se scie, Nu-ï leacü sub sóre. decâtü cea glie.

RËSTIGNITÜ-FERICITÜ.

Cine-o carte scrie, Ilii judec’o miie :Eü ílű fericescü Déca-lü rëstignescü.

PE STÂNCĂ.

! Şi ce cre^ï, e rëü c’alesulu nu s’amestecă ’n ţărînă ? I' De s’amestecă, măgarii la totu pasulü îlă îngână,? Bróscele îşi îmflă guşa şi se ’nholbă-orăcăindă,

Şerpii scapără din limbe, cu veninii în elu ţişnindă ; : Dar’ aşa elü sus pe stâncă stă şi lumea priveghézá,

Şi din când în când cu fulgeră sgudue şi lumineză.

SIHASTRULÜ.

—De ce nu coborî la turma, ce pe-a gloriei câmpie, Pasce verde nemurire şi s’adapă cu-ambrosie ?—Intr’o turmă de maimuţe leulă s’a fostă încurcată,Şi nu mai credeau nici iepuri, că e leulü împëratü.

140

(C ontinuândü )

Mai voiü së fiü unü vulturü, ce singuritü din stâncă Privesce cu mărire în valea cea adâncă,Şi, peptulă plinü de flăcări, s’aruncă când şi când,Şi cele lighióne se ’nspaimă tremurândă,—Decâtü în laculă putredă s’orăcăescă în choră

Cu-alű bróscelorü poporă.

CUNUNA POETULUI.

—De unde îşî aă regii cununele de laură?—Lorü le-aü vêndutü poeţii pe altele de aură! Şi verţli eraă atuncea, dar’ ele s’aă uscată, Uscate-apoî cu sânge în urmă le-aă pătată ! Lăsaţi, poeţi, voi încă aceste foi pëtate S’ating’ a’ vôstre têmple de raţie luminate? Lăsaţi së mi le porte acei ce le mânjescă Şi teritorii care cântândă îi linguşescă !Cununa cea mai mare i-o inimă curată,O minte strălucită şi-o frunte ne’nchinată.

PRECUPEŢII LITERARI.

Strigă gura câtü îî ţine : Daţi aici la maría-alésa !—Yë rogű, din codă de câne Aveţi sită de mătasă?

LA CEÏ DIN ELICONÜ.

—De ce nu te suî şi tu la noi în Eliconü,Së ne cetesc! ce-ţî spune bälaiulü Apolonü?—Dorescü së nu vë doră ce më siliţi së spunü :Më temă de-a’ vóstre fumuri së nu coborü nebună !

MUSCĂ ŞI MUSCĂ.

Miï de musce së-s’ adune, Miere nu facă, ín zadarü !O albină de se pune împle coşulă de nectarű.

142

ŢINŢARULC ro m â n esc ü .

Unű elefantü ţinţarulti privindu-lü îi plicea : De m’ar’ cânta Virgilül ţinţaru së fiü aşî vrea, Ţinţarulti îï rëspunse : Pe-aicea pe la noï,In elefantù ne schimbă, carî urlă din cimpoi.

SCIINŢA ŞI PROSTIA.

Eü mulţămescu-ţî, domne, că ai lăsată së fie De-olaltă osebite sciinţă şi prostie,Căci, orï-câtü cea mulţime nu scie së distingă,Cu timpii inse sciinţa totü are së învingă.Şi-orii câtă se înflă astăzi o curcă beată ’n pene, Ca mâne-orü arunca-o cu toţi în buruene;Căci, vorbă românésca, prostia ce-î din fire In ceruri de-aï sui-o totü n’are lecuire.

^MULŢIMEA.

Ce cugetă mulţimea de locü mie nu-mi pasă! Adecă ce-î mulţimea? O óié mare, grasă;De corne mi-o ţină unii, mereă alţii o mulgă,Ér’ alţii îl tindă blana, o tuşină şi-o smulgă,Şi unde-o ’mpinge-o mână, acolo ea se duce,De capu-I ună pasă macar nu scie cum s’ apuce. Eă singură pe-a mea cale më ducă încetişoră,Şi unde calcă odată se simte-ală meă picioră,Ér’ care-mî esă în cale şi vreaă së më ’ncolţâscă, Së spună cele javre, ce-avură së păţâscă.Së nu te superi dară, iubitulă meă Căscăă,De mi-î vedé icî-colea că voiă glumi seă rîde— Pân’ nu-î închide gura şi ochiî-ţî vel deschide,Së poţi şi tu în urmă së mergi de capulă teă.

MARTIRULÜ.

—Fraţi, voi roşele v’alegeţf, mie spinii mi-I lăsaţi —Aşa-I lumea, lege veche din strămoşi, fie iertaţi. —Mulţămire, mulţămire, ÎI primescă prea bucurosă ! Roşele suntă aţii pe frunte, mâne tote-aă veştejită, Eră spinii, ce ’n cunună ore-când s’aă împletită, Până aţii i-admiră lumea sus pe fruntea lui Christosă.

SIMPATIE.

Scrie, încurcă vre-o nebunie,Şi lăudătoriî o së-se ’ntréca ;De ’ncondeî inse vre-o mirodie,Sub nasü totü tontulü ridiehea-ţî frecă. Vreï së te laude — atunci n’alege, Rotunde ’n colţuri mestecă, drege,Şi toţi vorü ţlice: „dumne^eescü !“ Căci şi ei togmai aşa cârpescü !

ADRESE PERICULÓSE.

De tóté ’n lume poţi së vorbesci, De dôuë lucruri së te păzesci—

De-Olimpü, Parnasü ;Nu çlicï o vorbă — şi mi te ’nhaţă, Căci ea rësare la <;lei în faţă,

La Muse ’n nasü.

145

NU CREDÜ.

Poesia-ï dai’ü din cerü ! Lumea ^ice, eii nu credü— Căci din câte-audü şi vëdü, Poeţii de fóme perü,Şi cari totuşi mai träescü, Eï träescü, căcî së târëscü.

IN INTUNERECÜ.

Când am privitü la flóré am statü şi-am cugetată,Şi ’ntr’alte minunate şi-acestea le-am aflată :Ea cresce şi ’nfloresce din mică rădecină,Ce zace la ’ntunerecű ascunsă sub ţărînă,Şi-am (lisü atunci în mine : m’ascundü şi eü de lume, Că pote-aşa voiü scote vre-o flore mai de nume.

i »

146

CIOCÂRLIA ŞI PRIVIGHITÓREA.

—Cu inimă voiosă, cu ochii ţintă ’n sóre, Nălţându-me la ceruri pe-aripile-mi uşore, Rëvërsü în lume doine stropite cu nectaru;Tu totă nóptea ’n tufă mi te bocesci amarii.—Ai numai o greşâlă, conciată cântătore :Te ’ntorci în urmă drăşi— în drumü la bäligarü.

O MARE NEBUNIE.

Mai mare nebunie Nu póte së mai fie Decâtü ce-a ţlisu Horaţă : „Că unü poetű se nasee“ ; Aşa dar’ nu se pasce Ca boulü pe fânaţă.

De-atunci ori-cine ’nchiégâ Şi dôuë ’n teiü îmi legă— I-ală Muselorü bäetü, Şi-ori-câtă së-ï ţlicî că nu-e, Elü vieţa stă să-şi pue,Că s’a născută poetü.

147

CĂLARE PE STELE.

Precum pictorulü depinge a’ lui cadre răpitore După viile modele ce i-aü stată, ce-a ’ntrevë^utü— Cântăreţulă şi elă cântă pe-a’ lui córde sunătore, Precum inima îî spune, ce ’n viâţă-a petrecută,Ér’ aceia ce vênézâ sus prin nuorî a’ loră modele, Iî ve<jlî ţliua în amédâ călărindă nebuni pe stele.

^ MĂRĂCINILE POESIEÏ.

Ve^î, florile ţeranulă le smulge de prin grâă, Le-adună şi le arde săă jos le dă pe rîă,Căci orî-câtă de frumosă së fie ’n grâă o flore, Când prea se reslăţesce totă grâulă ea-lă omóre, Poeţiloră, mai smulgeţi din ale mărăcini,Căci nu vë vedemă grâulă de rose şi de crini!

LA LTNÜ BATE-VÊNTÜ.

Decâtă te ’ntinţlî s’ajungl la stele, Mal bine stă! mal tupilată;Jos iérbá verde, floricele,Sus Iele, pajuri, vântă turbată.

148

CA LA NOl LA NIMINÏ.

—In Galia bëtrânâ odată s’aduna Intr’unü oraşă poeţii, la luptă se lua ; învinşii făcea laude celoră învingëtorï,Ér’ ceï maï reï cu limba siliţi era së-sï stérgá Divinele lorü scrieri, ér’, décâ nu, lictorï Mi-ï arunca în gârlă, ori mi-î lua la vérgâ.Era ’nţelepţi barbarii ! Ce-arü mal plăti la noi Së iaï la vergi pe unii, pe alţi së-ï puni a-mol 1 —Te ’nşell, iubite frate, la noi pe cel mal. buni I-arü pune ca së laude pe cel ce-a-mol îl puni !

NÔÜËLE DANAIDE.

Trecui prin iadă în visă Condusă de-unü vechiű poetü,Şi cercetândü încetă Elă tóté mi-a descrisă ;Pe Danaide înse noi nu le-amă mal aflată, Cu-Olimpienl pe tote Eacă le-a fostă schimbată.

149

CIMILITURI.

Unü ţigănuşii se puse la foii, întâia óra,Ér’ Dada cu barosulü chiora pe lăicioră;Dar’, neseiindü purdelea cum merge la suflatü,In locü s’ardice foiï, mereü i-a apësatü,Pân’ foii leşinară şi steter’a sufla,Ér’ Dada cu barosulü ameninţândă striga :„Dar’ cum voescï së sufle când sufletulü le scoţi? Odată mi-ï ridică şi-apasă-apoî câtü poţi !“Aşa făcu purdelea, şi bine sufla ’n foi.Poeţi ! . . . Dar’ las’ de-odată, voiü spune mai apoi.

Se pune apoi Dada şi ’ncepe a sufla,Ér’ pe purdelü îlü pune ciocanulü a-lü înfla ;Dar’ elü în totü minutulü scotea ferulü din focü, Şi-orî-câtu ü da pe coste, nu se forma de locü. Cruntându-s’atuncî Dada aşa îï cuvêntézà :„Mëï, lasă-mi-lu în vatră pân’ roşu scânteidză, Şi-atuncî în orî-ce formă îlü poţi schimba uşorfi!“ Poeţi, luaţi pe Dada ! E bunü înveţătoru !

150

COPIII LUÏ CÄSCÄÜ.

Aţii sus în ceru, ér’ mâni turnaţi In alü uitării häü—

Suntü toţi „copiii minunaţi“In ochii lui Căscăfl.

OLIMPÜLÜ ODATĂ ŞI ACUM.

Ce folosü, sirmanü Olimpe, Că ’n vechime erai mare : Feţi şi ţleî pe-a’ tale tâmpe, Astăzi mumii literare!

PE MORMÊNTULÜ LUÏ CÂRLOVA.

Uşoră, Cârlovă, ţerîna se-ţî fie,Cum limba uşoră tu ’ntâiu ne-aî făcuţii ; Şi dulce vifiţa-ţî c’ a ta poesie Se-ţî fie în lumea în care-aî trecută.

L CERINŢELE EPIGRAMEÏ.

Ca scânteia fie, mică, lucitóre,Şi ca ea de grea,

Atunci epigrama, fie ghimpü séü flóré, Jură că va plăcea.

STRĂLUCIRI DEOSEBITE.

Cârtea mea se osebesce De-a ta numai într’unû locü ; Pe-afar’ a ta strălucesce,A mea numai la mijlocü.

ORIGINALŰ ŞI BANALÜ.

Ce-i limpede şi regulată, Së scii că e originalii,Ce-i turbure şi încurcaţii, De nu-i absurdă, este banalii.

152

GRITIGULÜ ŞI TINERIMEA.

Se cade câte-odată unü criticü a lăuda A’ tinerime! lucruri şi când nu s’arü părea, Căci flori şi buruene cu greü se osebescfl— Intâiü când primavéra în crânguri încolţescu ; Şi fără de căldură în cea mal bună glie Seminţa móré stérpa, orî-căt& de-alésá fie. Dar’ roşă së nu facă din răsfăţată bujorü,Nici busuiocii së-ï ţlică la tufa de mohorü.

CONSTELAŢIUNEA.

Constelaţiune nouă pe cerulü românescü—De stele mari cu codă, chiar sori, de nu minţescfi! Eî depărtaţi se spune c’arü fi strălucitori,Dar’ când se împreună, ceresciï călători,In locű së lumineze, chiar çliua o ’nnoptéza,Şi-ţi trebue lumină së-ï poţi vedé ’n anrnţţă.

153

NUME FURATŰ.

Şi sciţi de ce nu-mi place së mergü în coterii ? Căci cei din întru laudă, ér’ cei de-afară ’njură,Şi ce-i la unii nectarü, la alţii-i saramură,Şi unde eşti, în urmă tu singură nu mai scii.Dar’ nelăudată de nimini, mai multă însë ’njurată, Odată, de-i fi ceva, de toţi vei fi căutată,De unde nu, mai bine së nu ’ncurcămă cea lume, Yoindă de aţii pe mâne së ne furămă ună nume.

UNÜ VREA-POETŰ.

—Ochii vëdfi, inima cere !—Eă îţi credă, dar’ n’am ce-ţi face. Indeşertă, când n’ai putere—Lasă beata Musă ’n pace.

** *

N’au së-fï placă ai mei crini—Mai nainte am sciutu.Cine rôde mărăcini Tote florile îi pută.

154

DELA VORBĂ PAN’ LA FAPTĂ.

Nu vë place ce facü eü, Faceţi vol mal bin’ ca mine : A cârti nu-ï lucru greü,Dar’ e greü së facï mal bine.

PENSIA NEMURITORULUI.

Unü poetű nemuritorű,Ce ducea viâţă-amară,Cere pensie la ţâră,Ér’ unü gurä-eäscätorü,Ce se cheamă deputată,S’a sculatü şi-a cuvêntatü : Cine e nemuritorű,Cum de forae-o së mal peră?

155

UNÜ POETÜ FĂRĂ FUKDÜ.

Decă este-adevëratü,Că ce-î turbure i-afundü— Ca Bahluiulö eşti curată,Şi ca elu fără de fundă.

*

„Este-adâncă poetulű, căscaţi şi-admiraţî, Dar’ de una numai, vë rogü, nu uitaţi : Orî-ce băltişoră pentru unü brotanü

Este-UDÜ oceanü“.Aşa scria unulű cândva, nu sciű unde,Şi ce elü scrisese dreptü la noi rëspunde.

ROMANTISMULÜ BRUTÜ.

Până eri ne daţi fiinţe cu vifiţă şi cu fapte,Aţii pe omü ca unü cadavru îlü întindeţi şi-lă tăiaţi, Şi ce-î mai murdară într’ênsulü voi alegeţi şi lăudaţi, Şi pe d’al-de gură-cască, la-me-mamă, papă-lapte,Cu acestü ospeţu de férá, (Jiua, noptea-i îmbuibaţi.

156

LA ŢAPULti LUÏ EPICURÜ.

Târla ta când veï muri, Preamărindu-şi alü seü capü,A ta tigvă va lipiPe-unü trunchiü |épënü de Priapü.

LAUREAŢII MODERNI.

Orï-câtü de strălucită séü verde-ar’ fi cununa Pe care-o împletesce prostia séü minciuna,Ca mâne-o së-se vaţjă, că e spoélá totü,Că laurii suntü brusturi, eroulű Staticotfi.

c a r t e a -c e n u şe r Esă .

Cartea ce cu pagini ude Află ’ndată pe-alfi seü jude— Së sciţi că-i o puicá-alésá ; Cartea ce stă ani uitată Până judele s’arată—Dalbă de cenuşeresă.

157

APOLLO CĂTRĂ MARELE CÄSCÄÜ.

Ce-i măreţii de rísű se pare In o vieţă de nimica;Vrei së sciï ce-ï lucru mare, Intâiü viéta ţi-o ridică.

6EROIÏ DE AÇÏ.

M’am lasatü së facü eroï, Lumea geme de pitici :Toţi ceï mari la eï suntü mieï, Mari suntü ce-sü ca eï — nevoi ; Căci prostia îşi alege Numai ceea ce ’nţelege.

MÂNGĂEREA UNUÏ POETÜ.

—Drama-mi, ţleîi, e minunată, N’a scosü nimini nici unü şuerti. —Când căscam mare şi lată,Cum puteam së mai şi flueru?

158

POETULÜ CĂTRĂ DIA.RISTÜ.>

(Din o scrisóre privată).

„—Inflă cornulü, frăţiore,Că m’am pusă ărăşî së scriü, Şi-acum sus pe bidiviu— Dintr’unü sufletü, dintr’unü pasă, O së sarü peste Parnasü.“— Dă, dă, dă, mereu în tocă, Turma-I tontă şi blândocă.

IN COŞtj.

Mulţi scriitori, alesă poeţi, Suntü aï modei cască-guri ; Miraţi, cântaţi aţii. . . de orbeţi, Ér’ mâni — între vechituri.

159

LA CEÏ Cü TALANGĂ.

Yë miraţi, că staü departe, Şi nu esă în bătătură—Së më laude cască-gură;Yë lasü vôuë-acéstà parte. Déca şi-atâtă aţi mal perde— Aţi fi vil sub iérbá verde.

EDIŢIILE PE HÂRTIE DE ŢIGĂRI.

Nu sciü <ţlilc ce-o së vină, Dar’ pe dos suntű tóté-acum; Eü sciam, că e lumină Ce se pune pe hârtie— Şi-acum „Prosă-Poesie,“Vëdü câ-sü tóté numaï fumű!

LA LilTDANÜ.

In o dróe de nimicuri dôuë lucruri aï făcută :Unulü n’aï sciutu së-lu terminï, celû-alaltü nu l’aï putută.

160

POESIÏ NEPERITÓRE.

Poetului Custură AŞî nopte-î arse casa Din vêrfu până ’n temèiü,Dar’ îï rëmase mésa Şi scrieri şi condeiü,Ne-atinse ’n bătătură.—Cum s’a ’ntêmplatü? — Prea bine! Căci suntü de apă pline.

MÂNGĂEREA POETULUI ORĂCAILĂ.

Te plângi de a lui Ghimpe înţepătură-amară „Când cântă-Orăcăilă, së sciţi că plouă-afară !“ Iă-ţî inimă, băete ! Neadevërü elü spune !Când cântă-Orăcăilă scimü toţi că-î secăciune.

161

UNÜ FILOSOFÜ.

—Am cernută mii de doctrine Prin a minţiî-mî sită dăsă.—ţ)eă, că sita-ţî cerne bine, Pelmulü totű së tréca-lü lasă, Ér’ tărîţele le ţine.

! POEŢI ÎNALŢI.

(Câtă mai secă e cântăreţulă, elă mai sus mi se cocoţă Numai iţine-a’ lui iubite, numai regï aï lui eroï. f Când îlă prinde doră de Musă şi ună cântecă vrè së scoţă,

! Mi se ’nfóe, înflă peptulă, bâzăindă ca ună cimpoiă.I Ca elă togmaî răcănelulă sus în arbori mi se pune,I Inflă guşa şi vestesce lumeî — mare secăciune.

LA POEŢII BOCITORI.

Tăceţi cu-a’ vóstre doine dulci, Tăceţi, o ! cântăreţi !Suntă bune de copil së-ï culci, Mai bune de orbeţi.

11

162

Când tóra strigă, voi dormiţi— Topiţi de dorü şi-amoră ;Totü ospetaţî, vë totü bociţi,Că traiu-î trecătorii—

Şi Şiua mare, somnoroşi,Voî aiuriţi mereü,Sburliţî şi bugeţlî, ochii roşi. . . Uitaţi de dumnezeu !

Voiţi ca ţâra pe mormêntü Së vë ’mpletéscâ flori,Lăsaţi, nu mai împleţî celü vêntü Cu bocete şi hori !

Sculaţi, luaţi spada, cornulü luaţi, Së vëdü de maï puteţi;Poeţi sunteţi orï, më iertaţi,Cimpoi pentru orbeţi !

163

Cântăreţi, ca voï pe-o miié eü nu daü cocoşulă meü ; Când începe elü së cânte, se lumină ceru ’n zare,— Când alti vostru bócetű înse rauçlimü urlândü mereü,

íNi se ’ntunecă de-odată ţjliua ín amé^a-mare.

LA UNŰ TARAFÜ LITERARÜ.

V’aţî jurată, precum sé vede, unulü pe-altulü eu ’ngrijire Së vë puneţi în lumină, ca mulţimea së v’admire;Dar’ lumina prea cu sfară, orï-câtü e de radiosü,Nu sciţi voi, că ea ’nnegresce chiar şi faţa lui Christosű ?

* ❖ *

Unii pe-alţiî vë lăudaţi, Câtă vë ţine beata gură— C’aţî fi singuri învăţaţi ! Vorba veche sciţi cum sună ? Măgăruşii ’n bătătură Toţi se scarpină ’mpreună.

164

POETULŰ SFÂRĂIlX

Ale tale versuri forte bine sună, Precum creoli tu însuţi, éra eü îţî ţlică, N’aü altă greşâlă decâtü numai una: Sună, sună, sună, şi nu spună nimică.

**

Eă plângă ne’ndurata-ţî sorte, Căci ţi-a aruncată ună greeră, Ce-ţî totă sfârăe în ere eră—Şi nu scapi până la morte.

** *

Aici repauseză poetulă Sfârăilă,Creştini, pe elă ţerînă puteţi toţi arunca,Din versurile-ï înse, vë rogă, fie-vë milă, Sënu scăpaţi nici unulă, căci prea l’ară apësa.

165

LA FRANŢUZIŢI.

Deü, bine faceţi că-mî încurcaţi Fonfonăria cea franţuzdscă,Căci limba nostră cea românescă Scapă, sirmana, de n’o stricaţi.

CARTE ETERNĂ.

Carte eternă tu aï făcută,Căci precum Tatălă lumea-a zidită, Intogmaî cartea-ţî tu aï croită— Fără de capătă, fără ’ncepută.

LA UNÜ POETÜ SATIRICÜ.

Laudă mai mare ce maî poţi cere ? Tu scrii satire pline de miere.

166

LA UNÜ BANDITÜ LITERARÜ.

Së trăescî ! Seil de minune së despoï cuprins ulü cărţii, Par’-c’aï luatü licenţiatul!! delà ceï din codrulü HerţiL

LA CRITICULÜ SCÄETE.

Voescï së trecïde criticü eu nasulü finü, Scăete ! Pacatü numai că ’n locu-ï tu porţi unü crastavete.

VERSURILE UŞ0RE ŞI CELE GRELE.

—Pentru-ce foescü prin aerümiï de versuri uşurele? —Plevea ’n aerü se ridică, ér’ grăunţele cadü grele.

PENTRU ZOILÏ.

Dorindü së vëdü eü mâna ce vrea së-mï dea de malü, O prindü în lovitură — era piciorü de calü !

1 6 7

*

Deşerţii asu lï atâta, dogite cărturarii,S’alungî pe alţi, ca singurii së pascî pe Eliconü ! A fostă numai odată, îmi pare, unü Samsonă, Ce-a alungată duşmanii cu-o falcă de măgară.

NU PRIN NUORÏ—PRIN FLORÏ.

Sumeţă e şoimulă, adevărată ! Elă ca ună fulgeră mi-se ridică, Când colo inse, ce ţi-a vânată ? Totulă e numai o păserică.Căţelu ’n ierbă adurmecândă Ţi-aduce cerbulă urma-i menândă, Copii, cu nasulă prin ierbă, flori,

Nu totă prin nuori !

168

CEDRULÜ.

Mare-ï eedrulü în pustie, Dar’ elü sute d’anï şi-o miié, Cresce, cresce ’ncetinelü :Cine ’n opere-alü seü nume Vrè së-lü nalţe sus în lume, Së-se ’nveţe delà elü!

LA UNÜ EDITORŰ.

Iţi trebüe cartea ’ntrégâ, sudórea mea de anï ! La moliï dedicü cartea, pe tine la croncăni.Ba nu, ce-o sérâ douë tu risipescï pe-unű fumü,

Eu daü pe unü volumü.

- POETULÜ MÂNGÀIATÜ.

O tragedie aï începutü,Şi-o farsă ’n urmă tu aï näscutü.Së nu te superi, totü vei învinge, Căci noi vomü ride şi tu vei plânge.

169

LA UNÜ POETÜ INTINERITÜ.

Te lauçlï, că eştî unü vulturü — plinü peptulü de văpae ! Esti vulturü, nu e vorbă — împlutü înse eu pae.

TEATRULÜ NOSTRU.

Teatrele nóstre sciţî voï ce suntü? Sate de pânze îmflate ’n vêntü,Ce le făcuse şireţi curteni Fără de preotü, fără moşneni,Ér’ cască-gură departe sta

Şi le-admira.

VERSURI INDISCRETE.

Am cetitü, că voi Salonulü decurêndü Taţi împăiată, Şi că Musele pe tóté la unü ceaiü mi le-aţi poftitü.Aü venitü séü nu, eü nu sciű, dar’ că nu v’aű sărutată, Supërate-a’ vóstre versuri aü eşită şi-aii povestită.

170

CLASICII EOMÂNÏ.

Avemü clasici străluciţi, C’alte naţii mari de-afară : L’astea ’n luntru auriţi,Ér’ la noi pe dinafară.

DONICÏ ŞI KIÎILOF.

Murindü Donicï se ’ntêlnésce Cu Krilof pe ceea lume,Cesta ’n cale ílű opresce Şi-lft întréba despre nume.Donicï mormăe cuvinte încurcate, iară rostü.Krilof çlice : hai nainte !Vëdü eü bine unde-ai fostă. Gâşce şi privighitori,Cari acasă le-am lăsată,Ca se-ţi ospeţi lăudători Mi le-ai prinsă, le-ai jipoiată ! Érá Donicï cu ’ngânfare :N’am vë^lutü nici bobocă chioră ! Şi Krilof cu hohotă mare:Dar’ „pufulă pe botişoră“ ?

171

Cu-antereulü lui Arvinte Donicï s’a fostü îmbrăcaţii, Şi eu elü în spate mórtea, ce-a făcută, l’a apucată,Şi trecândă pe ceea lume, etă peste Krilof dă.A ! mi-aî luată şi antereulă, ţlise, şi mi-lă desbrăcă. Despoiată şi de ruşine Donicï se ascunse ’ndată,Şi ’ndeşertă, din acea clipă nu-lă maî vedă orî-câtă îlă cată. O! şi căţî ca Donicï încă s’oră ascunde, s’aă ascunsă, Pe cari Căscăă patriarchulă de marî preoţi mi i-a unsă.

CĂRŢI MÓRTE.

Nu maî faceţi la cărţi morte, Scriitorii meî românî!Cugetaţi la cruda sorte,Care-o së v’ajungă mâni,Când la marea judecată Ve voră cere, cum e scrisă, Mare, dreptă, grea răsplată, Pentru cărţi câte-aţi ucisă !

172

FRUCTE NU FLORÏ.

Câte flori în primávéra Sus prin pomi nu strälucescü ; Dar’ din ele câte éra Légá, crescu şi pârguescü ?

Când de cócere s’alege, Număraţi, câte mai suntü, Şi-apoi pân’ ale culege, Câte mai rëmânü de vêntu?

Delà pomulü fără minte învăţaţi, voi scriitori !— Cetitori, de-acum nainte Număraţi fructe, nu flori !

PE MARE.

Vedeţi colo pe mare mii puncte negurândü ?Suntü năi în depărtare séü paseri vinü sburândü? Suntü omeni, vai ! suntü omeni ! Pe scânduri sfărîmate Se sbatü prin cele unde notândü pe desperate;

S’afundă mii în valuri, ér’ alţii éta vină,Äjungü, dar’, vai! se ’nnéeá la nialulü scundü şi lină. O nae ét’ o n zare din pânze vênturândü,Incetă-încetă s’apropie miï valurï despicândü,La ţennurti ea s’alintă, negoţulă şi-iu întinde,De străluciri, de farmecü, totü ţermurulii s’aprinde....

Şi marea-i poesia, ér’ ceia ce se ’nnécâ—Nebuni, cari far’ së fie, arü vrè poeţi së tréca;Ér’ cela care vine cu pânzele în vêntü Şi cu-ale lut frumseţe uimesce celü pâmêntü,Elü este fiulü Musei — lumină, mângăere,In hăulu vieţii nóstre de nópte şi durere !

LA UNÜ GRIERÜ OMORÎTÜ DE FURNICÏ.

Cântăreţii de văi floróse, ce din Şori şi până’n sérá, Pe-a ta liră ne’nstrunită dulce ’n iérbá ţirăiai,Şi când paserile ’n crânguri amuţiafi în cuiburi érâ, Numai tu singurătatea cu-ală tëü cântü o desfëtaï— Prinsü de lacome furnice, zaci aci fără vifiţă; Farmeculü cântărei tale, crudele, nu le-a ’mblânŞită ! Dar’ te fericescü, o ! grierü, sorte ta-i mai omenâţă,A’ lorü róderi veninóse nu le simţi, tu aï murită.

174

Ér’ poetulii ín alü lumei furnicarii de patimi plinü,Ca unü şerpe ţii şi nópte elü se sbate ne-adormitü;I-a datű totű ce’n alü seü sufletü a’nfloritü mal strălucită, Indeşertă!... mai crudă îlă rôde şi-lă împroşcă cu venină !

POETÜLŰ ŞI LUMEA.

înşelată cum e poetulă nimini nu mai e pe lume, Cu durere ea-lă plătesce, elă o cântă dreptă plăcere, Tóte-a’ vieţii ţlile dalbe elă le dă pe-unăfumă, pe-un nume, Şi nici chiar câtă cerşitorulă delà lume elă nu cere; Şi-apoi drăşi nimini lumea nu mi-o ’nşdlă ca poetulă, Unde numai îmi voesce elă o duce ’ncetă cu ’ncetulă.

C M N G U L Ü CU STÂNCILE.

C in ’ cu lu m ea se frëm ên tà , S ingu rü cresce pe p àm ên tü , ïtàd ëc in ï adân c ï îm p lân tă ,Ş i s te jarü se n a l ţă ’n vên tü .

177

l ă sa ţ i-m E yo î in v Eţ a ţ î.

Lăsaţi-me, voï învăţaţi, Cu-a’ vóstre mucede hârtii, Descoperiri, lumine mii,Şi ’n urmă totu neluminaţi.

Lăsaţi-me, s’ascultü, sëfurü,Ce frun^eloră şoptesce-unu véntű, Ce paserile spunü în cântü Şi rîulü în alű seü murmurü.

Lăsaţi-m0, stelele ’n cerü Së le privescü, së le ’ntrebü eü ; Prin ele-mï lasă dumne^eű Din când în când unü adevërü.

Lăsaţi-me pe unu minutü,Din plaiulű vostű de năluciri, Colea ’n a’ lumiï ’nvëluirï Së vëdü cum omu-ï omü făcuţii.

12

178

Tăceţi, s’ascultü ce ’n alü meü sinü Şoptesce linü şi ne’uţelesfi ;Ce voi pân’ a^i n’aţi mai alesü— Imi spune-unü visü séö unü sa spinű.

Lăsaţi-me, voi înveţaţi, Cu-a’ vóstre mucede hârtii, Descoperiri, lumine mii,Şi ’n urmă totü neluminaţi.

CALEA INT0RSÄ.

Filosofia este unü codru ’ntunecosű,In care filosofii, ca orbii ’n alü lorü satu, Ghicescű ori-ce cărare, crucişă, în sus, în jos, Dar’ nu sciü cum së ésá şi nici cum aü întratü.

SCIINŢA—CREDINŢĂ.

Mai clarii ca altulű totü omulü vede, Ér’ ce nu vede mai tare crede,Căci nu-i vedere mai luminosă,Decâtü credinţa întunecosă,

179

Şi câtü pe lume omeni vorti fi,Maï multü vorii crede decâtix vorti sei. Chiar voi, o! Platonî, orî-câte sciţi,Mai multe credeţi, decâtü ghiciţi.

ADEVËRULÜ ADEVËRATÜ.

Toţii filosofulfi ţlice, că ’n fine elü a scosü ■ Din haosû adevërulü curatü şi luminosü,Şi toţi aşa vorti $ice pân’ lumea va apune.Şi bine,-aşa së fie ! Dar’ eü vë rogü a-mï spune, Din mil de adevërurï, pe celtt adevëratü,Şi, filosofii, atuncea la toţi m’am închinatü !De nu mi-lü puteţi spune, së nu vë supăraţi, Hü sciţi şi voi ca mine, dar’ credeţi că-lu aflaţi.

LUMINA ŞI UMBRELE.

Până sórele lucesce Omulü umbrele iubesce,Er’ când sórele se ’nclină Caută toţi după lumină— Ceniulü până n’a së moră

180

Lumea umbrele adoră,Ér’ diu lume când s’a duşii, Cu elü umbrele-aü apusű.... Şi la numele lui mare Şi-aprindă toţi o luminare.

NAEA FĂRĂ VÊNTÜ.

Adese-orî unu geniă i-o nae mare ’n portă,Cu pişcă înaltă şi tare, de valuri sfărmătoră,Cu coste oţelite şi pânze tari în tortă,Şi-ună arboră de fortune, de trăsnetă rîţletoră ;Dar’ déc’ ună vêntd nu vine şi ’n unde n’o pornesce* Ea şede... şi totă şede... pân’ totă putreţlesce.

OGLINDA LUI DIOGENE.

Diogene-odată în lăpedături Află de-o oglindă nisce sfărmituri. Filosofă de nume deşi elă era Şi în sdrenţe numaî trupu-şî învëlia,In ascunsă elă totuşi se uita ’n oglindă. Aurise uniî, şi voindă se-lă prindă

181

Ilü păzescă odată, şi privindă îlă prindü, Şi s’aruncă-asupră-î strigândă, huiduindü. Liniştită elü inse şi rî^lêndü le çlice :O! ce bucurie, că-mi veniţi aice!Vedeţi ast’ oglindă? Eau priviţi în ea, Ş’ori-ce-aveţi în sufletü tote s’orü vedea!

Când ei auriră de-o aşa oglindă,Nu sciaă pe unde fuga së mi-o prindă.

PE MORMÊNTULÜ ÜNUl FILOSOFŰ.

Aicea dórme unu înveţată,Ce de vidţă-şi chiar se ’ndoia,Dar’ când de urmă mórtea i-a dată:O clipă încă! ... plângendă cerea.

INŢELEPŢIE PR0STÄ.

La multe ’n lume eă me ’nţelegă, Sunt greă la una ca şi pământul ă: Folosu ’n tóté întâia s’alegă,Şi së ’ntorcă manta cum suflă vântulă. Dar’ când acésta şi-ună tontă o scie, Nu credă că este vre-o ’nţelepţie.

182

CALEA CEA MAÏ SCURTĂ.

Moşu-Albă întrébâ pe-unü înţelepţii Care e drumulű cehi mai scurtü ore ? Cu-o voce rece şi ’ncreçlëtôre Elu îï rëspunde : e drumulü dreptü ! — In cartea-ţî raórtá póte së fie,Da ’n cartea viie a vieţii scrie:Calea mai scurtă e cea mal strâmbă, Pe-acesta âmblă omenii trâmbă ;Er’ calea dréptâ, câtă am âmblatü,Şi totű pamêntulü Tarn svênturatü, Pustie totă etx am aflată.

OMULŰ ŞI ALBINA.

Omulă nu adună miere, Chiar din miere suge fiere, Dar’ cu-albina totu s’ajunge : Gură dulce — rëü împunge.

183

SECĂTURILE.

Ca cerbii nalte córne, aű unii vorba mare,Şi când nu i-aî cunósce te-ar’ prinde ’nspaimêntare, Dar’, togmaî ca şi cerbii, eî fuga mi-aü înflatü,Cătfi vëdü unü omü departe, de-ar’ fi chiar împăiaţii.

PUTEREA INVIDIEI.

Décá vr'unulü face-unű lucru şi mai bunii şi mai frumosű, Decâtü cum aï vrè së fie, tu privesce-mi-lü voioşii,Nu te da invidiei pradă, filele nu-ţî amări,Ci pe scara lui te ’ncérca şi maï sus a te sui.Cin’ pe altulü pismuesce, elfi puterea şi-o ucide,Şi rivalului cărarea multă mai largă i-o deschide.

ADEVËRULÜ ŞI VENINULŰ.

Adevërulü şi veiiinulü aü o mare-asemënare,Căci de-ascunsa lorii putere fórte-adesü ómenii morii, Şi-apoî firăşî amêndôuë se distingă pân’ la mirare :De venină acela more, care-î este primitorii,Eră de-adevërü acela, care de élű se ferésce,Séü mi-lü tunde şi-lii ascunde, séü Turesce şi-lă gonesce.

184

UNÜ EËSPUNSÜ.

— Am aşteptată, Aróne, së vëdü şi-a ta fiinţă Prin celelalte umbre espuse ’n rëspintiï,Cum împregiurü se ’ncruntă l’a lumeî uşurinţă, Cum rîde sub mustdţă de-a’ vieţii nebunii.— O! nu, iubite-amice, eü credü cn-sü în viétá, Şi cin’ de lucru n’are, më pote-uşorfi vedea,Ér’ cine viü se simte „la locuiü cu verdâţă“,E ’n dreptü së strige: ómen!, acésta-I mutra mea

MORMÊNTULÜ UNÜÏ ADVOCATÜ.

Prin cintirimft odată trecêndü din întêmplare, Pintre morminte unulü violul mal cu mirare.Pe când pe celelalte vedeam verdfiţă, flori,Pe unulü scăeţî numai cu mii de ghimpişorî.Şi cine dórme-aicea, întrebü eü pe pândarü,Elü scuturândü din mână: unü mare cârciogarü!

185

PÄSTORÜ ŞI PÄSTORÜ.

Păstori suntü cei din tronuri, păstori cei din altarü, Páston ceï delà stână, păstorii boarű, väcarü;Dar’ între unii şi-alţiî e mare osebire,Nu prin sumanü şi purpurii, josire şi mărire,Căci sub acestea tote totü omeni se ascundă,Dar’ cestia îşî pască turma, ér’ cei-alalţi o tundă.

CUNUNILE.

Decâtă cunună d’aură se-ţî pună-aî tëï amici,De spini cu multă mai bine din mâni de inimici, Căci cei dintâiă se laudă : cununa noi i-am dat’o ! Duşmanii tacă séd ţipă, când póte-ai meritat’o; Ér’ lumea viitóre, ca jude nestricatu,Dă fie-cărui numai, ce elă a meritată.

CONTRA RÎULUÏ.

Cine barca ’n sus şi-o menă, Greă prin valuri elă pătrunde, Dar’ odată va së vină Falnică legănată pe unde ; — Cela ce cu unda merge,Cu ea merge şi se şterge.

186

DUPĂ MIÏ DE ANÏ.

Ce-ajută, spuneţi, őre aţâţa filosofi,Ce şi-afi mâncaţii vidţa cu-a lurneî fericire ? Aţâţi profeţi, apostoli, părinţi şi teosofî,De ce şi-aii datü vifiţa spre-a nostră mântuire? Ce-amü căştigatii din tóté a’ lorii înveţături ? Nu ne sfaşămii şi astădi ca ferele ’n păduri?

LEGE ŞI LEGE.

Eű sunt lege, tu eşti lege. Intre noi cine-a alege ?Dreptulii meii e célú mai tare, Când e pumnulü greii şi mare ; Slabii e dreptulii celü mai sânţii, Când lupţi numai din cuvêntü.

Cinci articol! nodoroşi Inchiegaţi în pumnii de ferii — Suntfi mai tari ca codici groşi, De-arii fi chiar picaţi din cerii.

187

LA Aï MEÏ.

In mormêntü avè-voiü pacea, ce ’n viâţă nu mi-aţî datü ! Séü că nu voiü fi nimica, şi-atuncî voi, aceşti din lume, Aruncândti pe mine bruşulfi veţi uita şi alii meü nume, Orî în cartea amintireï voiü sta şi eü încrestatü,Şi atuncea la mormêntu-mï veţi veni ’n pasă liniştită, Së vedeţi macar ţerîna, care-atâta v’a iubitű.

LA O HÎRCĂ.

Hîrcă, sciû de ce rênjescï, Ai fostă tigvă de ’mpëratü, Şi-aici, uite, putreŞesci Intre hârci ce le-ai tăiată.

KECUNOSCINŢA.

O păţesci şi nu-ţi ajunge, Ajuţi slabulă şi-i faci bine,Şi când dă, întâiă dă ’n tine ! Eă înveţă viţelă a ’mpunge— Elă împunge ’ntâiă în mine.

188

TEMPLULÜ SECRETULUI.

In peşcere adâncă, în codru nepëtrunsü,Ba nici în iadulü negru nu staï mai bine-ascunsü, Decum yeî fi atuncea, tăcutu când îmî vei sta

Ascunsiî sub limba ta.

UMBRA REGILORÜ.

Aşa ne spune unü sfatü bëtrânü : Umbra de rege — ca cea de spinű,Cum vêntulü bate — ea séü te’mpunge, Séü se departă de nu te-ajunge.

REGELE NE DREPTÜ.

Ca fântâna fără apă — regele fără dreptate, Arse sufletele-alérgá şi se ’ntorcü mai însetate.

189

RIVALULÜ SATANEÏ.

Nu e fér à mai turbată decâtü negrulü fariseă !Elu, ce’n stare mi se crede chiar pe Dumnezeii se ’nşele, Şi cu faţă prefăcută i se ’nchină totă mereu,Ţie, când îî ca^î în ghiară, n’o se-ţî jipoe cea pele ? De Satana, câtü de-amarnicü, poţi së scapi şi cu minciuni, Dar’ de fariseulü dulce, nici cu miî de rugăciuni.

DREPUTULŰ DIVINÜ.

A coroneloră ruşine, care sciü së-se fáléscá Că de sus pe lume vinü,

E, căci beata datorie nu-î nici macar omenescă, Pecând dreptulű e divină !

MĂNIA.

Este-o vorbă veche, bună së-se scie : Nimică nu se face bine în mănie,Totă ce-î mare ’n lume, dice picătura, A făcută iubirea şi-a nimicită ura.

190

MAMA FERICITĂ.

De şepte orï cu mórtea se cumpenesce-o mamă, Şi luptă viâţa ’ntrégá copiii së şi-î ţină;Murindă de nume-î niminî nu ţine ’n lume samă, Er’ alta umilă nasce şi lumea i se ’nchină.

PREŢULt) FAPTEI.

Nu te lăuda ce aï së faci,Nu bucina, ci fă şi taci,Căci, bine-rëü, lucrulü lucrată, De jumătate eşti lăudată,Ér’ de l’aï maï făcută şi bine, Vină şi duşmanii së-se ’nchine.

FAPTA VORBESCE.

Tu laufţî, admiri o naltă frunte ! Maî bine taci pân’ veî vedea,De scie totă aşa së ’nfrunte, Deschisă, naltă, lumea rea.

1 9 1

URMA SPUNE.

— Unde-sü domnii din palate ?— Putre^escü toţi în mormêntü.— A’ lorii nume ? — Fumü în vêntü.— Fapte ? — Cea pustietate.— Dar’ acestea ? — Miî păcate !

MASCA.

Cine-şî iă mască de sânţii, Işî ascunde chipü de dracü. Eü m’arätü aşa cum sunt,Şi cum sunt, aşa şi facă.

AVERE ŞI FEMEE.

Avere şi femee Suntă una ca şi altă — Aci te lasă ’n baltă, Când altulü vrè s’o iee.

192

LA UNŰ FILOSOFÜ PESIMISTÜ.

De vreï, o! filosófe, o probă ne’ndoiosă, Că omenimea cultă devine maï hâdosă—Te rogü, iubite, câmpii de ce-aï maï treera ? Privesce-te ’n oglindă şi ’ndat’ o veï afla.

LA UNÜ JÜDECÄTORÜ.

Că eşti unü dreptü judecătorii], O recunoscu şi eü,Tu dreptü aï datü la pârîtoriü, Ce-a cumpenitü maï greü.

LA UNÜ ATOTÜ-SCIUTORÜ.

Că o dogă îţî lipsesce, forte mulţî mi-aü povestitü, Dar’ s’aü înşelaţii cu toţiî—vëdü că douë ţi-au säritü.

1 9 3

DREPTATEA ÓMENILORÜ.

De-arü sări, cum stă Ti cauóne, Ochii cari păcătuescfi,Orbi arü fi, së nu trăescii,Mulţi din cei de prin icône.Dar’, nu fie de deochifi,Suntü şi sânţi şi aü şi ochi.

* * *

Cum pämentulü îlü mai rabdă pe-acestü dracü împeliţatii! — O ! pe câţi elfi până astăzi chiar şi sânţi i-a cocoţaţii, Şi pe câţi de-aici nainte n’a răbda şi n’a mări,Ér’ la bieţi de îngeri pelea peste capii le va jupi !

AVUTULÜ ŞI SĂRACULtJ.

Celfi avuţii minţesce fune, Glóta strigă- : adevăraţii ! Adeverii săraculii spune — Lumea-i strigă: ai visatfi!

194

AMĂGIRE.

Pe-alü vieţii plaiü întinsü Pleci cu steagulü fâlfăindu,Ici särindü, colea cotindü,CreŞî că ’mpingï — şi eşti împinsü.

DARüLÜ SORŢII.

De-mi pliceai, o! sorte: cere! Cine sei ce-aşî fi doritü ;Tu mi-aï datü, ce n’am gândiţii, Toţii o doină şi-o plăcere.

EPITAFULÜ FARISEULUI.

„Aici sufletulü mi-am datü In manile celui de sus“.— Dar’ la Petru când s’a dusü, Iute ’n iadü l’a aruncată Şi pe mâni mi s’a spëlatü.

195

^.ÎNAINTE — SPRE CODĂ!

Voi mi-aţi aflatü veriga, ce légâ ^eulü-omü Cu fraţii seî cu codă acăţăraţi prin pomü;Dar’, arătaţi-mi unde-î acea verigă óre,Ce-unü lutü cu ochï îlü légá cu-alü nemuririi söre? In locü së mergi nainte, o ! lutü ingäuritü,Iţi cauţi erăşi coda, ce-abia ţi s’a tocitul

g voKBA ş i să g e t a .

Ságéta depe cordă, cuvêntulü depe limbă,Së nu le laşi së sbóre pân’ lungű n’aï cumpenitü! Lăsate-odată ’n aerü nimicü nu le mai schimbă,Şi unde nici prin cugetü — acolo aü trăsnită;Şi vorba séű ságéta unde-aü lovitü odată, Ncştersu rëmâne semnulü, chiar rana vindecată.

CUNÓSCE-TE ! '

Prea-înţelepte, de múltú cetitü, Precum vëclü, ochii ţi s’aü crucitű, Şi tu la tóté te uiţi poncisü,Şi nu-i mirare că veţli chiorîşu ; Deci, mai nainte së ’ndrepţi ai mei, Te rogü, ţi-I pune la locü pe-aï tëï.

1 9 0

CÂRPACII.

— Eü audü adese pe cârpaci dicêmlâ: Am venită în lume ceva prea curând, ţ)ece ani, unü secolă ceva mai apoi,Eu aflamu atuncea lumea cum o voiă.—N’aflaî nici atuncea lumea cum dorescî ! Totă cârpaciă şi-atuncea precum astăzi eşti Căci, së sciţi unu lucru, orî-ce mare nume Lumea nu îlu face, elă îşi face lume.

ORIGINEA FAPTELORŰ MARÏ.

Credinţa şi speranţa, durerea şi amorulă, La fapte mari acestea daă sufletului sborulu.

FARMECULÜ DEPĂRTĂREl.

Omeni, fapte depărtate,Séü prin locü séü prin vechime, Tóté pară mai minunate Şi cumplite în mărime;Chiar piticu ’n depărtare Ţi se pare că-î omă mare.

167

ARMA CEA MAÏ CUMPLITĂ.

■— Ce armă-î mai cumplită din câte creatorulű A datü la fere ’n lume? Suntü gliiarele-oţelite De leü, de pardü, de hienă? Suntü limbile-ascuţite, Sub care îşî ascunde cea viperă omorulü?

— Nici una nu-î cumplită, orï-câte së-mï numescî, Ca creriî omenescî.

FĂŢARULti.

Fugï de omulü care âmblă îmbrăcată cu chipü de sântü Şi se pare că nici vede ce se ’ntêmplà pe pămentă ! Sciî cărbunele când frige maî sigură şi maî cumplită? Când ca mortă în haină négrâ stă pe vatră învëlitü.

MITITELULÜ MARE.

Acela-î rëü maî mare, ce ’ncepe mititelă,Şi cresce, se ’ntăresce încetă şi nevëçlutü,Ér’ când îlă ve$î te ’nfiorî, cumplită câtă a crescută ; Ună muşinoiă sub munte aparî tu lângă elă.

198

TRAŞÎ PE SF0RĂ.

Când unű rege se ’ncoronă şi din cerü putere ’mploră Totulü este ca së tragă de odată doi pe sforă—Pe poporă, că însuşi cerulă së domnéscâ Pa trimesü, Ér’ pe Tatálü, că poporulü la domnie Pa alesü.

ÎNĂLŢAREA TRONURILORÜ.

Domnï aï lumeï, dreptü së fie ce-am cetită în scorţe vecii ï ? Dintre ômenï numaï regii nască cu lână în urechi.A ! ... de-aceea ne-amjite gemete sub tronuri morö,Ori că tronulü sus mi-lu înflă asvêrlindu-hi prafă în nu oră.

LOCÜLÜ ÎNŢELEPTULUI.

Vedeţi fumulă cum se ’nalţă şi nălţându-se chiar pere, Jos văpaia încălţjesce şi lumină pe pâmêntû —Totă aşa celă ce se nalţă sumeţindu-se ’n putere, Când se crede sus la culme, se risipe fumă în vêntü. înţeleptul» ce rëmâne umilită la omeni jos,Chiar şi din mormêntu se nalţă ună lucéfërû luminosă.

199

L CELÜ MAI BUNÜ PRIETINÜ.

M’am frëmêntatu : orï cine-ï mai bunü amică pe lume? Şi m’am alesü din tóté, că-î singură banulü nume. Amiculü celü mai mare curênd élű se rëcesce,Séü déca pan’ la gropă élű totuşi te ’nsoţesce, Ţi-aruncă bruşu ’n gură, şi-atâta— te-a uitată f Séü, de nu-î laşi nimica, în urmă te-a ’njuratü.Ér’ Eva, ce creţluseşî ca-ï osü din cósta ta,Nicï n’aï recită şi cu-altulü ea ’ncepe coste-a-şî da.Ér’ alţii carï mai cugeţî c’ amarü de tine-ï dore, Mereu îşî (,licü în barbă: ce naiba, nu maï móré?Dar’ numele ce ’n viâţă prin fapte ţi-aî mărită,Mereu elă strigă lumeî: vedeţi-lă, n’a murită!

** %

Pentru corpă tu nici odată numele së nu ţi-lă dai, Corpulă móré, se ’nţerînă, dar’ şi morţii numele-lă aî.

200

PRIN GRELE — LA STELE.

Erageda iérbá prin pétrá grosă Sparge şi ese şi înverţlesce,Ér’ miculü picurü îngăuresce, Câçlêndû cu ’ncetulü, stânca vértósá; Din amêndôuë, omule, ’nvaţă,Şi fă asemeni şi tu ’n viâţă.

^AMARtJ — VIEŢI.

Ce-î amară e totă viâţă,Totă ce-î dulce este morte;De më baţi, më ’nviî, o! sorte, Më omorî ■— purtată în braţe.

CÜVÊNTULÛ.

Decâtă omulă n’are lumea maî înşelătore feră,In purpura móle-a vorbei îşî ascunde lunga-î ghiară.

201

— Ce së fie ôre, ca alü nostü cuvêntü Nu-ï uşorii nimica pe acestü pamêntü!

— Pentrucă-1 cu-vêntü!

PRECAUŢIUNE LA BINEFACERE.

Când facï cuiva vr’unü bine. Dă-1 carte delà tine.Că n’o së-ï cerï nimicü,Nici macar amintire,Necum vre-o mulţămire,Şi o së taci chiticii —Şi pote-aşa în fine .. .Së scapi de-unu inimicii!

ŢINE MINTE !

De-al făcuţii cuiva vr’unü rëü, O ţine minte bine.De s’ ar’ face dumneţleti,Elü minte totü îţi ţine !

202

CALEA STRÂMBĂ.

Pe calea dréptá cu-o sută ochi —Şi nu poţî merge së n’o deochi,Pe calea strâmbă chiar orbü séü chiorO, Apucă numai, că mergi fuioră!

LEACÜ DE VESPÏ.

Limba fă-ţî fagurü de miere, Eaţa lorl şi ochii flori — Vespile, făr’ acű şi fiere,Vină şi bete de plăcere Morü bâtêndü din aripiorî.

TÓTÉ DURERE.

Ce aï urëscï,Ce n’aï iubescï — Iubire-avere Suntü totü durere!

203

CALEA MĂRIREÎ.

p i cea maî mare prostie ’n lume, Dar’ aï de grijă së-ï dai unu nume, Së sune tare, së strálucéscá- Mal îngrijesce së n’amuţdscă,La cea mulţime mereű së-ï sune... Şi ’n scurta prostia va fi minune.Ér’ înţelepţii volume-orü scrie Până s’arate că-î nebunie.

A-LÜME INT0RSĂ.»

Lumea te află când te-a perdutü, Şi ţi s’apropie când te-a lăsată;Ea nu te vede când te-a vëçlutû,Şi te cunósce când te-a uitata.

204

^ UNGHIŢA SATANEÏ.

Acéstá lume i-o ’ntinsă mare,Şi-a’ nóstre inimï suntü peşciî ’n ea Draculü pe ţermurî şede călare Şi-aruncă ’n valuri unghiţa sa. Spuneţi-mî, inimi, cari n’aţî muşcată In acu-î dulce, înveninată ?

FURTUNA ŞI OMULÚ.

Cumplită furtuna turbă, vuesce. Sfărâmă, duce si nisipesce,Cetăţi şi sate, câmpii şi văî—Sórele vine şi ’n urma eî Tóté se ’nalţă, tote ’nver^escă,Tote mâi dulce ér’ înflorescă.Când inse omulă, atâtă lăudată,Cu feră, cu flăcări, cade turbată,Şi varsă sânge, înalţă fumă,In urmă-î lasă suspină şi scrumă — Ună şiră de secolî n’aă ridicată Ce ’ntr’o $i omulă a sfărâmată.

205

LUMEA CUMINŢITĂ.

Du-te de spală şi-albesce corbii, Pune lumina së vaţlă orbiî,Şi-atuncî când corbii vorü fi albitü, Orbii lumina vorü fi záritü,Së sciî că lumea s’a cuminţită.

PESIMISTULÜ ŞI BANDITULÜ.P e s im is tu lü (doiosö).

Lumea este-a morţii casă Şi alü grijilorü palatű— Fericitü acelü ce ésë,Vaï de celü care-a întratü !

B a n d i t u l ü (ridicândü pumnalulü).

Së te íacü ér’ fericitü ? . . . Aid ! napoï së te trimitü !

P e s im is tu lü (caçlêndü în genunchi).

Ţine icea punguşora, Lasă-mî numai vieţi sóra !

206

DUPĂ MÓRTE.

Lumea sânţii în vieţă nu-î ascultă, nu-î cunósce, De-î cunósce, ea cu petre îî maî place së-ï împroşce ; Morţi, îî scote din morminte şi sărută a’ lorü moşce.

MOŞTENIREA LÜMEÏ.

Laudă, linge, spune la minciuni cu corne, Câtû de greţă însuşi draculü së-se ’ntórne, ţii : stupidulü este celű mai luminată,Eră celü cuminte nebună de legată, Vênçlëtorulfi singură elă mântuitoră,Er’ mântuitorulă — negru vên^lëtorü,Omulă de-omenie de spênçlurâtôre,Ér’ nelegiuitulă de înehinătore !La glóta bolnavă şi tâmpă la capă,Bere şi mâncare dă-î în locă de hapă— Şi-ţî va curge viâţa ca ună rîă de miere ! De nu, spinî ea-ţî pune şi îţi tornă fiere ; Căci lumea-î lăsată, cum vedemă, din rostă, Dréptá moştenire la mişelă şi prostă.

207

f-LA CELÜ BÄTUTÜ GU PETRI.

Cum vreï tu glóta së te iubésca, Când apă férta ín capü îï tornï,Viţeii d’aurü când îï rëstornï,Şi ’n locü së mânce, o mênï se pască? Intórce fóia şi dulce-ï spune :O ! ce cuminte, ce ingeréscâ !Şi ea-ţî va ţlice : est! o minune !Şi în iconă sus te va pune.

PUNE MÂNA.

Décâ vrei ceva s’ajungî,Nu sta ’n cumpenî, nu alege— Pune mâna, unde-ajungî ;Aşa este-a lume! lege ! Cine-aşteptă, cine cere, Aşteptândă, ceréndü elü pere.

CÂND APUCÏ.

Când apuci păharu ’n mână, Rîde lumeî şi mi-o ’ngână ; Lumea când l’apucă-odată, Multü vei sta gură-uscată.

SUS ŞI JOS.

Sus pe piscü te bate vêntulü, Jos în vale te-uită sântulix ;Dar’ mai bin’ bătutu de vêntù, Decâtü jos fără de sântă,Ér’ cu sântuld şi cu vêntulü Din ţîţînî îmi scoţi pamêntulü.

UMBRA.

Orï-ce vëï face së te mărescî Şi ’n ochii lumeî së strălucesc!,

De te-aî nălţa

2 0 9

Incâtü sub ceruri së nu încapi,De-o pată totuşi nu poţi së scapi—

De umbra ta ;Şi lumeî umbra-ţî de vrei s’ascunţlî, Së nu nalţi capulü — së te cufunzi.

NEBUNIE INŢELEPTĂ.

Prea-’nţeleptii e nebunie,Ér’ nebunü — ne’nţelepţie ;Mai nebunű ca înţelepţii—Spună, că-î drumulü celű mai dreptű.

* *

Decând e lumea şi câtă va fi, Cum aţii trăesce va şi muri— Puţini cu minte şi mulţi nebuni, Şi bunii spaime, cei reî minuni.

14

210

Unü rniselü, vre-o doi nebuni, Care nu-şî mai au părechî,Portă lumea de urechi,Şi ţi-o frigü fără cărbuni.

** *

Yedeţî, cum cei painjinî tindă laţuri subţirele Şi miî de musculiţe se prindă mereă în ele, Se sbată şi gemă răpuse de fóme şi durere, Pan’ stórse şi uscate se stingă ca o părere. Intogmaî şi mulţimea, eternă desmoştenită,Se sbate, geme, ţipă, amară înlăţuită De eâţî-va ce ’ntêmplarea cu trista-î neghiobie Mal tari şi fără saţiă îf lasă ca së fie.

RËIÏ.

Când vedă bunii împreună Petrecândă o dulce viăţă,Ca şi vespiî la dulcdţă Rëiï sbârnăindă s’ adună.

2 1 1

DESCHIDEŢI PÓRTA.

Deschideţi porta mănăstirei Se vë vedemü, o ! sânţi părinţi ! Deschideţi porta vieţuire!,Së vë vedemü, ce felü de sfinţi? De ceï la carï së ne ’nchinämü, Orï sânte crucï së le-aruncámű !

CALEA SÂNŢILORtJ.

Nu mănăstirea smirnuită,Nu lungi mătăni de chihlibarü, Nu rasă lungă şi cernită,Nici ochi plecaţi, faţă smerită, Ci inima de pace plină,Şi plină mintea de lumină,Pe-a vieţii mare vorü fi, farü. . . Şi sus în eerü afla-vorü harü.

212

**

Ce-orü puté sânţii în ceea lume,O scie singurü celü necuprinsű. Nôuë aicea omeni, nu nume,Omeni ne trebue ! Cela ce-a stinsü Omulü în sine, pentru pamêntü Ce mai rëmâne ? Pulbere ’n véntű !

* *

Celü ce şede ’n mănăstire luptă celü multü elü cu sine, Celü de-afară şi cu sine, luptă şi cu lumea totă ;Celü dintâiü se scaldă ’n baia ce şi-o tornă cum îi vine, Celü-alaltü pe marea ’ntinsă sbuciumându-se înnotă. Sânţi părinţi, acum ean spuneţi, dar’ cu mâna pe altarü, Cine are dreptü së guste din alű raiului nectarü ?

* *

Din viâţă numai — omulü se cunósce, Mortű, şi din^Satana poţi s0-ţi alegi moşce.

213

VENIREA L üï ISUSÜ.

Déc’ a inimii lumină Vi-'í ca portulü din afară— Antichristü n’are së vină,O së nască Isusü érá.

CÉLÚ MAÏ PREŢIOSt DIAMANTÜ.

Ca unü stropü de apă, ce din Oceanö Intrândü într’o scoică se schimbă ’n märgeanü, Stropü de timpü— prilejulü! Când l’aï apucatü Se preface ’n mână-ţî diamantü curatü.

GURA ÎNŢELEPCIUNE!

Gura ’nţelepciuneî stă mai multü închisă, Dară multă grăesce,

A prostiei tornă ţlise şi ne^isë,Şi totü nu vorbesce.

214

NON VOBIS.

Lucru bunü, o faptă mare, Ce-o facti bunii pe pămentă— Lorii urgie şi certare,Főmé, sete séü mormêntü ;Ér’ când lucră cei mişei,

' Totü ce-î bunii e pentru eî.

OPORTUNISTULÜ.

Pentru dulcele de mâne Nu lasü sarbedulü de-acum : Séü nu-sü eü séü elü nu vine, Orï eü ţernă, orï elü fumü.

0 DICATÓRE.

Frumosă-î tjicătorea din filele bëtrâne : Totü omulü pentru sine e croitorü de pâne, Érá cine singurü pâne nu-şî croesce,Orï sub garduri móré, orï că së târësce.

215

PÂNEA CEA MAÏ BUNĂ.

Sciî care pane este mai bună Şi cu dulceţa saţu împreună? Orï-câtü în lume vei totü căuta—E numai pânea din traista ta.Pânea ce daruid ţi-o pune ’n mână, Orï-câtü s’o mesteci pare că-î lână.

TÂRÎTURILE VIEŢII.

—In lumea mică te portă mare,In lumea mare micuţă de totul —Acestü naltü geniu, sciţi cine-lü are ? Kir Linge-talpe şi Pupă-’n-botu.

216

MISTERULÜ FERlCIREl.

—Nepëruitü prin viâţă de vrei, frate, së treci, La muşinoi, la tufe, la tóté së te plecï,Şi când cu tóte-acestea îţi daü de-aberbeleaculü, Sărută-ale lorü talpé, de vrei së-tï afli leaculű.—Ţineţi-vă misterulü, yo î suflete de hitű !Eu scuipü misterulü vostru, ér’ peste voi strënutü.

PUTEREA DUŞMĂNIE!.

Duşmanii adese vrêndü së te ’mbrâncéscâ Séü în faţa lumeï viéja së-tt negréscâ,Chiar din contra singuri totü mai sus te ’mpingü, Şi pe frunte-ţî singuri nouë raţie ’ncingü.Bine ţliceau dară vechii nostî părinţi:Cine n’are duşmani, nu are nici sfinţi.

** *

Nu te ’nvaţă cari te laudă, nu te crescü cari linguşescfl, Ba, scânteia ţi se stinge şi puterea-ţi amorţesce;Dar’ scânteia se deşteptă şi puterea se ’ndoesce,Când dalpeptü şi iţi şinoptecu cei cari te ’nduşmănescu.

217

** *

Cin’ nu scie së trâésca fără laudă şi ’nchinafe,Şi din ce-ar’ puté së créscâ, élű îmï scade totü mal tare.

îjc* *

Cu-o ureche-ascultă prietinii ce $icü,Une ori e bine së n’auçlï nimicü ;Mal alesti prin laude când te nalţă ’n cerű Este-o fericire s’aî urechi de ferü.La duşmanil-ţl inse trage cu-amêndôuë, De-aï puté deschide nôuë-çlecï şi nôuë,Căci de cauţi bine, laude şi greşele Tu le afli numai printr’ a’ lorü bârfele.

MEKEÜ GONITE.

Unü câne trece tăcută pe stradă, De ici, de colea, ia unû osciorü,Nu póte înse fără së-lü vadă Şi ici şi colea altü läträtorü.

218

Şi ici şi colea îï tindö cojoculü, Şi ’ntregü de scapă e fericitü. Şi-ald vieţii nóstre aşa e joculü: Culegi őseidre mereü gonitű.

PEIETINII.

(I) oiÀît, o’uîsiç çiXoç !(O ! prietini, prietinü e N im in e a ) .

Aristotele.

Iubirea, prietinia, suntü dulcï — fără cuvêntü,Dar’ ele, vaï! se schimbă ca fulgulü după vêntü.Decï inima păstreză-ţî şi n’o da nimëruï,De s’ar’ păre chiar îngerü, pân’ n’aï primitü pe-a lui, Căci inimile nóstre T amorü şi prietinie Intâiü numai de aurü s’arată ca së fie,Dar’ când mal de-amëruntulü căutândii mi le-aï vëçlutü, Le afli cä-sü de sgură şi-adesti numai de lutü.

*

219

—Së aï amici ! — Aşa e ! Asemeni Şică şi eü ; Dar’ së nu uiţi, amicii potü celü mai mare rëü,— Secretulü şi averea suntü totü ce dorescü eï,Şi când le daï secretulü së sciï sigură că peï !Ér’ când fără de-acestea amici îţi vei găsi,Celü mai ferice ’n lume şi eü te voiü numi.

*

Amicilorü, fărtate, nimicü së nu le ceri,Căci tóté le parü scumpe de-aru fi numai doî peri. Amieiî-ţî daü cu aculü şi cerü napoï cu saculü, Când a le cere ceva te ’mpinge cumva draculű. Nimica, ţine minte, së nu cerï decâtü sfaturi, L’acestea nici odată së nu te dai în laturi;Atunci numai le pare că esti în faptä-amicü,Când cugeţî şi faci tote cum cere-alü lorü tipicü, Ér’ decă vrei în pace şi liberü së trăescî,Iubire, bani şi sfaturi, Tainici së nu cerşescî.

220

** *

Arătaţi-mî voi amiculü, ce ’n duşmană nu s’a schimbată, Şi atunci din nalta stâncă, unde cuibulă mi-am durată, Voi descinde ’n bătătură şi cu toţi m’oiă săruta ;

IPân’ atunci, decâtă a li prietină, mâne duşmană ne’mpăcată, I Sus maî bine-aicî pe stâncă singură-singurelă voiă sta,Şi din pisculă fără căţă şi cu ochiă ne’mpănjinată,Prin celă labirintă ală vieţii maî uşoră m’oiă îndrepta.

CASA FÄRMECATÄ.

Uşă deschisă şi ’ntinsă mesă,Ér’ dömna casei— o puică-alăsă,Şi ca locuste amici, lingăi,La tin’ alergă pe mii de căi ;Ér’ dómna domnă şi mésa strînsă— Fugă toţi ca şoreci din mora-aprinsă.

221

TÓTA ÎNŢELEPCIUNEA.

Pentru omü trecutul ă este ca şi cursa pentru férâ, Simţindă cum aii peri tu alţii — se feresce së nu pérá, Căci a nostră ’nţelepciune e së nu morî ca o vită,A Ţi iubită şi căutată, mâne ’ntinsă şi jupită.

COMEDIA.

Lume, sorte şi viâţă—Tóté tragü omulü pe aţă, Ér’ când elü ş’a deşteptată, Comedia s’a jucată.

IN CIMITIRÜ.

Vedeţi ici cimitirulă? Veniţi, voi înţelepţi,Şi scormoliţi prin óse ! . . . Cunosceţi cine-aă fostă ? . . . Tăceţi ? . . . Acum ean spuneţi de sunteţi mai deştepţi,

Decâtă ori-care prostă.Ean ascultaţi la mine, că eă vë spună ce suntă :Aă fostă şi suntă ţerînă, voi sunteţi mori de vênta.

222

ŢERÎNĂ VUE.

Când auçli-veï cä-sü mulţăinită,Së sciï atuncea că am murită;Eră de cumva n’oiü fi ’n morménttt— Ţerînă viie së sciï că suntü !

NATURA ŞI FĂPTURA.

Genială séü câtă de mare, De-aî fi chiar ună dumne^eă, Mori, trăescî — atâta rëfi ! Lumea din ţîtînî nu-şî sare, Merge lină în drumulă sëu.

PASIUNEA.

Pasiunea e ca foculu de bună şi de sântă, Căci numai prin ea omulă spre ceruri se aventă,

Când mintea e regină;

223

Pasiunea e ca foculü cumplită, sfărmătore,Intr’unü clipită distruge chiar secolî de splendóre,

Când singură domină.

IN HAOSÜ.

In alü meü sufletü fără rëpaosü Sfârăe, ferbe, vuesce-unü haosü,Şi soră şi stele din negrulü hăii, Şi lumi şi ceruri, rësarü mereü. Le place l’alţiî, ori nu le place, Dar’ raiü acésta viâţa-mi face.

IN RÀÇE.

Precum aparü atomii în raţia de lumină, Şi-afară de acésta eï întunerecü suntü— Intogmaî omenirea, la ceï ce-orü fi së vină, In raţie numai cinsă se vede pe pâmêntü,Ér’ făr’ acestea nóptea se’ntinde pe-a eï urmă, Şi nuraele-î de-odată cu fiinţa i se curmă.

IDEIA CREATÓRE.

O idee strălucită este togmaî ca unü sóre,Nu prin marea-I strălucire, ci puterea-I creatóre— Sórele cum primávéra scóte mii flori în câmpii,O ideiă creatóre scóte alte idei mil.

NEBUNI DIVINI.

Aleşii scriu adese a punere de capă,Cu ce-a fostă şi ce este în capete se bată,La ţlecî de generaţii în minte nu le ’ncapă ;A scrisă nebună, ţlică unii, ér’ alţii : a scrisă beată. Dar’ vine-o ţii, şi lumea cu tóte-a’ el minuni—Cu regi şi sânţi, se ’nchină la beţi şi la nebuni.

AFLAREA CERULUI.

Voi cereţi së vë spunemă pe unde-I calea ’n ceră? Mărturisescă, şi mie acésta-mï e misteră,Am încercata pe-acolo pe unde mi-aă fostă spusă Părinţii, filosofii, din răsărită şi-apusă,

2 2 5

Dai'’ am păţit’o ’ntogmal Ţiganii cum păţiră,Când pe Păcala-odată se-I ducă îlă togmiră In ţâra unde sboră porumbii fripţi în gură ;Şi elü, pornindu-ï sera, uiiü dealű mi-lü încungiură, Ér’ când fu despre ţliuă, Păcală a sburatü,— Ţiganii se treziră de unde-aü fostă plecată.Dar’ una vi-o potă spune : pe lume amărîtă,La ceruri totă-de-una eă calea mi-amă găsită.

6-SFINCSULÜ.

Nimică ca omulă mal încurcată In lume Domnulă nu a creată,—El ă vrè së vaţlă ce nu se vede,Şi vrè së scie ce nu se crede,Ela vrè s’au^ă ce nu se spune,Şi totă nimiculă îlă vrè minune.

Elă caută calea la naltulă ceră, De-unde chiar stele îmi cadă şi peră, Şi nu cunósce nici calea sa,De aŢi pe mâne, de ici-colea;Elă îşi croesce aripi de vênta.Şi nu sei merge nici pe pămentă.

15

226

Elü cătr’o ţintă mereű se ’ndréptâ, Şi nu sei unde-ï, de este ’n faptă ! Şi-acdstă téca de aiurirï—Së fie culmea întregeï fin ? . . .Ca multe câte s’aü faptü, s’aü çlisü, De ce şi omulü n’ar’ fi unü visü?

:TÔTE PE SIMCEA.

Nimicü cu strălucirea-! vederea së nu-ţî iee, Nimicü së-fï amarésca alü vieţii tale traiü ; Unü nuorü este durerea, ce trece peste plaiü, Nu totü ce strălucesce e stéua séü scântee, I-und licuriciü adesea séü numai putrigaiü.

CALEA DE AUEÜ.

De trăescî după natură, Tu nici când lipsitü vel fi, De-ţî ia! pofta de mësura— Raiulü nu te-a ’ndestuli.

227

* * *

Nici prea multü, nici prea puţinii, Nici prea iute, nici prea ’ncetü— É t’ alü faptelorü secretü,Şi-alfi vieţii drumű divinü.

BUNĂVOINŢA.

Décá blânda bunăvoinţă Ar’ fi şi ea o fiinţă,Chipü mal dulce, dulce nume, N’ar’ mal fi ca ea pe lume.

VREÏ IN CERURI.

Vrei în ceruri së te sul, Së scil viâţa së ţi-o pul ; Voescî mare pe pâmêntü, Plécâ-te ca frunza ’n vêntü,

228

MARE IMPËRATÜ.

Uscată pane şi apă rece,Dar’ ici in sinu-mï sufletü curata— Şi multü mai dulce vi éta trece, Decum trăesce unü împëratü !

RËÜ — MEREÜ.

Curênd se stinge tótü ce-ï bunü, Rëmâne totü ce-î rëü—A roseï foï înflorü, apunü,Ér’ spiniï ’mpungü mereü.

OMENIMEA.

Vedeţi acea femee înaltă şi frumósa, Decâtü o dalbă ţlină cu multü mai măestosă, Cu mânile la spate, cu lanţuri la piciére,Şi peste ochi încinsă cu-o négrà ’nvël itère ; încetă,încetü păşesce, abia şi-abia mişcândă, La fie-ce mişcare în brânci amarü ca^êndü 1

229

Acésta-ï omenimea, la mâni şi la piciére, Cu-a’ datinelorü lanţuri şi-a’ legilorü zavóre, Ér’ peste ochi încinsă cu céta nesciinţiî,Cu care ’n locü de raţie o ’nvëlue părinţii.

LA ÔMENIÏ — ATOMI.

Vedeţî, pëtrunde-o raţia în casa ’ntunecosă— Atomii milióne în ea parü fulguindü:Aşa şi piticoţiî în préjma radiosă A unui mare nume se ’ndesă licărindii.

LUMINILE MITITELE.

Luminile maî mititele Se perdü láng’ o lumină mare, Şi ca së simţî că suntü şi ele, începu së scoţă fumü pe nare.

230

MONŞTRII CUGETULUI.

Décá cugetele nóstre s’arü preface în fiinţă,Monştri n’arü puté së ’ncapă în acestü nemărginiţii,Şi de-a lorii spăimentoşie dumnezeu chiar strimtoritü, S’ar’ ascunde së nu va lă ce-a greşită a luî voinţă.

ÎNAINTE !

Vrei înainte ? Ghiontesce, ’nvinge ! De ’nvingî — veî merge,De nu — te şterge,Căci altulă vine — colo te ’mpinge.

^ VULTURÜ.

Unu sufletă fără ură i-ună fragedă porumbelă, Când se ridică ’n aeră — uliiî după elă !Ună vultură mie-m! place, cu ură şi despreţă,O aripă de-o mişcă — fugă sute de liereţî.

231

în c h ip u ir e .

Credeţi că noï suntemü alta, decâtü totü nisce insecte, Ce ’ntre noï mereü ne ródemü împărţiţi în mii de secte, Vermele-şî face-o găoce, noï ne facernü unü palatű,Şi, nebuni, cu-atâta credemu, ca fiinţa ne-amú schimbată ! Par’-c’ albina n’ar’ fi muscă în alu eî palatű de miere, Şi că n’ar’ avé se péra, precum orî-ce muscă pere.

CARTEA LUMEÏ.

Când cetescű sânta natură, aşa cum o vëçlü la sőre, Ba chiar nóptea la ’ntunerecü séü la stele lucitóre, Dreptü vë spunü, atuncea numai din totű ceva înţelegă, Atunci numai ieroglifa potü în câtü-va s’o deslegü ;In volume ce ’nţelepţiî aű totü scrisü, şi şerifi. . . şi scriü... Çeü, eű aflu óse gole, cum le afli în sieriü.

( /P A C E A .

— Nu aţiţa pe niminï de vrei së fiî în pace, Pe niminï së nu vatemî; şi celű ce rëü îţî face,

232

Fă tóté şi ’mblân<ţesce-lă, şi-atuncea, cátű vei fi, In pace şi ’n iubire cu lumea vei trăi.— Yë mulţămescă de sfaturi, aşa së faceţi voi ! Acésta ’nsémnà numai eternü a fi ’n rësboiâ, Mereü a sta la pândă, së veçlï ce së mai faci,Ca celorü ce te calcă së poţi së mi le placi,Căci în vidţă-să numai împinşi şi ’mpingëtorï, Trântelî, buşiri şi ghionturî şi vaete pan’ la nuorî. Ér’ cine vrè së stee o clipă liniştită,Elü trebue së tragă cu pumnulü oţelită—Pe unulü doi së-ï culce, pe ţiece së-ï alunge,Şi cei-alalţi së strige: fugiţi, pân’ nu ne-ajunge!

PUTEREA SUFERINŢEI.

Nu-i fericită acela, ce rele n’a ’ncercată, Ci care rele ’n vieţă eroică a ’nfruntată ; Căci totă fericirea ce ’n lume póte fi,E numai s’ai putere mereă a suferi.Cin’ suferi nu scie, ori-câtă de fericită,O singură lovire totă raiulă i-a sdrobită.

233

SACRIFICIULÜ PRIMITÜ.

Geniü fără dureri grele, Ca tămâia fără focă, Amêndôuë staü pe locű, Numai arse sue ’n stele.

PRIN NĂCAZURI.

Prin năcazuri geniulă cresce, Fragile prin mărăcini!Fraga codrulă miresmesce, Geniulü V împle de lumini.

LUME NEÎMPĂCATĂ.

Celü mal mare rëü e ’n lume, Căci ea mare nu te vrea ;Ea te-ar’ face, de-ar’ putea,Se fii omă numai de nume;Ba şi-atuncl e ne’mpăcată,De nu est! vită ’ncălţată.

234

PALATULÜ ŞI COLIBA.

Aï coliba ta sigură, La palatü nu te nălţa; Pacea jos din bătătură Aici n’o veî maî afla.

MONŞTRI DE-ODATĂ ŞI DE-ACUM.

Indeşertă de monştri ne vorbescă ceî vechi, Noî acestî de astăzi i-amă lua de urechî. Capü, piciére, gură, ghiare, mâni şi ciocu,Tête Taceï monştri eraü Ta’ loră locü ;Dar’ în minte monştrii de-astăţjî nu-ţî încapă: Portă capu ’n burtă, érâ burta ’n capă.

CELÜ MAÏ BUNÜ DOCTORÜ.

Vreî se-ţî lecuescî durerea, Caută-ţî leacu ’n alü tëü şină, Cauţi la altulă mângăerea— Elă de leacă îţî dă venină.

235

INTÂIÜ ŞI ’N URMĂ.

Pan’ trăescî lumea te ’mproşcă, Aï muritű te támaéza :Nu vrè ’ntáiű së te cunósca, Şi-apoî móré se te vaţlă.

BUNII ’N CODRU, RËIÏ ’N LUME.

Cănesce-te iu frunte, de mi te simţi frumosű, De-o rea privire cumva së nu morï deochiatü; Cănesce-ţî cartea vieţii, de nu est! päcätosü,Së nu fil dintre ómen! în codri alungatü.

c ÇEIÏ NEFERICIŢI.

O ! val nefericiţii, cari s’aü näscutü cu minte, In codă-I pune lumea, şi el o ’mpingű nainte.

236

Ÿ*

Ferice de acela ce fără minte nasce,Căci înţeleptul!! ară, ér’ elü imî stă şi pasce.

LEÂCULÜ LUMEÏ.

Ce se-ţî spargi cu lumea capulü, Las’ së urle câtă îî place,Icï-colea trântesce-ï hapulü— Muşcă, mornăe şi tace.

CALEA LA ŢINTĂ.

De-aï fi tinërü şi cu minte, N’aï mai face-unű pasü nainte; Dară tinërü ne'nţeleptii Şi pe dracu-lù iaï de peptü,Şi te duci la ţintă dreptü.

BUNÜ — NEBUNÜ.

De prea eşti bunü amieï nu aï, Ci aï numaï stăpâni,Şi jugulű jos de vreï së-lü daï— Te veçlï încinsô de cânï.

IN TOIULÜ VIEŢIÎ.

Când cineva se nasce, ce vreï poţî së-ï urezï,Şi niminï nu-ţî va çlice, că prea l’aï fericitû ;Când móré, poţî la cerurï lâudândü së-lü cocoţezi, Şi nu-ţî va çlice niminï: me rogü, l’aï prea suitul Dar’ când în toiulü vieţiî pe cineva mărescî,Së sciî c’asupră-î tote potăile stârnescî !

INNOTÄMÜ.

Când nu poţî face ce voescî, Destulü së facî ce poţî ;Nu poţî së sborî. te mulţămescî, Că celü puţină înnoţî.

238

OMULÜ LIBERÜ.

Regi, avuţi, şi voï, mişeii, cari aţii lingeţi, mâni muşcaţi, Ucigaşi, tâlhari deunăzi, astăzi sânţi împeliţaţi,Ce folosü de mari palate cu zăvore mii şi mii,Ce plätescü mesele pline de-ale lumii mirodii?Frica, intriga, şerbia, între voi rînjescü la mésâ,Şi-o înghiţitură macar ne-otrăvită nu vë lasă.Eü la mésa mea săracă, şedîl cu-ai mei, më veselescü, Vină şi Musele adese, cântă, rîdü şi povestescü ;Fră dalba Libertate, de vină altele, nu vină,Ea-i la mésá totă-de-una şi ne tornă ’n cupe vină.

CLIPITA.

Averea cea mai mare In lume e clipita,Ascunse ’n şină ea are Ori câte-ună omă dorit’a; De-i scii eşi ’n cărare, Ţi-ai pusă în sacă ursita.

239

MERINDEA VIEŢIÎ.

Sortea te ’ncurcă, Ea te descurcă,Tu mergi nainte Täcutü şi dreptü— Lumină ’n minte Şi pară ’n peptü.

ONÓREA DE AÇÏ.

Mai eftinű ca onórea nu-î lucru aţii sub cerü, E totă-o jucărie ;

Ajunge së ţi-o dee, s’o dai la cari ţi-o ceru— Pe ană o pălărie.

PE PIEDESTALÜ.

C’amü ajunsă în mare bală, Credü, o vede orî-şi-cine:La noï Laide şi Frine Din bordelü — pe piedestalü.

CORECTURĂ PERICULÖSÄ.

Orï-câtü din a vieţii carte vrei së ştergi o faptă rea, Urmă négrá totu rămâne, şi nici mortü nu scapi de ea, Ba adesü o mică pată, vrêndü s’o ştergi, së mai lăţesce, Séü rà^ênd’o faci feréstá pe-unde alta se zăresce.Deci când scrieţi cartea vieţii, cugetaţi së nu greşiţi, Căci adese vrêndü së ştergeţi mai rëü încă vi-o ’nnegriţi. Dar’, vë rogü, së nu vë temeţi, lucruri d’astea nu-sü la noi, Vorü fi fostü póte vre-odată, şi-oră fi póte mai apoi ;— A p la noi e mulţii mai bine cartea vieţii să-ţi negresei, Şi-mi punü capulü pe tipsie, décà nu te fericéscï.

CA LA PASÈRÏ.

Pasërimea vrêndü odată să-şi alégâ împëratü,Ş)ise: împëratü së fie care mai sus a sburatü.Şi s’avêntà cari de care, érá vulturulü prin ele Ca un fulgerü së răpede şi se nalţă pân’ la stele. Pàsërimea stă së strige,. . . depe-aripă-i pituluşubx Se ridică, tóte-i strigă : să trăăscă ’mpărătuşulfi !Şi la omeni dór’ i-almintrea ? Ca la pasërï întru totü : ■ Fëtü-frumosü se luptă, ’nvinge, şi ’mpëratü e Piticotü.

241

GLORIA—UMBRĂ.

Fericiţi ce sun tű copiii când în sórele de sérá Işî vëdü umbra loră uriaşă văl şi dealuri cuprin^êndü Indeşertă, sórele-apune şi mărimea loră bizară Intr’o clipă le-o înghite întunereculü căŞândă.Adesü şi mărirea lume! nu-I decâtă o umbră mare,Ce cu-alü sorţii dulce sőre într’o clipă şi dispare.

PE ROîĂ.

Vedeţi cum olariulű lutulü ílű fráméntá, Şi-apoi pusű pe rota cum îlû mal descântă, Şi totű lutulü póte — inimi omenesc! !De ce nu ? . . . Şi ’n viâţă totű aşa păţesc!.

LIBERÜ.

Liberă, cine nu iubesce,Liberă, care nu aspiră,Liberă, care nu admiră,Liberă, cine putreţlesce !

16

242

TROFEULÜ MEÜ.

Luptândă pentru virtute şi sântuîü adevërü, De-odată vëçlû că lumea mi-aruncă mâna ’n përü— Şi multü noî împreună ne-amű svârcolitü din greü, Dar’ eü me laudă cu masca-î, ér’.ea cu përulü meu!

NUME ŞI NUME.

Omu ’n lume-şl face nume Cu prostii şi ’nţelepciunî, Dar’ adesea biata lume In prostii vede minuni,Ér’ pe lângă cel cuminte Moţăindil trece nainte.

GENIÏ — VEDEN1Ï.

De-arü fi fostă atâtea genii Câte tigve ’ncoronate,Mari idei abia visate Astăzi n’ară mal fi vedenii!

243

Dară mil de mutre sfinte, Mentori, tigve de ’mpăraţî, S’aü stinsü toţi ea măturaţi, Şi noi totfi ca maî nainte— încurcaţi şi ’ntunecaţî.

SCÓLA VIEŢIÎ.

Cine-alérgâ, pătimesce, Multe vede, multe-alege,Cine şede şi stârvesce,Dóue ’n telű. nu sei së lege.

MUNCA.

Munca-î balsamă la durere, Munca-î voe şi putere, Munca-î nume şi avere— Totü ee lumea, cerulü cere.

GHICITÓRE.

De ce D reptatea óre legat’o facü la oclu ? picü uniï: së n’alégá la cine se va duce;După momele, alţii, nu cumva së-mï apuce,—Eu picü : când veï vedé-o nu cumva s’o deochi.

MODESTIA.

Modestia este-o mărgea,Ce şede bine orî-şi-cuî,Dar’, eü prin lume cum vëduï, Mergi múltú mal iute fără ea.

LA AVUŢÎ.

Mărirea vostră cu punga mare De-ajunge grópa, e de mirare ; Micimea nostră pitită ’n carte, Ea trece ceva şi mal departe.

245

CONSPIRAŢIUNE TĂCUTĂ.

De ce-atâtü de greü noï facemă cătră bine câte-unü pastt? Căci tăcută cu toţi ne ţlicemă : lasă-me, ca së te lasă !

NIMIÇÜ PREA-PREA.

înţelepţii se-ţî Licü nu potü,Pân’ nu te-aî învinsă de totă,Ér’ de totă când te-aî învinsă— Bietulă omă în tin’ s’a stinsă.

*

Acelă-ce vede fuudulă ilusiile-şî perde, Căci cin’ restornă glia îşî perde iérba verde.

DOCUMENTELE ÎNŢELEPCIUNE!.

Inţeleptă së nu me ereiţî,De nu vreï së mi te vinrlî, Testamentulă pân’ nu-mî veijlî Şi-o scrisóre pân’ nu-mî prinzi.

246

SÓRTEA ADEVËRULUÏ.

Minciuna înainte se duce totü sburâ ndű,Ër’ adevëru ’n urmă elü vine şchiop0tându,De-aceea şi minciuna ea răpede dispare,Dar’ se re’ntornă 6răşî pe vechea sa cărare,Şi, făr’ s’o cauţi, o ’ntimpinî mai pe la totü rozorulü; Ér’ bietü de adevërulü, târîndü încetü piciorulü,Abia şi-abia la secolï pe icï-colea rësare,Şi-adese-orî sirmanulü rostogolită în gârlă,S’adună, latră ’ngiuru-î potăile de târlă.

** *

Adevërulü spusü cu flori E minciună-adese-orî,Adevërulü verde spusü Adesü capulü a rëpusü.

SEMËNÂTORULÜ IDEILORÜ.

Acelü ce-a sa viâţă şi-o dă pe-unü cugetü mare,Din toţi plugarii ’n lume elü celü mai bunü îmï pare ; Ca sânta lui seminţă së créscâ, së rodéscâ,Cu sângele luï ţerna îï place s’o stropésca.Şi numaï acelü cugetü va cresce şi va ’nvinge,A caruï radëcinà s’a adapatü cu sânge.

'O

>■

247

OMULÜ PENTRU OMÜ.

Omulü prin omü se lumină, Diamantü prin diamantü : Unulü fără celü-alantü— Intunerecü şi rugină.

INVfiŢĂTURA.

Scânteia fie orï-câtü de mică, Ea négra nópte o lumindză,—

’nveţătureî divină ra lă, rï-câtü de slabă, ea te ridică.

LUMINĂ VINĂ !

Aï ţlisă, o ! Domne : fie lumină ! Şi fu ’n senină ;

Çi së coboră lumină lină Şi colea ’n şină.

248

OSTAŞ ÜLÜ NEINVINSÜ.

Sciţi voï ostaşulu ce mai multă luptă, Şi rane are şi mii şi-adânci,Nu-lü ţinu în cale nici văl, nici stânci, Cetăţi asalta cu murii ’n nuorî,Şi nu se lasă chiar arma ruptă, înfrânţii se scolă de mii de ori,Şi lanţuri grele nid mil nu-lü ţină ? Ostaşulfi este — inima ’n sinű !

IMPËRATULÜ SORŢII.

Vidţa nostră, orl-cum fie, Strălucită, ’ntunecată, Liniştită, sbuciumată— Este-a sorţii jucărie,Er’ a sorţii împëratü Este capulu luminată.

✓ CAPULŰ SUS.

Capulii sus şi tare ’n umërü Şi ferbinte colea ’n peptü— Prin alü glótel mare numërü Treci şi eşî la ţintă dreptü.

C R ÍN G U L Ű CU LUMINILE.

Când lësfo ï a ’ v ie ţii p ag in i, C âtü te ’m bétà de p lăcere,Cum te im p îu d e du rere ,Cum te ’nspaim ’ a ’ eï p àrag in ï, Câtü te ’n a l tâ -a ’ eï im ag in ï!

251

FIINŢA LUMEÏ.

Unű spiritü numai domnesce ’n lume, Cu miï de raţie, cu mil de nume, Şi-aeesta, lumea când a urţlită,A’ sale raţie le-a rëspânditû,Éra când lumea va fi s’apună—A’ sale raţie elü ér’ le-adună.

DUMNEÇEÜ LA TOTÜ PASULÜ.

Ômeniï, Dómne, misterii îtï dicü,Şi clarü ca tine nu e nimicü;Eï toţi te-aşteptă dór’ te ivescï,Şi la totü pasulü tu strălucesc!.

CREDINŢA ADEVËRATA.

Afâtü amară de religiunï,Şi fie-care cea ma! sântă,Dreptü vë spună, nu prea më ’neântă— Vorbe, forme, vêntü, minuni !

252

Eil nu credü, eü vëdü în lume Pe Celü-Mare, fără nume ;Celü ce oehï n’are së-lü vadă— Pasce iérba pe livadă.

UNÜ EËÜ DIVINÜ.

A ta ’ndurare, naltü Dumneçleü,Nu-ï ore ’n lume unü mare rëü ?Pe bunătate-ţi noï ne lasamü,Şi ’n miï păcate ne cufundămu';Nu mai scimü dreptulü din păcătoşii,Şi totă lumea merge pe dosü,Şi pân’ tu, Domne, de sus s’o ’ndrepţî, Mereü aicea se stingü cei drepţi.

AMABULÜ DULCE,

Lume, lume, Dulce nume,Tu esti mumă, Tu esti ciumă :

253

Te iubimü, te urgisimü, Dar’ cu tin’ voioşi träimü, Şi-anm trăi de ne-al lăsa Chiar şi peste vidţa ta,Şi cu totü alü tëü amară, De-aï peri te-amü face ér’.

INCHISÓRE PLĂCUTĂ.Sufletulă (singură).

Póte nu veniarn în lume, dar’ sburdândă şi colidândü Prin célú hău nemărginită,

Şi ca peşcele în mare fără grijă străbătendă—In ástű sacű am nimerită.

Acum daü mereű din aripi, iliua, nóptea-mí sfarmü celü capü, Ca din sacü se nu mai scapü.

OMüLÜ ŞI NATURA.

De ce te nască şi de ce mori, Pân’ astăzi niminï n’a aflată.Së nascï, së mori de mii ori,Şi póte că s’a şi ’ntêmplatü,

254

Şi totü aşa ca aţii vomü sei.De nu visezü — eü ceva sciü : Nature! totü una-ï va fi,De ve! fi mortű, de ve! fi viü,Căc! orî-şi-cum nu-î scap! din mâni, Totü şerbulă eï eternü rëmânï.

IMPĂCIUIT0REA TUTURORÜ.

Mare-ï osebirea ’n lume delà niicü şi pân’ la mare ! Delà celü ce-abia resuflă de sätulü şi îmbuibatü Pân’ la celü ce-abia ma! geme de flâmêndü şi ’nsetoşattt, Delà celü ce-abia pe nasu-î ma! pufnesce de ’ngânfare Pân’ la care de puternic! în noroiü zace cälcatü—Ah ! din léganü pân’ la morte s’a stinsü orï-ce-asemënare ! Sântă morte, tu est! numai, ce nu cauţî la nime ’n faţă, Şi tu culc! pe-aceeaş! pernă ce! ma! mar! duşman! în viéfá.

MAREA DEŞTEPTARE.

Mórtea este-o spaimă mare ! Toţi aü ţlistt şi chiar Christosű, Când ea-î marea deşteptare Din visü greü şi mincinoşii.

255

CALEA VIEŢII.

Când din vidţă unu cliinuitü Trece, noi ţlicemu : e fericiţii !Ca şi când calea şi-ar’ fi ’ncliiatü— Când elfi de alta s’a apucatű ;Căcî celü ce ’n capëtü par’-că s’ajungă, începe alta c u -multü mal'lungă.

Cunoscï drumulü celü mai bunű ? De nu sciï éta ţi-lu spunü : înainte, totfi nainte—Plóie, sóre, gerü, ferbinte !Când nainte nu mai poţi,Jos sub glia de trei coţi ! . . .De-aicî erăşî totü nainte—Plóie, sóre, gerü, ferbinte !

ÎNTREVEDEREA ALTEI VIEŢI.

0Vedeţi voî luna de jumătate cum strălucesce,

Ér’ jumătate în întunerecfi se învëlesce,Şi ’n umbră înse discu-î simţimtt;

Aşa-î vidţa ! Aici la sőre vedemü o parte, De-alta o cdţă ne mal desparte,

Dar’ şi prin cdţă par’-c’o zàrimü.

DIN PUTREJUNE.

Din putredele lacuri se nalţă-adese flori Cu feţe strălucite ca rumenele ţlorî,Şi-mi îndulceseü íngiurulü cu-alü lorü mirosti divinü : Aşa din timpuri negre de putrejune pline,Se nalţă câte-odată ingénié divine Inluminândü pamèntulü de ’ntunecime plinü.

UNDE-ALERGI?

Dar’ unde-alergï, nebune, prin ceru şi pe pămentiL, Scurmândü şi-adurmecându ?

Tu cauţi dumnezeirea în lutü, în focü, în vêntü ! Opresce-te şi-ascultă ! . . . N’auţU alti eï cuvêntü

In sinu-ţi rësunândü ?

257

^ REGI SÉÜ CERŞITORÎ.

0 pasëruica scie cu multă măestrie,Cu mai puţină alta să-şî facă-ună cuibuşoru ;Din fere una-şî sapă adâncă vizunie,Ér’ alta sub o tufă s’aciolă binişoră,—Şi totuşi fie-care trăesce ’n mulţămire.Ean spuneţi-mî, ce face chiar omulü pe pâmêntü ? Mereü la cuibü elü lucră cu mare îngrijire,Decând rësare ’n lume şi-apune în morméntű.La ceru unu-şî înalţă palate strălucite,Ér’ altulű abia-şî sapă unü amârîtü bordeiü,Şi alţii pe sub garduri ducü çlile chinuite,—Şi omeni suntü şi-acestia şi omeni suntă şi-aceî ! Acelü ce mai multü are, mai multă viéÇa-lh dóré ; Elă nu-şî aduce-aminte, orbită de-a’ lui splendori,De more ’n pată de aură, sub garduri décâ móré — Pe toţi o ţernă-î mâncă, şi regi şi cerşitorî.

PREŢULtT LUPTEI.

De-aî sei, că lumea uşoră îţi face Aşa cum ţie mai multă îţi place, Atunci atâta nu te-aî sfărma,

17

25S

Cum aţţi t,e sfarimi, când ea nu vrea. Dar’ orï-câtü lumea ţi-ar da de voe N’ar’ fi câtă una aţii de nevoe.

PACEA MEA.

Ôrï-câtü la omeni pe placü le faci, Pe cale drépta nu poţi së placi—

Eli n’am putută,De-aceea ’n viâţă am încercată Së fiu cu mine eă împăcată—

Şi am făcută ;Şi-am lăsată lumea pe vechiu-î drumă De nedreptate, prostii şi fumă.

BËSlMTÜ ŞI APUSÜ.

De douë-orï suntă numai frumoşi aï vieţii nuori Când sórele rësare, când sórele apune,Se ţesă atuncea nuoriî cu rose şi cu flori,Şi lumea ţi se pare a raiului minune :Copilăria-i sőre voiosă resăritoră,Ér’ dulcea-i amintire ună sore-apunetoră.

259

‘'HIENA OMULUI.

Cu câtü âmbli de ’ngraşî trupulü, cu-atâtü sufletulü slăbesce, Şi cu câtü îndopî o poftă, ea mai tare fiamên^lesce:Şi, la timpü de nu-ï puni frêulü, în momentü nepriveghiatü Yeî fi togmal ca de hienă de-a eî ghiară sfâşiată.

IN LANŢURI DE AURÜ.

Yisezű séü vë lü în faptă ? . . . La omeni când privesctt, Pe toţi în lanţuri d’aurü îï vëdü cum se târëscü.De-î visă, ean spuneţi unde-ï cerésca lecuire,Së scoţă tristu-mî sufletü din négra aiurire?De-î faptă, cum îmï pare, eü fericescü o vită,Ce pasce iérbà dulce pe valea înverzită.

FERICIREA NU SE IA.

Fericirea nu se ia,Căci nu-î niminî së ţi-o dea, Nici chiar unulü dumne^eü, Fericirea mi-o facü eű.

260

CÂND ESTE — Nü-Ï.

Vidţă d’aurü atunci era,Când d’aurü lumea nici nu visa ; Ér’ a lî munţi d’aurü se nalţă ’n ceru Şi vidţa-i totă numai de ferm

OMULtJ ŞI LUMEA.

Fie-care-atâtü se vede In vidţă ne-apëratü,Cătu de cade, lumii, crede,Că unü dinte i-a picatü ;Pe când lumea, mai cu minte-— Stă şi molfăe nainte.

DREPTATEA TIMPULUI.

Nimicü mai dreptü în lume ca timpulü nu ţlilesce Omori-ţî açlï tu timpulü, mâni şi elü te omóre,Ilü luminezi tu astăzi, elü mâni te străluscesce, Fă-lu (ţiuă neapusă, şi elfi te face sóre.

261

MËSURA LUMEÏ.

Lumeï placü maï bine lucruri sarbede, pe jumătate, Decâtü viï, strálucitóre, şi cu naltă maestate :Maï uşorii privimü în stele, ca ’n stralucitorulü sóre, Maï iubimü nóptea stelosă, decâtü çliua ardötóre.

EGALITATE.

In pufulü môle, pe piétra rece,Pe tronü de aurii séü în bordeiü,Totü una este — ca clipa trece,Şi toţî sub glie, şi noî şi eî.

** *

Ori şi câtü se fiî de mare, ori şi câtü së strălucesc!, Sub trei coţî de négrá glie, te întinai şi putreclesci !

*% #

In sicriu de aură, în mătăsării,Şi fäcutü cu dresuri şi mirosuri miî, Séü cu ternă golă numaï coperitü—

262

Totulä putreílesce ce-odat’a muritü. Morţi de voiţi înse së nu putreziţi, Sufletu ’n viâţă vi-lă înmiresmiţi.

: NEÎNVINSÜ.

Dréptá judecată şi ’n şină cugetă bună— Şi duşmani câtă fruncle, de toţi îmï rësbunù.

** *

A sorţii grea sagéta pătrunde tóté ’n lume, Rëstôrna celù mai tare şi celü mai mare nume : Dar’ totuşi ea se ’nfrânge şi cade sfărîmată De omulü dreptü la minte şi inimă curată.

RËSBUXARE.

De rëü, de bine, trăesee ’n lume Până-ţi va bate şi óra ta ;Pedépsa lumei — lasă-ţi unü nume, Nici mortü së pótá de tin’ scăpa.

SË SCIE C’AÏ TRÄITÜ.

Invidiatü mai bine, decâtü compatimitü,Căci celü dintâiü trăesce măreţii şi strălucită,Ér’ cest’alaltü, sirmanulü, o duce trasü-ímpinsű, De risű la mii, la unulü de-abia póte de plânsu. Decâtü de plânsfi în lume, mai bine mori strivită, De-a pismeï négra hidră — së scie c’aï träitü.

NESCIINŢĂ BUNĂ.

Bine-ï omulü că nu scie,Că viéta-ï ostăşie ;Căci nainte déc’ ar’ ' sei,Çeü, nici mortü n’ar’ mal veni.

REALISTULÜ ŞI IDEÂLISTULÜ.

—Trăescî bine, trăescî rëü,Nu trăescî nici mortü, nici viű. —Mori tu viű ! Sirmanü de eü Träescü mortü, ca mörtü se ’nviü.

264

îi;

Dalbă-î lumea şi măreţă Pentru celü care-o ’nţelege Şi frumseţele-î alege ;Ér’ pe care în viâţă Mi-lü adapă, mi-lu îmbracă,Şi mi-lü pasce cu verdâţă— Lumea nu-ï decâtü — o vacă,

MARELE MONUMENTÜ.

Cea maî mare-avere ’n lume Este numai bunulü nume ;Celü mai mare monumêntü— Nume bunü peste mormêntü!

NEMURIREA.

Sub astă pietră viéta fugindü m’a aruncatü, Ér’ mórtea la lumină din nópte m’a sculată.

265

SECOLULÜ NOSTRU.

Secolulü nostru pe din afară Totü focă şi pară,Pe din lăuntru cumplită faţă— Unű sfincsű de ghiaţă.

PRIETINIA SIGURĂ.

Ca së-tï fie ’n lume bine, Sfatulü tëü îlü caută ’n tine, Şi mai bine ca së-tï fie,Fă-ţî cu tine prietinie ; Prietinia din străini E ca umbra dintre spini,Aţii te arde, mâni te ’mpunge, Când îţi trebüe nu-ţî ajunge.

TOŢÎ UNA.

Ce-mî tocaţi şi di şi nópte de ’nveţaţi, de sânţi părinţi N’aü îmbëtrânitü şi dânşii şi-au rëinasü fără de dinţi

266

N’au àmblatü şi ei în câvje şi nu mi-ad muritű cu toţi? Nu i-aü pusü, ca petotd omulü, sub o glie de-trei coţi? Cine scie unde-sü astădi ţerna şi-a’ lord oseminte ? Cine aţii le-ar’ mai cunósce, ce-aü fostű ele mai nainte : Cerşitord, und sântă părinte, und tälhard séd împëratd ? Nu-ï nimicd ce-a fostü odată, mórtea ér’ le-a mestecatű . . . Ca së ’nchipüe alte nôuë, së le-amestece-apoï éra,Şi së scoţă dintr’o ţernă acum omü, acum o férá.

De nu vreţi din lutulu negru së vë scotă mâne-unü lupd, Până sunteţi în vieţă scuturaü-vë de trupă.

CÜMPENIREA OMULUÏ.

Nu-ï cântară mai mincinosd Decâtu omulü pe pâmêntd: Corpulü trage totd în jos, Sufletuld totd sus in vêntd.

MARELE OLARÜ.

Mare este urţlitoruld, dar’ în urmă totd olarii ;N’a făcută şi eld totu óle şi le-a aternatd prin hău?O ciocnire între ele — şi së ve lí óle şi cârd •Cum ord së-se ducă hârburi, par’-că n’ar’ ti dumne^led.

LA. CĂRĂMipI !

Deşertă eşti mare şi îngânfatu,Şi ’n sicriu d’aură leşu-ţl încliidî— Astăzi séü mâne, o ve li curaţii,Din tin’ lăeţii facă cărămizi !

ViLŢA—F RUNDĂ.

O frunză numai mênata ’n vêntü E vieţa nostră pe-acestă pămentă, Căci vêntulu sorţii mereă ne menă Până ne-afundă şi ne ’nţerînă,Ca noué frunte ér’ së răsară—Së ’ncépà vêntulu din capëtü éra.

HÂRCA LUI CESARÜ.

Vedeţi acésta hârcă ? A fostă a lui Cesarû !Din ea cândva mărirea spre ceră îşi lua avêntulü, Resbóe şi triumfuri cutremurau pămentulă,Ér’ apt, căutaţi încoce, în ea — ună furnicară !

208

CE-I om r u : y

Ce-ï omulü? mulţi se întrebară,M’am întrebatù adesü şi eft,Şi am aflatű : Unü capü de çleü Lipită pe-unü trunchiü cumplitű de feră.

CRUCEA SUFLETüLUï.

Adese luminosulü sufletü se certă cu ţerîna,Şi ruşinaţii de-aşa ’nsoţire ar’ vrè së n’o mal vadă Ţerîna blândă, rî^lëtôre, îl strînge dulce mâna,Elii îmbëtatü de-a e! suflare în braţe-I dormiteză. Aşa în cértá şi ’n iubire, şi mai multă înşelată, Târîşu-grăpişii îşi duce crucea cu care e ’ncărcată.

PALATULÜ GRIERULUI.

Şi grierii îşi alesese odată împëratü,Şi trimisese soli în térâ së caute unü palatü.La soli atunci unu vermulete le ese înainte, Poftiţi cu mine, elü le ţlise, sciü unulü minunaţii,

269

Şi din strămoşi, spunea odată iertatulü meü părinte, Străbunii vostri-lă locuise — moşie strămoşescă.Şi merşî-ajunşî, ^licêndü le-arată — o hârcă ’mpëratésca

PREFACERE DURERÓSA.

Ce vë plângeţi de viâţă, C’abia vine — şi-a peritü !Flori înflorü de diminâţă Şi ’ndeséra-aü veştejită.Iérba câmpulă învëlesce,Dar’ curând s’a şi uscată, Frunza codrulû rëcoresce, Tómna ér’ s’a scuturată.Unu ’nvie, altulă móré,Şi poporă după poporă Se prefiră 1’ acestă sóre Născetoră şi-omorîtoră.Frunte, iérbá, omă şi flore, Trecă şi vină ârăşî de rostă, Dar’, acésta-ï ce ne dóré,Nu mai vină care-aă maî fostă.

270

MÓRTEA ŞI SPERANŢA.'

Mai aprópe dintre tóté Nu-i ca mórtea pánditóre ; Mai departe nu se póte Ca speranţa ’nşelătore.

EU — PFU !

YeŢi ici pumnulü de cenuşă ? Caută bine ! — Cine-mî fu ? —Elü îmï sguduia pamêntulü cănd se clătina în tron ii. Cine ?—Nu simţi ! —Chiar nimica [—Alexandru Machedomi Astădi tót’a lui putere, ét’o spulberă unü — pfu !

REÎNVEEDIREA.

Frunţla cade tomna jos La trupina sa,

Primavéra mai frumoşii Ér’ se va nălţa.

Din alü vieţii pomü cädemü Astăzi ín morméntü,

Mâne ârăşi, vremű nu vremü, Ne nălţănih ín véntü.

271

VÉDI-TE PE TINE !

Cu unü ochiü te uită la ceï dirapregiurü,Ér’ la tine caută cu ochi câţi în ciuvii :Cu unü ochiü, cu-unulü cerü veţli şi pämentü, Së te ve lí pe tine mii de-ajunsü nu-ţi suntü !

ESTREME UNITE.

Eü nu ’nţelegă, cum omulü atátü se osebesce De cele-lalte fiinţe, cari cerulü le soresce.De cauţi adáncü, adese pe omü ílü afli ’n fără, Descosă omulü bine — şi fără ese-afară.

FLORILE MORMÊNTULUÏ.

Frumseţa, fericirea, se stingü chiar pân1 trăesci, Virtutea şi mărirea înflorü când putreţlescî !

O ! O !

Ca tine dulce şi răpitore,O ! nu-î, iubită, ca tine nu-î ! Necredinciosă, amăgitore,O ! nu-î, iubită, ca tine, nu-î !Iubită totuşi şi ’neântătore,O ! nu-î, iubită, ca tine, nu-î !Spune ’nţelepte cerescu-î nume ! . . .Nu sciî ? . . . Se póte ? . . . O ! Lume, Lume !

*

—Veninü mestecată cu miere, Bucurie cu durere,Sciţi voi cum îî ţjlicu pe nume ?

—Lume.

*?•ŢERÎNĂ UŞ0RĂ.

Decă-uşoră vrei se-ţî fie négra ţernă în mormêntü, Védi, së nu fii şi tu ’n viéfâ greutate pe pământii.

273

YlPŢA — FOCüLÜ.

Yiéta nóstrá cu foculű are 0 forte mare asemënare :Nu luce fără amărăciuni,Precum nici foculü fără tëciunï ; Şi amêndôuë când trecű, se curmă, Nópte, cenuşă, rëmâne ’n urmă.

SUNT — NU SUNT.

Nu în viâţă luptämü cu mórtea,Aici cu toţii luptämü cu sortea ;Cu mórtea ’ncepemü lupta ’n mormêntü, Aci s’alege de sunt, nu sunt.

IN FAŢA MORŢIÎ.

E nebunie së cugetämü Mereü la mórte pân’ vegetámű;La ce së cugeţî când ea totü vine, Nu vine astăzi, dar’ vine mâne.

18

274

Inţelepciune-î noï së ’ngrijimû,Bine viéta së ne-o ’mplinimû,Când vine inórtea cumplită rînjîndii, Së-ï çlicï, în faţă voiosü cftutândü, Éta ţerîna, pune-ţi-o bine, Numele-mï înse, elü nu-î de tine!—

Şi pleci rî^êndü.

LA MAÏ MARE !

Când vëdü în minte-mî că sunt nimică. începu atuncea së më ridică,Căci de-aşî fi ceva, şi dec’ aşi sei—Din mică a<jlî, mâne maî mică aşi fi.

LA MARI ŢINTE.

La mari ţinte câţi prin lume nu s’avântă ca së sbóre, Şi cu aripa lipită morfi pe-o poftă trecëtôre!

VlfiŢĂ M0RTĂ.

De voescï murindă së ’nviï, Mortă în lume së traescï ; Când la lume mai multă ţii, N’aï murită şi putrezesc!.

SINGÜRULÜ IMPËRATÜ.

Fii săracă, dar’ fiî curată, Golă pe-afară, plină în şină, Timpuri bune-rele vină—■Tu mergi cupulă ridicată,Şi-ţî esti singură împëratü.

* *

Cin’ de lume se reţine, Elă va fi ală lumii rege— Ér’ de-ï place së-se ’ncliine Din ţerînă-lă voră culege.

CE-AJUNGÏ — N’AJUNGE.

Fericire este numai — fericire căci dorescî,Şi ’ntr’atâtü e fericire oii-ce poftă împlinită,Căci din ea se nasce dorulü după alta së pornesc! ; Vidţa-î totă fericire — când ajunsă, când dorită, Dar’ din totă fericirea — nicî-o clipă mulţămită.

A nostră fericire nu-ï dorulü împlinită, Ci dorulü ce te arde s’ajungï ce n’a sositü.

CÂND CUNÓSCEMÜ FERICIREA?

Nu că doră n’ar’ fi ’n lume fericirea ce-o dorimü, Dar’ adesea, din păcate, ea-î cu noi fără së scimü. Fericirea, după faţă, n’o sei nimeni cum se chiamă,Ér’ când spatele-şî întorce o cunosc! par’-că ţi-î mamă.

FERICIREA.

Tót’ a lumeï fericire Ét’ o ici într’o rostire :Fii cu sortea-ţî împăcaţii ! Căci în vietă suferinţa Alta nu-î decâtii dorinţa De-a avé ce nu-ţî e dată.

MERSULÜ LUMEÏ.

Ce facü eü, la alţi nu place, Alţi ce facă nu-mî place mie ; Aşa-î lumea şi-o së fie,Şi-î nebunii cin’ stă şi tace.

Lumea prin nemulţămire Merge ’ncetü spre ’ndeplinire, Mulţămită, şeţletore,Aţii adórme, mâne more.

•276

ÇICERÏ.

Nu e greü fapte së faci Şi departe së te duci,Greü e lenea pân’ desbracï Şi pe cale pân’ apucï.

Totă ţliua care-ţî vine Cuget’o vênatü a-raână,Alta vină orï rëmâna,Dar’ acésta ţine-o bine.

Vreï së sciï ce-ï bunü séü rëü, Singurü së cunoscï te ’nvaţă;E minciună — nu-ï viâţă,Cin’ nu-şî are capulü sëü.

De vreï tu sortea së ţi-o facï, Nu te sili prea multü së placi, Căci cine vrè la mulţi së placă Pe sine însuşi se desbracă.

Binele de te ’neungioră, Nu-lu lăsa, dă după elü ; Relele de te ’mpresoră, Las’ se trecă frumuşelă.

279

Când ajungemü la ce-ï bine, Ce-ï mai bună e nebunie ;Rëü e căci niminï nu scie,Când ajungi şi décâ ţine.

Când pe-o cale ne ’ndreptămă Ântâiă ţinta ne-o ’nsemnámü, Câţi prin viâţă rätäcimü Făr’ ca ţinta së ne-o scimü !

De nu stal, ci mişel mereü— Mergi îneetü, dar’ nu rëmâï, Mâni mal bine, aţii mal rëü, Pân’ o scoţi la eăpătâiă.

Când amiculü e de miere, Cruţă-lă, de totü nu-lă mânca ; La nevoe şi durere Nici de leacă nu-I mal avea.

Pe fericită şi o suflare Ilü face mal së pice :Pe celă sirmană orl-ce mişcare De jos së-se ridice.

280

Totü ce-ï sufletü mare Sufere ’n tăcere,Celü ce-ï micii se laudă, Dă în peptii şi cere.

Unde-î inima pustie, Acolo-î limba maî vie, Unde-î inima maî plină, Acolo-î limba maî lină.

Delà omü la omü nu-ï punte, Este laţii numaï şi ghiară;Cine ţine së nu pieră,^)ece ochî së aibă ’n frunte.

„Fie areulü câtü de mare, Ne’ndoitü putere n’are“ ;Omulü câtü de micü së fie, De-lü îndoï îï daï tărie.

„Fapta bună nelăudată Fapte bune miî ucide."O rea faptă necertată, Uşa Faite miî deschide.

281

Carï spunü vorba cum le ese, Suntű la sufletű nefăţarî,Carl facü mutre mai alese, Suntü la cugetü mai murdari.

Şi de rege şi de leű Fugi câtă poţi de amêndoï, L’amêndoï o paţî totă reă, Ori te mâncă, ori te ’ndoî.

. Vrei së ’nveţî economie, O învaţă din natură:Ea în mii fölöse scie Së prefacă-o fărmitură.

De-aï ajunsă la vre-o plăcere, Taci şi-o gustă în tăcere,Căci, voiosă, de vei striga,Vine altulă şi ţi-o ia.

Cin’ secretulă strînsă îlă ţine Singură domnă e peste sine, Cine-şî dă secretu ’n vêntû — Sclavă e umbrei pe pamêntü.

282

Duşmatiulă celü mai mare Alü orî-căreî plăceri Cunosceţi-lu vol care?Necumpëtulü de erï.

Fugï de omü mâncândü pamêntulü, Ce rplêndü îţi sue scara:Elu te linge eu cuvêntulü Şi ’n aseunsü şi-ascute ghiara.

Decă furi unü puiü de raţă Totă lumea te înhaţă —De furi înse o coronă Totă lumea se ploconă.

Celü ce-ï secü îşi caută glotă, Inţeleptulft singureliî Işî ajunge elü cu elü,Căci in elü e lumea totă.

Vrei së treci —Së te pleci!De te-ardid —Veţjî că pici!

283

Nu impuni—Te supunï!Te ridicï—Veţli pitici !

Când nu aï ce face Dracu nu-ţi dă pace,Până nu te ’nvaţă Sé te dai pe gliiaţă.

Fii ca viţa în viăţă,Unde n’ajungi nu te ’ntinde,De ce poţi numai te prinde Şi ne dă a ei dulceţă.

Iubesci — în lume prea ai a plânge !Urăsci —şi lumea cu tin’ se stinge !

0 rea ’nveţătură I-unii firü de neghină,Şi în bătătură Prinde rădăcină.

De voesci traiu liniştită Cu-a ta inimă te certă,Cine poftele îi iertă Şi-a pusă paeea pe cuţită.

284

Nu coronă şi purpură Facă măreţă pe-imü muritorii, Secătura-î — secătură Chiar şi ’n tronulă soritorü.

Pe totă lumea verde Nimicü iiu-ï mai cumplitü,Decâtü care-a trăită Câtă n’are ce mal perde.

De trăescî cum firea cere,Nu vei fi lipsită nici când,De trăescî după plăcere —In eternă vel fi flămândă.

Nu-î destulă cu capulă sus,Şi idei s’aî nalte ’n elă ;De nu, câtă mai sus esti pusă,Cu atâtă estî mai mişelă.

Cu câtă vidţa te chinuesce, Cu-atâtă şi mintea se limpeţlesce ; Cu câtă e traiulă mai fericită, Cu-atâtă şi ochiulă mai pănjinită.

285

Când voescî voesce tóté,Dar’ fă lucrulű cum se póte.

Ce-auţlî lasă, iă ce védi, Şi-atuncî tóté potï së cre^ï.

In pétra tinërü ce ’nveţî se sapă, Ce ’nveţî în vêrstâ le scrii în apă.

Frigulü primăvereî roşele ’nmulţesce, Frigulü tinereţii filele lungesce.

Beţia de plăcere E puntea la durere.

Numai nume şi lumină Häulü vieţii însenină.

Cine tace şi ascultă în rîă saculü elü îşi pune, Peşciî, care mai multă âmblă, vină mai iute pe cărbune.

O vieţă făr’ amară Ca tămâia fără jară.

Celă cu punga durdulie Dintre toţi mal bine scie.

Mai bine ’n pace şi cu puţinii,Ca munţi de aurii — cu frica ’n sinii.

Avere femeiescă Ruşine bărbătdscă.

Pentru muşcătură Leacii o sburătură.

Plăcerea aşteptată Mai dulce ca gustată.

I Vorbesce rarii, ascultă multă! f Eii sapă la aură, când ascultă.

E uşorii së aiurezi,Când cu fapta nu urmezi.

Gura ţlice, mintea tace,Gura tace, mintea face.

Foculu mică curând se stinge, • Mare, marea nu-lii învinge.

Poţi s’alegi unulu ca unulă Şi ’nţeleptă nu-I ca nebunulii.

287

Lucrulă micü së nu-lă alungi Pentru mare ce n’ajungl.

Pe omű îlü face lumina omă, Sórele pomulă îlü face pomü.

La amarű — fără răbdare, Faci amarulü şi mal mare.

Cu puţină cine se ’mpacă Sei trăi şi ’n pétra séca.

CULESÜLÜ.

De unde-ar’ scóte miere albina lucrátóre,De n’ar’ sbura pe câmpuri gustândü din flore’n flore? Şi nu numai din flore, din aspru märäcinü îşi suge ea adese nectarulü el divinü.V’aşî spune eü atâtea, de nu adese-orî Treceam pe valea vieţii prin mărăcini şi flori ?Şi dulce de-a fi ceva, vë spună alesă şi ruptă,In flori n’aflaî nimica — din mărăcini am suptă.

288

CERÜ — ADEVÉRŰ.

Vedeţi cerulű sus cu stele, totü acelaşi açLï şi mâne, Fie nuorti, fie lumină, totü-deuna nălţătorfi ;Toţii aceleaşi adevërurï, ca şi stelele, bëtrâne, Luminéza şi-aste pagini scrise-aice de muritorii.Éra déca câte-odată vi se parii întunecose,Cugetaţi, c’aveaü së tréca prin a’ vieţii umbre gróse. Ér’ de-sü multe şi mërunte, câtü la mulţi le parii nimicuri, Nu uitaţi, maestre scrieri după falnice tipicuri,De paradă, suntü adesea, şi de ele de vorbescü Intrebaţi-i së vë spună décá cumva le cetescű,Şi cetite, câţi din ele macar cevaşi înţâlegfi ?Dar’ prin astea mulţi rësfôe şi din totü ceva-şi alegfi, Éra ele mititele şi din fire lipicióse,Se acaţă nesimţite şi de minţile lenóse,—Şi ce-adesfi nu facü volume pline de văpăi si-avêntü, In vifiţa omenimeï face-unü cântecü, unü cuvêntü.

FINE.

■ — » f t — n f f r — -

C U PRINSULU

1. î n c h i n a r e ...........................................................................3P a g in a .

LUMEA VISATĂ.

Crângulû cu visurile.2. In limpezile unde . h3. Ah ! lasă-me copilă . 124. Ca rosa de mirosuri . . 125. Din ţlori şi până ’n seră . 136. Când aerulii s’aprinde . . 147. Cum vede căletorulu . 148. Cum rîuifi plânge 'n vale . 159. Când sőréié se culcă . . 16

10. Eu stau pe malulü verde ? • . 17

Crângulû cu gorile.11. Ântâinltt amorti .12. De-acum nainte .13. Apălina e numai una14. Din morţi15. Numërulü sărutărilorfi16. Trăgea din furcă .17. In marmorulü18. Gea mai adâncă carto19. De dorü eu morft .20. Trecerea ei .21. Nu se póte .22. Lumea mea .23. La surîsu-ţi .24. Sărutările

22222425262728 28 2929303031

II

Pagina.25. Päcatü fără v in ă ......................................................................... 3126. S u f l e t e l e ...................................................................................3227. La porta i n i m i i .........................................................................3228. Când te z ă r i i .........................................................................3329. Póte v i n e ...................................................................................3330. Vêntulü suspinelorii m e l e ......................................................3431. Zefirulü t r a d a t i i .........................................................................3432. Nu-i flóré ...................................................................................3433. Versuri şi s ă r u t ă r i ............................................................... 3534. Cugetele mele................................................................................3535. Lin cartea f a c é r é i ................................................................3036. Oglinda A p ă l i n e i ............................................................... 3737. Dorule du-te ! .........................................................................3738. Cănd în negrele ti plete . . . . , 3839. La i s v o r ü .................................................................................. 3840. Vedeţi voi flórea.......................................................................... 3941. La tine tóté . . . . . . . . 4042. Le vrei së te ţinu în m i n t e .............................................4043. Primăvera m e a .........................................................................4144. Më încerescii .............................................................................4145. In ceruri r î d e .........................................................................4246. In v ieiţă -m i...................................................................................4347. Cântecele m e l e .........................................................................43

Crângulü cu doinele.48. Inchisórea dorului . . . .49. Poetnlü o s c i e ......................................50. Jurămintele de iubire . . . .51. Şepte pentru doue . . . .52. Linsü-prelinsü . . . . .53. Rosa — i u b i r e a ......................................54. Le-ar’ trăi ainoru-ţi . . . .55. La o m i r e s ă ......................................56. Nega . ................................................57. Omerü şi T ersitii......................................58. Las’ bătrânii . . . . .59. Unü vrea -so n etă ......................................00. Inima fără o c h i ......................................61. S ă g e ta ............................................... .62. Sărutarea Româncei . . . .

474848494950505151525353545455

I I I

63. In p le tore : Trandafiri şi florióre . . . . 5 664. „ Tórce Lina, nu prea tóree . . . 5765. „ De ce őre j u n i i ..............................................5766. „ Cu buzele m uşcate.............................................. 5767. „ Şeţletore, şedătore . . . . 5868. „ Intorceţi h o r a ....................................................... 5969. ln m u s e ü .................................................................................. 5970. Elocinţa manei . . . . . . . . 5 971. Cartea m e a ..................................................................................5972. Ochii şi buzele............................................... . . . 6073. La o ca p ü -în to r tu ra ........................................................ . 6 074. Visu a d e v ë r a tü .........................................................................6075. Dorü îm p l i n i ţ i i .........................................................................6176. Intre doue . 6277. La o căruntă p e r ic u l o s ă ............................................... . 6 278. La v ê n t ü .................................................................................. 6279. Topesce-negresce.........................................................................6380. Inşelată-’n ş e l ă t o r e ............................................................... 6381. Madona p e r i c u l ó s a ............................................................... 6382. Roşele . 6483. Nu cântü d a lb ă ................................................... . . 6 484. In la ţ u ............................................................................................6585. Puterea amorului.........................................................................6686. I n d e ş e r t i i .................................................................................. 6687. Deçà a r d ü .................................................................................. 6688. Cea mai fericită fr u m se ţă ...................................................... 6789. Dorii — s b o r î i ......................................................................... 67

Crângulü cu rëcorile.90. Din c u p ă .................................................................................. 7191. Tornă copilă. . . . . . . . 7 292. C â n t e c f i .................................................................................. 7293. Trei lucruri................................................ . . 7394. Isvorulii s c i in ţ e i ........................................................ . . 7 495. Păharulu — sőre . . . . . . . 7496. Jurămentulu poeţilorii................................................................7597. Tóté ’n focii . ......................................................... 7598. Lumea beată . . ................................................7699. Omfi între om en i.........................................................................76

100. Naufragiulu lui G o l i v a s ü ......................................................76101. Nefericirea l u m e i ............................................................... 77

Pagiua.

I V

102. Eü nu ’n ţ e l e g u .........................................................................77103. Celü ce b e a ........................................................................ 77104. In contra m o r ţ i i ......................................................................... 78105. B u c u r i a ...................................... . . . . 7 8106. Lină — L u m i n ă ......................................................................... 78107. Vinulü şi f a r i s e u l ü ........................................................ . 8 0108. Cu Musa m e a ......................................................................... 80109. Calea f e r i c i r e ! ........................................................ . 8 1110. Prietinii la p ă h a r f t ................................................................81111. La u r c io r ü ...................................................................................82112. Nu më m iră.................................................................................. 82113. Miia...................................................................................................83114. La f a r i s e i ...................................... . . . 84115. Lumea m e a .................................................................................. 84116. De-aţi aduna voi v i n u l ü ..................................................... 85117. Când p r im ă v era ......................................................................... 85118. Minunile vinului : Cela ce vinulü îi place . . . 8 6119. „ „ Cu vinu stingi dorulü . . . 8 6120. „ „ Ca sub viţă la recóre . . . 87121. „ „ Cine nu se rëcoresce . . . 87122. La j u d e ţ u ...................................................................................87123. Rëmasü bunü ! .........................................................................88

LUMEA AFLATĂCrângulü cu negurile.

124. Pentru ţâră së m u r i m ü ......................................................93125. Patria şi m orm êntulü......................................- 93126. Ţera şi s t r ă in ă ta t e a ............................................................... 94127. Talismanulü poporului............................................................... 94128. L im b a ............................................................................................94129. Trecutulü croitorii! ................................................................ 95130. Mihaiade : Se nu dici vorbă mare . . . . 9 51 3 1 . „ Yêlfa lui M ihaiü.............................................96132. „ Mihaiü în Câmpulu-Turdii. . . . 96133. ., Capulü şi sufletulü lui Mihaiü . . . 97134. „ Statua lui M i h a i ü ....................................97135. „ Lumea spune, noü A ch ile . . . . 9 7136. „ Ochii lui M i h a i ü ................................... 98137. V a le a -A lh ă .................................................................................. 98138. Stefanü şi mamă-sa...................................................................... 99139. Lege şi m o ş i e .........................................................................99140. Dorinţă veche 100

P a g in a .

igina.

100101101102102103103104104105105105106106106107107108108109109110110111111111112112112113113114114115115115116116116117

121

Din 1848 : Rëspunsü luncanür „ Fântânelele„ „ Fuga de muer! .„ „ Câmpulu-Libertăţil„ „ Epigonii .

Umbra lui Lazarü Umbra lui Asachi La mormêntulü lui Iancu Sângele lui Horea Românulü în străini .Românulü tóté uşorii le ’nvaţă Români, eü nu voiü dice înţelepciunea Scliiţiloril Cu nasu ’n nuorl Sacriflciü de ómen!Românulü . . . .Unde-ï România ?Maimuţa civilisată Patria virtuţii Sic vos non vobis. , .Libertate, libertate !Unde-ï mäestrulü?Pentru domni La Gâgâilă oratorulu . Protecţiunile La mórtea unul gazetarü-revolverü lia ruşine! . . . .Pe mormêntulü unul deputată La cavalerulű Târfală Blajulü . . .Rëspunsü . . . .Pe porta cetăţii Nova-Sybaris Pe porta Noului Sion .Noi şi ţera . . . .Decâtü dulcea ţeră Ţera mică . . .Sunt Românii Omulü luminel Uroulii bëtrânü şi mórtea. . In^orirl . . . .

Crângulü cu spinii,Vieţile p o e t u l u i ......................................

V I

182. Originea celui mare183. Cum së fie poetulü184. Poetulü şi regele .185. Diamantulü şi poesia .186 Fără dumnezeii .187. Precum se nasce paserea cântă188. Rogulü-altarü189. Alegerea mea190. Căutarea pilei191. Literatura-Cir. îi .192. Musele alungate .193. Musa Românescă .194. Chemarea poetului195. La Kpigraraă :196. Nestorii şi Achiliî moderni .197. Metamorfósa poetului .198. Pămentulu scriitorului199. Gătela poesiei2iX). Celfi nemuritorii! . .201. Imperăţia poetului202. Armele poetului .203. îşi are leulü brânca204. Far’ amorfi şi fără vinii205. Poetulü şi furnica206. Prefacere....................................207. Se te miri ? .208! Lauda tăcută209. Gura lumei . . . .210. Rßstignitii-fericitü.211. Pe stâncă . . . .212. Sihastru] ii . . . .213. Mai voiü sé fiu unii vulturii214. Cununa poetului .215. Precupeţii literari 216 La cei din Fliconft217. Muscă şi muscă .218. Ţinţaruhi românescii219. Seiinţa şi prostia .220. Mulţimea . . . .221. Martiruhi . . . .222. Simpatie.....................................223. Adrese periculóse.224. Nu credü . . . .

122123124124125125126126127

. 128

. 128

. 130

. 130

. 131. 131. 132. 132. 133. 133. 134. 134. 135 . 135 . 136 . 186 . 137. 137. 138. 138. 139 . 139 . 140 . 140. 141 . 141. 141. 142. 142. 143 . 143. 144. 144. 145

P a g in a .

Y I I

P ag ina .

225. In î n t u n e r e c f t .......................................................................145226. Ciocârlia şi p r iv ig h itó r e a ....................................................146227. O mare n e b u n ie ........................................................ . 1 4 6228. Călare pe s t e l e ............................................... . 1 4 7220. Mărăcinile p o e s i e î .............................................................. 147230. La unii b a t e - v ê n t ü ..............................................................147231. Ca la noi la n i m i n i ...................................... . . 148232. Nóuele D a n a id e .......................................................................148233. Cimilituri . 149234. Se pune apoi D a d a ............................................................. 149235. Copiii lui C âscâü.......................................................................150236. Oliinpulü odată şi acum 150237. Pe mormêntulii lui Cârlova.................................................... 150238. Cerinţele epigramei . . . . . . . 1 6 1239. Străluciri d e o s e b i t e ..............................................................151240. Originalii şi b a n a l i i ..............................................................151241. Criticulii şi tin er im ea ..............................................................152242. Constelaţiunea . . ............................................... 152243. Nume furatü .................................................................. 153244. Unii v r e a -p o e t ii ....................................................................... 153245. N’aii s6-ţî placă ai mei c r i n i ...........................................153246. Delà vorbă pân’ la f a p t ă .................................................... 154247. Pensia nemuritorului. . . . . . . 1 5 4248. Unii poetulii fără fundti . . . . . . 154249. Romantismulii b r u ţ i i ............................................................. 155250. La ţapulii lui Epicurii . 156251. Laureaţi m o d e r n i ............................................... . 1 5 6252. Cartea-cenuşerdsă . . . . . . . 1 5 6253. Apollo cătră marele Căscăii. . . . . 1 5 7254. Eroii de aţii . . . . . . . 157255. Mângăerea unui poeţii . . . . . . 157256. Poetulii cătră (Harist u ............................................................. 158257. In coşii ! ................................................................................ 158258. La cei cu t a l a n g a ............................................................. 159259. Ediţiile pe hârtie de ţigăr i.................................................... 159260. La Lăudanîi . 159261. Poesii n ep er itóre ...................................................................... 160'202. Mângăerea poetului O r ă c ă i t ă ...........................................160263. Unii filosofii................................................................................ 161264. Poeţi î n a l ţ i ................................................................................ 161265. La poeţii bocitori . . . . . 1 6 1266. Cântăreţi, ca voi pe-o m i e ....................................................163267. La unii tarafii literarii..............................................................163268. Unii pe alţii vă l ă u d a ţ i ....................................................163

V I I I

269. Poetulü Sfârăilă . . . . . . . . 164270. Eu plângü ne’ndurata-ţi sorte.................................................164271. Aici repauseză poetulü Sfârăilă . . . . . . 164272. La f r a n ţ u z i ţ i ......................................................................165273. Carte eternă................................................................................ 165274. La unü poetă sa t ir ic ă ............................................................. 165275. La unü bandită l i t e r a r ă ....................................................160276. La criticulă Scăete . . . . . • 160277. Versurile uşore si g r e l e ....................................................166278. Pentru Zoili ' . ’ ............................................... 166279. Deşertă asuţli atâta, dogite cărturarii. . . 167280. Nu prin nuori— prin f lo r i ! ....................................................107281. C e d r u l ă ........................................................................... 168282. La UDÜ e d i t o r ă ........................................................................ 168283. Poetulü m â n g â i a t ă ............................................................... 168284. La unü poetü î n t i n e r i t ă .....................................................169285. Teatrulă nostru........................................................................... 109286. Versuri indiscrete....................................................................... 169287. Clasicii r o m â n i ...................................... , . . 170288. Donici şi K rilo ff......................................................... 110

.289. Cu antereulă lui A r v in t c ....................................................171290. Cărţi morte . . , 171291. Fructe nu f l o r i ........................................................................172292. Pe mare . . ......................................................... 172293 La ună grieră omorîtă de furnici . . . . 1 7 3294. Poetulü şi lu m ea ................................................................... 174

P a g in a .

Grângulü cu stâncile,295. Lasaţi-me voi învăţaţi.............................................................. 177296. Calea ’ntórsa . . . . . . . . 178297. Sciinţa-credinţă . . • . . . . . 1 7 8298. Adevërulü a d e v ă r a tă ............................................................. 179299. Lumina şi u m b r e l e ........................................................ . 1 7 9300. Naea fără v ê n t ü ........................................................................180301. Oglinda lui D io g e n e ..............................................................180302. Pe mormentulă unui filosofă . . . . . 181303. Inţelepţie prostă . 181304. Calea cea mai s c u r t ă ..............................................................182305. Omulă şi a lb in a .......................................................................182306. S e c ă t u r i l e ................................................................................ 183307. Puterea in v id ie i ...................................................................... 183

P ag in a .

308. Adevërulü şi veninulă . 183309. Unü rëspunsü . . . . . 184310. Mormêntulü unul advocată . . 184311. Păstoră şi păstoră . 185312. C u n u n i l e ...................................... . 185313. Contra rîuluî . . . . . 185314. După miî de ani . . 186315. Lege şi lege . . . . . 186316. Cinci articoli nodoroşi . . 186317. La ai m e i ...................................... . 187318. La o hârcă . . . . . . 187319. Recunoscinţa...................................... . 187320. Templulă secretului . 188321. Umbra regiloră . . . . . 188322. Regele n ed rep tă ............................. . 188323. Rivalulă Satanei . . . . . 189324. Dreptulă divină . . . . . 189325. M â n ia ............................................... . 199326. Mama fericită . . . . . 190327. Preţulă faptei . . . . . 190328. Fapta vorbesce . . . . . 190329. Urma spune . . . . . . 191330. M a s c a ................................................ . 191331. Avere şi femee . . . . . 191332. La ună filosofă pesimistă . . 192333. La unu judecătoră . . . 192334. La ună atotă-sciutoră . . 192335. Dreptatea omeniloră . . 193336. Cum pămentulă îlă mai rabdă . . 193337. Avutulă şi săraculă . 193338. A m ă g i r e ...................................... . 194339. Darulă sorţii . . . . . 194340. Epitafulă fariseului . 194341. înainte spre codă. . 195342 Yorba şi săgeta . . . . . 195343. Cunósce-te . « . 195344. C â r p a c i i ...................................... . 196345. Originea fapteloră mari . 196346. Farmeculă depărtării . . 196347. Arma cea mai cumplită . 197348. F ă ţ a r u l ă ...................................... . 197349. Mititelulă mare . . 197350. Traşi pe sforă . . . . . 198

X

351. înălţarea tro n u r ilo ră ............................................................. 198352. Loculü î n ţ e l e p t u l u i ..............................................................198353. Oelü mai bunü p r i e t i n ă .................................................... 198854. Pentru corpü tu nid o d a tă .................................................. 199355. Prin grele la s t e l e ............................................................. 200356. Amarü — v i e ţ ă ....................................................................... 200357. Cuvêntulü . . ................................................200358. P recaufiune............................................................................201359. Ţine-minte ! . . . ..................................... .......... 201360. Calea strâmbă . . . . . . . 202361. Leacă de vespî ....................................................................... 202362. Tóté durere................................................................................ 202363. Calea m ă r i r e ! ......................................................... . 203364. Lume î n t o r s ă .......................................................................203365. Ungliiţa S a t a n e i .......................................................................204366. Furtuna şi omulă. ..............................................................204367. Lumea cum inţită.......................................................................205368. Pesimistulă şi b a n d i t u l ă ....................................................205369. După morte . . . . . . . . 206370. Moştenirea lum e!....................................................................... 206371. La celă bătută cu p e t r e ................................... . 207372. Pune mâna . 207373. Când a p u c i ............................................................................. 208.374. Sus şi jos 208375. U m b r a ..........................................................................................208376. Nebunie înţeleptă.......................................................................209377. De când e lumea şi câtă va fi . . . . 209378. Unu mişelă, vre-o doi n e b u n i .......................................... 210379. Vedeţi, cum ceî p a i n j i n î ....................................................210380. R e i i ............................................... 210381. Deschideţi p o r t a ....................................................................... 211382. Calea sânţiloră............................................................................. 211383. Ce-oră pute sânţii în ceea lum e............................................ 212384. Celă ce.şede ’n mănăstire .................................................... 212385. Din vieţă numai — omulă se cunósce , . '. . 212386 Venirea lui Isu să ......................................................................213387. Celă mai preţiosă diamantă....................................................213388. Gura înţelepciune! . . . . ■ . . • 213389. Non vobis ................................................................................ 214390. Oportunistulă . . . . . . . 214391. O ţ l ic ă t o r e ................................................................................ 214392. Pânea cea mai b u n ă ............................................................. 215393. Târîturile v i e ţ i i ...................................................................... 215

P a g in a .

XI

394 Misterulü ferieireï. , ....................................... 216395. Puterea d u ş m ă n i e i .............................................................216396. Nu le ’nvaţă cari te laudă .....................................................216397. Cin’ nu scie së trăescă. . ...................................... 217398. Cu-o ureche-ascultă prietinii ce (lieu . . . . 217399. Mereu g o n i t ă ................................................................. 217400. P r i e t i n i i ............................................................................218401. Së aï a m ic i ................................................................................219402. Amiciloră, fărtate...................................................................... 219403. Arăta ţi-mi voi amiculü. . . . . . . 220404. Uşă deschisă şi ’ntinsă m e s ă .............................................220405. Totă î n ţ e l e p c i u n e a ............................................................ 221406. C o m e d i a ............................................................................221407. In c im it ir ă ................................................................................ 221408. Ţerînă v i i e ................................................................................222409. Natura şi făptura . . ................................................222410. P a s i u n e a ................................................................................222411. In haosü . . . . . . 223412. In rade......................................................................................... 223413. Ideia e r e a t ó r e ...................................................................... 224414. Nebuni divini . . . . . . . . 224415. Aflarea cerului . . . . . . . . 224416. S f i n c s u l u ................................................................................ 225417. Tóté pe simeea ....................................................................... 226418. Calea de a u r ă .................................................................... ^226419. Nici prea multă, nici prea puţină . . . . 227420. Bunăvoinţa . . . ................................................227421. Vrei în ceruri së te sui . . . . . . 227422. Mare î m p ë r a t ü ...................................................................... 228423. Rëü — mereu. ......................................................... . 228424. O m e n ir e a ................................................................................ 228425. La omenii — atomi . . . . . . . 229426. Luminile mititele . . . . . . . . 229427. Monştrii cugetului.......................................................................230428. în a in te ........................................................................... 230429. V ultunl..........................................................................................230430. în c h ip u ir e .................................................................. . 231431. Cartea lum ei................................................................................231432. P a c e a ......................................................................................... 231433. Puterea suferinţei ............................................................. 232434. Sacrificiulü p r i m i t ă ............................................................. 233435. Prin n e c a z u r i........................................................................... 233436. Lume n e î m p ă c a t ă .............................................................233

P a g in a .

X I I

437.438.439.440.441.442.443.444.445.446.447.448.449.450.451.452.453.454.455.456.457.458.459.460. 451.462.463.464.465.466.467.468.469.470.471.472.473.474.475.476.477.478.479.

Palatulü şi coliba.Monştrii de-odată şi de-acum Celü mai bunü doctoriiIntâiu şi ’n urmă Bunii ’n codru, rëiï ’n lume l^eii nefericiţiFerice de acela ce fără minte nasce Leaculü lumei Calea la ţintă Bună — nebunii In toiulü vieţii Innotämü Omulü liberü Clipita .Merindea vieţii Onórea de aţii Pe piedestalü Corectură periculoşii Ca la paseri Gloria — umbră Pe rotă Liberü .Trofeulü meü Nume şi nume Genii — vedenii Scóla vieţii Munca .Gbicitóre Modestia La avuţiConspiraţiune tăcută Nimicü prea-prea .Acelü ce vede fundulü ilusiilc-şi perde Documentele înţelepciunei Sortea adevărului .Adevërulft spusü cu flori Semënâtorulü ideilorü Omulü pentru omü învăţătura Lumină vină ! .Ostaşulb neînvinsă Impëratulü sorţii .Capulü sus .

P a g iű a .

234234234235 235235236 236236237 237237238238239 239239240240241241 341242242 442243243244 244244245 245 245245246 246246247 247247248 248 248

X I I I

Crângulü cu luminile,P ag ina .

480 Fiinţa lumeî .481. Dumnezeii la totü pasulă482. Credinţa adevărată 48B. Unô rëü divinii484. - Amarulü dulce485. Inchisóre plăcută .486. Omulă şi natura .487. Jmpăciuitorea tuturorii.488. Marea deşteptare .489. Calea vieţii .490. Cunoscï drumulă celü mai491. Întrevederea altei vieţi492. Hin putrejune493. Unde-alergi .494. Regi său cerşitorî495. Preţuiţi luptei496. Pacea mea .497. Răsărită şi apusă .498. Hiena omului499. In lanţuri de aură500. Fericirea nu se ia501. Când este — nu-i .502. Omulă şi lumea .503. Dreptatea timpului504. Mësura lumeî505. Egalitate506. Ori-şi-câtă se fii de mare507. In sicriu de aură508. Neînvinsă509. A sorţii grea săgeta .510. Rësbunare511. Së scie c’ai trăită512. Nesciinţă bună513 Realistulă şi idealistulă514- Dalbă-î lumea şi măre'ţă515- Marele monumentă516- Nemurirea517. Secolulă nostru .518. Prietinia sigură519. Toţi una

....................................................251, . . 2 5 1

................................................... 251

....................................................252

....................................................252

....................................................253. . . 2 5 3

................................................... 254

....................................................254355

bună? . . . . 255................................................... 255................................................... 256....................................................256....................................................257....................................................257....................................................258................................................... 258....................................................259

. 259....................................................259............................................... 260............................................... 260

. 260. . . . . 2 6 1............................................... 261

. 261............................................... 261...............................................262............................................... 262................................................262....................................................263....................................................263....................................................263....................................................264....................................................264................................................... 264................................................... 565

. 265....................................................265

X I V

P a g in a .

520. Cumpcnirca o m u l u i ............................................................266■521. Marele o l a r i i ......................................................................266522. La cărămizi ! ......................................................... . 267523. Viăţa — f r u n z ă ................................................................. 267524. Hârca lui Cesarü.......................................................................267525. Ce-ï om ulü?................................................................................268.526. Crucea sufletului...................................................................... 268527. Palatulii grierului...................................................................... 268523. Prefacere d u r e r o s ă ............................................................261)529. Mórtea şi speranţa ..............................................................270530. Fu — pfu ! . .......................................................................270531. Rcînverţlirea................................................................................270532. Vedi-te pe tine! . . . . . . . 271533. Estreme u n i t e .......................................................................271534. Florile momentului . . . . . 271535. O ! O ! ........................................................................... . 2 7 2536. Venind mestecatfi cu m iere....................................................272537. Ţerînă uşoră................................................................................ 272538. V iăţa— f o c u l i i ...................................................................... 273539. Sunt nu sunt . . , . . . . . 273540. In faţa morţii . . ................................................273541. La mai m a r e ......................................................................... 274542. La mari ţ i n t e .......................................................................274543. Viăţa mortă . . . . . . . . . 275544. Singurulü î m p ă r a ţ i i ....................................... . 275545. Cin’ de lume să reţine . . . . . . . 275546. Ce ajungi— n’a j u n g e ..............................................................276547. A nostră fe r ic ir e .......................................................................276548. Când eunóseemü fe r ic ir e a .................................................... 276549. F e r i c i r e a ................................................................................ 277550. Mersulü l u m e î ...................................................................... 277551. T ă c e r i ......................................................................................... 278552. Totă diua care-ţi vine . . . . . 2’/8553. Vrei să scii cn-i bunii seü răii . . . . . 278554. De vrei tu sortea să ţi-o f a c i .......................................... 278555. Binele de te ’ncungioră _ ....................................................278556. Când ajungemii la ce-I b i n e .......................................... 279557. Când pe-o cale ne iid rep tă m ti.......................................... 279558 De nu stai, < i misei m ereu ...................................................279569 Când amiculii e de m i e r e ...................................................279560. Pe fericiţii şi o suflare ..............................................................279561. Toţii ce-i sufletii m are............................................................. 280562. Unde-î inima pustie . . . . . . . 280

XY

563. Delà omü la omü nu-ï punte . . . . . 280564. Fie arculü câtü de m a r e ....................................................280565. Fapta bună nelăudată .............................................................280566 Carï spunü vorba cum le ese . . . . . 281567 Şi de rege şi de l e f i ............................................................. 281568. Vrei se ’nveţî e c o n o m i e ............................................... 281569. De-aî ajunsfi la vre-o p l ă c e r e .......................................... 281570. Cin’ secretulfi strînsii îlfi ţ i n e .......................................... 281571. Duşmanulfi celfi mai m a r e ....................................................282572. Fugi de omft mâncândfi pămimtiihi . . . . 282573. Decă furi unii puifi de ra ţă ....................................................282574. Celfi ce-î secii îşî caută g l o t ă .......................................... 382575. Yrel së t r e c i .......................................................................282576. Nu i m p u n ! ................................................................................283577. Când nu ai ce face . . . . . . . 283578. Fii ca viţa în v i e ţ ă ............................................................. 283579. Iubesc!— în lume prea a! a plânge . . . . 283580. O rea ’nvăfătură . . . ' . . . . . 283581. De voescî traifi l i n i ş t i ţ i i ....................................................283582. Nu coronă şi purpură ............................................................. 284583. Pe totâ lumea verde . . . . . . . 284584. De trăescî cum firea c e r e ....................................................284585. Nu-î destuii! cu capulii sus . . . . . 284586. Cu câtü vieţă te ch in u esce ....................................................284587. Când voescî voesce t ó t é ....................................................285588. Ce-auţl! lasă, iă ce v e ţ i ! ................................................... 285589. In petră tinërü ce ’nveţî se sapă.......................................... 285590. Frigulfi primăvere! roşele ’nmulţescn . . . . 285591. Beţia de p lă cere .......................................................................285592. Numai nume şi lumină........................................................ 285593. Cine tace şi a s c u l t ă ............................................................. 285594. O vieţă făr’ a m a r i i ............................................................. 285595. Celfi cu punga d u r d u l i e .................................................... 285596. Maî bine ’n pace şi cu p u ţ i n i i ..........................................286597. Avere femedscă .’ .............................................................286598. Pentru muşcătură.......................................................................286599. Plăcerea aşteptată.......................................................................286600. Yorbesce rarii, ascultă m u l ţ i i .......................................... 286001. E uşorii së a i u r e z ! ..............................................................286602. Gura (lice, mintea tace............................................................. 286603. Foculfi micii curâid se s t i n g e .......................................... 286604. Poţi s’alegï nnulü ca umilii . . . . • 286

Pagina..

V I

Fag ina

605. Lucrulű mică së nu-lü a l u n g i ......................................287606. Pe omü îlü face lumina omü . . . . . . 287607. La amarü — fără r ă b d a r e ............................................... 287608. Cu puţinii cine se ’m p a e ă ...............................................287609. Ç u l e s u l t t ........................................................................... 287610. Ceru — a d e v e r i i ............................................... . . 288