Utrenia Duminicilor

1

UTRENIA DUMINICILOR ŞI A SĂRBĂTORILOR Slujba de dimineaţă în Biserica Ortodoxă – Utrenia – are două forme principale: Utrenia

sărbătorilor, având ca prototip Utrenia duminicilor, şi Utrenia zilelor de rând, de peste săptă-mână, la care se pot adăuga o serie de Utrenii cu rânduială specială, care urmează una dintre structurile de mai sus, la care se adaugă o serie de elemente specifice.

Vom prezenta detaliat Utrenia de duminică dimineaţa, precizând, acolo unde este cazul,

particularităţile Utreniilor praznicelor. În timpul Utreniei perdeaua sfintelor uşi stă în permanenţă deschisă1. În forma actuală, Utrenia duminicilor şi a sărbătorilor este o slujba compozită, alcătuită din

cel puţin patru unităţi principale. Redăm, în linii mari, structura acesteia:

PREOTUL STRANA I. Slujba Împărătească

Binecuvântarea mică: Binecuvântat este Dumnezeul nos-tru...

Amin. [Rugăciunile începătoare] Veniţi să ne închinăm...

Cădire mare. Psalmii 19 şi 20 Rugăciunile începătoare. Troparele împărăteşti.

Ectenia întreită scurtă. Răspunsurile. Ecfonisul. Amin. Întru numele Domnului...

II. Slujba de noapte Binecuvântarea: Slavă Sfintei şi celei de o fiinţă... Amin. Rugăciunile Utreniei Cei şase psalmi ai Utreniei Ectenia mare Răspunsurile Dumnezeu este Domnul... cu stihurile şi tropare-

le [Catisma de rând] Ectenia mică Primul rând de sedelene

[Catisma de rând] Ectenia mică Al doilea rând de sedelene

III. Privegherea catedrală Cădire mare Psalmii intrării (118 sau Polieleul)

Binecuvântările sau Mărimurile. Ectenia mică Ipacoi sau sedelnele după Polieleu Antifoanele Înţelepciune! Să luăm aminte! Prochimenul variabil Ecfonisul: Că sfânt eşti... Prochimenul fix: Toată suflarea... Evanghelia Învierii sau a praznicului [Învierea lui Hristos]

IV. Slujba de dimineaţă Psalmul 50

Slavă... Şi acum...Stihirile Rugăciunea şi ecfonisul: Cu mila şi cu îndurările. CANOANELE După cântările 3, 6: ectenie mică După cântarea 3: sedelnele

După cântarea 6: condac, icos, sinaxar La cântarea 9: Pe Născătoarea de Dumnezeu... şi cădire mare Imnul Născătoarei de Dumnezeu După cântarea 9: ectenie mică Sfânt este Domnul... Luminândele sau Exapostilariile

1 Tipicul Mare, p. 41. Tipicul bisericesc, Alba-Iulia, p. 263.

Rânduiala Utreniei sărbătorilor

2

Laudele: Toată suflarea... Psalmii 148, 149, 150 Şi stihirile

Slavă Ţie Celui ce ne-ai arătat... Doxologia Mare Sfinte Dumnezeule... şi troparul

Ectenia întreită + Ectenia cererilor Răspunsurile Rugăciunea plecării capetelor Otpustul

I. Slujba împărătească

În rânduiala actuală, înainte de începutul Utreniei, se săvârşeşte o scurtă rânduială, asemă-

nătoare ceasurilor, care, de fapt, nu este parte integrantă a slujbei de dimineaţă. Este vorba de o slujbă comemorativă pentru împăratul bizantin, care era săvârşită iniţial doar în ctitoriile imperiale2. Deşi astăzi apare la începutul Utreniei, această scurtă slujbă este omisă cel puţin în perioada dintre Paşti şi Înălţarea Domnului şi ori de câte ori se face Priveghere.

Rânduiala sa este simplă: Binecuvântarea preotului, chemarea la rugăciune: Veniţi să ne închinăm..., precedată în Postul Mare şi în zilele cu Aliluia de rugăciunile începătoare: Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Doamne, miluieşte (de 12 ori). Slavă... Şi acum.., şi îndată doi psalmi: 19 şi 20, aleşi datorită conţinutului lor şi a referirilor la împărat3. În timpul citirii psalmilor preotul face cădire mare. Apoi: Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Trebuie ca preotul să cădească şi strana să citească în aşa fel încât preotul să rostească ecfonisul: Că a Ta este împărăţia..., din mijlocul bisericii de sub polican-dru.

Urmează trei tropare, care par să facă parte din vechea rânduială, fiind mai vechi decât psal-mii, în acest loc, şi care vorbesc tot de împărat. În cărţile de cult actuale textul lor a fost îndrep-tat, eliminându-se referirile la suverani: «Mântuieşte, Doamne, poporul tău... Slavă... Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie... Şi acum... Folositoare înfricoşată şi neînfruntată...»

Urmează o scurtă ectenie întreită în care, tradiţional, ar trebui pomenit doar împăratul şi curtea. În timpul ecteniei se cădeşte în faţa sfintei mese.

*** Sensul acestei slujbe este, încă o dată, limpezit de un text mai târziu, din secolul XI. Tipiconul Mânăstirii

Kecharitomene, ctitoriei a împărătesei Irina, soţie împăratului Alexie I Comnenul, deci o ctitorie imperială, ne dă aceeaşi rânduială4.

Aceste se cântă atâta vreme cât preaputernicul nostru împărat este în viaţă – şi să fie ani îndelungaţi, Doamne şi Maica Domnului – dar, atunci când pleacă din această viaţă, se cântă psalmii: Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi... (Ps. 22, 1) şi Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sion... (Ps. 64, 1), iar troparele vor fi pentru cei adormiţi: Pomeneşte, Doamne, dă-i odihnă... Mântuitorule... Slavă... Şi acum.... Iar după Sfinte Dumnezeule..., eclesiarhul începe cei şase psalmi.

II. Vechea slujbă de noapte

Atunci când este săvârşită separat de Priveghere, Utrenia propriu-zisă se deschide prin bi-

necuvântarea treimică: Slavă Sfintei şi celei de o fiinţă..., timp în care preotul cădeşte în chipul crucii, de trei ori, înaintea sfintei mese.

Urmează nemijlocit cei şase psalmi ai Utreniei, împărţiţi în două triade: 3-37-62 şi 87-102-142. În timpul citirii ultimilor trei psalmi preotul vine în faţa sfintelor uşi şi citeşte rugăciunile

2 MATEOS, Utrenia, pp. 15-17. 3 Psalmul 19: «Doamne, mântuieşte pe împăratul şi auzi pe noi ori în ce zi te vom chema». Psalmul 20:

«Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul şi de mântuirea Ta se va bucura foarte»... «Că împăratul nădăj-duieşte spre Domnul, şi întru mila celui Înalt nu se va clătina».

4 J. THOMAS, A. CONSTANTINIDES HERO (ed.), Byzantine Monastic Foundation Documents, vol. 2, Washin-gton, 2000, p. 689.


3

Utreniei din Liturghier5. Apoi preotul îşi acoperă capul şi zice ectenia mare. La Dumnezeu es-te Domnul... se aprind luminile în biserică.

După ectenia mare urmează Dumnezeu este Domnul..., troparele, catismele Psaltirii (mai ales în mânăstiri) şi sedelnele, după următoarea rânduială:

DUMINICA SĂRBĂTORI

Dumnezeu este Domnul..., de patru ori, precedat de cele patru stihuri scrise în Ceaslov.

Dumnezeu este Domnul..., de patru ori, precedat de cele patru stihuri scrise în Ceaslov.

Troparele Duminică

simplă Duminică şi pomenirea

unui sfânt cu tropar

Duminică şi pomenirea a doi sfinţi cu

tropar Troparul în-vierii (2x)

Troparul învi-erii (2x)

Troparul învi-erii (1x)

Troparul Sfân-tului 1

Slavă... Slavă..., troparul Sfân-tului

Slavă..., troparul Sfân-tului 2

Şi acum..., al Născătoa-rei de Dum-nezeu, al glasului de rând

Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu, după glasul troparului sfântului

Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu, după glasul troparului sfântului 2

În perioada festivă a praznicelor împărăteşti se cântă la Şi acum... Troparul praznicului (sau al Înainte-prăznuirii)

Troparele Praznic

împărătesc Sărbătoarea unui sfânt

Sărbătoare în perioada

festivă a unui praznic

Troparul praznicului (2x)

Troparul sfân-tului (2x)

Troparul praznicu-lui/înainteprăznuirii (2x)

Slavă... Slavă..., Slavă..., troparul Sfân-tului

Şi acum..., Troparul praznicului

Şi acum..., Troparul Năs-cătoarei de Dumnezeu, după glasul troparului sfântului (din-tre cele care se cântă du-minica)

Şi acum..., Troparul praznicu-lui/înainteprăznuirii

Catisma a doua din Psaltire Catisma de rând din Psaltire Ectenia mică. Ectenia mică.

Primul rând de sedelne ale Învierii, ale glasului de rând:

Prima sedealnă, Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu...6

A doua sedealnă Slavă... Şi acum...,

a Născătoarei de Dumnezeu Obs.: Dacă nu s-a cântat la mai înainte la Şi acum... troparul Născătoarei de Dumnezeu de la glasul de rând, atunci stihira Născătoarei de la primul rând de sedelne nu se zice, în locul ei citindu-se troparul Năs-cătoarei-Învierii al glasului de rând.

Sedelnele zilei

Catisma a treia din Psaltire Catisma de rând din Psaltire Ectenia mică. Ectenia mică.

5 Aceasta este vechea practică, indicată de Tipicul Mare (p. 13). Liturghierul actual (ed. 1995, p. 64), arată ci-

tirea primelor (şase) rugăciuni în altar în timpul primilor trei psalmi, iar a ultimelor (şase) rugăciuni în faţa sfin-telor uşi, în timpul ultimilor trei psalmi.

6 Este scris şi la sfârşitul Psalmilor laudelor în Ceaslov. Ultimele ediţii ale Octoihul omit stihul.


4

Al doilea rând de sedelne ale Învierii, ale glasului de rând: ale glasului de rând:

Prima sedealnă, Stih: Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne...7

A doua sedealnă Slavă... Şi acum...,

a Născătoarei de Dumnezeu.

Sedelnele zilei

III. Vechea priveghere catedrală

A treia stihologie „actuală a duminicilor şi a sărbătorilor are caracterul unei privegheri catedrale. Ea prezintă,

de altfel, un nou început al slujbei: se deschid sfintele uşi, se aprind toate luminile şi se face o cădire mare. În acelaşi timp, tipul psalmodiei se schimbă complet. În cadrul primelor două stihologii Psaltirea a fost recitată. La cea de a treia stihologie se cântă – după unul din cele opt glasuri – psalmi însoţiţi de răspunsul Aliluia: Polieleul sau Ps. 1188. Aceşti psalmi sunt în număr de trei, sau unul singur împărţit în trei părţi. Polieleul nu formează o catismă; ne găsim, aşadar, în afara împărţirii monastice a Psaltirii. La slavi şi la români, după Polieleul praznicu-lui se face o procesiune cu icoana sărbătorii pe care o prăznuim, în timp ce se cântă mărimurile speciale şi stihuri psalmice alese ca răspuns. Slujba şi-a schimbat caracterul: a devenit catedrală”9.

Pe scurt rânduiala acestei părţi a slujbei este următoarea:

Se aprind toate luminile în biserică. Se deschid sfintele uşi, apoi se cânta «Psalmul 118» sau «Polieleul». Rânduiala actuală ne pune în faţă trei posibilităţi.

La praznicele Împărăteşti ale Mântuitorului (Duminica Floriilor, Duminica Tomii, Du-

minica Rusaliilor, Schimbarea la Faţă, Înălţarea Cinstitei Cruci, Naşterea Domnului, Botezul Domnului), chiar atunci când se întâmplă duminica, se cântă numai Polieleul cu Mărimurile.

DUMINICĂ DUMINICĂ

ŞI SĂRBĂTOARE CU POLIELEU

SĂRBĂTOARE CU POLIELEU

Se cântă pe glasul al 5-lea, Catisma a 17-a, Psalmul 118: Fericiţi cei fără prihană..., într-o singură stare.10

Se cântă Polieleul (Psalmii 134 şi 135).11

Psalmul 118, apoi Polieleul.

7 Este scris şi la sfârşitul Psalmilor laudelor în Ceaslov. Ultimele ediţii ale Octoihul omit stihul. 8 Cf. „tipiconul de la Evergetis (DMITRIEVSKI, Opisanie I, p. 631), unde Polieleul şi Psalmul 118 sunt cântaţi

cu «Aliluia», pe glasul al 5-lea. La Naşterea şi la Botezul Domnului cântăm catisma a şaisprezecea (Psalmii 109‒117) rar, cu «Aliluia» de multe ori (ibid., pp. 356, 382). SIMEON AL TESALONICULUI (PG 155, col. 568‒569) vorbeşte în acest loc doar despre Polieleu; cântarea Ps. 118 trebuie să fi fost o practică monastică” (MATEOS, Utrenia, p. 50).

9 MATEOS, Utrenia, pp. 49-50. Pentru originea Privegherii catedrale, a se vedea şi: MAKARIOS SIMONOPETRI-TUL, Triodul explicat, pp. 230-233. MATEOS, Typicon, II, pp. 204-209. S. PARENTI şi E. VELKOVSKA (ED.), L’Eucologio Barberini gr. 336, Roma, 2000, pp. 140-142; trad. rom. În Canonul Ortodoxiei, pp. 964-965. DMITRIEVSKI, Opisanie II, pp. 13-15.

10 În perioada de iarnă (de la 21 septembrie până la 20 decembrie, şi de la 14 ianuarie până la începutul Pos-tului Mare) între Psalmul 118 şi Binecuvântările Învierii se intercalează cei doi Psalmi ai Polieleului (134 şi 135), din cauza lungimii nopţii (a se vedea C. LOGIN, „Adaptări ale slujbelor de noapte în perioada de iarnă”, în Renaşterea, anul XVII, nr. 2, 2006, p. 6).

În Duminicile a 2-a (a fiului pierdut), a 3-a (a lăsatului sec de carne) şi a 4-a din Triod (a lăsatului sec de brânză), înainte de începerea Postului Mare, după ce se cântă Psalmul 118 şi Psalmii 134 şi 135, se adaugă şi Psalmul 136: La râul Vavilonutui..., cu Aliluia după fiecare stih, şi celelalte după obicei.

11 La praznicele Maicii Domnului: în locul obişnuitului Polieleu se cântă Psalmul 44: Cuvânt bun... împreună cu adaosurile sale (Catavasier, Bucureşti, 1997, pp. 215-217).


5

după Psalm nu zicem: Sla-vă... Şi acum..., ci îndată se încep, pe glasul al 5-lea «Bi-necuvântările învierii»: So-borul îngeresc...12 La sfârşit: Slavă... Şi acum..., cu stihirile rânduite. Apoi: Aliluia, Alilu-ia, Aliluia, slava Ţie Dumne-zeule (de trei ori).

îndată după Polieleu se cântă Mărimurile cu stihurile sărbătorii. Iar după aceste se zice Slavă... Şi acum..., cu stihirile ce rânduite; apoi Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie Dumnezeule (de trei ori).

îndată după Polieleu se cântă Mărimurile cu stihirile sărbăto-rii. Iar după aceste nu se zice Slavă... Şi acum..., ci îndată se încep, pe glasul al 5-lea, Bine-cuvântările învierii: Soborul în-geresc... La sfârşit: Slavă... Şi acum..., cu stihirile rânduite. Apoi: Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Ţie Dumnezeule (de trei ori).

În timpul cântării Psalmului, preotul şi diaconul se îmbra-că cu veşmintele (preotul ia şi felonul), apoi deschid sfin-tele uşi. Diaconul ia o lumâ-nare, iar preotul cădelniţa. Şi preotul, precedat de diacon cu făclie, face cădirea cea mare, ieşind prin sfintele uşi.13

În acest timp, se săvârşeşte urmă-toarea rânduială:

Preotul îmbracă felonul. Se pune analogul în mijlocul bisericii şi pe el se aşează icoana sărbătorii. Se îmbracă toţi preoţii în feloane. Se deschid sfintele uşi. Preoţii ies din Altar prin Sfintele Uşi, şi stau doi câte doi împrejurul analogului cu icoana din mijlocul bisericii. Şi se împart lumânări la cel mai mare, apoi la preoţi şi diaconi, şi la toţi credincioşii. După împărţirea lu-mânărilor, ia cel mai mare cădelni-ţa şi diaconul merge înaintea lui cu o făclie aprinsă, cădeşte întâi îm-prejur icoana de pe analog, şi, mergând în altar, cădeşte Sfânta Masă şi tot altarul şi continuă cădi-rea mare, iar la sfârşit cădeşte din nou analogul cu icoana.14

În timpul cântării Polieleului preotul şi diaconul se îmbracă cu veşmintele (preotul ia şi fe-lonul), apoi deschid sfintele uşi. Diaconul ia o lumânare, iar pre-otul cădelniţa. Şi preotul, prece-dat de diacon cu făclie, face că-direa cea mare, ieşind prin sfin-tele uşi15.

După Binecuvântările învierii sau după Mărimurile Polieleului, diaconul, din mijlocul

bisericii, zice ectenia mică. Apoi sedelnele după rânduială:

DUMINICĂ DUMINICĂ

ŞI SĂRBĂTOARE CU POLIELEU

SĂRBĂTOARE CU POLIELEU

Ipacoi al glasului de rând.

Sedelnele sărbătorii

Ipacoi al glasului de rând

Sedelnele primele două Sedelne fără stih - câte o singură dată, fă-ră Sedealna Născătoarei, Slavă... Sedealna cea de după Polieleu, Şi acum... a Născătoarei ei

12 Sâmbăta, când se face pomenirea celor adormiţi, Psalmul 118 se cântă în două stări şi este urmat de Bine-

cuvântările morţilor: Ceata sfinţilor... 13 Tipicul Mare indică – greşit – păstrarea sfintelor uşi închise. 14 A se vedea şi rânduiala detaliată din Arhieraticon, Edit. IBMBOR, Bucureşti, 1993, pp. 14-15. 15 La Mărimuri se urmează rânduiala obişnuită.


6

Şi îndată se cântă treptele antifonice.

DUMINICĂ SĂRBĂTOARE CU POLIELEU Cele trei antifoane ale glasului de rând Antifonul I al glasului al patrulea16 Duminica, la antifoane, preotul merge în sfântul altar, de unde va citi şi Evanghelia În-

vierii17. După cântarea antifoanelor urmează primul prochimen al Învierii.

Diaconul zice: Înţelepciune! Să luăm aminte! Şi îndată se cântă prochimenul variabil. Diaconul: Domnului să ne rugăm. Strana: Doamne miluieşte. Preotul: Că sfânt eşti Dumnezeul nostru...

Îndată după ecfonis se cântă al doilea prochimen astfel:

Diaconul: Toată suflarea să laude pe Domnul. Strana: Toată suflarea să laude pe Domnul. Diaconul: Lăudaţi pe Dumnezeu întru sfinţii Lui; Lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. Strana: Toată suflarea să laude pe Domnul. Diaconul: Suflarea toată şi toată făptura. Strana: Să laude sfânt numele Domnului, pe Domnul.

Evanghelia Utreniei se citeşte întotdeauna doar de către preot sau arhiereu, niciodată de

către diacon. Duminica se zice din latura de miazănoapte (nord) a Sfintei Mese, iar la restul sărbătorilor, Evanghelia se citeşte din mijlocul bisericii (sau de pe solee, din faţa sfintelor uşi).

Duminica, când se citeşte Evanghelia Învierii, aceasta este scoasă spre închinare în tim-pul citirii Psalmului 5018. Preotul stând între Sfintele Uşi cu Sfânta Evanghelie arată faţa pe care se găseşte icoana Învierii. Duminica se cântă imnul Învierea lui Hristos văzând... Apoi Evanghelia este aşezată pe analog şi se închid sfintele uşi.

IV. Vechea slujbă a dimineţii

Aceasta are următoarea structură generală:

Psalmul 50 şi stihirile sale. Ectenia şi ecfonisul: Cu mila şi cu îndurările... Canoanele. Luminânda. Laudele. Doxologia Mare. Ecteniile şi Otpustul.

Partea cea mai amplă a Utreniei este ocupată de Canoane şi stihologia lor: o îmbinare

între imnografie (irmosul şi troparele canoanelor) şi textul scripturistic: Cântările lui Moise sau Cântările biblice.

DUMINICA SĂRBĂTORI Cântările 1 şi 3

Ectenia mică. După ecfonis, preotul dezbracă felonul.

16 Pentru antifonul cântat la praznice, a se vedea: C. LOGIN, „Un antifon al Utreniei”, în Renaşterea, anul XX,

nr. 1, 2009, p. 5. 17 La sărbătorile sfinţilor, când nu se face priveghere şi nu se slujeşte în sobor, preotul merg în sfântul altar şi

citeşte Evanghelia de pe solee, din faţa sfintelor uşi. 18 Atunci când vreunul dintre praznicele Împărăteşti sau ale Născătoarei de Dumnezeu, precum şi ziua hra-

mului se întâmplă Duminica, nu se zice Evanghelia Învierii, ci a praznicului.


7

Condacul şi icosul din Minei (sunt scrise după cântarea a 6-a)

Sedelnele din Minei

Sedelnele sărbătorii

Cântările 4, 5 şi 6 Ectenia mică.

Condacul şi Icosul Învierii Condacul şi icosul sărbătorii Sinaxarul din Minei.

Cântările 7 şi 8 Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu...

Imnul Născătoarei de Dumnezeu: Măreşte sufletul meu... şi Ceea ce eşti mai cinstită...

Obs.: atunci când la Utrenie nu se cântă cântarea Născătoarei de Dumnezeu (la praznicele Împărăteşti), preotul nu zice stihul: Pe Născătoarea de Dumnezeu..., ci primul stih al cântării a 9-a a Cano-nului praznicului.

Cădire Mare.

Cântarea a 9-a Ectenia mică.

Sfânt este Domnul..., cu stihurile Luminânda Evangheliei Învierii de rând Slavă..., a Sfântului (dacă este) Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, de la Evanghelia duminicii.

Luminândele sărbătorii

În practica actuală, în parohii e cântă doar catavasiile, adică irmoasele canonului praznicu-

lui cel mai important din acea perioadă. Se cântă următoarele catavasii: De la 21 noiembrie până la 31 decembrie se cântă Catavasiile Naşterii Domnului „Hristos se

naşte...” De la 1 ianuarie până la 14 ianuarie se cântă Catavasiile Botezului „Fundul adâncului l-a

descoperit...”. De la 15 ianuarie până la 9 februarie se cântă Catavasiile Întâmpinării Domnului „Pământul

cel roditor de adâncime...”. De la Duminica tuturor sfinţilor – prima duminică după Rusalii – până la 1 august, apoi de la

22 septembrie până la 20 noiembrie, în Duminica Vameşului şi Fariseului, în duminica a 2-a, a 4-a şi a 5-a din Postul mare19; în Sâmbăta Sfântului Teodor, la sărbătorile sfinţilor mari, precum şi în zilele de peste săptămână, când se prăznuieşte vreun sfânt mai însemnat, se cântă Catavasi-ile Bunei-Vestiri: „Deschide-voi gura mea...”.

În Duminica Floriilor se cântă Catavasiile acestei duminici – a Stâlpărilor – „Arătatu-s-au ale adâncului izvoare...”.

De la Sfintele Paşti până la Înălţarea Domnului se cântă Catavasiile Sfintelor Paşti „Ziua în-vierii popoarelor să ne luminăm...”.

De la Înălţarea Domnului până la odovania praznicului Pogorârii Sfântului Duh, cu excepţia sâmbetei Rusaliilor, se cântă Catavasiile Înălţării Domnului şi ale Pogorârii Sfântului Duh „Cu dumnezeiescul nor, acoperit fiind gângavul...”. Între Înălţarea Domnului şi Pogorârea Sfântului Duh, dacă se întâmplă vreo sărbătoare - în afară de duminica Sfinţilor Părinţi - se cântă catavasii Irmoasele canonului Înălţării.

De la 14 august până la 22 august se cântă Catavasiile Adormirii Născătoarei de Dumnezeu „Cea împodobită cu dumnezeiască mărire...”.

De la 1 până la 6 august, apoi de la 23 august până la 21 septembrie se cântă Catavasiile Înălţării Cinstitei Cruci: „Crucea însemnând Moise...”.20

19 În celelalte Duminici din postul mare se cântă Catavasiile Triodului. 20 Geomolean, Manual de Tipic, p. 40.


8

Laudele

Se cântă Psalmii Laudelor 148-149-150 şi stihirile. Primele două stihuri ale Psalmului 148

se cântă pe larg: Toată suflarea să laude pe Domnul. Lăudaţi pe Domnul din Ceruri, lăudaţi-L pe

El întru cele înalte. Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. Lăudaţi-L pe El toţi Îngerii lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui. Ţie se cuvine

cântare, Dumnezeule. Următoarele stihuri se cântă irmologic, începând de la « Lăudaţi pe el soarele şi luna...»

până la stihul pe 6: «Ca să facă...» sau pe 4: «Lăudaţi pe el întru puterile Lui...», după caz. Apoi se pun stihirile după rânduială. De obicei duminica se cântă opt stihiri, iar la sărbători patru (uneori şase stihiri)

Duminică Duminică şi sărbătoare

de Sfânt cu stihiri la Laude (doxologie sau

Polieleu)

Duminică în perioada fes-tivă a unuia dintre praz-

nicele împărăteşti

Sărbătoare

Stihul pe 6: «Ca să facă în-tre dânşii judecată scri-să...»

Stihul pe 6: «Ca să facă între dânşii judecată scri-să...»

Stihul pe 6: «Ca să facă în-tre dânşii judecată scrisă...»

Stihul pe 4: « Lăudaţi pe el întru puterile lui...»21

- 4 stihiri ale Învierii

- 4 stihiri ale Învierii - 4 stihiri ale Învierii - 4 stihiri ale sărbătorii

- 4 stihiri ale lui Anatolie

- 4 stihiri ale sfântului (inclusiv cea de la Sla-vă...)

- 4 stihiri ale praznicu-lui/înainteprăznuirii (de la Laude, sau, dacă nu sunt, de la stihoavna Utreniei zi-lei, inclusiv cea de la Sla-vă...)

- ultimele două stihiri se cântă cu stihurile speciale ale duminicilor: «Scoală-te, Doamne...» şi «Mărtu-risi-mă-voi Ţie, Doam-ne...»

- ultimele două stihiri se cântă cu stihurile sfântu-lui, cele care sunt scrise la stihirile stihoavnei de la Vecernia Mare

- ultimele două stihiri se cântă cu stihurile praznicu-lui/înainteprăznuirii, cele care sunt scrise la stihirile stihoavnei de la Vecernie sau de la Utrenie

Slavă..., Stihira Învierii22 Slavă..., Stihira Învierii Slavă..., Stihira Învierii Slavă..., a sărbătorii.

Şi acum..., Preabinecuvântată eşti...



Şi acum..., a sărbătorii.

Duminica, în timpul stihirii de la Slavă..., preotul îmbracă felonul, pentru că urmează să facă intrarea cu Evanghelia.

21 Dacă sunt şase stihiri, se începe de la stihul: pe 6: «Ca să facă între dânşii judecată scrisă...» 22 Duminicile Triodului, ale Penticostarului şi cele două Premergătoare Naşterii Domnului au stihiră specială.


9

Preotul: Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina! Strana cântă Doxologia Mare. La Sfinte Dumnezeule..., duminica, se deschid sfintele uşi, iar preotul cu diaconul vin în

mijlocul bisericii, se închină, iau Sfânta Evanghelie. Ajungând în faţa sfintelor uşi, preotul se întoarce şi binecuvintează poporul cu Evanghelia. Apoi o aşează pe sfânta Masă.

După care rosteşte ectenia întreită şi ectenia cererilor, urmată de rugăciunea plecării cape-telor şi de otpust.

Duminica la Utrenie otpustul începe întotdeauna cu fraza introductivă: «Cel ce a înviat din morţi...», chiar şi dacă este după-prăznuirea unuia dintre praznicele împărăteşti. Bibliografie selectivă:

Cărţi de cult:

1. Liturghier, Edit. Institutului Biblic (ediţie oficială) 2. Ceaslov, Edit. Institutului Biblic (ediţie oficială) 3. Un Minei la alegere, Edit. Institutului Biblic (ediţie oficială)

Tipice:

1. Tipic bisericesc, Edit. IBMBOR, ediţia 1976 (şi reeditările de la Alba-Iulia) 2. Tipic Mare = Tipiconul Sfântului Sava, Edit. Suceava, 2002.

Alte lucrări:

1. J. Mateos, Utrenia bizantină, Edit. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2008. 2. Pr. P. Vintilescu, Liturghierul explicat, Edit. IBMBOR, Bucureşti, 1997. 3. Pr. E. Branişte, Liturgica specială, Edit. IBMBOR, Bucureşti, 1983.

(şi ediţiile ulterioare) 4. Pr. Florian Geomolean, Manual de Tipic bisericesc ortodox, Edit. Renaşterea,

Cluj-Napoca, 2010.

Utrenia Duminicilor

Documents

Transcript of Utrenia Duminicilor