V5 Ro 1012 Transylvanian Saxons revise · germani r`ma[i în Reginul cândva s`sesc. Încet-încet...

Câ]iva porumbei se desprind de pe acoperi[ul Turnului cu Ceas din zona medieval a Sighi[oarei. Turnul, \nalt de 64 de metri, a fost cons-truit \n secolul XV-lea iar pân \n

Sa[ii ardeleniSaga unei civiliza]ii, \n trei p`r]i: colonizarea, splendoarea [i colapsul xxxxxxxxxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

V5_Ro_1012 Transylvanian Saxons revise.indd 52-53V5_Ro_1012 Transylvanian Saxons revise.indd 52-53 9/11/2012 13:08:519/11/2012 13:08:51

Sibiu. 1789. Zi de târg. Franz Neuhauser a pictat ”ad naturam” atmosfera unui târg transilv`nean de la sfâr[itul secolului al XVIII-lea suprinzând tipurile de locuitori ai Sibiului, în costumele specifi ce, diferen]iate dup` stare social`, origine etnic`


abejenaru

Sticky Note

Darren, thank you for your comments. We would like to keep this art somewhere in the beginning of the story. This is a representative image of the Saxon community in our[Romanians] view. The Saxon community, for any of us, it's a medieval rich Transylvanian town with specific architecture. The art is also a large/wide frame enough to set up the location. Concerning the previous picture that was on 2nd spread ( landscape with tractor ) - we previously use it full-spread more like a brake in the rhythm of the layout and also to mark somehow the "economic growth section". It is a wonderful shot, but too metaphoric to use it without the previous placement and reasons. It is not representative to Saxon community as the market illustration is.

Monica Schneider a p`r`sit România \mpreun cu familia când era copil. Ea a ales s fac nunta religioas pe p`mânt natal, la Media[, \mpreun cu proasp`tul ei so] Kai Hufenbach, cet`tean german din Lubeck. |ndr`gosti]i de cultura sa[ilor, mirii


58

f`rmi]au. Frau Lidia-Elena Birthler comenta oripi-lat` [tirea zilei: ni[te „r`uvoitori” din satul Glodeni vandalizaser` b`ncile instalate pe malul Mure[ului de fi ul lor Klaus [i ceilal]i voluntari de la Asocia]ia „Fa]` de Mure[”. Vorbea mai mult tat`l, despre palmele pe care ]i le d` via]a [i despre capcana prea marelui optimism al „copiilor ne[tiutori”. Copiii erau de fa]`, de partea cealalt` a mesei: Klaus Birthler [i Georgiana Branea, arhitec]i la 30 de ani [i fondatorii Fe]ei de Mure[. Sunt trei ani de cand ei [i-au dedicat weekend-urile unor ac]iuni punctuale pe malurile Mure[ului prin care vor s` îi fac` pe locuitori con[tien]i de valorile zonei. Geor-gianei îi sc`p`rau ochii negri: „Nu pricep c` facem toate lucrurile astea pentru ei!?” Sfi osul, luminosul Klaus a [optit într-un târziu: „poate c` totu[i noi am gre[it c` nu ne-am f`cut în]ele[i.”

Birthlerii sunt una dintre cele 10-12 familii de germani r`ma[i în Reginul cândva s`sesc. Încet-încet discu]ia noastr` a alunecat spre istorie. (Sa[ii sunt probabil poporul cel mai obsedat de istorie din lume; au scris peste 6000 de lucr`ri despre is-toria lor [i a Transilvaniei - totul raportat la o pop-ula]ie care în momentul lor de vârf demografi c, în perioada interbelic`, num`ra 200.000 de oameni).Birthlerii vorbeau în român`, din polite]e fa]` de

I TOAT~ FAMILIA BIRTHLER SE ADUNASE ÎN BUC~T~RIE.

MIROSEA PUTERNIC A BRÂNZ~. TAT~L, IMPUN~TORUL

HERR ALEXANDRU ADALBERT BIRTHLER D~DEA PRIN-

TR-O MA{IN~ DE TOCAT MINUSCUL~ BUC~}I MARI DE

CA{; {I MAI CIUGULEA BINEDISPUS DIN P~R}ILE CARE SE

TEXT: C~T~LIN GRUIA FOTO: BOGDAN CROITORU

mine care nu [tiu germana. Doar Klaus puncta din când în când cuvinte în germane, mingi la fi leu pentru tat`l s`u care preluau numaidecât discu]ia, continuând s` învârt` la ma[ina de tocat.

COLONIZAREA

T`râmul f`g`duin]eiCa niste manageri cu pozitii vacante in organigrama, primii regi maghiari

au invitat oaspeti din Occident sa dezvolte o Transilvanie in curs de cucerire.

Am f`cut Bra[ov-Târgul Mure[ de vreo 20 de ori \nainte s` \nv`] s` o v`d. Din goana ma[inii, de pe autostrad`, silueta abia ghicit pe o cu[m de deal a ruinei cet`]ii de la Feldioara \]i apare ca o Fata Mor-gana \nv`luit` \n pâcla ce se ridic` din apa Oltului. Mi-am f`cut un obicei din a m` abate pu]in prin comun pentru un popas la cetate. |n ultima vreme a devenit chiar un loc aglomerat, de când la baza dealului a \nceput s` se construiasc` o mare sta]ie de epurare a apelor uzate.

Primii coloni[ti sa[i din Feldioara sunt dez-

PAGINILE XX-XX - ILUSTRA}IE: FRANZ NEUHAUSER, TÂRG ANUAL LA SIBIU, MUZEUL NA}IONAL BRUKENTHAL. ILUSTRA}IE: RADU OLTEAN; |N DREAPTA - ROBERT WELLMANN, G~TIREA UNEI TINERE S~SOAICE, MUZEUL NA}IONAL BRUKENTHAL.


Colonizarea Transilvaniei cu “oaspe]i” din Occident

Privilegii,prosperitate [i autonomie

Date cheie din istoria sa[ilor ardeleni Date cheie din istoria sa[ilor ardeleni Date cheie din istoria sa[ilor ardeleni Date cheie din istoria sa[ilor ardel sa[ilor ardeleni Date cheie din istoria sa[ilor ardeleni Date cheie din istoria sa[ilor ardeleni eni Date cheie din istoria sa[ilor ardeleni

ILUSTRA}IE: ROBERT WELLMANN, G~TIREA UNEI TINERE S~SOAICE, MUZEUL NA}IONAL BRUKENTHAL.LANT QUI RE CUSDA NIMAXIMODI DOLUPTATUM HARCHIL IGENT, QUAM EOS SIMO ET UT RAT IMUS MAGNIS ABORRO ET ET VELLACERE ESSUM VOLUPICTIUS MOLUPTUR? QUIS AD QUID E

Cre[terea [i descre[terea Date cheie din istoria sa[ilor ardeleni

1200 1300 1400 1500 1600 1700 1800 1900 2000

1141-1162Geza al II-lea invit` “oaspe]i” din Occident s` dezvolte noul Transilvania.

1211-1225Cavalerii teutoni sunt instala]i \n }ara Bârsei.

1241-42O mega-invazie mongol` devasteaz` sud-estul Europei.

1486Regele Matthias Corvinus confi rm` unitatea sa[ilor de pe domeniul coroanei.

1526B`t`lia de la Mohács; partea central` a regatului ungar devine pa[alâc.

1595-1606Rudolf al II-lea de Habzburg vrea Ardealul, cucerit de Mihai Viteazu.

1780-1790Iosif al-II-lea \ncearc` s` impun` reforme \n imperiul habzburgic.

1848Revolu]ia vienez` ajunge [i în Transilvania. R`zboi civil.

1990-1992Emigrare \n mas`. Majoritatea sa[ilor se \ntorc \n Occident.

1774 -1787 Samuel von Brukental devine guvernator al Transilvaniei.

1734Luterani din Austria Central` sunt str`muta]i for]at în Transilvania.

1945 Deportarea etnicilor germane la munc` silnic` \n URSS.

1989 C`derea lui Ceau[escu. |nfi in]area Forumului Democrat al Germanilor din România.

Regii unguri au invitat “oaspe]i” din occident s se stabileasc peste românii, cumanii, pecenegii [i slavii cuceri]i [i s dezvolte o Transilvanie \n curs de cucerire. Le-au promis o enclav liber de domina]ie nobiliar`, f`r iob`gie, supus doar regelui. De[i au existat pân la Baraolt, cu limit de nord în zon Târnavelor ; cei care au urcat în mai multe valuri de imigrare de-a lungul a peste dou secole, coloniz pân la Baraolt, cu limit de nord în zon` Târnavelor ; cei care au urcat în area Transilvaniei a fost una planifi cat`. Coloni[tii au ajuns în Ungaria urm crìesc, în partea de sud a Transilvaniei, pe o fâ[ie de la Or`[tie pân la crìesc, în partea de sud a Transilvaniei, pe o fâ[ie de la traversat Tisa. Cei care au mers în susul Mure[ului au fost a[eza]i pe p`mântul crìesc, în partea de sud a Transilvaniei, pe o fâ[ Die de la Or`[tie pân la Baraolt, cu limit de nord în zon Târnavelor ; cei care au urcat în susul Some[ului au ajuns în zonn partea de sud a Transilvaniei, pe o fâ[ie de la Or`[tie pân la ând cursul Dun`rii. Apoi au


sa[ii din transilvania 63 62 national geographic • octombrie 2012 ILUSTRA}IE: RADU OLTEAN

Sa[ii au cl`dit în Transilvania o civiliza]ie care a ajuns la apogeu în sec. al XVI-lea. Gradul de prosperitate a fost direct propor]ional cu cel de

gropa]i din pia]eta dintre casa parohial` [i Biserica Evanghelic`.

Tradi]ia local` spune au p`truns \n }ara Bâr-sei dinspre Rupea, peste deal, croindu-[i drum cu topoarele prin p`durea Bogatei. Numele german al Feldioarei („cetate de p`mânt”, \n maghiar`) este Marienburg - Cetatea Sfi ntei Marii - dup patroana ordinului cavalerilor teutoni adu[i pe la anul 1211 \n }ara Bârsei s asigure frontiera sudic a regatului maghiar. Echipa arheologului Adrian Ioni]` a cer-cetat aici 127 de morminte. Mor]ii erau \nf`[ura]i \n giulgiu [i depu[i f r sicriu \n gropi cu treapt , s`pate dup` forma [i dimensiunile corpului uman, cu o ni[ \n dreptul capului. Se odihnesc aici 2-3 genera]ii - din ultimii ani de domnie ai lui Geza II [i pân` la instalarea cavalerilor teutoni. „Analogiile cu cim-itirele din vestul Europei [i cu cele din Transilvania - din zona de colonizare s`seasc - arat c necropola de la Feldioara a apar]inut primului val de coloni[ti germani veni]i \n Transilvania pe la mijlocul veacului al XII-lea - spune Adrian Ioni]`. Ei au format aici o societate autarhic [i egalitar`”.

VREME DE APROAPE DOI ANI am dat Bucure[tiul pe o c`su] ]`r`nesc din Mure[. |n tot acest timp, prof-itând de c l toriile pe urmele sa[ilor am descoperit \n Ardeal o ]ar str`in . |ncercând s refac etapa fi nal , pe sol transilvan, a traseului primilor coloni[ti, am pornit-o de la Alba Iulia c`tre Sibiu, \nc nedumirit ce i-a mânat \ncoace pe oameni ace[tia. Ce l-a f`cut pe ]`ranul german Hezelo din Markstein (consid-erat primul sas men]ionat nominal) s vând tot ce avea m`n`stirii Klosterrath \n 1148, ca s plece spre Ungaria, un ]inut necunoscut, afl at la marginea lu-mii civilizate? Cavalerii participan]i la cea de-a II-a cruciad au traversat Ungaria \n 1147, \n drum spre Palestina. Unul dintre ei, cronicarul Otto von Freis-ing a descris-o ca fi ind o ]ar a tuturor posibilit`]ilor. {i totu[i... |ncepând cu secolul al XI-lea, Imperiul German - \n special p`r]ile vestice, }`rile de Jos [i Flandra – era fruntea Europei.

Inova]iie tehnice din agricultur`, me[te[uguri [i minerit provocaser un „boom” economic. |n spa]iul dintre Rin [i Elba, de la 70 de târguri \n perioada carolingian` s-a ajuns la 3000 \n secolul al XIII-lea. Popula]ia s-a dublat ajungând la aproximativ 12 milioane. Datorit noilor tehnici introduse \n agri-

cultur` era nevoie de un num`r mai mic de ]`r`ni pentru a exploata acela[i ogor. Odat` cu economia au crescut [i preten]iilor nobililor. Me[te[ugarii, aservi]i st`pânilor feudali, erau \mpov`ra]i de taxe. Pe fondul aceastei foame de p`mânt [i libertate \nceput migra]ia german` spre r`s`rit. Mai \ntâi \n interiorul ]`rii - prin defri[`ri [i asan`ri, apoi - tot mai departe: \n Boemia, Polonia, Lituania, Cehia, Slovenia, Ungaria sau Transilvania. Au plecat \n special ]`r`nii s`r`ci, nobilii mici [i mijlocii ruina]i [i me[te[ugarii aservi]i.

La fel cum un manager cu pozi]ii vacante în or-ganigram` angajeaz` o companie de recrutare care s` îi g`seasc` oamenii potrivi]i, domnitorii care vroiau s` colonizeze un ]inut recurgeau la servici-ile unui “locator” profesionist. Acesta c`l`torea pe ni[te itinerarii speciale cu documentele de chemare cu drepturile promise coloni[tilor în teritoriul de emigrare. La întoarcere, locatorul conducea grupul spre teritoriul desemnat [i uneori - dac era un om cu bani pentru a putea sus]ine în primii ani fi nan-ciar colonia (sub form de împrumut) - devenea ad-ministratorul viitoarei a[ez`ri. St`pânul domeniul îi acorda un num`r de loturi [i privilegii economice. În Transilvania, de[i au existat mai multe valuri de imigrare de-a lungul a peste dou secole, colonizarea a fost una planifi cat . Coloni[tii au ajuns în Ungaria urmând cursul Dun`rii. Apoi au traversat Tisa. Cei care au mers în susul Mure[ului au fost a[eza]i pe p`mântul cr`iesc, în partea de sud a Transilvaniei, pe o fâ[ie de la Or`[tie pân la Baraolt, cu limit de nord în zon Târnavelor ; cei care au urcat în susul Some[ului au ajuns în zona Bistri]ei, unde majori-tatea satelor s`se[ti aveau s fi e asevite nobilimii laice sau clerice. Conform istoricului Thomas Nagler, “episcopia de Alba Iulia [i apoi, începând cu a dou` jum`tate a secolului al XII-lea, Sibiul, ar fi putut juca rolul unui centru de recep]ionare. Probabil grupurile erau preluate de la grani] [i conduse la locul pe care urmau s`-l primeasc ; [efi i (greavi sau clerici cu care se vor fi tratat [i condi]iile de colonizare) probabil au parcurs în calitate de locatori, de mai multe ori calea dintre patria de ba[tin [i Transilvania”.

MAGHIARII AU TERORIZAT Occidentului mai bine de jum`tate de veac. Expedi]iile lor de jaf p`reau de neoprit pân \n 955, când \mp`ratul Otto cel Mare

i-a zdrobit pe câmpia Lech. Ungurii au abandonat expedi]iile de prad [i au format un stat copiindu-[i \nving`torii. {i-au schimbat direc]ia de expansiune spre sud-vest, c`tre Marea Adriatic` [i c`tre est - unde Transilvania le ap`rea c o fort`rea] natural` cu Carpa]ii pe post de ziduri.

Venind din regiuni cu agricultur` avansat`, sa[ii au transplantat în Transilvania semin]ele dezvolt`rii economice. Au introdus asolamentul trienal, m`surarea loturilor, cultura cerealelor, plugul cu grindei mobil, morile de ap` [i de vânt, etc. Unelte noi, mai efi ciente au accelerat defri[area p`durilor, extinderea suprafe]ei agricole [i cre[terea produc]iei. For]a de munc a omului a fost suplinit de animale, energia hidraulic [i eolian . Cele 159 de mori amin-tite \n documentele \n secolul al XIV-lea indic` o cre[tere a recoltelor de cereale. Descoperirile arheo-logice surprind dezvoltarea me[te[ugurile [i comer]ului. Avântul agriculturii [i specializarea strict` a me[te[ugurilor s-au poten]at reciproc. Comer]ul a devenit o ocupa]ie profi tabil`, stimulat de drep-tul acordat sa[ilor s` ]in` târguri scutite de taxe, s` c`l`toresc cu m`rfurile lor f`r vam`.

Nimic nu p`rea s` poat` sta \n calea mongolilor uni]i de Ginghis-han. Au ajuns s` cucereasca Chi-na (din 1211), chezatele ruse[ti de la Kiev [i Halici (1223), apoi s-au ab`tut asupra Europei (1241). Armata ungar` a fost spulberat` la Mohi, regatul maghiar a devenit o ruin`, un sfert din popula]ie - masacrat`. Campania a fost abandonat` la vestea mor]ii marelui han Ogodei, \n 1242. Batu han s-a \ntors acas , \n inima Asiei pentru a-[i ap`ra dreptul la succesiune. Dup aceast invazie nemaipomenit` descris în Carmen Miserabile de canonicul Rogerius de la Oradea, multe nume de localit`]i de la Pasul Rodnei la Oradea, din }ara Bârsei pân la Alba Iulia nu mai apar în documente. Dup 1241 colonizarea a reînceput, sprijinit de regele Bela al IV-lea, pentru a umple golurile de locuire.

S-au succedat deceniile, secolele, fi ecare cu incur-

siunile lui de jaf fi e t`tare, turce[ti, valahe, maghiare, austriace sau ale armatelor de mercenari, dar civiliza]ia sa[ilor din Transilvania s-a reinventat la ad`postul unor ziduri trainice - în ora[e (precum Sibiu, Bra[ov, Cluj, Bistri]a, Sighi[oara, Media[, etc) [i \n peste 250 de sate cu biserici fortifi cate.

Pe un turn din Senereu[, un sat s`sesc de la noi din Mure[, am g`sit un text care mi s-a \ntip`rit \n mine: O quam beata res publica, o quam felix communitas, quae temporae pacis considerant bella. (Cât de bu-curoas este ob[tea, cât de fericit este comunitatea, care \n timp de pace ]ine cont de r`zboaie). So]ia mea Adina a ]inut s` m` duc` la cetatea ]`r`neasc` din Râ[nov, s vedem acest motto pus \n practic \n cuibul de vulturi unde se juca \n copil rie. |n centru Râ[novului m-a tras \ntr-un gang, pe dreapta: hai s`-]i ar t o scurt tur secret , prin p`dure. La cap tul culoarului – o potecu]`. 10 de minute de urcu[ pe trepte neregulate pân` sus. Cetatea de piatr` brut` [i c`r`mid` este m`rginit` la sud, vest [i nord de abrupturi de 150 m.

„Când eram mic` veneam aici m`car odat` pe s`pt mân . Ruinele erau acoperite de iarb , nu exista tax de intrare sau turi[ti”. De la casa de bilete ne-a preluat ghidul Gabriel Guteanu, - un tân`r minion \n bermude care aducea mai degrab` a DJ (nu-mi puteam lua ochii de la sprâncenele lui pensate). Câ]iva muncitori cocota]i pe schele lucrau la zidul din la-tura estic de unde ne-am \nceput turul. Fortifi ca]ia e \n plin proces de restaurare; dup ce a recuperat-o de la un concesionar italian care vroia s o transforme \n pensiune, Prim`ria se str`duie[te s`-i redea gloria de alt` dat`. Pariul primarului Velcea se dovede[te inspirat: cei 200.000 de mii de pl`titori de bilet (10 lei) de anul trecut fac din Cetatea Râ[nov una dintre cele mai vizitate destina]ii române[ti din 2011.

|n secolul XIII-lea, printr-o politic` inspirat` de management regional maghiarii eliminaser` deca-lajul dintre ei [i occident: erau un regat european cu dou milioane de locuitori care alc`tuiau un mozaic


Dintr-un balcon al Bisericii Evanghelice din Media[, pastorul Reinhold Guib arat` enoria[ilor o casc` \n timpul unei predici despre cum Dumnezeu \i ap`r` pe credincio[i \n etapele vie]ii. Discursul este destinat mai ales adolescen]ilor ce


66 national geographic • octombrie 2012 sa[ii din transilvania 67

Odinioar un a[ez`mânt s`sesc \nfl oritor, satul Alma Vii din comuna Mo[na este azi c`minul a vreo 300 de oameni. Aici mai locuie[te doar un singur etnic sas, Catarina Gligor (fost Fritzman), o b`trân care s-a l`sat \n grija unei familii de români \n schimbul casei. xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

etnic. Primele roade \ncepuseser` s` se vad` chiar cu un secol mai devreme: \n 1186 regele Bela III (1172-1196) cerea mâna Mariei Capet, fi ica regelui Fran]ei, Ludovic al XII. Bela i-a trimis regelui Fran]ei o lista a tuturor încas`rilor regatului. Documentul din Biblioteca Na]ional din Paris men]ioneaz între altele [i cele 15.000 de m`rci de argint, încasate anual de rege la de oaspe]ii s`i. Suma, probabil exagerat`, arat c sa[ii prinseser cheag [i aducerea lor aici s-a dovedit o afacere profi tabil`.

ASCENSIUNEA

Piata mare, nr. 8Casa Hecht a fost locuinta unui mare

comerciant medieval. Nu-i cea mai frumoasa, cea mai mare sau cea mai veche din Sibiu. Dar

metamorfozele si suita proprietarilor ei contureaza povestea ascensiunii sasilor ardeleni.

O plimbare \n Hermannstad presupune o c l torie \n spa]iu - prin h ]isul fermec tor al str`zilor înguste, al cur]ilor comunicante, al pavajelor de piatr` cu rigol` - [i \n timp - \ntr-un ora[-atelier medieval \ncorsetat \n sute de regulamente de ordine inte-rioar`. Str`in r`t`cit \n acest fagure colorat din piatr`, printre care [erpuiesc str`du]e pavate, caut casa de la nr 8, din Pia]a Mare. Casa Hecht a fost locuin]a unui mare comerciant medieval. Nu-i cea mai frumoas , cea mai mare sau cea mai veche din Sibiu. Dar metamorfozele [i suita proprietarilor ei contureaz povestea ascensiunii sa[ilor. De pe Elisa-bethgasse cotesc pe strada Brutarilor, unde femeile duceau \n co[uri aluatul dospit la brutar. Ocolesc strada Olarilor [i trec pe strada Pielarilor. Me[terii care î[i aveau atelierele aici î[i vindeau marfa mar]ea [i vinerea în Pia]a Mic`. Pe strada Vopsitorilor (în prelungirea str. Pielarilor) exista un pârâia[ care alimenta atelierele meseria[ilor. Lâng` Vopsitorie, Turnul Pielarilor era zugr`vit în ro[u. La intersec]ia str`zii Vinului cu strada Turnului era Târgul Vi-nului, unde sibienii \[i aduceau vitele la p`scut, în timpul asediilor. |n Pia]a Huet, dau roat` Biserici Evanghelice, apoi trec \n ora[ul de sus printr-un gang al breaslei pantofarilor. |n Pia]a Mare se ]ineau



au fost de la bun început la conducerea Hermanns-tad-ulului. Mai întâi s-au îmbog`]it greavii (mici no-bili) fondatori de localit ]i - din privilegii din mor`rit, cârcium`rit, m`cel`rit, terenuri din vatra ora[ului, apoi din comer] la mare distan]`. În urm`toarele secole au fost înlocui]i treptat din fruntea ora[ului de un nou patriciat de întreprinz`tori ne-nobili care au f`cut avere din comer]ul en gross [i la distan]`, din minerit [i administrarea diferitelor venituri re-gale (sare, v`mi, monet`rie). To]i s-au dovedit ni[te mae[tri al lobby-ului: au militat constant pentru extinderea [i protejarea comer]ului întrecându-se în a colec]iona scutiri [i privilegii economice de la regii unguri. Numai \ntre anii 1351-1400 cancelaria maghiar a emis peste 40 de acte care se refer exlusiv la problemele negustorimi sibiene.

Un registru de impozite din preajma anului 1475 când Georg Hecht cump`ra casa de la nr. 8 îi listeaz` pe cei 896 de proprietarii de case din ora[. Impozi-tarea se f`cea în func]ie de avere. Peste o marc` de argint (1 marc = 4 guldeni = 16 lo]i) aveau de achitat

Sibiul era doar un sat mai r`s`rit, \nt`rit \n jurul Pie]ei Huet; \n prima jum`tate a secolului al XIV-lea, al doilea inel de ziduri s-a ridicat \n jurul Pie]ei Mici. |n a doua jum`tate zidurile s-au l rgit \n jurul ora[ului de sus, iar la sfâr[itul secolului al XV-lea a ap`rut o a patra incint destinat s apere ora[ul de jos pân` \n apropierea Cibinului. Invazia mongol` din 1241-1242 a dat peste cap Europa de sud-est, dar a creat o situa]ie favorabil ora[elor s`se[ti. Ungaria a fost la un pas de knok-out; st`pânirea cumanilor la sud de Carpa]i a disp`rut. În acest vid de putere s-au n`scut principatele }`rii Române[ti [i Moldovei. Me[te[ugarii sa[i au folosit cele dou ]`ri noi ca surse de materii prime [i pie]e de desfacere (pentru arme, unelte sau obiecte de lux). Negustorii sa[i s-au im-plicat în comer]ul de tranzit care lega porturile de la Marea Neagr cu nord-estul Europei [i Dun`rea de jos cu sud-vestul. Având sistemul de desfacere asigu-rat, me[te[ugarii au crescut produc]ia.

OAMENI CU BANI, interesa]i s fac [i mai mul]i bani

a vândut-o cu 1.000 de guldeni, la 1 iunie 1472, lui Georg Hecht, arenda[ul c`m`rii miniere din Baia de Arie[ [i al monet`riei din Sibiu, proprietar al tuturor punctelor de vam din Transilvania în comer]ul cu Moldova [i }ara Românesc . Cum de ajunsese Sibiul un loc atât de cosmopolit, atr`gând din toate p`r]ile întreprinz`tori care f`ceau afaceri str`lucite în Transilvania?

PRIMII COLONI{TI STABILI}I aici pe la mijlocul sec-olului al XII-lea au întemeiat o a[ezare de dou` ori mai mare ca localit`]ile învecinate. În mai pu]in de 100 de ani Sibiul a devenit centrul politic [i admin-istrativ al uniunii coloni[tilor, de la Or`[tie pân la }inutul Secuiesc. În anii 1225-1229 în urma reformei teritoriale a regelui Carol I Robert din fostul comitat al Sibiului s-au format 7 scaune (unit`]i adminis-trative): Or`[tie, Sebe[, Miercurea, Cincu, Nocrich, Sighi[oara, Rupea, în frunte cu scaunul principal, Sibiu. Ora[ul a n`pârlit de patru ori, rev`rsându-se dincolo ziduri. La începutul secolului al XIII-lea,

iarmaroace, festivit`]i, judec`]i [i execu]ii. {i tot aici locuiau boga]ii ora[ului.

Printre ei, trei vecini venetici - Oswald Wenzel, Nikolaus de Wagio [i Christophorus Italicus de Flo-ren]a au luat în arend` în anul 1456 administrarea monet`riei din Hermannstadt. Societatea lor a ob]inut [i drepturile asupra aurului [i argintului extrase din Transilvania. La nr. 9 st`tea Oswald Wenzel, primarul anilor 1450, originar din Boemia. Al`turi - Nikolaus de Wagio era sibian abia la a doua gen-era]ie. Tat`l s`u, fi nan]istul italian Matthaus Baldi, s-a stabilit în Sibiu în ultimul sfert al secolului al XV-lea ca administrator al s`rii la Ocna Sibiului [i cominte al monet`riei. Avea case în Abrud [i Aiud [i din 1408 - aceast locuin] în Pia]a Mare. Vecinul lui cel mai apropiat era monetarul Markus, a c`rui cas`, de la nr. 8, a cump`rat-o probabil prin 1443, cel lalt membru al trio-ului, Christophorus Italicus de Floren]a. În anii urm`tori, valul afacerilor l-a dus pe Christophorus la Cluj [i apoi la Baia Mare. Fiul s`u, Paulus Italicus r`mas st`pân în casa de la nr. 8,

Membrii ucenici ai breslelor poposesc la Sibiu s`-[i \mbun`t`]easc` abilit`]ile, a[a cum fac [i aceste calfe din |ntâmpina]i de o tân`r` gazd`, \ntr-o scen` ce evoc` un moment din trecut, câ]iva cavaleri descalec` la umbra



numai 17 patricieni - majoritatea, vecinii lui Hecht, din Pia]a Mare. Sfatului ora[ului - format din patru func]ionari superiori - primarul, vilicul, judele regal [i cel scùnal, ajuta]i de 12 consilieri) – era recrutat din numai 40-50 de familii de vaz . Urmau negustori cu am`nuntul [i me[te[ugari înst`ri]i ¬¬– aproximativ 200 care s-au îmbog`]it vânzându-[i produsele din ateliere. Înc din 1376, în Sibiu activau 19 bresle cu 25 de meserii. Hermannstad-ul func]iona ca o mare companie multi-profesional , fi ecare bresl fi ind un fel de sindicat al practican]ilor unei specilializ`ri, care, \n loc s se concureze, aleg s se ajute.

În 1480 ora[ul avea 920 de capi de familie [i 368 de chiria[i, în total peste 6000 de oameni.

La 6 februarie 1486, la cererea primarului sibian Thomas Altemgerger, regele Matei Corvin a extins valabilitatea privilegiului andrean (acordat ini]ial de regele Andrei II în 1224 sa[ilor din Comitatul Sibiu) asupra tuturor localit`]ilor libere ale sa[ilor. S-a format astfel Universitatea S`seasc` - un fel de parlament al germanilor ardeleni liberi. „Adunarea reprezentan]ilor scaunelor [i districtelor s`se[ti se întrunea la Sibiu, de obicei în ziua de Sfânta Ecaterina [i stabilea împ`r]irea corect a sarcinilor fi scale, pre]urile unor m`rfuri, m`suri [i greut ]i comune, statute de breasl , reglement`ri ale tuturor domeniilor vie]ii cotidiene publice, dar lua [i decizii politice impor-tante”, spune istoricul Konrad Gundisch.

Cinci ani mai târziu negustorul Georg Hecht, din Pia]a Mare, nr 8 ajungea primar al Sibiu. A fost o perioad înfl oritoare pentru ora[ - [i pentru casa de la nr 8, unde s-au f`cut de \mbun`t`]iri [i renov`ri - bol]ile gotice dateaz din aceast perioad .

Breslele croitorilor [i cizmarilor [i-au construit sedii noi (unde sunt azi Parohia catolic`, respectiv Podul Minciunilor). A fost fi nalizat turnul bisericii parohiale Sfânta Maria. În 1494 este atestat` prima farmacie din cetate. În timpul mandatului Hecht turcii au invadat Transilvania [i au jefuit M`rginimea Sibiului. |n fruntea armatei primarul i-a urm`rit [i i-a înfrânt la Turnul Ro[u. Hecht mai condusese în 1479 contingentul de cavalerie s`seasc la victoria de pe Câmpul Pâinii ob]inut de Pavel Chinezu [i {tefan Bathory, voievodul Transilvaniei împotriva turcilor lui Ali Kodsa. Dup` moartea lui Georg Hecht, în 1496, casa a fost preluat de c`tre fi ul sù, Johann - principalul promotor al lui Luther în Sibiu. În casa de

la nr 8 s-au ]inut primele slujbe în spiritul Reformei (chiar înaintea ca bra[oveanului Johannes Honterus s introduc Reforma \n Transilvania, \n 1543).

Acesta fost o perioda mari transform`ri în Trans-ilvania. Ungaria a fost înfrânt` de turci la Mohacs (1526). Partea central` a devenit în pa[alâc (1541). Transilvania a r`mas un principat autonom sub su-zeravitate otoman pân în 1688.

În 1584, casa de la nr. 8 a trecut în proprietatea lui Johann Waida, unul dintre primarii celebri al Sibiului. Pentru urm`torii 237 de ani a r`mas în pro-prietatea familiei Waida. Lor li se datoreaz` multe dintre „update-urile” pe care le admir`m azi, precum u[a în stil renascentist din gangul por]ii. Dup` ce o perioad` îndelungat` aici au locuit comi]ii sa[i, în anul 1821 Universitatea S`seasc` a cump`rat Casa Hecht cu 20.000 de guldeni. Al]i 12.260 au costat repara]iile;au fost schimbate dispozi]ia înc`perilor, forma acoperi[ului [i aspectul fa]adelor. |n prezent, \n Casa Hecht sunt locuin]e [i spa]ii comerciale.

DEC~DEREA

Cutia Pandorei Steaua sasilor a inceput sa apuna in secolul 18

cand n-au reusit sa-si obtina a 23 reconfi r-mare a privilegiilor. In epoca nationalismului au avut de-a face cu un stapanitor de tip nou - statul

national - hotarat sa-i asimileze cu orice prêt.

M-am \ntors \n Reghin unde arhitectul Klaus Birth-ler a alc`tuit un arbore genealogic al familiei. Cel mai vechi str`mo[ g`sit în documente este Samuel Birth-ler (1818-1887).

Cam în vremea aceasta Iosif II de Habsburg a de-schis cutia Pandorei pentru sa[i. Un autocrat ilu-minist binevoitor, împ`ratul a emis 6000 de edicte [i 11.000 de legi noi prin care a încercat, cu rezultate dezastroase, s reglementeze pe baze ra]ionale ferici-rea supu[ilor sì [i s`-[i transforme imperiul-hidr` într-un stat modern centralizat. Cu unul dintre aceste edicte a dat Transilvaniei o nou împ`r]ire ad-ministrativ în 11 comitate, desfi in]ând autonomiile na]iunilor privilegiate. Habsburgii le recunoscuser` sa[ilor privilegiile odat` cu preluarea Transilvaniei

Um aut fugit fu git, cudfvds sdvsEchipa arheologului Petre Be[liu a descoperit r`m`[ite omene[ti presupuse ca fi ind de secol XIV, la temelia Bisericii Azilului din Sibiu. Cercet`torii b`nuiesc c trupurile apar]in unor pacien]i ori c`lug`ri. Oamenii erau \ngropa]i f`r` co[ciug, fi ind \nveli]i doar \ntr-un giulgiu, conform unor obiceiuri saxone vechi, crede Petre Be[liu. Alaturi, lespedea funerar a unui dintre patricienii locali din Biertanul medieval. Ipictur aborporum re, num repedis de pre mi, occuptatis et et verae nonse nus, issinventis es ex et quodit, et dolupta


abejenaru

Sticky Note

The previous photo - a funeral stone - is not Bogdan Croitoru's picture and it will cost us to much - so, unfortunately we can not use it. The new image it's an iconic 18th century Saxon design.


Priponit pe un câmp afl at \n vecin`tatea bisericii din Biertan, un cal smulge din buruienile crescute pe miri[te. Agricultura [i-a pierdut din importan]` pe m`sur` ce biserica fortifi cat` din secolul XIV, afl at` \n patrimoniul UNESCO, devine o atrac]ie turistic` ce aduce venituri tot mai importante comunit`]ii. xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

prin Diploma Leopoldin (1691). De[i edictul a fost par]ial revocat în anul mor]ii

împ`ratului, istoria sa[ilor apucase pe un f`ga[ nou. Steaua lor a început s apun în secolul al XVIII-lea

când n-au reu[it s`-[i ob]in` a 23-a reconfi rmare a privilegiilor. În epoca na]ionalismului au avut de-a face cu un st`pânitor nou - statul na]ional - hot`rât s`-i asimileze cu orice pre].

Ungaria [i-a alipit Transilvania dup r`scoala din 1848/49; românii [i sa[i au r`mas fi deli Vienei. Se-cuii au trecut la represarii: Reghinul [i alte câteva sate învecinate au ars. (Acesta e motivul pentru care Klaus nu î[i poate g`si r`d`cini mai vechi de 1848...)

Pentru sa[i a început procesul de maghiarizare. Maghiara a devenit limba ofi cial (1868), bresele

au fost interzise ca anacronice ( 1872), a fost desfi in]at ”teritoriul regal” al Universit`]ii Na]iunii S`se[ti (în 1876, când sa[ii au piedut o mare parte din bunurile comune). Nemul]umirile fa]` de guver-narea maghiar` plus r`zboiul vamal dintre Româ-nia [i Austro-Ungaria (1886-1893) care au aruncat într-o criz` economic` profund` ora[ele s`se[ti au generat un val de emigrare: 10% din cei 200.000 de sa[i au plecat în SUA [i România.

Procesul de maghiarizare a sa[ilor a fost înlocuit cu cel de românizare odat cu trecerea Transilvaniei la România. În România Mare de la 1918, sa[ii ar-deleni împreun` cu svabii din Banat, germanii din Regat, Bucovina [i Basarabia formau cea mai nu-meroas` comunitate german` din sud-estul Euro-pei: 800.000 de oameni. Îns relele din Cutie nu au încetat s ias`...

La reforma agrar` din 1921 au fost expropri-ate 6.000 ha de la particulari sa[i, 7.500 de ha de la comunele s`se[ti [i mai bine de jum`tate din p`mânturile bisericii Evanghelice [i ale Universit`]ii S`se[ti. Finan]area [colii [i bisericii - cele dou institu]ii de baz ale sa[ilor - a fost grav afectat . Urm toarea lovitur : decizia guvernului de la Bucure[ti de a im-pune rata de schimb de 1:2 a coroanelor ungare cu leul românesc a topit economiile locuitorilor Trans-ilvaniei, dar a lovit în special în sa[i, care erau mai avu]i. Din 1925, s-a introdus obligativitatea sus]inerii bacalaureatului în limba român`.

Tranzi]ia de la periferia unui mare imperiu euro-pen la pozi]ia central a unei ]`ri balcanice i-a prins pe picior gre[it pe sa[i; dar au [tiut s se reinventeze



Viktor Glondys, adversar al ideologiei na]ional-so-cialiste, nota în jurnalul s`u în 1941: „Nimeni nu a îndr`znit s ia atitudine împotriva Mi[c`rii de Reîn-noire, nu numai pentru c` se temea s` fi e perceput în Germania c` adversar al na]ional-socialismului, dar [i pentru c poporul sas, f`r aceast mi[care, ar fi lipsit de banii din Germania”.

Se vorbea cu speran]` despre o Transilvanie au-tonom sub protectorat german. Dar Hitler avea alte planuri: în 30 august 1940, la Viena, a decis împ`r]irea Transilvaniei între România [i Ungaria. Nord-vestul Transilvaniei împreun` cu 34.000 de sa[i a trecut la Ungaria.

Din septembrie 1940, Berlinul l-a numit pe tân`rul sas Andreas Schmidt, [ef Grupului Etnic German din România. El a reu[it s` nazifi ce cea mai mare parte a germanilor din România deveni]i un accesoriu de r`zboi al celui de-al treilea Reich. Dup` invadarea URSS etnicii germani din statele satelit ale Germaniei au fost o rezerv pentru armata german`.

70.000 de germani din România au intrat în SS,

publica]ii culturale sau de specialitate. Tirajele erau mici (5-6000 la cotidiene), dar ajungeau în tot spa]iul european de limb german`.

Sa[ilor, grup etnic privilegiat pân în 1867, nu le-a picat bine statutul de minoritate ]inut` în corzi de statul na]ional maghiar, apoi cel român [i „au optat în anii 1930 pentru propria na]iune, împotriva statu-lui în care tr iau,” explic istoricul Cornelius R. Zach.

Dezam`gi]i de guvernarea de la Bucure[ti majori-tatea sa[ilor au îmbr`]i[at mi[carea de Reînnoire, forma de protest a na]ionalism-socialismului.

La început mul]i au v`zut în Hitler un salvator. În septembrie 1941, în cadrul unui predici, vicarul Friedrich Muller desemna salutul „Heil Hitler” drept o rug`ciune. Curând îns` „hot`rârile au sc`pat din mâinile comunit`]ii fi ind rezervate unui mici elite a conducerii, mai târziu Ofi ciului Central pentru Germanii Etnici din Berlin. Sa[ii, cu mândra lor con[tiin] de sine, s-au degradat astfel la simpli exe-cutan]i”, spune istoricul Cornelius R. Zach. Cât Ger-mania a fost pe val, [i lor le-a mers bine. Episcopul

ceputul secolului al XX-lea trei sferturi din comunele s`se[ti aveau hotarele comasate. În special în Sibiu, Târnava Mare [i Bra[ov (majoritar s`se[ti) recoltele din noua agricultur` industrializat` aveau sporuri la grâu [i porumb de peste 100% fa] de media pe ]ar`. Agronomul Gheorghe Ionescu-Sise[ti sintetiza situa]ia în 1925: „sa[i sunt cei mai buni agricultori [i cresc`tori de vite dintre toate na]ionalit`]ile pro-vinciilor române[ti unite în 1918”.

De[i reprezintau numai 1,37 % din popula]ia ] rii, investi]iile sa[ilor în industrie însumau în 1934 cca 7 miliarde de lei, o treime din bugetul statului român; 10% din banii depu[i la b`ncile din România erau în cele este 40 de b`nci s`se[ti. Casa General` de Economii din Bra[ov (1835) e considerat prima din România. În 1943, germanii aveau 420 de întreprin-deri în care lucrau 22.000 de munciori (12,3 % din total) [i care realizau 27 % din produc]ie industrial a României.

Presa s`seasc` a explodat în anii interbelici: în Sibiu ap`reau concomitent trei cotidiene; plus alte

[i economia lor a mai avut o zvâcnire. Dou` treimi dintre ei erau ]`rani. Jum`tate din

cele aproape 38.000 de gospodarii s`se[ti aveau sub 6 hectare. Dup Unire gospodarii sa[i au v`zut c nu pot face fa] concuren]ei agricultorilor de la sud de Carpa]i care producea mai mult [i mai ieftin, aco-perind necesarul ] rii [i având surplus pentru export.

În pragul falimentului sa[ii au produs o nou` revolu]ie: industrializarea agriculturii.

Au adus din Germania ma[ini agricole, semin]e [i rase selec]ionate, îngr`[`minte, metode noi de cultur [i combatere a d`un`torilor. S-au reorientat spre ramuri rentabile: cre[terea animalelor, plante industriale (soia, fl oarea soarelui, hamei, cartofi ), plante medicinale, legumicultur`, [i pomicultur`.

Înv ] mântul a jucat un rol cheie. Profesori ambu-lan]i ]ineau conferin]e prin sate pentru popularizarea de noi cuno[tine [i tehnologii. Din 1929 s-a înfi in]at o [coal agricultur la Sibiu - cursuri de iarn`, cu durata redus`.

Rezultatele au început s` se vad` curând. La în-

Xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx Axente Sever de lâng` Cop[a Mic`, se pregate[te sa-[I \nchid` oile \nainte de a pleca la coas`. El traie[te \mpreun`



De[i reprezintau numai 1,37 % din popula]ia ]`rii, investi]iile sa[ilor în industrie însumau în 1934 cca 7 mld. lei, o treime din bugetul statului

Wehrmacht [i industria de r`zboi german`. 26.000 dintre ei erau sa[i. Când România a \ntors armele \mpotriva Germaniei to]i au fost declara]i dezertori.

Prin împuternicirea personal a lui Hitler, gener-alul Arthur Phelps a fost numit comandant SS [i de poli]ie al Transilvaniei. Printre ordinele primite: s` ia toat m`surile de salvare a germanilor din Trans-ilvania [i Banat. A reu[it s evacueze numai sa[ii din Ardealul de Nord. Liderii de opinie ai celor din sud s-au opus. „Cine se agit f r rost r`ne[te mo[tenirea p`rin]ilor [i datoria sfânt pentru copii sì”, spunea într-un interviu din septembrie 1944 avocatul Hans Otto Roth, în jurul c`ruia se reunise majoritatea popula]iei germane din România.

În nord evacuarea s-a f`cut planifi cat. Ofi ]erii germani întor[i de pe frontul de est repetau c ru[ii vor masacra orice german întâlnit în cale. S-a creeat o isterie general`.

Pe17 septembrie 1944 la Lechini]a, în Bistri]a, clopotele nu i-au mai chemat pe cei 1.100 de sa[i la liturghia de duminic` diminea]a. Era semnalul pentru evauare. Convoaiele au plecat în perfect or-dine, conduse militari germani. Acela[i ritual peste tot: o scurt` slujb` religioas`, o rug` în comun [i la tragerea clopotelor - pornirea. Bunicul lui Klaus, Josef Birthler, maistru mecanic în Reghin, a fost unul dintre cei 30.000 de sa[i evacua]i, 95% din popula]ie. Au fost abandonate propriet`]i de aproximativ 500 de milioane de $ aur, la valoarea anului 1944.

|n casa p`rinteasc din Râ[nov, cu urechea ciulit` lâng un radio antic, mare cât altar cu poze de familie [i insigne pe post de icoane, mo[ul ascult slujba de diminea] pe un post nem]esc. Buzele-i sunt surpate \n interior [i \nconjurate de riduri verticale \ncât gura pare un fermoar posac. Nu v` lua]i dup` aparen]e. Dac ajungi s`-l cuno[ti, nea Hans (Gagas Johann) devine un tip [ugub`] care la 93 de ani \nc “iube[te fetele” [i bate toba cu foc \n Fanfara }`rii Bârsei. {i deportat \n URSS, \n lag`rul de la Donbass, unde au trìt 3 ani “ca vitele”, f`cea lumea s` mai uite de \nchisoare cântându-le la o toba me[terit „dintr-o cutie de conserv`, un arc [-o sârm`”. Nea Hans a luptat \n armata român \n alt doilea r`zboi mondial. A fost 11 luni pe linia \ntâi a frontului din Caucaz. N-a contat. Dup sfâr[itul r`zboiului, [i el [i nevasta, au fost deporta]i \n URSS \mpreun` cu al]i 70.000 de etnici germani din România.

14.000 au murit din cauza muncii silnice [i lipsu-rilor îndurate. „Nevinova]i”.

Sa[ii evacua]i din Ardealul de Nord [i-a avut rezer-vat propriul calvar, orchestrat chiar de c`tre concet`]eni lor români. În s`pt`mânile de dup 13 septem-brie 1944, când s-au retras ultimii solda]i germani [i unguri din Ardealul de Nord, gospod`riile s`se[ti au fost pr`date de ]iganii [i românii din vecin`tate care au furat tot ce au putut. În sate precum Ghinda, Chirale[, T`rpiu - unii luaser` obiceiul s` se mute din cas` în cas` a absentei[tilor (temern consacrat de autorit`]ile române pentru sa[ii pleca]i), la fi ecare câteva zile.

În perioada de dup` octombrie 1944 [i pân` în toamn` lui 1945 autorit`]ile române reinstalate în Ardealul de Nord au colonizat 2156 de familii de români în localit ]ile p`r`site de sa[i. Reforma agrar` din 23 martie 1945 a însemnat exproprierea etnicilor germani.

Un sfert dintre evacua]i au fost ajun[i din urm de Armata Ro[ie \n teritoriul Reichului [i au fost trimi[i înapoi în Transilvania în vara [i toamna anului 1945.

S-au temut degeaba c` vor fi masacra]i de ru[i. Curatorul bisercii evanghelice din Bistri]a, Rudolf Schuller, spunea despre colonelul Serbacov, co-mandantul militar sovietic: „Ura fa]` de germani, existent` la români, îi era strìn`.” În unele p`r]i românii i-au luat la b`taie pe vecinii lor întor[i. Conform notei informative nr 635/24 august 1945 a Legiunii de Jandarmi a jude]ului N`sùd, primarul din T`rpiu i-a jefuit pe sa[ii întor[i în sat. Ordinul direc]iunii generale a Poli]iei nr 7499/26 mai 1945: „lua]i m`suri ca to]i cet`]enii germani pleca]i odat` cu trupele germane care în prezent se întorc la do-miciu, s fi e aresta]i [i interna]i în lag`r.”

Nedori]i de cei care le apucaser` averile, sa[ii erau prezenta]i c` „tr`d`tori de patrie, cei care au supt na]iunea român`”. Prefectul de N`sùd, abia pus în func]ie în iunie 1945, Ioan Popu, care [i-a câ[tigat renumele de mânc`torul de sa[i, trimitea nota confi den]ial nr 8.999/5 iulie 1945 Ministerului Afacerilor Interne pentru a cere deportarea sa[ilor bistri]eni întor[i, afl a]i în lag`r, într-o alt` parte a ]`rii, „pentru a-[i lua gândul c` vor mai ajunge la propriet`]ile lor, unde am a[ezat popula]ia îndrept`]it la \mpropriet`rire”.

To]i etnicii germani au fost trimi[i în deta[amente

de munc „\n folosul ]`rii”, în alte localit`]i decât cele natale. Bunicul lui Klaus, Josif Birthler a avut parte de o experien]` aparte. Dup` evacuare nu a ajuns decât pân la Budapesta unde a fost grav r`nit de o grenad`. A z`cut într-un spital, zb`tându-se între via] [i moarte. S-a îndr`gostit de unguroiac farma-cist care l-a îngrijit, dar pân la urm dragostea de malul Mure[ului (blestemul familei, cum spune tat l Birthler) a fost mai puternic` [i bunicul Josef [i s-a întors mai târziu, dar înc în timpul prigoanei sa[ilor. {i-a schimbat numele (dup` bunica unguroaic` [i s-a declarat ungur).

Situa]ia s-a mai detensionat abia prin 1948. Ma-joritatea celor afl a]i în deta[amente de munc` au fost elibera]i. În anii 1950 s-au încercat ni[te m`suri reparatorii: supravie]uitorii au revenit în localit`]ile de origine, [i-au reprimit dreptul la vot, la [coal în limba german`, bisericile.

|ns din Cutia Pandorei aveau s ias [i alte rele. |n România s-a instaurat un stat comunist atot-

puternic, tot mai na]ionalist dup 1960. Pentru sa[i asta a însemnat discriminare, nesiguran]`, [icane, închisoare, B`r`gan. Tot atunci a început exodul sa[ilor pe bani. |n plin boom economic RFG avea nevoie de for]` de munc`. Autorit`]ile din RFG au ini]iat demersuri pe lâng toate statele est-europene care aveau minorit`]i germane. Conform lui Florian Banu, cercet`tor CNSAS, negocierile secrete dintre România [i Germania au avut ca rezultat plecarea din ]ar a peste 200.000 de etnici germani, din 1962 [i pân în 1989. Un absolvent sas „exportat” aducea în visteria statului român 3.000 $. Un student -1.500$.

Dup c`derea lui Ceau[escu, grani]ele s-au deschis [i \n numai doi ani (\ntre1990-1992) au plecat din ]ar` „la liber” marea majoritatea a germanilor din România (alte 160.000 de persoane).

|n cap`tul sc`rii acoperite de la intrarea \n biserica fortifi cat` din Saro[ul pe Târnava l-am \ntrebat pe paznic câ]i sa[i mai trìesc \n sat. „Trei familii. To]i b`trâni.” Ce ar zice de felul cum s-a \ntors roata

istoriei str`mo[ii lor care \n secolul al XIV-lea au \nceput s`-[i dureze aici \n piatr` cetate bisericeasc` pentru 1000 de ani?

M` plimbam c`zut pe gânduri negre ca o stafi e prin biserica pustie (|n lini[tea mormântal` a s`lii austere, sandalele mele turce[ti se auzeau ca ni[te to-curi de vamp`). Aerul era \nc`rcat de parfumul sal-câmilor \n fl oare. Se putea [i mai rù? Ne\ndoielnic! Conform istoricului Ernst Wagner, „România nu se prezint chiar rù, dac \i compar`m atitudinea fa]` de etnicii germani cu cea a altor ]`ri est-europene, cum ar fi [i Polonia sau Cehoslovacia”.

Familia Birthler s-a înscris pentru emigrare în anii 1980. Au fost trecu]i mai pe la coada listei [i nu au mai apucat s` plece. Prin 1992 au mers [i Birthlerii la rudele din Germania dar „n-au r`mas acolo...”

Dup` 1990, o dat` cu plecarea masiv` a sa[ilor, casele lor au fost repartizate altor localnici - români [i ]igani. „Bogatele sate din zona Bra[ovului [i Sibiului au fost invadate de migra]ia ]ig`neasc , care [i-a im-pus modelele de civiliza]ie, aprinzând focurile de sub

ceaune, direct pe podelele de stejar din casele vechi de sute de ani”, scrie jurnalista Sanziana Pop \ntr-un editorial dedicat sa[ilor.

S`simea s-a mutat \n diaspor`: 200.000 trìesc în Germania, cca 20.000 în Austria, 30.000 în SUA, [i 8000 în Canada. Rohtraut Wittstock, redactor [ef la Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien es-timeaz c \n Romania mai exist numai 15.000 de sa[i -majoritatea b`trâni. {i câ]iva tineri ideali[ti ca Klaus, care se simt lega]i de p`mânturile astea.

M-am desp`r]it de Klaus într-o sâmb`t ploioas` dup` ce l-am ajutat s` construiasca un ponton pe Canalul Morii din Reghin. A dou` zi erau zilele ora[ului [i optimistul Klaus, îndr`gostit de Mure[, preg`tea lec]ii de canotaj pentru copiii mure[eni. „Ai observat c` majoritatea românilor construiesc cu spatele la cursurile de ap`? |n alte ]`ri, o adres` lâng o oglind de ap , este una de onoare... Trebuie s re\nv`]`m s ne întoarcem cu fa]a la Mure[.” j


Dintr-un balcon al Bisericii Evanghelice din Media[, pastorul Reinhold Guib arat` enoria[ilor o casc` \n timpul unei predici despre cum Dumnezeu \i ap`r` pe credincio[i \n etapele vie]ii. Discursul este destinat mai ales adolescen]ilor ce


V5 Ro 1012 Transylvanian Saxons revise · germani r`ma[i în Reginul cândva s`sesc. Încet-încet...

Documents

Transcript of V5 Ro 1012 Transylvanian Saxons revise · germani r`ma[i în Reginul cândva s`sesc. Încet-încet...